Tema 4.

Mijloacele circulante ale întreprinderii

1. Esenţa economică, componenţa şi structura mijloacelor circulante
2. Sursele de finanţare a mijloacelor circulante
3. Normarea mijloacelor circulante – bază pentru dirijarea lor eficientă
4. Indicatorii de utilizare eficientă a mijlaocelor circiulante

Bibliografie
1. I. Blaj, N. Ciornîi „Economia firmelor contemporane”
2. P. Roşca „Economia întreprinderii”
3. Revista „Contabilitate şi audit”, nr. 8, 1997

=1=
MC sunt mijloace băneşti care apar în întreprindere sub 2 feluri de fonduri:
- fonduri ale circulaţiei
- fonduri circulante de producţie
Fondurile circulante de producţie sunt obiecte ale muncii care participă la procesul de
producţie o singură dată, işi transpun valoarea totalmente în costul producţiei fabricate şi îşi
schimbă totalmente forma iniţială natural – materială.
MC pot fi clasificate în felul următor:
1. În dependenţă de sfera pe care o deservesc:
- fonduri circulante de producţie – deservesc sfera producerii
- fonduri ale circulaţiei – deservesc sfera circulaţiei
2. Se împart în grupuri şi elemente şi servesc bază pentru normare.
Grupe:
- rezerve de producţie
- produs în curs de execuţie
- cheltueli pe viitor
- produs finit la depozit
- creanţe
- mijloace băneşti
Rezervele de producţie se împart în următoarele elemente:
- materia prima
- materiale principale şi auxiliare
- toate felurile de energie şi combustibil
- toate felurile de ambalaj
- piesele de schimb
- inventarul (cu termen de slujbă pînă la un an şi valoare nu mai mare de 6000 lei)

1
 MC

FCP FC

RP PCEx ChV PFD Cr MB

Normate Nenormate
3. În dependenţă de modul de normare, deosebim:
- MC normate
- MC nenormate
4. După sursele de finanţare se împart în:
- MC proprii
- MC împrumutate

=2=

Sursele de finanţare a MC depind de forma de proprietate a Î. Dar indiferent de forma

organizatorico – juridică, forma de proprietate, mărimea Î., la general sursele se împart în 3
categorii:
- surse proprii – nemijlocit depind de forma de proprietate. Se finanţează de către stat (din
buget) pentru întreprinderile statale (100% proprietate de stat) şi se reflectă în fondul
statutar. Se finanţează de către proprietar (proprietari) pentru întreprinderile private
indiferent de ce fel de rezident este proprietarul. Pentru întreprinderile în care statul îşi
menţine o pondere oarecare tot către susra proprie, indiferent de forma de proprietate,
marimea întreprinderii şi forma organizatorico – juridică se atîrnă profitul ramas la
dispoziţia întreprinderii (Profitul net).
- În anumite cazuri, pentru perioade scurte de timp se utilizeză sursa alăturată sursei proprii
(pasivele stabile – capitolul V al pasivului) indiferent de forma de proprietate, mărimea şi
forma organizatorico – juridică a întreprinderii.
- În cazurile cînd sursa proprie şi cea alăturată sunt insuficiente pentru finanţarea sporului
de MC se apelează la sursa împrumutată de către orice întreprindere – credite bancare de
scurtă durată (max pînă la 18 luni).

=3=

Normarea MC este o metode eficientă pentru dirijarea acestora pentru optimizarea

diferitor feluri de stocuri.

2
 Normarea reprezintă standart pentru analiza şi eficienţa utilizării MC.
Normarea MC reprezintă procesul de stabilire a normativelor pentru grupele de MC
normate. Normativul MC reprezintă o sumă bănească sub un anumit grup de MC normate
minimă, dar suficientă pentru a asigura funcţionalitatea ritmică a întreprinderii (sau în
dependenţă de cerinţele clienţilor).
Normativul, la general, se determină după următorul algoritm:
1. Se determină consumul zilnic.
2. Se determină numărul de zile de rezervă sub formă de normativ.
3. Se determină normativul de MC pentru elementul şi grupul dat.
Normativul pentru fiecare element a rezervelor de producţie se determină după
relaţia:

, unde

Ni – normativul elementului i a rezervei de producţie

Can i – consumul anual pentru elementul i conform devizului anual de cheltuieli, lei
Tri – numărul de zile de rezervă pentru elementul i
360 – durata anului rotungită
Analogic, se determină normativul pentru producţia finită.

, unde

Cost an – costul de producţie al volumului anual de producţie

Tr – numărul de zile de rezervă a producţiei finite la depozit
Normativul pentru prioducţia în curs de execuţie se determină după relaţia:

, unde

Cpr – costul de producţie conform programului de producţie

Tc – durata ciclului de producţie
K – coeficientul de creştere uniformă a creşterii cheltuielilor care se determină după

relaţia , unde

m – ponderea consumurilor materiale directe în costul de producţie

=4=

MC deservesc cu amanuntul 3 sfere:

3
- Sfera circulaţiei – începe cu bani pe contul întreprinderii şi se finalizează cu stocuri de
materie şi materiale la depozit
- Sfera de producere – începe cu lansarea stocului de materie şi materiale de la depozit în
secţiile de producere şi se finalizează cu obţinerea produsului finit în secţiile de
producere
- Sfera circulaţiei începe cu recepţia produsului finit la depozit şi se finalizează cu bani pe
cont
Astfel, MC se află în mişcare în cerc continuu.
Indicatorii de utilizare a eficienţei MC sunt:
1. Numărul de rotaţii întro perioadă de timp (an, lună, tirmestru) sau ca esenţă economică
acest indicator reflectă cîţi lei – vînzări se obţin întro anumită perioadă la fiecare leu MC
indicate în circulaţie.

Valoarea media anuală a MC este egal ca media aritimetică a MC la începutuil şi sfîrşitul

anului.
2. Koeficientul de încadrare a MC în producere este invers coeficientului direct.

3. Durata unei rotaţii