Politica de preţ a firmei

(2 ore)

Marcela Botnaru
Lector superior
Cat. EMI, FIEB
1. Esenţa economică a preţului.
Funcţiile preţului.
2. Sistemul de preţuri şi
clasificarea lor.
3. Politica preţurilor.
 1. Esenţa economică a preţului. Funcţiile
preţului.

Una din cela mai importante

pîrghii ale activităţii economice, care
influenţează distribuirea,
comercializarea şi consumul
produselor este preţul.
Preţul este expresia valorică a
produsului şi a serviciilor prestate.
 Preţul reprezintă cantitatea de bani
pe care cumpărătorul este dispus să o
ofere producătorului în schimbul unui bun.
Preţul mai poate fi definit ca element
de măsură a unui produs sau serviciu în
expresie monetară. El este o categorie
economică cu ajutorul căreia se estimeză
utilitatea produsului fabricat sau a
serviciului prestat şi este veriga principală
a legăturilor dintre producători şi
consumatori.
 În cadrul unei întreprinderi, anume
preţurile determină creşterea sau
reducerea volumelor vînzărilor şi
profiturilor.
Stabilirea preţului de vînzare al
produselor şi serviciilor este unul dintre
cele mai importante decizii ale
întreprinderii, deoarece el influenţează
direct interesele producătorilor şi
consumatorilor, oferta şi cererea.
Respectiv modificarea preţurilor duce la
modificarea cererii şi ofertei.
 După modul de formare, preţurile
pot fi: Preţuri libere se formează
în urma confruntării, în condiţiile
economiei de piaţă, a cererii şi a
ofertei. Modificarea lor are loc numai
pe baza concurenţei libere.
Preţurile administrative se
stabilesc prin deciziile statului şi a
altor centre de forţă economică -
monopoluri, oligopoluri etc.
 Esenţa oricărei categorii economice
poate fi cunoscută prin studierea funcţiilor
îndeplinite. Preţurile sunt menite să
îndeplinească următoarele funcţii:
Funcţia de instrument de măsură
Funcţia de stimulare
Funcţia de distribuire
Funcţia de echilibrare a cererii cu oferta
Funcţia de pârghie
 Funcţia de instrument de
măsură, prin care se măsoară
consumurile de muncă, materie
primă, materiale ş.a., precum şi
mărimea profitului. În cadrul pieţei
concurenţiale mărimea preţului poate
fi diferită de cea dorită de vânzător
datorită confruntării cererii cu oferta.
În cazul pieţei imperfecte preţul, la fel,
se abate de la mărimea justificată prin
cost şi un profit rezonabil datorită
presiunii din partea producătorilor.
 Iată de ce preţul nu măsoară
totdeauna la justa valoare costul
de producţie şi profitul aşteptat.
Astfel, preţul serveşte ca bază de
calcul pentru indicatorii cantitativi
(PIB, VN, volumul investiţiilor,
volumul producţiei) şi calitativi
(rentabilitatea, productivitatea
muncii, randamentul fondurilor
ş.a.)
• Funcţia de stimulare se manifestă prin
mărimea profitului inclus în structura
preţului. Cu
ajutorul preţului pot fi stimulate sau nu
următoarele procese:
– progresul tenhico-ştiinţific ce presupune
elaborarea şi implementarea
tehnologiilor performante pentru
stimularea productivităţii muncii, creşterii
calităţii producţiei, lărgirii gamei de
produse, economiei resurselor
materiale;
 – modificarea structurii de producţie şi de
consum se petrece din contul cotelor
diferenţiate de impozite şi taxe, precum şi
datorită practicării preţurilor diferenţiate la
produsele substituibile.
• Funcţia de distribuire - că preţul oscilează în
jurul valorii sub influenţa
factorilor pieţei. Preţul participă la distribuirea şi
redistribuirea veniturilor între ramuri, între
regiuni, între diverse forme de proprietate, între
fondul de acumulare şi cel de consum, între
clasele sociale, între vânzător şi cumpărător.
 Funcţia de echilibrare a cererii cu
oferta reflectă legătura dintre producţie şi
consum. în cazul apariţiei disproporţiilor în
dezvoltarea economiei semnalul vine din
partea preţurilor. În cadrul sistemului
administrativ de comandă această funcţie a
fost îndeplinită în totalitate de către stat care
stabilea mărimea ofertei, a cererii, precum
şi nivelul de preţ ce trebuie practicat, în
cadrul economiei libere preţul limitează sau
stopează producţia ce nu are cerere şi
favorizează oferta la producţia ce se
caracterizează prin utilitate înaltă.
 Prin intermediul funcţiei de pârghie a
politicii economice preţurile au menirea de a
orienta activitatea întreprinderilor spre
utilizarea raţională a resurselor materiale,
umane şi financiare. Această funcţie deseori
este îndeplinită de către stat.

Formarea preţului de echilibru

 2. Sistemul de preţuri şi clasificarea lor.
Se deosebesc următoarele tipuri de
preţuri:
• preţurile cu ridicata,
• preţurile de achiziţie a producţiei agricole,
• preţurile cu amănuntul,
• tarifele de transport,
• tarifele serviciilor,
• preţurile de export,
• preţurile de import,
• preţurile producţiei de construcţie şi altele.
• Preţurile cu ridicata sunt preţurile
stabilite de întreprindere care vînd
produse cu ridicata altor firme sau firmelor
intermediare. Ele trebuie să acopere
cheltuielile de producţie ale întreprinderii şi
să asigure profitul care le-ar permite să
funcţioneze şi să se dezvolte în continuare
în condiţiile pieţii. Conform legislaţiei în
vigoare, preţurile cu ridicata includ
impozitul pe valoarea adăugată şi
accizele.
• Preţurile de achiziţie a producţiei
agricole trebuie să asigure cheltuielile
de producţie ale producătorilor şi să
le asigure obţinerea unui profit.
• Preţul cu amănuntul sunt preţurile
mărfurilor care se vînd cu amănuntul
în sistemul de comerţ. Preţul cu
amănuntul include preţul cu ridicata,
adaosul firmelor intermediare şi
impozitul pe valoarea adăugată.
Formarea preţurilor

Preţul
de cost
Profitul TVA Acciz
Adaosul firmelor
intermediare
Preţul cu ridicata TVA
Cheltuieli Profit

Adaosul
comercial
Preţul cu ridicata a firmelor intermediare de livrare TVA
Chel Profit
tuieli

Preţul cu amănuntul
 Conform schemei, orice
produs trece mai multe etape pînă
ajunge la consumator. Cu cît mai
puţine etape va trece produsul, cu
atît mai mici vor fi adaosurile la
preţul finit de comercializare cu
amănuntul a acestui produs.
Preţul produsului la fiecare etapă
include preţul etapei precedente
şi un adaos.
 Tariful include:
• Tarifele de plată a diferitor servicii prestate
populaţiei de către întreprinderi;
• Tarifele de remunerare a muncii;
• Tarifele vamale, etc.
Tarifele de transport reprezintă
costul transportării mărfurilor şi a
pasagerilor. Tarifele includ cheltuielile
întreprinderilor de transport, profitul şi
impozitul pe valoarea adăugată. Aceeaşi
structură o au şi tarifele serviciirlor.
• Preţul de export sunt preţurile
producţiei comercializate pe piaţa
mondială.Aceste preţuri se formează ca
şi preţurile cu ridicata. Dar conform
legislaţiei în vigoare, în aceste preţuri
nu se include TVA.
• Preţurile de import se stabilesc la
valoarea lor vamală, care include
valoarea mărfurilor procurate,
cheltuielile de transport şi de asigurare,
taxele vamale, accizele şi taxa pe
valoare adăugată.
 Preţurile producţiei de
construcţie reprezintă devizele de
cheltuieli ale lucrărilor de construcţie
şi ale obiectivele de construcţie,
calculate în conformitate cu
cataloagele preţurilor în vigoare ori cu
preţurilor contractuale.
 Modificarea unui grup de preţuri
cauzează modificarea preţurilor din
toate grupurile. Modificarea preţurilor
cu ridicata poate genera şi
modificarea preţurilor cu amănuntul şi
invers. Un rol deosebit în formarea
preţurilor revine preţurilor la resurse
energetice. Respectiv există o
corelaţie între preţurile la produsele
agricole şi produsele alimentare.
 Orice agent economic, înainte de a
introduce în producţie un produs sau serviciu
face calculele de preţ. Planificarea preţurilor
reprezintă cercetarea în perspectivă a
evoluţiei proceselor şi fenomenelor
economice ce determină preţurile.
Întreprinderea trebuie permanent să
studieze structura preţurilor, coraportul dintre
cheltuieli şi profit cuprinse în preţul respectiv
şi pe această bază să prognozeze nivelul
preţurilor în perspectivă.
 Cu toate acestea trebuie să se
ţină cont de următorii factori:
• Influenţa modificării produselor
• Influenţa modificării costurilor
• Influenţa modificării condiţiilor pieţii
• Influenţa modificării în relaţiile de
reparaţie
 Fiecare întreprindere tinde de
a maximiza profitul, dar aceasta
nu se atinge prin stabilirea
preţurilor ridicate. Profitul poate fi
maximizat şi pe baza extinderii
pieţii, astfel încît volumele de
producţie vor creşte ceea ce va
duce la reducerea costurilor de
producţie, adică şi maximizarea
profitului.
 Preţul la fiecare produs se stabileşte
în funcţie de situaţia financiară a firmei, de
poziţie ei pe piaţă, de caracteristicile
tehnice ale produsului, de trăsăturile
specifice ale cererii de piaţă. La stabilirea
preţurilor e necesar să se ia în
consideraţie preţurile pe piaţă la produsele
similare.
Preţul unui produs poate fi stabilit mai
înalt numai atunci cînd el are caracteristici
mai înalte decît produsele similare pe
piaţă.
 Astfel, politica preţurilor unei
întreprinderi, în afară de costul de
producţie, trebuie să ia în
consideraţie mai mulţi factori, aşa
ca nivelul şi dinamica preţului pe
piaţă, dinamica şi caracteristicile
cererii, formele şi intensitatea
concurenţei, etc.
 3. Politica preţurilor
În condiţiile economiei actuale preţurile
sunt influenţate de o serie de factori de care
trebuie să ţie cont firmele la stabilirea
preţurilor. Dintre aceşti factori fac parte:
• costul de producţie al fiecărui produs,
cererea,
• formele de concurenţă,
• potenţialul producătorilor,
• intervenţia statului în activitatea economică
şi altele.
 Pentru majoritatea serviciilor
şi produselor există un interval
posibil de stabilire a unui preţ
concret. Pentru fiecare produs
acest interval se situează între
limita maximă şi minimă. Limita
maximă e definită de consumatori
şi reprezintă mărimea maximă pe
ere acestea sunt dispuşi să o
plătească pentru produsul dat.
 Limita minimă este determinată
de costul produsului astfel încît preţul
minim să acopere toate costurile
legate de fabricarea şi
comercializarea unei unităţi de
produs.
Întreprinderile pot folosi diferite
politici de stabilire a preţurilor la
produsele şi serviciile ei.
 Cea mai răspîndită metodă de
stabilire a preţurilor este metoda costului.
Dacă există o evidenţă corespunzătoare a
costurilor, atunci preţul, p, se stabileşte ca
suma cheltuielilor totale la o unitate de
produs, Cut, şi un anumit profit, bu şi taxa
pe valaore adăugată, TVA:
 Deci, întreprinderea este
cointeresată ca marja de profit să
fie cit mai considerabilă. Însă
stabilirea unei marje înalte de
profit va duce şi la creşterea
preţului de realizare a produsului,
ceea ce poate împiedica
comercializarea lui.
Marja de profit poarte fi
stabilită ca un procent faţă de
costul total.
 Atunci, preţul produsului se
determină astfel:

a - este ponderea profitului dorit în costul total

al unei unităţi de produs.
 O altă metodă de stabilire a
preţurilor se bazează pe determinarea
preţului critic, care corespunde
volumului de producţie critic, pentru care
profitul este nul. După determinarea
preţului critic, întreprinderea îşi propune
obţinerea unui volum de profit pentru tot
volumul de producţie şi astfel se
determină preţul corespunzător al
producţiei.
 Pentru acesta trebuie de evedenţiat
aparte cheltuielile variabile şi cele fixe
pentru fabricarea fiecărui produs. Volumul
critic al produsului qc se determină

Cf- cheltuieli fixe totale

Cvu - cheltuieli variabile unitare
p - preţul unei unităţi de produs
 Pc - preţul critic
q - volumul
producţiei
Iar pentru a obţine volumul de profit dorit de către
întreprindere, Pd, la volumul dat al produsului, preţul
se poate determina astfel:
Mulţumesc pentru atenţie!!!