UNIVERSITATEA „BABEŞ-BOLYAI”

FACULTATEA DE ŞTIINŢE POLITICE, ADMINISTRATIVE ŞI ALE

COMUNICĂRII

SPECIALIZAREA COMUNICARE ŞI RELAŢII PUBLICE

Copiii şi Internetul, de la siguranţă şi protecţie la

utilizarea Internetului în procesele educaţionale

2009

1
Cuprins
1. Introducere………………………………………………………………..…...3
2. Capitolul 1. Istoria şi apariţia Internetului………………………………..........6
3. Capitolul 2. Importanţa Internetului……………………………........................9
2.1 Importanţa Internetului în sectorul public…………….................9
2.2 Revoluţia Internetului………………………………….…….......11
2.3 Cooperarea şi lucru în reţea…………………………….…..........14
2.4 Utilizăriile Internetului…………………………………..............17
4. Capitolul 3. Legile Internetului şi aspecte sociale……………………..….........18
5. Capitolul 4. Şcoala şi Internetul……………………………………….….........20
4.1 Educaţia prin Internet………………………………….…….......20
4.2 Principiile instruirii programate………………………….............24
4.3 Calculatorul în învăţământ…………………………….…............26
4.4 Avantajele folosirii Internetului în procesele de învăţare…..........27
6. Capitolul 5. Pericolul şi violenţa Internetului……………………….…...…......29
5.1 Lumea virtuală între informare şi capcane…………….…..…......29
5.2 Urmările folosirii îndelungate a calculatorului…………...…........33
5.3 Concluziile psihologilor asupra violenţei Internetului….….…......38
7. Capitolul 6. Metode de cercetare……………………………….………..….......42
6.1 Sondaje şi interviuri…………………………….……….……......57
6.2 Proiect educaţional şi opinii…………………….……….……......64
Concluzii……………………………………………………………….…………..........70
Bibliografie…………………………………………………………….…………..........76

2
 Introducere

Internetul, această tehnologie de ultimă oră care pătrunde din moment în moment
tot mai aprig în vieţile noastre, tinde să cuprindă tot mai mult din timpul nostru de viaţă.
Accesând în ziua de astăzi o pagină de Internet, o lume întreagă se deschide spre tine şi
fiecare dintre noi îşi poate găsi pasiunile dorite. Observăm de la generaţie la generaţie un
ritm accelerat în care educaţia şi toate celelalte domenii de interes se amplifică la nivel
mondial. Tema asupra căreia m-am oprit este „Copiii şi Internetul, de la siguranţă şi
protecţie la utilizarea Internetului în procesele educaţionale”. M-am decis să aleg această
temă pentru că este una de actualitate, folosirea calculatorului, respectiv Internetului în
procesul de învăţare este o abordare nouă, de scurtă durată, dar în plin proces de
dezvoltare. Sunt opinii pro şi contra, dar cei care îşi doresc ca învăţământul să fie
computerizat sunt mult mai mulţi decât cei care vor să rămână la învăţământul tradiţional.
Internetul şi programele AEL în şcoli duc la progresul copiilor, lucru recunoscut de
majoritatea părinţilor şi cadrelor didactice. În această lucrare voi încerca să prezint cât
mai obiectiv punctul meu de vedere asupra acestei probleme, dar şi părerea celor direct
implicaţi (copii, părinţi, cadre didactice), care după mine este una de bun augur, de viitor
şi aduce numai beneficii procesului de învăţare, implicit copilului.

Introducerea Internetului şi reţelei AEL în şcoli este o problemă în atenţia

Ministerului Educaţiei, Cercetării şi Inovării, dar şi a tuturor şcolilor care sunt interesate
să aibă conexiune la Internet, la reţeaua AEL şi laboratoare de informatică performante,
chiar dacă unele au o situaţie financiară precară. Cu proiecte finanţate de Uniunea
Europeană, până în prezent majoritatea şcolilor au fost dotate cu asemenea tehnici
informaţionale şi un lucru extrem de important, cadrele didactice au parcurs cursuri de
formare în acest sens. Pe parcursul acestei lucrări am încercat să arăt importanţa
pătrunderii în şcoli a tehnicii informaţionale, beneficiile dar şi dezavantajele Internetului
asupra copiilor. Am pornit de la istoricul, prezentarea, apariţia Internetului, avantaje şi
pericole pentru copiii care folosesc aceste tehnici. Am încercat să înclin balanţa asupra
pericolului Internetului folosit excesiv şi fără supraveghere, dar în acelaşi timp am
susţinut beneficiile folosirii acestuia. În cuprinsul lucrării, m-am axat şi pe legile şi

3
decenţa pe care trebuie să o respecte cei care folosesc această reţea. Conexiunile la reţea,
cooperarea, revoluţia Internetului, le-am tratat în ideea de a arăta caci calculatorul,
implicit Internetul este folosit de întreaga lume de pe globul pământesc. Prin tabelele şi
graficele prezentate, am încercat să arăt că Internetul este folosit pe scară largă şi în ţările
din Uniunea Europeană, că numărul utilizatorilor a crescut tot mai mult de la an la an şi
un lucru îmbucurător este că şi în România se întâmplă la fel, ceea ce este foarte
important în evoluţia societăţii în care trăim. În cuprinsul lucrării am făcut un capitol
despre utilizăriile Internetului, tocmai în ideea de a arăta că Internetul nu este un domeniu
îngust, este folosit atât în economie cât şi de persoane, mai nou tot mai mult în procesul
educaţional şi dacă este folosit sub supraveghere şi în mod util, copiii pot naviga în
siguranţă în lumea virtuală. Nu am ezitat să arăt că şi Internetul are legile lui, care trebuie
respectate, ca în orice domeniu pentru a nu exista probleme, (astăzi sunt din ce în ce mai
multe fraude pe Internet, abuzuri de tot felul). Important este că toţi cei care folosesc
această reţea să se încadreze şi să respecte anumite reguli, tocmai în ideea evitării unor
accidente nedorite.

Am scris un capitol amplu Internetului în procesul de învăţare, „Şcoala şi

Internetul” şi un capitol în ceea ce priveşte siguranţa copiilor în privinţa Internetului. În
acest domeniu mi-am desfăşurat cercetarea temei mele arătând beneficiile Internetului în
procesul educaţional, că trebuie să fim deschişi la nou, să avem un sistem educaţional
gata să răspundă la întrebări precum „Ce vor face copiii noştri peste 10 ani?”, trebuie să
ştie să lucreze cu tehnologii moderne, dar în acelaşi timp trebuie să asigurăm, să protejăm
copiii de pericolul şi violenţa Internetului. Tot în acest capitol am arătat importanţa în
sine a calculatorului, ca modalitate de exerciţiu într-un proces de predare-învăţare, ca
suport vizual pentru elevi, lecţii virtuale atractive.

În ultima parte a lucrării m-am referit la educaţia formală, în ceea ce priveşte TIC
(tehnologii informaţionale şi comunicaţionale), program impus de societatea cunoaşterii,
punct de referinţă în sistemele de învăţământ, conjugându-se cu alte direcţii prioritare,
asigurarea calităţii în educaţie, învăţarea pe parcursul întregii vieţi, profesionalizarea
meseriei didactice, precum şi câteva sfaturi pentru a naviga în siguranţă în această lume
virtuală. Prin câteva interviuri şi discuţii cu elevii, cadrele didactice şi directorul de la

4
Colegiul „Laţcu-Vodă” Siret-Suceava, am încercat să aflu cât mai multe despre
laboratoarele de informatică, prezenţa AEL-ului din şcoala lor, precum siguranţa şi
protecţia elevilor atunci când folosesc Internetul şi am întocmit tabele şi grafice în care
am arătat disciplinele cele mai avantajate de sistemul AEL. Progresul înregistrat de elevi
în urma predării lecţiilor virtuale, softurile cele mai bine elaborate şi agreate de elevi şi
desigur folosirea Internetului pentru întocmirea referatelor, proiectelor, pregătirea pentru
concursuri şcolare.

Atât elevii cât şi cadrele didactice au enumerat beneficiile folosirii calculatorului,

implicit Internetului şi reţelei AEL în activitatea lor, dar şi pericolul ce se poate ivi dacă
folosesc Internetul fără a respectă legile lui. Copiii în viziunea lor şi-au exprimat
oportunitatea de utilizare a Internetului şi au spus că şi-ar dori să existe în şcoală mai
multe calculatoare, respectiv laboratoare de informatică. Ca să pot face o concluzie
asupra folosirii Internetului, calculatorului de către copii, atât acasă cât şi în procesul de
învăţare, am aplicat câteva sondaje, interviuri şi chestionare adresate fie direct, fie online
adulţilor, elevilor, copiilor, părinţilor. Întrebările au fost diferite, la obiect, tocmai în ideea
obţinerii unor răspunsuri cât mai sincere. Fiecare sondaj, interviu a fost analizat şi
comentat, iar în finalul lucrării am scris concluzia cercetării mele asupra temei alese. Am
constatat că folosirea calculatorului, a Internetului, a reţelei AEL este agreată de toate
persoanele intervievate, indiferent de vârsta sau ocupaţie, mai ales elevii sunt foarte
interesaţi de progresul tehnicii computerizate în şcoală, care face ca predarea-învăţarea să
se facă mult mai atractiv şi mai eficient.

Apariţia Internetului a produs schimbări importante în viaţa copiilor. Este una

dintre activităţile care a început să ocupe din ce în ce mai mult timp liber. Unii consideră
că lumea virtuală nu este foarte diferită de ce reală pentru că şi în cea reală există
persoane care mint şi care folosesc diverse măşti atunci când interacţionează social.
Calculatorul, implicit Internetul este un pas important în formarea personalităţii copilului,
formarea unei generaţii bine pregătite pentru o societate care evoluează cu paşi foarte
repezi şi în tehnica computerizată.

5
 Capitolul 1. Istoria şi apariţia Internetului

„Istoria Internetului începe aşadar odată cu ARPAnet, uitând istoria de un secol şi

jumătate a telegrafului (anunţat ca invenţie în 1837 de Sir Charles Wheatstone în Anglia
şi Samuel B. Morse în SUA), care a condus la dezvoltarea primelor reţele de comunicaţie
(uitând desigur şi descoperirea telefoniei multiple de către Augustin Maior, în 1906),
precum şi istoria de 60 de ani a calculatoarelor electronice. Vechile sisteme telegrafice
erau în terminologia actuală, legături punct la punct, folosind banda de hârtie perforată
pentru a transmite informaţia pe următoarea legătură spre destinaţie. Analog, prima reţea
de calculatoare utiliza banda perforată ca şi canal de comunicaţie (banda perforată de un
calculator fiind manual introdusă în cititorul de bandă).

Din 1962, cam odată cu apariţia calculatoarelor tranzistorizate, Paul Baran şi

colegii săi de la Rand Corporation atacă problema construirii unei reţele care să
supravieţuiască unui război nuclear. În 1967 este publicat proiectul ARPAnet. Leonard
Kleinrock şi Paul Baran iniţiază comutarea de pachete (packet-switched network), iar în
1969 conducerea ARPA (Departamentul Apărării) contractează cu Bolt, Beranek şi
Newman (BBN) dezvoltarea acestui sistem de comunicaţie. Proiectul iniţial lega
calculatoarele de la Universitatea California din Los Angeles, Institutul Stanford (SRI)
din Menlo Park şi Universitatea Utah din Salt Lake City. Anul 1975 înseamnă apariţia
calculatoarelor personale (ALTAIR anunţase microcalculatorul încă în August 1974) ca
urmare a restricţiilor în conectarea la ARPAnet impuse de Agenţia Militară de
Comunicaţii (botezată DARPA), apariţia primelor reţele comerciale, TELENET-ul firmei
BBN. Este şi anul apariţiei Microsoft, când Paul Allen şi Bill Gates, pornind de la
experienţele cu Altair, dezvoltă BASIC-ul pentru noua lume a PC-urilor. Deşi cariera
Internetului spre statutul de expresie curentă în toată lumea a început doar cu 9 ani în
urmă, originile sale merg înapoi către proiectele militare ale SUA din anii 60’, perioada
de vârf a Războiului Rece. Totuşi, s-a transformat într-o forţă plină de potenţial eliberator,
dar şi de potenţial de abuz.”1 „Istoria Internetului este o lectură fascinantă, este plină de
paradoxuri şi doar originile lui pot explica pe deplin configuraţia sa actuală. Internetul a
1
Homorodean M. Iosupescu I., Internet şi pagini WEB, ed. Niculescu 2003, pag. 12-14

6
început ca o reţea de patru computere între Universităţile din Utah, Santa Barbara şi Los
Angeles şi Institutul de Cercetare din Stanford în anii 80’ şi începutul anilor 90’, când
Internetul era folosit doar de un număr mic de cercetători, arăta mult diferit decât astăzi.
Principalele aplicaţii erau atunci E-Mail şi Newsgroups (grupuri de discuţii), plus diverse
rutine de căutare şi mecanisme de transfer ale fişierelor. Dacă la început unicul obiectiv al
Internetului era dezvoltarea unei reţele de transmitere a informaţiilor în cadrul
Internetului, comunicarea ulterior a fost introdusă şi în mediul academic american
începând cu Universitatea din Utah, Santa Barbara, Los Angeles. Reţeaua cuprindea circa
50 computere, serviciile dezvoltate în acea etapă păstrându-se şi astăzi: FTP (file transfer
protocol, Telenet-ul, e-mail şi grupurile de discuţii). Turnura majoră vine în 1989, când
Tim Pernes Lee de la Centrul European pentru fizică nucleară proiectează şi dezvoltă
primul prototip Wolt Wilde Web. După ce Internetul este dat în folosinţa sectorului public
are loc o creştere spectaculoasă de Bo Web, în 1993 la 11976 de servere în 1999.” 2
Internetul aşadar este o reţea de anvergură mondială la care sunt legate asemeni unei
„pânze de păianjen” milioane de calculatoare de pe tot globul. Calculatorul găzduieşte
numeroase informaţii, permite folosirea unui set de adrese, reprezintă locul unde se află
informaţiile sub forma paginilor de Internet.

Internetul reprezintă pentru tineri o sursă bogată de informare, dar în acelaşi timp
şi locul unde ei se pot prezenta, autopromova, astfel încât să devină cunoscuţi. În
economie, în comerţ, se poate vorbi de pătrunderea din ce în ce mai mare a Internetului.
În sistemul bancar se asistă la o aşa-zisă depersonalizare a sistemului bancar şi
instaurarea Internetbanking-ului. În prezent, multe tranzacţii valutare se fac online. Deja
dacă vrei să pleci în altă ţară nu mai este nevoie să te duci până la compania cu care vrei
să zbori pentru a-ţi comanda biletul, îl poţi comanda pe Internet, la fel şi maşina
închiriată şi multe alte lucruri. Există site-uri care îţi plătesc „dările” la casă, începând de
la gunoi şi terminând cu asigurarea, totul fiind făcut de un computer care la data
scadenţei, adună dintr-un cont banii necesari plăţii facturilor. Şi în procesul educaţional
pătrunde Internetul tot mai mult, pentru desfăşurarea lecţiilor virtuale în reţeaua AEL.
Maşinile sunt deja ghidate prin satelit, o descoperire a fizicii care la vremea respectivă a
revoluţionat omenirea. În cazul computerelor de bord folosite la maşini, lucrurile stau

2
Ibidem, pag. 43-44

7
puţin altfel, dar baza este aceeaşi, maşinile primind informaţiile de la toţi sateliţii (de aici
şi posibilitatea de a calcula cel mai scurt sau cel mai lung drum de la o destinaţie la alta,
fie ea şi pe continente diferite).

Sunt doar câteva exemple din sfera infinită a posibilităţilor pe care le ai odată
intrat în reţeaua Internet. Internetul reprezintă mai mult decât un nou mijloc de
comunicare în masă, mai mult decât mass-media tradiţională pentru că oferă în acelaşi
timp accesul la un spaţiu public în care comunicarea devine foarte facilă. De asemenea,
oferă posibilitatea interactivităţii şi schimbul de opinii. Numărul listelor de discuţii şi al
forumurilor s-au înmulţit evident în ultimii ani. Mai mult, au început să apară din ce în ce
mai multe bloguri româneşti care permit schimbul de opinii şi idei într-un mod cu totul
unic. Internetul este o vastă reţea de calculatoare (mai multe calculatoare legate între ele),
care include reţele mai mici şi calculatoare izolate din întreaga lume. La reţeaua Internet
pot fi conectate toate tipurile de calculatoare. Toate calculatoarele conectate la Internet
fac schimb de informaţii. Această reţea uriaşă de calculatoare nu este controlată de nici
un guvern sau organizaţie, nu are un administrator unic. Totuşi anumite reţele conectate la
Internet sunt controlate de anumite companii. Iniţial reţeaua de calculatoare precursoare a
Internetului a fost constituită în ideea de a-i ajuta pe cercetători şi pe cei care lucrau în
domeniul educaţional să lucreze mai eficient, în sensul schimbului de date şi al
documentaţiei. Nu puţine au fost cazurile în care unii cercetători au muncit ani de zile
pentru a afla apoi că munca lor fusese deja făcută sau că altcineva era deja într-un stadiu
mai avansat. În fiecare lună milioane de oameni testează Internetul şi decid că este ceea
ce le trebuie.

Viitorul Internetului este deosebit de promiţător. Programele folosite devin din ce

în ce mai prietenoase şi mai uşor de folosit. De asemenea conexiunile se realizează cu
viteze din ce în ce mai mari. În principiu oricine poate avea acces la Internet. Accesul la
reţeaua Internet se poate face prin intermediul propriului calculator, dacă a fost conectat
la reţea sau prin intermediul altor calculatoare conectate la Internet. Unele şcoli,
universităţi oferă această posibilitate, la fel şi unii patroni sau unele asociaţii. Puteţi avea
acces la Internet din sălile special amenajate care se găsesc peste tot, din biblioteci,
cafenele etc. Dacă aveţi un calculator şi un modem puteţi să luaţi legătura cu un furnizor

8
particular de servicii Internet sau cu un serviciu online pe care să-l folosiţi. În acest caz,
conectarea la Internet este asigurată după stabilirea cu furnizorul de servicii Internet.

Capitolul 2. Importanţa Internetului

2.1 Importanţa Internetului în sectorul public

Astăzi Internetul este dat în folosinţă sectorului public, este folosit din ce în ce
mai mult cucerind activităţi din cele mai diverse şi oferind din ce în ce mai multe
facilităţi: ziare electronice, poştă electronică, programe radio-tv, transfer de bani, transfer
fişiere, comerţ online. Internetul a conferit informaţii cu caracter indispensabil aducând
noutatea abundenţei informaţiei şi libertatea de a naviga printre ele. În prezent mediul
virtual ajunge la comutaţii de zeci şi sute de mii de utilizatori la E-commerce, pagină
web, design, magazin virtual, companii de promovare online.

„În 1972 când se ajunsese la o reţea de 37 calculatoare, a fost introdus serviciul de

poştă electronică (e-mail), în 1972 în octombrie la Conferinţă Internaţională de la
Washington, se fac demonstraţii. În 1983 proiectul ARPA, asigura corelarea a 500 de
centre, această dată este considerată naşterea Internetului. În învăţământ momentul
maxim de folosire a Internetului poate fi considerat prima Conferinţă Internaţională
privind World Wide Web de la Genova în noiembrie. Impactul apariţiei Internetului a
industriei IT a fost foarte puternic în 1999. A produs schimbări majore în multe domenii,
afaceri, educaţie, piaţă, viaţa privată. Internetul s-a dovedit a fi plin de succes şi în modul
de a face cumpărături, în economie, care v-a constitui conform previziunilor unor experţi
o parte a infrastructurii economice globale. Economia şi educaţia viitorului va fi mai
globală şi mai performantă, bazându-se pe Internet. Impactul tehnologiei informaţiei prin
conexiune la Internet, este privită de cei mai mulţi ca o trăsătură binevenită a noului
social. Ca de obicei în istoria Internetului, scopul iniţial al WWW-ului, era destul de
limitat. Sarcina principală era să asigure un sistem, care să facă legătura între varietatea
de platforme ale diverselor computere, de asemenea posibilităţile de a prezenta datele au
crescut dramatic. Curând au apărut poze şi animaţii pe website-uri, urmate de sunete.

9
Doar un mic pas mai era necesar pentru a aduce cataloage, directoare şi formulare de
comandă pe website-uri. Astfel, câţiva ani mai târziu s-a născut E-Commerce. În Internet
se află un număr imens de informaţii de cele mai diverse naturi, precum ar fi filme,
videoclipuri, cărţi, muzică şi multe altele. De exemplu, o adresă web (adresă Internet)
foarte cunoscută este www.youtube.com, aici putându-se găsi practic orice tip de
videoclipuri. Această adresă este în acelaşi timp şi un site web de exprimare liberă. Odată
cu dezvoltarea industriei Internetului au apărut şi activităţi conexe care oferă o alternativă
sau chiar posibilitatea de a avea acces la informaţie: e-learning, audio-learning. Gradul de
răspândire a Internetului pe glob este uriaş: în luna iunie 2007 aveau acces la Internet
circa 1,3 miliarde de locuitori ai globului pământesc. Anumite state de pe glob interzic,
cenzurează sau restricţionează populaţiei lor accesul la Internet în diverse domenii:
politică, religie, etc.”3

Internetul este aşadar probabil cea mai mare invenţie a mileniului trecut şi
reprezintă o sursă uriaşă de informaţii care sunt obţinute la domiciliu, o metodă destul de
rapidă de a pune oamenii din toate colţurile pământului în contact virtual. În prezent
Internetul este la dispoziţia omenirii oricând iar copiii ajung să-l folosească aproape 20 de
ore pe săptămână devenind chiar dependenţi de această lume virtuală. Practic o zi şi o
noapte, copiii sunt într-o altă lume, atragându-i din ce în ce mai mult, sunt plecaţi cu
gândul de langă noi, deşi îi vedem aşezaţi în faţa calculatorului, apar alte consecinţe pe
parcurs.

Internetul devine pe zi ce trece o unealtă magică a miliardelor de utilizatori, care

alcătuiesc aşa numita generaţie IT (Information Technology). Aşadar utilizatorii acestei
generaţii pătrund cu uşurinţă în universul mirific, dar şi în cel malefic al Internetului.
Etica lipseşte în mare parte în ţesătura Internetului la fel şi responsabilitatea. Mulţi dintre
utilizatorii Internetului au renunţat de cele mai multe ori să comunice în limba română,
exprimându-şi gândurile şi alte trairi prin smiles (emoticons) sau nişte desene care
exprimă emoţia considerând că scapă mai uşor de inhibiţii. Uneori diferite mesaje
transmise pe Internet conţin şi informaţii utile, dar nu conţin sentimente, nu schimbă şi nu
construiesc în mod clasic, cu toate simţurile, ci doar cu văzul şi auzul. Internetul, această
lume virtuală de care se ataşeaza foarte repede oricine nu poate reda senzaţia de
3
http://jalobean.itim-cj.ro/Cursuri/Istoria_Internet.html consultat în data 10.03.2009

10
comunicare directă şi te atrage doar într-o lume imaginară şi diferită de cea reală. Cel mai
rău este când îţi pierzi personalitatea şi imaginaţia. Riscul ca tinerii şi copiii în ziua de azi
să devină dependenţi de Internet şi să trăiască aşadar într-o lume doar a lor devine foarte
mare deoarece sunt influenţaţi de informaţiile negative ce se găsesc tot timpul pe Internet
şi îi atrage din ce în ce mai mult oferindu-le lucruri la care nu se aşteaptă vreodată.

Calculatorul ca multe alte resurse poate fi de folos, dar şi periculos în acelaşi timp
beneficiarului în funcţie de informare, dar şi de manualul de utilizare moral pe care îl
predă fiecare dintre noi. Această descoperire se adresează omului inteligent bine informat
mereu, cu putere de discernământ, adică omul viitorului într-o lume cibernetică.
Comunitatea educaţională ar trebui să ţină cont de aceste lucruri şi mai ales cum
să exploreze creativ această resursă educaţională şi să dezbată cu copiii diverse subiecte,
să încerce să-i facă să privească altfel Internetul prezent atât în scoală dar si acasă,
informaţiile pe care le obţin privind programele de calculator pe care aceştia le pot utiliza
în folosul devenirii lor, în cadrul unei societăţi bazate pe cunoaştere.

2.2 Revoluţia Internetului

Internetul s-a născut cu ani în urmă în Statele Unite ale Americii, unde armata
americană, pentru a se coordona mai bine, a inventat un sistem care leagă calculatoarele
într-o reţea prin intermediul liniilor de telefon. Impactul a fost foarte mare, această idee
dovedindu-se a fi genială.
„La sfârşitul anilor 80’, Internetul devine accesibil consumatorilor civili şi astfel
începe o nouă eră a comunicaţiilor. Reţeaua a crescut văzând cu ochii, ajungându-se la o
expansiune globală. O nouă revoluţie în comunicaţii avea să înceapă cu o nouă evoluţie a
echipamentelor electronice. O nouă lume avea să se nască în această reţea, un univers
virtual nelimitat. Internetul va fi şi este tehnologia viitorului. În ziua de azi tot mai mult
se vorbeşte despre reţele, despre comunicaţii, însă mai există incertitudinea şi misterul cu
privire la aceste subiecte. Revoluţia s-a produs cu adevărat la începutul anilor 90’, dintr-o
dată Internetul a apărut peste tot, schimbând complet modul de viaţă şi acţiunea a
milioanelor de firme şi persoane. Revoluţia Internetului este un ansamblu de reţele

11
mondiale care permit unirea şi partajarea informaţiilor pe baza unei serii comune de
protocoale de comunicaţie care permite calculatoarelor aflate în orice colţ al globului să
comunice eficace, indiferent de marcă, arhitectură, amplasament sau sistem de operare. În
plus, contrar formelor tradiţionale de comunicare, nu este nevoie să dispunem de reţele
distincte cu tehnologii diferite pentru a asigura transmisii vocale sau de imagini.
Internetul le poate transporta, datorită unei infrastructuri simple, folosind linii telefonice,
cabluri optice, dispozitive fără fir sau sateliţi. Evoluţia sa a fost extrem de rapidă. De
exemplu, de la 10 milioane de calculatoare gazdă prezente pe Internet la jumătatea anilor
1995 s-a ajuns la începutul anilor 2007 la peste 110 de milioane.”4
„Dezvoltarea Internetului depinde în primul rând de dezvoltarea reţelelor de
telecomunicaţii, a reţelelor de calculatoare specifice unei instituţii, organizaţii extinse
naţional şi internaţional, dotarea cu calculatoare personale, servere etc., respectiv de
constituirea unei infrastructuri a societăţii informaţionale. În al doilea rând amplificarea
aspectelor de conţinut specifice societăţii cunoaşterii, constituirea de baze de date şi de
cunoştinţe, organizaţii virtuale, muzee virtuale etc. Dacă în 1999 România era o ţară
nedezvoltată din punct de vedere informaţional după aproape 10 ani s-au făcut progrese
importante în domeniul informaţional.”5

4
http://www.e-scoala.ro consultat în data 20.04.2009

5
Mihai Draganescu, Societatea Informaţională şi a Cunoaşterii. Vectorii Societăţii Cunoaşterii, ed. Tehnică
Bucureşti 2003, pag. 126

12
 120000000
107 mil 110 mil
105 mil

100 mil 100 mil

100000000
90 mil

80 mil
80000000

60000000

40 mil
40000000

20000000 17 mil
15 mil
12 mil
10 mil
1 mil 2 mil
0
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14
1995 1996 1997 1998 1999 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008

Figura Nr. 1 Evoluţia numărului de utilizatori online

„Numărul utilizatorilor de Internet creşte de la an la an. Aşa cum se vede în fig.1,

începând din 1995, când numãrul utilizatorilor din lumea întreagă, era de 1 mil., în 1999,
a crescut la 15 mil., în 2001, numărul utilizatorilor era de 40 mil. ca în 2003 numărul să
se dubleze la 90 mil., iar până în 2008, numărul a crescut constant ajungând până la 110
mil. utilizatori online în lume. Creşterea explozivă a Internetului a revoluţionat nu numai
lumea calculatoarelor şi a telecomunicaţiilor, el a devenit o adevărată „autostradă
internaţională”, la care zilnic sute de mii de afaceri, sisteme educaţionale, reţele de
cercetare etc. îşi conectează calculatoarele reunind conexiuni din peste 200 de ţãri ale
globului.”6

2.2 Cooperare şi lucru în reţea

6
www.isc.org, consultat în data 25.04.2009

13
 „În majoritatea ţărilor dezvoltate, sectorul informaţional creşte mai rapid decât
ansamblul economiei. Dezvoltate sau nu, toate ţările tind să se înregimenteze societăţii
informaţionale. Pentru majoritatea dintre ele, utilizarea informaţiei este un mijloc pentru
ameliorarea competitivităţii lor sau pentru păstrarea poziţiei lor pe o piaţa mondială din
ce în ce mai concurenţială.

Figura nr. 2 Infrastructura Societăţii Informaţionale

Cooperarea şi lucrul în reţea, reprezintă în fapt singura posibilitate de partajare a

costurilor, riscurilor de menţinere a contactului permanent cu o informaţie aflată într-un
proces continuu de dezvoltare. Evoluţia omenirii, prin informatizare către societatea
informaţională reprezintă o tendinţă majoră a contemporaneităţii, ea este caracterizată
printr-o extindere de talie planetară, prin schimburi alerte, radicale şi inexorabile ale
sistemului social în ansamblul său. Societatea informaţională constituie o miză strategică

14
pentru toate ţările, indiferent de stadiul de dezvoltare sau decalajele existente, permiţând
intensificarea procesului de globalizare. La originea evoluţiei omenirii către societatea
informaţională este creşterea complexităţii sistemelor economico-sociale, accentuarea
necesităţilor de cunoaştere şi intervenţie inteligentă asupra acestor sisteme. Ele se reflectă
în cerinţe de o amploare şi diversitate fără precedent în materie de comunicare, prelucrare
şi utilizare a informaţiilor şi cunoştinţelor la scară organizaţională şi socială.”7

Nr. Crt Zona geografică Număr Internauţi

1. Sua-Canada 210.68

2. Europa 170.64

3. Asia/Pacific 164.50

4. America Latină 16.34

5. Africa 5.15

6. Orientul Mijlociu 5.60

Total septembrie 2008 710.42

Tabelul 1

„Evoluţia numărului de utilizatori Internet”8

Tabelul 2

7
Mircea Georgescu, Internetul mediu de afaceri. Comerţul Electronic, ed. Polirom 2001, pag. 54

8
http://www.journaldunet.com/chiffres-cles.shtml, consultat în data 30.04.2009

15
 „Principalii utilizatori de Internet”9

Număr de utilizatori Ponderea în totalul

Ţara Populaţia (mil.)
(mil) populaţiei (%)

Sua 210 278 68,5

Japonia 50 166.8 20.35

Marea Britanie 63 50.6 65.36

Canada 20.2 30.6 54.9

Germania 33 80 30.32

Australia 10 20.4 20.77

China 40.5 180 3.7

Franţa 70 59 17.33

Coreea de Sud 6.8 50 15.1

Taiwan 7.4 22.3 27.69

Italia 20 56.7 19.06

Suedia 6.5 8.9 51.56

Olanda 7.8 16 44.5

Spania 10 42 20.5

2.4 Utilizările Internetului

„Internetul nu este un domeniu îngust, dedicat anumitor categorii de agenţi

economici sau persoane. Principalele sale utilizări sunt:
A. Căutare - printr-un simplu click primeşti accesul la mii de site-uri Web şi resurse
pentru informaţii multimedia, informaţii tehnico-ştiinţifice sau comerţ electronic;
9
Ibidem

16
B. E-mail - schimbul de poştă cu milioane de utilizatori Internet;

C. Discuţii - participarea la forumuri, grupuri de discuţii specializate sau grupuri de ştiri;

D. Chat - conversaţii în timp real, în regim text cu utilizatorii din orice zonă a globului;

E. Vânzare-cumpărare - se poate vinde respectiv cumpăra orice via comerţ electronic,

prestări de servicii şi acţiuni online;

F. Transfer de fişiere - fişiere ce conţin date, software, rapoarte, articole, muzică,

imagini sau alte tipuri pot fi descărcate pe calculatorul propriu;

G. Conectare - se poate realiza legătura şi ulterior naviga pe mii de calculatoare care

sunt conectate la Internet;

H. Alte utilizări - telefonie, videoconferinţe, programe radio, programe TV, jocuri video,

explorarea lumii virtuale etc.

Companiile utilizează Internetul în afaceri, în diverse moduri, pornind de la
comunicaţii ale firmei, colaborări, comerţ electronic şi până la alianţe strategice de
afaceri. Demn de reliefat că toată această comunicare globală între angajaţi, clienţi,
furnizori şi alţi parteneri de afaceri se realizează online. Site-urile interactive, e-mail-ul,
chat-ul, grupurile de discuţii, audio şi videoconferinţe, permit ca toate informaţiile interne
sau externe, să fie căutate, solicitate, analizate şi partajate.”10

Capitolul 4. Legile Internetului şi aspecte sociale

„Pe Internet cine ar fi responsabil şi ar putea fi tras la răspundere pentru

conţinutul online. Restul sunt intermediari, terţi faţă de situaţie. Lista de discuţii a legilor
Internetului a fost creată cu scopul de a avea un forum virtual, în care să fie discutate
proiectele de legi, în domeniul tehnologiei informaţiilor. Există totuşi o legislaţie în ceea
ce priveşte anumite domenii pe Internet şi anume: legislaţia comerţului electronic, privind

10
Mircea Georgescu, Internetul mediu de afaceri. Comerţul Electronic, ed. Polirom 2001, pag 76

17
drepturile de autor, semnătură electronică, plăţile electronice, publicitatea online, viaţa
privată, dar puţini sunt cei care le respectă.”11

„În România în acest noian de legi logice şi nelogice, într-o democraţie

„eficentă”, autoritatea română a decis că are de gând să ne asculte, să ne înregistreze
convorbirile telefonice private, să ne citească şi să ne arhiveze e-mail-urile pe viitor. Ne
punem întrebarea, va ajuta asta ca generaţia tânăra să nu petreacă atât de mult timp în faţa
calculatorului sau să pună în practică tot ceea ce vede în lumea virtuală?. Anul acesta a
avut loc o dezbatere amplă care a avut ca temă „Legislaţia Internetului” şi au fost invitaţi
specialişti, jurnalişti şi elevi de liceu. S-au discutat următoarele teme, care apoi au fost
comentate „aprins”, dar cu folos pe forumuri. Este o iniţiativă bună pentru a afla starea
internauţilor şi a căpăta noi informaţii pentru folosirea Internetului, temele fiind:

1. Am o întrebare, cui o adresez? – Care sunt instituţiile care reglementează Internetul;

2. Cine este în spatele site-ului? – Informaţii publice pe Internet;

3. Ce este legal sau ilegal online? – Conţinuturi negative de Internet.”12

„Mass-media are un rol important în promovarea proiectelor privind legislaţia pe

Internet. Internetul este un spaţiu public, când suntem online, trebuie să respectăm câteva
reguli de bază aşa cum se respectă regulile de circulaţie când eşti în trafic. Internetul
aduce cu sine oportunităţi, comunicare liberă, dar aduce şi obligaţii. De exemplu este
permis să copiezi materiale de pe Internet, dar să nu te dai drept autorul lor, transmiterea
mai departe a unor materiale neautorizate, copierea programelor software şi lista poate
continua.”13

„Organizaţia „Salvaţi copiii”, împreună cu Centrul Focus, a iniţiat în anul 2007 un

Consorţiu, pentru promovarea prin cadrul programului comunitar multianual de
promovare a utilizării în condiţii de maximă siguranţă, a Internetului şi a noilor tehnologii

11
Sabin Buraga, Proiectarea site-urilor web, Design si funcţionalitate, ed. Polirom, 2005, pag. 143

12
Mr. Eliodor Tanislav, Dreptul la intimitate, ascultările clandestin şi captarea imaginiilor ascunse, ed.
Eminescu 1997, pag. 124
13
Ibidem, pag. 152

18
online. Propunerile pentru combaterea conţinuturilor ilegale prin înfiinţarea unei linii
telefonice directe, pentru raportarea conţinuturilor ilegale (Hot-line), promovarea unui
mediu online mai sigur, creşterea gradului de conştientizare, asistenţa online prin care
copiii îşi pot exprima preocupările cu privire la conţinuturile ilegale şi dăunătoare,
experienţe dezagreabile sau traumatizante legate de utilizarea tehnologiei informaţiei
(Help-line).

În programul Safer Internet Plus, al Comisiei Europene funcţionează Insape - o

reţea de noduri naţionale care coordonează activităţi de conştientizare a securităţii de
Internet în Europa. Nodurile Insape au integrate linii de asistenţă naţională şi site-uri
dedicate Help-Line pentru a răspândi întrebările copiilor şi tinerilor legate de siguranţa
navigaţiei pe Internet şi conţinutul ilegal descoperit. Această reţea promovează libertatea
Internetului şi a utilizării sale în scopuri pozitive şi presupune recunoaşterea faptului că
protecţia copiilor şi tinerilor împotriva riscurilor online, reprezintă o responsabilitate
comună a educatorilor, părinţilor, industriei IT, până la urma întregii societăţi. În
România funcţionează un nod naţional cu trei componente: Awareness – acţiuni de
conştientizarea a pericolelor apărute, Help-Line – linie de suport, Hot-Line – raportarea
conţinuturilor ilegale a site-urilor. Riscurile online face ca numărul copiilor din România
care au acces la Internet sa fie mereu în creştere. Ei cunosc prea puţin riscurile care îi
pândesc din spatele monitorului. Riscurile la care ne referim atunci când punem în
discuţie siguranţa online a copiilor sunt în primul rând cele de natură socială, adică cele
care au impact negativ asupra vieţii psihice şi educaţionale a copiilor. Riscurile se împart
în trei categorii generale: conţinut ofensator, când un copil poate fi supus accidental sau
intenţionat unor materiale ilegale, dăunătoare moralităţii şi influenţa negativă asupra
dezvoltării psihice a copilului. Unele materiale de pe diferite site-uri, au un conţinut
pornografic, ură rasială, violenţă extremă (unele jocuri video) etc.”14

Internetul este un mediu în care, chiar dacă ne vine greu să recunoaştem se

formează personalitatea copilului, un mediu unde poate intra în contact foarte uşor cu un
bagaj imens de informaţii. În acelaşi timp Internetul poate ascunde la doar un click
depărtare, oameni fără scrupule. Iniţierea de proiecte privind siguranţa şi protecţia

14
Ibidem, pag. 183-184

19
copiilor faţă de Internet în procesul educaţional şi nu numai este foarte bine venită. De
exemplu, proiectul „Singur Info” are ca obiect principal: conştientizarea părinţiilor şi
copiilor în pericolele reale care pot apărea prin navigarea pe Internet şi informarea prin
sfaturi legate de siguranţa copiilor în mediul virtual şi răspunsuri la unele probleme cu
care se pot confrunta la diferite vârste, ce ar trebui să se ştie atunci când se aventurează
pe Internet, cum să reacţioneze în anumite circumstanţe, unde şi cui ar trebui să ceară
ajutor în momentele în care situaţiile devin necontrolabile.

Capitolul 4. Şcoala şi Internetul

4.1 Educaţia prin Internet

Calculatorul intră din ce în ce mai mult în viaţa noastră de toate zilele, tinzând să
devină un bun de larg consum. Astăzi, observăm cu toţii tendinţele de implementare a
tehnicilor de informatizare şi de comunicare în viaţa cotidiană.
„Majoritatea specialiştilor consideră că nu trebuie să ne întrebăm dacă instruirea
elevilor se îmbunătăţeşte prin utilizarea calculatoarelor, implicit a Internetului, ci cum pot
fi utilizate mai bine calităţile unice ale acestora, care le deosebesc de alte medii:
interactivitatea, precizia operaţiilor efectuate şi mai ales faptul că pot interacţiona
consistent şi diferenţiat cu fiecare copil în parte. Departamentul pentru educaţie al SUA
arată că 32% dintre copii au folosit Internetul înainte de ajunge la şcoala primară.
Educaţia prin Internet este un nou tip de predare-învăţare, care câştigă teren
datorită amplificării caracterului multimedia. Instruirea online prezintă conţinuturi
directe, împrospătate la moment, într-o structură ce permite autoredactarea şi autoritatea
pe orice subiect. Accesul la Internet în activitatea didactică se materializează prin resurse
pentru actul de predare-învăţare, aplicaţii suport, pentru activitatea didactică, sisteme
instruire bazate pe web.”15

15
http://www.scribd.com/doc/1652047/Internet.ro, consultat în data 10.05.2009

20
 „În condiţiile Războiului Rece, realizându-se importanţa strategică a informaţiei şi
a calculatorului în anul 1868 în SUA, a apărut ideea creării unei reţele de calculatoare, s-a
dorit realizarea unei structuri formale din calculatoare aflate în diferite puncte din SUA şi
care să fie interconectate în aşa fel încât în caz de război sau calamităţi naturale nici unul
din calculatoare să nu rămână izolat. Astfel în 1969, s-a creat prima legătură între
Universităţile UCLA şi Stanford. Următoarele interconectări au fost la Universităţile din
Santa Barbara şi Universitatea Utah. Dezvoltarea reţelei în învãţãmânt s-a făcut mai întâi
cu paşi mici, astfel că în anii 70’, existau numai 10 noduri. Dacă la început Internetul
oferea un mecanism de schimbări de mesaje, în prezent reprezintă un depozit pentru
distribuirea informaţiilor. În România Internetul a pătruns relativ încet în şcoli, prin
programe şi proiecte venite din Uniunea Europeană care pot face ca fiecare şcoală să aibă
Internet şi laboratoare de informatică. Ministerul Educaţiei Comunicării şi Inovării a
alocat bani, pentru dotarea tuturor şcolilor cu calculatoare performante, laboratoare
pentru informatică, legături cu Internetul. În fiecare şcoală calculatoarele sunt legate în
reţeaua AEL. S-au organizat şi cursuri de iniţiere cu toate cadrele didactice din şcoli,
tocmai în ideea folosirii la capacitate maximă a calculatoarelor existente în şcoli pentru
predarea tuturor materiilor. Din păcate la diferite nivele de învăţământ, necesitatea şi
importanţa Internetului pentru învăţare este de departe de a fi înţeleasă. Se vehiculează
texte că „Internetul este o pierdere de bani şi de timp, nu am găsit nimic util în utilizarea
Internetului, nu se face acces decât la reţeaua pornografică”.
În fond de ce unităţile de învăţământ din România se fie conectate la Internet?. Se
ştie că rezultatele „olimpicilor” români la diferite materii au demonstrat constant că
şcoala românească este foarte bună şi aşa, dar traversează o perioadă critică pentru a se
adapta învăţământului European. Aflată în plină reformă, pe un fond de acută lipsă de
fonduri, şcoala nu dispune nici de dotările performante şi nici de cadrele didactice de care
ar avea nevoie pentru realizarea reformei. De fapt toată lumea învăţământului trece printr-
o transformare importantă, iar Internetul este o parte a acestor transformări spre binele
învăţământului. Învăţarea prin calculator, utilitatea Internetului în şcoala trebuie privită ca
un obiect de studiu şi o sursă de documentare semnificativă pentru elevi. Apariţia şi
răspândirea tot mai semnificativă a învăţământului la distanţă este o parte care face ca
învăţarea prin Internet să fie folosită din ce în ce mai mult şi să-şi deschidă porţile pentru

21
toate categoriile de vârstă. Introducerea Internetului în şcoli oferă posibilitatea actualei
generaţii să se formeze pentru viitor, să fie în ton cu lumea occidentală. Şcolile au nevoie
de sisteme AEL. Calculatorul face învăţarea mai eficentă prin reducerea timpului de
lucru.
Internetul este un factor puternic în aducerea informaţiilor în şcoală. Un
învăţământ modern nu poate fi conceput fără utilizarea IT-ului şi calculatorului.
Beneficiile IT-ului sunt: plus de comunicare, accesul uşor la informaţii, proiecte de
colaborare, creşterea performanţelor şcolare, relaţionare, responsabilizare. Acasă, copiii
sunt pasionaţi de chat şi jocuri, pe când la şcoală sub supravegherea cadrelor didactice
accesează site-uri pentru informaţii. Foarte mulţi copii se schimbă după ce folosesc
Internetul la şcoală, descoperă lucruri frumoase şi importante şi putem avea surpriza că
atunci când stă în faţa calculatorului să nu se mai joace, să caute lucruri ce ţin de procesul
de învăţare. Folosirea Internetului în şcoli îi învaţă pe copii, cum să comunice, cum să fie
mai toleranţi, să se accepte unul pe altul, dar cel mai important lucru este că pot să-şi
arate, căci calculatorul poate să aibă altă faţă, nu numai chat-uri şi jocuri. Prin Internet se
îmbunătăţeşte sistemul de predare, dacă la început Internetul era doar un mecanism
pentru mesaje, acum Internetul este important în şcoli, în procesul educaţional, dar
trebuie folosit ca atare prin supraveghere şi în scop util.”16
De cele mai multe ori ne întrebăm de ce unităţile de învăţământ trebuie să aibă
conexiune la Internet iar copiii să aibă acces la ea. Până când să apară Internetul, am avut
copii olimpici, internaţionali care au demonstrat că pot fi foarte buni şi fără a avea acces
la Internet petrecându-şi majoritatea timpului în bibliotecă pentru a studia însă acum au
posibilitatea să o facă online. Ca şi în toată lumea precum şi România trece prin
transformări destul de importante în procesul educaţional, Internetul fiind reprezentând o
parte majoră a acestor transformări. Făra Internet în ziua de astăzi nu ai acces la multe
informaţii utile într-un timp atît de scurt şi eficent. Aşadar Internetul este un obiect de
ştiinţă şi o sursă de documentare semnificativă pentru toţi care îl folosesc. Dacă tânăra
generaţie în ziua de astăzi nu va fi expusă tehnologiei noi, îi vom crea un obstacol. De
cele mai multe ori se consideră că asigurarea Internetului în şcoli este o facilitate şi este
bună atât pentru cadre didactice cât şi pentru copii deoarece trebuie să fim deschişi la

16
http://www.e-scoala.ro, consultat în data 13.05.2009

22
nou, să avem un sistem educaţional modern. Pe viitor dacă Internetul se dezvoltă din ce
în ce mai mult, copiii vor lucra cu tehnologii care nu au fost inventate încă, vor rezolva
nişte probleme care astăzi nu au fost puse în locuri de muncă, ce astăzi nu există şi atunci
trebuie să-i pregătim în procesul educaţional.

În şcoală Internetul a devenit foarte important atît pentru profesori cât si pentru
copii iar dacă atât elevul cât şi profesorul ştie să acceseze cu un scop această tehnologie,
un exemplu bun la materia matematică nu s-ar mai aplica o teoremă mecanic, ar fi mult
mai simplu să se deschidă o pagină de Internet unde acestă problemă ar fi explicată prin
grafice, linii, sisteme şi atunci altfel ar înţelege copilul problema încât fiecare cuvânt din
teoremă este explicat practic. Copilul devine mult mai interesat când observă desenele
proiectate pe o pagină, devine mult mai atent la ce i se zice de către profesor şi nu se
plictiseşte reţinând foarte repede noţiunea respectivă. Calculatorul în sine devine un
instrument de învăţare şi poate chiar mai mult. Copiii care petrec mult timp pe calculator
acasă, stau şi la şcoală deoarece devin din ce în ce mai interesaţi şi de aceea se crede
uneori că este prea mult timp dedicat calculatorului, însă la şcoala nu are posibilitatea de
a juca jocurile preferate şi singura alternativă este să-şi căute informaţii despre şcoală
fiind îndrumat de profesor. În tot acest timp este mereu supravegheat de profesor iar
monitorizat de acesta îşi va dezvolta o personalitate bună şi îşi va crea dorinţa de a învăţa
chiar şi de pe Internet fiind atras foarte mult de ceea ce vede şi aşa sunt şanse mici să se
îndepărteaze de cartea tipărită şi de a-şi petrece timpul în bibliotecă. Aşadar în procesul
educaţional, Internetul, atât de mediatizat, devine important pentru a crea protaluri, unele
site-uri strict ale şcolilor prin care părinţii să fie informaţi de şedinţa cu părinţii şi elevii
de activităţiile din şcoală.

Această lume cibernetică devine foarte atractivă pentru orice personă, nu numai
pentru copii însă impactul cel mai mare deobicei îl are asupra lor. Elevii au ocazia să
lucreze în echipe, cu informaţii de pe Internet pentru a face ora şi materia respectivă din
ce în ce mai interesantă, însă uneori un elev considerat slab la o materie prin metoda
clasică sau nu îşi împarte propria opinie, în faţa Internetului la şcoală, împreună cu
colegii lui face o lucrare foarte bună, îi creşte performanţa şi relaţionează foarte bine.
Profesorul devine coordonatorul orei şi are datoria de a explica copiilor cât mai bine

23
informaţiile prezente la materia respectivă fiind şi pentru el mult mai uşor, nu mai stă cu
spatele la elevi şi cu faţa la tablă, nu mai este un dirijor iar copiii devin atraşi de ceea ce
se întâmplă la ora respectivă reţinând informaţiile mai bine. Folosind Internetul, nu numai
profesorul ştie răspunsul ci şi elevul care cu abilitate îl găseşte pe Internet în timpul
procesului de predare-învăţare şi are şanse mai mari de a pleca de la materia respectivă cu
un „bagaj” de cunoştinţe mai mare.

4.2 Principiile instruirii programate (Schiţă – Instruire

programată centru)

„Instruirea programată poate reprezenta o metodă de învăţământ care organizează

o acţiune didactică, aplicând principiile ciberneticii la nivelul activităţii de predare,
învăţare, evaluare, concepută ca un sistem dinamic complex.

1. Progres gradat şi paşi mici

Materialele de învăţare fragmentate în unităţi didactice, elementare, simple accesibile,

logic şi organic înlănţuite.

2. Ritm propriu de studiu

 Fiecare elev dispune şi îşi gestionează relativ independent sarcinilor date.

3. Participare activă

 Elevul este obligat să răspundă la întrebări, să selecteze răspunsul, să propună

soluţii, să aibă o reacţie activă.

4. Verificarea imediată a feed-back-ului

 Trecerea la secvenţa următoare este condiţionată de un răspuns corect, infirmarea

unui răspuns este urmată de conectarea imediată.

24
 5. Ciclu de învăţare

 Experimentare corectă (înţelege, imită).

 Observare şi reflecţie (observă, consideră).

 Conceptualizare abstractă (analizează, sonorizează).

 Testare în noi situaţii (aplică, încearcă).

6. Reguli

1. Discutaţi cu copiii despre Internet, beneficii şi pericole;

2. Ţineţi calculatorul într-o cameră unde îl poate folosi întreaga familie;

3. Stabiliţi cu copiii cât şi în ce condiţii tehnice să folosească Internetul;

4. Controlaţi activitatea online a copiilor şi să nu stabilească întâlniri personale;

5. Atrageţi atenţia copilului să nu spună nimănui nicio parolă, număr de cont sau alte
date personale şi anunţaţi la cei în măsură să vă pună filtre pentru site-uri.”17

4.3 Calculatorul în învăţământ

„Calculatorul a devenit indispensabil în educaţia modernă fiind utilizat atât de

elevi cât şi de cadrele didactice, în procesul de predare-învăţare. Fiind un mijloc modern
de educaţie, utilizarea sistemelor informatice au câştigat teren datorită virtuţiilor foarte
atractive pentru copii şi pentru marea facilitate a prezentării informaţiei. Utilizarea
calculatorului în procesul educaţional are marele avantaj că face trecerea de la
acumularea pasivă de informaţii de către elevi la învăţarea prin descoperire, ei învaţă
încercând să-şi dezvolte aşadar abilităţile şi strategiile cognitive. Folosirea Internetului în
procesul educaţional duce la o mare flexibilitate a învăţării şi stimulării elevilor de a se
implica în procesul educaţional şi de a deveni parteneri ai profesorului în clasă.

17
Lucian Sârbu, Ghidul Internetului, ed.. Rao, categoria Atlase – Enciclopedii 2005, pag. 37

25
 Calculatorul nu poate înlocui cadrul didactic. Profesorul rămâne factorul care
aduce resursele sale personale şi care se angajează cu întreaga sa personalitate în
educaţie. Profesorul este cel care stabileşte comunicarea cu elevii şi calculatorul.
Calculatorul este un instrument auxiliar folosit de profesor, care modifică sistemul de
învăţare tradiţional şi permite accesarea informaţiilor. Calculatorul oferă şi modalităţi de
exerciţiu, după ce lecţiile au fost predate, înţelegerea diferitelor procese şi fenomene este
mult uşurată prin oferirea unui suport vizual elevilor, iar aceştia devin mult mai motivaţi
să participe la lecţie şi să înveţe. Elevii pot să utilizeze soft-urile în mod atractiv pentru a
rezolva mai multe sarcini de gândire, ceea ce duce la o învăţare eficientă şi durabilă.

Internetul poate fi folosit pentru îndrumare şi orientare iar prin programe

interactive, prin jocuri şi simulări pot fi înţelese diferite procese la unele discipline.
Internetul este astăzi cel care facilitează atingerea unor scopuri în învăţare şi poate fi
utilizat de către cadrele didactice şi copii, într-o varietate de situaţii, însă tot cadrul
didactic are sarcina foarte complexă de a-şi antrena întreaga activitate şi abilitate de a
îmbina mijloacele tradiţionale cu cele inovative în cadrul lecţiei în funcţie de obiectivele
sale şi de adaptarea la caracteristicile individuale ale elevilor săi. Elevii vor avea o
disciplină obligatorie numită „Tehnologia informaţiei şi a comunicării”, toate materialele
predate în şcoală, vor fi reactualizate pentru lucrul cu calculatorul. Până în 2011 toate
programele şcolare vor fi reformulate, astfel încât elevii să-şi poată dezvolta noi
competenţe la şcoală, dar cel mai important lucru, folosirea calculatorului, fiecare materie
şcolară va fi actualizatã prin introducerea componentelor digitale. Trebuie creată o
legătură cât mai bună între elev, profesor şi calculator prin utilizarea unui limbaj comun
dobândit prin competenţe TIC.”18

4.4 Avantajele folosirii Internetului în procesele de învăţare

18
http://www.didactic.ro/index.php?cid=newsletter&newsletter_id=22&what=afiseaza&aid=163 consultat
în data 15.05.2009

26
 Dacă Internetul este folosit cu prudenţă, ar fi bine ca şi copiii de timpuriu să
folosească spaţiul virtual. În diferite reviste de specialitate se face pledoarie pentru
folosirea Internetului de către copii, dar cu supraveghere şi informare şi nu în ultimul
rând prin respectarea unor reguli. Nu trebuie să ţinem copiii departe de calculator, trebuie
să îi învăţăm din timp să îl folosească în favoarea lor, să controleze calculatorul după
bunul lor plac şi nu invers, calculatorul pe ei. Astfel vor ştii să-l utilizeze, vor trăi în
prezent când nimic nu se mai întâmplă fără computer şi vor fi mai bogaţi cu experienţe
senzitive. Dacă ştim să folosim Internetul este o oază de cunoştinţe, completează alte
resurse, dar nu înlocuieşte viaţa reală.

„Evoluţia tehnologică din ultimii 15 ani, ritmul alert al vieţii cotidiene, necesitatea
accesului la informaţii complexe într-un timp cât mai scurt, nevoia de comunicare rapidă,
precum şi alţi factori, au determinat apariţia calculatorului în procesul de învăţare.
Didactica modernă s-a schimbat foarte mult. A crescut foarte mult numărul de metode
didactice. Calculatorul reprezintă un instrument de muncă personală şi pentru profesor şi
pentru elev. Oferind parcursuri personalizate, el stimulează studiul individual, capacitatea
de control şi autocontrol. El nu va înlocui profesorul, ci îi va modifica unele funcţii şi
roluri. Calculatorul este calea de a ajunge la cantităţi enorme de informaţii, diverse prin
Sistemul Internaţional de Informaţii, adică Internet. Educaţia şi şcoala de azi au renunţat
la ideea existenţei unei metode absolute, universal valabile, susţinând o metodologie
flexibilă, uşor de adaptat, dar şi eficientă. Învăţarea într-un învăţământ modern face apel
la experienţa proprie, promovează învăţarea prin colaborare, pune accentul pe dezvoltarea
gândirii în confruntarea cu alţii şi prezintă o serie de avantaje, între care menţionăm
stimularea interacţiunii dintre elevi, generarea de sentimente şi acceptare, creşterea stimei
de sine, încredere în forţele proprii, diminuarea anxietăţii faţă de şcoală, etc.
Totodată există şi nişte limite, cum ar fi: metodele activ-participative aplicate în
activitatea pe grup, sunt mari consumatoare de timp şi necesită experienţă din partea
cadrului didactic, munca în grup prin colaborare, nu pregăteşte elevii pentru viaţa, care
este foarte competitivă. În unităţile de învăţământ nonformal cum sunt cluburile şi
palatele copiilor, utilizarea calculatorului şi implicit a Internetului, poate aduce un plus de
interes din partea elevului, ţinând seama de faptul că evaluarea acestuia nu este o
evaluare de tip strict şcolar, cu note sau calificative, ci se face mai degrabă pe baza

27
achiziţiilor, a satisfacerii propriilor nevoi de cunoaştere şi a calităţii „produsului finit”
obţinut prin implicarea elevului în procesul instructiv-educativ din voinţă proprie şi
placere. Unul din avantajele de folosire a calculatorului este că el se adresează la calea pe
care tinerii o preferă acum pentru studiere. Ei se joacă, se distrează şi studiază cu
computerul. Ei tind să fie studioşi mai vizual decât generaţiile precedente, deoarece
lumea lor e bogată în stimulare vizuală, deci materialele de studiere create se potrivesc cu
ceea ce ştim despre cum tinerii preferă să studieze. Instituţiile de învăţământ au început
foarte repede să exploateze bogăţia şi natura interactivă a Internetului. Multe site-uri
conţin material didactic interactiv, exerciţii, teste, link-uri utile, etc. Informaţiile sunt
accesibile online şi elevii pot participa la „discuţii virtuale”.
E-mail-ul este o posibilitate a elevilor de a contacta direct instructorul, iar el la
rândul său să emită noutăţi către toţi participanţii înregistraţi. Vizitatorii Internet sunt
invitaţi să se alăture discuţiilor. Acesta dă posibilitatea de a-ţi exprima opiniile în discuţii
online, în timp ce unii pot deplânge lipsa contactului faţă-n-faţă a profesorului/instructor
şi a „elevului receptor”, alţii consideră calitatea interacţiunii ca fiind mai fructuoasă când
tinerii au posibilitatea de a reflecta răspunsurile proprii la întrebări sau la diferite teme de
conversaţii înainte de a fi puse pe forumul public, electronic şi că studenţii ce sunt mai
ruşinoşi, mai timizi de a participa la discuţii la ore, deseori nu se mai simt aşa la discuţiile
online. Când computerele sunt folosite în clase, profesorii observă că se schimbă stilul de
predare, permiţându-le elevilor o mai mare autonomie în studiere. Ei tind să schimbe
felul de a preda de la didactic la cel bazat pe cercetare, proiectare. În toată lumea
învăţământul trece prin transformări importante, iar Internetul este o parte majoră a
acestor transformări. Azi se consideră o adevărată problemă imposibilitatea utilizării
calculatorului, vorbindu-se chiar de analfabetism în acest domeniu, de aceea introducerea
sistematică, în activitate cotidiană de predare-învăţare a calculatorului nu este doar utilă,
ci absolut obligatorie.”19

Capitolul 5. Pericolul şi violenţa Internetului

5.1 Lumea virtuală între informare şi capcane

19
Cerghit, I., Metode de învăţământ, E.D.P., Bucuresti 1980 , pag 123

28
 În data fiecărui an de 10 februarie se sărbătoreşte Ziua siguranţei pe Internet fiind
un eveniment de anvergură Europeană. Obiectivul principal aşadar pentru această zi este
conştientizarea de către copii şi tineri a pericolului la care sunt expuşi atunci când
navighează nesupravegheaţi pe Internet. Relaţia copii-părinţi trebuie urmărită, utilizarea
în siguranţă a Internetului în familie devine un subiect care se discută şi se desfăşoară
prin diverse proiecte care au în componenţă activităţi de promovare şi conştientizare a
siguranţei online pentru copii. Discuţiile online cu diferite persoane necunoscute sunt
foarte periculoase deoarece nu poţi ştii niciodată cu ce persoană dialoghezi, ea aflându-se
în altă locaţie iar aici ar trebui să intervină uneori părinţii deoarece au o mare
responsabilitate în ceea ce priveşte permisiunea şi siguranţa acordată copiilor de a folosi
Internetul.

Adulţii trebuie să reprezinte pentru copii un punct de sprijin, mereu să îi înveţe pe

copii cum trebuie să se ferească de informaţiile dăunătoare de pe Internet care se află la
tot pasul. Foarte mulţi părinţi din neştiinţă sau pură comoditate nu atrag atenţia copiilor
despre capcanele navigării pe Internet şi cât de periculos poate deveni spaţiul virtual dacă
nu este folosit cum trebuie. Copiii sunt atraşi foarte mult de această tehnologie şi ajung să
petreacă foarte multe ore în faţa calculatorului şi în special pe Internet, se rup de lumea
reală şi nu îşi dau seama cum trece timpul şi foarte mulţi dintre ei imită ceea ce au văzut
în spaţiul virtual. Această lume virtuală poate deveni chiar un „drog” pentru copiii
nesupravegheaţi care devin dependenţi de Internet şi nu numai părinţii ar trebui să educe
copiii cum să folosească spaţiul virtual ci şi la şcoală, să fie predate informaţii cu privire
la navigarea pe Internet.

Profesorii dar şi psihologii ar trebui să atragă atenţia adulţilor, căci comunicarea

online a copiilor este mult mai dificilă decât cea directă, se exprimă mai greu, neavând
expresiile feţei interlocutorului. Aşadar în această lume cibernetică este foarte uşor să
spui lucruri pe care nu le-ai spune faţa în faţă, te poţi ascunde de anumite lucruri şi să
devii introvertit uneori, să îţi faci din calculatorul tau un „prieten imaginar”, apar diverse
certuri online şi pornesc de la banalele discuţii despre şcoală şi se ajunge până la un
limbaj indecent şi cu ameninţări care se transformă în realitate uneori.

29
 „Copiii trebuie să ştie regulile comunicării online şi a luării informaţiilor de pe
Internet sau a deschiderii anumitor site-uri. În general copiii asimilează tehnica mult mai
uşor, sunt mai activi în tehnologia informaţiei şi de aceea adulţii sunt foarte uşor de
păcălit. Folosirea nedirijată a Internetului de către copii poate duce la degradarea lor în
relaţiile sociale la acte de violenţă, introvertire şi chiar la sinucidere. Dacă comunicarea
între adult-părinte-educator-copil este bună şi de bun augur şi nu dictatorială, copiii vor
accepta eticheta internautică. Societatea trebuie să tragă un semnal de alarmă, în ceea ce
priveşte copiii, iar unele site-uri să fie parolate, jocurile mai puţin agresive. Programul
limitat poate fi o soluţie, având în vedere că tot ce-i mult strică, tot ce reprezintă abuz nu
este sănătos. Cei care găzduiesc site-uri periculoase pentru copii ar trebui să respecte o
lege, fie că le parolează sau să fie contracost. Societatea trebuie să ia atitudine astfel vom
ajunge o lume internautică bolnavă, care se va manifesta tot împotriva noastră. Unul
dintre site-urile care ar putea afecta copiii este Hi5, un site în ultima vreme din ce în ce
mai mediatizat, loc unde şi copii de 10 ani îşi postează poze în diferite forme şi participă
la anumite discuţii. Discuţiile pe cine şi ce am văzut pe Hi5 sunt între copiii de toate
vârstele chiar şi în pauză la şcoala, dar şi pe stradă, la telefon şi online ajungându-se
frecvent să acceseze acest site pentru găsirea anumitor persoane de vârsta lor, având ca
scop final întâlnirea cu acestea.”20 Părinţii trebuie să fie părinţi, o supraveghere
permanentă ar diminua aceste urmări ale folosirii spaţiului virtual. Copiii trebuie să aibă
alte preocupări, dans, muzică, sport şi doar câteva ore în faţa calculatorului. Ne întrebăm
adesea dacă nu cumva ne lăsăm copiii prea mult în faţa calculatorului şi dacă ştim într-
adevăr să le explicăm cum să folosească tehnologia modernă. Dar cât de serios luăm în
calcul problemele de sănătate pe care le poate avea copilul din cauza acesteia şi cât de
bine ştim să-l protejãm de boli?. În condiţiile în care avem din ce în ce mai puţin timp
pentru familie, copilul nostru este înconjurat de televizor, calculator şi telefonul mobil.

Ne dăm seama că tehnologia modernă a intrat atât de mult în viaţa lui, încât nu îl
mai putem priva de aceasta. Însă, din cauză că stă ore întregi în faţa calculatorului,
copilul poate avea probleme de obezitate, dureri de cap, de spate şi de umeri. Studiile
arată că un copil care foloseşte prea mult calculatorul va avea o capacitate scăzută de

20
Gene, I., Rochiltin, Calculatorul: Binefacere sau blestem?, ed. Curtea veche, Colecţia Prometeu, 2006,
pag 123-124

30
concentrare, ochii obosiţi şi iritaţi şi chiar probleme de integrare socială. Încearcă să-i
distragi atenţia din jumătate în jumătate de oră, pentru ca spatele şi ochii să se relaxeze.
Mâncaţi împreună un fruct sau roagă-l să te ajute la treburile casnice. Acest lucru îl va
deconecta şi îl va ajuta să-şi relaxeze muşchii oculari şi pe cei ai spatelui.

„Agresiunea Internetului asupra omului este o realitate întărită prin fapte,

mărturii, adevăr şi prin dovezi medicale incontestabile. La o importantă conferinţă a
Asociaţiei psihiatrice americane desfăşurată la New York, dependenţa de Internet a fost
inclusă pe lista bolilor care necesită acelaşi tip de abordare ca dependenţa de alcool, de
droguri sau de jocuri pe calculator. Un medic specialist psihiatru la dependenţii de
calculator, afirma că pot apărea simptome nu numai psihice chiar şi fizice atunci când
utilizatorul nu are la îndemnă Internetul.”21 Un copil care foloseşte calculatorul mai mult
de două ore pe zi, doarme mai puţin. Imaginile electronice continuă să rămână în mintea
copilului şi să acţioneze asupra creierului lui, influenţându-i astfel somnul. În plus,
lumina monitorului cel mai mult ochii dar şi hormonul somnului. Cu două sau chiar trei
ore înainte de culcare, copilul nu trebuie să folosească calculatorul , să se uite la televizor
sau ar fi foarte indicat să citească o carte. Un copil poate folosi calculatorul chiar de la 4
ani, însă maximum jumătate de oră pe zi. La această vârstă, capacitatea oculară nu este
suficient de bine dezvoltată. Jocurile de desenat, de tip puzzle sau de construit sunt de un
real ajutor, pentru că îi sporesc îndemânarea şi capacitatea de concentrare. Jocurile pe
calculator stimulează acele părţi ale creierului responsabile cu mişcarea şi percepţia
vizuală. Copilul intră într-un adevărat joc al culorilor, învaţă să descopere asemănările şi
deosebirile dintre imagini sau să folosească anumite forme pentru a construi. Începând cu
vârsta de 5 ani, puteţi naviga împreună pe site-uri pentru copii.„Calculatorul constituie un
important factor de stres pentru creier şi înscrierea imaginilor în subconştient. Prin
urmare este falsă credinţa că utilizarea calculatorului îl face pe copil mai inteligent.
Această convingere este doar un curent de opinie întreţinut de cei care câştigă din
vânzarea jocurilor, a programelor de calculator, a tehnicii în general.

Jocul şi stresul în faţa calculatorului este datorat şi părinţilor care nu mai au

timpul necesar pentru a-şi educa copiii şi sunt iresponsabili cumpărând un calculator unui

21
Cristian Şerban, „Internetul - Tinerii în faţă provocării”, ed. Egumenita 2005, pag. 84

31
copil şi lăsându-l să-şi petreacă mai tot timpul în faţa lui. Câţi dintre părinţi sunt
conştienţi că dezvoltarea copilului nu depinde de prezenţa calculatorului. Dependenţa de
Internet conduce la extenuare şi tulburări de comportament. Cercetările recent efectuate
la licee şi universităţi arată că performanţele studenţilor şi elevilor nu au crescut dacă
folosirea Internetului nu se face în scop util.”22

5.2 Urmările folosirii îndelungate a calculatorului

Temerea părinţiilor pe zi ce trece devine foarte mare, deoarece copiii s-ar putea
manifesta violent şi în societate datorită Internetului şi pierderea timpului în faţa
calculatorului. Copiii discută pe Internet cu persoane necunoscute, de diferite vârste care
folosesc un vocabular obscen uneori, discuţii care incită la violenţă. Violenţa apare din ce
în ce mai mult iar cei care găzduiesc site-urile şi nu vor lua măsuri de siguranţă vor avea
probleme pe parcurs. Aşadar calculatorul devine uneori cel mai mare duşman al
sentimentelor, este opera supercomunicarii, iar în momentul în care poţi comunica cu
oricine, despre orcine, în orice clipă, oriunde de pe planetă, comunicarea îşi pierde esenţa
şi devine foarte greu să mai comunici cu diferite persoane.

Totul devine monoton, superficial şi nu în ultimul rând cibernetic. Unul dintre

pericolele reale care ameninţă comunicarea este acela că oamenii nu mai sunt atraşi de
cărţi. Trecerea timpului te face să crezi ca nu mai ai nevoie de prieteni cu care să
comunici, te închizi în camera ta şi ai nevoie doar de un calculator pentru a comunica
doar cu cine doreşti, astfel cu cât comunicarea este mai nesfârşită, cu atât eşti mai singur.
În modelul tradiţional de viaţă existau taine fundamentale: ale naşterii, botezului, nunţii,
22
Gh. Virgiliu, Efectele micului ecran asupra mintii copilului, ed. Prodromos 2007, pag. 61

32
împărtăşaniei, morţii. Aceste taine în timp îşi pierd esenţa, deoarece ce mai păstrăm din
ele, când astăzi se naşte la televizor în direct sau alte cazuri de violenţă transmise la ore
neadecvate copiilor, când tot felul de persoane se folosesc de Internet pentru a obţine
diverse informaţii pentru a profita de neeatenţia persoanelor din jur, dar mai ales a
copiilor, în loc să-l folosească într-un scop util.

„În Japonia trei tineri şi-au înjunghiat părinţii când aceştia au încercat să-i
desprindă de calculator. Un alt caz mediatizat este atunci când trei liceene din România,
eleve la un liceu pedagogic, au lovit şi au ars cu ţigara o colegă cu scopul vădit de a
înregistra totul şi a posta pe Internet. În SUA, poliţia cercetează un grup de adolescente
care au sechestrat, înfometat o colegă de vârstă mai mică pentru acelaşi motiv de a fi
văzută pe site-ul youtube. În Spania au loc bătăi între tinerii care se droghează, care se
filmează şi vând apoi pe bani, pentru droguri filmuleţele. Copiii Emo, o ciudată colecţie
de adolescenţi cu probleme emoţionale, uitaţi de părinţi, abandonaţi de profesori în jungla
Internetului se iniţiază într-o mizerabilă metafizică a morţii şi a suferinţei. Se trăieşte în
lumi paralele, copiii într-o lume, profesorii în alta, părinţii în cealaltă şi nici unul nu are
acces în lumea celuilalt. Copiii stau în faţa calculatorului, părinţii nu ştiu nimic din ce fac
ei, se află într-o altă lume, în lumea virtuală în care „Fiinţele mor şi învie după cum este
butonat calculatorul nu ca în lumea reală, când fiinţele mor o singură dată”. Copiii sunt
pe marginea prăpastiei şi se pot prăbuşi. Un alt caz cutremurător în SUA, o tânără de 16
ani îşi dăruieşte gândurile şi sentimentele unui tânăr cunoscut pe Internet, când aceasta îi
cere necunoscutului să se întâlnească în lumea reală, acesta o refuză, îi sublinează
greşelile şi defectele şi renunţă definitiv la corespondenţă. Băiatul virtual dispare şi fata
dezorientată face gestul fatal. Părinţii apelează la poliţie care descoperă că băiatul virtual
era de fapt o vecină de 49 de ani, care s-a jucat cu „mintea” copilului şi i-a dat o lecţie
dură.”23

Internetul, această stare cibernetică începe să cuprindă majoritatea tinerilor din

România, cu precădere adolescenţii. Din ce în ce mai mulţi copii încep să fie atraşi de
această lume virtuală, o tehnologie modernă care s-a extins foarte repede şi în România,
Internetul. Această tehnologie apărută are o importanţă enormă în dezvoltarea ştiinţifică,
23
http://www.formula-as.ro/2008/828/spectator-38/internetul-intre-ambrozie-si-otrava-prof-dr-florin-
tudose-9904 consultat în data 21.05.2009

33
dacă este folosită corect şi în scopuri precise, însă din păcate de cele mai multe ori începe
să se reliefeze o altă întrebuinţare a Internetului în mod negativ. Tinerii contemporani îşi
fac din calculatorul lor personal un „prieten” de încredere de cele mai multe ori,
petrecând astfel ore în şir în faţa monitorului nereuşind să se mai oprească, navigând pe
Internet sau povestind pe Messenger cu diferite persoane necunoscute sau cu prieteni.
Timpul petrecut în faţa calculatorului începe să fie din ce în ce mai mare şi mirajul
Internetului captivează din ce în ce mai mulţi adolescenţi. Acest timp este în mare parte
un timp care trece pe lânga tine foarte repede, atâtea ore pierdute în faţa calculatorului are
efecte negative enorme asupra fizicului, dar şi psihicului. Timpul copiilor era alocat până
nu demult sportului însă acum este un timp „mort” şi din această cauză numărul celor
care suferă de afecţiuni ale oaselor sau coloanei vertebrale este în creştere. Mai apar şi
alte efecte referitoare la afecţiuni ale ochilor, de asemenea şi psihicul este afectat,
deoarece scade puterea de concentrare şi imaginaţia. Cu toţii ar trebui să ne canalizăm
energia în scopuri precise şi folositoare. În plus întreaga omenire se îndreaptă încet, dar
sigur, spre un colaps energetic. Tinerii ar putea să aleagă în schimbul orelor pierdute în
faţa calculatorului să facă sport sau să întreprindă alte activităţi cu adevărat benefice şi să
nu îşi irosească energia în acest scop negativ uneori. Mă adresez aici tuturor copiilor în
mod direct, îndemnându-te să renunţi şi tu la a mai pierde timpul dacă o făceai până
acum.
Copiii din România care au acces la Internet este într-o continuă creştere. Aceşti
copii cunosc însă prea puţin pericolele care îi înconjoară din spatele monitorului. Părinţii
se simt deja depăşiţi de cunoştinţele pe care copiii lor le au despre Internet. Mulţi părinţi
au cumpărat de fapt calculatorul pentru copil, pentru a-l face fericit, ei neştiind nici măcar
cum să îl deschidă sau să îşi de-a seama de anumite programe folosite de copil. Cu timpul
au învăţat încetul cu încetul cum să-l folosească, dar nu se apropie nici pe departe de
cunoştinţele pe care le au odraslele lor. Sunt unii părinţii care folosesc în mod curent
calculatorul şi Internetul la serviciu (excepţie fac, desigur, specialiştii IT) însă nu de
puţine ori rămân uimiţi de cât de multe lucruri cunoaşte copilul lor despre Internet.
Aşadar vedem astăzi din ce în ce mai des copii, care nu ştiu încă să citească
deoarece în loc sa navigheze pe Internet să-şi caute o carte pentru a citi, îşi caută jocul
preferat, deschid calculatorul şi îl închid corect sau ştiu să ajungă la jocurile lor preferate

34
cât mai repede, chiar dacă ele sunt bine ascunse, iar atunci când merg la şcoala aceşti
micuţi au deja cunoştinţe vaste despre utilizarea spaţiului cibernetic. Pe parcurs ei nu îşi
dau seama că acesta este un spaţiu în care nu doar găseşti informaţii utile ci şi discuţii cu
prietenii şi un loc ce poate deveni extrem de periculos pentru ei şi familiile lor. Aici ar
trebui să intervină rolul esenţial al părintelui, care trebuie să-şi educe copilul astfel încât
acesta să fie conştient de cele mai multe ori, de pericolele cu care se poate întâlni în viaţa
de zi cu zi şi să-şi de-a seama foarte repede că sunt similare celor de pe Internet, practic,
un spaţiu nelimitat, în care găseşti orice informaţie necesară şi te poţi întâlni cu orice
locuitor al planetei conectat la un calculator dacă doreşti acest lucru. Atunci când copilul
tău deschide un calculator conectat la Internet, el este o potenţială victimă a unor
infractori ai spaţiului virtual dacă nu este atent cu cine vorbeşte. Pentru a-l putea ajuta şi
a-l feri de pericolele virtuale, care la un moment dat pot deveni reale, tu trebuie să ţii cât
de cât pasul cu informaţiile pe care copilul le are despre Internet şi despre calculator.
În ziua de azi trebuie să ai sigur un prieten care este foarte priceput în domeniul
IT şi care te poate ajuta să ai informaţiile necesare despre utilizarea Internetului sau poţi
urma cursuri de specialitate, unde înveţi şi cum să foloseşti tot felul de programe cu care
accesezi spaţiul virtual, dar şi cum să-ţi protejezi calculatorul de viruşi. Ar fi bine să
înveţi şi cum să restricţionezi accesul la unele site-uri pe care nu vrei ca micuţul tău să le
vadă. Apelează la firme specializate mereu, pentru a-ţi proteja calculatorul şi pentru a
restricţiona paginile de Internet ce nu sunt corespunzătoare vârstei copilului tău şi de câte
ori ai ocazia stai împreună cu copilul tău atunci când este conectat la Internet pentru a
vedea ce face, cum îl foloseşte, ce site-uri deschide şi ce discuţi are cu diferite persoane.
Chat-urile sunt locurile virtuale în care oricine poate intra şi discuta despre orice fel de
subiect dorit.
Toţi copiii devin extrem de atraşi de spaţiul virtual, pentru că este o modalitate
accesibilă, în opinia lor, de a dobândi cât mai mulţi prieteni şi de a-şi povesti diferite
întâmplări. În ziua de azi din ce în ce mai multe chat-uri sunt atent monitorizate pentru ca
nu toate persoanele să aibă acces la ele. Administratorii urmăresc discuţiile de pe chat şi
oricine îl frecventează poate reclama un eventual comportament neobişnuit al unui
partener de discuţii şi poţi fi exclus dacă foloseşti un limbaj neadecvat însă apar şi alte
chat-uri complet libere şi nerestricţionate în nici un fel. Toţi folosesc alte nume pentru a

35
nu putea fii recunoscuţi, nu pe cele reale atunci când se înregistreazã într-un astfel de
chat. Ca părinte, trebuie să te asiguri că micuţul tău nu-şi dă niciodată datele personale în
orice discuţie cu oricare persoană cu care povesteşte, fie că e vorba de numele real, de
adresă, de numărul de telefon, de şcoala la care învaţă sau de adresa lui de e-mail ori de
Messenger şi în nici un caz să nu-şi afişeze vreo fotografie pe un astfel de chat, pentru că
acest gen de personaje ştiu foarte bine cum să câştige foarte repede încrederea copiilor, au
foarte multă răbdare şi nu de puţine ori, reuşesc să-i facă pe micuţi să le ascundă adevărul
părinţilor. Dacă totuşi micuţul tău vrea să se întâlnească cu vreun partener de discuţie,
asigură-te mai întâi că discuţiile pe care le are cu el sunt absolut inofensive.

Dacă nu eşti sigur şi crezi altceva decât ceea ce îţi spune copilul tău, atunci te poţi
înregistra şi tu pe acel chat (sub un pseudonim, desigur) şi să-l testezi. Pasul următor ar fi
ca la prima întâlnire să fii şi tu de faţă. Mulţi copii încep de la o anumită vârstă să se
ferească de părinţi atunci când utilizează Internetul şi să ascundă diferite lucruri. Pretind
că au nevoie de intimitate şi le cer părinţilor să nu-i mai supravegheze tot timpul. Totuşi,
nu este deloc normal să nu mai comunice cu ei atunci când vine vorba de conversaţiile lor
pe Internet. Părinţii trebuie să se alarmeze atunci când copiii lor închid pagina de Internet,
când ei intră în cameră şi dacă stau ore întregi în faţa calculatorului, purtând discuţii cu
necunoscuţi (se întâmplã mai ales noaptea, când cred că au scăpat de „stresul” părinţilor).
Copilul poate, la un moment dat, să refuze mai participe la activităţile familiei, se
îndepărtează uşor de prieteni şi îşi petrece timpul liber, doar navigând pe Internet trăind
într-o lume doar a lui. Dacă primeşti telefoane de la persoane pe care nu le cunoşti, atunci
ai motive să te îngrijorezi.

Un alt motiv de îngrijorare este atunci când, părinţii nu îşi dau seama ce fac copiii
lor pe Internet petrecând aproape toată noaptea în faţa calculatorului fiind cuprinşi de
lumea virtuală în care se află. Considerând calculatorul un prieten de încredere îi face pe
unii copii să nu recunoască anumite consecinţe la care sunt supuşi şi să se ferească de
părinţii lor :

 foarte puţini din părinţi ştiu de copiii lor că îşi dau datele personale pe Internet în
timp ce copiii încearcă să ascundă cât mai mult acest lucru;

36
  mulţi dintre copii preferă să se întâlnească cu un necunoscut, cu care a vorbit pe
Internet şi preferă să vorbescă regulat cu cel puţin o persoană necunoscută;

 majoritatea dintre copiii cu vârste între 9 şi 18 ani recunosc că şterg paginile de

Internet pe care le-au accesat ultima dată, pentru ca părinţii lor să nu ştie că au
intrat pe anumite site-uri de altă natură îndoielnică.

Eşti sigur că ştii ce face copilul tău când este pe Internet?. Apar unele lucruri simple
care îţi pot da un anumit grad de siguranţă în privinţa modului în care copilul tău
foloseşte Internetul. Cel mai simplu lucru este acela de a încerca să instalezi calculatorul
într-un loc vizibil din casă, pentru a-l putea supraveghea cât mai uşor şi cu siguranţă
copilul tău îţi va cere să-l instalezi în camera lui, încearcă să-l convingi că nu este bine
deoarece acolo accesul tău va fi mult mai limitat. Un alt sfat este acela de a te implica în
activităţile pe care le are copilul pe Internet, chiar de când acesta începe să-l folosească.
În acest fel îl poţi învăţa cum să folosească în mod corect Internetul şi cum să se păzească
de potenţialele pericole.

Accesând Internetul vei fi înconjurat de o adevărată reţea de riscuri, unele

conştiente, altele greu sesizabile. Utilizatorii Internetului dar şi copiii care folosesc
calculatorul sunt în număr din ce în ce mai mare. Despre riscurile la care se supun cei
mici ar trebui să vorbim mai des pentru a preveni potenţialul pericol la care este expus.
Un pericol evident poate veni prin camera de chat. Acolo utilizatorul apare de multe ori în
faţa unui alt utilizator, care în spatele unui nickname, un nume fals poate ascunde o
personalitate dubioasă, poate ascunde intenţii de natură sexuală. Aşadar mulţi dintre copii
sunt vulnerabili la lucrurile negative ale Internetului pentru că reprezintă o categorie uşor
de influenţat şi manipulat.

5.3 Concluziile psihologilor asupra violenţei Internetului

„Psihologii americani trag un semnal de alarmă, cei mai expuşi la pericole sunt
copiii care petrec mult timp pe Internet, cei care se simt singuri, cei care nu au fraţi şi

37
surori, cei cu probleme medicale. Aceşti copii se arată dornici să cunoască noi persoane.
Prin urmare, ei trebuie îndrumaţi spre un mod „sănătos” de a-şi alege partenerii de
discuţie, chat, jocuri sau download. Există câteva semnale de avertisment care pot indica
părinţilor sau supraveghetorilor faptul că accesează site-uri interzise minorilor sau
nerecomandate. Între aceste semnale, cele mai comune sunt: statul îndelung în faţa
calculatorului, fără pauze, statul pe Internet în timpul nopţii, închiderea calculatorului
brusc atunci când apari în camera lor, telefoane dubioase primite de la necunoscuţi,
cadouri primite prin poştă sau e-mail. Părinţii mai trebuie să ştie că există metode studiate
prin care copilul poate fi controlat şi mai apoi îndrumat dacă a apucat într-o direcţie
greşită. Experţii sunt de acord, în marea lor majoritate că cea mai bună metodă este să
urmăreşti discret şi constant uneori, site-urile pe care cel mic le vizitează, urmând apoi,
dacă s-a constatat ceva nelalocul lui, să i se vorbească copilului despre riscurile existente.
De asemenea, pot fi contactaţi furnizorii de acces Internet pentru a bloca anumite site-uri,
canale sau opţiuni. Blocarea site-urilor cu tentă erotică este mai mult decât recomandată
pentru a nu fi un exemplu ulterior.

Poţi procura de asemenea aşa numitele filtre, ce sunt furnizate de provider, care
blochează unele opţiuni pe baza unor cuvinte cheie. Ca părinte, te poţi interesa ce
provider are astfel de servicii şi poţi face un abonament. Jocurile şi dependenţa de ele
constituie de asemenea un risc al utilizatorului Internetului. În reţea pot fi găsite atât
jocuri individuale, cât şi jocuri care leagă mai mulţi utilizatori. Jocurile în reţea între mai
mulţi utilizatori sunt cele care creează cel mai rapid dependenţă, pentru că au la dispoziţie
şi posibilităţi de chat şi cunoaştere a unor persoane noi. Dependenţa de Internet stă sub
imperiul efectului „bulgăre de zăpadă”, căci se insinuează pe nesimţite, treptat, apoi
merge spre definitiv cu consecinţe grave. Când copilul tău îţi spune: „Hai că mai joc o
rundă şi gata!”, avem un semn clar al dependenţei de acel joc şi de Internet în general.”

Ca părinţi, trebuie să fim circumspecţi în ceea ce priveşte blocarea accesului la

unele site-uri sau urmărirea micuţului, pentru că acesta, dacă va înţelege că un lucru îi
este interzis, mai mult îl va căuta, spre a-şi satisface curiozitatea. Constrângerea nu este o
metodă bună de educaţie. De aceea, copilul trebuie îndrumat cu blândeţe spre site-uri care
îi sunt de folos, precizăm aici că acestea sunt numeroase. Copilul poate să joace şah

38
online, un sport pentru minte excelent sau alte jocuri dedicate special lui. Poate fi
îndrumat spre site-uri şi soft-uri educaţionale unde să-şi îmbogăţească vocabularul,
cultura generală, aptitudinile de comunicare, să înveţe o limbă străină, să participe la teste
de perspicacitate sau de cunoştinţe generale, spre biblioteci virtuale pentru copii, spre tot
ceea ce i-ar putea stârni interesul pentru a-şi contura o personalitate frumoasă şi
sănătoasă.

Dacă are un „prieten virtual”, află ca părinte, în ce stadiu este această prietenie,
cine este acel prieten şi ce intenţii are şi este bine pentru copil să nu răspundă sub nici o
formă mesajelor de ameninţare sau propunerilor indecente, să înveţe să nu facă schimb de
fotografii decât în maximum de siguranţă. Când copilul este singur acasă, nu-i lăsa
calculatorul la îndemână. Chiar dacă ştie să-l închidă sau să-l deschidă, e bine ca părinte,
să parolezi accesul şi atunci vei fi sigur că micuţul nu va intra nesupravegheat pe site-uri
dăunătoare. Poţi vedea, cu opţiunea „History” din Internet Explorer, care au fost site-urile
pe care el le-a accesat în ultima vreme. Atunci când îi dai voie copilului să lucreze la
calculator, pentru a nu sta tot timpul lângă el, poţi alege ca ecranul calculatorului să fie
orientat spre intrarea în cameră, asta ca să vezi de la distanţă cu ce se ocupă cel mic. Este
indicat ca biroul pentru computer să fie aşezat în sufragerie, să nu fie poziţionat în
intimitatea camerei copilului, unde acesta ar avea mai multă libertate de mişcare.
Urmăreşte de asemenea facturile de telefon, facturile de la Internet şi dacă acestea cresc,
trebuie să iei măsuri deoarece indică dependenţa. E o realitate că cei mici pot avea un
sprijin în calculator, un profesor virtual bun în conturarea personalităţii. La fel de
adevărat este că un copil poate creşte armonios şi chiar mai sănătos fără calculator.
Dezvoltarea, cizelarea unor anumite aptitudini pot aduce rezultate mult mai bune în
conturarea micuţului, ca individ decât cele pe care le aduce Internetul.

Parabola Mântuitorului Hristos, despre nevinovăţia pruncului este valabilă şi

astăzi, pentru că dumnezeieştile cuvinte sunt veşnice. Nevinovăţia pruncului este de mare
folos tuturor acelora care ţintesc să aibă un sfârşit creştinesc al vieţii lor, tuturor acelora
care vor mântuirea. E cert că în zilele noastre copiii nu mai sunt chiar aşa nevinovaţi şi
asta pentru că accesul la informaţie le măreşte acestora capacitatea de memorare, le
grăbeşte sporirea intelectuală, îi ajută să capete aptitudini de mici. Tot la fel de adevărat
este că de mici, sub influenţa calculatorului şi mai ales nesupravegheaţi, copiii chiar şi în

39
vârstă de trei sau patru ani o pot apuca pe un drum greşit. De aceea, părinţilor le este
indicată o bună cunoaştere a copiilor lor, o continuă comunicare şi dacă se poate, o
colaborare fructuoasă, asta dacă dorim ca generaţiile de mâine să nu cadă şi mai rău decât
cea actuală.”24

„Mulţi părinţi preferă să cumpere jocuri educative pentru calculator în loc să

opteze pentru jocuri tradiţionale şi cărţi de colorat sau cu imagini în relief. Părinţii lasă
procesul de învăţare în seama calculatorului şi petrec tot mai puţin timp de calitate cu
proprii copii. Cea mai importantă treaptă în procesul de învăţare şi educaţie a copiilor
este însă interacţiunea cu cei din jur. În cazul în care copiii îşi petrec toată ziua în faţa
unui monitor, ei nu vor învăţa să-şi împartă lucrurile, să-şi aştepte rândul şi uneori nu vor
cunoaşte lucruri simple, precum bunele maniere. Copiii au nevoie să interacţioneze cu alţi
copii, adulţi, au nevoie să experimenteze lucrurile mai întâi cu mâna şi nu în faţa unui
monitor de calculator. Calculatorul are şi un beneficiu, copiii care-l folosesc sunt mai
inteligenţi sau cel puţin aşa spun statisticile din ultimii ani.

Copiii pot să-şi completeze temele online. În unele părţi ale lumii, dacă un copil
pierde o zi de şcoală, el poate găsi lecţiile şi temele din ziua respectivă publicate pe
Internet. Acest lucru este binevenit când copilul este bolnav, dar oare este normal ca
acesta să-şi închipuie că poate să lipsească de la şcoală, atâta timp cât va găsi informaţiile
necesare pe Internet?. Şi să nu uităm însă de un mare dezavantaj al calculatorului când
copiii se autentifică online, inocenţa lor este uşor de depistat. Copiii devin astfel ţinte
uşoare pentru adulţii care se dau drept copii de aceeaşi vârstă. Pe măsură ce creierul
evoluează şi îşi îndepărtează atenţia spre noi abilităţi, el se depărtează de deprinderile
sociale. Pericolul de a intrat în contact cu abuzatorii, schimburi de mesaje (email-uri),
care ar putea exploata naivitatea copiilor prin comiterea de abuzuri sau infracţiuni. Copiii
pot fi îndemnaţi să se întâlnească în lumea reală cu infractori, agresori. Comerţ şi
publicitate: copiii devin progresiv , în special adolescenţii, consumatori online. Pot face
cumpărături fără supravegherea părinţiilor, pot da informaţii despre adresele proprii,
carduri, informaţii ce pot fi exploatate de către străini.”25

24
http://www.nistea.com/media/internet/internet-tinerii/15-riscurile.html consultat în data de 25.05.2009

25
http://www.parinti.com/modules.php?name=News&file=print&sid=319 consultat în data de 27.05.2009

40
 Reţeaua Internet ascunde uneori riscuri destul de grave pentru copii, ce sunt
avertizate de organizaţiile neguvernamentale în ajun de cea de-a VI-a ediţie a Zilei
Siguranţei pe Internet, care este marcată anual la 10 februarie în peste 50 de ţări din
întreaga lume. Această zi a Siguranţei pe Internet deobicei are urmatorul scop şi anume
promovarea cât mai mult a utilizării sigure şi responsabile a Internetului, sensibilizarea
tuturor persoanelor referitor la pericolele navigării nesupravegheate pe Internet, utilizarea
noilor tehnologii online, în special în rândul copiilor şi a tinerilor.

Siguranţa în ziua de astăzi pe Internet este o problemă destul de mare deoarece

este abordată tot mai frecvent de organizaţiile de protecţie şi promovare a drepturilor
copiilor, dar şi de către şcoli, familii. Riscurile devin din ce în ce mai mari pentru copii şi
într-un final se dovedesc a fi extrem grave. Mesajele necenzurate şi propunerile indecente
trebuie anunţate cât mai urgent profesorului, părintele său, administraţiei Internet şi nu
uita că orice informaţie despre tine dată unei persoane necunoscute, ce o oferi în reţeaua
Internet poate fi folosită împotriva ta.

Capitolul 6. Metode de cercetare

Calculatorul îţi poate schimba viaţa foarte repede în momentul în care înveţi să-l
foloseşti având atât avantaje pozitive şi avantaje negative, însă cei mai receptivi sunt
copiii. Copilăria lor este o evoluţie care cere mereu timp, un timp care nu trebuie pierdut
şi scurtat. Calculatorul pare să ducă foarte repede la sfârşitul copilăriei dacă nu este
folosit cum trebuie. Copiii au nevoie de o strânsă legătură atât cu părinţii dar şi cu
profesorii pentru a li se atrage atenţia atunci când sunt pe Internet la anumite lucruri
negative.
Interesul principal al prezenţei cercetări a fost acela de a vedea în ce măsură şi în
ce moduri reprezintă Internetul şi calculatorul în viaţa copiilor un factor pozitiv şi nu
numai un obstacol. Am pornit de la premisa că Internetul implică o serie de schimbări
majore în viaţa oricui dar mai ales a copiilor deoarece aceştia devin din ce în ce mai atraşi
de această lume cibernetică. Informaţiile obţinute din interviuri, sondaje au avut ca scop
obţinerea de informaţii privind numărul de ore cât petrece un copil pe Internet, ce

41
activităţi are acesta atunci când este acasă şi navighează pe Internet, dacă este
supravegheat de un părinte atunci când este pe Internet şi dacă navighează doar pe pagini
ce conţin informaţii utile iar atunci când este la şcoală profesorul îi prezintă atât factorii
negativi cât şi pe cei pozitivi ai calculatorului. Pe lângă toate acestea intervin anumite
obstacole în viaţa unui copil atunci când este controlat de un părinte. Unii părinţi doresc
ca soluţie instalarea unor filtre pentru a-şi proteja cât mai mult copiii de conţinuturile
violente care se găsesc la tot pasul pe Internet. Mulţi copii accesează calculatorul care nu
au filtru, cum ar fi în sălile de bibliotecă, sălile de Internet, la prieteni şi de aceea
majoritatea părinţiilor îşi fac griji.
În ziua de astăzi informaţia este vitală pentru a fi în pas cu lumea înconjurătoare,
pentru integrare şi reuşita socială. Oricine accesează Internetul este cuprins la un moment
dat de această „vrajă” a lui, o lume fără frontiere în care poţi să afli orice informaţie
doreşti dar şi să comunici cu oricine, să îţi găseşti prieteni de care nu mai ştiai nimic în
ultima vreme. Această lume virtuală a Internetului a adus mereu lucruri noi pentru copii,
profesori, studenţi dar şi pentru omul obişnuit în viaţa de zi cu zi. Internetul are un viitor
„roz” deoarece toate persoanele încă din şcoala au contact cu el şi îl utilizează în diferite
situaţii, astfel putem spune că această lume cibernetică face parte din viaţa noastră
cotidiană. Introducerea în şcoli a Internetului s-a modernizat foarte mult deoarece
predarea se realizează cu ajutorul lui, astfel copiii devin din ce în ce mai atraşi de lecţiile
virtuale şi au acces la informaţii variate.
Am încercat să evidenţiez în această lucrare „Copiii şi Internetul, de la siguranţă
şi protecţie la utilizarea Internetului în procesele educaţionale” o serie de schimbări ce se
petrec în om atunci când el utilizează computerul şi navighează pe Internet. Instrumentul
folosit şi alcătuirea noii lumi în care intră Internetul îl schimbă pe acesta, modul lui de
funcţionare şi de raportare la cele existente iar acest fapt are relevanţă morală deoarece
omul poate fi determinat să gândească, să se raporteze la lume şi la semeni sau să
funcţioneze într-un mod care este contrar credinţelor sale morale. Aşadar am încercat să
arunc o privire asupra activităţii însăşi de a naviga pe Internet, în ce constă ea sau, cu alte
cuvinte, ce face propriu-zis Internetul. Dacă până acum am analizat actul navigării pe
Internet, din perspectiva unui determinism al acestei activităţi asupra fiinţei umane (din
perspectiva acestei fapte ca una prin care omul se auto-determină), acum vom analiza de

42
ce este determinat acest act, care sunt cauzele navigării pe Internet. De aceea voi
evidenţia câteva aspecte legate de activităţile cele mai des întâlnite din lumea reţelelor de
calculatoare folosite de copii, părinţi, profesori dar şi de alte persoane. Am amintit faptul
că Internetul reprezintă o lume în sine: este universul nostru reduplicat, este proiecţia
electronică a pământului.
În acest spaţiu cibernetic găseşti deopotrivă lucruri, simple sau super-complexe,
frumoase sau urâte, bune sau rele, ca şi în lumea reală. Într-adevăr, lumea virtuală este o
copie a celei reale dar, iarăşi, trebuie să amintim un lucru important şi anume, că nu toate
se pot face şi în lumea virtuală precum se fac în cea reală iar unele lucruri în lumea
virtuală nu pot fi făcute deloc. Şi tot un fapt important este şi acela că prin configuraţia ei
lumea virtuală susţine o serie de fapte care sunt reprobabile moral. Cel mai rău este când
îţi pierzi personalitatea şi imaginaţia. Riscul ca tinerii şi copiii în ziua de azi să devină
dependenţi de Internet şi să trăiască într-o lume doar a lor, să fie influenţaţi de
informaţiile negative ce sunt la tot pasul pe Internet este foarte mare şi îi atrage din ce în
ce mai mult.
Am observat că Internetul devine indispensabil oricărei persoane dar mai ales
copiilor dintre care majoritatea recunosc că sunt dependenţi şi cei mai mulţi îl consideră
un prieten virtual în care au încredere oricând pentru că nu i-au dezamăgit niciodată.
Părinţii cât şi profesorii ar trebui să aibă mai multă grijă atunci când copilul se află pe
Internet, să-l îndrume spre lucrurile pozitive ce sunt pe Internet deoarece cei mici găsesc
foarte uşor orice, riscând să acceseze unele materiale şocante ce se găsesc pe Internet şi
să-şi piardă inocenţa vizionând asemenea scene. Trebuie să discutaţi cu copiii pentru a le
explica riscul la care sunt supuşi şi ar trebui să încercaţi să puneţi calculatorul în camera
de zi, asta pentru copiii cu vârste foarte mici. Uneori părinţii pot deveni confidentul
copilului când e vorba de această lume cibernetică. Toţi copiii trebuie sprijiniţi în ceea ce
fac pentru a-şi forma o atitudine responsabilă şi securizată în ceea ce priveşte utilizarea
Internetului chiar şi atunci când sunt la şcoală. Aşadar trebuie să încercăm să-i protejăm
cât mai mult pe copii atunci când intră în această lume cibernetică, profesorii să încerce
să le explice copiilor beneficiile Internetului.
Aş vrea să evidenţiez că vremurile s-au schimbat foarte mult, mulţi părinţi
încearcă să fie părinţi moderni cumpărându-i copilului un calculator pentru a înlocui

43
poveştile de seară, desenele, jocurile ce ar trebui să le practice împreună scăpând astfel de
aceste activităţi mult mai uşor. Toţi părinţii ar trebui să încerce să-i facă pe copiii lor să
aibă parte de aceste activităţi fără calculator în loc să-şi petreacă jumate din timp în faţa
lui. Fiecare activitate atât acasă cât şi în şcoala determină dezvoltarea creierului iar una
dintre aceste activităţi simple creează noi legături care acordă copilului un avantaj
puternic pe toată viaţa. Cel mai important lucru este să încercaţi să vă creaţi o imagine
faţă de copil, o imagine plină de dragoste. Atunci copilul pe parcurs îşi va da seama că
este înconjurat de iubire şi este determinat să facă anumite lucruri pe care nu ar vrea să le
facă, cineva care îl face să se simtă răspunzător pentru deciziile greşite pe care le ia
uneori în viaţă. Apariţia acestei tehnologii atât de repede în viaţa oricui face ca şcoala să
se confrunte cu cele mai mari oportunităţi dar şi cu cele mai mari ameninţări din istoria
ei. Pe de altă parte, învăţarea se poate face, tot mai mult, în afara şcolii. Apare din ce în ce
mai multă informaţie pe Internet decât la scoală, copiii îşi găsesc referatele de care au
nevoie foarte repede, iar accesul la resursele de învăţare este mult mai rapid. Pentru copii
învăţarea este esenţială şi necesară.
Această tehnologie modernă reprezintă o posibilitate extraordinară de deschidere
spre lumea largă deoarece poate deveni chiar şi în şcoală un pericol dacă copiii nu
accesează paginile de Internet oferite de profesor însă şi părinţii nu trebuie să rămână
indiferenţi şi nepăsători de cauzele pe care le poate produce Internetul. Din păcate în ziua
de astăzi puţini dintre părinţi ştiu ce fac copiii lor, ce pagini accesează iar în şcoala să fie
foarte bine supravegheaţi de profesori. Ne dăm seama că lumea virtuală pe lângă aceste
mari beneficii pe care le are oferind informaţii la orice oră şi oricând, comunicare cu
orice persoană de oriunde, predarea lecţiilor în şcoli făcându-i pe copii să fie din ce în ce
mai atraşi de materiile predate de profesori poate aduce uneori şi mari probleme în viaţa
unui copil, de accea trebuie ca părinţii, profesorii şi nu numai să fie foarte atenţi atunci
când intra în lumea virtuală pentru a nu cădea în tot felul de „capcane” pe care îl are
uneori Internetul.
Apariţia acestei tehnologii informaţionale şi avansarea ei schimbă radical viaţa
tuturor copiilor nu numai în comunicarea ci şi în recepţionarea diferitelor informaţii.
Rolul calculatorului aşadar în viaţa copilului devine din ce în ce mai important, uneori
esenţial deoarece orice elev se pare că trebuie să stăpânească cunoştinţele în ceea ce

44
priveşte folosirea unui calculator pentru a obţine cu multă uşurinţă ceea ce îşi doreşte.
Folosirea Internetului şi a calculatorului de către copii trebuie supravegheată mereu
pentru ca aceştia să înţeleagă regulile după care funcţionează calculatorul, să distingă
ceea ce este bine şi ceea ce este rău pentru ca lucruriile din viaţa lor să se desfăşoare sub
semnul ordinii. Pentru a nu accesa Internetul în scopuri negative şi pentru a nu folosi
calculatorul doar pentru jocuri este bine ca elevul să beneficeze de calculator în şcoala
fiind supravegheat de profesor pentru a-şi face un viitor cât mai accesibil şi îmbinând
utilul cu plăcutul.
„Încă din 2001 un raport al Comisiei Europene Directoratul General pentru
Educaţie şi Cultură arată că „Incorporarea tehnologiilor informaţiei şi comunicării în
sistemele de învăţământ Europene este un proces care, pe termen lung, va avea implicaţii
majore pentru organizarea învăţării şi metodele de predare.”26
„Acest sector a devenit o prioritate educaţională şi toate ţările Uniunii Europene
fac eforturi pentru includerea TIC în curriculum şcolar şi în programele de pregătire a
cadrelor didactice. În ceea ce priveşte educaţia formală, are loc o mutare de accent de la
competenţele de bază la competenţele cheie - un set de cunoştinţe, abilităţi şi atitudini
necesare pentru accesul pe piaţa muncii, incluziune socială, dezvoltarea personală şi
învăţare pe parcursul întregii vieţi. Folosirea tehnologiilor ale informaţiei şi comunicării
se regăseşte printre principalele componente cheie afirmate de Comisia Europeană. ”27

„TIC, regăsindu-se în toate domeniile vieţii sociale şi profesionale, dezvoltarea

componentelor specifice TIC fiind o condiţie necesară pentru integrarea individului pe
piaţa muncii şi în societate. Societatea cunoaşterii a impus utilizarea TIC ca punct de
referinţă a schimbărilor de fond în sistemele de învăţământ, iar provocările s-au conturat
la început pe trei direcţii majore, având ca punct de plecare summit-urile de la Lisabona
şi Feira: dotarea şcolilor, pregătirea cadrelor didactice, asigurarea resurselor necesare.”28

26
http://www.scribd.com/doc/8066127/Invatamantul-Si-Internetul.ro, consultat în data 30.05.2009

27
European Commission, Directorate – General Form Education and Culture Basic Indicators on the
Incorporation of ICT into European Education Systems Facts and Figures, 2000/01 Annual Report
28
Commission of the European Communities, European benckmarkz in Education and Training Lizbon
European Council, Brussels, 2002

45
 „Ulterior, conjugându-se cu alte direcţii prioritare, cum ar fi asigurarea calităţii în
educaţie, învăţarea pe parcursul întregii vieţi, profesionalizarea meseriei didactice, aceste
trei direcţii au fost detailate şi completate. Acum, se vorbeşte tot mai mult de o accelerare
a procesului, însă premisele se modifică sensibil, prin prisma necesităţii de fundamentare
teoretică psihologică şi pedagogică, spre formarea de componente transferabile şi
construirea de structuri mentale spre o regândire a strategiilor de predare-învăţare şi a
sistemului de educaţie în sine.”29

În acest context introducerea în învăţământul românesc a Internetului - AEL, în

cadrul programului Sistem Educaţional Informatizat al Ministerului Educaţiei, Cercetării
şi Inovării, constituie un pas important în racordarea învăţământului românesc şi în acest
plan al dinamicii sociale din Uniunea Europeană. Computerul face învăţarea mai
eficientă, reduce timpul de lucru, profesorul poate lucra simultan, dacă calculatoarele sunt
legate în reţeaua AEL, elevul este atras în primul rând de ce face calculatorul, de
utilizarea lui şi apoi dorind să afle ce mai poate face calculatorul, intră în diverse domenii
şi vrând nevrând elevul trebuie să citească şi acumulează noi informaţii. Unele lucruri
mai ales la ştiinţele exacte (matematică, fizică, chimie etc.), nu se pot explica desenând
cu creta pe tablă anumite noţiuni, ori într-un sistem al calculatoarelor legate la reţeaua
AEL, pot face acest lucru şi din punct de vedere al înţelegerii, dar şi al timpului, dacă
profesorul stăpâneşte bine sistemul AEL, îi ia mai puţin timp pentru a explica acea
noţiune, se elimină timpii morţi, când elevii ar putea să facă gălăgie de plictiseală. La
nivelul întregii clase curba învăţării se deplasează spre dreapta, efectul nu se vede
imediat, nu pot să-ţi dai seama care e categoria de elevi ce este avantajată mai mult. Unul
dintre obiectivele Ministerului Educaţiei Cercetării şi Inovării este introducerea în
Învăţământul Românesc a tehnologiei cunoaşterii, ca în programa şcolară să existe ca
materie obligatorie informatica. Educaţia în şcoala de la vârste cât mai mici în sensul
utilizării tehnologiei informaţiei şi comunicaţiilor este foarte importantă. Numărul mare
de elevi care beneficiază de conexiune la Internet atât acasă cât şi la şcoală creşte anual,
permiţându-le astfel informarea rapidă şi dezvoltarea abilitaţilor de comunicare. Începând
din anul şcolar 2006-2007 Internetul a fost adus în şcoli, laboratoarele de informatică au
fost dotate cu softuri educaţionale AEL folosit în activităţi de învăţare-predare. Internetul
29
Commission of the European Communities, The Concrete Objective of Education System, Brussels, 2002

46
în şcoala vine doar cu noutăţi în actul didactic, ajută mult la consolidarea cunoştinţelor.
Imaginile sunt foarte importante, ele nu pot fi redate cu creta pe tablă, se fac experimente
virtuale, figuri în spaţiu etc. În viziunea managerilor şcolari unităţile de învăţământ au
nevoie de Internet – AEL (tabel 1):

Tabelul 1

Eficienţa computerului

1 2 3 4 5
Computerele fac
învăţarea mai eficientă 35 18 20,2 15,2 2,7

Computerul facilitează
învăţarea 20,3 35,5 18,2 16,1 3,7
individualizată

Utilizarea
computerului îi atrage 20,4 13,2 12,5 30,3 20,9
pe elevi la şcoală

Computerul
promovează învăţarea 13,5
11,2 20,1 32,3 18,2
cooperativă

Computerele fac
munca profesorului 8,4 9 6,8 20,1 36,2
mai uşoară

Computerul facilitează învăţarea individuală, pentru că fiecare elev este în spaţiul

lui, doar poate comunica şi cu profesorul (feed-back-ul). Accesul la informare există şi în
alte spaţii, dar prin Internet în şcoală şi reţeaua AEL, informaţia este controlată de
profesor, evitându-se erorile, greşelile, abuzurile la informaţie. Computerul îi atrage pe
elevi la şcoală, în raport cu învăţământul tradiţional, cretă, tablă, materiale didactice
clasice, manuale, caiete, trăim o revoluţie informaţională care se manifestă în toate
domeniile de activitate. Faptul că elevul este adus în faţa calculatorului să vadă exact

47
noţiunile pe care le predă profesorul fără calculator, să răspundă unor întrebări, să
înţeleagă fenomenul în adâncimile sale, este o activitate ce îl atrage, este ceva nou pentru
el, lecţia virtuală. Copilul răspunde foarte uşor în faţa calculatorului. Trebuie privit
calculatorul ca un material didactic pentru orele de curs, nu pentru jocuri şi divertisment.
Internetul în şcoala să fie utilizat numai sub supravegherea cadrului didactic şi
numai pentru procesul de predare-învaţare. Calculatorul, implicit Internetul trebuie văzut
ca o parte integrantă în realizarea actului didactic. În şcoală Internetul – AEL-ul, vine şi
perfecţionează, cosmetizează activitatea didactică şi face ca şcoala, învăţământul să
meargă cu paşi repezi către o civilizaţie nouă a electronicii şi a informaţiei şi nu în ideea
că îi atrage pe copii, pentru că ei sunt deja familiarizaţi cu calculatorul (tabel 2).

Tabelul 2

Disciplinele cele mai avantajate de utilizarea AEL

1 2 3 4 5 6 7 8 9

Biologie 30,2 16 11,2 14 6,1 1,2 4,5 0,2 1,3

Informatică 2,9 3,3 2,4 7 9,3 29,8 10,2 11,9 3,2

Geografie 2,2 2,1 1,0 2,1 1,9 7,5 4,3 7,5 7,9

Română 2,0 1,3 1,1 2,1 3,9 4,5 5,9 5,7 3,3

Matematică 6,1 11,1 9,5 13,9 18,3 11,2 13,9 8,4 7,8

Discipinele avantajate de AEL, biologie 30,2, informatică 29,8, matematică 18,3,

geografie 7,9, română 5,9 sunt discipline şcolare care pot fi prinse uşor în structuri
algoritmizate de lucru faţă de alte discipline cum ar fi desen, muzică etc.

48
 Tabelul 3

Discipinele la care elevii au progresat cel mai mult datorită facilităţilor oferite de
AEL

au pus acest
au menţionat acest nu au menţionat
subiect pe primul
subiect acest subiect
loc
Biologie 32,9 70 28

Informatică 23 61,7 40,3

Fizică 17,3 63,5 30,4

Chimie 16 72,5 25,3

Matematică 9 62 36,3

Geografie 3,1 22,1 78

Istorie 3,1 20,7 79

L. Română 1,3 12,5 85,3

Altele* - 0,5 -

* Alte discipline menţionate: contabilitate, logică, economie, discipline

tehnologice.

Discipinele din tabelul 3, biologie, geografie, chimie, matematică, au progresat

mai mult în prezent în reţeaua AEL, pentru că există softuri mai multe pentru ele şi mai
bine realizate. De exemplu la limba română sunt softuri puţine, dar cadrele didactice au
reuşit să adapteze unele materiale la lecţiile pe care le predau şi au încercat să arate că şi
această disciplină poate fi predată în reţea. Aşa cum spuneam mai devreme la biologie se
găsesc cele mai multe softuri şi din discuţiile şi interviurile luate elevilor şi cadrelor
didactice de la Colegiul Tehnic „Laţcu-Vodă” Siret-Suceava, reiese că cei care au pus pe
primul loc subiectul privind ordinea disciplinelor la care au progresat sunt: chimie,
matematică, informatică.

49
 În discuţiile mele cu profesorii care sunt interesaţi să predea acest tip de lecţii,
reiese că este mult mai uşor să faci elevul să înţeleagă anumite elemente din lecţie, nu se
creează acea premiză că rolul cadrului didactic ar dispărea, folosind acest tip de lecţii, iar
Internetul şi implicit legarea la reţeaua AEL, face ca prezenţa la ore să fie mai bună,
noţiunile să fie înţelese mai bine, nu se creează puncte moarte între anumite secvenţe de
lecţie, clasa este liniştită, lecţiile devin atractive. Un lucru important în folosirea lecţiilor
virtuale, când se termină un capitol sau întreaga materie se pot face şi alte aplicaţii pe
calculator, referitoare la materia predată, chiar şi din jocuri distractive.
Notarea, evaluarea prin chestionare, interviuri făcute direct pe calculator, nu mai
creează dubii în ceea ce priveşte corectitudinea. Profesorul poate să-şi pregătească
chestionarul şi alte forme de evaluare acasă, fără a lua din timpul elevilor la şcoală,
uneori chiar şi momente ale lecţiilor cu noţiuni dificile. Însăşi prezenţa în faţa
calculatorului a copiilor, îi face să fie mai responsabili, îşi dozează timpul mai bine şi pot
şti rezultatul testului de evaluare imediat şi corect. Evaluarea la sfârşitul unui capitol de
studiu şi chiar a unei lecţii se poate concretiza şi în referate, eseuri sau alte forme de
evaluare, care pot fi făcute chiar de către elevi tot pe calculator şi susţinute cu
originalitate în clasă în faţa computerului legat în reţeaua Internet.
Referatul extinde zona studiată în clasă, se aprofundează ca temă acasă, este mai
atractiv, se face totul în faţa computerului, elevii se pot consulta şi cu alţi colegi, ceea ce
face ca evaluarea şi întocmirea portofoliului să nu devină plictiseală sau o povară pentru
elevi. Este uşor şi pentru cadrul didactic, care nu trebuie să ducă tot felul de hârtii acasă,
pentru a corecta lucrările şi în ceea ce priveşte corectitudinea notării, acesta este
indubitabilă. Rezultatele acestui mod de comunicare prin referate, prezentări în clasă, au
dat rezultate, nu numai la copiii buni, dar şi la cei de mijloc şi chiar la cei care înainte de
a folosi lecţiile virtuale în predare, Internetul respectiv AEL-ul fac ca frecvenţa la ore sa
fie mai bună. Copiii sunt antrenaţi să lucreze pe grupe, în echipă, ceea ce face o
relaţionare mai bună, toleranţă, învăţarea lucrului în echipă, respect, impunerea ideilor, o
responsabilitate mai mare şi cel mai important, că au un scop anume şi sunt antrenaţi în
anumite activităţi de întocmire a diferitelor proiecte de cercetare, proiecte pentru
concursuri şcolare şi alte materiale didactice.

50
 Pentru realizarea acestor proiecte, folosesc calculatorul şi acasă şi la şcoală. Iată
că având de făcut aceste proiecte, referate, vor folosi şi calculatorul de acasă în mod util,
copilul va fi interesat de folosirea Internetului pentru căutarea informaţiilor. Cadrele
didactice cu care am stat de vorbă, despre folosirea Internetului în şcoală, toate sunt
interesate de extinderea reţelei AEL, a Internetului, care este în folosul copiilor, dacă sunt
folosite sub supraveghere şi în mod util. Profesorul este interesat şi el să atragă copiii la
orele de curs, să fie preocupat mai mult ca disciplina pe care o predă să fie cât mai
atractivă, un profesor susţinut de interesul elevilor, poate scoate o lecţie bună şi dintr-un
material slab.
În discuţia mea cu directorul Colegiului despre importanţa Internetului în şcoală,
în folosul copiilor şi despre softurile folosite, răspunsul a fost mai mult decât afirmativ la
toate problemele despre Internet, atacate în discuţie. Internetul a adus la o prezenţă mai
mare a elevilor la orele de curs, mai mulţi participanţi la concursurile şcolare şi un număr
mai mare de elevi care au întocmit proiecte în folosul şcolii. Atât copiii cât şi părinţii,
spunea directorul în discuţiile noastre, sunt din ce în ce mai interesaţi de folosirea tehnicii
moderne în şcoală. Dacă până acuma reticenţa era mult mai mare din partea părinţilor, cu
replica „Internet şi la şcoală, Internet şi acasă, la şcoală profesorul să-şi facă treaba”,
acuma lucrurile şi viziunile din partea lor s-au schimbat, fiind informaţi de evoluţia
societăţii, au constatat că lucrul pe calculator şi Internetul sunt de neînlocuit în societatea
în care trăim şi în evoluţia ei. La întrebarea, care sunt cele mai bun softuri elaborate
folosite în reţeaua AEL, răspunsul a fost dat pe discipline în procente (tabel 4).

Tabelul 4

51
 Softuri bine elaborate (în viziunea directorilor)

Menţionat
1 2 3 4 5
de:

Biologie 60 14,6 12 2,7 2,7 80%

Chimie 12,5 39 18,3 7,2 2,1 81%

Fizică 12 14,7 17,3 16,1 4,7 70%

Matematică 4,7 12 15,3 21,7 11,1 65%

Informatică 6,7 8,9 14 11,5 12 50%

Geografie 2,5 6 6,3 8,1 4,7 25%

Istorie - 1,3 2,5 2,1 0,3 7%

L.Română - - 0,7 0,7 - 3%

Altul - - - - - 9%

Pe primul loc aşa cum menţionam mai sus se află disciplina de biologie cu un
procent de 80%, pe ultimul loc limba română cu un procent de 3%, alte discipline cu un
procent de 9%. La disciplina de geografie a cărui soft ocupa 60%, ca fiind bine elaborat,
sunt foarte multe lecţii, iniţiate chiar de profesorii de specialitate (geografie). În discuţiile
cu profesorii de geografie de la acelaşi Colegiu, am constatat că lecţiile virtuale susţinute
de aceştia la această disciplină, a mărit numărul de elevi prezenţi, liniştea la clasă este
mult mai bună şi mulţumirea elevilor în ceea ce priveşte evaluarea s-a mărit considerabil
la fel şi corectitudinea notării. Softurile la geografie sunt foarte bune, aşa cum spunea şi
domnul director (60%), cu multe informaţii noi pe care profesorul nu ar fi putut să le
redea la tablă cu creta.
Aria de cuprindere a disciplinei şi tematica sunt probleme pe care ne preocupă. Se
observă direct pe elevi, introducerea în problematică, cum e prezentată exponenţiala, ce
efecte au simulările, dar mai sunt nişte scăpări în soft-uri de la tehnoredactări, dar

52
profesorul de asta este acolo să explice copiilor, ceea ce nu este complet sau în neregulă,
pentru că elevii nu sunt singuri în faţa calculatorului. Aşadar lecţia virtuală este un proces
interactiv şi bidimensional, luând calculatorul ca o a treia dimensiune, dacă nu chiar şi
prima, deci este elevul, profesorul şi calculatorul într-un permanent dialog. Din discuţiile
cu elevii şi cadrele didactice, din implementarea Internetului, AEL-ului în şcoală este
foarte importantă şi are beneficii:

1. Beneficii generale la nivelul unităţilor şcolare:

 Standardul ridicat al informaţiei;
 Crearea de baze de date (despre elevi, profesori, orar etc.);
 Se cheltuiesc mai puţini bani pe materialele didactice;
 Centrarea învăţământului pe elev.
2. Beneficiile pentru elevi:
 Stimulează gândirea;
 Egalitatea şanselor;
 Rol de comunicare;
 Studiul individual dirijat;
 Caracter pronunţat formativ.
3. Beneficiile pentru activitatea cadrelor didactice:
 Optimizarea de desfăşurare a lecţiei;
 Asigurarea unui feedback permanent;
 Abilităţi de lucru cu computerul;
 Adaptează materialul didactic la noile tehnologii.
Eficienţa folosirii Internetului AEL-ului în şcoala de către elevi, se vede şi în
fixarea cunoştinţelor, evaluarea elevilor în înţelegerea proceselor, stimularea curiozităţii,
învăţarea diferenţiată. La o oră tradiţională, profesorul predă până la un moment dat,
restul rămâne ca elevul să studieze singur, să aprofundeze din bibliografie şi apoi să vină
să întrebe ce nu a înţeles, pe când la lecţia virtuală, elevul singur alege dacă vrea sau nu
vrea să se ducă în profunzimea informaţiei. Elevul are mentalitatea, dacă nu-l verifici şi îl
laşi liber, la câteva lecţii, nu mai trece prin materie, nu din cauza lui, ci din cauză că

53
feedback-ul între el şi profesor a scăzut. Lecţiile virtuale sunt mai atractive pentru unii
elevi la o materie, pentru alţii la o alta, dar per total lecţiile virtuale sunt mult mai
atractive decât cele clasice.
Din gama de lecţii la care am participat (fizică, matematică, biologie), cele mai
atractive au fost lecţiile de biologie, frumos prezentate cu multe imagini, pe care
profesorul nu ar fi putut să le redea la tablă cu creta. La fel şi la o lecţie de geografie,
unde din discuţiile cu elevii după încheierea vizionarii, am constatat că prezenţa unei
lecţii virtuale este mult mai atractivă, decât ne închipuim noi, de exemplu în loc de o
hartă a României, agăţată în cui la care se uită 25 de elevi, poate fi cel puţin din punct de
vedere al văzului un impediment şi alta este când fiecare elev are în faţa lui pe calculator,
o hartă care poate fi discutată pe fiecare element în parte, modificată, mărită şi găsirea cu
uşurinţă a oricărui element geografic.
Discuţiile s-au încheiat cu concluzia că introducerea Internetului în şcoală, a
reţelei AEL, folosirea acestora de către elevi este un lucru care aduce numai beneficii, un
pas extraordinar în societatea care evoluează.
Discuţia a continuat pe o altă temă, aceea a problemelor de implementare a
Internetului - AEL în şcoli fiind invocate următoarele: insuficienţa calculatoarelor, săli
neadecvate, insuficienţa pregătirii a elevilor şi a cadrelor didactice (recent s-a parcurs un
curs de formare în domeniul TIC şi AEL) lecţii puţine, inexistente la unele discipline,
resurse financiare.
Interacţiunea elev – Internet – AEL, în viziunea elevilor:
1. Oportunităţile de utilizare a computerului:
 acasă - 80%;
 Internet Café - 6%;
 prieteni - 3%;
 săli de jocuri - 1%;
 numai la şcoală - 10%;
2. Elevii ar dori:
 să existe un calculator pentru fiecare elev;
 să existe mai multe softuri educaţionale;

54
  să aibă acces la Internet în laboratoarele de informatică şi în timpul liber pentru
documentare;
 fără caiete, temele pe calculator, cd;
 lecţiile lejere, dar eficiente;
 prea puţine ore petrecute în laboratorul de informatică;
 la toate disciplinele să se predea pe calculator, chiar dacă este unul în clasă, ca să
aibă acces la Internet.
La nivelul unităţilor de învăţământ, trebuie să fie acces la Internet şi legare în
reţeaua AEL, atât în folosul elevilor cât şi a cadrelor didactice, pentru cristalizarea unui
nucleu comun de cultură pedagogică modernă, utilizarea TIC (Tehnologia Informaţiei
Computerizate), respectiv Internetului a reţelei AEL permite o învăţare şi o informare
mai performantă datorită următoarelor caracteristici: elemente, demersuri, stimularea
multi senzorială, activităţi de exploatare, aceste elemente menţionate, reprezintă o bună
parte a caracteristicilor unui proces educaţional centrat pe elev, spre care tinde
învăţământul de mâine.
Calitatea vieţii va depinde de implementarea adecvată a societăţii informaţionale.
Dacă modul de implementare este ales corect, există multiple posibilităţi de îmbunătăţire
a educaţiei, sănătăţii şi accesului la informaţie. Calculatorul este foarte util atât elevului
cât şi profesorului însă folosirea acestuia trebuie realizată astfel încât să îmbunătăţească
calitativ procesul instructiv-educativ, nu să îl îngreuneze. Tehnologiile digitale nu trebuie
să reprezinte o simplă adăugare în planul de învăţământ. Se poate spune deci că utilizarea
Internetului şi a tehnologiilor moderne reprezintă cea mai complexă formă de integrare a
educaţiei informale în educaţia formală iar calculatorul în şcoala nu trebuie să fie limitat
doar la un anumit domeniu. Putem spune că pentru a realiza un învăţământ de calitate şi
pentru a obţine cele mai bune rezultate trebuie să folosim atât metodele clasice de
predare-învaţare, evaluare cât şi metodele moderne din ziua de astăzi.

6.1 Sondaje şi interviuri

55
 Interviu făcut pentru copiii de 8-9 ani

1. Aveţi acasă Internet?

2. Ştiţi să navigaţi pe Internet?

3. De la ce vârstă ştiţi despre Internet?

4. Ce vă place să vedeţi pe Internet?

5. Credeţi că Internetul este folositor?

6. Recomanzi folosirea Internetului în şcoală?

7. Părinţii tăi sunt de acord cu Internetul?

8. Ce discuţi despre Internet cu prietenii, colegii tăi?

Interviul s-a efectuat pe un număr de 20 de copii, aleatoriu, iniţial întâlniţi pe

stradă, care frecventau cursurile învăţământului preuniversitar. La întrebarea 1 şi 2 toţi
copiii au avut răspunsul DA, la întrebarea 3, cinci copii au răspuns de la 6 ani iar restul de
la 7, la întrebarea 4, 15 copii au răspuns jocuri şi muzică şi doar 5 şi informaţii. La
întrebarea 5 şi 6 toţi au răspuns afirmativ, cu precizarea de a petrece mai mult timp în
laboratorul de informatică.

La întrebarea 7, au răspuns afirmativ că părinţii lor sunt de acord cu folosirea

Internetului, dar timp limitat şi numai în scopuri utile, informaţii şi jocuri pentru copii,
fără violenţă, 7 au răspuns căci părinţii lor nu sunt de acord în general cu folosirea
calculatorului fiindcă pierd timp în favoarea învăţării şi a altor activităţi mult mai
constructive. La ultima întrebare, răspunsurile au fost cam aceleaşi: jocuri, Hi5, referate,
messenger, etc.

Interviu dat elevilor 15-16 ani

1. Ai permisiunea părinţilor să foloseşti Internetul cât doreşti?

56
 2. Ai cont pe Hi5?

3. Ţi-ai dat întâlnire pe chat având acordul părinţilor?

4. Ai acces la site-uri pentru adulţi?

5. În şcoala ta sunt suficiente calculatoare şi laboratoare de informatică?

6. Este important ca în şcoală să existe Internet?

7. Îţi plac lecţiile susţinute pe calculator?

Interviul a fost aplicat unui număr de 20 de elevi de la Colegiul, „Laţcu Vodă”

Siret-Suceava. La întrebarea numărul 1, 12 elevi au răspuns afirmativ şi doar 7 negativ cu
adăugare la majoritatea, căci părinţii sunt foarte ocupaţi şi nu-i controlează. La întrebarea
numărul 2, toţi au răspuns afirmativ şi au spus că accesează această pagină de două, trei
ori pe zi, la întrebarea numărul 3, doar 5 au răspuns afirmativ, ceilalţi au avut răspunsuri
negative cu precizarea căci cunosc pericolele acestei situaţii.

La întrebarea 4 toţi au răspuns negativ dar se pare că nu au fost sinceri, concluzie

trasă în urma discuţiilor ulterioare, din cauză să nu afle părinţii sau le-a fost ruşine să
recunoască. La întrebările 5, 6, 7 răspunsurile au fost toate afirmative, cu precizarea să se
mărească numărul de ore petrecute în laboratorul de informatică.

Interviu dat elevilor între 17-18 ani

1. Ce este pentru tine Internetul?

57
 2. Cunoşti cazuri fatale care s-au petrecut datorită folosirii excesive a Internetului?

3. Ce ştii despre curentul Emo?

4. Crezi că poţi să-ţi găseşti fericirea pe Internet?

5. Poate Internetul să te dezumanizeze?

6. Ştii cui trebuie să te adresezi dacă eşti hărţuit pe Internet?

7. Ce ai fi în stare să faci dacă ţi s-ar tăia conexiunea?

Interviul a fost dat unui număr de 23 de elevi, din clasa a-XI-a, de la colegiul,
Laţcu Vodă, Siret-Suceava. La întrebarea numărul 1, 15 elevi au răspuns, un refugiu, 5 un
mod de a petrece timpul liber şi doar 3 Internetul egal informaţie. La întrebarea numărul
2 toţi au răspuns afirmativ şi când am discutat interviul mi-au relatat cazuri întâlnite, la
întrebarea numărul 4, 15 au răspuns că ştiu doar câteva lucruri, 2 au răspuns că ştiu totul
şi 6 au răspuns că nu-i interesează acest subiect.

La întrebarea numărul 4, doar un număr de 2 din 23 au răspuns afirmativ, ceilalţi

au răspuns negativ, la întrebarea numărul 6, toţi au răspuns afirmativ şi au enumerat
câteva instituţii, la întrebarea numărul 7 răspunsurile au fost diverse (nu se poate
întâmpla, fac crize de isterie, provoc scandal, mă împac cu ideea, etc.).

Interviu pentru părinţi

1. Sunteţi de acord cu susţinerea lecţiilor în sistemul AEL, în şcoli?

58
 2. Consideraţi calculatorul periculos pentru copii?

3. Ce vârstă ar trebui să aibă un copil, când începe să folosească Internetul?

4. Cât timp credeţi că ar trebui să alocaţi copilului pentru Internet?

5. Supravegheaţi copilul când este în faţa calculatorului?

6. Este bine ca Internetul să fie folosit în procesul educaţional?

7. Consideraţi că puteţi acorda siguranţă şi protecţie copilului dumneavoastră când

foloseşte Internetul?

8. Consideraţi oportună, computerizarea şcolilor?

9. Sunteţi de acord cu montarea de filtre pentru site-uri nepermise minorilor?

10. Cunoaşteţi cui să vă adresaţi dacă apar site-uri cu conţinut violent?

La interviu au răspuns un număr de 15 părinţi efectuat la o şedinţă cu părinţii. La

întrebarea numărul 1, toţi au răspuns afirmativ, cu precizarea ca profesorul să-şi aducă cel
mai mare aport, la întrebarea numărul 2, 5 au răspuns afirmativ, 10 au răspuns negativ
adăugând căci dacă este folosit în mod util şi sub supraveghere Internetul poate avea
beneficii, la întrebarea numărul 3, toţi au răspuns, de la orice vârstă, dar sub
supraveghere, la întrebarea numărul 4, 4 au răspuns o oră pe zi, 3 au răspuns 4-5 ore pe
zi, 8 au răspuns în funcţie de vârstă.

La întrebarea 5, 4 au răspuns nu, 6 au răspuns când am timp, 5 au răspuns

întotdeauna, la întrebarea cu numărul 6, răspunsurile au fost afirmative, la întrebarea 7, 5
au răspuns că nu, 7 au răspuns da, dacă este supravegheat, iar 3 nu au răspuns, la
întrebarea 8, 10 au răspuns că da, iar 5 nu, pentru că profesorul şi-ar pierde rolul. La
întrebarea 9, toţi au răspuns afirmativ, iar la 10 numai 2 au răspuns că ştiu, ceilalţi nu au
răspuns nimic.

Interviu adulţi

1. De la ce vârstă poate să acceseze un copil calculatorul?

59
 2. De câte ori accesează copilul dumneavoastră calculatorul?

 O dată pe săptămână

 De 3-4 ori pe săptămână

 Zilnic

3. Sunteţi de acord cu introducerea Internetului în şcoli?

4. Supravegheaţi copiii când accesează Internetul?

5. Sunteţi de acord ca elevii să-şi facă temele pe calculator şi pe cd?

6. Calculatorul poate înlocui profesorul?

7. Sunteţi de acord ca şi acasă şi la şcoală copiii dumneavoastră să folosească

Internetul?

Interviul a fost efectuat pe un număr de 10 adulţi, întâlniţi aleatoriu pe stradă

(vânzătoare, casnică, casieră etc., cu un număr de 1-2 copii ce frecventează şcoala). La
întrebarea numărul 1,4 din cei chestionaţi au răspuns, după terminarea ciclului gimnazial,
iar 6 de la orice vârstă, dar să fie supravegheat de părinţi. La întrebarea numărul 2, 2 au
răspuns o dată pe săptămână, 4 au răspuns de 3-4 ori pe săptămână şi 4 au răspuns zilnic,
la întrebarea numărul 3 toţi au răspuns afirmativ dar cu completarea să fie folosit pentru
luarea informaţiilor, la întrebarea numărul 4, răspunsul dat de cei 5 participanţi a fost
afirmativ şi 5 au răspuns că sunt prea ocupaţi. La întrebarea numărul 5, toţi au răspuns
negativ, cu menţiunea, copiii lor ar deveni roboţi şi s-ar pierde tradiţia şcolii romaneşti.
La întrebarea numărul 6, toţi au răspuns niciodată, iar la ultima întrebare 4 au răspuns
afirmativ şi 6 negativ.

Sondaj online (trimis prin e-mail la copii şi părinţi)

1. Participi la concursuri Safer Internet Day 2009 10 februarie?

60
 2. Consideri că Internetul are mai multe avantaje decât dezavantaje?

3. Îţi faci temele de pe Internet?

4. Care este relaţia ta copil-părinte vizavi de folosirea Internetului?

5. Câte ore petreci în faţa calculatorului?

6. Eşti supravegheat de un adult când eşti pe Internet?

7. Unde se află aşezat calculatorul tău?

8. Părinţii tăi înţeleg toate lucrurile ce le accesezi pe Internet?

Sondajul s-a adresat celor care accesează frecvent Internetul trimis aleatoriu prin
e-mail, numărul celor care au răspuns a fost 25, timpul 4 zile. La întrebarea numărul 1, 10
au răspuns că nu ştiu despre ce este vorba, 5 au răspuns afirmativ, 10 au răspuns negativ.
La întrebarea numărul 2, 5 au răspuns că are numai dezavantaje, iar restul că este foarte
folositor, cu multe beneficii, la întrebarea numărul 3, 10 au răspuns afirmativ, cu ajutorul
colegilor pe messenger şi 15 au răspuns câteodată.

La întrebarea 15 au răspuns afirmativ, 10 negativ, la întrebarea 5, 15 au răspuns 5

ore, 10 au răspuns 3 ore, la întrebarea 6, 15 au răspuns că nu, 10 au răspuns că da, la
întrebarea 7, 20 au răspuns în dormitor şi 5 în sufragerie fiind folosit de toată familia. La
ultima întrebare răspunsurile au fost negative la 10 persoane şi ceilalţi au răspuns că şi
părinţii sunt interesaţi de ceea ce se poate afla de pe Internet.

Chestionarul pentru elevi

I. Date de identificare

61
 1. Elev (nume, prenume) …....................

2. Liceul (denumire/profil) ...........................

3. Clasa ........................................

4. Ai calculator acasă ? ..............................

II. La următorii itemi vă rugăm să răspundeţi conform indicaţiilor date :

1. Vă rugăm să marcaţi prin 1 afirmaţia pe care o consideraţi că este cea mai

îndreptăţită pe primul loc, prin 2 ce-a de pe locul al doilea ş.a.m.d;

Şcoala are nevoie de sistem AEL – Internet pentru că :

 computerul îi atrage pe elevi la şcoală .....................;

 computerul face învăţarea mai eficientă …...................;

 computerul facilitează învăţarea individualizată ................;

2. Care dintre soft-urile cu care aţi lucrat v-au plăcut cel mai mult? …….......
……………………………………………….;

3. Care dintre soft-urile cu care aţi lucrat v-au părut cele mai
nereuşite? ........................................................................................;

4. Cum v-ar plăcea să se desfăşoare lecţiile în laboratorul de informatică?

…...…………………………………………………...;

5. Care materie vă place cel mai mult cum este prezentată în soft?
…………………...……………………………………….;

6. Ce vă deranjează la ore când lucraţi în laboratorul de informatică?

………………....……………………………………………….;

Chestionarul a fost dat unui număr de 21 de elevi, de clasa a-IX-a, de la Colegiul,

„Laţcu-Vodă” Siret-Suceava, la ora de informatică, în prezenţa cadrului didactic. Ca o
concluzie la ceea ce au răspuns elevii la acest chestionar, în ceea ce priveşte folosirea

62
calculatorului la şcoală şi acasă, reiese din răspunsurile date, că aproape toţi cei
chestionaţi folosesc cu regularitate calculatorul şi la şcoală şi acasă, doresc să petreacă cât
mai mult timp în laboratorul de informatică, disciplinele a căror soft-uri sunt agreate, sunt
biologia şi geografia, majoritatea au răspuns la ora de geografie lecţia virtuală este cea
mai interesantă, decât tabla, creta şi harta.

6.2 Proiect educaţional şi opinii

 Campanie – atenţie copii online

Teme: Conştientizarea cu privire la pericolul pe care copiii sub 18 ani îl pot accesa pe
Internet şi la care sunt expuşi din ce în ce mai mult, precum şi la metodele de educarea în
privinţa securităţii accesului.

Cercetare: 35% sunt copii ce vizitează site-urile neadecvate lor, 28% s-au întâlnit cu
diferite persoane cunoscute pe Internet, 20% sunt solicitaţi sexual online şi doar 14%
dintre părinţi cred în pericolele online şi doar 5% au făcut diverse cumpărături online.

Deschiderea site-urilor pentru părinţi şi copii cu reguli de navigare stricte pe

Internet, explicarea pericolelor, avantaje şi dezavantajele folosirii Internetului.

Public ţintă: părinţi, profesori, copii 9-18 ani.

Obiective:

 crearea premiselor unei educaţii adecvate;

 responsabilizarea adulţilor;

 creşterea numărului de articole în presa centrală care să trateze subiectul;

 emisiuni tv cu acest subiect;

Mesaje:

63
  Internetul – parte integrantă a vieţii copiilor;

 Internetul premite accesarea de site-uri periculoase;

 există mijloace de restricţionare a site-urilor cu conţinut dăunător;

Purtător de mesaj:

 subsemnatul – colegi, studenţi;

 mesaj central – explorează în siguranţă;

Activităţi specifice:

 pentru părinţi – lansare site-uri, întâlniri cu psihologii, pedagogii, discuţii pe

forum, broşuri, linia Televerde;

 pentru profesori şi părinţi - scrisori personalizate către părinţi, prezentări

interactive, şedinţe cu părinţii, ore de dirigenţie, dotarea şcolilor cu filtre pentru
Internet;

Copiii şi tinerii:

 cursuri opţionale în anul şcolar introduse în programa şcolară, workshop-uri.

Concursuri despre Internet – desene „Cum arată Internetul”, eseuri „Prietenii mei
pe Internet”, concurs de creaţie literară despre Internet;

Spoturi:

 concurs „Trânteşte uşa în nas pericolelor de pe Internet”, bannere şi anunţuri

despre textele de conţinut şi pericolele Internetului şi fluturaşi pe clanţa uşilor la
şcoli, magazine cu mesajul „Vă rugăm trântiţi uşa în nas pericolelor online!”.

Evaluare:

 relevanţa temei pentru categoriile de public vizate;

64
  receptivitatea publicului;

 analiza opiniilor;

 monitorizarea presei centrale;

 dinamica achiziţionării filtrelor;

 numărul de proiecte din şcoli;

 receptivitatea cadrelor didactice, a părinţilor, a copiilor.

Factori de risc:

 exagerarea presei;

 dezinteresul părinţilor şi cadrelor didactice;

 dezinteresul copiilor.

Opiniile unor persoane privind calculatorul şi Internetul

 Opinii (părinţi):

Mulţi copii încep de la o anumită vârstă să se ferească de părinţi atunci când

utilizează Internetul. Cer părinţilor să nu-i mai supravegheze, să nu mai comunice
deloc cu ei, atunci când sunt angrenaţi într-o discuţie pe Internet. Copiii refuză să mai
participe la activităţile de familie, să-şi facă temele, se îndepărtează de colegi, sunt
obosiţi la orele de la şcoală.

 Opinii (elevi):

65
 Internetul pentru mine este o sursă de informaţie. Am toate datele cum să-l folosesc.
Nu abuzez de el, îmi iau cantitatea de informaţie necesară, conversez cu colegii, nu îmi
place să mă antrenez în discuţii penibile, nu mă feresc de părinţi, aceştia mi-au spus
despre capcanele Internetului.

 Opinii (cetăţeni):

Foarte puţini părinţi ştiu ce fac de fapt copiii pe Internet. Am citit un studiu
israelian unde au fost interogaţi mai mulţi părinţi şi copii. După prelucrarea datelor,
specialiştii au arătat că tot mai mulţi copii îşi dau datele persoanele pe Internet, îşi dau
întâlniri cu persoane necunoscute, vorbesc regulat cu aceste persoane şi foarte puţini
părinţi ştiu de aceste lucruri. Tot aici am reţinut că aproape toţi copiii şi tinerii şterg
pagina de Internet accesată de ei. Părerea mea este că după acest studiu trebuie să tragem
un semnal de alarmă.

 Opinie: Profesor matematică liceu

Propun câteva reguli, atât pentru părinţi şi copii pe care le-am afişat pe fiecare
calculator folosit de aceştia în laboratorul de informatică. Recomand ca şi adulţii să facă
la fel pe calculatoarele copiilor.

 Opinie: Profesor gimnaziu

La şedinţa cu părinţii în urma unor incidente de violenţă, a scăderii rezultatelor la

învăţătură, am recomandat părinţilor să discute cu copiii despre Internet, despre beneficii
şi pericole, să folosească împreună Internetul pentru a căuta informaţii, calculatorul să fie
într-o cameră unde poate fi folosit de întreaga familie, să se stabilească un orar de
folosire, să-şi înveţe copiii să nu-şi pună date personale pe Internet, să le controleze
mereu site-urile pe care le accesează, să nu divulge parola pe care o au la diverse
programe.

 Opinie: Elev 17 ani

66
 Sunt dependent de Internet. Îl folosesc de la vârsta de 10 ani. La început am
folosit jocurile, nu avem conexiune online, îl consider cel mai bun prieten al meu, părinţii
mei sunt tot timpul ocupaţi, abia dacă vorbesc seara câteva ore cu ei. Am discuţii
interminabile pe chat cu necunoscuţi, accesez site-uri pentru adulţi, fac cumpărături
online pe banii părinţilor, am cont Hi5, m-am îndrăgostit de o fată online, dar am avut
discernământul să mă informez şi să nu cad în plasa celor periculoşi.

 Opinie: Lucrător în poliţie:

Reţelele de cartier sunt foarte periculoase. Numărul de calculatoare în România au

crescut foarte mult. Foarte mulţi copii în ziua de astăzi, utilizează reţele care conţin nu
numai documente nerecomandate copiilor, dar şi imagini cu conţinut violent. Sunt multe
plângeri făcute de părinţi în care arată despre copiii lor care au avut probleme cu
Internetul şi mai ales cu violenţa şi cumpărăturile online.

 Opinie: Psiholog

Avertizez părinţii căci copiii sunt expuşi din ce în ce mai mult pericolelor
Internetului. Petrec ore în şir în faţa calculatorului fără a fi supravegheaţi mai ales cei
singuri, cu probleme în familie, cei dornici de afirmare. Copiii sunt foarte influenţabili,
pot da date personale, numere de card. Trebuie supravegheaţi, trebuie părinţii să
comunice cu ei şi să se îngrijoreze atunci când închid calculatorul, când aceştia intră în
camera lor, petrec mult timp noaptea pe Internet, primesc cadouri şi telefoane de la
necunoscuţi, scad rezultatele la învăţătură, sunt irascibili şi violenţi chiar. Se pare că şi
cele două fiice ale mele sunt native digital şi nu concep omniprezenţa accesului la
Internet.

 Opinie: Elev 18 ani

Caut orice informaţie pe Internet, iar la şcoală îmi pare mai uşor, găsesc totul în
această lume virtuală, nu mai trebuie să sun pe cineva, să consult dicţionarul sau textul,
accesez şi totul îmi vine foarte repede. Recunosc că sunt influenţat la maxim de noile
tehnologii digitale.

 Opinie: Învăţător

67
 Folosesc calculatorul în procesul de învăţare. Dacă lipseşti o zi de la şcoală, poţi
să îţi iei lecţia de pe Internet sau de la colegul cu care vorbeşti online. Un copil învaţă să
scrie şi să citească cu jocuri de calculator, în loc să fie mai întâi cărţile cu imagini,
beţişoarele, cărţile de colorat, jocurile lego. Unii copii citesc poveştile înainte de culcare
online, în loc să o facă părinţii în pat alături de ei dintr-o carte de poveşti. Dar să nu
uităm, copiii se pot bucura de calculator dacă acesta este folosit cum trebuie.

Părinţii care supraveghează copiii pot transforma minutele petrecute în faţa

calculatorului în ceva benefic. Calculatorul face parte din valul viitorului, dar tehnicile
vechi de învăţare şi educaţie, nu trebuie uitate sau date deoparte. Un copil trebuie să
interacţioneze fizic cu alţi oameni, să nu înveţe totul absolut din calculator. Orele
petrecute în faţa calculatorului influenţează metabolismul, comportamentul şi sănătatea
organismului. Apar probleme de sănătate, nervozitate, probleme comportamentale,
oboseală şi violenţă. Problema nu este a copiilor, este a părinţilor, aceştia s-au născut în
era tehnologiei avansate şi trebuie să le folosească, ei nu au nicio vină că s-au născut în
această lume avansată tehnologic, într-o lume modernă căreia trebuie să îi facă faţă, dar
părinţii deţin controlul în totalitate. Dacă părinţii văd ceva suspect în comportamentul
copilului, nu se joacă, devine introvertit, nu-şi face temele, trebuie să comunice cu el şi
dacă nu obţine rezultate să apeleze la un psihoterapeut.

Organizaţia Britanică Child Wise, îşi arată îngrijorarea faţă de faptul că toţi mai
mulţi copii abandonează cărţile în favoarea tehnologiei de ultimă generaţie care le ocupă
circa 6 ore pe zi şi le transformă casele în adevărate centre multimedia. Noua generaţie va
avea de luptat pentru a concura în lumea adulţilor pentru că este lipsită de cultură literară
şi capacitatea de a scrie.Uneori aceste activităţi se desfăşoară simultan cu privitul la TV,
jocuri şi muzica. Tinerii preferă să stea pe Internet înainte de culcare în loc să citească o
carte. În plus în loc să facă un joc de fotbal, un sfert dintre băieţii care au luat parte la
studiu preferă să se întâlnească într-un mediu favorabil jocurilor online. Educaţia a
devenit ceva adiacent, tinerii căută informaţii pe Internet, joacă jocuri online, folosesc
Internetul pentru servicii de mesagerie şi accesează reţele de socializare.

Concluzii

68
 Trăim într-o epocă a comunicării iar Internetul pătrunde din ce în ce mai mult în
viaţa noastră cu sau fără acordul nostru iar calculatorul trebuie să-i ajute pe copii să-şi
dezvolte gândirea, să-şi găsească singur răspunsul de rezolvare a unei probleme astfel îşi
poate dezvolta pe parcurs multe abilităţi pe care poate să le dobândească în timp.
Dezvoltarea reţelelor de calculatoare în şcoli şi în special a Internetului a dus la apariţia
unor modalităţi noi de comunicare interumană şi acces la diferite informaţii de care ai
nevoie.
Copilul trebuie atras mereu spre realizarea acestor softuri educaţionale şi pe
parcurs i se dezvoltă creşterea interesului, creativitatea şi îşi dă seama că i se scurtează
timpul de învăţare şi acumulează diferite informaţii pe care le reţine mai uşor. Elevii
trebuie să se familiarizeze cu calculatorul şi lecţiile predate pe calculator. Dacă elevii nu
prezintă interes la prezentarea lecţiei pe calculator sunt tentaţi să caute efectele negative
pe care le are calculatorul şi aici trebuie să intervină profesorul. Dacă lucrează cu o clasă
întreagă profesorul trebuie să fie foarte atent pentru a explica fiecărui elev în parte
eventualele neînţelegeri.
Copiii trebuie motivaţi mereu să înveţe să acceseze calculatorul atunci când o fac
individual pentru a obţine informaţii utile lor. Îşi dau seama cu timpul că nu sunt obligaţi
să reţină toate informaţiile ci trebuie doar să gândească logic şi accesează foarte rapid
informaţia dorită. Utilizarea calculatorului în învăţământ este benefică elevului dar el nu
trebuie transformat într-un „robot” care doar să ştie să acceseze informaţiile pe placul lui,
trebuie să realizeze pericolele care sunt atât pe Internet cât şi pe calculator şi să
conştientizeze atunci când e la şcoală experimentele reale care se fac cu ajutorul
calculatorului, deoarece în timp i se dezvoltă spiritul de observaţie, cel creativ, răbdare
mai multă şi nu în ultimul rând capacitatea de concentrare mai mare.
Calculatorul aduce în şcoala calitatea sa de mijloc de învăţământ intercativ, pe
care nu o aveau celelalte mijloace didactice, aşadar nu trebuie să ne temem că profesorul
ar fi înlocuit de calculator. Nu poate înlocui fluxul emoţional existent între profesor şi
elevii săi dar poate înlocui manualele, caietele aşa cum, la rândul lor, acestea au înlocuit
tăbliţa, buretele şi condeiul.

69
Sfaturi pentru copii

 onestitatea este cea mai bună politică, deşi majoritatea nu cred acest lucru de
aceea nu credeţi tot ceea ce vedeţi online;

 fiţi atenţi la cei care vor să ştie prea multe, nu le spuneţi totul din prima discuţie,
dacă cineva vă face să vă simţiţi inconfortabil pe Internet ignoraţi-l;

 dacă plănuiţi să vă întâlniţi cu cineva cunoscut doar pe Internet luaţi cu voi un

prieten sau unul din părinţi;

 dacă nu aveţi tăria de a vorbi cu părinţii, încercaţi cu un prieten apropiat, este mai
bine decât să vă dezvăluiţi în totalitate unui străin pe chat;

 dacă primiţi pe e-mail materiale care vi se par suspecte nu le deschideţi;

 evitaţi chat-urile, discuţiile interminabile care vi se par uneori deranjante sau

provocatoare. Nu vă lăsaţi angrenaţi în dispute online, lucrurile pot degenera şi
pot scăpa de sub control foarte repede şi este în dezavantajul vostru;

 raportaţi un abuz sau un site cu un conţinut ilegal la adrese create special pentru
aceasta (www.help-singur.info).

„Internetul, drog modern, se poate transforma în boală, copiii îşi pot distruge viaţa
fiindcă nu se dau duşi din faţa calculatorului. Pasiunea lor pentru Internet a devenit
dependentă, uită de şcoală, mâncare, joacă, familie. Cu prilejul unui studiu efectuat la
spitalul Charite din Berlin, s-a constatat că din 323 elevi de clasa a-VI-a chestionaţi, mai
mult de 20% aveau o atracţie deosebită pentru Internet. În loc să alerge după minge cu
prietenii, preferă să stea pe tărâmul aventurilor virtuale. Într-o altă anchetă, cercetătorii au
stat de vorbă cu 1600 de elevi din clasa a-IX-a pentru a afla care este atitudinea lor faţă
de Internet, 10% au spus că petrec 7 ore pe zi la calculator iar restul între 4-5 ore.

Specialiştii îşi pun întrebarea dacă frecventarea excesivă a lumii virtuale este
numai o dependenţă sau poate, o dereglare psihică. Internetul, „caracatiţa periculoasă”,
aşa a numit elevul Markus, când şi-a dat seama la 18 ani ce înseamnă de fapt Internetul.
Acasă era în faţa monitorului 12 ore, când ajungea la şcoala avea accese de furie, când

70
profesorul de informatică nu îl lasa să intre pe Internet. Acasă stătea din ce în ce mai mult
pe Internet, compensând lipsa lui la şcoală. Părinţii i-au confiscat calculatorul, a urmat
ceea ce este mai rău, a ajuns la gestul fatal. Specialiştii îşi pun întrebarea, e posibil să ne
protejăm copiii de acest drog pentru a nu deveni dependenţi?. Răspuns simplu la această
întrebare nu există. Totul stă în puterea de convingere a părinţiilor şi a şcolii. Soluţii sunt,
dar trebuie aplicate corect şi cu răbdare:

 daţi sens fiecărui lucru făcut de copil, arătaţi că poate să reuşească în viaţă şi
fără Internet, aşa cum au făcut-o generaţiile anterioare;
 creaţi situaţii plăcute în jurul copiilor, s-a demonstrat că ei simt situaţiile
neplăcute şi se refugiază, evadează din realitate intrând pe Internet, unde
nimeni nu îi ceartă să îi lase să se exprime cum vor;
 explicaţi copilului, că fără relaţii sociale nu putem trăi, să iasă la joacă să-şi
facă prieteni reali, nu virtuali.”30
Concluzia este că Internetul creează dependenţa comportamentală, izolare socială
extremă, nu putem tăia cablul la calculator sau Internet, dar este necesară o atitudine
vigilentă, faţă de această seducţie. Discuţia ar putea continua pe seama calculatorului şi a
Internetului în ceea ce priveşte folosirea lor de către copii, desigur de teama pericolelor
pe care le însoţesc care sunt reale: dispreţ, singurătate, absenţa socială, îndepărtare de
realitate. Se pune tot mai des întrebarea: De când poate avea copilul un calculator
propriu?. E greu de stabilit vârsta, dar este certă folosirea responsabilă a acestuia şi
stabilirea regulilor clare de folosire. Nu trebuie să-i împiedicăm pe copii să folosească
Internetul, să aibă acces la informaţie, dar trebuie să-i învăţăm să respecte regulile de
folosire a acestor instrumente, trebuie supravegheaţi, învăţaţi să acceseze numai site-uri
adecvate vârstei lor.
Parlamentul European a alocat 55 mil. Euro începând cu 1 ianuarie 2009, pentru a
derula programe privind protejarea copiilor şi a adolescenţilor ce folosesc Internetul. Iată
câteva din direcţiile programului „Safer-Internet”. Tot aici sunt adăugate:

 puncte naţionale de contact pentru raportarea comportamentului online;

 sisteme de blocare şi filtre pentru site-urile nocive;

30
http://www.nistea.com/media/internet/pop_internet/internet_nevoi.htm, consultat în data 07.06.2009

71
  sensibilizarea şi informarea copiilor părinţilor şi profesorilor cu privire la riscurile
existente;
 consolidarea cooperării între autoritatea naţională şi anihilarea infracţiunii pe
Internet;
 supravegherea de către părinţi;
 responsabilizarea legală civică şi morală a întregii societăţi.
Am constatat că există un interes real al elevilor să petreacă cât mai mult timp în
laboratorul de informatică, să aibă soft-uri la toate disciplinele, de aceeaşi părere a fost şi
cadrul didactic coordonator la laboratoarelor de informatică existente în instituţia şcolară.
Ca o concluzie la toate sondajele, interviurile şi chestionarele desfăşurate în Colegiul,
„Laţcu-Vodă” Siret-Suceava, putem arăta că elevii cât şi cadrele didactice sunt deschişi la
nou, vor tehnologie modernă, sunt de acord în totalitate cu computerizarea şcolii, cu
avantajele şi dezavantajele ei.
În ceea ce priveşte celelalte sondaje a căror rezultate au fost analizate, care au
cuprins persoane de vârste diferite, categorii sociale diferite, putem să spunem că mai
mult de jumătate din cei care au răspuns, fie la chestionar, fie la sondaj, fie la interviu la
întrebări asemănătoare dintr-un motiv sau altul, dar cu aceeaşi temă Internetul şi
calculatorul, mai mult de jumătate au răspuns afirmativ şi sunt de acord că Internetul şi
calculatorul să fie folosit în procesul educaţional.

„Folosirea excesivă a calculatorului dăunează grav copiilor şi adolescenţilor, tot

mai mulţi tineri cad pradă dependenţei de computer, în ultimii ani din cauza orelor
îndelungate pe care le petrec în faţa „jucăriei” secolului. Ce este de făcut pentru tratarea
dependenţei de computer?. Psihologii şi medicii psihiatri consideră că soluţia este în
primul rând în mâna părinţilor. „Trebuie să-şi supravegheze mult mai atent şi strict copiii.
Ambii părinţi trebuie să cadă de acord asupra unui program pentru copil, pe care acesta
să-l respecte. La calculator nu ar trebui să stea mai mult de două ore”. Nu putem nega
importanţa calculatorului. Trăim în era informaţiei şi copiii noştri e normal să acumuleze
mai mult decât generaţia noastră, să fie mai curioşi. E foarte important să dozăm corect
atât jocul, lucrul la computer, cât şi informaţiile pe care le oferim copiilor. Părinţii trebuie
doar să fie mult mai disponibili, mai atenţi la problemele copilului şi să-i vorbească mai

72
mult, să comunice cu el, să-i găsească şi alte preocupări dar preocupări care să aibă
legătură cu lumea din jur, o lume reală, nu artificială.
Soluţiile trebuie însă găsite pentru fiecare caz în parte. Medicii psihiatri şi
psihologii spun că adolescenţilor trebuie să li se explice ce pericole îi pândesc dacă devin
dependenţi de Internet şi jocurile pe calculator. Trebuie conştientizaţi că pot eşua în plan
şcolar sau că îşi pot pierde prietenii. Apoi să li se explice că un calculator are şi părţile lui
utile, cum ar fi tehnoredactarea unei lucrări sau documentarea pe o anumită temă pe
Internet”, de exemplu la clasă, profesorul ar putea folosi mai mult Internetul şi softurile
de predare pe anumite teme, aşa cum se întâmplă în alte ţări europene, aşa copilul ar
recepta şi alte utilităţi ale computerului.”31
Internetul oferă accesul rapid la informaţie (chiar la biblioteci din întreaga lume)
stimulează interesul pentru cunoaştere precum şi încercarea să îl facă pe elev să-şi caute
singur informaţia dorită. Existenţa fiecărui individ în parte, ca şi a întregii societăţi în
ansamblul ei, capătă deci un ritm din ce în ce mai alert. Prin destinaţia şi funcţiile pe care
le poate realiza, calculatorul constituie un mijloc distinct de învăţământ. În esenţă,
calculatorul impune o strategie de interacţiune informaţională dintre profesor şi elevi dar
şi în strategia clasică, prezenţa informaţiei este indispensabilă. Marele dezavantaj al
Internetului îl reprezintă costurile ridicate şi pericolul de a deveni dependent de anumite
programe.

Introducerea în şcoala a Internetului şi a tehnologiilor moderne duce la schimbări

importante în procesul de învăţământ. Copiii pot parcurge materia avută la dispoziţie în
ritmul propriu şi nu mai sunt nevoiţi să reţină cantităţi uriaşe de informaţie. Copilul
trebuie să ştie doar să gândească logic şi să localizeze informaţia de care are nevoie.
Astfel se dezvoltă conştiinţa de sine şi dorinţa de a reuşi. Informatizarea tot mai multor
domenii ale activităţii umane impune cu necesitate informatizarea procesului didactic de
la cea mai fragedă vârstă iar utilizarea calculatorului şi a Internetului permit o înţelegere
mai bună a materiei într-un timp mai scurt dezvoltându-se astfel şi creativitatea copiilor,
învaţă să pună întrebări, să cerceteze şi să discute probleme ştiinţifice care le pot afecta
propria viaţă devenind pe parcurs persoane responsabile capabile să se integreze social.

31
http://www.ziaruldeiasi.ro/invatamant/dependenti-din-clasa-intii~ni45l9, consultat în data de 13.06.2009

73
Bibliografie

1. Cristian Şerban, Internetul - Tinerii în faţă provocării, ed. Egumenita 2005

2. Cerghit, I., Metode de învăţământ, E.D.P., Bucuresti 1980

3. Gh. Virgiliu, Efectele micului ecran asupra mintii copilului, ed. Prodromos 2007

74
4. Gene, I., Rochiltin, Calculatorul: Binefacere sau blestem?, ed. Curtea veche,
Colecţia Prometeu, 2006

5. Homorodean, M., Iosupescu, I., Internet şi pagini WEB, ed. Niculescu,

Bucureşti, 2003

6. Lucian Sârbu, Ghidul Internetului, ed. Rao, categoria Atlase – Enciclopedii 2005

7. Mr. Eliodor Tanislav, Dreptul la intimitate, ascultările clandestine şi captarea

imaginiilor în ascuns, ed. Eminescu, 1997

8. Mihai Dragănescu, Societatea Informaţională şi a Cunoaşterii. Vectorii

Societăţii Cunoaşterii, ed. Tehnică Bucureşti, 2003.

9. Mircea Georgescu, Internetul mediu de afaceri.Comerţul Electronic, ed. Polirom

2001

10. Sabin Buraga, Proiectarea site-urilor web, Design şi funcţionalitate, ed. Polirom,
2005

11. http://jalobean.itim-cj.ro/Cursuri/Istoria_Internet.html, consultat în data

10.03.2009

12. http://www.e-scoala.ro, consultat în data 20.04.2009

13. www.isc.org, consultat în data 25.04.2009

14. http://www.journaldunet.com/chiffres-cles.shtml, consultat în data 30.04.2009

15. http://www.didactic.ro/index.php?
cid=newsletter&newsletter_id=22&what=afiseaza&aid=163, consultat în data
15.05.2009

16. http://www.formula-as.ro/2008/828/spectator-38/internetul-intre-ambrozie-si-
otrava-prof-dr-florin-tudose-9904, consultat în data 21.05.2009

17. http://www.nistea.com/media/internet/internet-tinerii/15-riscurile.html, consultat

în data 25.05.2009

75
18. http://www.parinti.com/modules.php?name=News&file=print&sid=319, consultat
în data de 27.05.2009

19. http://www.scribd.com/doc/8066127/Invatamantul-Si-Internetul.ro, consultat în

data 30.05.2009

20. http://www.nistea.com/media/internet/pop_internet/internet_nevoi.htm , consultat

în data 07.06.2009

21. http://www.ziaruldeiasi.ro/invatamant/dependenti-din-clasa-intii~ni45l9, consultat

în data 13.06.2009

76