Capitolul I+II PIPP

Cuprins
Introducere
I. Elemente de logică matematică, mulțimi, operații cu mulțimi……………………….5
I.1 Propoziții logice, operatori logici, tautologii………………………………………...5
I.2 Cuantificatorii logici existențial ( ∃ ) și universal ( ∀ )………………………………..7

I.3 Mulțimi, incluziunea mulțimilor, egalitatea mulțimilor…………………………….11
I.4 Operații cu mulțimi…………………………………………………………………13
I.5 Proprietățile operațiilor cu mulțimi…………………………………………………15
I.6 Relații definite pe mulțimi………………………………………………….………17
I.7 Exerciții rezolvate……………………………………………………………..……19
I.8 Exerciții propuse……………………………………………………………………21
II. Mulțimea numerelor naturale………………………………………….……………23
II.1 Mulțimea numerelor naturale. Axiomele lui Peano………………………………..23
II.2 Adunarea și înmulțirea numerelor naturale, proprietăți…………….…..………….23
II.3 Exerciții rezolvate………………………………………………………………….25
II.4 Puteri, operații cu puteri……………………………………………………………28
II.5 Metoda inducției matematice………………………………………………………29
II.6 Sisteme de numerație. Ordinea efectuării operațiilor…………………...…………31
II. 7 Exerciții rezolvate…………………………………………………………………34
II.8 Relația de inegalitate a numerelor naturale………………………………………...34
II.9 Teorema împărțirii cu rest………………………………………………………….36
II.10 Divizibilitate, criterii de divizibilitate…………………………………………….37
II.11 Exerciții rezolvate……………………………………………………...…………40
II.12 Exerciții propuse………………………………………………………………….43
III. Mulțimea numerelor întregi………………………………………….……………..50
III.1 Valoarea absolută (modulul) unui număr întreg………………………………….51
III.2 Adunarea și înmulțirea numerelor întregi, proprietăți…………………………….52
III.3 Puteri, operații cu puteri…………………………………………………………..55
III.4 Teorema împărțirii cu rest………………………………………………………...57
III.5 Ordinea efectuării operațiilor……………………………………………………...57
III.6 Relația de inegalitate a numerelor întregi…………………………………………58
III.7 Exerciții rezolvate…………………………………………………………………59
III.8 Exerciții propuse…………………………………………….…………………….60
IV. Mulțimea numerelor raționale, fracții……….……………………………………..62
IV. 1 Operații cu numere raționale, proprietăți…………………………….………..…66
IV.2 Puteri cu exponent număr negativ. Operații cu puteri ………………………..…68
IV.3 Exerciții rezolvate ………………………………………………………………..70
IV.4 Exerciții propuse………………………………………………………………….70
IV. 5 Rapoarte și proporții……………………………………………………………..72
IV.6 Proporții, proprietatea fundamentală a unei proporții……………………….……74
IV.7 Aflarea unui termen necunoscut al unei proporții…………………………….…..75
IV.8 Proporții derivate………………………………………………….………………76
IV.9 Șir de rapoarte egale………………………………………………………………77
IV.10 Proporționalitate directă și proporționalitate inversă……………………………78
IV.11 Regula de trei simplă…………………………………………………………….79
IV.12 Regula de trei compusă…………………………………………………………80
IV.13 Împărțirea unui număr în părți proporționale cu mai multe numere……………81
IV.14 Probleme propuse……………………………………………………………….82
IV.15 Procente, aflarea a p% dintr-un număr dat………………………………………83
IV.16 Creșteri și descreșteri cu p%................................................................................84
IV.17 Aflarea unui număr când se cunoaște p% din el……………………………...…84
IV.18 Aflarea raportului procentual……………………………………………………85
IV.19 Probleme propuse………………………………………………………………..86
V. Unități de măsură……………………………………………………………………..88
V.1 Unități de măsură pentru lungime………………………………………………….88
V.2 Unități de măsură pentru capacitatea corpurilor.....................................................89
V.3 Unități de măsură pentru masa corpurilor…………………………………………90
V.4 Unități de măsură pentru timp……………………………………………………..90
V.5 Unități de măsură pentru suprafață……………………………………………...…92
V.6 Unități de măsură pentru volum sau capacitate…...................................................93
V.7 Exerciții rezolvate………………………………………………………………….94
V.8 Exerciți propuse……………………………………………………………………95
VI. Elemente de geometrie……………………………………………………………….96
VI.1 Dreapta, semidreapta, segmentul de dreaptă, unghiul…………………………….96
VI.2 Triunghiul, clasificarea triunghiurilor…………………………………………….98
VI.3 Relații metrice în triunghiul dreptunghic………………………………………..100
VI.4 Patrulatere, dreptunghiul, pătratul, rombul, paralelogramul, trapezul dreptunghic,
trapezul isoscel………………………………………………………………………………….102
VI.5 Exerciții rezolvate………………………………………………………………..106
VI. 6 Exerciții propuse………………………………………………………………...107
VII. Metode de rezolvare a problemelor de aritmetică………………………………110
VII.1 Metoda sintezei…………………………………………………………………110
VII.2 Probleme propuse……………………………………………………………….111
VII.3 Metoda reducerii la unitate……………………………………………………..112
VII.5 Metoda figurativă……………………………………………………………….114
VII.7 Metoda înlocuirii………………………………………………………………..118
VII.9 Metoda comparației……………………………………………………………..121
VII.10 Probleme propuse……………………………………………………………...123
VII.11 Metoda falsei ipoteze………………………………………………………….124
VII.13 Metoda mersului invers …………………………………………………….…128
Teste recapitulative……………………………………………………….132
Bibliografie……………………………………………………………………………135
Introducere
Într-un studiu introductiv, Academicianul Nicolae Teodorescu afirmă: “Aptitudinile

pentru matematică și muzică se destăinuiesc cu precădere de timpuriu, ca ghioceii ce răsar din
zăpada începuturilor de primăvară. Ele trebuie puse în lumina unui soare cald și surâzător și
ferite de a fi înăbușite sau strivite de nepăsare sau miopie.”
În puținele cuvinte este redată esența necesității unei pregătiri temeinice a viitoarelor
cadre didactice ce au ca sarcină să descopere talentele din matematică, încă din clasele primare.
Prin acest curs de matematică pentru învățământul școlar și preșcolar încercăm să

oferim câteva cunoștințe de Aritmetică și Algebră, și anume elemente despre: logica matematică
și teoria mulțimilor, mulțimea numerelor naturale, a numerelor întregi și raționale, dar și operații
cu numere naturale, întregi și raționale și proprietăți ale acestora, unități de măsură și elemente
de geometrie. În finalul fiecărui capitol sunt rezolvate exemple, exerciții și probleme unele cu
mai multe metode, astfel ca, fiecare cu talentul său să utilizeze metoda care o consideră mai
ușoară, considerând că, fiecare are percepția sa, chiar și atunci când se caută soluția unei
probleme.
Cartea se adresează în primul rând studenților de la profilul pedagogic dar poate fi
utilizată de institutorii și profesorii pentru învățământul școlar și preșcolar dar și de elevi sau de
părinții care doresc să-și ajute copiii la teme.
Ultimul capitol este numit “Metode de rezolvare ale problemelor de aritmetică” și sunt
prezentate 7 metode specifice raționamentului aritmeticii cu rezolvări de probleme dar și
probleme propuse.
Încheiem această introducere cu citatul lui Leonardo da Vinci “Cu cât cunoști mai mult,
cu atât iubești mai mult.”. Încercați să iubiți matematica cunoscând-o din ce în ce mai mult.
Acest curs este un început.
I. Elemente de logică matematică. Mulțimi operații cu mulțimi
I.1 Propoziții logice, operatori logici, tautologii
Uneori, cuvintele și frazele utilizate în matematică au un sens care nu coincide cu sensul

uzual. Pentru a ne putea înțelege între noi, trebuie să vorbim aceeași limbă, deci sunt necesare în
studiul matematicii, câteva noțiuni de logică matematică.
Definiție: În logică, se numește propoziție un enunț despre care se poate decide dacă
este adevărat sau fals.
Dacă o propoziție este adevărată i se asociază valoarea de adevăr „ 1” sau A, iar dacă
este falsă i se asociază valoarea de adevăr „ 0 ” sau F.
Propozițiile imperative, exclamative și interogative nu sunt considerate propoziții din
punctul de vedere al logicii matematice.
Propozițiile se notează cu litere mici de tipar.
Exemple: p :„5+ 9=14 ”, v ( p )=1 sau ( A ) ;
q :„ 9<5 ”, v ( q )=0 sau ( F ) ;
„Sofia, fi cuminte!”, „Vai, ce mult a nins!” , „Mario, când mergem la plajă?” nu sunt
propoziții logice.
Din propozițiile simple se obțin propoziții compuse cu ajutorul operatorilor logici:
negația, disjuncția, conjuncția, implicația și echivalența.
Definiție: Negația unei propoziții p este o nouă propoziție, „ non p ” care se notează: p
sau ┐ pși este adevărată când p este falsă și falsă când p este adevărată. Această definiție este
redată succint cu ajutorul tabelei logice de adevăr:
p p
1 0
0 1
Definiție: Dacă pși qsunt două propoziții, disjuncția lor, notată p ˅q( p sau q) este o
propoziție adevărată când cel puțin una din cele două propoziții este adevărată și falsă când
ambele propoziții sunt false. Tabela de adevăr pentru p ˅q este:
p q p ˅q
1 1 1
1 0 1
0 1 1
0 0 0
Definiție: Se numește conjuncția propozițiilor p , q propoziția notată p ˄q ( pși q)

adevărată numai când ambele propoziții sunt adevărate, în alte situații este falsă. Tabela de
adevăr pentru p ˄q este:
p q p ˄q
1 1 1
1 0 0
0 1 0
0 0 0
Definiție: Se numește implicația propozițiilor p , q propoziția notată p →q ( se citește p

implică q) falsă numai când p este adevărată și qfalsă, în celelalte cazuri este adevărată.
Definiția implicației propozițiilor, p →q este redată în tabela logică de adevăr:
p q p →q
1 1 1
1 0 0
0 1 1
0 0 1
Observație: În matematică implicația propozițiilor, atunci când are o importanță
deosebită, se numește teoremă. Propoziția p se numește ipoteza teoremei iar q se numește
concluzia și se formulează astfel: „Dacă are loc p atunci are loc q”.
Propoziția „Dacă are loc q atunci are loc p” se numește reciproca teoremei.
Un exemplu celebru este Teorema lui Pitagora: dacă un triunghi este dreptunghic atunci
suma pătratelor catetelor este egală cu pătratul ipotenuzei. În acest caz, avem ipoteza p : „un
triunghi este dreptunghic” iar concluzia q : „suma pătratelor catetelor este egală cu pătratul
ipotenuzei”.
Reciproca teoremei lui Pitagora se enunță astfel: „Dacă într-un triunghi suma pătratelor
catetelor este egală cu pătratul ipotenuzei atunci triunghiul este dreptunghic.”
Observație: Nu toate teoremele admit reciproce adevărate.
Definiție: Echivalența propozițiilor p , q este un operator logic care transformă

propozițiile date într-o propoziție adevărată numai când ambele propoziții au aceeași valoare de
adevăr. Se notează p ↔q ( p este echivalent cu q).
Definiția este redată mai jos în tabela de adevăr a echivalenței propozițiilor.

p q p ↔q
1 1 1
1 0 0
0 1 0
0 0 1
Definiție: Propozițiile care conțin necunoscute, în logica matematică se numesc

predicate.
Sunt considerate predicate ecuațiile, inecuațiile cu una sau mai multe necunoscute, sau
orice alt enunț care conține necunoscute și care se transformă în propoziții adevărate sau false
atunci când necunoscutele iau diferite valori.
Exemplu: p ( x ) „ x+5=11 ” este un predicat unar, conține o necunoscută,
p ( 6 ) „6+ 5=11 ” este adevărată iar p ( 2 ) „ 2+5=11 ” este falsă.
Predicatele pot fi binare - conțin două necunoscute, trinare - trei necunoscute, multiple –
conțin mai multe necunoscute.
I.2 Cuantificatorii logici existențial ( ∃ ) și universal ( ∀ ). Tautologii.
Asupra predicatelor operează cuantificatorii logici existențial ( ∃ ) și universal ( ∀ ).
Definiție: Cuantificatorul existențial (∃ x ∈ M ), p( x ), se citește există x din mulțimea M

pentru care are loc p(x ), este o propoziție adevărată dacă există, cel puțin un element în
mulțimea M , care transformă predicatul p(x ) într-o propoziție adevărată.
Din punctul de vedere al logicii matematicii, definiția de mai sus se poate da astfel:
Fie M o mulțime nevidă, M = { x 1 , x 2 , … , x n } ,
(∃ x ∈ M , p( x ))≡ ( p ( x 1 ) ∨ p ( x 2 ) ∨ … ∨ p ( x n) )
Exemplu: ( ∃ x ∈ M = {1,5,7,13 }) , 4 + x=9, ( A ) ; deoarece există valoarea x=5 pentru care

propoziția este adevărată, 5+ 4=9 ( A).
( ∃ x ∈ M = {1,5,7,13 }) , 4 + x=21, ( F ); pentru că nici o valoare din mulțimea M adunată
cu 4 nu dă 21.
Definiție: Cuantificatorul universal ( ∀ x ∈ M ), p(x ), se citește oricare ar fi x din

mulțimea M are loc p(x ), este o propoziție adevărată dacă toate elementele mulțimii M
transformă predicatul p(x ) într-o propoziție adevărată.
Asemănător definiția poare fi enunțată și astfel:
Fie M o mulțime nevidă, M = { x 1 , x 2 , … , x n } ,
( ∀ x ∈ M , p( x))≡ ( p ( x 1 ) ∧ p ( x 2 ) ∧… ∧ p ( x n ) )
( ∀ x ∈ {1,5,7,13 }), 4+ x=9 , ( F ); deoarece propoziția nu este adevărată pentru toate

valorile lui x din mulțimea indicată.
( ∀ x ∈ {1,5,7,13 }), 4+ x > 4, ( A ) ; pentru că propoziția este adevărată pentru toate valorile
lui x din mulțimea indicată.
Regulile negație: Negația propoziției ”Există x ∈ M pentru care are loc p(x )” este
echivalentă cu: ”Oricare ar fi x ∈ M are loc non p ( x ) ”. Scriem matematic:
(∃ x ∈ M ), p( x)↔(∀ x ∈ M ), p(x ).
Și negația propoziției ”Oricare ar fi x ∈ M are loc p(x )” este echivalentă cu ”Există

x ∈ M pentru care are loc non p ( x ) ” scriem matematic:
( ∀ x ∈ M ), p( x )↔(∃ x ∈ M ), p(x ).
Exemplu:(∃ x ∈ {1,5,7,13 }), 4+ x=9, ( F ) ↔ ( ∀ x ∈ {1,5,7,13 }), 4+ x ≠ 9 , ( F ).
(∃ x ∈{1,5,7,13 }), 4 + x=21, ( A ) ↔ ( ∀ x ∈ {1,5,7,13 }), 4+ x ≠21, ( A ) .
( ∀ x ∈ {1,5,7,13 }), 4+ x=9 , ( A ) ↔ (∃ x ∈{1,5,7,13 }), 4 + x ≠ 9, ( A ) .
( ∀ x ∈ {1,5,7,13 }), 4+ x >19, ( A ) ↔ (∃ x ∈{1,5,7,13 }), 4 + x ≤ 19, ( A ) .

Definiție: Propozițiile compuse din propoziții simple cu ajutorul operatorilor logici care
sunt întotdeauna adevărate, indiferent de valoare de adevăr ale propozițiilor simple din care sunt
alcătuite, se numesc tautologii. Tautologiile sunt legi ale calculului propozițional și formează
baza raționamentelor matematice.
Cele mai cunoscute tautologii sunt:
1. Legea reflexivității: p ↔ p.
2. Legile de idempotență: ( p ˄ p ) ↔ p; ( p ˅ p ) ↔ p.
3. Legile de comutativitate: ( p ˅q ) ↔ ( q ˅ p ); ( p ˄q ) ↔ ( q ˅ p ).
4. Legile de asociativitate: ( ( p ˅q ) ˅ r )↔ ( p ˅ ( q ˅r ) ); ( ( p ˄q ) ˅ r ) ↔(p ˄ ( q ˅r )).
5. Legile de distributivitate:( p ˄ ( q ˅ r ) ) ↔ ( ( p ˄ q ) ˅ ( p ˄r ) );
( p ˅(q ˄r ))↔ (( p ˅ q)˄( p ˅r ) ).
6. Legea silogismului: ( ( p → q) ˄( q →r )) → ( p → r ).
7. Legile lui De Morgan: p ˅q ↔ p˄ q; p ˄q ↔ p˅q.
8. Legea negării implicației: p →q ↔ p ˄q.
9. Legea dublei negații: p ↔ p.
10. ( p →q ) ↔ ( q → p ). Teorema directă este echivalentă cu contrara reciprocei:
11. ( ( p → q ) ˄ ( q → p ) ) ↔ ( p ↔q ) .
Dacă în cazul unei teoreme p →q este adevărată și reciproca sa q → p atunci cele două
propoziții sunt echivalente. Această tautologie se enunță cu sintagma: „Are loc p dacă și numai
dacă are loc q.”
Exemplu: Teorema lui Pitagora se enunță: „Un triunghi este dreptunghic dacă și numai
dacă suma pătratelor catetelor este egală cu pătratul ipotenuzei.”
12. Alte tautologii: p ˅ p ;
( p ↔q ) ↔ ( q ↔ p );
( p ↔q ) ↔( p ↔ q);
p˄( p →q ) → q;
(( p ↔ q) ˄( q ↔r ))→ ( p ↔ r ) ;
(( p ↔ r )˄(q ↔ r )) →( ( p˅ q ) ↔ r);
Tautologiile se demonstrează cu ajutorul tabelei de adevăr: p ˅ p ;
p p p∨ p
1 0 1
0 1 1
Asemănător se demonstrează tautologia echivalențelor: ( p ↔q ) ↔( p ↔ q).
p q p ↔q p q p↔q ( p ↔q ) ↔( p ↔ q)
1 1 1 0 0 1 1
1 0 0 0 1 0 1
0 1 0 1 0 0 1
0 0 1 1 1 1 1
Exemplu:7. Legile lui De Morgan: p ˅q ↔ p˄ q; p ˄q ↔ p˅q.
p q p ˅q p ˅q p q p ˄q p ˅q ↔ p˄ q
1 1 1 0 0 0 0 1
1 0 1 0 0 1 0 1
0 1 1 0 1 0 0 1
0 0 0 1 1 1 1 1
p q p ˄q p ˄q p q p ˅q p ˄q ↔ p˅ q
1 1 1 0 0 0 0 1
1 0 0 1 0 1 1 1
0 1 0 1 1 0 1 1
0 0 0 1 1 1 1 1
8. Legea negării implicației: p →q ↔ p ˄q .
p q p →q p →q q p ˄q p →q ↔ p ˄q.
1 1 1 0 0 0 1
1 0 0 1 1 1 1
0 1 1 0 0 0 1
0 0 1 0 1 0 1
9. Se dă următoarea propoziție, implicația “Dacă este soare atunci sunt vesel.” Negați
această implicație.
Soluție: Se folosește tautologia de la punctul 8. Astfel negația implicației “Dacă este
soare atunci sunt vesel.” se enunță astfel: “Este soare și nu sunt vesel.”
I.3 Mulțimi, incluziunea mulțimilor, egalitatea mulțimilor. Proprietăți.

Noțiunea de mulțime ca și relația de a fi elementul unei mulțimi fac parte din rândul
acelor obiecte matematice care nu se definesc, sunt noțiuni primare ale unei teorii matematice.
Mulțime este considerată o colecție de elemente care au sau nu o aceeași proprietate.
Mulțimile se notează cu litere mari de tipar. Elementele unei mulțimi sunt întotdeauna distincte
și nu contează ordinea în care sunt scrise. De obicei elementele unei mulțimi sunt scrise între
acolade.
O mulțime poate fi dată prin enumerarea elementelor sale, prin descrierea unei
proprietăți comune pe care o au toate elementele sau prin diagrame.
Exemple: Prin enumerarea elementelor fie mulțimile A={ 0 , 1, 2 ,3 } și B= {0 ,a , 2 , b , c }.

Mulțimea Amai poate fi dată și printr-o proprietate comună pe care o au elementele sale. Astfel
A={ x|x ∈ N , x ≤ 3 }, mulțimea elementelor x cu proprietatea x este un număr natural mai mic sau
egal decât 3. Alte exemple de mulțimi descrise printr-o proprietate comună a elementelor sunt:
mulțimea elevilor din clasa a III-a, mulțimea copacilor din curtea școlii, mulțimea orașelor din
județul nostru.
Pentru a arăta că un element se află într-o mulțime se utilizează semnul de apartenență

”∈ ”, a ∈ B, elementul aaparține mulțimii B, a ∉ A, elementul anu aparține mulțimii A.
În definirea unei mulțimi se folosesc și diagrame:

Incluziunea mulțimilor: A ⊂B. Mulțimea A este inclusă în mulțimea B dacă toate
elementele mulțimii A se găsesc în mulțimeaB. A ⊂ B ↔ ( ∀ x ∈ A → x ∈ B ). În acest caz mulțimea
A se numește submulțime a lui B.
A ⊄B. Mulțimea A nu este inclusă în mulțimea Bdacă există cel puțin un element care
se găsește în A și nu se găsește în B. ( A ⊄ B ↔ ∃ x ∈ A ∧ x ∉ B ).
A ⊆B. Mulțimea A este inclusă sau egală cu mulțimea B dacă toate elementele mulțimii
A se găsesc în mulțimeaB. A ⊆ B ↔ ( ∀ x ∈ A → x ∈ B ). În acest caz mulțimea A se numește o
submulțime a lui B.
A ⊈ B. Mulțimea A nu este inclusă sau egală cu mulțimea Bdacă există cel puțin un
element care se găsește în A și nu se găsește în B. ( A ⊈ B ↔∃ x ∈ A ∧ x ∉ B ).
Egalitatea mulțimilor: A=B. Mulțimea A este egală cu mulțimea B dacă A ⊆B și

B⊆ A. ( A=B ↔( A ⊆ B ∧B ⊆ A)).
Propoziție: Relația de inclus sau egal ( ⊆ ) a mulțimilor este o relație de ordine, are
proprietățile de reflexivitate, antisimetrie și tranzitivitate.
Demonstrație: Reflexivitatea – orice mulțime este inclusă sau egală în ea însăși:

A ⊆ A ↔ ( ∀ x ∈ A → x ∈ A )..
Antisimetria – dacă mulțimea A este inclusă sau egală cu B șiB este inclusă sau egală
cu Aatunci A=B : ( A ⊆ B ) ∧ ( B ⊆ A ) ↔ A=B. S-a folosit definiția egalității mulțimilor.
Tranzitivitatea – dacă mulțimea A este inclusă egală cu B și B este inclusă sau egală cu
C atunci Aeste inclusă egală cu C.
( A ⊆ B↔ ( ∀ x ∈ A → x ∈ B ) ) ∧ ( B ⊆ C ↔ ( ∀ x ∈ B → x ∈ C ) ) → ( ∀ x ∈ A → x ∈C ) ↔ A ⊆C.
Propoziție: Relația de egalitate a mulțimilor este o relație de echivalență, are

proprietățile de reflexivitate, simetrie și tranzitivitate.
Demonstrație: Reflexivitatea – orice mulțime este egală cu ea însăși:

A=A ↔ ( A ⊆ A ∧ A ⊆ A ).
Simetria – dacă mulțimea A este egală cu B atunci șiB este egală cu A:

A=B ↔ ( A ⊆ B ∧ B ⊆ A ) ↔ ( B⊆ A ∧ A ⊆ B ) ↔ B= A. S-a folosit legea de comutativitate ale
operatorului conjuncție.
Tranzitivitatea – dacă mulțimea A este egală cu B și B este egală cu C atunci Aeste

egală cu C. ( A=B ↔ ( A ⊆ B ∧ B ⊆ A ) ) ∧ ( B=C ↔ ( B ⊆C ∧C ⊆ B ) ) → ( A ⊆ C ∧C ⊆ A ) ↔ A=C.
Dacă o mulțime are un număr finit de elemente atunci numărul elementelor sale se
numește cardinalul mulțimii și se notează cu card ( A) sau | A|.
Pentru exemplele A={ 0 , 1, 2 ,3 } și B= {0 ,a , 2 , b , c }, card ( A)=4 și card ( B)=5.
O mulțime specială este mulțimea vidă care nu are nici un element, ∅, card(∅ ¿=0.
Mulțimea părților unei mulțimi
Definiție: Fie M o mulțime nevidă, care are elemente. Se numește mulțimea parților lui
M mulțimea tuturor submulțimilor lui M . P( M )={ A │ A ⊆ M }.
Propoziție: Dacă M este o mulțime finită, card (M )=n, atunci și mulțimea părților lui
M este o mulțime finită și card (P(M ))=2 n .
Exemplu: Dacă M = {1 , 2 ,3 }, card (M )=3 atunci
P ( M )={ ∅ , {1 } , { 2 } , {3 } , { 1 ,2 } , { 1 ,3 } , { 2 ,3 } , {1 , 2, 3 } } șicard ¿.
I.4 Operații cu mulțimi. Proprietăți.

Reuniunea mulțimilor.
Definiție: Se numește reuniunea mulțimilor A , B mulțimea notată A ∪ B ce conține

toate elementele lui A sau lui B ,luate o sigură dată.
A ∪ B= { x|x ∈ A ∨ x ∈ B } .
Propoziție: Oricare ar fi A și Bdouă mulțimi A ⊆ A ∪ B și B⊆ A ∪ B.
Exemplu: Dacă A={ 0 , 1, 2 ,3 } și B= {0 ,a , 2 , b , c } atunci A ∪ B= {0 , 1 ,2 , 3 , a , b , c }.
Intersecția mulțimilor.
Definiție: Se numește intersecția mulțimilor A , B mulțimea notată A ∩ B ce conține

elementele comune lui A și lui B ,luate o sigură dată.
A ∩ B= { x|x ∈ A ∧ x ∈ B } .
Propoziție: Oricare ar fi A și B două mulțimi au loc următoarele relații:
A ∩ B⊆ A și A ∩ B⊆ B.
Exemplu: Dacă A={ 0 , 1, 2 ,3 } și B= {0 ,a , 2 , b , c } atunci A ∩ B= {0 , 2 }.
Propoziție: Oricare ar fi A și B două mulțimi finite atunci are loc relația:
cadr ( A ∪ B )=card ( A )+ card ( B )−card( A ∩ B).
Exemplu: Dacă A={ 0 , 1, 2 ,3 } și B= {0 ,a , 2 , b , c } atunci
card ( A ∪ B )=7=4+5−2=card ( A ) +card ( B )−card( A ∩ B).
Oricare ar fi A, B ,C trei mulțimi finite atunci:
cadr ( A ∪ B ∪C )=card ( A ) +card ( B ) +card ( C )−¿
−card ( A ∩ B ) −card ( A ∩C )−card ( B ∩C )+ card( A ∩ B ∩C).
Diferența mulțimilor:
Definiție: Se numește diferența mulțimilor A , B mulțimea A−B , a elementelor care se
găsesc în A și nu se găsesc în B.
A−B={ x|x ∈ A ∧ x ∉ B } .
Exemplu: Dacă A={ 0 , 1, 2 ,3 } și B= {0 ,a , 2 , b , c } atunci:
A−B={ 1 ,3 } și B− A={ a , b , c }.
Diferența simetrică:
Definiție: Diferența simetrică a două mulțimi A și B, se notează A ∆ B, este reuniunea

dintre mulțimile diferență A−B și B− A,
A ∆ B= ( A−B ) ∪ ( B−A )
Exemplu: În cazul celor două mulțimi A și B de mai sus diferența lor simetrică este:
A ∆ B={1 ,3 }∪ {a , b , c }={1, 3 , a , b , c }.
Produsul cartezian a două mulțimi:
Definiție: Produsul cartezian a două mulțimi A și B, se notează A × B, este mulțimea

perechilor ordonate în care primul element este din prima mulțime și al doilea element este din a
doua mulțime:
A × B= { ( x , y )|x ∈ A ∧ y ∈ B }
card ( A × B)=card ( A ) × card ( B ) .
Exemplu: Dacă A={ 0 , 1, 2 ,3 } și B= {0 ,a , 2 , b , c } atunci
A × B= { ( 0,0 ) , ( 0 , a ) , ( 0,2 ) , ( 0 , b ) , ( 0 ,c ) , ( 1,0 ) ,… , ( 3,0 ) , ( 3 , a ) , ( 3,2 ) , ( 3 ,b ) , ( 3 , c ) }.
card ( A × B)=4 ×5=20

I.5 Proprietățile operațiilor cu mulțimi.
Fie M o mulțime diferită de mulțimea vidă. Considerăm mulțimea părților lui M,

mulțimea tuturor submulțimilor mulțimii M :
P( M )={ A │ A ⊆ M }.
Reuniunea mulțimilor are următoarele proprietăți: ∀ A și B ∈ P ( M )→ A ∪ B ∈ P( M ),

reuniunea mulțimilor din P ( M )este tot o mulțime din P ( M ) .
Proprietățile reuniunii mulțimilor:
1. Asociativitatea reuniunii mulțimilor:

∀ A , B , C ∈ P ( M ) → ( A ∪B ) ∪ C= A ∪ ( B ∪ C ).
2. Elementul neutru pentru reuniunea mulțimilor este mulțimea vidă ∅:
∀ A ∈ P ( M ) → A ∪ ∅=∅ ∪ A= A.
3. Pentru orice mulțime A din P ( M ) există complementara lui A, CA=C M A=M − A .

A ∪ CA=M .
4. Comutativitatea reuniunii mulțimilor: ∀ A , B ∈ P ( M ) → A ∪B=B∪ A .
Observați: Proprietățile de asociativitate și comutativitate sunt consecințele legilor de

asociativitate și comutativitate ale operatorului disjuncție și ale definiției reuniunii.
Intersecția mulțimilor are următoarele proprietăți: ∀ A și B ∈ P ( M ) → A ∩ B ∈ P(M ),

intersecția a două mulțimi din P ( M )este tot o mulțime din P ( M ) .
Proprietățile intersecției mulțimilor
1. Asociativitatea intersecției mulțimilor:

∀ A , B , C ∈ P ( M ) →( A ∩ B)∩C= A ∩ ( B ∩C ).
2. Elementul neutru pentru intersecția mulțimilor este mulțimea M :
∀ A ∈ P ( M ) → A ∩ M =M ∩ A= A.
3. Pentru orice mulțime A din P ( M ) există complementara lui A, CA=C M A=M − A .

A ∩CA =∅ .
4. Comutativitatea intersecției mulțimilor: ∀ A , B ∈ P ( M ) → A ∩B=B ∩ A .
Observație: Proprietățile de asociativitate și comutativitate sunt consecințele legilor de

asociativitate și comutativitate ale operatorului conjuncție și ale definiției intersecției.
Propoziție: Ca urmare a proprietăților enunțate mai sus mulțimea părților unei mulțimi
M nevide împreună cu operațiile de reuniune și intersecție, ( P ( M ) , ∪ ) , ( P( M ), ∩), formează o
structură algebrică de monoid comutativ sau abelian.
Reuniunea, intersecția și diferența mulțimilor mai au următoarele proprietăți:
1. A ∪ A= A , A ∩ A= A (proprietatea de idempotență)
2. A ∪ ( B ∩C )=( A ∪ B ) ∩ ( A ∪ B ) și A ∩ ( B∪ C )=( A ∩ B ) ∪ ( A ∩ B )
se numesc proprietățile de distributivitate ale reuniunii față de intersecția mulțimilor respectiv de
distributivitate ale intersecției față de reuniunii mulțimilor și sunt, de asemenea, consecința
legilor de distributivitate ale operatorilor logici disjuncția și conjuncția propozițiilor.
3. C ( A ∪ B )=( CA ) ∩ ( CB ) și C (A ∩B)= (CA ) ∪ ( CB ), sunt un rezultat al legilor lui De
Morgan.
4. A−B ≠ B− A, diferența mulțimilor nu este o operație comutativă.
5. A−B= A−( A ∩ B ).
6. A ∆ B=B ∆ A, diferența simetrică a mulțimilor este o operație comutativă.
7. A∪ ( A ∩ B )= A, A ∩ ( A ∪ B )= A, legile de absorbíe.
8. ∅ ⊆ A ⊆ M .
9. A ∩ B= A−( A−B ).
Demonstrație: 9. Pentru a demonstra egalitatea a două mulțimi se utilizează definiția

A ∩ B= A−( A−B ) ↔ ( A ∩B ⊆ A−( A−B ) ) ∧ ( A−( A−B ) ⊆ A ∩ B )
Fie x ∈ A ∩B ↔ x ∈ A ∧ x ∈ B ↔ ( x ∈ A ∧ x ∉ A ) ∨ ( x ∈ A ∧ x ∈ B ) ↔
↔ ( x ∈ A ) ∧ ( x ∉ A ∨ x ∈ B ) ↔ ( x ∈ A ) ∧ x ∉ ( A−B ) ↔ x ∈ A− ( A−B ) ↔
A ∩ B⊆ A−( A−B) (1).
Fie x ∈ A−( A−B) ↔ ( x ∈ A ) ∧ x ∉ ( A−B ) ↔ ( x ∈ A ) ∧ ( x ∉ A ∨ x ∈ B ) ↔
↔ ( x ∈ A ∧ x ∉ A ) ∨ ( x ∈ A ∧ x ∈ B ) ↔ x ∈ A ∧ x ∈ B ↔ x ∈ A ∩ B ↔.
A−( A−B ) ⊆ A ∩B (2).
Din (1) și (2) deducem A ∩ B= A−( A−B ) .
I.6 Relații definite pe mulțimi.
Definiţia: Fie M o mulţime nevidă, se numeşte relaţie definită pe mulţimea M orice

submulţime a produsului cartezian M × M, o notăm cu R, R ⊆ M × M .
Dacă a şi bsunt două elemente din mulţimea M , spunem că ase găseşte în relaţia R cu b
,aRb, dacă( a , b ) ∈ R .
Exemplul: Dacă mulţimea M = {1 , 4 ,5 , 6 } atunci o relaţie definită pe M poate fi:
P ⊂ M × M , P= { ( 1,1 ) , ( 1,4 ) , ( 4,1 ) , ( 4,4 ) }, 1 R 1 , 1 R 4 , 4 R 1 , 4 R 4, 1 este în relația R cu 1, 1

este în relația R cu 4 ș.a.m.d.
Q ⊂ M × M , Q={ ( 1,1 ) , ( 1,5 ) , ( 4,5 ) , ( 4,4 ) , (5,1 ) }, 1 Q1 , 1Q 5 , 4 Q 5 , 4 Q 4 ,5 Q 1.
Relații de echivalență
Definiţia: Fie M ≠ ∅ și R ⊆ M × M , o relație definită pe M se numește relație de

echivalență dacă sunt adevărate următoarele proprietăți:
1) simetria, dacă x este în relațiaR cu y atunci și y este în relația R cux.
Din ( x , y ) ∈ R atunci ( y , x ) ∈ R , ∀ x , y ∈ M.
2) reflexivitatea, orice element este în relația R cu el însuși, ∀ x , ( x , x ) ∈ R.

3) tranzitivitatea, dacă x este în relația R cu y și y este în relația R cu z atuncix este în
relația R cu z; ∀ x , y , z , ( x , y ) ∈ R ∧ ( y , z ) ∈ R →( x , z) ∈ R
Exemplul: Relația: P= { ( 1,1 ) , ( 1,4 ) , ( 4,1 ) , ( 4,4 ) } este o relație de echivalență deoarece este
simetrică: ( 1,4 ) ∈ P → ( 4,1 ) ∈ P. Reflexivă: ( 1,1 ) ∈ P , ( 4,4 ) ∈ P. Tranzitivă:
( 1,1 ) ∈ P , ( 1,4 ) ∈ P→ ( 1,4 ) ∈ P sau ( 1,4 ) ∈ P , ( 4,1 ) ∈ P → (1,1 ) ∈ P.
Relația Q= { ( 1,1 ) , ( 1,5 ) , ( 4,5 ) , ( 4,4 ) , ( 5,1 ) } nu este o relație de echivalență deoarece nu este
reflexivă ( 5,5 ) ∉Q, elementul 5 nu este în relația Q cu el însuși, chiar dacă apare în relația Q cu
alte elemente.
Relații de echivalență sunt: egalitatea mulțimilor, egalitatea numerelor naturale,

egalitatea numerelor întregi, egalitatea numerelor raționale, reale, complexe, congruența
triunghiurilor, a segmentelor, a unghiurilor, asemănarea triunghiurilor, relația de paralelism a
dreptelor în spațiu, sau a planelor în spațiu.
Relații de ordine
Definiţia: Fie M ≠ ∅ și R ⊆ M × M , o relație definită pe M se numește relație de ordine

dacă sunt adevărate următoarele proprietăți:
1) antisimetria, dacă x este în relațiaR cu y și y este în relația R cux atunci x= y.
Din ( x , y ) ∈ R ∧( y , x ) ∈ R → x = y , ∀ x , y.
2) reflexivitatea, orice element este în relația R cu el însuși, ∀ x , ( x , x ) ∈ R.
3) tranzitivitatea, dacă x este în relația R cu y și y este în relația R cu z atuncix este în

relația R cu z; ∀ x , y , z , ( x , y ) ∈ R ∧ ( y , z ) ∈ R → ( x , z ) ∈ R.
Exemplul: Relația: T ={ ( 1,1 ) , (1,4 ) , ( 4 , 0 ) , ( 1,0 ) , ( 0,0 ) , ( 4,4 ) } este o relație de ordine
deoarece relația nu este simetrică (este antisimetrică): ( 1,4 ) ∈T dar( 4,1 ) ∉T , ( 4,0 ) ∈T dar( 0,4 ) ∉ T;
Relația este reflexivă: ( 1,1 ) ∈ T , ( 0,0 ) ∈T , ( 4,4 ) ∈T ; tranzitivitatea: din
( 1,4 ) ∈T și ( 4 ,0 ) ∈ T → ( 1,0 ) ∈T ; ( 1,1 ) ∈ T și ( 1,4 ) ∈ T → (1,4 ) ∈ T .
Alte exemple de relații de ordine sunt: relația de incluziune a mulțimilor, relația de
inegalitate ”≤” a numerelor naturale, întregi, reale, relația de divizibilitate.
I.7 Exerciții rezolvate
1. La manifestările organizate de ziua copilului au participat 121 elevi la activități

culturale, 221 la jocuri sportive și 60 de elevi la ambele. Câți elevi au participat în total la aceste
manifestări?
Rezolvare: Notăm cu A mulțimea elevilor care au participat la activitățile culturale și cu

B mulțimea elevilor care au participat la jocurile sportive, card ( A)=121 și card (B)=221.
Mulțimea A ∩ B este reprezentată de elevii care au participat la ambele manifestări, culturale și
sportive, card ( A ∩ B ) =60. Mulțimea totală a elevilor participanți este reuniunea celor două
mulțimi.
card ( A ∪ B )=card ( A ) +card ( B ) −card ( A ∩ B )=121+221−60=282.
La manifestare au participat 282 de elevi.
2. Cu ocazia festivităților organizate de ziua școlii, elevii clasei a IV-a au participat la:
activități de pictură 25 de elevi, activități sportive 30 de elevi, concursuri artistice 22 de elevi,
activități de pictură și activități sportive 16 elevi, activități sportive și artistice 19 elevi, 14 elevi
la concursuri artistice și de pictură, 4 elevi au participat la toate cele trei tipuri de activități. Toți
elevii au fost astfel implicați la sărbătoarea școlii lor. Câți elevi sunt în clasa a IV-a?
Rezolvare: Notăm cu A mulțimea elevilor din clasa a IV-a, cu B mulțimea elevilor care
au participat la activitățile de pictură, card (B)=¿25, cu C mulțimea elevilor care au participat la
activitățile sportive, card (C)=30, cuD mulțimea elevilor care au participat la activități artistice,
card (D)=22. Cum toți elevii au fost implicați în activități dedicate sărbătorii școlii lor
A=B ∪ C ∪ D . Numărul elevilor din clasă este egal cu
card ( A )=card ( B ∪C ∪ D )=¿
¿ card ( B ) +card (C ) +card ( D )−card ( B ∩C ) −card ( B ∩ D )−card ( C ∩ D ) +¿
+card ( B ∩C ∩ D )
card ( A )=25+30+22−16−19−14+ 4=32.
3. Fie mulțimile A={ 1, 2 , 3 , 4 } , B={ 3 , 4 ,5 , 6 , 7 , 8 }. Care din următoarele afirmații sunt

adevărate și care sunt false?
a) ( 3 ∈ A ) ∨ ( 3 ∈ B ) , ( A ) . e) ( 2 ∈ A ) ∨ ( 1 ∈ B ) ,( A ). i) ( 6 ∉ A ) ∧ (1 ∉ B ) , ( A )
b) ( 1 ∈ A ) ∨ ( 10 ∈ B ) , ( A ) . f) ( 5 ∈ A ) ∧ ( 2 ∈ B ) , ( F )
c) ( 9 ∈ A ) ∨ ( 9∈ B ) ,( F). g) ( 4 ∉ A ) ∨ ( 3 ∈ B ) , ( A ) .
d) ( 4 ∈ A ) ∧ ( 4 ∉ B ) ,(F). h) ( 2 ∈ A ) ∧ ( 2 ∉ B ) ,( A)..
4. Identificați mulțimile: a ¿ A ∩ B ; b ¿ A ∪ B ; c ¿ A−B ; d ¿ B− A .

a) Rezolvare: A∩B
A B
b) A ∪B
A B
c) A−B
d) A B
B− A
B− A
5) Determinați mulțimile A și B știind că:

a) A−B={ 0 , 1 ,6 }, B− A={−1 , 2, 5 }, A ∩ B= {3 }
b) A ∩ B= {0,1,5,9 }, A−B={ 3 , 4 }, B− A={ 2 ,7 }
c) A ∩ B= {1 , 2 , 4 , 8 }, A−B={ 3 , 5 } , A ∪ B= {1 , 2, 3 , 4 ,5 , 6 , 8 }.
Rezolvare: a) A={ 0 , 1, 6 , 3 }= { 0 ,1 , 3 ,6 }, B= {−1 , 2 ,5 , 3 } ={−1 ,2 , 3 ,5 }
c) A={ 0 , 1, 5 , 9 ,3 , 4 } ={ 0 ,1 , 3 , 4 , 5 , 9 }, B= {0,1,5,9 , 2 ,7 }= {0 , 1 , 2, 5 , 7 , 9 },
d) A={ 1, 2 , 4 ,8 , 3 , 5 }= {1 , 2 ,3 , 4 ,5 , 8 }, B= {1 , 2 , 4 , 8 , 6 }.
6 ¿ Se dă exercițiul: 5 ∙ 4 : 2+8−2. Așezați corespunzător parantezele pentru a obține o
propoziție adevărată:
a)5 ∙ 4 :2+8−2=¿ 40; b)5 ∙ 4 :2+8−2=¿ 16;
c)5 ∙ 4 :2+8−2=¿ 48; d) 5 ∙ 4 :2+8−2=0.
(Etapa județeană, 1986, Gorj)
Rezolvare: a) 5 ∙ ( 4 :2+8−2 )=40; b) 5 ∙ 4 : 2+8−2=16;
c)5 ∙ ( 4 : 2+8 )−2=48:d) 5 ∙ 4 : ( 2+8 )−2=0.
I.8 Exerciții propuse

1. Se consideră două mulțimi formate cu numele următoarelor orașe:
A={ Brașov, Slatina, Alexandria, Sinaia }, B= { Alexandria,Brașov, Sinaia, Slatina }.
Se poate scrie A=B ? De ce?
2. Determinați mulțimile A ∪ B , A ∩ B , A−B , B−A pentru mulțimile
A={ a , b , c , d } , B={ d , e }.
3. Pentru mulțimile A={ 1, 2 , 3 } , B= { 2, 3 , 5 } determinați mulțimile
A ∪ B , A ∩ B , A−B , B−A, A × B , B × A.
4. Să se reprezinte fiecare din mulțimile de mai jos scriind elementele acestora între
acolade:
E={ x ∈ N |x +6< 9 } , F= { x ∈ N |x +6 ≤ 9 },
G= { x ∈ N |2 x ≤ 8 } , H={ x ∈ N |2 x <8 }.
5. Să se afle valoarea de adevăr a următoarelor propoziții:
( p ) : 3 ×6 <5+7.
( q ) :6⊆ left lbrace 6 right rbrace .
( r ) : left lbrace 1, 4, 5 right rbrace ⊂ left lbrace 1, 3, 4, 5, 6 right rbrace .
( s ) : ∅ ⊂ left lbrace 9 right rbrace .
6. Pentru următoarele mulțimi A scrieți: mulțimea părților lui A , P ( A ), mulțimea
produs cartezian A × A și definiți o relație de echivalență, R ⊆ A × A și una de ordine Q⊆
A × A:
a) ; b) A={ 0 , 2, 5 , }; c) A={ 1, 3 , 5 } ; d ¿ A={ a , b , n } .
7. Se dau mulțimile A={ 1, 2 , x } și B= {1 , y ,3 }. Aflați numerele x și y astfel încât
A ∪ B= A ∩ B.
(Etapa locală, 1986, Cluj)
8. Găsiți elementele mulțimilor X și Y știind că sunt îndeplinite toate condițiile
următoare:
a) X ∪ Y = {1 , 2 ,3 , 4 , 5 ,6 , 8 , 9 };
b) X ∩Y ={ 4 ,6 , 9 };
c) X ∪ { 3 , 4 ,5 }={ 1 ,3 , 4 ,5 , 6 , 8 , 9 };
d) Y ∪ { 2 , 4 , 8 }= {2 , 4 ,5 , 6 , 8 , 9 };
R: X ={ 1,3,4,6,8,9 } ,Y ={ 2,4,5,6,9 }(Etapa județeană, 1985, Cluj)
9. În tabelul următor completați spațiile libere.
A∩B B∩ C C∩ A A−( B ∩C ) B−( C ∩ A ) C−( A ∪ B ) A B C

{3 , 4 } {−1 , 4 } {4 , 5} {0 , 2} {1} {7 , 8}
{5} {−2,1 } {−1 , 2 } {0 } {3 , 4 } {6 , 7}
{a , d } {b , e } {c , f } ∅ { g , h} {l }
10. Aflați X și Y știind că îndeplinesc simultan următoarele condiții:

a) X ∩Y ={ 3 ,5 , 7 };
b) X −Y = {2 , 6 } ;
c) X ∪ Y = {1 , 2 ,3 , 4 , 5 ,6 , 7 };
R: X ={ 2,3,5,6,7 } , Y ={ 1,3,4,5,7 }(Etapa locală, 1986, Covasna, Iași)
11. a) Calculați: 3 ∙ 8: 4+ 6∙ 2−18;
b)Așezați în acest exercițiu o pereche de paranteze astfel încât să obțineți o propoziție
adevărată:3 ∙ 8: 4+ 6∙ 2−18=24.
(Etapa locală, 1985, Sibiu)
12. Se dau numerele:
a=[ ( 20+5 :5 ) ∙10−10 ] : 40; b=[ ( 20 :4 ) ∙ 5−20 ] ∙ 2−4.
Aflați valoarea de adevăr a următoarelor propoziții:
p: “ a>b ”; q: “ a=b”; r: “ a<b ”.
13. Găsiți valorile lui a și b astfel încât propozițiile următoare să fie adevărate:
36< 4 × 9+a< 42; 40 ≤ 6 ×8−b ≤ 46.
14. Aflați valoarea de adevăr a propozițiilor:
1) „∃ x ∈ N , x+2=7”; 2) „∃ x ∈ N , x+5=9”;
3) „∃ x ∈ N , 4−x=10”; 4) „∃ x ∈ N , 9−x=5”;
5) „∃ x ∈ N , 3∙ x=12”; 6) „∃ x ∈ N , 63: x =9”;
7) „∃ x ∈ N , 54 :9=x”; 8) „∃ x ∈ N , x :7=42”;
9) „∃ x ∈ N , 31: x=2”; 10) „∃ x ∈ N , ( x +1 )3=27”;
11) „∃ x ∈ N , 33: x=5”; 12) „∃ x ∈ N , ( x +2 )2=5”;
13) „∃ x ∈ N , 71: x=3”; 14) „∀ x ∈ N , x +2=9”;
15) „∀ x ∈ N , x +2>0”; 16) „∀ x ∈ N , x−3< 4”;
17) „∀ x ∈ N , 3 x+ 1< x+12”; 18) „∀ x ∈ N , 4 x+2> x −6”;
15. Transformați propozițiile false din exercițiul 14., cu ajutorul operatorului negația
propozițiilor, în propoziții adevărate.
16. Se dau mulțimile: A={ n|n ∈ N , n+1 ≤ 5 } , B= { n|n ∈ N ¿ , n2+1 ≤ 17 } ,
C={ n|n∈ N ¿ , 2<n−3≤ 5 }.
a) Determinați mulțimile A , B, C, P ( A ) , P ( B ) , P ( C ) .
b) Calculați:
A ∪ B , A ∪C , B∪C , A ∪ B ∪C , A ∩B , B∩ C , A ∩C , A ∩B ∩C , A−B , B−C , C−A , A × B
.
II. Mulțimea numerelor naturale
II.1 Mulțimea numerelor naturale, axiomele lui Peano
Cu numerele naturale lucrează copiii în clasele primare, chiar și la grădiniță. În primele

adunări pe care le efectuăm în viață sunt utilizate numerele naturale.
Din cele mai vechi timpuri oamenii au fost nevoiți să afle câte capre conținea turma cu
care mergeau la păscut, câte oale de lut erau la soare, câte zile sunt ploioase, câte sunt însorite ș.
m. d.: În concluzi, numerele naturale au apărut ca o necesitate de a număra elementele unei
mulțimi.
Mulțimea numerelor naturale se notează cu N= { 0,1,2,3 ,… , n , n+1 , … }.
Numerele naturale au fost definite riguros prin axiomele lui Peano (“Giuseppe Peano
(1858- 1932) matematician italian, fondator al logicii matematice și al teoriei mulțimilor.
Axiomele lui Peano au fost numite în onoare sa. Peano a fost profesor la Universitatea din
Torino” ro.wikipedia):
Axiomele lui Peano sunt:

1. 0 este primul număr natural.
2. Dacă n este număr natural atunci și n+1 este număr natural și se numește succesorul
lui n .
3. Dacă două numere naturale n și n ' au același succesor, n+1 =n ' +1 atunci numerele
sunt egale, n=n '.
4. Dacă o altă mulțime de numere îndeplinește axiomele 1, 2, 3 atunci ea este mulțimea

numerelor naturale.
II.2 Operații cu numere naturale, proprietăți
Cu numere naturale se efectuează operații de adunare și înmulțire.
Dacă adunăm două numere naturale rezultatul se numește sumă sau total și este tot un
număr natural:
∀ n , m∈ N , ( n+m ) ∈ N , nși mse numesc termenii sumei , n+ m=s.
Fiecare termen al sumei se determină prin operația de scădere
n=s−m și m=s−n.
Observație: Termenii adunării sunt notați astfel:
T 1+T 2=S
Termenul 1 adunat cu termenul 2 este egal cu sumă sau total. Proba adunării se
efectuează prin operația de scădere: T 1=S−T 2 sau T 2=S−T 1. Cu ajutorul acestor operații elevii
rezolvă mai târziu ecuații. Este necesar să se cunoască foarte bine operațiile de bază dar și
modalitatea de probare a acestor operații.
Scăderea numerelor naturale, d= D−s, diferența d este egală cu descăzutul D minus

scăzătorul s, se poate efectua doar dacă descăzutul D este mai mare sau egal decât scăzătorul s,
în acest fel diferența d este un număr natural. Proba operație de scădere se efectuează prin
adunare :D=d+ s, descăzutul este egal cu diferența d plus scăzătorul s, dar și prin scădere:
s= D−d, scăzătorul seste egal cu descăzutul D minus diferența, d.
Adunarea numerelor naturale are următoarele proprietăți:
1. Asociativitatea: oricare ar fi trei numere naturale n , n' , n' ' are loc
( n+ n' ) +n' ' =n+ ( n ' + n' ' )
2. Elementul neutru este 0: n+ 0=0+ n=n , ∀ n ∈ N .
3. Comutativitatea n+ n' =n' +n , ∀ n ,n ' ∈ N .
Mulțimea numerelor naturale împreună cu operația de adunare a numerelor naturale
formează o structură de monoid comutativ sau abelian, ¿monoidul aditiv al numerelor naturale.
Dacă înmulțim două numere naturale rezultatul se numește produs și este tot un număr
natural: ∀ n , m∈ N , ( n ×m ) ∈ N , n și mse numesc factorii produsului, n × m=p. Fiecare factor al
produsului se determină prin operația de împărțire n= p: m și m= p :n.
Observație: Se mai folosește și notația:
F 1 × F 2=P
Factorul 1 înmulțit cu factorul 2 este egal cu produsul P. Proba înmulțirii se efectuează

prin operația de împărțire: F 1=P: F 2 sau F 2=P: F 1.
Produsul a două numere naturale este o adunare repetată a aceluiași termen:
n × m=n+n+ …+n de m ori sau
n × m=m+ m+ …+mde n ori.
Înmulțirea numerelor naturale are următoarele proprietăți:
1. Asociativitatea: oricare ar fi trei numere naturale n , n' , n' ' are loc
( n × n' ) × n' ' =n × ( n ' × n' ' )
2. Elementul neutru este 1: n ×1=1× n=n , ∀ n ∈ N .
3. Comutativitatea n × n' =n' × n , ∀ n ,n ' ∈ N .
Mulțimea numerelor naturale împreună cu operația de înmulțire a numerelor naturale
formează o structură de monoid comutativ sau abelian, ( N , ×) , monoidul multiplicativ al
numerelor naturale.
Între cele două operații de înmulțire și adunare ale numerelor naturale există
proprietatea de distributivitate a înmulțire față de adunarea sau proprietatea de factor comun:
n × ( n' + n ' ' ) =n ×n' +n ×n ' ' .
Propoziție:
1. Dacă n, m∈ N și m+ n=0 atunci n=m=0 .
2. Dacă n, m∈ N și m× n=1 atunci n=m=1.

3. Dacă n , m∈ N și m× n=0 atunci n=0saum=0.
II.3 Exerciții rezolvate
1. Găsiți valorile numere naturale ale literelor a , b , c și d din egalitățile:
a=19+b ; b=29+c ; c=49+d ; d+ 19=41.
Rezolvare: Din ultima egalitate îl aflăm pe
d=41−19 , d=22, c=49+22 , c=71 ,
b=29+71 , b=100 , a=19+100 , a=119.
R: a=119 , b=100 , c=71 ,d =22.
2. La un magazin s-au adus 8 lăzi cu mere și 6 lăzi cu pere, având aceeași greutate, 10
kg fiecare ladă. S-au vândut 4 lăzi cu mere și 3 lăzi cu pere. Calculați câte kilograme de fructe
au rămas în magazin.
Soluție: Primul mod de rezolvare:
Câte lăzi cu fructe s-au adus în magazin: 8+6=14 lăzi cu fructe.
Câte lăzi cu fructe s-au vândut: 4 +3=7 lăzi cu fructe.
Câte lăzi cu fructe au rămas în magazin: 14−7=7 lăzi cu fructe.
Câte kilograme de fructe au rămas în magazin: 7 ×10=70kg fructe.

Expresia matematică
[ ( 8+6 )−( 4 +3 ) ] ×10=70
R:70kg fructe
Al doilea mod de rezolvare:
Câte kilograme de mere s-au adus: 8 ×10=80kg mere.
Câte kilograme de pere s-au adus: 6 ×10=60kg pere.
Câte kilograme de fructe s-au adus: 80+60=140kg fructe.
Câte kilograme de mere s-au vândut: 4 ×10=40kg mere.
Câte kilograme de pere s-au vândut:3×10=30kg pere.
Câte kilograme de fructe s-au vândut:40+30=70kg fructe;
Câte kilograme de fructe au rămas în magazin:140-70=70kg fructe.
( 8 ×10+ 6× 10 )−( 4 ×10+ 3× 10 )=104−70=70
R:70kg fructe.
Al treilea mod de rezolvare:
Câte kilograme de mere s-au adus: 8 ×10=80kg mere.
Câte kilograme de mere s-au vândut: 4 ×10=40kg mere.
Câte kilograme de mere au rămas în magazin: 80−40=40kg mere.
Câte kilograme de pere s-au adus: 6 ×10=60kg pere.
Câte kilograme de pere s-au vândut:3×10=30kg pere.
Câte kilograme de pere au rămas în magazin: 60−30=30kg

Câte kilograme de fructe au rămas în magazin:40+30=70kg fructe.
( 8 ×10−4 ×10 ) + ( 6 ×10−3 ×10 ) =40+30=70.
R:70kg fructe.
3. Să se afle trei numere naturale a , b , c , dacă :
a+ b=20, b+ c=23 și a+ c=17.
Soluție: Calculați totalul sumelor date în problemă:
( a+ b ) + ( b+ c ) + ( a+c )= 20+23+17
Folosind asociativitatea și comutativitatea adunării numerelor naturale determinați ce

reprezintă acest total:
( a+ b+c ) + ( a+b +c )=60 ;
Exprimați cu ajutorul unei înmulțiri această sumă repetată:
2 × ( a+ b+c )=60.
Calculați factorul necunoscut al produsului:
( a+ b+c )=60 :2 sau a+ b+c=30.
Calculați termenii necunoscuți din sumele:
( a+ b ) +c=30 sau 20+ c=30 de unde c=30−20=10
a+ ( b+c )=30 sau a+ 23=30 de unde a=30−23=7
b+ ( a+c )=30 saub+17=30 de unde b=30−17=13.
R: a=7 , b=13 ,c =10.
4. Suma a trei numere naturale este 981. Primele două numere au suma 745. Al
doilea număr este mai mare decât al treilea cu 241. Aflați cele trei numere.
Rezolvare: Care este numărul al treilea dacă suma celor trei numere este 981 și suma
primelor două este 745:
981−745=236 (al treilea număr)
Cum aflăm al doilea număr dacă este cu 241 mai mare decât al treilea:
236+241=477 (al doilea număr)
Care este primul număr dacă suma primelor două numere este 745, iar al doilea număr
este 477:
745−477=268 (primul număr)
Verificați rezultatele găsite:
268+ 477+236=981.
R: 268, 477, 236
5. Găsiți perechile de numere naturale x , y care fac adevărată egalitatea:
a) ( x +2 ) + ( y+ 4 )=10.
b) ( 2 x−11 ) × ( 3 y−11 )=1.
⇔ ⇔ ⇔
Rezolvare:a) ( x +2 ) + ( y+ 4 )=10❑ x+ y +2+ 4=10❑ x + y +6=10❑
⇔ ⇔
x + y=10−6❑ x + y =4 ❑ x=0 , y=4 sau x=1 , y=3sau x=2 , y=2 sau
x=3 , y=1 sau x=4 , y=0.
R: ( 0 , 4 ) ; (1 , 3 ) ; ( 2, 2 ) ; ( 3 ,1 ) ; ( 4 , 0 )
b) ( 2 x−11 ) × ( 3 y−11 )=1, cum x și y sunt numere naturale 2 x−10 și 3 y−9 sunt
⇔ ⇔
numere întregi și va rezulta astfel: 2 x−11=1și 3 y−11=1❑ 2 x=11+1și 3 y=11+ 1❑ 2 x =12 și
⇔ ⇔
3 y=12❑ x=12:2 și y=12 :3 ❑ x=6 și y=4.
R:x=6 și y=4.
6. Să se determine două numere naturale a căror sumă este egală cu 52 iar primul
număr este de trei ori mai mare decât al doilea.
Rezolvare: Se utilizează metoda figurativă astfel: se reprezintă primul număr prin trei
segmente egale, al doilea număr printr-un segment egal cu fiecare din cele trei.
În total sunt patru segmente a căror sumă este 52. Pentru a determina valoarea unui
segment se împarte 52 la 4 și se obține al II-lea număr 13. Primul număr este 13 înmulțit cu trei,
39. Verificarea se face calculând suma numerelor 39+13=52.
7. Să se determine două numere naturale știind că diferența dintre ele este egală cu
15iar unul dintre numere este de patru ori mai mic decât celălalt.
Rezolvare:Se reprezintă cu un segment primul număr și patru segmente egale cu primul
segment al doilea număr, fiind de patru ori mai mare decât primul:
Deoarece diferența dintre cele două numere este 15, trei segmente au împreună valoarea
15. Un segment este egal cu 15 împărțit la trei, anume 5. Primul număr este 5, al doilea număr
este 5înmulțit cu 4 egal cu 20. Verificare: se calculează diferența 20−5=15.
8. Să se găsească trei numere naturale știind că suma lor este 375, primul este de trei
ori mai mic decât al doilea iar al treilea număr este cu 25 mai mare decât al doilea număr.
Rezolvare: Se reprezintă primul număr printr-un segment x, al doilea număr prin trei
segmente fiecare egale cu x, al treilea număr fiind cu 25 mai mare decât al doilea se reprezintă
prin trei segmente egale cu x la care se adaugă un segment egal cu 25. În total sunt șapte
segmente egale cu x plus un segment de 25.
7 x +25=375; 7 x=375−25; 7 x=350; x=350 :7; x=50.
I număr este egal cu 50, al II-lea număr este egal cu 50 înmulțit cu trei, 150 și al III-lea
număr este 150 adunat cu 25, 175.Verificarea 50+150+175=375.
II.4 Puteri, operații cu puteri:
Definiție: Fie a și n două numere naturale. Prin operația de ridicare la puterea n a

numărului natural a se înțelege înmulțirea numărului a cu el însuși de n ori. Se scrie
a n=a⏟
× a× … × a); numărul a se numește baza puterii iar numărul n se numește exponentul
de n ori
puterii.(Se înmulțește baza cu ea însăși de câte ori arată exponentul).
Observații: Orice număr la puterea 0 este egal cu 1, ∀ a ∈ N , a0 =1.
Numărul natural 1 ridicat la orice putere este egal cu 1, ∀ n ∈ N ❑ ,1 n=1.
Exemple: 23=2 ×2 ×2=8 ; 32=3 ×3=9 ; 104 =10 ×10 ×10 ×10=10000.
Operații cu puteri:
1. Înmulțirea a două puteri cu aceeași bază: pentru a înmulții două puteri cu aceeași bază
se scrie baza și se adună exponenții.
a n × am=an+ m.
Exemple:521 × 510 =531 ; 10 15 ×1022 =10 37.
2.Împărțirea a două puteri cu aceeași bază: pentru a împărți două puteri cu aceeași bază se
scrie baza și se scad exponenții.
a n :a m=a n−m.
Exemple:521 :5 10=511 ; 1025 :1022=10 3=1000.

3. Puterea unei puteri: pentru a ridica o putere la altă putere se scrie baza și se înmulțesc
exponenții.
m
( a n ) =an ×m.
2 2
Exemple:( 23 ) =23× 2=26=64 , ( 10 4 ) =108 =100000000.
1. Puterea unui produs: pentru a ridica un produs la o putere se ridică fiecare factor
la acea putere.
( a × b )n=an × bn.
Exemplu: ( 4 ×5 )2=42 ×52 .
II.5 Metoda inducției matematice

Inducția matematică este o metodă de cercetare a unor propoziții cu numere naturale.
Principiul inducției matematice este fundamentat pe axiomele lui Peano.
O propoziție des întâlnită este suma Gauss.
Karl Friedrich Gauß (transcris în mod tradițional Gauss, n.30.04.1777-d. 23.02. 1855, a
fost un matematician, fizician și astronom celebru pentru lucrările despre integrale multiple,
teoria numerelor, magnetism, astronomie și sistemul de unități care îi poartă numele. Este
considerat unul dintre cei mai mari oameni de știință germani.)
p ( n ) : „1+2+3+…+ n=n× ( n+1 ) :2”
Metoda inducției presupune două etape: etapa I – verificarea propoziției pentru una sau
mai multe valori ale lui n, etapa II – etapa prin care se presupune adevărată propoziția pentru
n=k și, prin procedee matematice, se deduce veridicitatea propoziției și pentru n=k +1. După
parcurgerea celor două etape se deduce că propoziția este adevărată pentru orice valoare a luin,
număr natural. Astfel, pentru suma Gauss cele două etape sunt:
Etapa I: p ( 1 ) :„ 1=1 ×( 1+1) :2” ,( A)
p ( 2 ) :„ 1+2=2 × ( 2+1 ) :2” ,( A).
Etapa a II-a: Se presupune adevărată p(k ):
p ( k ) :„1+2+3+ …+k =k × ( k + 1 ) :2 ” ,(A )
Se deduce și p(k + 1) adevărată. Se scrie propoziția p(k + 1).
p ( k +1 ) :„1+2+3+ …+k + ( k +1 )=( k +1 ) × ( ( k +1 ) +1 ) : 2”.
Dacă p(k ) este adevărată se adună în această egalitate termenul k +1, în ambii membrii
ai egalității. Se obține:
1+2+3+…+ k + ( k +1 )=k × ( k+ 1 ) :2+ ( k+ 1 )
1+2+3+…+ k + ( k +1 )=( k +1 ) × ( k :2+1 )
1+2+3+…+ k + ( k +1 )=( k +1 ) × ( k :2+2 :2 )
1+2+3+…+ k + ( k +1 )=( k +1 ) × ( k + 2 ) :2
S-a obținut p ¿) adevărată. Cum au fost parcurse cele două etape, propoziția p(n) este
adevărată pentru orice valoare naturală a lui n.
Observație: Această sumă, Gauss a calculat-o, fiind elev, la vârsta de 7 ani, învățătoarea
sa le-a propus copiilor să calculeze suma tuturor numerelor naturale de la 1 la 100. Gauss a
observat că 1+100=101, 2+99=101, 3+98=101, ș.a.m.d. astfel a dedus formula
S=1+ 2+ 3+…+100
S=100+ 99+98+ …+1
2 × S=101+101+101+…+ 101
S=1+ 2+ 3+…+100=100× 101:2.
Alte sume cunoscute:
1. 12 +22+ 31 + …+n2=n× ( n+1 ) × ( 2 n+1 ) :6 .
2
2. 13 +23 +33 + …+n3 =[ n ×( n+1) :2 ] .
3. q+ q2 +q 3 +…+q n=( qn−1 ) : ( q−1 ) , q ≠ 1.

Exerciții: Calculați sumele : a) 12 +22+ 31 + …+102 ; b) 13 +23 +33 + …+103 ;
c ¿ 25+26+27+ …+100; d) 2+22 +23 +…+210.
Rezolvare:a) 12 +22+ 31 + …+102=10 × ( 10+1 ) × ( 2 ×10+1 ) :6
12 +22+ 31 + …+102=10 ×11 × 21:6=385.
2
b) 13 +23 +33 + …+103= [ 10 ×(10+1):2 ] =3025
c) 25+26+ 27+…+100=¿
¿ ( 1+2+3+…+ 23+ 24+25+ …+100 )−( 1+2+3+ …+23+24 )=¿
¿ 100 ×101 :2−24 × 25:2=5050−300=4750.
d ¿ 2+ 22+ 23+ …+210=( 210−1 ) : ( 2−1 ) =1024−1=1023.
II.6 Sisteme de numerație
În școala generală copii învață să efectueze adunări și înmulțiri cu numere naturale
scrise în baza zece cu ajutorul cifrelor 0,1, 2, …9. Sistemul de numerație cu baza zece se
numește zecimal și folosirea lui atât de largă, are legătură cu istoria omenirii care a început,
posibil, numărătoarea folosindu-se de degetele mâinilor.
Scrierea în sistemul zecimal de numerație se realizează cu ajutorul puterilor cu baza
zece. În scriere unui număr fiecare cifră se înmulțește cu o putere a lui zece, al cărui exponent
este egal cu numărul cifrelor care urmează după respectiva cifră, în sensul de la stânga la dreapta.
Numerele de două cifre reprezintă zecile: 25, două zeci și cinci unități,
25=2× 10+5.
Numerele de trei cifre sunt de ordinul sutelor: 453, patru sute cinci zeci și trei unități,
453=4 ×102 +5 ×10+3 .
Numerele care conțin patru cifre sunt de ordinul miilor: 1495, o mie patru sute nouă zeci
și cinci unități.
1495=1×10 3+ 4 ×10 2+ 9× 10+5.
Urmează ordinul zecilor de mii, sutelor de mii, milioane, zeci de milioane, sute de
milioane, miliarde ș.a.m.d.
Exercițiu: Să se determine un număr de forma abc ştiind că are loc relaţia:
a ) aa+2 b=ccc d ) abc +abc=c2 a 2
b ) aa+3 b=ccc e) abc+bca+cab=666
c) aa+4 b=ccc f ) abc ×3=bb 7 .
Rezolvare: a) aa+
´ 2b=ccc ↔ a× 10+a+2 × b=c ×100+ c ×10+ c ↔
11× a+2× b=111× c.
Dacă c=1 se obține 11 × a+2× b=111, cum 2 ×b este număr par este necesar ca cifra
a să fie o cifră impară. Dacă a ar fi o cifră pară ar rezulta că un număr par este egal cu un număr
impar.
Fiea=9 se obține 99+2 × b=111, 2 ×b=111−99; 2 ×b=12; b=6 numărul căutat este
961.
Dacă a=7 se obține 77+2 ×b=111, 2 ×b=111−77; 2 ×b=34 , b=17; dar 17 nu este
cifră, b ∈ ∅.
Problema nu mai are alte soluții, 961 este singurul număr ale cărui cifre satisfac
condițiile date. Dacă c=2 se obține 11 × a+2× b=222 , cum a și b sunt cifre cea mai mare
valoare a membrului stâng al egalității este 11× 9+2× 9=99+18=117 ≠22 .Pentru orice valoare
a luic mai mare decât2se obțin rezultate asemănătore.
d)abc +abc=c 2 a 2↔
a ×100+ b ×10+c +a × 100+b ×10+ c=c × 1000+2× 100+a ×10+ 2↔
200 ×a+ 20× b+2 × c=1000× c +10 ×a+202 ↔
190 ×a+ 20× b=998 ×c +202.
Dacă c=1 se obține
190 ×a+ 20× b=998+202 ↔190 × a+20 ×b=1300 ↔19 ×a+ 2× b=130.
Dacă a ar fi o cifră impară s-ar obține un număr impar egal cu un număr par, prin
urmare a este cifră pară.
Dacă a=8 se obține 152+2 ×b=130, b ∈ ∅.
Dacă a=6 se obține 114 +2 ×b=130, 2 ×b=16, b=8.
Dacă a=4 se obține 76+2 ×b=130, 2 ×b=54 , b ∈ ∅.
Dacă c=2 se obține 190 ×a+ 20× b=1996+202↔
10 × ( 19 ×a+ 2× b )=2198↔ a , b ∈ ∅, 2198 nu este un multiplu de 10. Singurul număr
soluție a problemei este 681.
În informatică este folosit sistemul de numerație în baza 2. În acest sistem sunt utilizate
doar două cifre 0 și 1.
Pentru a transforma un număr scris în baza 2 într-un număr scris în baza zece procedăm
astfel:
11010(2)=1 ×2 4+ 1× 23+ 0× 22+ 1× 2+ 0=16+ 8+0+2+ 0=26(10).
Pentru a transforma un număr din baza 10 în baza 2 procedăm astfel: împărțim numărul
la 2, câtul obținut îl împărțim la 2, și repetăm până obținem un cât mai mic decât 2. Scriem
rezultatul începând de la ultimul cât, resturile obținute la fiecare dintre împărțirile obținute, în
sens invers de la ultima împărțire la prima.
26 :2=13 , restul=0
13 :2=6 , restul¿ 1
6 :2=3 , restul¿ 0 ,
3 :2=1 , restul¿ 1.
Astfel s-a obținut 26( 10)=11010(2) .
Exercițiu: 2.Să se determine x, baza sistemului de numerație, astfel ca:
a) 42( x )=26( 10 ); b) 51( x )=41(10); c) 107( x ) =71(10).
Rezolvare: a) 42( x )=26(10 ) ↔ 4 × x+2=26 ↔ 4 × x=24 ↔ 4=6.
b) 51( x )=41(10) ↔5 × x +1=41↔ 5 × x=40↔ x=8 .
2 2 2
c) 107( x ) =71(10) ↔ 1 × x + 0× x+7=71 ↔ x +7=71↔ x =64 ↔ x =8.
Ordinea efectuării operațiilor: În rezolvarea unui exercițiu cu mai multe operații cu

numere naturale se efectuează mai întâi operațiile de ordinul al III-lea –puteri și operațiile cu
puteri, operații de ordinul al II-lea – înmulțiri și împărțiri și apoi operațiile de ordinul I –
adunarea și scăderea. Dacă exercițiul conține paranteze se efectuează mai întâi operațiile, în
ordinea indicată mai sus, din paranteza rotundă, apoi se rezolvă paranteza pătrată și în final
acolada.
Exemplu: Să se efectueze:{ 4+5 × [ 2+315 :313−10+ ( 4+ 55:11 ) ]−21 } × 2+ 1=¿
={ 4+5 × [ 2+315 :313−10+ ( 4+ 5 ) ]−21 } × 2+1=¿
={ 4+5 × [ 2+ 315 :313−10+ 9 ]−21 } × 2+ 1=¿
={ 4+5 × [ 2+ 315−13−10+ 9 ]−21 }× 2+1=¿
={ 4+5 × [ 2+9−10+9 ] −21 } × 2+1=¿
={ 4 +5 ×10−21 } × 2+1=¿
={ 4 +50−21 } × 2+ 1=¿
=33 ×2+1=67.
1. Dacă x=4, calculați:5 × x +5 x+55 x +5 xx.
Rezolvare: 5 × 4+54 +554+544=1172.
2. Folosiți parantezele pentru a obține cel mai mare (respectiv, cel mai mic) număr
posibil: 8+10 × 2+ 2× 8: 4.
Rezolvare: cel mai mare număr posibil: ( 8+10 ) × [ ( 2+2 ) ×8 : 4 ]=18× 8=144.
Cel mai mic număr posibil: ( 8+10 × 2+ 2× 8 ) : 4=( 8+20+16 ) : 4=11.
3. Determinați cifrax astfel ca: 5 × x + xx + xxx+ xxxx=9904.
Rezolvare: Numerele xx=10 x + x=11 x, xxx=100 x +10 x+ x=111 x,
xxxx=1000 x +100 x+10 x + x=1111 x,
5 x+ 11x +111 x +1111 x=1238 x, 1238 x=9904 , x=9904 : 1238=8.
4. Calculați:S=¿ 2016−2015+2014−2013+…+ 4−3+2−1.
Rezolvare: 2016−2015=1 , 2014−2013=1 , 4−3=1 ,2−1=1 , în total sunt

2016:2=1008 de 1. S=1008× 1=1008.
5. Să se afle cifrele a , b , x , y dacă: 3 a 74+ 923 b=13 xy 2.

(G.M.B. Claudia-Theodora Truță, Balș, Olt)
Rezolvare: Se scriu numerele unele sub altele și se adună unități cu unități zeci cu zeci
ș.a.m.d. Astfel: 4 +b=12, b=8, 7+3+ 1=11, y=1,a+ 2+1=1 x,3+9+ 1=13. Din egalitatea
a+ 3=1 x se obțin mai multe soluții: a=7 , x=0 sau a=8 , x=1 sau a=9 , x=2. Se verifică
soluțiile găsite: 3774+ 9238=13012 , 3874+9238=13112,
3974+ 9238=13212.
II.8 Relația de inegalitate a numerelor naturale

Definiție: Pe mulțimea numerelor naturale se definește relația de inegalitate „≤”, mai
mic sau egal, astfel: n1 ≤ n2, n1 , n2 ∈ N , n1 este mai mic sau egal decât n 2 dacă există un număr
natural n astfel încât n2 =n1 +n❑ .
Relația de inegalitate strictă „¿”, mai mic se definește asemănător n1 <n 2, n1 , n2 ∈ N

n1 este mai mic decât n2 dacă există un număr natural n, diferit de zero, astfel încât n2 =n1 +n❑ .
Propoziție: Relația de inegalitate mai mic sau egal, definită mai sus, este o relație de
ordine.
Demonstrație: Oricare ar fi n număr natural n=n+0, adică n ≤ n, relația de inegalitate este

reflexivă.
Dacă n1 ≤ n2 și n2 ≤ n1 atunci n1 =n2 .
Din n1 ≤ n2 și n2 ≤ n1se obține conform definiției relației de inegalitate
n2 =n1 +n❑și n1 =n2 +munde n, m∈ N.
Se deduce astfel că n2 =n1 +n❑=( n 2+ m ) + n=n 2+ ( m+n ), urmează m+n=0mai departe n=0
și m=0 în concluzie n1 =n2, relația definită este antisimetrică. Ultima proprietate a relației
de ordine este tranzitivitatea : dacă n1 ≤ n2 și n2 ≤ n3 atunci n1 ≤ n3. Demonstrăm asemănător celor
de mai sus n2 =n1 +n❑și n3 =n2 +m înlocuind n3 =( n1 +n ) + m=n1 + ( n+ m) ceea ce înseamnă n1 ≤ n3.
Propoziție: Mulțimea numerelor naturale în raport cu relația de inegalitate „ ≤”, ( N , ≤ )

este o mulțime total ordonată ( oricare ar fi două numere naturale n' și n ' ' se găsesc în una din
relațiile n ' ≤ n ' ' sau n ' ' ≤ n ' ).
Propoziție: Dacă n și m sunt două numere naturale astfel încât n ≤ m atunci oricare ar fi p
un număr natural rezultă:
n+ p ≤ m+ p
n × p ≤ m× p.
Implicația este adevărată și reciproc: dacă n , m , p sunt numere naturale astfel încât
n+ p ≤ m+ p atunci rezultă n ≤ m. Dar și dacă n × p ≤ m× patunci n ≤ m.
Exemplu: Găsiți valorile numărului natural n astfel încât următoarea relație să fie
adevărată:
n+17 ≤ 25.
⇔ ⇔ ⇔
Rezolvare: n+17 ≤ 25❑ n+17 ≤ 8+17❑ n≤ 8❑ n ∈ { 0 , 1 ,2 , … , 8 }.
II.9 Teorema împărțirii cu rest
Fie a șib două numere naturale cu b ≠ 0 atunci există c și r două numere naturale unice
astfel încât:a=b × c+r , r <b . Dacă b=0atuncir =a.
Relația a=b × c+r se mai numește și proba împărțirii, a se numește deîmpărțit, b se

numește împărțitor, c se numește cât și r se numește rest. Restul întotdeauna este strict mai mic
decât împărțitorul. Teorema împărțirii cu rest spune că pentru fiecare deîmpărțit și împărțitor
există un cât și un rest unice.
Exemplu: Dacă deîmpărțitul este a=41, împărțitorul este b=7 atunci câtul c=5și
restul r =6<7 ; 41=7 ×5+6.
Exercițiu: 1. Aflaţi două numere naturale ştiind că împărţind un număr la celălalt

obţinem câtul 3 şi restul 2 iar suma lor este 18.
Rezolvare: Primul procedeu: Fie a și b cele două numere necunoscute, deîmpărțitul

respectiv împărțitorul. Dacă știm valoarea câtului c=3și a restului r =2 scriem teorema
împărțirii cu rest:
a=b × c+r; a=b ×3+ 2.
Suma celor două numere este 18, a+ b=18 sau b ×3+ 2+ b=18.
Mai putem scrie înmulțirea o adunare repetată b+ b+b+ b+2=18.
b × 4+ 2=18, b × 4=18−2; b × 4=16; b=16 :4;

b=4; a=4 ×3+2; a=12+2; a=14;
Verificare: 14+ 4=18.
Al doilea procedeu: Din câtulc=3 și restulr =2 se deduce că primul număr este de trei
ori mai mare decât al doilea plus numărul 2. Folosind metoda figurativă se reprezintă două
segmente. Primul număr se reprezintă printr-un segment b al doilea număr prin trei segmente
fiecare egale cu segmentul b plus un segment cu valoarea 2, al doilea segment fiind de trei ori
mai mare decât primul la care se adaugă un segment ce reprezintă numărul 2, după cum urmează.
b b b 2 18
4 ×b+ 2=18, b × 4=18−2; b × 4=16; b=16 :4;
b=4; a=4 ×3+2; a=12+2; a=14;
2. Să se afle două numere știind că diferența dintre ele este de 26 și împărțind un

număr la celălalt se obține câtul trei și restul șase.
Rezolvare: Fie a și b cele două numere necunoscute. Cum diferența lor este 26 se scrie
a−b=26. Deoarece împărțindu-l pe a la bse obține câtul trei și restul șase, se scrie teorema
împărțirii cu rest, a=b ×3+ 6. Se înlocuiește în prima relație scrisă 3 b+6−b=26. Folosind
înmulțirea ca o adunare repetată b+ b+b+ 6−b=26 se obține 2 b+6=26. De unde 2 b=26−6,
sau 2 b=20, b=20 :2, b=10, a=30+6, a=36. Verificare: 36−10=26. Pentru o înțelegere mai
bună a problemei se folosește metoda figurativă:
II.10 Divizibilitate, criterii de divizibilitate

Dacă la o împărțire a lui a la b se obține câtul cși restul egal cu 0 atunci spunem că a
este divizibil cub. În această situație spunem că împărțirea este exactă.
Definiție: Fie a și b două numere naturale nenule Se spune că a este divizibil cub dacă
existăc număr natural astfel ca a=b × c,a se numește multiplul luib iar b și c se numesc divizorii
luia. ”Numărul a este divizibil cu numărul b” se notează matematic prin a ⋮ b; se poate spune
și astfel: „ numărul b divide pe numărul a ‟ și scriemb∨a .
Exemplu: 6=2× 3, 2 și 3 sunt divizori ai lui 6, dar 6=1× 6, 1 și 6 sunt de asemenea

divizori ai lui 6.
Observație: Orice număr natural a este divizibil cu 1 și cu el însuși, în concluzie

fiecare număr natural diferit de zero are cel puțin doi divizori: 1 și a. Acești divizori se numesc
improprii. Orice divizori diferiți de cei improprii se numesc proprii.
Numărul natural 6 are ca divizori proprii pe 2 și 3 și improprii pe 1 și 6.
Mulțimea divizorilor unui număr natural a se notează cu Da . D 6= {1 , 2 ,3 , 6 }.
Definiție: Dacă un număr natural nenul are doar divizori pe 1 și pe el însuși atunci
numărul se numește prim. Numărul natural 1 nu este considerat număr prim.
Exemple de numere prime: 2, 3, 5, 7, 11, 13, 17, 19, 23, 29, 31, 37, 41, 43, 47, 53, …
Criterii de divizibilitate: Criteriul de divizibilitate cu 2: Un număr natural este divizibil

cu 2 dacă ultima sa cifră este 0, 2, 4, 6 sau 8.
Numerele divizibile cu 2 se numesc numere pare sau cu soț. Exemple de numere pare:
30 , 52, 64 ,76 , 98. În general un număr par este de forma 2 k , k ∈ N .
Numerele naturale care nu sunt divizibile cu 2 se numesc numere impare sau fără soț,
sunt numerele pentru care ultima cifră este 1, 3, 5, 7 sau 9. Exemple de numere impare:
33 , 41 , 57 ,65 , 49. În general un număr natural impar este de forma 2 k +1 , k ∈ N.
Propoziție:Dintre două numere naturale consecutive unul este par și unul impar, 2 k,
2 k +1, astfel suma a două numere consecutive întotdeauna este un număr impar iar produsul a
două numere consecutive este par.
Propoziție: Suma a două numere pare este un număr par. Suma a două numere impare
este număr par. Suma unui număr par cu un număr impar este număr impar.
Criteriul de divizibilitate cu 3: Un număr natural este divizibil cu 3 dacă suma cifrelor

sale este un număr divizibil cu 3. Exemple de numere divizibile cu trei: 120 ⋮3 deoarece
1+2+0=3 ⋮3; 5124 ⋮ 3, pentru că 5+1+2+ 4=12⋮ 3.
Criteriul de divizibilitate cu 4: Un număr natural este divizibil cu 4 dacă ultimele două

cifre formează un număr divizibil cu 4. Exemple de numere divizibile cu 4: 324 ⋮ 4 deoarece
ultimele două cifre formează numărul 24 ⋮ 4¸512 ⋮ 4 pentru că ultimele cifre formează numărul
12 ⋮ 4.
Criteriul de divizibilitate cu 5: Un număr natural este divizibil cu 5 dacă ultima sa cifră

este 0 sau 5. Exemple de numere divizibile cu 5: 1230, 1185, 615, 790.
Criteriul de divizibilitate cu 9: Un număr natural este divizibil cu 9 dacă suma cifrelor

sale este un număr divizibil cu 9. Exemple de numere divizibile cu nouă: 720 ⋮ 9 deoarece
7+2+ 0=9 ⋮ 9; 5724 ⋮ 9, pentru că 5+7+ 2+ 4=18 ⋮ 9.
Criteriul de divizibilitate cu 10 , 100 ,1000 , … : Un număr natural este divizibil cu

10 , 100,1000 ,… dacă ultimele cifre sunt: un 0 sau doi de 0 sau, respectiv, trei de 0, ….
Exemple de numere divizibile cu 10 :1230 ,790 , 1470, numere divizibile cu 100 :5400 ,6700,
numere divizibile cu 1000 :561000 , 42000 ,813000.
Criteriul de divizibilitate cu 25: Un număr natural este divizibil cu 25 dacă ultimele

două cifre formează un număr divizibil cu 25 și anume 00 , 25 , 50 ,75. Exemple de numere
divizibile cu 25 :3125 , 4150 , 7875, 4500 ,152000.
Relația de divizibilitate: Fie a și bdouă numere naturale, aîl divide pe b, a∨b, dacă
există c număr natural astfel ca b=a × c, între așib s-a stabilit relația de divizibilitate.
Propoziție: Pe mulțimea numerelor naturale relația de divizibilitate este o relație de

ordine, are următoarele proprietăți: este reflexivă, antisimetrică și tranzitivă.
Reflexivitatea: Orice număr natural este divizibil cu el însuși. ∀ a ∈ N , a∨a.

Antisimetria: Dacă a îl divide peb și b îl divide pe a atuncia=b. ∀ a , b ∈ N ,
a|b ∧ b|a → a=b.
Demonstrație: a|b ∧ b|a ↔ ∃c , d ∈ N astfel încât b=a × c∧

a=b × d → b= ( b ×d ) ×c ↔b=b × ( d × c ) ↔ d × c=1↔ d=1 ∧c=1 ↔ a=b .
Tranzitivitatea: Dacă a îl divide peb și b îl divide pe c atunci a îl divide pe c .
a∨b ∧b∨c → a∨c.
Demonstrație: a|b ∧ b|c ↔∃ d , e ∈ N astfel încât b=a × d∧c=b ×e →
c= ( a× d ) ×e ↔ c=a× ( d × e ) ↔ a∨c.
Observație: Relația de divizibilitate definită pe mulțimea numerelor naturale nu este una

de ordine totală. Între orice două numere naturale nu se poate stabili, întotdeauna, o relație de
divizibilitate.
Propoziție: Orice număr natural se poate descompune, în mod unic, într-un produs de
factori prim.
Definiție: Se numește cel mai mare divizor comun a două numere naturale ași bnumărul
d cu proprietățile:
 d∨a și d∨b.
 Dacă există un alt divizor comund 1 cu proprietatea d 1∨a șid 1∨b atunci d 1∨d .
Propoziție: Pentru a calcula cel mai mare divizor comun a două sau mai multe numere
naturale descompunem numerele în produse de factori primi și alegem factorii comuni la puterea
cea mai mică.
Exemplu:
24=23 ×3 ; 20=22 ×5 → c . m. m . d . c ( 24 ; 40 ) =22=4 .
Definiție: Două numere naturale pentru care cel mai mare divizor comun este 1 se
numesc prime între ele.
Exemplu: Numerele 15 și 8 nu sunt numere prime dar sunt numere prime între ele:
c . m. m. d .c (15 ; 8)=1.
Definiție: Se numește cel mai mic multiplu comun a două numere naturale ași bnumărul
m cu proprietățile:
 a∨m și b∨m.
 Dacă există un alt multiplu comun m 1 cu proprietatea a∨m 1 șib∨m 1 atunci m∨m 1.
Propoziție: Pentru a calcula cel mai mic multiplu comun a două sau mai multe numere
naturale descompunem numerele în produse de factori primi și alegem factorii comuni și
necomuni la puterea cea mai mare.
Exemplu: 24=23 ×3 ; 20=22 ×5 → c . m. m . m. c ( 24 ; 40 )=23 ×3 ×5=240 .
Propoziții:
1. Dacă un număr natural n este divizibil cu a și cu b și a șib sunt două numere

naturale prime între ele atunci numărul n este divizibil cu produsul lor.
( a∨n ∧b∨n ) ∧c . m. m. d . c . ( a , b )=1 → ( a ×b )∨n
2. Dacă d este un divizor comun pentru a și b atunci d este divizor și pentru
n × a+m× b dar și pentru n × a−m ×b, oricare ar fi n , m două numere naturale.
( d∨a ∧a∨b ) → d|( n × a+m× b ) ∧d|( n × a−m×b ) , ∀ n , m∈ N .
3. Oricare ar fi a și b două numere naturale atunci produsul lor este egal cu produsul
dintre cel mai mare divizor comun cu cel mai mic multiplu comun al celor două numere.
a × b=( c . m. m . d . c .(a ; b) ) × ( c .m . m. m. c . (a ; b) ).
Exemplu: c . m. m. m. c ( 24 ; 40 )=240 ; c . m .m . d . c (24 ; 40 ) =4;24 × 40=960;
240 × 4=960.
1. Determinați următoarele mulțimi de numere:
A={ n|n ∈ N , 2 n+4 ≤12 }
B= { n|n ∈ N ¿ , 5 n+3 ≤ 2n+ 15 }
și calculați mulțimile: A ∪ B , A ∩ B , A−B , B−A , A × B.

⇔ ⇔ ⇔ ⇔
Rezolvare: 2 n+4 ≤12❑ 2n+ 4 ≤ 8+ 4❑ 2n ≤ 8❑ 2× n ≤2 × 4❑ n ≤ 4.
În concluzie A={ 0 , 1, 2 ,3 , 4 }.
Pentru mulțimea Bprocedăm asemănător 5 n+3 ≤ 2n+ 15,

⇔ ⇔ ⇔
3 n+2 n+3 ≤ 2n+ 3+12❑ 3 n ≤ 12❑ 3 ×n ≤ 3× 4 ❑ n ≤ 4 , dar cum n era un număr natural diferit de
0 mulțimea B= {1 , 2 ,3 , 4 }
A ∪ B= {0 , 1 ,2 , 3 , 4 }, A ∩ B= {1 , 2 ,3 , 4 }, A−B={ 0 }, B− A=∅ ,
A × B= { ( 0,1 ) , ( 0 , 2 ) , ( 0 ,3 ) , ( 0 , 4 ) , ( 1 , 1 ) , ( 1 ,2 ) , ( 1 ,3 ) , ( 1 , 4 ) } ∪
∪ { ( 2 , 1 ) , ( 2 ,2 ) , ( 2 ,3 ) , ( 2 , 4 ) , ( 3 , 1 ) , ( 3 , 2 ) , ( 3 , 3 ) , (3 , 4 ) , ( 4 , 1 ) , ( 4 , 2 ) , ( 4 , 3 ) , ( 4 , 4 ) } .
2. Ce valori numere naturale pot lua literele a și b astfel încât să fie adevărate relațiile:
a−15<21 și b+15< 21.
Rezolvare : Cum a este descăzutul în operația de scădere de mai sus, va fi mai mare sau
egal decât scăzătorul, prin urmare: 15−15<21 ( A ), 16−15<21 ( A ), …, 35−15< 21 ( A ),
36−15<21 , ( F ). În concluzie a ∈ {15 ,16 , … , 35 }. Pentru cea dea doua literă găsim analog celor
⇔ ⇔
de mai sus: b+15< 21❑ b< 21−15❑ b<6 , b ∈ {0 , 1 , … ,5 }.
3. Determinați numerele naturale a și bcare fac să fie adevărate relațiile:
27 ≤ 16+a ≤ 32 și 50 ≤39+ b ≤61.
⇔
Rezolvare: Relațiile de inegalitate se mai pot scrie succesiv astfel: 27 ≤ 16+a ≤ 32❑
⇔ ⇔
16+11 ≤ 16+a ≤ 16+16❑ 11≤ a≤ 16❑ a ∈ {11, 12 ,13 , 14 , 15 , 16 }.
⇔ ⇔
50 ≤39+ b ≤61❑ 39+11 ≤39+ b ≤39+22❑ b ∈ {11, 12 ,13 , … , 22 }.
4. Determinați elementele următoarelor mulțimi de numere naturale:

{ |3b+b+152 ∈ N } și calculați:
A={ a ∈ N|2 a 5 ⋮3 }, B= b ∈ N
A ∪ B , A ∩ B , A−B , B−A.
Rezolvare:
2 a 5 ⋮3 → (2+ a+5 ) ⋮3 → a ∈ { 2 , 5 ,8 } → A= {2 , 5 , 8 }.
3 b+15
∈ N ↔ ( b+2 ) ∨( 3 b+15 ) ∧ ( b+ 2 )∨( b+2 ) →
b+2
( b+ 2 )∨( 3 b+15 ) −3 ( b+2 ) ↔ ( b+2 )∨( 3 b+15−3 b−6 ) ↔ ( b+ 2 )∨9 ↔
b+ 2∈ D 9={ 1 ,3 , 9 } ↔ b ∈ {1 ,7 } ↔ B= {1 , 7 }.
Cum A={ 2 ,5 , 8 } și B= {1 , 7 } atunci A ∪ B= {1 , 2, 5 , 7 , 8 }, A ∩ B=∅ ,
A−B={ 2 ,5 , 8 } și B− A={ 1 ,7 }.
5. Să se determine cifra x astfel ca numărul natural 214 x ⋮36.
Rezolvare: Dacă ( 214 x ⋮9 ) și ( 214 x ⋮ 4 ) cum 3 și 4 sunt două numere naturale prime
între ele atunci : 214 x ⋮9 × 4 ↔ :214 x ⋮ 36.
214 x ⋮9 → ( 2+ 1+ 4+ x ) ⋮ 9 → x ∈ { 2 } ,2142 ⋮ 4 → 2142⋮ 36.
6. Pentru pomul de Crăciun, s-au cumpărat 1800 de pachete cu napolitane, 1080

ciocolate și 720pachete cu biscuiți. Determinați numărul maxim de pachete cadou ce se pot
alcătui cu produsele respective, astfel ca fiecare pachet cadou să aibă același conținut. Ce conține
fiecare pachet?
Rezolvare: Numărul pachetelor cadou este un divizor comun al numerelor:
1800 , 1080 ,720, și anume cel mai mare divizor comun:
1800=23 ∙ 32 ∙ 52; 1080=23 ∙ 32 ∙ 5; 720=24 ∙32 ∙5
c . m. m. d .c ( 1800,1080,720 )=23 ∙3 2 ∙ 5=360(numărul de pachete cadou).
Fiecare pachet conține: 1800 :360=5 pachete cu napolitane, 1080 :360=3 ciocolate și
720 :360=2 pachete cu biscuiți.
7. Determinați cel mai mic număr natural care împărțit la 21, la 28și la 33 se obține
același rest egal cu 10.
Rezolvare: Fie n numărul necunoscut, n :21=c1 și restul10, n :28=c 2 și restul10,

n :33=c 3 și restul10. Conform teoremei împărțirii cu rest se obține:
n=21∙ c 1 +10, n−10=21 ∙ c 1, n−10=28 ∙ c 2 , n−10=33 ∙ c 3. Prin urmare numărul
n−10 este un multiplu comun al numerelor 21 , 28 ,33. Cum
21=3 ∙ 7 , 28=22 ∙7 ,33=3 ∙11 , c .m . m. m. c ( 21,28,33 )=3 ∙22 ∙7 ∙ 11=924 .
n−10=924 , n=924+10 , n=934.
II.12 Probleme propuse
1. Efectuați:
a) (3044+ 2056):17+3075 :15−6992:38 :23=¿
(Etapa locală, 1985, Sibiu) R: 513
b) 25 ∙ (160−30 ∙5 )−8−( 24+6 :6 )=¿

(Etapa locală, 1985, Bacău) R: 217
c) 400+ 480 :4−[ 680 :20+ 4 ∙ ( 20+12+ 18 ) ]=¿
(Etapa locală, 1986, Bihor) R: 286
d) 48000−6000 :2000+ ( 300+80 : 40 ) ∙ 7−48125=¿
(Etapa județeană, 1986, Cluj) R: 1986
e) 1+5 ∙ {32:8+ 0 ∙ [ 40+8 ∙ ( 200 :5−72:2 ) ] }=¿

(Etapa locală, 1985, Neamț) R: 21
2. O şcoală are 6 săli de clasă. În fiecare sală sunt câte 17 bănci de câte două locuri. Câţi
elevi pot fi primiţi în această şcoală? Câte bănci mai sunt necesare dacă în prima zi de şcoală au
sosit 214 elevi?
R:204 locuri; 5 bănci.
3. În 3 cutii sunt 251 de bomboane. Aflaţi câte bomboane sunt în fiecare cutie dacă în
prima sunt cu 10 bomboane mai mult decât în a doua, iar în a treia sunt cu 15 bomboane mai
puţin decât în prima.
R: 77; 82; 92
4. Câte jucării s-au vândut într-un an într-un magazin dacă în fiecare lună s-au vândut cu
200 mai multe jucării decât în luna precedentă şi în ultima lună s-au vândut 2500 de jucării.
5. Determinaţi cifra a dacă 4814 a ×6=2 aaaaa .
R: a=8
6. La o librărie se aflau 1230 de caiete de matematică şi dictando. După ce s-au vândut

78 caiete de matematică şi 42 de dictando, au rămas de 4 ori mai multe caiete de matematică
decât de dictando. Câte caiete din fiecare fel au fost la început în librărie?
7. Suma a două numere este 380, iar diferenţa lor este de trei ori mai mare decât
numărul mai mic. Care sunt numerele?
R: 76; 304.
8. Din 100 kg de grâu se obţin 90kg de făină. Ce cantitate de grâu este necesară pentru a
obţine 675 kg de făină?
9. Pentru a hrăni într-o zi 5iepuri Ionuţ cumpără 3 kg de morcovi. Ce cantitate de

morcovi ar trebui să cumpere Ionuţ dacă ar avea9 iepuri?
10. Patru tractoare ară în 7 zile o suprafaţă de 160 ha. Alte 26 tractoare trebuie să are un
teren dreptunghiular cu dimensiunile de 5200 m şi 600 m. Să se afle în câte zile pot ara terenul
cele 26 de tractoare.
11.O gospodină a cumpărat 3kg de mere şi 2 kg de pere şi a plătit 22 lei. Alta a

cumpărat 5 kg mere şi 3 kg pere şi a plătit 35 lei. Cât costă un kg de mere şi costă un kg pe pere?
12. Pentru 6 mese şi 25 de scaune s-au plătit 4165 lei. Cât s-a plătit pentru o masă şi cât
pentru un scaun dacă o masă costă cât 3 scaune?
13. Un pix şi un stilou costă împreună 30 lei. Cât costă fiecare dacă preţul pixului
reprezintă o pătrime din preţul stiloului?
14. La un raion de articole sportive se aflau biciclete cu 2 şi 3 roţi, în total 40 de bucăţi

ce aveau împreună 95 de roţi. Să se afle numărul bicicletelor cu 2 şi al celor cu 3 roţi care se
aflau în magazin.
15.Aflaţi trei numere a căror sumă este 36, primul este de două ori mai mic decât al
doilea şi de trei ori mai mic decât al treilea
16. Aflaţi două numere naturale ştiind că împărţind un număr la celălalt obţinem câtul 2
şi restul 3 iar diferenţa dintre numere este 7.
17. Într-o livadă sunt de două ori mai mulţi pruni decât meri şi 40 caişi. Dacă în livadă
sunt 460 pomi câţi meri şi câţi pruni sunt în livadă.
18. De Ziua Şcolii 150 de elevi au participat la activităţi de cultură generală, 160 au
participat la jocurile sportive, iar 90 au participat la ambele activităţi organizate. Câţi elevi au
participat la sărbătoarea organizată.
19. Pentru pomul de Crăciun s-au cumpărat 60 de globuleţe. Argintii de trei ori mai
puţine decât roşii iar aurii, de două ori mai multe decât argintii. Câte globuleţe roşii, câte argintii
şi câte aurii s-au cumpărat.
20. Diferenţa a două numere naturale este 92, ştiind că unul este de trei ori mai mare
decât celălalt, aflaţi numerele.
21. Suma a două numere naturale este 48, împărţind unul din numere la celălalt obţinem
câtul 3şi restul 8. Aflaţi cele două numere.
22. Aflaţi trei numere a căror sumă este 102, primul este de două ori mai mic decât al
doilea şi de trei ori mai mic decât al treilea.
şi restul 2 iar suma lor este 22.
26. De Ziua Şcolii 120 de elevi au participat la activităţi de cultură generală, 220 au
participat la jocurile sportive, iar 60 au participat la ambele activităţi organizate. Câţi elevi au
participat la sărbătoarea organizată.
27. Pentru pomul Crăciun s-au cumpărat 72 de globuleţe. Argintii de trei ori mai puţine
decât roşii iar aurii, de două ori mai multe decât argintii. Câte globuleţe roşii, câte argintii şi câte
aurii s-au cumpărat.
câtul 3 şi restul 8. Aflaţi cele două numere.
34. De Ziua Şcolii 130 de elevi au participat la activităţi artistice, 210 au participat la
jocurile sportive, iar 90 au participat la ambele activităţi organizate. Câţi elevi au participat la
sărbătoarea organizată.
42. De Ziua Şcolii 145 de elevi au participat la activităţi artistice, 152au participat la
43. Pentru pomul de Crăciun s-au cumpărat 54 de globuleţe. Argintii de trei ori mai
puţine decât roşii iar aurii, de două ori mai multe decât argintii. Câte globuleţe roşii, câte argintii
şi câte aurii s-au cumpărat.
R: 56; 115.
sunt 285pomi câţi meri şi câţi pruni sunt în livadă.
51 Pentru pomul Crăciun s-au cumpărat 78 de globuleţe. Argintii de trei ori mai puţine
53. Suma a două numere naturale este 108, împărţind unul din numere la celălalt
obţinem câtul 3 şi restul 8. Aflaţi cele două numere.
61. Suma a două numere naturale este 208, împărţind unul din numere la celălalt
obţinem câtul 3 şi restul 8. Aflaţi cele două numere.
62. Calculați:a) 5 ∙15−3 ∙ [14 : 2−4 ∙ ( 72 :9−56 : 8 ) ] −3.
b) 2106+ ( 1+2+3+ …+2016 ) . R:a)63, b) 2035242
63. Aflați trei numere dacă suma primelor două numere este 159, suma ultimelor două
este 152 iar primul număr adunat cu ultimul este 143.
64. Suma a trei numere este 108. Primul număr este de două ori mai mic decât al doilea
și de trei ori mai mic decât al treilea. Care sunt numerele?
65. Aflați valoarea lui x din următoarele egalități:
a) 634−[ ( 206 × 4−618 :3 ) : x ] ×2=222;
b) 201+ [ ( 702+201 ) :3−( 125+ x ) × 2 ] :7=208;
c) 30+3 × [ 85−( 75−65 ) × x+ 80 ] =519;
d)[ 40+ ( x :8−32 ) × 450 :15−1990 ] :2=10. R:x=472
e) {14400−[ 200−1146 : ( 2200−x ) ] × 900 } : 450=14; R:x=2194

f) 60 × 90−50 × {84−[ 45−( 7 x−9 ) ×2 ] }−10=2240; R: x=3
g) [ ( x+ 1880:2 ) × 4+ 4 ] ×2=4 × 1930;
h) ( x−2 ) ×6+ 2× (7−5 ) ×6−30=0;
i) 1800− [ (205−103 ) ×2+ ( 705 :5 ) × x ] :3=1497.
66. Să se determine n număr natural astfel ca următoarele propoziții să fie adevărate:
a) P(n): 2 ×n+7 ≤ 18. R: n ∈ { 0 ,1 , 2 ,3 , 4 ,5 }.
b) P(n): 3 ×n+ 9 ≤20. R: n ∈ { 0 ,1 , 2 ,3 }.
c) P(n): 4 +5 ×n ≤ 30. R: n ∈ { 0 ,1 , 2 ,3 , 4 ,5 }.
d) P(n): 2 ≤3 × n+1≤ 25. R: n ∈ {1 , 2 ,3 , 4 ,5 ,6,7,8 }.
e) P(n): 2n+ 1 ≤ 33. R: n ∈ { 0 ,1 , 2 ,3 , 4 } .
f) P(n): 103 × n+2 ≤ 1000001. R: n ∈ { 0 ,1 }.
g) P(n): 52 ≤10 × n+ 2≤ 72. R: n ∈ {5 , 6 , 7 } .
67. Să se determine elementele mulțimilor A și B unde
a) A={ n ∈ N |2+n ≤ 5 }, B= { n∈ N|3n ≤ 82 }
2 b+7
b) A={ a|2 a´ 0 ⋮ 9 } , B= b {|
b+1
∈N }
și calculați: A ∪ B , A ∩ B , A−B , B−A.
R: a) A={ 0 , 1, 2 ,3 } , B= { 0 ,1 , 2 ,3 , 4 }, A ∪ B= {0 , 1 ,2 , 3 , 4 }, A ∩ B= {0 , 1 , 2, 3 } ,
A−B=∅, B− A={ 4 }.
68. Să se calculeze următoarele sume de numere naturale:
a) 15+16+17 +…+39=¿. R: 675.

b) 152 +162 +172 +…+ 392=¿ R: 19525
c) 153 +163 +17 3+ …+393=¿ R: 597375
69. Să se descompună în factori primi următoarele numere naturale: 243; 512; 521; 720;
452; 820; 1132; 1024;
70. Să se determine valoare x, bază de numerație, astfel ca:
a) 1010( x )=10 (10 ); b) 1000111( x )=71(10) ; c) 2122( x )=71(10 ).
d) 2103(x)=147(10); e) 1101(x)=37(10) .
71. Să se calculeze cel mai mare divizor comun și cel mai mic multiplu comun pentru
următoarele numere naturale: a) 54; 72. b) 135; 75. c) 150; 90. d) 246; 216.
R:a)18;216. b)15;675. c) 30; 450. d) 6;1456
72. Determinați cifrele x , y astfel încât: a) x 2´ y ⋮18. b) 1 ´xy ⋮ 36. c) 1 x´1 y ⋮ 45.
d) 1 x´0 y ⋮12.e) 2 x´1 y ⋮ 6.
R:a)720 ; 522; 324 ; 126 ; 828.b) 108; 144; 180.
73. Găsiți mulțimile de numere naturale: A=¿{a∈N , 2 a´ 0⋮3},
{ |2b+3
B= b ∈ N
b+11
∈ N }, A ∪ B , A ∩ B , A−B , B−A , A × B .
74. Comparați numerele:a) 3 42 cu 263; b) 586 cu 2215; c) 730 cu 360.
75. Transformați din baza 10 în bazele 2, 3 respective 4 numărul 435. Verificați

rezultatul obținut.
R: 435(10)=110110011(2) , 435(10)=121010(3) , 435(10) =12303(4 )

Capitolul I+II PIPP

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Capitolul I+II PIPP

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Cuprins

I. Elemente de logică matematică, mulțimi, operații cu mulțimi……………………….5

I.1 Propoziții logice, operatori logici, tautologii………………………………………...5

I.2 Cuantificatorii logici existențial ( ∃ ) și universal ( ∀ )………………………………..7

Într-un studiu introductiv, Academicianul Nicolae Teodorescu afirmă: “Aptitudinile

Prin acest curs de matematică pentru învățământul școlar și preșcolar încercăm să

I. Elemente de logică matematică. Mulțimi operații cu mulțimi

I.1 Propoziții logice, operatori logici, tautologii

Uneori, cuvintele și frazele utilizate în matematică au un sens care nu coincide cu sensul

Definiție: Se numește conjuncția propozițiilor p , q propoziția notată p ˄q ( pși q)

Definiție: Se numește implicația propozițiilor p , q propoziția notată p →q ( se citește p

Definiția implicației propozițiilor, p →q este redată în tabela logică de adevăr:

Observație: Nu toate teoremele admit reciproce adevărate.

Definiție: Echivalența propozițiilor p , q este un operator logic care transformă

Definiția este redată mai jos în tabela de adevăr a echivalenței propozițiilor.

Definiție: Propozițiile care conțin necunoscute, în logica matematică se numesc

Exemplu: p ( x ) „ x+5=11 ” este un predicat unar, conține o necunoscută,

p ( 6 ) „6+ 5=11 ” este adevărată iar p ( 2 ) „ 2+5=11 ” este falsă.

I.2 Cuantificatorii logici existențial ( ∃ ) și universal ( ∀ ). Tautologii.

Asupra predicatelor operează cuantificatorii logici existențial ( ∃ ) și universal ( ∀ ).

Definiție: Cuantificatorul existențial (∃ x ∈ M ), p( x ), se citește există x din mulțimea M

Fie M o mulțime nevidă, M = { x 1 , x 2 , … , x n } ,

Exemplu: ( ∃ x ∈ M = {1,5,7,13 }) , 4 + x=9, ( A ) ; deoarece există valoarea x=5 pentru care

Definiție: Cuantificatorul universal ( ∀ x ∈ M ), p(x ), se citește oricare ar fi x din

Asemănător definiția poare fi enunțată și astfel:

Fie M o mulțime nevidă, M = { x 1 , x 2 , … , x n } ,

( ∀ x ∈ {1,5,7,13 }), 4+ x=9 , ( F ); deoarece propoziția nu este adevărată pentru toate

Și negația propoziției ”Oricare ar fi x ∈ M are loc p(x )” este echivalentă cu ”Există

Exemplu:(∃ x ∈ {1,5,7,13 }), 4+ x=9, ( F ) ↔ ( ∀ x ∈ {1,5,7,13 }), 4+ x ≠ 9 , ( F ).

(∃ x ∈{1,5,7,13 }), 4 + x=21, ( A ) ↔ ( ∀ x ∈ {1,5,7,13 }), 4+ x ≠21, ( A ) .

( ∀ x ∈ {1,5,7,13 }), 4+ x=9 , ( A ) ↔ (∃ x ∈{1,5,7,13 }), 4 + x ≠ 9, ( A ) .

( ∀ x ∈ {1,5,7,13 }), 4+ x >19, ( A ) ↔ (∃ x ∈{1,5,7,13 }), 4 + x ≤ 19, ( A ) .

Cele mai cunoscute tautologii sunt:

Tautologiile se demonstrează cu ajutorul tabelei de adevăr: p ˅ p ;

Asemănător se demonstrează tautologia echivalențelor: ( p ↔q ) ↔( p ↔ q).

Exemplu:7. Legile lui De Morgan: p ˅q ↔ p˄ q; p ˄q ↔ p˅q.

8. Legea negării implicației: p →q ↔ p ˄q .

I.3 Mulțimi, incluziunea mulțimilor, egalitatea mulțimilor. Proprietăți.

Exemple: Prin enumerarea elementelor fie mulțimile A={ 0 , 1, 2 ,3 } și B= {0 ,a , 2 , b , c }.

Pentru a arăta că un element se află într-o mulțime se utilizează semnul de apartenență

În definirea unei mulțimi se folosesc și diagrame:

Egalitatea mulțimilor: A=B. Mulțimea A este egală cu mulțimea B dacă A ⊆B și

Demonstrație: Reflexivitatea – orice mulțime este inclusă sau egală în ea însăși:

Propoziție: Relația de egalitate a mulțimilor este o relație de echivalență, are

Demonstrație: Reflexivitatea – orice mulțime este egală cu ea însăși:

Simetria – dacă mulțimea A este egală cu B atunci șiB este egală cu A:

Tranzitivitatea – dacă mulțimea A este egală cu B și B este egală cu C atunci Aeste

Pentru exemplele A={ 0 , 1, 2 ,3 } și B= {0 ,a , 2 , b , c }, card ( A)=4 și card ( B)=5.

Mulțimea părților unei mulțimi

Exemplu: Dacă M = {1 , 2 ,3 }, card (M )=3 atunci

I.4 Operații cu mulțimi. Proprietăți.

Definiție: Se numește reuniunea mulțimilor A , B mulțimea notată A ∪ B ce conține

Propoziție: Oricare ar fi A și Bdouă mulțimi A ⊆ A ∪ B și B⊆ A ∪ B.

Exemplu: Dacă A={ 0 , 1, 2 ,3 } și B= {0 ,a , 2 , b , c } atunci A ∪ B= {0 , 1 ,2 , 3 , a , b , c }.

Definiție: Se numește intersecția mulțimilor A , B mulțimea notată A ∩ B ce conține

Propoziție: Oricare ar fi A și B două mulțimi au loc următoarele relații:

Exemplu: Dacă A={ 0 , 1, 2 ,3 } și B= {0 ,a , 2 , b , c } atunci A ∩ B= {0 , 2 }.

Propoziție: Oricare ar fi A și B două mulțimi finite atunci are loc relația:

cadr ( A ∪ B )=card ( A )+ card ( B )−card( A ∩ B).

Exemplu: Dacă A={ 0 , 1, 2 ,3 } și B= {0 ,a , 2 , b , c } atunci

card ( A ∪ B )=7=4+5−2=card ( A ) +card ( B )−card( A ∩ B).

Oricare ar fi A, B ,C trei mulțimi finite atunci:

cadr ( A ∪ B ∪C )=card ( A ) +card ( B ) +card ( C )−¿

−card ( A ∩ B ) −card ( A ∩C )−card ( B ∩C )+ card( A ∩ B ∩C).