HERMANN HESSE

Lupul de step5"
_!ffi

T?aducere din limba germani de

Gponcn GUTU

r
tfr
editwra rao
lffil3ililiG!;r{F-Ll}-tf-t}.t !f.-{!o.f,q}-{Lx-tr-fl -{&- *r--e.
Insemndrile lui Harry Haller
Numai pentru nebuni
Ziua trecuse la fel ca toate celelalte; o pd.cilisem, o
omorAsem si pe aceasta, inceti;or, cu primitivitatea si
timiditatea artei mele de a-mi duce traiul; lucrasem
cAteva ore, cotrobiisem prin n\te ci4i vechi, durerile
obisnuite pentru un om de vArsta mea md. chinuiserd
timp de doui ore, inghitisem un praf, bucur6.ndu_md. ci
am putut si ingel astfel durerile, ficusem o baie fierbinte,
absorbind in tot trupul cildura tandri, primisem de trei
ori cAte ceva prin posti si parcursesem scrisorile tipnri_
;i
turile acelea nefolositoare, imi ficusem exerciliile de res_
piragie, dar, din comoditate, renuntasem de data aceasta
la exercigiile de gAndire si md plimbasem timp de o ori,
observAnd cum norii cirus desenau pe cer contururi fru-
rnoase) delicate, incAntitoare. Toate acestea erau foarte
agreabile, ca ;i cititul in ci.rti vechi, ca si baia fierbinte,
dar-punAnduJe cap la cap - ziuade azi nu fusese nici
fermecitoare, nici striluciti, nu fusese o zi norocoasi qi
plind de bucurie, ci una din acele zile care, incd de multi
weme incoace, trebuiau fie pentru mine ceva normal
sd.
30
%.. B il. - r
Lupul de stepd
qi obisnuit: zile potrivit de plicute, firi doar si poate
suportabile, acceptabile, incropite, zilele unui birbat
r:eva mai inaintat in vArstd si nemullumit,zilefrrd dureri
adevirate, firi griji adevdrate, nebAntuite de suferinld si
deznidejde, zile in care cAntire;ti firi pic de emotie sau
teami, cu sAnge rece si cumpS.tare, chiar;i intrebarea
dac5.nu cumva sosise timpul si urmezi exemplul lui
Adalbert Stifter Ei sd te accidentezi la birbierit.
Cine a a\,.ut parte insd gi de celilalt soi de zile, de cele
proaste, cu atacuri de gutd sau cu ingrozitoare dureri de
cap incuibirite temeinic inddritul ochilor, dureri care,
printr-o vraji. rea, iti transformi driceste vdzul si auzul
din bucurie in chin, sau de zile in care sufletul ti se stinge,
de zile grele ale goliciunii interioare si disperirii cAnd,
pe pi.mAntul acesta distrus si epuizat de societilile pe
acliuni, lumea oamenilor si asa-zisa culturi cu minci-
noasa si nemernica ei strilucire de tinichea bund. de dus
Ia bAlci se hiizesc la noi la orice pas intocmai ca un
vomitiv, concentrAndu-se si atingAnd culmea insuporta-
bilului in propriul eu bolnav - cine a avut parte de ase-
menea zile infernale se consideri multumit cu acest gen
de zile normale si mediocre cum fusese ziuanrea de azi,
sti recunoscS.tor lAngi soba caldi, constati recunoscitor,
citind ziarul de dimineatd,, cd. nici astdzi n-a izbucnit
vreun rizboi, cd. n-a fost instaurati nicio noud. dictaturi,
ci nu au fost date in vileag porcirii nemaipomenite in
politicd sau economie, acordeazd recunoscitor strunele
lirei sale ruginite, intondnd aproape binedispus, in chip
cumpitat, cu o veselie acceptabili., un psalm de multu-
mire, ce are si-l umple de plictis pe cumintele, blAndul si
mediocrul zeu amelit nitelq cu bromurS. al acelei st5.ri
31
 -4fE!Itr-r}.*-tf-'!=ttt-t t-!t-|F G - - G - -- - -
{
,l
HERMANN HEsSE
de impd.care, incAt in vizduhul ca de lapte cald al impd-
catei plictiseli, in absenpa durerii, o absenfe meritAnd
intreaga recunostint;, cei doi, zeul mediocru) care
mo!5ie plictisit, si omul mediocru, incS.runtit la tAmple,
cel ce ii cAnti psalmul in surdini., nu se deosebesc cAtusi
de pulin unul de altul de parcd, ar fi frali gemeni.
Ce lucruri bune sunt impdcarea, absenla durerii,
zilele suportabile, ce trec fur\, in care nici durerea, nici
plScerea nu indriznesc si ridice glasul, cAnd totul vor-
beqte in ;oaptd si se strecoari in vArful picioarelor. Numai
ci, din picate, eu sunt genul de om care nu suporti prea
bine multumirea de soiul acesta; cici, dupi o scurti peri-
oadi de timp, ea se transformS. pentru mine'in ceva insu-
portabil de urdt si grefos, aga incAt trebuie s5.-mi caut
refugiul, disperat, in alte temperaturi, cauzate fie de pli-
cere, fie, dacd altfel nu se poate, de suferinti. Dupi ce
sunt o vreme ocolit de pliceri sau dureri, dupi ce respir
aerul de suportabili., fadd indiferengd" a asa-ziselor zile
bune, in sufletul meu de copil se isci vAntul suferintei si
al nenorocirii, astfel incdt azvdrl zeului somnoros al
impicirii, in fata-i cople;iti de impdcare, ruginita lird. a
recunostintei mele, preferAnd si simt arudndin mine mai
degrabi o durere diabolici decAt aceasti convenabili
temperaturd a camerei. Atunci m5. apuci. dorul silbatic
de sentimente puternice, de senzatii, furia fati de o ase-
menea viald incolord., plati,, normatS. si sterilizati qi un
chef nebun de a distruge ceva, eventual un magazin uni-
versal sau o catedralS sau pe mine insumi, de a sdvArsi
ni;te tAmpenii temerare, de a smulge perucile cdtowa
dintre idolii venerabili, de a procura unor elevi cuprinqi
de dorul de ducd rAvnitele bilete de tren p6ni la
34
Lupul de stepd
Hamburg, de a seduce o fati sau de a le suci gAtul cdtorva
reprezentanti ai ordinii burgheze pe mapamond. Cici
ceea ce uram, dispreluiam gi blestemam eu mai mult gi
mai presus de toate erau: implcarea, sinitatea qi tihna,
optimismul cocolo;it al cetileanului oarecare, ordinea
obtuzd., prosperi a mediocritdfii, a tot ceea ce era nor-
mal, a ciii de mijloc.
Cam intr-o astfel de dispozilie mi aflam la sfhr;itul
acestei pasabile zi de duzind, cAnd se lXsa intunericul.
N-am incheiat-o intr-un mod normal gi recomandabil
pentru un om intru cAtva suferind, cum eram, cdzdnd
pradi patului gata ficut, ispitit de nada aceea de forma
unui recipient menit si-l incSlzeascS, ci mi-am incillat
panto{ii, mi-am imbricat nemulpmit paltonul, scArbit de
inconsistenla activitdfi mele din ziua aceea qi am ie;it
mAhnit in ora;ul invdluit de intuneric gi ceali ca sd dau pe
gAt, in localul La casca de ofel, ceea ce bdutorii numesc,
in virtutea unei vechi conventu, ,,un pihirel de vin".
Am coborAt deci din mansarda mea pe sciri, pe sci-
rile acestea striine, pe care imi era atAt de greu si calc, pe
scirile acestea totalmente burgheze, miturate, curate,
dintr-o casl in care locuiau trei familii de chiriasi si in
podul cireia se afla chilia mea. Nu ;tiu cum se intAmpli,
dar eu, lupul de stepi lipsit de un acoperig al siu si duq-
man insingurat al universului mic-burghez, sunt nevoit si
Iocuiesc intotdeauna, din pricina unui mai vechi senti-
mentalism al meu, in case tipic burgheze. Nu locuiesc nici
in palate, nici in case de proletari, ci intotdeauna tocmai in
cuiburile acestea ultracorecte, ultraplicticoase, impecabil
intrefinute ale burghezilor, unde miroase pulin a tere-
bentind ;i pulin a sdpun si unde te sperii dac6 inchizi qa
.55
 HERMANN HESSE
trAntind-o sau daci intri cu pantofii murdari. Atmosfera
aceasta o iubesc,fird indoialS, inci. de pe vremea cAnd
eram copil, iar dorul tainic de a avea un cd.min al meu md
pclartl intruna firi. scipare pe aceleasi drumuri prostesti.
Iii da, si apoi imi place contrastul dintre viata mea, dintre
viata mea insineuratS, h;ituit;, lipsiti de dragoste, pro-
fund dezordonatd, si universui familial, burghez. lmi
place si respir pe sciri mirosul acesta de lin\te, ordine,
curdtenie, cumsecJ.denie si docilitate domestici, un miros
care, in ciuda urii mele fati de apucdturile burgheze, mi
erno,tioneazd,, ;i totodati imi place si trec dupi" aceea
pragul carnerei rnele, unde toate aceste lucruri dispar,
unde printre teancurile de cdrti zac mucui de tigari qi
sticle de vin, unde domnesc dezordinea, rdceala,neorAn-
duiala;i unde toate cirtile, manuscrisele, gAndurile sunt
insemnate si pitrunse de chinul omului insingurat, de
intreasa problematicl a conditiei umane, de dorinta de a
da un nou sens absurdei vieti omenesti.
$i iati ci
ajunsesem in dreptul araucariei. [,a primul
etaj al casei noastre, scara trece pe lAngi micul palier din
fala unei locuinte care,frrd. niciun dubiu, este ireprosa-
bili, mai curatd si mai ingrifiti decAt celelalte, c6ci locso-
rul acesta striluceste de o curd.tenie supraomeneasci, este
un minuscul templu luminos al ordinii. Pe dusumeaua
parchetatd, pe care ti-e mili si calci, sunt asezate doui
postamente ornamentale, iar pe fiecare postament se afli
cAte un vas mare, intr-unul creste o azalee, intr-altul o
araucarie destul de vAnjoasi., un copicel pentru copii,
sdnitos si solid, de o rarl perfectiune, deoarece pAni gi
ultima frunzulitX striluceste proaspit spilatd. Uneori,
cAnd stiu cd nu md vede nimeni, imi imaginez cd locul
Lupul de stePd
iLcesta este un templu, m5, aqez pe o treapti ceva mai sus
rlc araucarie, mi odihnesc pufin, imi incrucisez bralele qi
llrivesc cu evlavie la aceasti mici gridinl a ordinii care,
prin tinuta ei impresionanti si prin ridicolul ei solitar, mi
trrlburi intr-un chip anume pAni in adAncul sufletuiui.
Am bdnuiala ci inddritul acestui palier se afld, in umbra
s{lnti a araucariei, o locuin{5 incircati cu mahon strilu-
t itor in care domneste un trai sinitos, al buneicuviinle,
r:i acolo oamenii se scoali de dimineali, i;i indeplinesc
obligatiile, petrec modeste gi voioase sirbXtori in familie,
rnerg duminica la biserici si se culcd devreme.
ArborAnd un aer de veselie, mdr;iluian'r pe asfaltul
rrmed;i tocit al strizilor, felinarele se uitau la mine, aure-
olate de lacrimi, Iuminile lor pAlpAiau in pAcla rece si
rrmedi ;i inchipuiau liciriri palide, reflectate de pdmAn-
tul ud. Mi-am amintit de anii uitati ai adolescenlei
rnele - ce mult indrigeam pe vremea aceea serile intune-
r:ate si pAcloase de la s{hr;itul toamnei sau al iernii, cu
<'AtI lScomie qi incAntare sorbeam pe vremea aceea sen-
timentul de singuritate si melancolie, mergAnd ore
intregi in noapte, infigurat in palton, pe ploaie gi pe lur-
tun5, in mijlocul naturii ostile, viduvite de frunze, inci
rle pe atunci eram singur, dar gustam din plin versurile
care mi bAntuiau qi pe care, dupd aceea, gezAnd pe mar-
ginea patului, le asterneam pe hArtie in camera mea, la
lumina lumAndrii! Ei, dar toate acestea trecuserS, goii-
scm paharul acesta pAni Ia lund si nimeni nu mi l-a mai
rrmplut la loc. imi pirea oare rdu ci se intAmplase a;a?
Nu, nu-rni pirea riu. Nu-mi pirea riu de nimic din tot
(icea ce fusese cdndva. imi pirea rlu de ziua de azi, de
prezent, de nenumiratele ore si zile pe care le pierdeam,
 HERMANN HEsSE Lupul de stePd
pe care le induram numai, zile carenu_mi
ofereau nimic, irceasta m-a bAntuit pe cAnd citeam dintr-un scriitor oare-
nici daruri, nici cutremuriri. Dar, slavd Doynnului,
exis- oare, pe cind reflectam Ia vreo idee de-a lui Descartes,
tau qi exceptii, existau cAteodati, arareoi,gi
altrel cle ore, de-a lui Pascal, ori s-a aprins inilpndu-md cu dAra-i
care imi aduceau cutremurdri, imi aduceau
daruri, sur_ aurie pAnd in sl5vile cerului in timp ce m; aflam cu
pau ziduri si md purtau iard. si iafi. pe mine, rdtd.citul,
iubita mea. Ah, cAt de greu este si dai de aceasti dAr5.
inapoi spre inima vie a lumii. Cuprins de tristele
;i toto_ dumnezeiasci in tumultul vielii pe care o ducem noi, in
dati de o vie emofie, am incercat sd_mi amintesc de
mijlocul acestei epoci pline de atAta impicare, atAt de
ultima oard cAnd imi fusese dat si am un astfel de
senti_ imburghezite, atAt de sleite de spirit, cAnd suntem marto-
ment. Se intAmplase in timpul unui concert, risuna
o rii unor asemenea structuri, ai unor asemenea afacert, ai
muzicd" veche splendidi, cAnd iatit cd,intre
doud misuri unei asemenea politici, ai unor astfel de oameni! Cum sd
ale unui piano interpretat de suflitori mi se
deschise din nu fiu un lup de stepi;i un sihastru jerpelit in mijlocul
nou poarta spre lumea cealaltl, stri.bitusem cerul
in acestei lumi, cAnd din toate lelurile ei nu impdrtigesc
zbor si il privisem pe Dumnezeu la lucru, suportasem
niciunul, cAnd bucuriile ei mi lasi rece! Nu pot rezista
dureri izbdvitoare, nu mai refuzasem nimic pe lumea
multi weme nici Ia teatru, nici la cinematograt nu pot si
asta, nu md mai temusem de nimic pe lumea
asta, accep- citesc niciun ziar,rareortmai citesc cAte o carte moderni,
tasem toate cele si inima mea prinsese drag de
tot ceea ce nu pot pricepe pldcerea ;i bucuria pe care oamenii sperd
era in jurul meu. Viziunea nu durase mult, poate
un sfert si le afle in trenurile ;i hotelurile aglomerate, in cafene-
de ord., insi revenise intr-un vis pe care l-am
avut in lele plinepAni la refuz, cu muzica lor languroasi si obse-
noaptea aceea, iar de atunci licirea tainic, din
cAnd sivd, in barurile gi varieteurile elegante ;i luxoase ale
in cAnd, prin sirul zilelor mele serbede, uneori vedeam,
marilor orase, la expozitiile internalionale, pe bulevarde,
pret de cdteva minute, cum viziunea aceasta imi
strdbd_ prelegerile destinate celor insetati de cunoastere, pe marile
tea :'rala ca o dAri aurie, dumn ezeiascd", acoperiti
de terenuri de sport - toate aceste bucurii, la care mii de
cele mai multe ori de murddrie si praf; luminAnd
apoi oameni se imbulzesc qi se striduie, dqi mi-ar fi ;i mie acce-
din nou cu scAnteieri aurii, incAt credeam cd nu
o voi sibile, totqi imi rimAn de neingeles, nu le pot impirt{i.
mai pierde niciodati, dar dupd scurt timp dispdrea
totul. Iar tot ceea ce mi se intAmpli in rarele mele ceasuri de
Intr-o noapte s-a intAmplat ca, stAnd treaz in pat, si bucurie, tot ceea ce pentru mine inseamni voluptate, eve-
incep dintr-odati sd spun versuri, niste versuri
mult prea niment, extaz gi inillare, toate acestea oamenii le cunosc,
frumoase si mult prea stranii ca si-mi fi venit
ideea de a sile cauti, ;i le indrigesc cel mult in c51tr, cdci in viagd Ie
le nota, versuri pe care a doua zi nu le mai stiam,
cu consideri drept o nebunie. $i intr-adevir, dacd.Iumea are
toate ci rimiseseri ascunse in mine ca miezul greu
al dreptate, dacdmuzica aceasta din cafenele, arnuzamer'-
nucii intr-un inveliq vechi qi fragil. in alte cliti viziunea
tele acestea in masi, acqti americani care se mullumesc
36
37
 HERMANN HESSE
I cu atet de putin, dacd. toate si toti acestia au dreptate,
.{
t atunci eu nu am, atunci eu sunt nebun, atunci eu sunt
i
t intr-adev5.r un lup de stepd, asa cum insumi mi-am spus
I
! adesea, un animal rdticit intr-o lume striini si neinleleasi.,
$
un animal care nu-si mai afld. niciieri sdlas, aer si hrand..
Bitut de asemenea gAnduri firesti de altfel la un om
ca mine - mergeam mai departe pe stradd. printr-unul
dintre cele mai lini;tite si mai vechi cartiere ale ora;ului.
Pe partea cealaltS. a strS.zii se afla, inviluit in intuneric,
un zid de piatrd vechi si cernit, la care imi pldcea si pri_
vesc; era mereu acolo, bS"trAn si netulburat, intre o biseri_
cu!5. si un spital vechi; ziua imi odihneam adesea privirile
pe suprafata lui aspri., cdci nu existau decAt putine ase_
menea ziduri linistite, blajine si ticute in centrul orasului
unde, in rest, pe fiecare metru pi.trat luptau si-ti atragi.
atentia nume de magazine, de avocati, de inventatori, de
medici, de frizeri sau te miri ce vindeci.tori de bitituri.
Vedeam acum din nou cum vechiul zid sti.tea inviluit in
pace, dar ceva se schimbase, pe la mijlocul lui am zirit
un portal mic si drigu!, cu un arc ogival, si m-am zipd_
cit, cici nu-mi dideam deloc seama daci portalul acesta
existase acolo dintotdeauna sau fusese adiugat recent.
Pi.rea, firi indoiali, ci e vechi, strivechi; iti puteai ima-
gina cd portila zdvordtd., cu usa ei din lemn cle culoare
inchisi, diduse, cu secole in urmi, in curtea unei md-
nistiri tihnite, si ci tot acolo ducea si acum, cu toate cd
rninistirea nu mai exista, vizusem poarta aceea pro-
babil de sute de ori, fird si o fi bigat de seamd, poate ci
fusese vopsiti de curdnd qi de aceea am remarcat-o de
asti dati. Oricum, m-am oprit si am privit cu atentie
inspre partea cealalti, fird sd traversez, stracla se intindea
3a
LuPul de stePd
in iala mea desfundati qi mustind de apd; am rimas pe
trotuar qi nu am ficut altceva decAt si privesc dincolo,
se ficuse noapte de-a binelea si am avut impresia ci
poarta era impodobiti cu o coroani sau ceva de genul
acesta, un obiect multicolor. Strdduindu-mi si vid mai
trine, am clbservat deasupra portalului o firmi luminoasi
pe care, dupl cAte mi se piru, scria ceva. Mi-am incor-
dat privirea qi, in cele din urm5., am traversat in ciuda
noroiului gi bdltoacelor' Pe vechiul zid verde-cenu;iu' am
vlzut o ffuie de lumini slabi pe care apireau qi alergau
niqte litere multicolore, dispirAnd apoi de indati, reve-
nind qi pierind din nou. Iat[, mi-am spus eu' nici zidul
acesta vechi qi frumos nu l-au l5sat in pace, l-atr transfor-
mat intr-o reclami luminoasi. intre timp am descifrat
cAteva cuvinte care apireau fugtw era greu si le citesti,
trebuia si le ghice;ti pe jumitate, distanta dintre litere
varia, inse;i literele erau difuze, pAlpiitoare, stingAndu-se
cu repeziciune. Cel ce voia si-gi rezolve afacerile in felul
acesta nu fusese prea inspirat) era un lup de stepi, un
biet nefericit; de ce-;i proiecta literele pe zidul acesta
de pe striduta cea mai intunecoasi din centnrl vechi al
orasului, la o asemenea clri, pe o vreme ploioas5, cAnd
nimeni nu trecea pe aici, qi de ce erau literele atit de
ei'emere, de pAlpAitoare, de capricioase 9i de iiizibile?
Dar stai, iatd cd am reusit si prind din zbor mai multe
cuvinte in ;ir, care sPuneau:
TEAIRUMAGIC
INTRAREA NU E PERMISA ORICUI
'NU E PERMISA ORICUI
Am incercat si deschid poarta' insd clanla grea,
veche nu cedd la apisarea mea. Jocul literelor incetase,
39