Seminar 2.

PC1

Studiaţi competenţele de comunicare ale unor elevi şi elaboraţi strategii

didactice adecvate de formare – dezvoltare a acestora.

Identificati in viața socială și în cea școlară comportamente/situații care pot fi

asociate fiecăreia dintre axiomele comunicării.

Discutaţi cu colegi de aceeaşi specialitate modalităţi de realizare a funcţiilor

comunicării în cadrul unor lecţii.

Exercitiul 1

Abilitățile de comunicare sunt extrem de importante în viața de zi cu zi. Va trebui să

vorbiți, să scrieți e-mailuri, să purtați discuții de grup și să lucrați cu alții. Abilitatea de a-ți
articula mesajul este crucială, astfel încât să poți fi înțeles. Ascultarea este esențială, astfel încât
să puteți primi feedback și să mențineți relații puternice.

Folosirea competenței de comunicare ca instrument flexibil pentru transmiterea și

colectarea de informații, schimbul de idei și explorarea varietății de perspective, ajustarea
stilului didactic și a conținutului specific pentru fiecare elev în parte ține de unicitatea si tactul
pedagogic pe care cadrul didactic le detine.

O activitate esenţială în dezvoltarea competenţelor de comunicare la copii, este lectura, o

tehnică fundamentală de muncă intelectuală. Lectura orală le dezvoltă elevilor vocabularul,
dicţia şi abilitatea de a folosi elementele paraverbale adecvate (intonaţia, ritmul vorbirii,
respectarea pauzelor impuse de texte). Cărţile ajută elevii să cunoască viaţă înainte de a o trăi, le
deschid orizonturi noi de cunoaştere şi le dezvoltă creativitatea şi imaginaţia.

După o lectura despre o anumită poveste, cadrele didactice pot propune preșcolarilor și
școlarilor un joc de rol care să le stârnească imaginaţia si creativitatea. Elevii pot fi provocaţi să
îşi imagineze că este unul dintre personajele preferate și astfel, punandu-se în pielea personajelor
le vor cunoaște și înțelege mai bine caracterul și comportamentul eroilor din poveste dar vor ști și
dacă este bine sau nu să adopte un asemenea comportament în viața lor.
 Exercitiul 2

Axioma 1: „Comunicarea este inevitabilă” De exemplu atunci când elevul este surprins având
un comportament neadecvat(stă cu spatele la colegi, își acoperă fața cu brațele refuzând să
comunice, profesorul iși poate da seama ca este vorba despre o altercatie între colegi chiar dacă
acesta nu s-a exprimat verbal, așadar aparenta absență a comunicarii este, de fapt, o comunicare
non verbala.

Axioma 2: „Comunicarea se desfăşoară la două niveluri: informaţional şi relaţional” 

De exemplu dacă pentru un elev simpla solicitare de a ieși la tablă reprezintă o bucurie,un
moment în care să-și valorifice cunoștințele dobândite, pentru un alt elev poate reprezenta un
adevărat inconvenient, un ordin.

Axioma 3: „Comunicarea e un proces continuu, care nu poate fi tratat în termeni de cauză-efect

sau stimul-răspuns”.

Exemplu : Un elev se închide în sine pe motiv că îl cicăleşte parintii. aceasta afirmand că

procedează astfel pentru a-l scoate din pasivitate. Aici comunicarea pare segmentată în acte
punctuale, interpretate drept cauze şi efecte. Dar ceea ce apare pentru unii drept cauze constituie
pentru alţii efect şi invers.

Axioma 4: „Fiintele umane folosesc doua moduri de comunicare:digital si analogic”. 

Exemplu :Elevul poate reda timpul petrecut in vacanta de vara prin anumite poze,
fotografii(digital), printr-un desen (analogic), printr-o descriere verbală (analogic), etc. Dar poate
fi si mai completă dacă fotografia este însoţită de descriere verbală. 

Axioma 5 : „Orice proces de comunicare este simetric sau complementar dupa cum se
intemeiaza pe egalitate sau diferenta”,  Este cazul relaţiei profesor-elev la cursuri, a relaţiei
vânzător-cumpărător pe durata negocierii, a relaţiei medicului cu pacientul pe timpul
consultaţiei, relaţii în care rolurile rămân fixe şi inegale in procesul comunicării. 

Axioma 6: „Comunicarea este ireversibilă” Odată ce cadrul didactic a emis o informatie

mesajul produce întotdeauna efecte: direct sau indirect, mai rapid sau mai târziu, pe termen scurt
sau de durată. Deşi în unele situaţii încercăm să ne retragem cuvintele, să  prezentăm scuze,
efectele nu pot fi indepartate complet. De aceea este necesar un autocontrol cât mai strict asupra
propriului comportament comunicaţional.

Axioma 7: „Comunicarea presupune procese de ajustare şi acordare” .

Exemplu : Cadrul didactic isi ajusteaza limbajul in functie de varsta si nivelul de cunoastere al
elevilor sai. Profesorul utiliza cuvinte pe care elevii le cunosc folosind o intonaţie aparte,
asemănătoare celei pe care elevii o utilizeaza. 
Exercitiul 3

In cadrul interactiunii cadru didactic -elev, comunicarea psihopedagogica indeplineste

mai multe funcții:

• funcţia informativă, de transmitere a mesajului didactic şi educative este utilizată în

cadrul fiecărei lecții.

• funcţia formativă, de stimulare a gândirii şi a imaginaţiei la elevi poate fi utilizată în

cadrul lecțiilor de Comunicare în limba română prin diferite activități, joc de rol, pantomime,
dialog, monolog, jocuri de cuvinte dar și în cadrul activităților specifice disciplinei Matematicii
prin diferite exerciții care pot stimula gandirea elevilor.

• funcţia educativă, de transmitere a influenţelor educaţionale, de coeziune şi afirmare a

grupurilor şcolare;

• funcţia de evaluare şi reglare a procesului de predare - învăţare;

• funcţia de rezolvare a problemelor educaţionale şi a conflictelor şcolare.

Majoritatea colegelor mele consideră că între funcţiile amintite mai sus există o relație de
interdependență. În comunicarea didactică, se poate recurge la una dintre ele sau pot coexista mai
multe, depinde de ceea ce cadrul didactic își propune să realizeze.