Activitatea investiţională a

întreprinderilor

2 ORE

Marcela Botnaru,
Lector superior, cat. EMI, FIEB
1. Noţiune de investiţie. Clasificarea
investiţiilor.
2. Eficienţa investiţiilor: absolută şi
comparativă.
1. Noţiune de investiţie. Clasificarea investiţiilor.

Principala formă de reproducţie

lărgită a fondurilor fixe o constituie
procesul de creare şi renovare a MF prin
construcţia a unor noi obiecte, extinderea,
reconstruicţia sau reutilarea tehnică a Î şi
obiectelor în funcţiune.
• Investiţiile - investirea pe termen lung a unor
mijloace atît în interiorul ţării cît şi peste
hotarele ei, în scopul de a crea noi
întreprinderi şi de a le moderniza pe cele
existente, a implementa tehnica şi tehnologiile
avansate, a majora volumul producţiei şi a
obţine profit.

• Investitorul este antreprenorul, organizaţia

sau statul care alocă investiţii capitale pe
termen lung într-o anumită afacere sau
întreprindere în scopul de a obţine profit
 Investiţiile capitale sunt cheltuielile
materiale, de muncă şi resursele băneşti
orientate spre restabilirea şi suplimentarea
MF. Sursa principală a investiţiilor capitale
o constituie fondul de acumulare destinat
consolidării MF. Aceste surse sunt:
• fondul de amortizare,
• mijloacele populaţiei investite pentru
construcţia caselor de locuit.
 Investiţiile se clasifică:
• Materiale - obiectele de producţie şi
neproductive în stadiu de construcţie,
utilajele şi maşinele destinate pentru
înlocuirea sau extinderea parcului de
mijloace tehnice, majorarea rezervelor
tehnice şi materiale, etc.
• Băneşti - capitalul alocat pentru crearea
investiţiilor materiale şi asigurarea producţiei
de mărfuri investiţionale
 Investiţiile globale în producţie sunt
destinate menţinerii şi majorării capitalului
de bază şi a rezervelor. Investiţiile globale
sunt alcătuite din 2 componente:

• amortizare - resursele de investiţii

necesare pentru compensarea uzurii MF,
reparaţia lor, restabilirea stării lor iniţiale.
• Investiţii nete - investirea capitalului în
scopul majorării, suplimentării MF prin
construirea clădirilor, instalaţiilor, etc. O mare
parte din investiţii sunt alocate în sfera
social-culturală, ştiinţă, învăţămînt, ocrotirea
sănătăţii, culturii fizice şi sport, informatică,
protecţia mediului, pentru construcţia noilor
obiecte în aceste ramuri, perfecţionarea
tehnicii şi tehnologiilor noi, întroducerea unor
inovaţii.
 În funcţie de sfera în care se investesc
mijloacele şi caracterul rezultatelor
preconizate, investiţiile se împart:
• investiţii reale - mijloacele investite în
ramurile economiei ce asigură obţinerea
capitalului real, adică majorarea mijloacelor
de producţie, a valorilor şi rezervelor
materiale.
• financiare - mijloacele investite în acţiuni,
obligaţii, alte hîrtii de valoare şi insrumente
financiare.
 În funcţie de scopul investiţiilor, ele pot
fi:
• pe termen scurt - 1 -3 luni
• pe termen lung - de la un an pînă la cîţiva
ani, uneori şi zeci de ani.
După criiteriul de apartenenţă,
investiţiile se împart:
• de stat
• private
• străine
 2. Eficienţa investiţiilor: absolută şi
comparativă.
Capitalul necesar pentru investiţii este
limitat.
Orice program de investiţii poate avea
mai multe variante de realizare. Astfel,
pentru selectarea variantei optimale, apare
necesitatea estimării eficienţei economice a
fiecărei variante de investiţii.
 La analiza şi aprecierea variantelor de
investiţii pot fi folosiţi diferiţi indicatori, aşa ca:
• Indicatorii ce reflectă rezultatele obţinute în urma
realizării proiectelor de investiţii: CP, VP an, Pr an...
• Indicatorii care exprimă eforturile necesare pentru
realizarea proiectului de investiţii şi funcţionarea
obiectivului: volumul investiţiei, duarta de execuţie
a lucrărilor de investiţii, Ch anuale de producţie,
Nm, etc.
• Indicatorii eficienţei economice a investiţiei,
termenul de recuperare a investiţiilor, investiţia
specifică, etc.
 Estimarea eficienţei economice a
investiţiilor poate fi determinată prin
eficienţa absolută şi eficienţa
comparabilă.
Cînd se determină eficienţa realizării
unei singure variante de investiţii se
determină eficienţa economică absolută.
Iar în cazurile estimării mai multor variante
posibile se determină eficienţa
comparabilă.
 Pentru estimarea eficienţei economcie a
investiţiilor se calculează indicatorii:
1. Termenul de recuperare a investiţiilor -
Ki
Ti =
Pni  Pn0
Ti - termenul de recuparare a investiţiilor pe varianta i
Pn0 - profitul net anual înainte de modernizare
Pn i - profitul net anual aferent variantei i de
modernizare
Ki - volumul investiţiilor necesare pentru modernizare pe
varianta i.
 2. Coeficientul de investiţie
economică a investiţiilor, E, - raportul
dintre profitul net anual, Pn, şi volumul de
investiţii, K:
Pn
E
K
 În cazurile cînd investiţiile sunt
utilizate pentru pentru modernizarea şi
reutilarea tehnică a Î, coeficientul de
eficienţă economică se calculează în felul
următor:
Pni  Pn0
Ei 
Ki

Pn0 - volumul profitului anual pînă la

modernizare
 Investiţia specifică, I, - exprimă
necesitatea de investiţii pe o unitate de
capacitate de producţie şi se calculează în
modul următor:

K
Is 
q

q - capacitatea anuală de producţie

 Pentru cazurile în care investiţiile se
folosesc pentru modernizarea şi reutilarea
tehnică a Î, investiţia specifică se
determină:
Ki
Isi 
qi  q0

qi - capacitatea anuală de producţie pe

varianta i;
qo - capacitatea anuală de producţie înainte de
modernizare
 În cazul existenţei mai multor
variante de investiţii, se cercetează nu
numai după volumul de investiţii necesar,
dar şi după volumul de cheltuieli de
producţie. În rezultatul implementării unui
alt proiect ce conţine un volum mai mic de
investiţii, dar cu cheltuieli de producţie mai
mari, se poate obţine acelaşi efect.
 De aici apare necesitatea exprimării
estimării comparative a eficienţei
economice a diferitor variante de investiţii
Eficienţa economică comparativă,
Ec se calculează:
C1  C 2
Ec 
K 2  K1
• C1, C2 - cheltuielile anuale de producţie în
proeictele 1 şi 2
• K1 , K2 - volumele de investiţii necesare
pentru realizarea proiectelor 1 şi 2
 În acest caz se calculează şi
termenul de recuperare a investiţiilor Tc,
ca valoare inversă a eficientei economice
comparate:
K 2  K1
Tc 
C1  C 2
 În cazurile estimării mai multor variante
posibile de investire, varianta optimă poate fi aleasă
după min cheltuielilor echivalate, Zi.
Zi = Ci + EnKi, unde

Ci - cheltuielile anuale de producţie pe varianta i

Ki - volumul total de investiţii necesare pentru realizarea
proiectului pe varianta i
En - coeficientul normativ al eficienţei investiţiilor
Valoarea acestui coeficient normativ poate fi
stabilit individual de fiecare Î, dar el nu poate fi mai
mic decît rata dobînzii la creditele bancare.
 Mulţumesc
pentru atenţie!