1.

Metoda interpretãrii viselor. Analiza unui exemplu de vis - Freud

Relatare preliminarã
În vara lui 1895 am tratat dupã metoda psihanaliticã o tânãrã doamnã, o prietenã apropiatã a mea si alor mei. Se
întelege cã o astfel de întrepãtrundere de relatii poate deveni pentru medic, mai ales pentru psihoterapeut, sursa multor
sentimente perturbatoare. Interesul personal al medicului este mai mare, autoritatea îi este mai micã. Un esec ameninta
vechea prietenie cu rudele bolnavei. Cura s-a terminat cu un succes partial, anume cã pacienta a scãpat de angoasa
istericã, dar nu de toate simptomele somatice. Totusi eu nu am fost atunci pe deplin sigur în ceea ce prives- te criteriile
care desemneazã încheierea definitivã a unei istorii de caz isterice si i-am propus pacientei o solutie care ei nu i s-a
pãrut acceptabilã. Într-o astfel de neconcordantã am întrerupt tratamentul, pe timp de varã. Într-o zi m-a vizitat un
coleg mai tânãr, unul dintre prietenii mei cei mai apropiati, care o vizitase pe pacientã — Irma — si familia ei, în
resedinta lor de la tarã. L-am întrebat cum a gãsit-osi am primit rãspunsul: îi merge mai bine, dar nu e foarte bine. Stiu
cã m-au supãrat cuvintele prietenului meu Otto sau tonul pe care le rostise. Am crezut cã aud acolo un repros, eventual
cã îi promisesem pacientei prea mult si am pus — pe drept sau pe nedrept — presupusa atitudine pãrtinitoare a lui
Otto pe seama influentei din partea rudelor bolnavei, care, bãnuiam, nu vãzuserã tratamentul meu cu cei mai buni ochi.
De altfel, senzatia mea penibilã nu mi-a fost clarã si nici nu i-am dat vreo expresie.
În aceeasi searã am scris istoria de caz a Irmei, în scopul de a o înmâna, ca pentru o justificare, doctorului M., un
prieten comun, care era atunci personalitatea ce dãdea tonul în cercul nostru. În noaptea care a urmat acestei seri (sau
mai degrabã spre dimineatã) am avut urmãtorul vis, care a fost fixat imediat dupã trezire.

Visul din 23/24 iulie 1895

O halã mare — multi oaspeti pe care îi întâmpinãm. Printre ei Irma, pe care o iau imediat deoparte pentru a rãspunde
la scrisoarea ei si a-i reprosa cã nu acceptã încã „solutia“. Îi spun: „Dacã mai ai dureri, este de fapt numai vina ta.“
Ea rãspunde: „Dacã ai sti ce dureri am în gât, stomac si în burtã; mã sufocã.“ Mã sperii si o privesc. Aratã palidã si
buhãitã; mã gândesc cã pânã la urmã totusi am trecut cu vederea ceva organic. O iau la fereastrã si mã uit în gâtul
ei. Ea se împotriveste putin, ca femeile care au dinti falsi. Mã gândesc cã totusi ea nu are nevoie de asta. Apoi gura
se deschide bine si în partea dreaptã gãsesc o patã mare albã, si în alt loc vãd ulceratii extinse de culoare alb-gri, pe
niste ciudate formatiuni ondulate, care imitã evident cartilajele laterale ale nãrilor. Îl chem repede pe dr M., care
repetã examinarea si o confirmã... Dr M. aratã total diferit de aspectul lui obisnuit; este foarte palid, schioapãtã si
are bãrbia rasã... Acum alãturi de el se aflã si prietenul meu Otto iar prietenul Leopold o bate usor peste burticã si
spune: „ea are o zonã infectatã în partea din stânga jos“ si mai indicã o parte de piele infiltratã la umãrul stâng (ceea
ce simt si eu la fel ca si el, în ciuda rochiei)... M. spune: „fãrã îndoialã, este o infectie, dar nu conteazã; se va ajunge
si la dizenterie si toxina se va elimina…“. Noi stim imediat de unde provine infectia. Nu de mult timp, nesimtindu-se
bine, prietenul Otto i-a fãcut o injectie cu un preparat pe bazã de propil, propilen... acid propionic… trimetilaminã (a
cãrei formulã o vãd tipãritã cu litere groase înaintea ochilor mei)... Nu se fac asa de usor asemenea injectii... Probabil
cã nici seringa nu era curatã.

Acest vis prezintã un avantaj fatã de multe alte vise. Sunt clare imediat evenimentele din ziua precedentã de care se
leagã, precum si tema pe care o trateazã. Relatarea preliminarã informeazã despre acestea. Informatia pe care am aflat-
o de la Otto despre starea Irmei, istoria de caz pe care am scris-o pânã noaptea târziu mi-au ocupat activitatea psihicã
si în timpul somnului. Totusi cineva care a luat cunostintã de continutul visului si de relatarea preliminarã nu ar putea
sã bãnuiascã ce înseamnã visul. Nici eu nu stiam. M-au mirat simptomele de care se plângea Irma în vis, care nu sunt
aceleasi simptome din cauza cãrora am tratat-o. Am zâmbit la ideea absurdã a unei injectii cu acid propionic si la
consolarea pe care o enunta dr M. Spre sfârsit, visul mi s-a pãrut mai obscur si mai condensat decât era spre început.
Pentru a afla semnificatia tuturor acestor lucruri, trebuie sã mã decid sã fac o analizã mai aprofundata.
Analizã
Halã — multi oaspeti pe care îi întâmpinãm. În vara aceasta am locuit la Bellevue, într-o casã care se aflã singurã pe
culmea unui deal, care face parte din statiunea Kahlenberg. Aceastã casã fusese odinioarã destinatã spre a fi un local
de distractii, de aceea are încãperi neobisnuit de înalte, sub formã de hale. Visul a avut loc si el tot la Bellevue, cu
putine zile înainte de petrecerea de aniversare a sotiei mele. În ziua respectivã, sotia mea îsi exprimase speranta ca la

1
aniversare sã vinã la noi mai multi prieteni, printre care si Irma. Visul meu anticipeazã deci aceastã situatie: este ziua
de nastere a sotiei mele si întâmpinãm în marea halã din Bellevue multi oaspeti, printre care si Irma.
Îi reprosez Irmei cã nu a acceptat solutia; spun: dacã mai ai dureri, este doar vina ta. Aceasta as fi putut sã spun
si în stare de veghe sau i-am si spus-o. Atunci eram de pãrere (incorect, asa cum am recunoscut ulterior) cã sarcina
mea se epuiza dupã ce îi comunicam pacientului sensul ascuns al simptomelor sale; nu mai era responsabilitatea mea
dacã ea accepta sau nu aceastã solutie, ceea ce determina succesul sau insuccesul. Sunt recunoscãtor acestei greseli,
astãzi din fericire, depãsitã, pentru cã mi-a usurat existenta într-o perioadã în care, cu toatã inevitabila mea ignorantã,
trebuia sã vindec. În fraza pe care i-o spun Irmei în vis, observ însã cã ceea ce doresc înainte de toate este sã nu fiu
vinovat de durerile pe care ea încã le mai are. Dacã este doar vina Irmei, atunci nu poate fi vina mea. În aceastã directie
trebuie sã fie cãutatã intentia visului?
Irma se plânge de: dureri în gât, burtã si stomac, care o sufocã. Durerile de stomac se aflau în complexul de
simptome al pacientei mele, dar nu erau foarte pronuntate; ea se plângea mai degrabã de senzatii de greatã si rãu.
Durerile în gât, în burtã, constrictia gâtului nu jucau la ea niciun rol. Mã mir de ce m-am hotãrât în vis la o asemenea
alegere de simptome, dar pentru moment nu pot gãsi nicio explicatie.
Ea aratã palidã si buhãitã. Pacienta mea era mereu rumenã. Bãnuiesc cã aici o altã persoanã i-a luat locul.
Mã sperii la gândul cã am trecut totusi cu vederea o afectiune organicã. Asa cum toatã lumea o sã mã creadã,
aceasta este o teamã care nu se stinge niciodatã la un specialist care vede aproape exclusiv nevrotici si care este nevoit
sã punã pe seama isteriei atâtea manifestãri pe care alti medici le trateazã ca fiind organice. Pe de altã parte, mã strãbate,
nu stiu de unde, o usoarã îndoialã, dacã teama mea este chiar autenticã. Dacã durerile Irmei au bazã organicã, eu din
nou nu mai sunt însãrcinat cu vindecarea lor, cãci tratamentul meu nu înlãturã decât durerile isterice. Tare mi se pare
cã eu mi-as dori de fapt o eroare de diagnostic; atunci reprosul legat de esec ar fi si el înlãturat.
O iau la fereastrã si mã uit în gâtul ei. Ea se împotriveste putin, ca femeile care au dinti falsi. Mã gândesc cã ea
nu are nevoie totusi de asa ceva. Nu am avut niciodatã prilejul sã inspectez cavitatea bucalã a Irmei. Procedeul din
vis îmi aminteste de o examinare pe care am fãcut-o cu câtva timp în urmã unei guvernante, care lãsa la început
impresia de frumusete si tinerete, dar când a deschis gura a fãcut anumite manevre pentru a-si ascunde proteza. De
acest caz se leagã alte amintiri ale unor examinãri medicale si ale micilor secrete descifrate cu aceste ocazii, lipsite de
vreo plãcere de ambele pãrti.
Ea nu are totusi nevoie de asa ceva este la prima vedere un compliment fãcut Irmei; bãnuiesc însã si o altã
semnificatie. La o analizã mai atentã, se observã dacã s-au epuizat sau nu gândurile ascunse care erau de asteptat. Felul
în care Irma stã la fereastrã îmi aminteste brusc de o altã întâmplare. Irma are o prietenã intimã pe care eu o apreciez
foarte mult. Când am vizitat-o într-o searã, am gãsit-o la fereastrã, în situatia reprodusã în vis, si medicul ei, acelasi dr
M., mi-a explicat cã ea are o membranã difteriticã. Persoana dr M. si membrana revin pe parcursul visului. Acum îmi
vine ideea cã în ultimele luni am cãpãtat toate motivele pentru a presupune cã si aceastã doamnã ar fi istericã. Da, Irma
însãsi mi-a trãdat asta. Ce stiu eu însã despre stãrile ei? Stiu un singur lucru, anume cã ea suferã de sufocare istericã,
precum Irma mea în vis. Astfel, în vis am înlocuit-o pe pacienta mea cu prietena ei. Acum îmi amintesc cã m-am jucat
des cu presupunerea cã aceastã doamnã ar putea sã îmi cearã sã o eliberez de simptomele ei. Însã apoi am considerat
cã acest lucru este improbabil, cãci ea are o fire foarte retinutã. Ea se împotriveste, asa cum o aratã visul. O altã
explicatie ar fi cã ea nu are nevoie de aceasta; într-adevãr, ea s-a arãtat suficient de puternicã pentru a-si domina
starea fãrã ajutor strãin. Au mai rãmas acum doar câteva trãsãturi, pe care nu le pot atribui nici Irmei si nici prietenei
ei: palidã, buhãitã, dinti falsi. Dintii falsi m-au dus la acea guvernantã; mã simt acum înclinat sã mã multumesc cu
dinti prosti. Apoi îmi vine în minte o altã persoanã, cãreia îi pot atribui acele trãsãturi. Nici ea nu este pacienta mea,
si nici nu doresc sã o am drept pacientã, cãci am observat cã ea se jeneazã de mine si nu o consider o bolnavã
ascultãtoare. Ea este de obicei palidã si, cândva, când a avut o perioadã deosebit de bunã, ea a fost buhãitã. Am
comparat-o deci pe pacienta mea Irma cu douã persoane, care s-ar fi împotrivit si ele procedurii. Ce sens ar putea avea
faptul cã în vis am înlocuit-o pe ea cu prietena ei? Cumva cã eu doresc sã o înlocuiesc; cealaltã fie stârneste în mine
simpatii mai puternice, fie am o pãrere mai bunã despre inteligenta ei. Pe Irma o consider chiar lipsitã de istetime
pentru cã nu a acceptat solutia mea. Cealaltã ar fi fost mai înteleaptã, ar fi deci de acord mai repede. Apoi gura se
deschide bine; ea ar povesti mai multe decât Irma.
Ce vãd în gât: o patã albã si cartilajele laterale ale nãrilor cu ulceratii pe ele. Pata albã aminteste de o difteritã si
astfel de prietena Irmei, dar si de severa boalã pe care a avut-o fiica mea mai mare în urmã cu aproape doi ani si de
toate temerile acelei perioade negre. Ulceratiile de pe cartilajele laterale amintesc de grijile privitoare la propria mea
sãnãtate. Pe vremea aceea aveam nevoie frecvent de cocainã, pentru a reprima inflamatii persistente ale nasului si în

2
urmã cu câteva zile aflasem cã o pacientã care a fãcut acelasi lucru ca si mine si-a provocat o necrozã extinsã a
mucoasei nazale. Faptul cã am recomandat cocaina în 1885 mi-a adus reprosuri grele. Un prieten drag, deja mort în
1895 [data visului], îsi accelerase sfârsitul abuzând de acest mijloc.
Îl chem repede pe dr M., care repetã examinarea. Aceasta ar corespunde pur si simplu pozitiei pe care o avea printre
noi dr M. Dar „repede“este suficient de evident pentru a cere o explicatie specialã. Îmi aminteste de un incident medical
trist. Recomandând în mod repetat un medicament, care pe vremea aceea trecea drept inofensiv (Sulfonal), am provocat
unei bolnave o intoxicatie gravã si m-am îndreptat cât se poate de repede spre colegul meu mai în vârstã si mai
experimentat, spre a mã ajuta. Faptul cã aveam într-adevãr în minte acest caz este întãrit de o altã circumstantã.
Bolnava care a suferit intoxicatia purta acelasi nume ca si fiica mea cea mare. Pânã acum nu mã gândisem niciodatã
la asta; acum mi se pare aproape o revansã a destinului. Ca si cum substitutia persoanelor s-ar continua în alt sens;
aceastã Mathilde pentru acea Mathilde, ochi pentru ochi, dintre pentru dinte. Este ca si cum as cãuta toate prilejurile
de a-mi reprosa lipsa de îndemânare medicalã.
Dr M. este palid, cu bãrbia rasã si schioapãtã. De aici este corect doar faptul cã aspectul sãu maladiv trezeste adesea
îngrijorarea prietenilor sãi. Celelalte douã trãsãturi trebuie sã apartinã unei alte persoane. Îmi vine în minte fratele meu
mai mare, care locuieste în strãinãtate, care are bãrbia rasã si care, dacã îmi amintesc bine, aratã foarte asemãnãtor lui
M. din vis. Despre el aflasem cu câteva zile în urmã cã schiopã- tã din pricina unei artrite la sold. Trebuie sã existe un
motiv pentru care am contopit în vis cele douã persoane într-una singurã. Într-adevãr, îmi amintesc cã eram supãrat pe
amândoi din motive asemãnãtoare. Ambii refuzaserã o anumitã sugestie pe care le-o fãcusem în ultima vreme.
Prietenul Otto stã acum lângã bolnavã si prietenul Leopold o examineazã si indicã o zonã infectatã în partea
stângã jos. Prietenul Leopold este si el medic si este rudã cu Otto. Dat fiind cã amândoi exercitã aceeasi specialitate,
destinul a fãcut din ei concurenti, ei fiind mereu comparati unul cu altul. M-au asistat de-a lungul celor doi ani în care
am condus serviciul neurologic pentru pacienti externi de la un spital de copii. Scene cum este cea reprodusã în vis s-
au petrecut adesea atunci. În timp ce eu dezbãteam cu Otto diagnoza unui caz, Leopold mai examinase o datã copilul
si aducea o contributie neasteptatã la decizie. Între ei exista o deosebire de caracter asemãnãtoare cu cea dintre
inspectorul Bräsig si prietenul sãu Karl.17 Unul se evidentia prin „vitezã“, celãlalt era lent, chibzuit, dar temeinic.
Atunci când, în vis, îi puneam fatã în fatã pe Otto si pe precautul Leopold, aceasta se întâmpla evident în avantajul lui
Leopold. Este o comparatie asemãnãtoare cu cea de mai sus, dintre pacienta recalcitrantã Irma si prietena ei,
consideratã mai inteligentã. Observ acum si una dintre liniile pe care se deplaseazã asociatiile de gânduri din vis: de
la copilul bolnav la institutia de medicinã infantilã. Zona infectatã din stânga jos îmi face impresia cã ar corespunde
în toate detaliile unui caz în care Leopold m-a frapat cu scrupulozitatea sa. Si eu mã gândesc de altfel la ceva gen
afectiune metastaticã, dar poate fi si o referintã la pacienta pe care as fi vrut sã o am în locul Irmei. Cãci aceastã
doamnã imitã întocmai, asa cum pot constata, o tuberculozã.
O parte de piele infiltratã la umãrul stâng. Stiu imediat cã este propriul meu reumatism de la umãr, pe care îl resimt
regulat atunci când rãmân treaz pânã târziu în noapte. Continutul literal al visului este ambiguu: ceea ce eu resimt ca
si el. Adicã, resimt în propriul meu corp. În plus, mã frapeazã cât de neobisnuit sunã denumirea „parte de piele
infiltratã“. Suntem obisnuiti cu „infiltratia din partea stângã spate sus“; aceasta se referã la plãmâni si la tuberculozã.
În ciuda rochiei. Acesta este numai un punct de conexiune. Copiii de la institutia de medicinã erau examinati, desigur,
dezbrãcati; este oarecum opusul modului în care trebuie sã examinãm pacientele care sunt femei adulte. Despre un
clinician sus-pus se povestea cã îsi examina fizic pacientele numai prin rochii. Ceea ce se întâmpla mai departe este
neclar pentru mine si, la drept vorbind, nu am nicio dorintã de a mã adânci în aceastã chestiune.
Dr M. spune: este o infectie, dar nu conteazã; se va ajunge la dizenterie si toxina se va elimina. Aceasta mi se
pare la prima vedere amuzant, dar, ca si toate celelalte, trebuie descompus cu grijã. Privit mai îndeaproape, prezintã
totusi si un fel de sens. Ceea ce am vãzut la pacientã era o difteritã localã. Din perioada în care fiica mea era bolnavã
îmi amintesc de o discutie despre difteritã si difterie. Cea din urmã este o infectie generalizatã care derivã dintr-o
difteritã localã. O astfel de infectie generalizatã este indicatã de Leopold prin existenta unei zone infectate, care ne
lasã deci sã ne gândim la formatiuni metastatice. Eu cred cã tocmai în caz de difterie nu se întâlnesc astfel de metastaze.
Ele îmi amintesc mai degrabã de piemie.
Nu conteazã — este consolarea. Cred cã ea se insereazã astfel în context: continutul ultimei pãrti a visului este cã
durerile pacientei provin dintr-o afectiune organicã gravã. Îmi vine sã cred cã si prin aceasta doresc numai sã îndepãrtez
de mine vina. Tratamentul psihic nu poate fi fãcut responsabil pentru persistenta suferintelor difteritice. Am totusi un
sentiment de jenã cã i-am pus Irmei în cârcã o boalã atât de gravã numai si numai pentru a mã despovãra pe mine. Pare
atât de crud. Aveam deci nevoie de o asigurare cã se va termina cu bine si nu mi se pare o alegere proastã sã pun

3
consolarea tocmai în gura dr M. Dar aici mã ridic deasupra visului, ceea ce necesitã o explicatie. De ce este însã aceastã
consolare atât de fãrã sens?
Dizenterie: o anumitã idee teoreticã indepãrtatã cã substantele bolii pot sã fie eliminate prin intestin. Doresc prin
aceasta sã mã amuz de prolixitatea manifestatã de dr M. în explicatii alambicate si în legãturi patologice ciudate? Legat
de dizenterie, îmi mai vine în minte ceva. Cu câteva luni în urmã am preluat un tânãr pacient cu ciudate tulburãri ale
scaunului, pe care ceilalti colegi îl trateazã ca pe un caz de „anemie cu subalimentatie“. Am recunoscut cã era vorba
despre o isterie, nu am dorit sã încerc cu el psihoterapia mea si l-am trimis într-o croazierã. Cu câteva zile în urmã am
primit o scrisoare disperatã din Egipt în care el îmi spunea cã a avusese acolo o nouã crizã, pe care medicul a
considerat-o dizenterie. Bãnuiesc cã diagnosticul este o eroare a unui coleg ignorant, care s-a lãsat pãcãlit de isterie;
dar nu am putut totusi sã mã scutesc pe mine de a-mi reprosa cã l-am pus pe bolnav în situatia de a-si adãuga la o
afectiune istericã a intestinului si una organicã. Apoi, dizenterie sunã asemãnãtor cu difterie, denumire ††† care nu
este amintitã în vis.
Da, asa trebuie sã fie, trebuie sã fi râs de prognoza consolatoare a doctorului M.: se va ajunge si la dizenterie etc.
pentru cã îmi amintesc cã odatã, în urmã cu mai multi ani, l-am auzit pe un coleg cum povestea râzând ceva absolut
asemã- nãtor. Fusese chemat împreunã cu acest coleg la cãpãtâiul unui pacient grav bolnav si s-a simtit dator sã îi
spunã celuilalt, care pãrea foarte plin de sperantã, cã pacientul avea albuminã în urinã. Colegul însã nu s-a descurajat,
ci a rãspuns linistit: Nu conteazã, domnule coleg, albumina se va elimina! Nu mai am nicio îndoialã cã în acest
fragment de vis este cuprinsã o bãtaie de joc la adresa colegului care nu stia nimic despre isterie. Ca pentru a întãri
aceasta, îmi trece acum prin minte: stie oare dr M. cã si simptomele acestei paciente, prietena Irmei, simptome care ne
fac sã ne temem de o tuberculozã, se origineazã tot în isterie? A recunoscut el aceastã isterie sau s-a lãsat pãcãlit? Ce
motiv pot avea însã sã mã port atât de rãu cu acest prieten? Este simplu: dr M. este la fel de putin de acord cu „solutia“
pe care i-am dat-o Irmei ca si Irma însãsi. Deci în acest vis m-am rãzbunat deja pe douã persoane: pe Irma prin
cuvintele: dacã mai ai totusi dureri, este doar vina ta, dar si pe dr M., cu acea consolare fãrã sens pe care i-am pus-o
în gurã.
Stim imediat de unde provine infectia. Aceastã cunoastere nemijlocitã în vis este ciudatã. Mai înainte nu stiam încã,
dat fiind cã infectia fusese indicatã abia de cãtre Leopold.
Dat fiind cã ea nu se simtea bine, prietenul Otto i-a fãcut o injectie. Otto a povestit într-adevãr cã, în scurta perioadã
cât stãtuse la familia Irmei, fusese chemat la hotelul învecinat, pentru a face o injectie cuiva cãruia i se fãcuse brusc
rãu. Injectiile îmi amintesc încã o datã de nefericitul prieten care se otrãvise cu cocainã. Eu îi recomandasem
medicamentul numai spre administrare oralã în timpul deprivãrii de morfinã; însã el îsi fãcea neîncetat injectii cu
cocainã.
Cu un preparat pe bazã de propil... propilen... acid propionic. Cum am ajuns la asta? În aceeasi searã în care am
scris istoria de caz si am visat despre ea, sotia mea a deschis o sticlã de lichior, pe care scria „ananas“ si care era un
cadou de la prietenul nostru Otto. El avea obiceiul sã ne facã daruri cu toate ocaziile posibile; sã sperãm cã o femeie
îl va vindeca odatã de asta.19 Acest lichior rãspândea un asemenea miros de gaz lampant, încât am refuzat sã gust din
el. Sotia mea a fost de pãrere sã facem cadou aceastã sticlã personalului de serviciu si eu, încã si mai precaut, am
contrazis-o, remarcând, plin de omenie, cã nici pe ei nu trebuie sã îi otrãvim. Mirosul de gaz lampant (amil...) mi-a
evocat, se vede, amintirea unei întregi serii: propil, metil etc., pe care o ofereau în vis preparatele pe bazã de propilen.
Am fãcut în orice caz o substitutie, am visat propil, dupã ce am mirosit amil, dar astfel de substitutii sunt permise poate
tocmai în chimia organicã.
Trimetilaminã. În vis vãd formula chimicã a acestui compus, ceea ce demonstreazã o mare încordare a memoriei
mele, si anume formula este tipãritã cu litere groase, ca si cum s-ar fi dorit evidentierea din context a unui continut
deosebit de important. De unde mi-a venit trimetilamina, asupra cãreia mi s-a atras atentia într-un asemenea fel? Dintr-
o conversatie cu un alt prieten, care stie de mai multi ani despre toate lucrãrile mele aflate în germene, asa cum eu stiu
despre ale sale.20 În acea perioadã el îmi comunicase unele idei despre o chimie sexualã si printre altele mi-a mentionat
cã el crede cã unul dintre aceste produse ale metabolismului sexual este trimetilamina. Acest compus m-a condus la
sexualitate, la acest factor cãruia eu îi atribui cea mai mare importantã în determinarea afectiunilor nervoase pe care
doresc sã le vindec. Pacienta mea Irma este o tânãrã vãduvã; dacã as vrea sã mã scuz de esecul tratamentului ei, cel
mai bine ar fi sã mã refer la aceastã situatie, pe care prietenii ei doresc din toatã inima sã o schimbe. Cât de ciudat este,
în plus, alcãtuit un astfel de vis! Cealaltã, pe care o am în vis drept pacientã, în locul Irmei, este si ea o tânãrã vãduvã.
Bãnuiesc de ce formula trimetilaminei apare atât de accentuat în vis. În acest cuvânt se adunã atâtea lucruri importante:
trimetilamina nu este numai o aluzie la foarte puternicul factor al sexualitãtii, ci si la persoana de al cãrei acord îmi

4
amintesc cu satisfactie, atunci când mã simt pãrãsit în vederile mele. Va mai reveni acest prieten, care joacã un rol atât
de mare în viata mea, în contextul ideatic al visului? Da; el este un deosebit de bun cunoscãtor al efectelor care decurg
din maladiile nasului si cavitãtilor conexe si a indicat stiintei câteva foarte remarcabile relatii între cartilajele nãrilor
si organele sexuale feminine. (Cele trei formatiuni ondulate din gâtul Irmei). L-am rugat sã o examineze pe Irma,
pentru a afla dacã durerile ei de stomac nu sunt cumva de origine nazalã. Dar el însusi suferã de o rinitã purulentã,
care mã îngrijoreazã, si la ea face aluzie piemia, care îmi vine în minte în legãturã cu metastazele din vis.
Nu se fac atât de usor asemenea injectii. Aici apare nemijlocit reprosul de superficialitate adresat prietenului Otto.
Cred cã am gândit ceva asemãnãtor în timpul dupã-amiezii, atunci când el a pãrut sã îsi manifeste atitudinea împotriva
mea, prin cuvinte si priviri. Îmi spuneam cam asa: cât de usor se lasã influentat, cât de usor vine cu prejudecãtile lui.
În plus, fraza de mai sus mi-l indicã din nou pe prietenul mort, care s-a decis atât de precipitat sã îsi facã injectii cu
cocainã. Eu nu intentionasem deloc, asa cum am spus, sã îi prescriu injectii cu acest medicament. În ceea ce priveste
reprosul pe care îl adresez prietenului Otto, superficial cu acele substante chimice, observ cã mã apropii din nou de
povestea acelei nefericite Mathilde, care a provocat acelasi repros împotriva mea. Se pare cã aici adun exemple pentru
constiinciozitatea mea, dar si pentru contrariul acesteia.
Probabil cã nici seringa nu era curatã. Încã un repros la adresa lui Otto, care însã provine din altã sursã. Ieri l-am
întâlnit întâmplãtor pe fiul unei doamne de optzeci si doi de ani, cãreia trebuie sã îi fac zilnic douã injectii cu morfinã.
Ea este în prezent la tarã si am aflat cã suferã de flebitã. M-am gândit imediat cã este vorba despre un infiltrat din
cauzã cã seringa nu era curatã. Sunt mândru cã în doi ani nu am provocat niciun singur infiltrat; este grija mea
permanentã sã verific dacã seringa este curatã. Sunt foarte constiincios. De la flebitã mã întorc la sotia mea, care a
suferit în timpul unei sarcini de tromboze si apoi în amintirea mea se ivesc trei situatii asemãnãtoare, cu sotia mea, cu
Irma si cu rãposata Mathilde, a cãror identitate mi-a dat, se vede, dreptul de a substitui în vis cele trei persoane unele
cu altele.

Visul îmi vorbeste despre responsabilitatea pentru starea Irmei, punând-o pe seama altor factori (chiar unei întregi serii
de motive). Visul prezintã o anumitã stare de fapt asa cum mi l-as dori eu; continutul lui este deci împlinirea unei
dorinte, motivul lui este o dorintã.

2.
TRAVALIUL VISULUI
I
„Visul despre monografia botanicã”

“Am scris o monografie despre o specie de plante (rãmasã nedeterminatã). Cartea se aflã în fata mea, o rãsfoiesc si
dau peste o plansã în culori. De exemplar este atasat un specimen uscat al plantei.”

Analiza visului:

Acest vis despre „monografia botanică“ făcut de Freud arata ca nu numai o persoană, ci și o temă poate deveni „punct
nodal“ al unui vis, reprezentând alte teme conexe. Elementul cel mai pregnant al acestui vis condensează o mulțime
de elemente din conținutul latent: o impresie diurnă (în ziua respectivă văzuse în vitrina unei librării o monografie
despre specia „ciclamă“); referirea la lucrarea dedicată de Freud cocainei; de aici gândul la doctorul Königstein, care
a contribuit la această lucrare etc. Iată doar trei dintre elementele reprezentate de monografia botanică.

Freud afirma ca vede aici ce fel de legãturã existã între continutul visului si gândurile visului: nu numai cã elementele
visului sunt multiplu determinate de gândurile visului, ci elementele individuale ale visului sunt reprezentate si în vis
prin mai multe elemente. De la un element al visului, calea asociativã duce la mai multe gânduri ale visului, de la un
gând al visului la mai multe elemente ale visului. Astfel, visul nu este format din elemente individuale ale gândului
visului sau dintr-un grup de astfel de elemente ce au reprezentãri individuale, abreviate, în continutul visului, asa cum
o populatie îsi alege reprezentantii, ci întreaga cantitate de gânduri ale visului suferã o anumitã prelucrare, dupã care
cele mai bune si mai bine sustinute elemente se ridicã pentru a intra în continutul visului, analog întru câtva alegerii
prin liste de scrutin. Indiferent care este visul pe care îl supun unei asemenea descompuneri, gãsesc întotdeauna
aceleasi principii, anume cã elementele visului sunt formate din întreaga masã a gândurilor visului si cã fiecare dintre
ele pare a fi multiplu determinat în raport cu gândurile visului.

5
 II

„Un vis frumos“

Într-o companie numeroasã, el merge pe strada X, în care se aflã un han modest (ceea ce nu este corect). În spatiile
acestuia se joacã teatru; el este când public, când actor. În final a trebuit sã-si schimbe hainele pentru a reveni în
oras. O parte din persoane au fost conduse în camerele de la parter si o altã parte din oameni au fost condusi la
primul etaj. Apoi se iscã cearta. Cei de sus se mâniazã cã cei de jos nu sunt gata, astfel cã ei nu pot sã coboare.
Fratele sãu este sus, el este jos si el se înfurie pe frate, din pricinã cã îi preseazã atâta. (Aceastã parte este neclarã.)
În plus, la venire era deja hotãrât si împãrtit cine trebuia sã meargã sus si cine trebuia sã meargã jos. Apoi, el merge
singur pe strada în pantã X spre oras si merge atât de greu, atât de anevoie, încât nici nu se miscã de pe loc. Un domn
mai în vârstã i se asociazã si începe sã spunã necuviinte despre regele Italiei. Ajuns în vârful pantei, el merge mult
mai usor.

Analiza visului:

Dificultatea visatã şi probabil resimţitã în vis, urcarea anevoioasã în condiţii de dispnee, este unul dintre simptomele
pe care pacientul l-a manifestat într-adevãr în urmã cu câţiva ani şi a fost pusã atunci, coroboratã cu alte manifestãri,
pe seama unei tuberculoze (probabil simulatã isteric). Partea din con- ţinutul visului care descrie cum urcarea a fost la
început grea şi cum la sfârşit a fost uşoarã mi-a amintit la povestirea visului de magnifica introducere a lui Sappho de
Alphonse Daudet. Acolo, un tânãr îşi poartã iubita în sus pe scãri, la început ca pe o panã; dar pe mãsurã ce urcã,
atârnã tot mai greu în braţele lui şi aceastã scenã este pilduitoare pentru desfãşurarea relaţiei, prin a cãrei descriere
Daudet doreşte sã atragã atenţia tinerilor sã nu iroseascã o înclinaţie serioasã pe fete de origine socialã joasã şi cu un
trecut îndoielnic. Deşi ştiam cã de curând pacientul meu întreţinuse şi întrerupsese o relaţie amoroasã cu o doamnã de
la teatru, nu mã aşteptam totuşi sã îmi gãsesc justificate ideile de interpretare. În Sappho lucrurile se petreceau invers
faţã de vis; în acesta din urmã urcarea era la început grea şi apoi devenea uşoarã; Spre uimirea mea, pacientul a observat
cã interpretarea se acordã foarte bine cu conţinutul piesei pe care o vãzuse la teatru în seara din ajun.

Pe strada X a locuit actriţa cu care el întreţinuse ultima relaţie, foarte apropiatã. Pe aceastã stradã nu se aflã niciun han.
Numai atunci când, de dragul doamnei, a petrecut în Viena o parte din varã, a tras într-un mic hotel din apropiere.
Când a pãrãsit hotelul, el i-a spus vizitiului: Sunt fericit cã cel puţin nu m-am ales cu insecte! (Încã una dintre fobiile
sale.) Vizitiul i-a rãspuns: Cum poate cineva sã tragã aici! Acesta nu este un hotel, de fapt nu e decât un han.

Nu este posibilã nici cea mai micã îndoialã asupra a ceea ce vor sã însemne mãrul şi merele. Un sân frumos se afla
printre farmecele prin care actriţa îl atrãgea pe visãtorul meu. Dupã contextul analizei, am avut toate motivele sã
presupunem cã visul se referã la o amintire din copilãrie. Dacã aceasta ar fi adevãrat, el trebuia sã fi fost legat de doica
celui care în curând împlinea treizeci de ani. Pentru copil, sânul doicii este într-adevãr un han. Doica, precum Sappho
a lui Daudet, apare ca aluzie la iubita de curând pãrãsitã. În conţinutul visului apare şi fratele (mai mare) al pacientului:
acesta este mai sus şi visãtorul este mai jos. Aici apare din nou o inversare a relaţiilor reale, cãci fratele şi-a pierdut,
dupã câte ştiu, poziţia socialã, iar pacientul meu şi-a pãstrat-o. Reproducând conţinutul visului, visãtorul a evitat sã
spunã: fratele este sus, el însuşi a fost „parterre“. Ar fi fost o expresie prea limpede, cãci la noi se spune despre o
persoanã cã este parterre dacã şi-a pierdut toate mijloacele şi poziţia, la fel cum se spune cã a decãzut. Trebuie sã aibã
deci un sens faptul cã în acest loc din vis ceva este prezentat invers. Inversarea trebuie sã aibã loc şi pentru o altã
relaţie între gândurile şi conţinutul visului. Aici existã un indiciu asupra modului în care trebuie sã fie cãutatã aceastã
inversare. Se pare cã inversarea este întreprinsã la sfârşitul visului, acolo unde, legat de urcare, se petrece invers ca în
Sappho. Atunci rezultã uşor care este inversarea vizatã: în Sappho bãrbatul poartã femeia care se aflã în relaţii sexuale
cu el; în gândurile visului este vorba, invers, despre o femeie care îl poartã pe bãrbat şi cum acest caz se poate întâmpla
numai în copilãrie, el se leagã încã o datã de doica ce îl poartã cu greutate pe sugar. Cheia visului apare deci în
prezentarea lui Sappho şi a doicii în aceeaşi indicaţie.

O companie numeroasã înseamnã, aşa cum ştim deja, secret. Fratele nu este altceva decât reprezentantul tuturor
rivalilor ulteriori, transferat în scenele din copilãrie prin „fantasmare retroactivã“. Episodul despre domnul care îl
denigreazã pe regele Italiei se leagã, prin mijlocirea unui eveniment recent şi în sine indiferent, din nou de pãtrunderea
unor persoane de origine mai joasã în înalta societate. Este ca şi cum avertismentul pe care i-l dã Daudet tânãrului ar
fi dublat în paralel de unul asemãnãtor, valabil pentru copilul care suge.

6
 III

„Visul cu cãrãbusi“

Ea îsi dã seama cã are doi cãrãbusi într-o cutie, pe care trebuie sã îi elibereze, deoarece altminteri se vor sufoca.
Deschide cutia, cãrãbusii sunt în stare de epuizare; unul zboarã pe fereastra deschisã, dar celãlalt este zdrobit de
canatul ferestrei, în timp ce ea închide fereastra, deoarece i-o cere cineva (manifestãri de greatã).

Analiza visului

Sotul visătoarei este plecat în călătorie, ea doarme lângă fiica ei, în patul alăturat, preocupată de tema cruzimii faţă de
animale si insecte. Copilă fiind, fiica ei a avut tot felul de activitati crude fata de insecte si animale, le rupea aripile, le
omora cu arsenic (pentru insectar), inclusiv visatoarea isi amintea de un fluture care a zburat prin camera cu un ac
infipt. Totusi, acum, la 14 ani a devenit asa de blanda. Visatoarea este preocupata si de aceastã contradicţie care îi
aminteşte de o alta, anume contradicţia între aparenţã şi intenţie, aşa cum este prezentatã în Adam Bede de Eliot. O
fatã frumoasã, dar vanitoasã şi foarte proastã, alãturi de una urâtã, dar nobilã. Aristocratul, care o seduce pe gâsculiţã;
muncitorul care se simte nobil şi se comportã ca atare. Nu se poate vedea aceasta la oameni. Cine ar fi vãzut la ea cã
este chinuitã de dorinţe senzuale? În acelaşi an în care micuţa se apucase de insectar, zona în care se aflau suferea
puternic de atacul cãrãbuşilor. Copiii se înverşunau împotriva cãrãbuşilor, îi zdrobeau cu cruzime.

În seara dinaintea visului ea cotrobãise prin scrisori vechi şi recitise scrisori comice şi serioase de la ai sãi, printre ele
o scrisoare foarte ridicolã din partea unui profesor de pian, care o curtase pe când era fatã, şi una de la un admirator
de origine aristrocraticã.

Ea trãieşte în angoasã şi grijã legate de bãrbatul ei absent. Teama sã nu i se întâmple ceva se manifestã în numeroasele
fantasme ale zilei. Cu puţin timp înainte de aceasta, ea gãsise în gândurile sale inconştiente din timpul analizei o
plângere legatã de „senilizarea“ soţului ei. Gândul-dorinţã pe care îl mascheazã acest vis se poate ghici cel mai bine
dacã povestesc cã, înainte de vis cu câteva zile, în timpul activitãţilor ei, a fost speriatã brusc de imperativul adresat
soţului ei: Spânzurã-te. Cu câteva ore mai înainte, ea citise undeva cã la spânzurare are loc o erecţie puternicã. Este
vorba despre dorinţa unei astfel de erecţii, care s-a întors din refulare în aceastã deghizare înspãimântãtoare.
„Spânzurã-te“ spunea de fapt „Fã-ţi rost de o erecţie, cu orice preţ.“ Pilulele cu arsenic ale doctorului Jenkins din
Nabab fac parte din aceeaşi serie; pacienta ştia însã şi cã cel mai puternic afrodiziac, Kanthariden, se obţine prin
zdrobirea unor gândaci (aşa-zisele muşte spaniole). Cãtre acest sens tinde partea esenţialã a conţinutului visului.
Deschiderea şi închiderea ferestrei este unul dintre subiectele constante de disputã între ea şi soţul ei. Ea doarme
aerofil, soţul ei doarme aerofob. Oboseala este simptomul principal de care se plânsese în acele zile.

@@@

În toate cele trei vise comunicate aici s-a evidentiat prin intermediul scrisului locul în care unul dintre elementele
visului revine în gândurile visului, pentru a face vizibile multiplele conexiuni ale primelor. Dat fiind cã pentru niciunul
dintre aceste vise analiza nu a fost dusã pânã la capãt, meritã sã pãtrundem într-un vis cu o analizã comunicatã mai
amãnuntit, pentru a demonstra pe baza lui, supradeterminarea continutului visului. Aleg pentru aceasta visul despre
injectia fãcutã Irmei. Pe baza acestui exemplu vom recunoaste fãrã dificultãti cã travaliul de condensare se foloseste
de mai mult decât un singur mijloc pentru formarea visului.

Studiul visului cu injectia ne permite sã obtinem deja o privire de ansamblu asupra proceselor de condensare în
formarea visului. Am putut sã recunoastem drept particularitãti ale travaliului de condensare alegerea elementelor care
apar de mai multe ori în gândurile visului, formarea de noi unitãti (persoane colective, formatiuni mixte) si producerea
unui numitor comun. Ne vom întreba la ce serveste condensarea si ce o favorizeazã atunci când vom dori sã cuprindem
într-o încrengãturã procesele psihice în formarea visului. Sã ne mul- tumim acum cu stabilirea condensãrii onirice ca
una dintre cele mai remarcabile relatii între gândurile si continutul visului. Procesul oniric de condensare devine mai
evident atunci când îsi alege drept obiecte cuvinte si nume. Foarte frecvent cuvintele sunt tratate de vis ca si cum ar fi
lucruri si intrã apoi în aceleasi combinatii ca si reprezentãrile lucrurilor. Rezultatul unor astfel de vise este crearea de
cuvinte noi comice si ciudate.

7
 IV
„Injectia Irmei”

Semnificația acestui vis și a interpretării sale rămân considerabile, constituind unul dintre momentele fondatoare ale
psihanalizei. Pentru prima dată Freud are revelația că sensul visului constă în realizarea unei dorințe. Irma este
pseudonimul sub care Freud o prezintă pe una dintre pacientele sale preferate. În vacanța de vară a anului 1895, când
este produs visul (din noaptea de 23/24 iulie 1895), tratamentul aplicat de Freud obținuse anumite succese parțiale
(dispăruse angoasa isterică, nu însă și „toate simptomele somatice“). În seara respectivă Freud s-a culcat frământat de
problemele legate de tratamentul unei paciente. Îndoielile lui Freud sunt activate de vizita unui medic mai tânăr, numit
în vis Otto, care o vizitase pe Irma la țară și care, la întrebarea lui Freud despre starea sănătății Irmei, dă un răspuns
iritant: „Îi merge bine, dar nu foarte bine“. Freud vede în acest răspuns un reproș, care ar fi exprimat mai curând
nemulțumirea rudelor pacientei. În aceeași seară, Freud revede notele cazului și alcătuiește o prezentare pe care
intenționa s-o supună atenției lui Joseph Breuer, care, în vis, apare ca doctor M., drept justificare. Peste noapte, produce
visul pe care-l discutăm și pe care îl analizează pe 12 pagini în Interpretarea viselor.

În vis, Irma este diagnosticată ca având o infecție, confirmată și de doctorul M. Finalul visului aduce și explicația
acestei situații. Citez din visul lui Freud: „Prietenul Otto i-a făcut nu demult, când nu se simțise bine, o injecție cu o
soluție de propil, propilenă… acid propionic… trimetilamină… Asemenea injecții nu se fac cu atâta ușurință…
Probabil că nici seringa nu era curată“. Cu alte cuvinte, nu Freud este vinovat pentru starea în care se află Irma, ci
Otto, care i-a făcut o injecție nepotrivită, în condiții improprii. Visul îl răzbună pe Freud, atribuindu-i prietenului Otto,
care păruse că îi reproșează vindecarea incompletă a Irmei, cauza suferinței acesteia, și anume o manevră medicală
greșită. Concluzia lui Freud, devenită între timp istorică, este că „el (visul) înfățișează lucrurile conform dorinței mele;
conținutul său este realizarea unei dorințe, iar motivul său, o dorință“. Dorința lui Freud, care se realizează prin acest
vis, este aceea de a nu fi fost răspunzător pentru suferințele pacientei sale.

Alte exemple
V
Freud: Altã datã am avut un vis care consta din douã pãrti diferite. Prima este cuvântul amintit cu vivacitate
„Autodidasker“, celãlalt acoperã fidel o fantasmã scurtã si inofensivã produsã în urmã cu câteva zile, care avea drept
continut faptul cã urmãtoarea datã când o sã-l vãd pe profesorul N. trebuie sã îi spun: „Pacientul despre a cãrui stare
v-am consultat ultima oarã suferã realmente numai de o nevrozã, asa cum ati bãnuit.“ Cuvântul nou format
„Autodidasker“ nu trebuie sã îndeplineascã doar cerinta de a contine sau de a reprezenta un sens comprimat, ci trebuie
sã stea într-o bunã relatie cu repetatele mele intentii din starea de veghe de a-i da profesorului N. aceastã înfãtisare.
Autodidasker se descompune cu usurintã în Autor, Autodidakt si Lasker, cu care am mai asociat si numele Lassalle.
Primul dintre aceste cuvinte duce spre mobilul visului — de aceastã datã semnificativ: I-am adus sotiei mele mai
multe volume ale unui autor cunoscut, prieten cu fratele meu si care, dupã cum am aflat, provenea din aceeasi
localitate ca si mine (J.J. David). Într-o searã ea mi-a vorbit despre profunda impresie pe care i-o fãcuse istoria tragicã
a esecului unui om de talent dintr-una dintre nuvelele lui David si conversatia noastrã s-a îndreptat de aici asupra
semnelor de talent pe care le percepem la propriii nostri copii.

Sub impresia celor citite, ea a exprimat o grijã legatã de copii si eu am consolat-o, remarcând cã tocmai aceste pericole
pot fi prevenite prin educatie. În timpul noptii rationamentul meu a mers mai departe, a preluat grijile sotiei mele si a
întretesut cu acestea o serie de alte lucruri. O remarcã fãcutã de scriitor la adresa fratelui meu, în legãturã cu cãsãtoria,
a indicat o cale lateralã pentru gândurile mele, ce ar putea duce spre prezentarea în vis. Aceastã cale ne conduce la
Breslau, acolo unde se cãsãtorise o doamnã, o apropiatã prietenã de familie. Pentru teama de a decãdea din cauza
femeii, teamã care formeazã nucleul gândurilor visului, am gãsit în Breslau exemplele Lasker si Lassalle, care mi-au
permis sã prezint concomitent cele douã moduri ale acestei influentãri fatale. Acel „cherchez la femme“ care poate
rezuma aceste gânduri mã conduce într-un alt sens la fratele meu încã necãsãtorit, care se numeste Alexander. Observ
cã Alex, asa cum prescurtãm acest nume, sunã aproape ca o anagramã a lui Lasker si cã acest factor trebuie sã fi
contribuit ca sã transmitã gândurilor mele calea ocolitã prin Breslau. Jocul cu nume si silabe pe care îl fac aici mai
contine însã încã un sens. El reprezintã dorinta ca fratele meu sã aibã o viatã de familie fericitã, pe urmãtoarea cale: în
romanul de formare a unui artist L’œuvre, care trebuie sã fi fost apropiat de continutul gândurilor mele onirice, autorul
s-a zugrãvit, se stie, pe sine si propria lui viatã de familie; el apare în carte sub numele Sandoz. Probabil cã în

8
transformarea numelui el a adoptat calea urmãtoare: Zola scris pe dos (asa cum le place copiilor) este Aloz. Dar acesta
era încã prea nedeghizat; de aceea el a înlocuit silaba Al, cu care debuteazã si numele Alexander, prin cea de-a treia
silabã din acelasi nume sand si astfel a luat nastere Sandoz. Asemãnãtor a luat fiintã si propriul meu Autodidasker.
Iatã cum a apãrut fantasma mea, în care îi povesteam profesorului N. cã bolnavul pe care îl vãzusem amândoi nu suferã
decât de o nevrozã.

La putin timp dupã încheierea anului meu de rezidentiat am primit un pacient, care mi-a pus la încurcãturã capacitatea
de a stabili diagnostice. Se putea bãnui o suferintã organicã gravã, poate o degenerare a coloanei vertebrale, dar nu se
putea dovedi. Era tentantã diagnosticarea unei nevroze si ar fi putut pregãti sfârsitul tuturor dificultãtilor, dacã bolnavul
nu ar fi respins atât de energic anamneza sexualã fãrã de care eu nu vreau sã recunosc o nevrozã. În încurcãtura mea,
l-am chemat în ajutor pe doctorul pe care eu (ca de altfel multi altii) îl stimez cel mai mult în calitate de om, doctor în
fata autoritãtii cãruia eu sunt cel mai dispus sã mã plec. El a ascultat îndoielile mele, a afirmat cã sunt justificate si a
opinat: „Continuati sã îl observati pe bãrbat, va fi nevrozã.“

Dat fiind cã stiam cã el nu împãrtãsea ideile mele despre etiologia nevrozelor, mi-am reprimat dorinta de a-l contrazice,
dar nu mi-am ascuns neîncrederea. Câteva zile mai târziu i-am comunicat bolnavului cã nu stiu ce sã fac cu el si l-am
sfãtuit sã se adreseze altcuiva. Atunci, spre marea mea surprizã, el a început sã-mi cearã iertare, pentru cã mã mintise;
îi fusese foarte rusine si de aceea mi-a ascuns tocmai partea de etiologie sexualã pe care o asteptasem si de care aveam
nevoie pentru a admite o nevrozã. Pentru mine aceasta a fost o usurare, dar în acelasi timp o rusine; a trebuit sã-mi
recunosc cã sfãtuitorul meu nu a fost indus în eroare de anamnezã si a vãzut mai corect decât mine. Mi-am propus sã
îi spun aceasta atunci când îl revãd, sã îi spun cã el a avut dreptate, si nu eu. În vis fac chiar acest lucru. Dar ce fel de
împlinire a dorintei este aceasta, dacã recunosc cã nu am dreptate? Tocmai aceasta este dorinta mea; eu doresc sã nu
am dreptate în privinta temerilor mele, respectiv doresc ca sotia mea, ale cãrei temeri mi le-am apropriat în gândurile
onirice, sã nu aibã dreptate. Tema la care se referã a avea sau a nu avea dreptate în vis nu este prea îndepãrtatã de ceea
ce este cu adevãrat interesant pentru gândurile onirice. Aceeasi alternativã a vãtãmãrii organice sau functionale din
pricina femeii, de fapt originatã în viata sexualã: paralizie-tabes sau nevrozã, cu aceasta din urmã asemãnându-se felul
în care a murit Lassalle.

În acest vis bine croit (si total transparent pentru o interpretare scrupuloasã), profesorul N. joacã un rol nu numai
datoritã acestei analogii si dorintei mele de a nu avea dreptate — si nici datoritã relatiilor sale cu Breslau si cu familia
prietenei noastre cãsãtorite acolo, ci si datoritã urmãtoarei circumstante mãrunte, legate de consultatia noastrã. Dupã
ce s-a achitat de sarcina sa medicalã, prin acea ipotezã, interesul lui s-a deplasat asupra unor lucruri personale. „Câti
copii aveti acum?“ — „sase.“ — O expresie de respect si preocupare. — „Fetite, bãieti?“ — „Trei si trei, ei sunt
mândria si bogãtia mea.“ — „Fiti atent, cu fetele merge bine, dar bãietii fac greutãti pe urmã, în educatie.“ — Am
replicat cã pânã acum ei s-au comportat bine; este evident cã acest al doilea diagnostic, despre viitorul bãietilor mei,
mi-a cãzut la fel de putin bine pe cât de mult mi-a plãcut primul, anume cã pacientul meu nu suferã decât de nevrozã.
Aceste douã impresii sunt legate deci într-o singurã trãsãturã prin contiguitate, prin trãire si atunci când eu iau cu mine
în vis istoria despre nevrozã, ea înlocuieste conversatia despre educatie, care prezintã mai mare coerentã cu gândurile
onirice, cãci ea se aflã atât de aproape de grijile pe care sotia mea si le-a exprimat mai târziu. Astfel intrã în continutul
visului teama mea ca N. sã nu aibã dreptate cu observatiile lui despre dificultãtile în educatia bãietilor: aceastã angoasã
se ascunde în spatele prezentãrii dorintei mele de a nu avea dreptate în ceea ce priveste astfel de temeri. Aceeasi
fantasmã serveste nemodificatã si prezentãrii celor douã componente ale alternativei.

VI

Marcinovski: „Azi-dimineatã, între somn si veghe, am experimentat o foarte drãgutã condensare de cuvinte. Pe
parcursul unei multimi de fragmente onirice foarte greu de reamintit m-am mirat întru câtva de un cuvânt, pe care îl
vãd în fata mea pe jumãtate ca si cum ar fi scris si pe jumãtate ca si cum ar fi tipãrit. Cuvântul suna «erzefilisch» si
apartinea unei propozitii care a alunecat înspre amintirea mea con- stientã complet izolat, în afara oricãrui context;
propozitia suna astfel: «Are un efect erzefilisch asupra senzatiilor sexuale.» Am stiut imediat cã ar fi trebuit sã fie de
fapt «erzieherisch» (educativ); am oscilat putin: nu stiam dacã nu era vorba despre «erzifilisch». Mi-a venit în minte
cuvântul «sifilis» si mi-am spart capul, începând sã analizez pe când încã eram pe jumãtate adormit, sã aflu cum a
revenit aceasta în visul meu, de vreme ce eu nu am niciun contact cu aceastã boalã, nici personal si nici profesional.
Apoi îmi vine în minte «erzifilisch» (de poveste), ceea ce explicã Eul, explicând în acelasi timp cã ieri-searã am fost

9
stârnit de «educatoarea» noastrã (Erzieherin) sã vorbesc despre problema prostitutiei si cu aceastã ocazie, pentru a
actiona «educativ» asupra vie- tii ei senzuale care nu era dezvoltatã totalmente normal, îi dãdusem într-adevãr cartea
lui Hesse Despre prostitutie, dupã ce îi povestisem câte ceva despre problemã. Atunci mi-a devenit în sfârsit clar cã
nu trebuie sã iau literal cuvântul «sifilis»; el stând pentru otravã — în relatie, bineînteles, cu viata sexualã. Propozitia
sunã deci în traducere foarte logic: «Prin povestirea mea (Erzählung) am vrut sã am un efect educativ (erzieherisch)
asupra vietii senzuale a educatoarei mele (Erzieherin), dar mã tem cã în acelasi timp aceasta ar putea avea un efect
otrãvitor (vergiftend).» Erzefilisch = erzäh- (erzieh-) (erzefilisch).“

Cuvintele formate de vis sunt foarte asemãnãtoare celor din paranoia, dar nu lipsesc nici din isterie si reprezentãrile
obsesionale. Talentele lingvistice al copiilor, care în anumite perioade trateazã cuvintele ca si cum ar fi obiecte, care
inventeazã noi limbaje si expresii artificiale, sunt aici sursa comunã pentru vis si psihonevroze. Analiza formatiunilor
lingvistice fãrã sens din vis este deosebit de potrivitã pentru a pune în evidentã munca de condensare din travaliul
visului. Din scurta serie de exemple folosite aici nu vom trage concluzia cã un astfel de material se înfãtiseazã
observatiei numai rareori sau cu totul exceptional. Este mai curând foarte frecvent, numai dependenta interpretãrii
viselor de tratamentul psihanalitic are drept consecintã existenta unui numãr foarte redus de exemple remarcate si
comunicate, precum si faptul cã analizele comunicate sunt inteligibile în cea mai mare parte numai pentru cunoscãtorii
patologiei nevrozelor. Astfel, un vis al doctorului v. Karpinska (1914) contine formatiunea lingvisticã fãrã sens
„Svingnum elvi“. Trebuie mentionat si faptul cã în vis apare un cuvânt care nu este în sine lipsit de semnifica- tie, dar
care, fiind înstrãinat de semnificatia sa realã, cuprinde diferite alte semnificatii, fatã de care el se comportã ca un
cuvânt „fãrã sens“. Acesta este cazul visului despre „categorie“ al unui copil de zece ani, vis comunicat de V. Tausk
(1913). „Categorie“ însemna aici organul genital feminin, iar „a categoriza“ însemna a urina. Acolo unde apar într-un
vis vorbe care se deosebesc ca atare în mod expres de gânduri, functioneazã fãrã exceptii o regulã: vorbele din vis
provin din materialul oniric al unor vorbe amintite. Continutul literal al vorbelor fie este pãstrat nealterat, fie este
deplasat usor ca expresie; adesea vorbele din vis sunt alcãtuite din diferite amintiri ale unor conversatii; textul rãmâne
acelasi iar sensul se schimbã, acolo unde este posibil, sau se multiplicã. Vorbele din vis servesc nu arareori ca simple
aluzii la evenimentul în care a avut loc conversatia amintitã.

3.

Utilizarea secvențelor de vise pentru detectarea erorilor de tehnică (1968)

Ralph Greenson
Materialul clinic

Problemele pacientului Z.

• dificultatea în avea o relație intimă cu o femeie deși nu avea probleme de potență sexuală
• lipsa unor relații profunde cu bărbații
• un sentiment de tristețe, vag dar persistent
• insomnie

Mr Z. era o persoană inteligentă,cultivată, cooperativă în ciuda rezistențelor și neobișnuit de sinceră.

Îi era greu să asocieze și recunoștea că uneori sărea anumite asocieri dureroase, bun visător, lucrau bine în ciuda unor
perioade bune din analiză.
Istoria pacientului Z.

Părinții au divorțaseră când el avea 2,5 după care mama lui pleacă într-o călătorie în jurul lumii pentru șase luni după
care se recăsătorește când el avea 3,5 ani și naște 3 copii.

Tatăl vitreg era o persoană caldă, inteligentă dar ineficient care ajunsese să fie disprețuit de mama pacientului și de
întreaga ei familie.

Istoria analizelor pacientului Z.

Prima analiză a durat 4 ani după care prin consens comun analiza a fost oprită, simptomele se îmbunătațiseră iar Mr.
Z avea o oportunitate profesională care necesita calătoritul pentru perioade lungi de timp.

10
In cea de a doua analiză au descoperit amândoi că un impas inconștient și nerezolvat se dezvoltase în analiză. Pauza
între analize fusese tot de 4 ani.

Prima eroare – faptul că analistul fusese de acord să întrerupă analiza a jucat un rol important în dificultățile de mai
târziu, analistul a replicat comportamentul părinților, abandon emoțional și fizic.

Între analize Mr. Z avea un obicei în a lua barbiturice deși nu putea să doarmă nici cu ele, adormea pentru câteva ore
apoi se trezea, în anumite nopți lua și somnifere și așa mai dormea 1 oră, 2 spre dimineață.

În pauzeșe de somn el avea 2 fantezii recurente de autodistrugere, una că era spânzurat și a doua că era împușcat.
Aceste fantsme erau deranjante dar nu simțea o anxietate mare. Se trezea amețit și obosit.

Analistul i-a reamintit că insmonia a apărut după ce făcuse stagiul de armată și s-a întors la viața civilă, moment în
care a realizat că mama nu îl mai primește înapoi acasă iar unchii lui nu îl primesc în afacerea de familie.

Conflictele centrale din prima analiză:

Conflict derivat din divorțul părinților, pe de o parte o avea pe mama doar pentru el, eliminându-l pe tată, dar se
simțea și responbail pentru divorțul acestora. Pe de altă parte se simțea responsabil pentru eliminarea tatălui și asta ar
fi făcut-o pe mama lui să îl părăsească și să plece în călătorie.
Pe parcursul vieții el a suferit de invidie și gelozie pe bunicul lui, pe unchii lui și pe atașamentul mamei lui față de
tatăl ei. Se simțea apropiat de tatăl lui dar mai tărziu simțea gelozie și dispreț, conștienzase atât iubirea cât și ura față
de mama lui și mai presus de toate nu înțelegea atașamentul irațional față de mama lui narcisică.
Greenson detaliază mai departe ore de analiză care au avut loc la 5 luni după începerea celei de a doua tranșă de
analiză.
Greenson interpretase în mod repetat pacientului că pastilele împotriva insomniei erau o rezistență față de terapie.
Pastilele erau ca ceva magic care ar fi făcut insomnia să dispară fără analiză și pe de altă parte erau un mijloc de a
absorbi interpretările. Ele ascundeau fanteziile de iubire și ură pe care Mr. Z le avea atât față de mamă cât și față de
Greenson și păcăleau gândurile și sentimentele lui.

Prima ședință
Mr.Z a povestit că nu a luat pastile de dormit și era conștient de fantasmele lui.
A dormit doar 2 ore de la 10 la 12 apoi a rămas treaz. Se simțea furios și avea resentimete față de terapeut, ceva nu
pentru că de obicei aceste fantasme erau auto-distructive.
Spre dimineață ațipește și visează:

Vis 1

,,Eram în apartament și undeva pe lângă era mama.

Am deschis un dulap unde am găsit o cutie cu pălării. Înăuntru o pălărie de bărbat –Borsolino. Foarte ciudat. Pălăria
era prea mare pentru mine, avea un bor mare și o coroană mare. M-am jucat cu ea ca să o fac să mi se potrivească
dar tot nu îmi venea. În următoarea parte a visului era tot o pălărie dar una de modă veche, gen joben. Din spatele
pălăriei pornea o pelerină, ca cele din Legiunea Străină. Am pus-o pe cap și și-a schimat forma, devenise ca o pălărie
care este purtată în marină, asemănătoare cu cele purtate în cel de al II Război Mondial, facută din material moale.
Undeva în toate astea se face referire la un bărbat care era cel mai mare producător de mâncare artificială.”
Analistul este tăcut.

Asocieri:

Pălăria îi amintește despre ceva sexual, face o legătură cu penisurile. Își amintește de bunicul lui care purta o pălărie
asemănătoare și că tatăl lui vitreg era mulțumit că pălăria se poate mototoli dar își recapătă forma.
Face o asociere cu marina, unde i se pare că a trăit cea mai frumoasă perioadă din viața lui.
Este supărat pe analist, îl consideră responsabil de lipsa lui de somn. ,, Sunt pregătit să nu dorm dar nici să fac asocieri,
prefer să nu vorbesc și să nu fac asocieri”.

11
Era prima seara când nu luase pastile în ani de zile, pastile care îl ajutau. Se simte ostil față de analist și simte că ia
luat ceva dar nu primește nimic în schimb.
Pacientul simte furie, iritabilitate și depresie.
Simbol pălăria: În dicționarul de vise semnifică organele genitale iar schimbarea pălăriei semnifică un stil de
viață.
Dulap - uter

Interpretarea analistului:

,, Ești furios pe mine pentru că am sugerat să nu mai iei pastile de dormit și că analiza va merge mai bine dacă renunți
la ele. Chestionezi corectitudinea acestui lucru și te întrebi ce fac, în vis încerci o pălărie care nu ți se potrivește și
care nu îți aparține, la ce te face să te gândești?”

Analistul se gândea că dormitul fără pastile ar semnifica dormitul ca un adult, fără pastile sau fără lapte așa cum are
nevoie un băiat mic. La nivel falic ar însemna – sunt prea mic ca să obțin satisfacție sexuală.

Asocierile pacientului:

„Mă face să ma gândesc la pălăriile europene, tatăl meu vitreg avea 9 pălării, tot dulapul era plin de pălării, arătă
groaznic cu ele, în final l-am urât pe omul acesta.”
După adolescență ostilitatea lui crescuse și era deranjat de gestul invaziv al tatălui vitreg de a intra în living complet
dezbrăcat.
Își amintește că tatăl vitreg mai avea o pălărie mare, cu coadă cu care îi plăcea și lui să se joace.
De asemenea, pălăria asemănătoare cu cele din Legiunea Straină îi amintește de perioada de armată unde întâlnește un
căpitan din armata franceză cu care se împrietenește dar care este împușcat de paza de corp, un senegalez.
Analistul simte că este prea mult material de discutat și nu știe ce cale să aleagă pentru interpretare:

• resentimentul pacientului față de el pentru că ia luat pastilele de dormit

• pălăriile tatălui vitreg care apăreau în vis cu semnificație sexuală
• căpitanul senegalez care este ucis de garda de corp care trebuia să îl păzească

În retrospectivă, inconștient, îl deranja ultima observație pe care și-a spus-o.

Analistul îl întreabă pe pacient: Un producător de mâncare artificială care este trimis în țările subdezvoltate?

Asocieri pacient: Și-a amintit de un fost șef și de faptul că citise recent despre mâncarea artificială, apoi realizează că
acea companie este din Santa Monica, unde locuia și analistul.

Interpretare analist:

”Ești furios pe mine pentru că ți-am luat pastilele sintetice, furia pentru mine te ține treaz. Este ceva nou pentru tine
să îți verși furia spre mine. Mă întreb dacă nu simți că am devenit o persoană periculoasă pentru tine precum garda
de corp senegaleză.”

Asocieri: „Nu te ascult, mă simt foarte furios, am sentimentul că vreau să plec, nu vreau să lucrez cu acest vis, nu
vreau să fiu aici, vreau să plec”

Interpretare

Analistul îi spune că îi este clar că nu vrea cu adevărat să lucreze în analiză, că nu vrea să își dezvălui adevăratele frici
și dorințe ascunse mulți ani de pastile și că are sentimentul că vrea să îl distrugă și să îl trădeze.
Mr. Z îi răspunde sarcastic, că întotdeauna are replici atât de inteligente dar că nu înțelege ce simte oricât ar repeta.
Chiar dacă are dreptate el nu simte și nu înțelege.
Reflectările analistului și eroarea făcută:
Se simțea nesatisfăcut și furios față de finalul ședinței și după terminarea ei. Visul și asocierile pacientului fuseseră
promițătoare însă analistul era supărat că nu reușise să fructifice mai bine ședința.
Din dorința de a urmări conținuturile inconștiente analistul a eșuat în a oberva că pacientul vroia să îi provoace furia.

12
A doua ședință:

Pacientul tot nu reușise să doarmă, s-a trezit la 2 dimineața și nu a mai dormit deloc până dimineța.
Vine și povestește ce a simțit față de sesiunea trecută:
- a simțit că analistul îi spune că este o fraudă
- a simțit iritabilitatea analistului și că atunci când făcea o interpretare era ca și cum se certa cu el
- a simțit că analistul încearcă să îl înjosească și să îl umilească

„Acum știu că nu e adevărat dar când vorbeai cu mine asta am simțit, simțeam că îmi spui Cine are nevoie de tine?
La naiba cu tine. La revedere!”

Vis 2

„Mergeam pe lângă o clădire. Era o combinație ciudată între o casă și un hambar care nu era bine întreținut. Era
cam ponosit. Prin fereastră puteam auzi pe cineva înăuntru care vorbea. Eu eram afară. A durat câteva minute. Îmi
spuneam mie: Omul ăsta ar trebui să fie conștient că este auzit” (auzit este cu sensul de auzit fără intenția celui care
ascultă și fără ca cel care vorbește să știe că este auzit).

Asocieri:

❖ Asociază vocea bărbatului cu cea unui manager cu care făcea busniess, o voce și un comportament fraudulos.
Ceea ce îl face să se gândească la luatul pastilelor și se realizează că și el însuși este fraudulos luând pastile
care îi ascund anumite dorințe și frici.
❖ Auzitul îl pune pe seama faptului că îi auzea pe părinți cum se certau și dicuțiile lor despre divorț.
❖ Simte că atunci când devine supărat și rezisten și analistul se supără pe el.
❖ Observă că atunci când nu ia pastile are mai multe gânduri dar când lua pastile putea să își amintească visele
și putea să își facă mai bine munca la serviciu.

Intervenția analistului:
Analistul îi spune că Mr. Z este plin de resentimente față de el și că este conștient de asta. Analistul recunoaște că
ședința trecută fusese deranjat când Mr. Z ia spus că nu îl ascultă și că nu înțelege ce îi spune. Analistul îi spune că
Mr.Z ia ascultat furia, ca în vis, și că din acest motiv ia schimbat cabinetul de acasă într-un hambar ponosit.
Pacientul:
Confirmă că acum poate în mod deschis să simtă furia, așa cum nu a putut niciodată. Interpretările analistului nu îi
sunt de ajutor atâta timp cât este furios și nu îl ajută în nici un fel.
Analistul:
Îi confirmă că există un adevăr în asta și că ia spus prea multe interpretări ședința trecută și că ar fi trebuit să accentueze
mai mult cât de revoltat și speriat era Mr. Z pentru că analistul îi ceruse să nu mai ia pastilele. Analistul a insistat,
pacientul refuza să mai asculte iar analistul devine supărat și forța să interpreteze și mai mult.
Pacientul:„Am avut sentimentul că nu știi ce faci.”
Analistul: Hambarul ponosit = cabinetul analistului compensare pentru fantasma pacientului de a fi umilit și toate
astea au început în momentul în care analistul i-a sugerat să nu mai ia pastilele. I-a luat ceva valoros.
Pacientul:„Problema somnului este o curvă!”
Pacientul este conștient de ce i se întâmplă, este de acord cu analistul că atunci când nu doarme are fantasme de
autodistrugere și de ucidere, se gândește la toate greșelile pe care le face în timpul zilei și asta îl înspăimântă. Are
sentimente asemănătoare și față de analist așa cum are față de bunic, bancă sau contabil.
Analistul: Crede că pacientul este plin de resentimente pe care le proiectează față de el și asta îl face pe analist de
neîncredere iar pacientul nu se poate deschide și nu poate asocia.
Pacientul: Îi confirmă asta, dacă o să fie deschis atunci va fi abandonat și umilit de către analist.
Realizează că este legat de problema somnului și că nu își poate imagina să îi placă cineva fără teama de a pierde acea
persoană.
„ Mi-ai spus odată că trebuie să trec printr-o depresie pentru a îmi reveni.”
Și apoi discută despre vocea soției analistului pe care o aude când așteaptă să intre în ședință...asta îl face să își
amintească de vocea din vis și asociază că seamană cu vocea analistului.

13
Pacientul: Spune că trebuie să renunțe la pastile dacă vreau să ajungă undeva în analiză și presupune că e necesar să
aibă încredere în analist pentru asta.
Analistul: îi spune că nu trebuie să renunțe la pastile și nici că trebuie să aibă încredere în el, ci să analizeze ce îl
oprește în a dormi, asocia și a avea încredere în analist.
Analistul face legătura cu garda de corp din vis care trebuia să aibă grijă de căpitan dar pe care îl trădează și îl omoară.
Pacientul este de acord și replică: „ Nu poți dormi când trebuie să fii de gardă sau când ești pe teritoriul inamicului”.
Reflectările analistului:
I s-a părut corect și necesar să își recunoască furia nepotrivită. A simțit că folosește nepotrivit cadrul analitic pentru a
se confesa însă și-a revenit repede, s-a concentrat pe problema centrală și a vorbit mai puțin.
Următoarele ședinte sunt prezentate mai concentrat și se focusează pe detectarea erorilor și lucrul cu ele. Apar vise
legate de interpretările analistului și atitudinea lui care sunt fie primite pasiv fie considerate o intruziune.
Tot nu putuse dormi și luase o pastilă, asta îl face să se gândească dacă analistul va fi supărat pe el și dezamăgit.
Vorbește despre dificultatea lui de a vorbi și se întreabă dacă nu este cumva „Ora de vineri de depresie”
Vorbește despre dorința de a avea o relație și cât de singur se simțea. Nu se putea imagina căsătorit, cu o soție și copii.
„ Nu își putea imagina o femeie care să îl iubească și să îl accepte pe o perioadă lungă de timp.”
Vorbește despre mama lui, frica de a face asocieri și de a fi acceptate de analist. Realizează că la asta se așteapta de la
mama lui și la asta se așteaptă și de la analist.
Vorbește despre Kafka și o scrisoare scrisă de Kafka către tatăl său, relația perturbată dintre tată și fiu– indirect despre
analist și el. Analistului i se pare că au restabilit o alianță bună și că pot lucra din nou asupra conținuturilor vechi.

Vis 3

”Cară o mașină de dictat, una care se poate folosi de mână. Cineva încearcă să îl provoace și să îl tachineze că nu
poate să folosească această mașină dar el o ia și o face să meargă.”

Asocierile duc spre ideea că analistul este dictatorul iar el primește interpretările pasiv dar el ia mașina și o face să
mergă ceea ce indică că el are puterea de a primi sau de a respinge interpretările.
Indică ambivalența pacientului față de analist, o proiecție și internalizare a emoțiilor. Tachinarea are legătură cu
plăcerea sadică și cu impulsurile homosexuale și heterosexuale.
Faptul că își amintește visul este un indicator bun.

Vis 4

„Este într-o cameră mică, de mărimea camerei unde are loc analiza. Se află într-o parte veche a orașului. Ca să
meargă la baie se duce în altă parte a camerei și închide ușa. Are geam înghețat și opac. Exact când vroia să facă
asta intră un bărbat negru pentru a folosi telefonul.
Pacientul îl lasă să facă asta. Bărbatul dă 8 sau 9 telefoane pentru care plătește. O astfel de intruziune are loc de 2
sau 3 ori.”

Asocieri:
Psihanaliza și psihanalistul sunt ca și cum ai fi văzut pe toaletă. Simte că trebuie despărțiți printr-un material opac –
semn de rezistență; Bărbatul este asociat cu șoferul bunicului și cu garda senegaleză.
Analistul: „Bărbatul sunt eu”
Pacientul: Uimit, nu te vreau în toaletă dar psihanaliza cere să fii văzut pe toaletă, nu o ceri tu dar asta se așteaptă
de la un adult, știu că vreau să fug dar vreau să și stau”
Analistul: Explică că are două seturi de sentimente care se contrazic, în a face analiza și a lucra cu terpeutul.
Pacientul: „Chiar vroiam să renunț, vroiam să îți arăt că nu am nevoie de tine, că știu mai bine.”
Analistul: „Nu mai ești băiatul neajutorat căruia i se făceau clisme și care credea că adulții îți pot citi gândurile”.
„Ești suficient de mare să renunți la analiză și la toaletă sau să realizezi că vreau să te ajut să scapi de fantasmele
care te torturează.”
Pacientul: „Da, ca să fac analiza cum trebuie trebuie să îmi expun toate fantasmele de toaletă, DAR , care de fapt
este un act ratat FUND. Fac asta ca să mă ajut pe mine nu să mă torturez sau să te mulțumesc pe tine. Nu mai sunt
pe un teritoriu inamic. Negrii au neajunsurile lor dar pot fi și eficienți, precum Ralph Bunche.” ...sau ca Ralph
Greenson, spune analistul.

14
 4.
DRUMUL REGAL – SEGAL

1. Drumul Regal

Deplasarea poate fi de două feluri. Una este deplasarea valorilor psihice. Continutul manifest poate pune accent pe
o situație dramatică și aparent importantă, dar ea este un detaliu nesemnificativ care conține cel mai important gând
al continutului latent.
VIS – pacient in Venetia - Un pacient, printr-o concatenare a circumstanțelor, a avut o strafulgerare într-o cameră în
casa mea unde a vazut un tablou cu un peisaj despre care credea că era din Veneția.
În noaptea aceea a avut un vis în care se plimba cu o fată într-un loc care îi aducea aminte de Veneția.
Asociatii: Acea parte a visului l-a dus la o mulțime de asociații, venind fără prea multă rezistență, la flirtările lui din
trecut cu fete, cu fantezii despre mine și o intilnire cu mine in vacanța, și o fantasma de a mă întâlni în vacanță. Dar a
existat un detaliu în vis la care nu a oferit nici o asociere spontană și care, în vis, nu avea nici o semnificație
emotionala, în comparație cu scena evocatoare cu fata. A fost undeva în fundalul plimbării în vis, o structură de beton
la malul mării. L-am întrebat daca acest detaliu il face sa se gândească la ceva. Aici asociațiile erau mult mai puțin
placute. El a spus că a văzut la Lido din Veneția resturile de la instalatiile armatei germane. Aceasta, la rândul său, l-
au condus la asociații despre lagărele de concentrare din Germania și exterminarea evreilor. Aceasta viziune l-a dus
la camera in care a văzut imaginea și unele cărți și a spus că „ este prins in capcana unei gospodării evreiesti ".
INTERPRETARE: El leagă evreii cu interesele intelectuale și artistice; iar sentimentele sale despre evrei sunt
ambivalente. El avea in inconștient un sentiment antisemitistic, care, în mod conștient, era de neacceptat pentru el.
Aceste detalii nesemnificative din vis conțin toată ostilitatea și cruzimea lui reprimată, dorințele inconștiente
inacceptabile pentru el, antisemitismul, stimulat de gândul vietii mele de familie și imaginandu-si vacanta mea. Dar
în vis este înlăturat și condensat într-un mic detaliu care este ignorat în asociații; și există o deplasare a importanta a
părților inofensive ale visului. El a dorit inconștient ca eu și soțul meu sa murim într-un lagăr de concentrare din
Germania.
Un alt tip de deplasare este deplasarea sentimentelor sau fantasmelor care aparțin unei situații catre o alta situatie.
VIS - Un pacient a visat o ceartă furioasă cu un bărbat cu care nu a avut nici un antagonism, dar în fundal era o
figură a unui alt bărbat strâns legat printr-o similitudine a numelui cu prima figura. Acel om pentru care avea multe
gânduri ostile, si a căror expresie ar da naștere la vinovăție, le-a deplasat catre celalalt om.

O deplasare incompletă de acest tip este prezentată în urmatorul

VIS: Un bărbat a visat că a văzut un pui care a fost taiat in patru, si a auzit un plâns disperat de copil mic. După
un timp, își dă seama că sunetul nu vine de la pui, ci de la un copil mic care era în apropiere.
Interpretare: În acest vis, fantasma era legata de fratele său bebelus, puiul de gaina, dar deplasarea nu este reușită.
Este un băiețel care strigă și visătorul s-a trezit in chinuri. Acest tip de deplasare poate fi privit și ca o reprezentare
indirectă: un om reprezintă pe celalalt iar puiul reprezintă un frate.

Condensarea este o alta caracteristică invariabilă a viselor.

Un exemplu interesant de condensare mi-a fost prezentat într-un vis repetitiv visat de pacientul O, care a suferit de un
ulcer gastric. El a avut acest vis, aproape de coșmar, si de-abia și-l amintește. Chiar daca era foarte mic isi aminteste
ca se trezea din vis panicat.
În vis este complet legat de un scaun într-un poziție pe jumătate intins. Din toate părțile este amenințat de niște
animale alungite cu gura de crocodil. În cursul analizei sale, visul a avut loc în contextul temerilor de castrare, de
a-și mușca penisul sau a fie tăiat ca o pedeapsă pentru masturbare. El este legat de un scaun pentru a i se imobiliza
mâinile. A apărut din nou fantasma de a fi însărcinată și anxietatea de a ataca interiorul corpului meu și copiii de
acolo. Formele alungite cu gura de crocodil reprezentau copiii periculoși din interiorul mamei. Visul a continuat să se
repete în diferite contexte. Într-o zi am fost lovita de descrierea sa, el fiind bandajat de scaun, și că el însuși avea
forma alungită. Am întrebat dacă a fost vreodată înfășurat, iar el mi-a spus că a fost complet înfasat până la vârsta de
trei sau patru luni. De asemenea, mi-a spus că aparent a suferit colici abdominale severe (a fost diagnosticat) la acel
moment. Mi s-a părut că animalele care îl atacau,guri uriașe, furioși și flămânzi, au fost o proiecție a propriei sale

15
percepții asupra corpului imobilizat, înfometat și cu o percepție enorma a gurii flămânde. Probabil infasarea a
intensificat procesul de identificare proiectivă violentă a percepției despre el însuși, fiind lipsit de orice fel de
descărcare a energiei din musculatura sa. Dupa analiza, visul recurent s-a oprit. Visul pare să fi condensat experiențele
sale la niveluri diferite. Acesta condensarea arată cum au fost colorate cele mai vechi fantasme primitive exprimate
în fantasmele și anxietățile ulterioare. Înțelegerea mea despre acest vis derivă nu numai din conceptul lui Freud despre
condensare și deplasare, ci și din propria mea experiență și din recentele dezvoltari teoretice. De exemplu, am folosit
conceptul de identificare proiectivă pentru a înțelege felul în care au fost fantasmele inconștiente exprimate în vis, și
am văzut condensarea din acest vis ca o evoluție de la o oralitatea primitiva si fantasma psihosomatica concreta catre
alta la nivel mult mai simbolic.

VIS - O condensare mai complexă este ilustrată de un fragment mic dintr-un vis mai lung. În acest fragment, pacientul
a văzut analistul însoțit de un băiețel puțin păros sau un om care părea destul de ridicol care sărea în jurul analistului
într-un mod servil.
Asociațiile lui au fost legate de un alt analizand al meu care are o frumoasă coama de păr întunecat și nu este foarte
înalt. Pacientul a avut un motiv să se simtă gelos față de acel bărbat, pentru ca a fost înaintea lui. Îl întâlnise pe om în
ziua precedentă și cu acea ocazie simtea dispreț față de el. Acesta reprezinta resturile diurne. Pacientul iși amintea că
se gândea că soțul meu arăta mai degrabă ca o gorilă, iar tatăl său avea un piept foarte păros. El întâlnește adesea pe
strada mea un adolescent cu părul lung, pe care îl descrie drept " mai degraba o gluga" și care crede ca este fiul meu.
El l-a întâlnit pe băiatul acela în apropiere de Clinica Tavistock și s-a întrebat dacă a fost tratat acolo. Credea că
trebuie să fiu o mamă foarte rea, neglijându-mi copiii pentru ca si ei aveau nevoie de tratament. Atitudinea servila a
legat-o de el însuși, venea întotdeauna punctual la sesiunile de terapie și avand senzația abjecta de dependență, un
sentiment pe care îl ura.Dar omul în vis nu arăta prea uman. Pacientul a văzut recent un film despre un vârcolac. Figura
din vis ar putea fi un vârcolac.
Interpretare: Deci până în acest punct se poate spune că figura din vis reprezintă un rival – celalalt analizand, soțul
meu și fiul meu. Toate sunt condensate într-o singură figură. Trecut și prezent condensate în mod egal. Soțul meu
și fiul, tatăl și fratele sunt toate reprezentate de o singura figura. Dar există multe alte idei reprezentate în acel fragment
de vis. Tatăl și soțul meu, în picioare pentru el, sunt deranjați de faptul că sunt mici și ridicoli. Există, de asemenea,
frica de rival, astfel atacat - de vârcolaci și gorile periculoase, dar frica este contracarată de faptul că el este mic și
ridicol.
Există, de asemenea, ideea cruzimii și a răutății mele,ca responsabila pentru răul psihologic produs nu numai fiului
meu, ci și a lui ca fiul al meu. Amândoi suferă de neglijare mea și sunt vinovata pentru nevrozele lor. Spre sfârșitul
sesiunii a fost a o asociere care a dezvăluit un gând de reprimare și mai dureros. În timp ce vorbea despre vârcolaci,
el a spus: "Conform legendei, tu devii un vârcolac dacă esti mușcat de unul. Presupun că lupul e la ușă acum.” El se
referea la o sărbătoare iminentă. Deci există un alt strat al visului. Cand analistul, mama hrănitoare, dispare, se teme
de foame, se simte ca un lup care luptă – lupul este la ușă. Această mușcătură a lupului îl transformă într-un vârcolac.
Isi mobilizeaza lăcomia orală și agresiunea, la care se adaugă o gelozie extremă impotriva celor care stau cu mine-
soțul și fiul meu. În vis are de a face cu sentimentele sale de vârcolac proiectându-le in rivalii săi, atingând astfel
obiectivul dublu de a scăpa de durere și sentimentele de vinovatie și de a-si ataca rivalii săi transformandu-i in oameni
rai. Rezultatul fricii persecutorii de rivalii săi, acum transformați în vârcolaci, este tratat într-un mod maniacal făcând
vârcolacul mic și ridicol. El i-a proiectat, de asemenea, pe ei în propria lui micime și sentimentul urat al dependenței,
văzuti ca subordonati. Deci, se poate vedea cum un fragment al unui vis poate condensa și exprima un proces psihic
complex. Care este esența a ceea ce Freud a denumit atât de frumos,"gandurile latente ale visului "? eu cred că
inițial Freud avea în minte pur și simplu dorința reprimată, deghizată în vis. Dar dorințele sunt contradictorii și
complexe și cred că gândul latent al visului este mai mult decât o simplă dorinta: o organizație complexă de dorințe
și apărari. Gândul latent al visului pacientului meu ar putea fi verbalizat astfel: "Când este plecata, voi fi mușcat de
foame. Ea este o figura urâtă în interiorul burții mele. Mă simt plin de lacomie și sentimente amare. Acest lucru este
intolerabil. O voi pune în rivalul care este cu ea. Dar asta mă face sa ma simt amenintat de rival. Voi incerca sa-l
micsorez si si sa-l ridiculez si asa mai departe. Condensarea nu este accidentală. Gandul latent al visului, așa cum il
văd eu, este o expresie fantastica a inconștientului și lumea viselor este întotdeauna cu noi. Ințelegerea mea despre
condensare s-ar putea să fie diferita de Freud. Nu cred ca el vede condensarea în mod necesar ca o "poveste" conectată.
El vede firele diferite care apar probabil din o varietate de impulsuri și tendințe de gândire, care sunt convergente
împreună și fiind exprimate într-un singur element condensat.În afară de condensare și deplasare, există și alte metode

16
de transformare ale gandurilor latente ale visului: de exemplu, prin reprezentare indirectă. Există multe moduri de
realizare a acesteia: prin similitudine, posesia unui atribut comun, folosind o parte din întreg, prin contrarii, prin
conexiune verbală, și multe altele. Aceste reprezentări,când sunt înțelese, uneori sunt foarte amuzante și cu umor, așa
cum a arătat Freud, având caracteristici similare cu travaliul visului.Ca parte a unui vis lung, un pacient a visat„ a
coloană de soldați marșaluind cate opt umar la umar”. Mai degrabă derutată de acea parte a visului, am întrebat-o
ce credea ea. Ea a răspuns imediat: "A manca un piept de pui, bineînțeles. Ce altceva ar putea însemna asta? Un
exemplu mai complex de reprezentare a contrariilor sau conversie il reprezinta visul pacientului B, cu o structură
de caracter maniacală. Mama pacientului a murit în adolescenta timpurie și el a evitat doliu prin apărări schizoide și
maniacale care au afectat profund structura sa de caracter. În ziua precedentă a visului, vorbeam despre un accident
de mașină destul de grav pe care l-a avut și despre preferința sa pentru mașini mari si puternice comparativ cu mașinile
mici, pe care soția lui le preferă și în care se simte vulnerabil. El ar prefera să călătorească în mașini blindate sau
tancuri pentru ca se simte așa de vulnerabil. A doua zi, l-am luat accidental mai devreme din sala de așteptare si a
spus că se simte foarte mulțumit și primit foarte călduros. După un timp, el a recunoscut cu reticenta că primul său
gând a fost de îngrijorare: el credea că as fi părăsit ședința mai repede cu pacientul anterior, pentru că eram bolnava
și i-am reamintit de o operație pe care am avut-o cu câțiva ani în urmă, și de operatie nereusita a mamei lui de cancer
de sân.
Apoi mi-a relatat un VIS: Era într-un fel de laborator. Erau niste bancuri de lucru pentru teste chimice.Lângă el era
un om mai tânăr, Bob. A alunecat o cutie în dulapul lui Bob. Apoi o femeie frumoasă aduce premiul de 500 de lire
sterline, probabil un câștigător la o tombola – când numărul vostru apare esti câștigator". Ea se apropie de el și de
Bob, si până în ultimul moment ei nu știu care dintre ei este câștigătorul și ambii se simt tachinați. Apoi dă premiul
lui Bob. El nu se simte gelos; se simte generos, si foarte conștient de cat de bogat este el și cât de sărac este Bob.
Bob nu este numai sărac; el este, neliniștit și naiv. El ar dori, cu banii de premiu să cumpere o sticlă de whisky
pentru soția sa și se întoarce catre pacient să-l întrebe dacă poate face acest lucru și cum sa procedeze. Pacientul il
instruiește.
ASOCIATII :Bob în vis i-a amintit atât de fratele său, cât și de fiul său cel mai mare (atitudinea sa față de Bob se
reflectă foarte mult multă in atitudine față de fratele său mai mic) atât ca copil, cât și ca tânăr, fratele sau a fost idealist
și a devenit o persoana săraca, în timp ce pacientul a făcut o fabrica de bani. Visul îi aducea aminte de modul în care
îl privea pe fratele său cand era copil, în special după moartea mamei sale, dar și mai târziu în viață, atunci când
pacientul a administrat averea familiei. Disponibilitatea cu care a dat premiul l-a făcut sa se gândeasca la fiul său mai
mare care da o petrecere de familie și el, pacientul, într-o astfel de situație nu se mai simte stalpul familiei. De suma
de 500 de lire pacientul nu a putut sa o lege cu nimic. Am făcut observația că toată lumea din vis era mai tânăra decât
el, dar mi-a amintit că femeie tânără putea sa fie mama sa care a murit tânără. Și asta l-a condus la un alt lot de
asociatii. Și-a amintit că fiica sa, care întotdeauna il tulbura,este acum aproape de vârsta la care a murit mama lui, și
este, de asemenea, perioada anului in care a murit mama sa. Acest lucru mi-a atras imediat atenția asupra importanței
conversiei în vis. Ceea ce îl îngrijora nu era numărul său norocos, ci numărul ghinionist. Numarul era legat de varsta
prematura a mamei lui si era nenorocos pentru ca in acea perioada se simtea vulnerabil si era teama de moarte,
stimulată de accidentul de mașină. De asemenea, creșterea fiului său il facea sa se simta ca si cum urma el sa
moara.Odată alertați de importanța conversiei, am putut observa că fiecare element din vis era inversat. Femeia care
acordă premiul este mai batrana decât el ( si mama sa), nu mai tanara; el nu se simte bogat, ci stramtorat de sărăcie,
iar acest lucru se referă la două situații: în primul rând la fratele său, pe care este gelos, care s-a născut și a obținut
premiul de la mamă(caseta mică) și mai târziu, când mama lui a murit, el a avut o atentie specială și s-a bucurat de
grija tatălui său. În vis, pacientul se simte, de asemenea, generos și binevoitor fata de fratele său, care si ar dori să
fie, dar în realitate psihică el a respins cu amărăciune ambele : grija timpurie a fratele său primita de la mama sa și
atenția de la tatăl și familie după moartea mamei, în timp ce nevoile pacientului meu au fost complet ignorate și de
la se aștepta să-l îngrijească pe fratele său. De asemenea, la acea vreme l-a învinuit pe fratele său pentru moartea
mamei, deoarece unii oameni au comentat ca muscaturile fratelui mai mic au generat cancerul de sân. După ce am
reunit experiența de bază a visului, reprezentat ca o conversie, și-a amintit că de fapt a moștenit o mică cutie de la
mama dar nu i-a dat-o fratelui său. Apoi am obținut o asociere la cei 500 de lire sterline. El avea o factură de 500 de
lire sterline pentru reparațiile mașinii sale care fusese distrusa în accident. El și-a amintit că, de mai bine de o
săptămână, a uitat să-mi plătească factura. Deci, visul avea legatura si cu niste probleme urgente, și în contrast cu
generozitatea aparentă a visului, are o reticență de a-mi plăti factura sau cea pentru repararea mașinii. Deci, fiecare
element din vis este inversat: numărul norocos este numărul rău; bunăvoința și generozitatea înlocuiesc furia și

17
răutatea. Tombola veselă este, de fapt, o retraire a mortii mamei sale și de teama pentru el însuși. Chiar și sticla de
whisky în vis este o inversare. Am făcut un comentariu într-un anumit moment că Bob vrea să obțină o sticlă de
whisky pentru soția sa, după ce a obținut premiul de la femeie, si care ar putea reprezenta ca Bob vrea să folosească
bunătatea pe care o are de la sân, prin a avea o viata sexuala bună cu soția lui. Cu toate acestea, pacientul m-a corectat
imediat, asocierea lui cu un whisky ieftin a fost ca un bețiv a comis un incest cu fiica sa și care s-a sinucis –
sexualitate foarte daunatoare. Chiar la sfârșitul sesiunii, și-a dat seama brusc ca laboratorul de chimie cu bănci din
visul său i-a reamintit ca obișnuia sa petreaca ore întregi într-un mic laborator de chimie in timp ce mama lui era pe
moarte, rupandu-l de restul familiei și de propriile lui sentimente. În acest vis putem vedea limpede cat de complex
este limbajul visului. S-ar putea spune ca în vis totul este reprezentat de opusul său, prin conversie, dar în același
timp acest mod de reprezentare schimbă o situație profund traumatizantă într-o împlinire a dorințelor. Am
putea privi conversia visului ca o deghizare: un efect al limbajului visului este de a ascunde o experiență dureroasă,
dar în același timp este ascunsă o dorință inconștientă de a schimba realitatea dureroasă, internă și externa, într-o
tombolă glorioasa.Fiecare visător are un stil favorit în limbajul visului și stilul adeseori dezvăluie personalitatea lor.
"Le stil c'est l'homme", a spus Buffon. Se aplică viselor ca și in artă. Stilul visului, ca și stilul unei personalități,
reflectă o combinație largă a obiectului relațional, anxietăți și apărari care formează personalitatea.

2. Fantasma
Odată cu introducerea principiului realității, un mod de gândire-activitate a fost impartit; a fost ținut liber de testarea
realitatii și a rămas subordonată numai principiului plăcerii. Această activitate este fantasmarea care începe deja în
jocul copiilor, și mai târziu, continua ca visuri diurne,abandonand dependența de obiectele reale. (Freud 1911: 222).
Următorul material de la o pacienta adult arată în mod similar fantasmele inconștientului care stau la baza
mecanismului de apărare ale scindarii. Iată două vise descrise de un pacient in sesiunea care precede vacanța mea.
Primul vis: „ pacienta se afla într-o cameră întunecată care conținea două figuri umane stând aproape unul de celălalt,
precum și de alți oameni mai puțin cunoscuti. Cele două figuri erau identice, cu excepția faptului că una dintre ele
părea neobișnuita și întunecata, în timp ce celălalt era luminata. Pacienta era sigur că numai el putea vedea figura
luminată – si era invizibila pentru alte persoane din vis.
INTERPRETARE:Pacienta a folosit extensiv mecanismele de scindare, negare și idealizare. A avut ocazia să mă
vadă în aceeași săptămână într-o cameră plină oameni, o situație neobișnuită pentru ea, și asocierea ei cu visul a fost
că cele doua figuri ma reprezentau pe mine. Una era persoana pe care toată lumea o putea vedea în aglomeratie, iar
celălalta era "analistul" ei, proprietatea ei speciala. Ea a simțit ca nu avea să se mai gândească la vacanță ci mai mult
era ocupata sau era geloasa văzandu-ma cu alți oameni, la relația specială cu mine si care era numai a ei. În primul
vis este clar că este preocupata de gelozia ei, vazandu-ma cu alte persoane și de vacanța analitică, prin scindare și
idealizare ea are analistul luminos, idealizat pe care nimeni nu il poate lua.

VIS: În cel de-al doilea vis pacientul a visat că pe podea „ era o fetiță care tăia hârtia cu o foarfecă. Își ținea piesa
tăiată; podea era acoperită cu bucăți de hârtie aruncate, iar alți copii erau ocupați cu adunarea lor.”
INTERPRETARE:Cel de-al doilea vis este o altă versiune mai completă a primului: arată modul în care această
scindare și idealizare au fost de fapt simțite de ea. Scindarea este exprimată prin tăiere. Ea este fetita care a decupat
figura analistului ei care, la fel ca figura luminoasa din primul vis, este partea bună a analistului. Oamenii care nu
puteau vedea decât figura intunecata a analistului sunt reprezentate în al doilea vis de către copiii care nu au decat
bucatelele ramase. Despărțirea văzută în primul vis este evidentă si în al doilea vis este ca un atac, o scindare reală a
analistului ei într-o parte ideală și o parte lipsită de valoare; și ceea ce este reprezentat în primul vis ca idealizare in al
doilea vis este luat si pastrat pentru sine – adica cele mai bune bucati ale analistului ei. Cel de-al doilea vis clarifică
faptul că, pentru acest pacient, procesele de scindare și idealizare au fost simțite ca o activitate foarte agresivă, lacomă
și vinovată. Fantasmele pot apăra împotriva realității, dar se apără și împotriva altor fantasme. De exemplu, fantasmele
unui obiect idealizat și ale unui sine idealizat sunt atât o dorință de împlinire a fantasmei și o apărare împotriva terorii.

Klein, totuși, vede fantasma inconștientă nu ca un compromis, ci ca expresia impulsurilor și apărarilor. "Fantasmele
inconștiente formează legătura operativă între instincte și mecanisme" (Isaac 1948: 112).Cu toate acestea, există
o altă legătură importantă care trebuie făcută, și aceasta este legatura dintre fantasma inconștientă și structura
personalității. Dacă ne gandim la modelul structural al lui Freud, SUPRAEU-ul este o structură care rezultă dintr-o
fantasma in care are introiectat un obiect, iar natura obiectului luat în interiorul fantasmei este determinată nu numai

18
prin realitatea obiectului, ci și prin proiecțiile impulsurilor copilului. Și o astfel de proiecție făcută în fantasma are ca
rezultat crearea unei fantasmaa obiectului intern. Dacă fantasmele există de la începutul vieții, fantasmele timpurii
ale proiecției și ale introiecției ar constitui o bază pentru structura personalității.

Fantasmele care stau la baza unui Supraeu evoluat sunt ilustrate de visurile unui pacient nevrotic. Prezentat de el
foarte devreme în analiza sa, visul ilustrează relația dintre fantasma inconștientă, realitate, mecanismele de apărare și
structura EU-ul. Pacientul era ofițer în marina poloneză. Avea o personalitate foarte rigidă. Adesea simțea că ofițerii
săi superiori erau aroganți, dar avea și un simț strict al onoarei și datoriei prin care se simțea oprimat. Îi era frică să
fie prea strict cu marinarii, cu care se simtea identificat in răzvrătire lor. De asemenea, simtea vina si ispita
homosexuala, deoarece el a considerat ca subordonații săi sunt cele mai interzise obiecte.
VIS : El a visat o piramidă. În partea de jos a acestei piramide erau o mulțime de marinari brutali, care purtau o carte
de aur grea pe capetele lor. În această carte stătea un ofițer naval, de același rang cu el însuși, și pe umărul lui un
amiral. Amiralul, a spus el, părea în felul său să exercite o presiune foarte mare de sus și era la fel de venerat ca
mulțimea de marinari care formau baza piramidei și care impingeau de jos.
INTERPRETARE: Am fost, desigur, destul de suspicios deoarece visul era destul de livresc. Dar am dedus ca
pacientul știa foarte puțin despre psihanaliză. Mai târziu am aflat că tot ce știa a fost că Freud și psihanaliza au ceva
de-a face cu sexul.
În asociațiile sale el a identificat amiralul cu tatăl său, care în realitate era rigid și opresiv, și marinarii cu propriile
sentimente rebele și sexuale. De asemenea, a spus că amiralul era la fel de puternic și înfricoșător în vis ca si marinarii.
El a încercat să păstreze ceea ce inseamana aurul si sa se simta strivit între cele doua puteri. Acest lucru a scos în
evidență faptul că severitatea supraeu-lui se datoreaza proiecțiilor.
Putem vedea aici interdependenta dintre fantasmă și realitatea externă, realitatea tatălui fiind modificată prin proiecții.
Mecanismul de apărare al represiunii este reprezentat în fantasma prin presiunea combinată a Amiralului-Supraeu și
Eu-ul ofiterului care încearcă să mențină instinctele, reprezentate de marinari. Putem vedea, de asemenea funcționarea
proiecției și introiecției, prin faptul că tatăl său este modificat prin proiecții deoarece puterea sa este aceeași cu cea a
marinarilor și el este introiectat să formeze supraeul. Visul era o reprezentare clară a imaginii structurii sale mentale,
care corespunde atât de exact diagramei lui Freud a Sinelui, EU-ului și supraeu-ului incat mi-am dat seama, bineînțeles,
că ar fi prea ușor si prea accesibile. Mai târziu am descoperit ca structura personalității sale, așa cum este reprezentată
în vis, cu conștiința destul de apropiată, l-au menținut rigid pentru al proteja de anxietati primare și obiecte. Acesta
este motivul pentru care a fost atât de ușor reprezentat și prezentat de mine. Rosenfeld (1962) descrie modul în care
un supraeu idealizat, opresiv și rigid se poate internaliza la începutul latenței ca apărare împotriva paranoiei subiacente
și al anxietăților depresive. Fantasma inconștientă și structurile care evoluează din ea determina structura și caracterul
personalității, ca matrice a structurii mentale și a vietii.Viziunea lui Klein asupra relațiilor timpurii cu obiectul și a
fantasmelor primitive au afectat opiniile ei privind narcisismul. Freud însuși si-a schimbat viziunea sa despre relația
timpurie cu obiectele. În timp ce principala sa linie de gândire, până în 1920, postulează fazele timpurii ale
autoerotismului și narcisismul primar, în alte locuri el descrie auto-erotismul ca o întoarcere de la pieptul mamei spre
corpul propriu. El afirmă, de asemenea, în lucrarea sa "Narcisismul "(1914b) că trebuie să admită că nu a găsit niciodată
dovezi clinice despre existența narcisismului primar.Freud vede instinctele ca fiind "doar lipite de obiecte" (1905a,
1911). În opinia lui Klein instinctele sunt căutări de obiecte, iar fantasmele se referă la relația dintre sine și obiect.
Chiar dacă la suprafață o fantasma este aparent total narcisistă, in analiză ea se manifestă întotdeauna ca având o
relație de obiect inconștienta (Rosenfeld 1964a). De exemplu, fantasma poate fi încorporată și sa devina identificată
cu, un san ideal sau o versiune ulterioară a unui obiect ideal, și asta este însoțită de o fantasma proiectivă a mahnirii,
furiei sau invidiei copilul insusi aflat in altii.
O altă fantasma comună este aceea de a fi înăuntru și de a fi luat în posesie, un astfel de obiect ideal. Acest lucru
este ilustrat de un pacient foarte narcisist care va merge spreo stare de visare, retragere sau să acționeze în mod
maniacal.Visele lui și asociațiile ar dezvălui că acei mușchi îi reprezentau sânii. El a avut fantasme sexuale conștiente
de a intra în fundul femeilor. Au apărut frecvent în timp ce se antrena. Mai mult fantasmele inconștiente de a intra in
propriul fund, preferat de el in comparatie cu cel al femeilor. Aceste stări au fost invariabil însoțite de sentimente de
persecuție. El se lupta permanent cu intrușii de la serviciu și acasă. Visele lui au dezvăluit fantasme inconștiente care
stau la baza lor. Deseori a visat la fortărețe care erau în timpul asediului.

19
Într-un vis, o insulă pustie, el traia înconjurat de canibali în bărci care urmau să vina. Era narcisic în interior și
identificat cu mine ca mama (insula), deprimat, intruziv, canibalist, Sinele copilului a fost proiectat în afara.
Conștientizarea propriei sale distrugeri a fost minime, iar persecuția a fost tratată, în principal, prin negare.
Un vis tipic: El a visat o fată mim/clovn cunoștința de a sa. El a văzut-o în vis, mimând o figură de prost gust. Era
într-o cameră cu un tavan amuzant, rotund, concav, și, de asemenea, tipatoare.
Plafonul este asociat cu un uter, datorită culorii sale și ostentatiei și cu sânul. A recunoscut imediat că fata mim era
el însuși, deoarece în sesiunea anterioară a vorbit despre imitatia lui. Așa că a fantasmat ca ar fi fost atât în interiorul
unui uter / sân. Singura lui modalitate de asociere a fost parțial una in care acționeaza. El interpreta visul în sine,
imitând-mă și în același timp respectând ceea ce credea că aș spune, pentru ca el să fie "în cărțile mele bune".

Există o luptă constantă a fantasmelor omnipotente ale copilului și întâlnirea realităților, bune și rele. În cele mai
timpurii și cele mai primitive forme de sentiment și gândire, pe care Klein le descrie drept poziția paranoid-
schizoida, copilul recurge la identificarea proiectivă, omnipotenta pentru a modifica realitatea.
Un copil supărat cu o fantasma a unui sân persecutant poate, pentru început, sa se întoarcă de la obiectul de hranire,
perceptandu-l ca fiind rau. Unii copii nu accepta niciodată obiectul care se întoarce și dezvoltă dificultăți de hranire.
Alții pot, după un refuz inițial, să recunoască realitatea obiectului bun care se întoarce și să accepte hrana. Și
capacitatea mamei de a tolera cu răbdare refuzul inițial pot afecta efectul. Asteptand un san ideal, revenind la fericirea
imaginata in existența intrauterină, copilul trebuie să tolereze sânul care nu corespunde unui astfel de ideal.Dar chiar
dacă testarea realității trebuie să înceapă de la începutul vieții, câmpul de luptă pentru dezvoltarea unei relații mature
cu realitatea constă în trecerea de la paranoid schizoid la poziția depresivă. Poziția depresivă a fost descrisă de
către Klein (1935, 1940) ca starea de spirit care apare la copil când începe relația cu mama ca un " obiect
intreg". Înainte de asta, copilul se află în poziția paranoida schizoid (Klein 1946, 1952).
Pentru a da doar un exemplu, pacientul A, o femeie schizoidă a cărei mamă se sinucisese când A era adolescenta, avea
următorul vis: Ea a visat două balcoane, unul scăldat în lumina soarelui; unul negru și întunecos.
Asocierea ei a fost ca la petrecerea din castelul unui analist într-o țară străină pe care o cunoștea a participat analista
ei; și balconul negru pe care l-a asociat cu o glumă pe care doctorul o folosea pentru a arunca pacienții pe stâncă de
pe balcon. Acel pacient a încercat să adere la o idealizare rigida a analistului lui, să se apere împotriva unei situații
foarte persecutorie. În viața ei, ea era rigidă, relativ neproductivă și destul de paranoică. A experimentat întreaga
familie ca fiind distrusa, fragmentata și persecutorie.
La mulți ani după acel vis, ea a avut unul in care: făcea un mozaic, iar când a fost terminat, reprezenta o casă într-
un grădină și o familie completă pe peluza. A fost o muncă foarte grea, dar ea a fost încântată.Asociațiile ei erau
variate. În primul rând, pentru a-și schimba viziunea asupra familiei ei a reinviat câteva amintiri ale timpului când a
fost fericită și mama ei a fost mai accesibilă, a unui puzzle pe care ea l-a facut accidental, și a activitatii mentale de
a pune toate lucrurile impreuna in puzzle. Ea a spus: "A fost ca și cum ai gândi sa-i pui pe aceștia împreună.".La
momentul acelui vis ea scria o carte fără legătură cu familia ei sau cu orice altceva în legătură cu ea, dar, evident,
activitatea ei mentală a vrut sa reinvie ceva in minte despre casă și o familie. Schimbarea nu este numai în conținutul
vieții ei fantastice inconștiente este, de asemenea, o schimbare în raport cu viața mentală, pentru ca acum recunoaște
că fantasmele ei sunt o activitate mentală. Activitatea mentală , ca și gândirea, este o interacțiune între fantasmă și
realitate. Noi nu abordam realitatea cu o minte complet goala. Ne apropiem de realitate cu așteptări pe baza fantasmelor
noastre preconștiente sau inconștiente și a experientei realității, nu numai în copilarie dar de-a lungul intregii noastre
vieți, ca o constantă punere în aplicare și testare a fantasmelor noastre împotriva realității.
Ce este testarea realității? Puteți testa doar o ipoteză. Inconştient fantasmele sunt ca o serie de ipoteze care pot fi
testate de realitate (Segal 1978). În "Negare", o lucrare în care Freud dă fantasmei un rol mult mai important decât în
multe alte lucrări, el spune: Primul scop imediat, al testării realității nu este acela de a găsi unui obiect o percepție
reală, care corespunde cu cel prezentat, ci de a regăsi un astfel de obiect pentru a vă convinge că este încă
acolo.(Freud 1925b: 237) Bogăția, amploarea și corectitudinea activității noastre mentale sunt legate de relația noastră
cu fantasma inconștientă. Dacă fantasmele inconștiente sunt desființate sau reprimate prea sever, viața noastră
conștientă este sărăcită și restrânsă. Pe de altă parte, dacă testarea realității noastre este împiedicată și fantasmele
inconștiente afectează percepția și dictează comportamentul necorectat de testarea reală, viața noastră mentală poate
să fie bogată, dar este delirantă (Segal 1978).Cred că ideea principală a gândirii lui Freud este că fantasma nu este o
activitate primara. Are aceleași rădăcini și este comparabilă cu visele, simptomele, actele ratate și artă dar nu stau la
baza viselor, simptomelor, gândirii și artei. Pentru Klein, din contra, fantasma inconștientă este o activitate primară

20
de bază, o expresie originală a ambelor impulsuri și apărare, și interacționează continuu cu percepția, modificând-o, si
fiind modificata de aceasta. Cu maturizarea și cresterea experientei, fantasmele devin mai complexe, cu mai multe
componente și motive senzoriale diferențiate și elaborate în diverse feluri. Prin urmare, pentru Klein fantasmele
inconștiente stau la baza viselor, simptomelor, percepției, gândirii și creativitatii.Ele nu intră într-un vis; ele sunt "niste
lucruri pe baza carora se formeaza visele ".Spre deosebire de viziunea lui Freud, că fantasma inconștientă intră
ocazional în vis, vederea fantasmei pe care o prezint este că visul nu este decât una dintre expresiile fantasmei
inconștiente. Freud a remarcat că fantasmele au același conținut inconștient, același mecanism, aceeași formare,
precum și visele. S-ar putea spune că folosesc aceeași limbă. Când Freud a descoperit limbajul visului și travaliul
visului, el a descoperit o lume a visului și un limbaj al visului care este cu noi fie in somn, fie treji - lumea și limbajul
fantasmei inconștiente.

5.
ERICH FROMM – ARTA INTERPRETARII VISELOR
Tipuri de vise

Uneori avem vise compensatorii, iar alteori anticipam in vis cele mai înalte teluri personale.
Uneori nu putem sa experimentam in stare treaza bucuriile visului, dar faptul ca suntem capabili sa le vizualizam chiar
si in vis, prevăd începutul unor acțiuni – vise transformatoare.

Despre coșmar, Freud ne spune ca este tot împlinirea unei dorințe, doar ca ne sperie aducerea ei in conștient. Fromm
recunoaște si acest aspect, dar aduce in discuție si frica reală, astfel el împarte coșmarurile in 3 categorii, in funcție de
natura dorinței si a anxietății:

• Masochist (autodistructiv) – îndeplinirea unei dorințe inconștiente de a-si face rău sieși.
• Îndeplinirea unei dorințe ce provoacă anxietate in alta parte a aparatului mental – visul e cauzat de o dorință,
anxietatea e o consecință.
• Frica fata de o amenințare reala sau imaginata – visul e cauzat de amenințare, iar dorința este de a trai.

Visele recurente poarta cheia înțelegerii nevrozei sau a unei trăsături principale a personalității visătorului. Uneori
visul rămâne neschimbat, alteori suferă mici schimbări care arata progresul sau deteriorarea situației visătorului.

VISE

1. Căpșuni la mic dejun

Visul: O tânără femeie, interesata de interpretarea viselor, ii spune soțului sau la micul dejun: „Aseară am avut un vis
care dovedește ca unele vise nu au nicio semnificație. In vis, pur si simplu iți serveam căpșuni la micul dejun”. Soțul
rade si spune: „Pare ca ai uitat ca acesta e singurul fruct pe care nu îl mănânc”.
Interpretare: Indica acest vis ca ea are o personalitate frustranta care oferă altora ce nu le place? Indica visul un
conflict adânc din căsnicia lor, cauzat de personalitatea ei? Este visul un răspuns la o dezamăgire cauza de soțul ei cu
o zi înainte? Este un vis făcut pentru a-si putea trai furia? Nu putem interpreta fără un context.

2. Napoleon adulat

Visătorul: Avocat, 28 de ani.

Visul: M-am visat călărind un cal alb de război. Eram într-o mulțime de soldați care mă aclamau.
Context si asocieri: „Visul e stupid Nu-mi plac războaiele si nu as vrea sa fiu un general. Nu mi-ar plăcea sa fiu in
centrul atenției, sa se holbeze oamenii la mine, indiferent daca mă aclama sau nu. Ti-am spus cat de greu îmi e sa
pledez pentru un caz, când toata lumea se uita la mine.„
„Pe la 14-15 ani îmi plăcea o imagine cu Napoleon pe un cal alb, in fata trupelor sale, dar acolo soldații nu-l ovaționau.
In acea perioada eram timid, nu eram bun la sport si îmi era teama de copiii bătăioși. Îmi plăcea de unul dintre acești
băieți si voiam sa fim prieteni. Intr-o zi mi-am făcut curaj si l-am întrebat daca ar vrea sa vina pe la mine, aveam un
21
microscop si puteam sa-i arat lucruri interesante. A început sa rada si mi-a spus; „Fraiere, de ce nu le inviți tu mai bine
pe prietenele sora-ti?” M-am întors înecat in lacrimi. Cam in acea perioada citeam mult despre Napoleon si făceam
colecție de imagini cu el. Fantasmam sa devin un general faimos ca el, admirat de lumea întreagă. Si el era scund si
timid, de ce sa nu pot ajunge si eu măreț ca el? Mi-am petrecut multe ore visând ca sunt ca el, dar nu si cum sa fac sa
ajung așa. Eram chiar Napoleon admirat, invidiat, dar mărinimos si gata sa-mi iert inamicii. In facultate am scăpat de
fascinația fata de el, de fapt nu m-am mai gândit pana acum si mă rușinează sa vorbesc despre asta.”

La insistentele lui Fromm isi amintește un incident din ziua precedenta: „Mi-am amintit ceva, dar nu are cum sa aibă
vreo legătura. Când am fost la șeful meu cu niște material legal, a descoperit ca făcusem o greșeală si m-a criticat:
”Sunt complet surprins – chiar mă așteptam sa fii mai bun de atât.” Am fost șocat pe moment si m-am gândit ca nu
mă va mai lua ca partener in firmă, așa cum speram ca o va face in viitor. Dar mi-am spus ca e doar iritat si ca oricine
mai greșește, așa ca am dat uitării incidentul.” „Seara am fost la un film la care am si plâns pentru sărăcia si suferința
lui Juarez si apoi când a fost victorios. Nu-mi amintesc de un alt film care sa mă impresioneze așa de tare”

Interpretare: Tu ai uitat de Napoleon, dar celălalt tu, care iți domina sentimentele si acțiunile, încă își dorește sa fie
faimos, admirat si sa aibă putere. Ca băiat erai timid, respins. Stim dinainte ca tatăl tău era mândru de succesul sau si
incapabil sa se apropie de tine si sa simtă sau sa-ti arate afecțiune si sa-ti ofere încurajări. Incidentul povestit azi cu
copilul a fost picătura care a umplut paharul, te-a asigurat ca nu o sa poți fi niciodată egalul tatălui tau, ca nu o sa
reușești cu ceva măreț in viată, ca o sa fii respins de oamenii pe care-i admiri. Așa ca ai fugit in fantezie, unde ai
obținut lucrurile pe care te simți incapabil sa le obții in viața reala. Fantezia asta te protejează de durerile cauzate de
viată reala. In facultate te-ai rușinat de visele copilărești si ai simit ca ești pe drumul de a deveni bărbat. Dar mereu te-
ai temut de fiecare examen, de a cuceri o fata daca era un alt băiat in jur, de critica din partea șefului. De ce ti-era
teama nu ai scăpat, șeful te-a criticat. Apoi ai văzut filmul care te-a readus la reveriile in care eroul devine salvatorul
admirat, după ce a fost un tânăr disprețuit si slab. Nu ai renunțat la vechea fantezie a gloriei; te întorci mereu acolo
când realitatea e dezamăgitoare. Iar asta te aduce aproape de temerea ta de a fi copilăros, de a nu fi luat in serios de
adulți.
Este un vis de îndeplinire a dorințelor, venit ca o reacție la loviturile primite asupra încrederii in sine. Fără asocieri
si context, ne-am fi rezumat la a considera visul o fantasma de măreție si glorie.

3. Muntele mortilor

Visătorul: Un tip de 30 de ani, necăsătorit, a suferit mulți ani de atacuri de panica severe, un sentiment copleșitor de
vina si fantezii suicidale continue. Se simțea vinovat pentru ceea ce el numea recăutate si dorințe malefice; se acuza
ca vrea sa distrugă totul si pe toata lumea, își dorea sa ucidă copii; iar fantezia sinuciderii era singurul fel de a salva
lumea de la răutatea lui distructiva. Dar mai exista un aspect al fanteziei: după sacrificarea prin suicid, s-ar renaște ca
un om omnipotent, iubit de toata lumea, cu mult superior celorlalți ca putere, înțelepciune si bunătate. La inceputul
analizei a visat:
Visul: Urc un munte; in stânga si dreapta drumului sunt cadavrele unor bărbați. Când ajung in vârful muntelui, o
găsesc pe mama așezata acolo; brusc sunt un copil mic, așezat in poala mamei.
Contextul: Visătorul s-a trezit terifiat. In acea perioada era torturat de anxietate si nu a putut face nicio asociere sau
sa ofere vreun context al zilei precedente. El are un frate cu un an mai mic. Tatăl, un ministru strict, autoritar, nu îl
prea iubea pe el, sau pe oricine in general; singurul contact cu fiul sau era sa-l învețe, sa-l critice, sa-l dojenească, sa-
l ridiculizeze si sa-l pedepsească. Pe când era copil, era atât de speriat, încât atunci când mama lui i-a spus ca fără ea,
tatăl l-ar fi ucis, el a crezut-o. Mama era posesiva la nivel patologic, dezamăgită de mariajul sau, cu niciun alt interes
cu excepția posedării copiilor săi. Era in special legata de el, de primul născut, pe care-l speria spunându-i povesti cu
fantome, ca apoi sa se ofere ca singura soluție salvatoare. Când s-a născut fratele lui, cu un an mai mic, i s-a povestit
ca era foarte gelos pe el. Gelozia nu ar fi crescut la asemenea nivel in 2-3 ani, daca tatăl nu l-ar fi ales al doilea fiu ca
fiind al lui, poate pentru asemănarea fizica sau ca sa compenseze faptul ca primul născut era al mamei. Când pacientul
avea cam 5 ani, rivalitatea era imensa si creștea in fiecare an. Antagonismul părinților era reflectat si luptat in
antagonismul fraților. Atunci s-au pus bazele nevrozei intense a pacientului: ostilitate intensa fata de frate si vina
aferenta urii, frica intensa fata de tata, o dorință puternica sa dovedească faptul ca e superior fratelui si vina fata de
dorința de a deveni mai puternic decât tatăl. Aceasta anxietate, vina si lipsa de putere erau intensificate de mama. Daca

22
rămânea bebelușul posedat de ea, fără niciun alt interes, ea îl va face puternic, superior rivalilor, ceea ce-i dădea un
statut de copil etern, dependent de mama, nepregătit sa-si accepte rolul de adult.

Interpretare: Urcatul pe munte este ambiția sa de a fi superior. Bărbații morți de pe lângă drum, este împlinirea
dorinței ca de a elimina rivalii. Se simte atât de neputincios încât ar fi in siguranță doar daca ar fi morți. La final de
drum se reface uniunea cu mama, este din nou bebelușul ei, protejat prin puterea ei. Dar se trezește înspăimântat, ceea
ce înseamnă ca îndeplinirea dorinței iraționale, este o amenințare a rațiunii sale, care îl vrea un adult sănătos,
independent si fericit. Prețul îndeplinirii dorinței inconștiente este de a rămâne un bebeluș, dependent de mama,
care nu are voie sa gândească independent sau sa iubească.

Diferența fata de visătorul anterior, care funcționează normal, si pe care incidentul îl determină sa regreseze, acest
pacient, atât in realitate cat si in fantasma, trăiește in teroare, vina si o dorință intensa de a se întoarce la mama. Ambele
vise conțin simboluri universale, si ne-ar putea da o idee despre visător, chiar fără a ști contextul sau asocierile; dar
acestea ne dau o interpretare mai profunda a viselor.

4. Penis si nu penis

Visător: Doua vise ale unui tânăr homosexual, aparent similare, dar diferite, după cum reiese din asocieri si context.

Visul: 1. Mă vad cu un pistol in mana, iar țeava pistolului este surprinzător de alungita. 2. Țin in mana un un bat lung
si gros. Mă simt ca si cum bat pe cineva, dar nu e nimeni altcineva in vis.

Contextul: Înainte de visul cu pistolul a întâlnit un tânăr, fata de care s-a simțit atras. Înainte sa adoarmă s-a lăsat sa
cada in fantezii erotice cu acesta. Al doilea vis, in schimb, a fost precedat de furia fata de un profesor de facultate care
s-a purtat nedrept cu el. Nu a ripostat in realitate, așa ca s-a refugiat in reverii vindicative înainte de a adormi (perioada
dedicata de el reveriilor). In urma asocierilor, o alta amintire a apărut: atunci când avea 10 ani, un profesor pe care îl
displăcea profund, a bătut un coleg de-al sau cu un bat. Mereu i-a fost frica de acel profesor, motiv pentru care nu si-
a exprimat furia.

Interpretare: Daca am interpreta freudian, ar fi vorba de simboluri falice si expresia dorinței homosexuale. Daca luam
in considerare contextul, reiese ca primul vis este intra-adevăr o expresie a dorinței sexuale, dar nu întâmplător
simbolul falic este o arma. Pentru el homosexualitatea nu este o expresie a iubirii, ci a dorinței de a domina si a
distruge. Visătorul s-a temut mereu de neadecvarea sa ca bărbat. Încă din copilărie avea sentimente de vina privire la
masturbare, teama ca si-ar putea răni organele sexuale, mai târziu, teama ca penisul sau e mai mic decât al altor băieți,
gelozie intensa fata de bărbați – toate s-au combinat la el într-o dorință de intimitate cu bărbați, prin care sa-si arate
superioritatea, penisul sau fiind o arma puternica. In al doilea vis, alegerea unui bat pentru a manifesta furia si
agresivitatea este determinata de experiența timpurie cu profesorul violent. Cele doua vise par similare, dar
interpretarea lor diferă, prin aflarea contextului in care au fost făcute visele.

5. De vorba cu Hitler

Visătorul: Un tânăr inteligent, care a intrat in analiza cu un sentiment vag de depresie. Si-a terminat studiile cu doi
ani înainte de a începe analiza si de atunci a lucrat pe o poziție care corespunde cu interesele sale. Este mulțumit de
salariu si condițiile de munca. Este considerat un profesionist bun, chiar strălucit. Dar are un sentiment constant de
neliniște, , simte ca nu lucrează atât de bine cum ar putea (ceea ce e adevărat) si se simte deprimat in ciuda succesului
aparent.

Visul: „Stăteam cu Hitler si aveam o conversație plăcută si interesanta; mi s-a părut fermecător si eram mândru ca
asculta cu mare atenție ce aveam de spus.”
Contextul: Șeful sau este autoritar, in limite normale, iar pacientul oscilează intre intre rebeliune si supunere. Simte
deseori ca e nedrept ce i se cere, chiar si când nu e așa, atunci el tinde sa se îmbufneze sau sa devina argumentativ.
Uneori face greșeli involuntare când vine vorba aceasta munca așa-zis forțată. Pe de alta parte este prea politicos,

23
aproape supus șefului si altor persoane cu autoritate; contrar rebeliunii sale îl admira pe șeful sau si este extraordinar
de fericit când e lăudat de acesta. Aceasta alternanță intre rebeliune si supunere, agravează starea depresiva a
pacientului. Pacientul a plecat din Germania când Hitler a ajuns la putere si este un anti-Nazist fervent, nu doar in sens
convențional ca opinie, ci cu toata pasiunea si inteligenta, acesta fiind poate singurul gând sau sentiment de care nu s-
a îndoit niciodată.

Interpretare: Este o îndeplinire a unei dorințe, care este atât de îndepărtata de conștientul sau încât a fost așa de puțin
criptata. Hitler este forma extrema a autorității iraționale, si dincolo de ura suprema fata de el, visul arata clar latura
sa submisivă, puternica si reala. Freud ar spune ca Hitler simbolizează aici tatăl autoritar iar sentimentele asociate
visului aparțin nu trecutului sau prezentului, ci copilului, nu adultului. Iar sentimentele pacientului fata de șef, sunt tot
ale copilului. Intr-un fel toate sunt adevărate, amestecul de rebeliune si supunere au început sa existe in relație cu tatăl
sau. Dar el, nu copilul din el sau inconștientul lui, este cel care in viața adulta menține aceleași atitudini. Visul nu ne
spune ca adultul este de fapt pro-nazist, ci ca încă are de-a face cu o dorință de a se supune autorității iraționale, chiar
si in fata uneia pe care o urăște cu toata ființa, dorindu-si sa o găsească mai puțin respingătoare.

6. Părinții statuie

Visător: Doctor de 24 de ani, cu o existenta monotona, complet sub dominația mamei care conduce familia. El nu
gândește sau simte spontan. Își face datoria de a merge la spital, unde este plăcut pentru comportamentul lui modest,
dar se simte obosit, deprimat si nu vede rostul de a trai.

Vis: Sunt martorul unui experiment. Un om se preschimba in piatra. Apoi o sculptorița cioplește o față. Brusc sculptura
prinde viață si merge înfuriată înspre sculptoriță. Ma uit cu teroare cum o omoară. Apoi se întoarce împotriva mea si
mă gândesc ca daca reușesc sa ajung in sufragerie unde sunt părinții mei, voi si salvat. Mă lupt cu el si reușesc sa-l
aduc in sufragerie. Părinții mei stau acolo cu câțiva prieteni de-ai lor. Dar abia își ridica privirea atunci când mă vad
luptându-mă pe viață si pe moarte. Mă gândesc: trebuia sa știu dinainte ca nu le pasa. Zâmbesc triumfator.

Context: Este fiul cuminte care se ridica la nivelul așteptărilor mamei sale si nu prea are o viată proprie. Mama lui îl
încurajează sa iasă cu fete, dar le critica atunci când el se arată interesat de vreuna. Uneori când mama e mai solicitanta,
el se înfurie; ea ii arata cat de rănită e si cat e el de nerecunoscător. Astfel, rezulta o orgie de remușcări si supunere
intensa in fata ei. Cu o zi înainte de a face acest vis, a observat, in timp ce aștepta metroul, trei bărbați de vârsta lui
care palavrageau. Erau vânzători, care se întorceau de la magazin. Vorbeau despre șeful lor: unul spunea cum crede
ca va primi o mărire pentru ca-l place șeful, altul spunea ca șeful a discutat politica cu el. Întreaga conversație era a
unor oameni goi, mici, monotoni a căror viată era absorbita de trivialitatea magazinului unde lucrau si a șefului lor.
Privindu-i, visătorul a avut un soc: ”Asta-s eu! Asta e viața mea, nu sunt cu nimic mai bun decât vânzătorii ăștia. Sunt
ca si mort”. In următoarea noapte a făcut visul cu statuia.

Interpretare: El este statuia fără sentimente, cioplita de mama lui, si ii aparține ei. Deși in realitate s-a mai plâns de
mama lui, nu si-a dat seama la ce nivel este modelat de ea. In vis, pacientul joaca un dublu rol, își exprima furia
reprimata fata de mama lui, de care nu s-ar fi crezut capabil, așa ca o atribuie statuii cioplite. El este terifiat si atacat
la rândul lui. El este atât de străin si înfricoșat de furia lui, încât i-o atribuie altcuiva, dar tot el este cel dat uitării si
furios, care prinde viață in vis. El, observatorul, este el cel din viața reala care se simte amenințat de propria furie. În
realitate simte ca daca ar prezenta dușmanul in fata părinților, se va salva. Aceasta ideea ii conduce viața: daca nu știi
ce sa faci, fugi la părinți si iți vor spune ei ce sa faci cu viața ta, chiar daca prețul este dependenta si nefericirea.
Insightul visului este ca este singur in lupta asta, cei de la care așteaptă ajutorul, in special mama sa, nu îl poate ajuta,
numai el se poate salva. Toate astupările sale din trecut au fost iluzii. Acest adevăr amar, e ceea ce-l face sa se simtă
învingător, a făcut primul pas înspre eliberare. Visul este un insight, dar are si un element de îndeplinire a unei dorințe:
furia reprimata din viața reala. Spre deosebire de visele anterioare unde îndeplinirea dorinței e doar o compensare
pentru un sentiment neplăcut din viața reala, aici visătorul schimba raportul de putere: un copil este neputincios in fata
părinților, dar când acesta devine adult cu o voință atât de afectată, el nu mai poate sa vrea. O data ce constelația
supunere-dominare a fost stabilita, urmează in mod natural furia. Daca furia ar fi simțită conștient, ar fi baza unei
rebeliuni sănătoase înspre libertate si maturizare. Când s-ar atinge acest tel, furia ar dispărea si ar face loc înțelegerii,

24
poate chiar unei atitudini prietenoase fata de mama; deci furia este un pas necesar pe drumul maturizării. In acest cazul
frica si dependenta fata de mama au dus furia intr-un strat ascuns unde el n-o putea ajunge. Aici furia conduce înainte
spre eliberare, nu înapoi, in regresie, ca in visele anterioare.

7. Procesul

Visător: Un bărbat de 40 de ani, care suferea de un sentiment intens de vina fata de moartea tatălui sau de acum 20 de
ani. Pacientul a plecat intr-o călătorie si in absenta tatlui, care a făcut un atac de cord. Pacientul crede ca daca ar fi fost
acolo l-ar fi salvat. El se crede in general vinovat de bolile altor oameni si are ritualuri de a-si spală păcatele si a
preveni consecințele malefice ale acțiunilor sale. Evita orice ii provoacă plăcere si se poate bucura de ceva doar daca
acel ceva poate fi considerat datoria lui. Muncește foarte mult, are aventuri sexuale rare si superficiale, care iau sfârșit
cu gândul înspăimântător ca le-a făcut rău femeilor respective si ca ele il urăsc. După un număr considerabil de ședințe
de psihanaliza, face următorul vis:

Vis: „S-a comis o crima. Nu mai știu ce crima si cred ca nici in vis nu știam. Merg pe strada si deși sunt sigur ca nu
am comis eu crima, daca un detectiv ar veni sa mă acuze, nu as putea sa mă apar. Merg din ce in ce mai repede înspre
râu. Brusc, când sunt aproape de râu, vad in depărtare un deal, pe care se afla un oraș frumos. De pe deal radiază
lumina si vad oameni dansând pe străzi. Simt ca daca as putea trece râul, totul ar fi bine.

Context:
Analistul: Ce surpriza, e prima data când ești convins ca nu ești vinovat, cum așa? Ce s-a întâmplat in ziua precedenta?
Pacientul: „Ah, nimic doar ca s-a dovedit ca o greșeală de la birou clar nu era a mea, așa cum mă temeam. O doamna
a sunat sa vorbească cu Mr X, mi-a plăcut mult vocea ei si am invitata-o in ziua următoare la birou. Am lăsat un bilețel
pe biroul lui X sa-l anunț de venirea ei, dar secretara l-a luat si a uitat sa-l anunțe, așa ca doamna a venit a doua zi si
s-a supărat ca nu l-a găsit, dar am convins-o sa-mi povestească mie problema ei. Era un caz de divorț si mi-a făcut
foarte mare plăcere sa vorbesc cu ea. Fusese obligata sa intre in aceasta căsnicie din ambiția mamei sale. A suportat
timp de 4 ani si acum s-a hotărât sa-i pună capăt.”
Analistul: Deci si tu întrevezi libertatea ca si ea. Ai mai văzut vreodată vreo scena a unui oraș ca cea din vis?
Pacientul: Acum ca mă întrebi, aveam 14 ani si am fost cu tata in Franța pe 14 iulie intr-un oraș mic in plina sărbătoare.
E ultima mea am intire a fericirii reale.
Analistul: Deci aseară ai prins firul. Ai văzut fericirea, lumina, libertatea, dansul...ca pe ceva ce ai trăit si ai mai putea
trai”
Pacientul: Daca trec râul.
Analistul: Da, acum știi ca nu ai comis crima si ca exista un loc unde poți fi fericit. Nu sunt crocodili in râu?
Pacientul: Nu, un râu obișnuit, cam ca cel din orașul nostru, de care mi-a fost frica de când eram mic.
Analistul: Trebuie sa fie un pod. Important e sa vedem ce te oprește sa treci podul.
Interpretare: Acesta e unul din visele importante in care pacientul face primul pas in afara bolii lui. Râul e simbol
arhaic pentru transformare, viață si moarte, un nou început. Această viziune a fericirii e reala, dar el are încă nevoie
de siguranța si libertatea somnului, ca sa se lase sa o vadă.

8. In apa

Visător: Copil singur la părinți, răsfățat si admirat de părinții lui care-l vad ca pe un viitor geniu. Totul este pregătit
pentru el si nu se așteaptă niciun efort din partea lui. Mama ii aduce micul dejun la pat, iar tatăl poarta discuții cu
profesorii despre talentele lui. Părinții sunt terifiați de orice pericol care l-ar putea paste: nu i s-a dat voie sa înoate, sa
meargă cu bicicleta sau sa iasă pe strada. Uneori voia sa se revolte împotriva restricțiilor, dar avea atâtea beneficii:
admirație, mângâieri afectuoase, jucării pe care le putea arunca daca voia si protecție aproape completa fata de toate
pericolele. Chiar era un copil dotat, dar nu reușise niciodată sa stea pe picioarele lui. In loc sa exceleze in ceva, urmarea
aplauzele si admirația. Astfel a devenit dependent de ceilalți si înfricoșat. Dar nevoia de lauda si frica de a nu o primi
îl făceau furios si crud. A intrat in analiza pentru neliniștea data de grandiozitate lui, dependenta, frica si furia pe care
le simțea. După 6 luni de analiza, a făcut următorul vis:

25
Vis: Urmează sa trec un râu. Caut un pod, dar nu e niciunul. Sunt mic, am 5-6 ani si nu știu sa înot (a învățat sa înoate
la 8 ani). Apoi vad un om înalt si negru care-mi face semn ca mă poate trece pe brațele lui (râul are cam 1,5m
adâncime). Mă bucur pe moment si îl las sa mă duca. In timp ce mă tine si începe se meargă, mă panichez. Știu ca
daca nu mă îndepărtez, o sa mor. Suntem deja in râu, dar îmi fac curaj si sar in apa. La început cred ca mă voi îneca.
Dar apoi încep sa înot si ajung pe celălalt mal. Omul dispăruse.

Context: Cu o zi înainte visătorul a fost la o petrecere si dintr-o data si-a dat seama ca singurul lui interes e sa fie
admirat si plăcut. Pentru prima data si-a dat seama cat de copilăros este si ca are de luat o decizie: putea continua sa
fie un copil iresponsabil, sau putea sa facă trecerea dureroasa la maturitate. Se gândea ca e timpul sa nu mai confunde
succesul de a fi plăcut, cu o reușita reala, iar cu acest gând dureros in minte a adormit si a visat.

Interpretare: Râul este decizia pe care trebuie sa o ia, dar daca el are 5-6 ani, nu are cum sa o facă. Noutatea este
faptul ca daca omul (care tine locul părinților profesorilor etc) il traversează râul, el va fi distrus, așa ca are de luat
decizia de a sari in râu. Realizează ca știe sa înoate de fapt si ca nu mai are 5-6 ani. Este îndeplinirea unei dorințe, dar,
ca si in visul anterior, este un pas spre libertate. Pe măsură ce treceau zilele „zgomotul” zilnic au făcut mesajul sa
slăbească si își spunea ca nu are de ce sa fie așa de extrem, ca totul merge bine, cu toții avem nevoie de ajutor iar el
cu siguranță îl merita si tot felul de scuze pe care ni le cream pentru a încețoșa adevărul dureros. Peste o vreme, totuși,
a fost si in viața reala la fel de curajos ca in vis, si a făcut saltul.

9. Jocul de șah

Visătorul: Un bărbat de 35 de ani, suferă încă din adolescentă de o depresie ușoară, dar persistenta. Tala, nepretențios
si neiubitor, mama suferea de depresie severa de când el avea 8-9 ani. Nu avea voie sa se joace cu alți copii, daca ieșea
din casa mama ii reproșa ca o rănește. Scapă de reproșuri doar in coltul camerei lui, unde sta cu cărțile si fanteziile
sale. Orice semn de entuziasm din partea lui se întâlnea cu o o remarca a mamei care-i spunea ca nu exista motive
pentru așa entuziasm si bucurie. Visătorul, deși rațional respingea reproșurile mamei, el se simțea vinovat pentru
nefericirea ei. De asemenea, se simțea neechipat pentru viață, din moment ce condiții esențiale pentru a trai, lipseau
din copilăria lui. Se simțea rușinat ca alții sa afle de sărăcia lui emoțională (mai degrabă decât de cea materiala). Ceea
ce îl deranjează in mod particular, este comunicarea cu ceilalți si reacțiile sale la șicane si atacuri si se simte bine doar
cu câțiva prieteni buni.

Visul: Vad un om într-un scaun cu rotile. Începe un joc de șah fără prea mare plăcere. Întrerupe jocul brusc si spune:
„Doua piese au fost scoase de pe tabla acum mult timp, dar compensez prin Thessail„. Apoi adaugă: „ O voce (a
mamei) s-a scurs in mine: „Viața nu merita trăita”.
Interpretarea: Omul e el, jocul de șah e viața lui, si nu se simte pregătit sau doritor sa joace. Regele si regina sunt
mama si tatăl care nu au fost prezenți decât in sens negativ, sa-i reproșeze si sa-l dezamăgească.

Contextul: Piesele lipsa sunt regele si regina. Poate juca doar cu Thessail cuvânt care avea sens in vis, dar nu
însemna nimic in viața reala. Asocieri: „Thessalia, Grecia – o insula de care eram fascinat când eram mic. Mi-o
imaginez calda, cu un climat constant, unde pastorii trăiesc fericiți in pace. Am preferat-o mereu in fata Spartei sau
Atenei. Disprețuiam Sparta pentru spiritul militar, iar Atena nu-mi plăcea pentru ca atenieni îmi păreau niște snobi
hipereducati. Eram atras de pastorii din Thessalia”
Analist: Dar tu visezi Thessail, nu Thessalia, de ce l-ai schimbat?
Pacient: Ciudat, acum mă gândesc la un „flail” (buzdugan) pe care țăranii il foloseau la treierat, dar pe care îl puteau
folosi si ca arma daca nu aveau nimic mai bun.
Analistul: Deci joci șah, iti lipsesc doua piese, dar poți juca cu Thessail: buzduganul pastorilor fericiți si liniștiți.
Pacientul: Mă simt incapacitat in jocul vieții, din cauza frustrărilor din copilărie, si a pieselor lipsa, dar daca m-as
putea retrage intr-un loc idilic as putea lupta chiar si cu un buzdugan.
Analistul: Dar visul nu se termina aici.
Pacientul: Partea asta o înțeleg ușor. Joc jocul vieții doar pentru ca trebuie, dar nu sunt cu adevărat interesat.
Sentimentul pe care il am mai mult sau mai puțin puternic încă din copilărie e ceea ce apare si in vis: „Viața nu

26
merita trăită”.
Analist: Așa e, asta simți. Dar nu e un mesaj important pe care ti-l transmiți in vis?
Pacientul: Te referi la faptul ca tema asta a depresiei mi-a fost băgată in cap de mama?
Analistul: Da, la asta mă refer. O data ce realizezi ca abordarea depresiva nu e a ta, ci e vocea mamei tale care încă are
un efect cvasi-hipnotic, ai făcut primul pas înspre eliberarea ta de acest sentiment. Descoperirea ca depresia nu e a ta,
ci a mamei tale, e una foarte importantă, si a fost nevoie sa fii adormit ca sa o realizezi.

10. Mărul interzis

Visul: Iau un mar dintr-un pom, in timp ce trec printr-o livada. Un caine mare aleargă si sare pe mine. Sunt terifiat si
mă trezesc strigând supa ajutor
Contextul: Cu o seara înainte, visătorul a întâlnit o femeie căsătorita de care s-a simțit foarte atras. Ea părea sa-l
încurajeze, așa ca a adormit fantasmând la o aventura cu ea.
Interpretarea: Nici nu contează daca anxietatea vine din partea conștiinței lui a a oprobiului public, anxietatea vine
in urma gratificării dorinței.

11. Șarpele mamei

Visătorul: Femeie de 45 de ani, care suferă de anxietate. Cea mai pregnanta trăsătura a povestii ei personale este ura
dintre ea și mama ei, care nu este imaginata.

Visul: Sunt într-o sera. Deodată un șarpe mă ataca. Mama sta lângă mine si zâmbește malițios. Apoi pleacă fără sa
încerce sa mă ajute. Alerg înspre ușă, dar șarpele e deja acolo, blocându-mi ieșirea. Mă trezesc terifiata.

Contextul: Mama visătoarei era căsătorita cu un bărbat pe care nu-l plăcea, si a considerat primul copil născut
(pacienta) ca vinovată pentru continuarea căsniciei. Când avea trei ani, i-a spus ceva tatălui care l-a făcut sa înțeleagă
ca soția lui îl înșela. De atunci mama a construit o furie constanta împotriva fetei încercând sa o distrugă, iar fata a
încercat mereu sa-si provoace mama, a trăit astfel sub un atac constant. Tatăl era pasiv, si dominat de soția lui. Pacienta
era o persoana dotata si mandra, care s-a retras din ce in ce mai mult din viața sociala, ca învinsă de mama ei, sperând
ca intr-o zi sa fie ea cea victorioasa. Astfel trăia o anxietate continua, atât in stare de veghe cat si in somn.

Interpretarea: Sera era pe ternul părinților, mergea des acolo singura. In vis, nu mama este pericolul ci șarpele. Este
poate o dorință ca mama ei sa o protejeze (uneori ziua avea reverii cum ca mama ei se va schimba si o va ajuta). La
început există o intenție de a cliva: șarpele e mama rea, iar cea de lângă ea e mama buna, care o poate ajuta. Dar când
mama zâmbește malițios, clivajul dispare, mama si șarpele sunt aceeași forță amenințătoare si distructiva. Când
încearcă sa scape, devine captiva intre șarpele otrăvitor si mama amenințătoare. Firca ei nu este realista, ci o anxietate
morbida.
Dorința visului e ca mama sa fie buna, sa o protejeze. Abia când mama zâmbește malițios, ea se sperie. Dorința de o
mama buna, o face sa ii fie frica de ea. Daca nu si-ar mai dori-o pe mama, spaima ar înceta. Dar dorința sa de răzbunare
si de a face tatăl sa vadă ca soția lui e rea. Ar vrea il ia de lângă ea, nu dintr-o fixație Oedipina, ci pentru umilința
profunda pe care a suferit-o prin înfrângerea timpurie. Simte ca doar prin distrugerea mamei își poate reface mândria
si încrederea in sine. Are si alte vise unde este lipsita de putere sau ajutor, fiind in pericol sau sub acuzație, deși
nevinovata. Acest vis nu este împlinirea unei dorințe, dorința e de a trai, deci e speriata de posibilele atacuri de care
nu se poate apară.

12. Groapa

Visătorul: O fata de 15 ani, are acest vis de când se știe.

Visul: Sunt pe fundul unei gropi. Mă catar înspre suprafață, ajung sus și mă țin cu mâinile. Dar cineva vine si mă calca
pe mâini. Trebuie sa îmi dau drumul, sa cad din nou la fundul gropii.

27
Contextul: A crescut cu un tata alcoolic care o bătea, o mama care fugea de acasă cu alți bărbați. Trăia in mizerie, fără
mâncare si fără haine. A încercat sa se sinucidă la 10 ani. De atunci a mai încercat de 5 ori sa-si ia viața.

Interpretarea: Recurenta visului arata ca nu e legat de o întâmplare anume, ci este tema centrala a vieții ei, visul
exprimă o convingere înrădăcinată, nealterabila si îndreptățită, ceea ce face ușor de înțeles si tentativele de suicid.

13. Până se deschide

Visele: Sunt in închisoare, nu pot ieși.

Mai târziu: Vreau sa trec granița, dar nu am pașaport si sunt ținut la granița.
Si mai târziu: Sunt in Europa, sunt intr-un port gata sa iau o barca, dar nu vad cum pot pleca.
Cel mai recent: Sunt intr-un oras, in casa mea, vreau sa ies. Deschid ușa, dar opune rezistenta, împing mai tare, se
deschide si ies.

Interpretare: Visătorul se simte captiv si incapabil sa iasă. Ce ne arata schimbarea visului recurent este ca teama a
rămas, dar i-a scăzut din intensitate, ceea ce înseamnă ca in viața visătorului a avut loc o evoluție considerabilă.

6.
FROMM – THE ART OF LISTENING

Christiane. A case history with remarks on therapeutic method and on understanding dreams

Christiane is a 28-year-old woman, who is very attractive, well-dressed, very poised, sophisticated, sort of a formal-
looking person, who has a very firm jaw but very dull eyes. She came in saying that she was very depressed the
previous week when it was her fifth wedding anniversary. She got married at 23. That same week she also heard from
a former boyfriend whom I’ll call Uwe. He called and they spoke at some length. They each confessed that they still
loved each other. She said right off in this context that her parents never approved of Uwe who had artistic interests,
mainly poetry. Rather her father admired her husband who was a graduate of a famous university. She said she is very
unhappy in her marriage, and this unhappiness took a new role last week. She mentioned it to her gynecologist whom
she saw that week for her regular checkup. She also told him during this time that she had never had an orgasm. He
spoke with her a while and gave her my name. So she 55 called me; she had never thought of psychoanalysis before
but felt it might be a good idea. Although she is living what she calls „a good life“--that is she has a very nice apartment,
they have ample money, she has friends and there’s no flaw that she can point to--she finds herself very unhappy and
sees no future in her marriage. Her husband who is thirty, doesn’t know that she’s unhappy. He thinks they have a fine
relationship. He relies on her to handle the details of living. If there’s anything that goes wrong in the apartment, she’s
the one who calls the superintendent, and so forth, although they both work and she’s not home during the day. But
his main concern is focused on his business career. He is a manager. She describes him as being uptight and
establishment-oriented and feels that he is that way in his work and at home. Sadly she says that they have sex rarely,
maybe two or three times a month, but it’s boring. He has trouble having an erection so when they have intercourse
he usually hag an orgasm within a minute. She wonders if she should get a divorce but the very idea frightens her,
because she knows that it would upset her parents greatly. Christiane does personnel work for a large company and
she earns fifteen thousand Dollars a year. Later it turns out that she also has income from a trust fund of about that
same amount.
She has a daughter of one year who is taken care of during the day by a nursemaid. Otherwise, though she has many
friends, she does nothing exciting and she has never felt, she says, any particular sense of joy in her whole life. She
says „I feel confined like I’m in an emotional straitjacket. I was always a very conventional person.“
Christiane said something is wrong in the marriage but she said it was supposed to be a perfect match. „My father felt
it was a very good marriage, as did 56 my mother, and they always guided me in important decisions.“ Her father, she
mentioned, is the president of a very large company and he heads up a major organization. She noticed at this point in
the session, and she said: „You know I did have a dream this morning before coming, just before the session.“:

28
Dream 1: I am at a wedding and I have to be the maid of honor but I’m wearing a tailored dress instead of a proper
gown like the others are wearing. And so I cannot perform my function. Christiane said, she had no idea what the
dream meant except she doesn’t like to feel out of place.

The first dream says she was wearing at the wedding a tailored dress. It was the dream that she shouldn’t be married
really, that her wedding shouldn’t have taken place. The fact that in the dream her function was to be the maid of honor
I wouldn’t make too much of it because of the following understanding. In each dream there is a scene like in a plot.
I mean each dream is a short play of which the dreamer is the director, the actor and the author. One can only see a
dream as a play which is arranged by the dreamer; he could have dreamt anything else but each play has its own logic.
Once I invent this plot, the plot itself has its own logic. Very often it is not necessary or not even particularly fruitful
to discuss every detail inasmuch as the detail is part of the plot. If Christiane has chosen to disguise her wedding by
the situation of being the maid of honor, well, that is one of the things in which one disguise the wedding, that’s the
social pattern and we must not forget in the dream the censor operates. Even in her dream she is very little free and so
she censors that out.
From a Freudian point of view the answer would clearly be: This is the typical attachment of the daughter to the
father, it has a sexual origin and what one can do about it, one can analyze early experiences, early sexual wishes,
fantasies 58 and so on. Then the repressed incestuous wishes will come to the fore and if they do come to the fore
then this attachment will dissolve itself because it has brought to consciousness. The so-called patient will be free to
turn her libido to other men--than with the father. The fixation will be solved. Well, that’s one view.
From my standpoint I would say, it’s quite normal that every little boy, being a boy, has already at an early age some
erotic feeling, attachment for women and vice versa as a girl. One isn’t born as a neuter and Freud has discovered
that this turns out to be true not only at the same age at puberty but relatively early. We know also that in fact it’s not
just father and mother who are the objects of this incestuous striving but Freud reports in his own cases--take the Little
Hans and other cases--the little boy is just as interested in a little girl of his own age as he is in his mother. Any female
will do and for the little girl vice versa. Of course the father is an impressive figure but not primarily erotically or
sexually.

Dream 2: It was a few days before my wedding and several close girlfriends were house-guests. We decided to go
swimming at a pool nearby but it was an anxious time. Some girls wanted to go and others wanted to sit around the
house. I put on my bathing suit but I didn’t know what suit I had put on. One of the girls commented that it was an
old-fashioned suit and it was also old in age. It was yellow, and it covered mostly my whole body. It’s the kind of
bathing suit my mother wears. I looked for my bikini in my closet but I couldn’t find if. Everyone was in a hurry so I
had to leave without the bikini and I wore the old suit. The pool was great and everyone was happy. I anticipated the
wedding and was exhilarated. Suddenly the dream shifted to a sickbed where Martha, my old housekeeper (the one
who brought her up) was very sick and dying. She had a bad disease where all her insides were coming out; it was
very upsetting but my mother did not seem to mind and took the entire experience in a matter-of-fact way. It was very
upsetting to me, as I realized my mother didn’t care about Martha.

My reaction to the dream was something to do about her recognition that her mother, while giving lip-service to being
interested in people and in Christiane, really didn’t have that kind of interest, that she was very absorbed in her own
affairs. Something of that sort. Christiane herself again had no thought for associations about the dream.

There are two different parts in the dream.

Christiane chooses here a two-play which however match beautifully. She just uses two acts as that also {143} helps
the process of disguise. This is the main advantage of this from the standpoint of the dreamer; by dreaming these two
different things in different symbolism she disguises better to herself what should not be, what should not come to her
consciousness.

This dream is also a classic expression of a fantastic phenomenon which I cannot help wonder at although I have been
concerned with dreams God knows how many years: how a person knows every thing without being aware of it
consciously. How in our sleep we know things although we disguise them. Christiane’s dream shows clearly she knows

29
all this and yet in waking life she does deny this and nothing of this knowledge is available. And that is indeed why
our dreams are so much more real than our waking thoughts. Our waking thoughts are mostly lies and fictions. To
express myself somewhat more strongly for clarity’s sake I prefer to say most of our conscious thoughts are lies and
fictions than to say most of our conscious thoughts are respectable and true. In the second part of the second dream
Christiane contrasts the role of her mother with the role of Martha, who brought her up. I don’t think that these both
are contrasting elements of Christiane. She dramatizes her mother. She says this woman has not a bit of feeling and
she puts in evidence a woman whom she really loves apparently and who cares for her and that this mother is absolutely
callous in respect to the one woman in her life. You might say the dream implies: If I were that sick (as Martha is) my
mother wouldn’t care much. To think that the description of the illness where the insides were oozing out is a symbol
for exposing one’s feelings I would say is an over-interpretation of the second part of the dream. In this case the dream
would be saying that the mother believed that exposing one’s feelings is deathly. This in my opinion would be a kind
of overinterpretation. It’s theoretically possible but here comes just an empirical factor which is a matter really of
experience. Many interpretations are possible but one develops most in practice, a certain sense of what nevertheless
is likely to be the meaning here. I feel this is a construction because--and this is very hard to prove--here the emphasis
is on the suffering, on the severity of the disease. That is really expressed in this. That the oozing of the insides should
at the same time have a reference to showing her feelings, speaking about this old woman, doesn’t feel quite real. But
theoretically it’s a perfectly possible interpretation. Here comes a great question, in general dream interpretation, of
where to stick so closely to the material. The dream is so rich in what it describes as an expression of human feelings,
that my preference is to stick so closely to that what can see immediately without theoretic construction and forget
about that which one could construct because it wouldn’t add anything either. We already know that she is afraid of
that.

The following months and the third dream.

Christiane was now out of personnel and into an executive management job where she would be in charge of some
forty to fifty people. At this time she was so pleased about this that she called up her fancily and she briefed her mother,
who naturally raised questions about the advisability of going into this different kind of work. Her father however
said: „Well this is excellent. You are moving from a staff position to a line position which is very good in your training
in business. And with that she accepted this promotion and was very pleased, to do so. And she really enjoyed the
work. At the same time she gave up this brief relationship with Uwe as she felt that it was not going to lead anywhere
and why get caught up in it although she knew that she would be in a position of great anxiety. This was something
too that we did discuss. However, no sooner did she leave the situation with Uwe--or a few weeks later--she became
involved with Peter, who was the father’s big executive.
After she had broken up with Uwe he had asked her before to go out to dinner--she finally accepted. She was a little
concerned to accept because she knew she was very vulnerable and desperately wanted company. She did feel, and
was in touch with a great deal of anxiety about being alone. For a few weeks she was busy every night going to one
friend’s house after another. That bored her and then she began to take up the guitar. With Peter she then had an affair
and she would see him about once a week. Within a month or so she and Peter fell very much in love with each other.
They considered themselves to be in love. Peter is married and has three children. He is one of four vice-presidents in
her father’s organization. Peter faced that one of the vice-presidents is going to succeed the father when he gives up
the chairmanship of this vast corporation. After about two months they became extremely close. Peter made several
trips a week into Frankfurt and finally it got so hot and heavy and passionate that she felt, that the family ought to
know. Because one way or another they were going to find out. Christiane asked Peter whether the family should
know. Peter was then deeply involved with her and said: „I don’t think we should tell them everything, but tell them
about our seeing each other.“ She spoke to her family about that they were seeing each other casually and rather liked
each other. The parents got quite upset. They said: „Look, if something should happen here you’re making a terrible
error. He’s married, he’s got a family, he’s got a future and he’s certainly not for you.“ After that conversation
Christiane had the following dream:

Dream 3: I was on a beach. There were no people around and I was very happy to be in a quiet, sunny place. I felt no
tension, a complete escape. Then suddenly some authority figure (she doesn’t know whether it was a man or a woman)
told me that I had to organize an event that same afternoon. I didn’t know what kind of event but I had to get off the

30
beach and to get going. I don’t know why I agreed. I met some friends, two childhood girlfriends. They said: „Don’t
worry, you can do it, and we’ll be there. It’ll be O.K.“ I didn’t think they took it seriously enough. Then we were in a
Parish hall, in the church hall of her home town. I was looking at the stage in the parish hall. Next the scene changed
I was in the yard at our home. There were lots of trucks around, and a circus tent. And lots of musical instruments
gathered about. I thought it was to be a play that I was to organize, as I had in highschool. But instead I was to perform
and I didn’t know what to perform. I was very anxious. Someone said: „You are to dance here“ on this red merry-go-
round. There was a red merry-go-round with royal blue elephants with red seats all around--much room. At first I
was glad to dance but not with such constraint.

Christiane was still very frightened, she was absolutely frightened to continue with Peter, because she felt that this
would be the end of everything. She would be guilty for Peter’s lack of getting a promotion, maybe he’d be fired and
certainly she would incur the extreme wrath of her parents. She said when they get angry there is just no way to deal
with them because they convey to her that she is not just bad but she is a disappointment to them. She says: „I always
have to live in such a way as to make my mother’s life feasible.“. Whenever she expressed happiness, her mother
seemed to be unhappy. Or whenever she would do some thing that would get her more into the world, or threaten to,
the mother was very dismayed and would convey a look of wretchedness: „Look, what you’re doing!“
Christiane’s own feeling in this is one of being completely bewildered. Again I would say: „Of course you’re
bewildered and anxious, because you’re in an impossible situation. You are frightened of your parents. So far this man
has given no indication that he really loves you and in more than just a sense of going to bed with you and being very
attracted to you at the moment. What basis is that for a relationship? How serious is it? You are twenty eight.“ If she
were seventeen or eighteen one might say Alright. So she experiments and maybe there’s no great harm in that but it’s
a little late. (Although these are really muddy situations, I wouldn’t even recommend them for the seventeen or
eighteen-year-old.). The situation with this man is a muddy situation. It’s basically dishonest.
She says that for the first time in her life she is now having orgasms. He claims it is the finest relationship he’s had,
the most powerful and sensuous.
That she has an orgasm with this man is also not to be completely ignored. Whatever the reasons are--maybe this ban
is of, less inhibitive, a better lover and has a different kind of temperament--she is freer. It’s strange that in this case,
which is most complicated from the standpoint of the parental situation, she really plays with fire. There she is less
inhibited, can let herself go more than in situations which were actually less difficult. Thus I would say this is a
symptom which I would take as an indication that she has still made no progress in essential things respectively this
is at least something which is worth while to be enquired.
We might say on the other hand she still is having a life of her own, that is to say, being a three-year-old without a life
of her own she is naturally afraid that the one people who give some meaning to her life when she is at home could
abandon her. Still she feels frightened to death of being left by her parents and we might say this is the result also of
her not knowing anything about how to live, how to be, how to be a person. She goes to her job, that’s a pretty routine
thing and then she flounders. She goes to her analysis. That must be to her one place where she has a little home and
then she sleeps with that man and that gives her a little feeling of being at home. But by and large this woman is
completely without a sense that she is, that she is a person on her own, that she could do something, that she could
live. She just flounders around completely.
Naturally you might say it goes both ways. One can argue: Because she is so bound to her parents she cannot think of
her own life--that would be the usual analytic version. I think, however, you must say also it goes the other way around
just as much or more, because she doesn’t know anything about living. She does not feel anything she can do with her
life, she is completely blind to what life could mean. She has to remain frightened as long as she has no vision. I don’t
mean a theoretical vision, I mean some feeling that here is life, it’s her own, and that in this life she can do something,
express something, be herself.

The forth dream and some general consideration about this therapy
The next dream marks the low point of our work together. It took place about a month later. What happened in the
meantime was as follows. Discussing with Peter their greater involvement, they were now seeing each other about
three times a week. Peter was traveling to Frankfurt much more than necessary and he could justify. Finally they
decided they would tell the parents. Peter at this point did begin to feel that he did love Christiane. He definitely said
that it was not only a commonplace but he told her very seriously that maybe they could work out a life together but

31
he would only do so if he felt that he could also manage his career. He felt that that was very important and he didn’t
want to feel that he would give it up for her. Christiane said she didn’t want him to give it up for her. But Christiane
felt that perhaps with her father, who had said he would stand by her no matter what, possibly under the circumstances
they might go along with it. She then made arrangements to fly to Hamburg and she spoke to her family, to both
parents together. The parents reacted with extreme dismay, in fact they acted very angrily. They thought „How could
you do this?“
Peter said: „I love Christiane and I would like to marry her. My marriage has not been a very good one...“Thus he
declared his intentions. The parents had a consultation and the next day, it was a Sunday, they met with Peter and with
Christiane, and they said: „Look, we simply cannot go along with this. The organization would be scandalized, it
would absolutely jeopardize your future, you couldn’t possibly get ahead, and I don’t know that it would be
comfortable given the social situation in which we all live, that you could stay here.“ The parents declared themselves
jointly, totally against this match. The father said to Peter as a matter of fact he will be fired unless he agrees to the
following compromise. The compromise was that they not speak to each other for one year. If at the end of that one
year of not speaking with each other, they would still feel strongly, they could readdress their petition, as it were, to
the family. For Christiane this was no laughing matter. After she came back to Frankfurt-it was the Sunday night--I
saw her the Monday morning. She had had the following dream that night. It was for her the most serious dream she’d
ever had:
Dream 4: „I am in a room which is a meeting room. I am up on stage with about twelve other men and women.
Someone is running the meeting like a trial by vote. We twelve have been accused of some disloyalty, nothing definite.
We indeed are accused and our punishment is death, to be handled by injections from a doctor. My parents are at the
meeting and--Lisa that’s the daughter--is with them. Henry (a kind of old friend that she has known on and off, he
knows the family and is friendly to her) is not in the room but sitting in a nearby room that’s like a press room, right
next to the meeting hall. The hall is old, wooden and crude. It reminds her in some way of a church. We are going to
die. The order that we will be killed has been determined and I am one of the last. First the people who have displayed
leadership mainly the men, are followed by the women, in the order in which they will be killed. I am not last because
I displayed some leadership. The picture of order in which the twelve would be put to death was put up on a chart.
Next to each name there were Ankh symbols. This is the Egyptian symbol of life. It goes like this: On this chart the
Ankh were upside but then turned fortyfive degrees thus the little circles look up. People had five, four, three or two
Ankhs. I had only two or three. That’s like she was close to the bottom. The first to die had it easier than the rest of us
who had to wait. Because they would have to see the others die. There was a room next to the stage where the doctor
was, with a large couch, the kind you give blood on, only more stuffed. It was like the green benches they sometimes
have in the hospital where you lie down and give blood, but it was more of upholstered, stuffed. It was dark green. The
entire dream was in colors of greens, browns and greys. The process of the death was first to have two large shots.
First you get one and then you get a second one and finally after a while you got a third injection which would kill.
Everyone in the room was politely nice and superficially sympathetic. My parents were kind but detached. They told
me they would take care of Lisa. I would leave the room from time to time to see my friend Henry, but he was cold,
not very sympathetic and he kept saying: „I told you so, that this would happen.“ He admonished me in a detached
way. I wanted his love and closeness so much, but he wouldn’t give. I had the two shots and then I took Lisa for a last
walk. We went up and down a sidewalk which is near my office--a dark, dirty street. Lisa was dressed all in white lace,
a beautiful white and navy blue baby carriage. I felt tremendous dread and fear, deep pain, but it wasn’t strange that
I never cried. I came back and looked in the mirror and I looked very chalky and pale and sort of dead. There were
cries and whispers from the surround. People stood and talked, and finally my turn came again and as the doctor
injected me for the third time, I woke up”.

When we spoke about the dream her anxiety was enormous. By this treatment of her family she felt condemned to die,
Her parents were of no help to her in any way. They go along with the sentence and do nothing. She feels the doctor
is not helping her but hurting her and felt no choice but to go along with the punishment that her parents and the facts
had metered out. We discussed the question how is it that she’s still so locked in to, obedient to and frightened of the
parents.
This is a situation she feels she is completely beaten, she is at the end. It is as a reaction to her parents’ reaction, it is
the feeling now she has lost. Finally there is nowhere to go. Here comes something where she puts the analyst together
with the parents. She doesn’t just say: „He hasn’t helped me“ but he is playing the role with the parents together. That

32
is to say she has not put the analyst as a figure against her parents but she puts the analyst as another figure together
with her parents. The question is whether that could have been avoided, by a more active and a more direct partnership
as it were against the parents. In such a situation I would make very clear how I experience these parents: the mother
inhuman and the father as a weak, ineffective man as far as human relationships are concerned. I would make clear
that I find it shocking that they have pressured to a point that she doesn’t dare to feel this any more.
The nucleus of all problems is whether a person dares or whether this person has capitulated and to find out how he or
she dares to hide this capitulation. That’s what most people do: they hide . The fact that he or she has capitulated and
that they have given up this puzzle that they had. They permit themselves to be managed, but that they find ways and
means to hide from it.
Here the problem is of taking sides. There is no neutrality in this question which leads to a very interesting question--
that of value judgments. Freud and perhaps many people would say that is a value judgment about these parents. Well,
is it a value judgment if somebody is diagnosed as having cancer? Is it a value judgment to say he will probably die
from this illness, or somebody will die from some crazy diet he is using or get sick from it? It is not a value judgment.
This is a statement of facts of cause and effects, which is as valid in psychic terms as it is in physical terms, except in
physical terms you can prove it. In psychic terms you can prove it too at the end of their life. But people naturally
don’t want to know that.
This is just a general problem which I only mention here because this Christiane is still at a point where she doesn’t
see another world, where she doesn’t see anything else but she has been defeated. What these parents mean by this
crazy condition that I would be interested only out of sheer curiosity about how their minds work. How would the
parents prevent that they see each other and sleep together? Would they send a detective? And how are the young
people going to respect that? What was Peter’s reaction when he heard this condition?
Peter’s reaction was one of a great deal of unhappiness. He continued to see her for about a month, surreptitiously
meeting her in Frankfurt and then he gave up. He said: „It’s all we can do.“
When Peter decided to go along with the father’s decision Christiane became at first very hurt. I asked her what hurt
means and she said „upset“ and I asked her what upset means and it finally came out that she could be angry with him.
If he were a man of greater courage, given his proven abilities, he could have done something else. But I guess though
she was angry, she was disappointed but it wasn’t a kind of rage at being played with or misused. She also feels that
she herself was culpable.
Peter is a man who has pretended to be so much in love with her and then as it is to be expected, when it is a matter of
becoming president eventually, that it is even more important than even a great love. I think that most people do act
this way today, statistically speaking. But it’s just too bad for Christiane, that she has to experience that when that was
the first relationship where she was probably as strongly interested and in love with a man as she ever was before. And
naturally that experience drives her to this mood.
It possible that the relationship with Peter was probably motivated by some unconscious desire to rebel against her
parents.But these are all the same ineffective rebellions which only lead to new defeats. This is different again, you
can observe them in life again and again. People want to rebel but they rebel in such a way that they are sure to be
defeated. They prove to themselves in a tricky way that you see, rebellion is useless.
Therefore I would have questioned Christiane earlier in therapy very clearly that this was another form of ineffectual
rebellion before she became so involved with Peter. I might have talked about the possible strategy of this man and
would have brought up that it is expected to end this way, because basically this is a man for whom career--and not
just career, not to make a living--but top career, top success is more important than being as much in love as he ever
would be. I make these comments simply because I want to use the occasion of a case to express my own idea about
therapy, If I look back at my own therapy then I’m usually ashamed about the way I have analyzed people five years
earlier because I have made this mistake and that mistake. It is a terribly complex process and I know very well that
naturally from short notes one does not give half the story because many things are necessarily very lacking. So what
I said is not mainly a reaction to the presented case but using this „text“ for remarks of my thinking in analysis, about
analytic therapy. I didn’t really speak too much to the material, I just used the material for my own purposes of
expressing certain ideas. More I didn’t intend.

33
 7.
Psychoanalytic Phenomenology of the Dream Robert D. Stolorow, Ph.D. and
George E. Atwood, Ph.D.

The Nature of Dream Interpretation

In classical psychoanalysis, the technical procedure for arriving at the meaning of a dream is to decompose the dream
into discrete elements and then to collect the dreamer's associations to each of these elements. The rationale for
this procedure is found in the theoretical idea that the associative chains provided by the dreamer, supplemented by
certain connections and additions suggested by the analyst, will retrace the mental processes which gave rise to the
dreamand will lead the way back to the dream's latent content or unconscious meaning. It is assumed that the meaning
of a dream, as determined by this method, is identical to the dream's causal origin; that is, the latent thoughts and
wishes disclosed by the analysis are regarded as having been the elemental starting points of the dream's formation.
The utility of collecting free associations, fromour standpoint, is thus not to retrace the presumed causal pathways of
dream formation, but rather to generate contexts of subjective meaning in terms of which the dreamimagery may be
examined and understood. We would expand the classical conception of the centrality of wish fulfillment in dreams
into a more general and inclusive proposition that dreams always embody one or more of the dreamer's personal
purposes. Such purposes include the fulfillment of wishes as discussed by Freud, but also a number of other
important psychological purposes which we shall delineate in the next section of this paper.

The Purpose of Concrete Symbolization in Dreams

Among recent critiques of Freudian theory, some of the most constructive have been those that rest upon George
Klein's (1976) clarifying distinction between the metapsychology and the clinical theory of psychoanalysis.
Metapsychology deals with the presumed material substrate of human experience, and is thus couched in the natural
science framework of impersonal mechanisms, discharge apparatuses, and drive energies.
In contrast, clinical theory, which derives from the psychoanalytic situation and guides psychoanalytic practice, deals
with intentionality, conscious and unconscious purposes, and the personal meaning of subjective experiences. Klein
wished to disentangle metapsychological and clinical concepts, and to retain only the latter as the legitimate content
of psychoanalytic theory.
In this section of the paper we shall first comment briefly on Freud's two theories of the dreamwork—the
metapsychological and the clinical. We shall then offer a clinical psychoanalytic theory of the purpose of concrete
symbolization in dreams, based on the framework of psychoanalytic phenomenology.
Freud's metapsychological theory of the dreamwork finds its clearest expression in Chapter 7 of “The Interpretation
of Dreams” (1900). There the dreamwork (with the exception of secondary revision) is conceptualized as a
nonpurposeful, mechanical consequence of a process whereby preconscious thoughts receive an energic charge
froman unconscious wish “striving to find an outlet” (p. 605). The dreamwork occurs as the preconscious thoughts
are “drawn into the unconscious” (p. 594) and thereby automatically “become subject to the primary psychical
process” (p. 603).
In contrast with this mechanistic view of the dreamwork, germs of a clinical theory emphasizing its intentional and
purposeful quality appear in an earlier chapter on “Distortion in Dreams.” There the dreamwork is seen “to be
deliberate and to be a means of dissimulation” (p. 141) and disguise, serving the purpose of defense. In these
passages, we can readily recognize the dreamcensor as being the dreamer himself, actively transforming the content
and meaning of his experiences in order to protect himself fromdirect awareness of forbidden wishes.
Freud's explanation of this feature of dreams was an entirely metapsychological one: A “topographical regression”
(p. 548) of excitation from the motor to the sensory end of the psychic apparatus was thought to result in “a
hallucinatory revival of … perceptual images” (p. 543). Thus, in Freud's view, the pictorial and hallucinatory quality
of dreams was a non-purposeful, mechanical consequence of the discharge path followed by psychic energy during
sleep. In contrast, our psychology of the representational world leads us to propose that concrete symbolization in

34
dreams and their resulting hallucinatory vividness serve a vital and fundamental psychological purpose for the
dreamer, and that an understanding of this purpose can illuminate the importance and necessity of dreaming.

Clinical Illustration

The case we have chosen to illustrate our conception of the structure maintaining function of concrete symbolization
in dreams is that of a young woman whose sense of self had become fragmented into a set of separate, quasi-
autonomous personalities.
➢ The dreams to be discussed, as will be seen, reflect various aspects of her lifelong struggle to maintain the
organization of her subjective world and achieve unity and cohesion in her self-experience.
➢ A feature of this case making it especially well suited for this discussion is that the patient engaged in specific
concrete behavioral enactments which served a purpose closely paralleling that of her dreams. Viewing her
dreams in the context of these enactments will bring the organization-maintaining function of her
dreamimagery into sharp focus.
➢ The family environment in which the patient grew up was one of extreme physical and emotional abuse. Both
parents treated her as an extension of themselves and as a scape goat for their frustrations and disappointments
in life.
➢ Violent physical beatings represented a frequent form of interaction with the parents, and throughout her early
childhood she thought they wished her dead.
➢ A sense of profound personal disunity had haunted the patient all her life, appearing even in her earliest
recollections. For example, she recalled from her fourth year an obsession with the issue of how it could be
that her mind controlled the movements of her body.
➢ A disturbance in mind-body unity was also indicated by quasi-delusional journeys outside of her body which
began during that same year. These journeys commenced on the occasion when she was visited by the
benevolent ghosts of two deceased grandparents. The ghosts taught her to leave her body and fly to a place
she called “the field,” a peaceful expanse of grass and trees somewhere far removed from human society. She
felt safe in the field because she was alone there and no one could find her.
➢ The psychological disintegration implicit in the patient's out-of-the-body journeys was embedded in a broader
context of self-division resulting from the violent abuse and rejection she had received in her family.
➢ Beginning at the age of two and one-half, when her parents abruptly ceased all affectionate bodily contact
with her, and continuing through a series of pivotal traumatic episodes over the next several years, she was
successively divided into a total of six fragmentary selves. Each of these fragments crystallized as a distinct
personality, possessing its own individual name and unique personal attributes.
➢ When the patient was seven years old she developed a brain tumor, causing agonizing headaches. The need
to escape the pain generated by her neurological condition became an additional motive underlying the
journeys outside of her body. It was two full years before her illness was correctly diagnosed and the tumor
finally removed. The surgery itself was handled with brutal insensitivity by her parents and doctors, and she
experienced it as an overwhelming trauma. The impact of all these circumstances on her precarious selfhood
was symbolized in a set of recurring nightmares which began during her recuperation from surgery and
continued throughout her adolescent years.

Dream: In these dreams she stood alone in the small train station of her town as flames sprang up all around her.
Soon the whole building was engulfed in fire. After the station had burned to the ground, two eyeballs lay quietly in
the smoking ashes and then began to quiver and roll about, conversing with each other by means of movements and
glances.
Interpretation: This dream of burning down to two small fragments concretely depicted the disintegrating impact of
a world persecuting her both from without and from within.
✓ By utilizing concrete anatomical imagery, she was giving her disintegrating existence tangible form, replacing
a precarious and vanishing sense of selfhood with the permanence and substantiality of physical matter.
✓ The image of the interaction and communication between the eyeballs at the end of the dream symbolized a
further restitutive effort to reconnect the broken fragments and restore a measure of coherence to her splintered
35
 self. The specific symbol of the eyeballs captured an essential feature of what became her principal mode of
relating to her social milieu. She assumed the role of an ever-watchful, often disembodied spectator,
perpetually scanning her environment for desirable qualities in others which she hoped to appropriate and
assemble into a rebuilt self. Thus, both her self-restorative efforts and what remained of her vanishing self
became crystallized in her waking life in the act of looking and in her recurring dreams in the imagery of the
eyes.
✓ The central salience in the patient's subjective world of the need to maintain selfhood and recover a sense of
personal unity was also indicated by an array of bizarre which appeared concurrently with the onset of the
recurring dream of being burned.
✓ These enactments included the self-administration of severe whippings with a leather belt, delicate cutting
and puncturing of the surface of the skin on her wrists and arms, gazing tirelessly at the reflected image of
her face in pools of water, scratching and rubbing at cracks and crevices in hard physical surfaces such as
walls and sidewalks, and stitching the skin of her separate fingers together with needle and thread. Among
the various functions served by these patterns of behavior was the central purpose of strengthening the
patient's conviction that she was alive and real and restoring unity to her shattered self. Reassurance that
she was surviving and real was obtained in the case of the self-whipping through the strong sensations of pain
distributed on the surface of her skin.
✓ In the pattern of delicate cutting and puncturing, a similar effect was achieved.
✓ By violating the physical boundary of her body she dramatized the very existence of that boundary and
strengthened the feeling of her own embodied selfhood.
✓ In addition, the stinging sensations and the droplets of blood produced by the cutting provided concrete
sensory evidence of her continuing aliveness.
✓ The patient's behavior in relation to her reflected image in pools of water played an analogous role in
stabilizing her sense of existing as something definite and real. She recalled always having been fascinated by
how the image of her face would disappear and then magically reappear when she disturbed the water's
reflecting surface. The reappearing image gave her reassurance that while her sense of self (concretized in a
visual reflection) might be made to vanish on a temporary basis, it could not be annihilated permanently. A
sense of self-continuity was thus tenuously achieved.
✓ Closely similar was the function of her pattern of sewing her fingers together with needle and thread. This
ritual began with holding her hand up to the light and gazing at the spaces between her separate fingers. Then
she would push a needle and thread just under the skin of her little finger, then under the skin of the next one,
and the next, etc., and then back and forth several times until they were all tightly interconnected and pressed
together. The act of weaving the fingers together was one in which separate parts of her physical self were
literally joined and made to appear whole and continuous, concretizing her effort to fashion an internally
integrated identity out of the collection of part-selves into which she had divided during the course of her
traumatic early history.
✓ The enactments in which the patient engaged are functionally parallel to her recurring dreams of being burned
to fragments. The essential feature the two sets of phenomena share in common is the reparative use of
concretization to give an experience of self-disintegration a material and substantial form. In the dreams the
emphasis appears on the concrete symbolization of the experience of self-dissolution, and the additional
reparative trend of reassembling the broken pieces is hinted at in the image of the communication which
develops between the eyeballs.
✓ In the enactments one finds analogous symbolizations and also the vivid expression of the patient's need to
mend her broken self by reconnecting the separate fragments into which she had disintegrated.

Another dream of the patient

The context of this dream in the treatment was one of intense conflict and struggle over the issue of self-unification.
Two of the initial six part-selves had at this point been assimilated into the remaining four, but the next steps of
integration were being approached by the patient with trepidation and reluctance. Specifically, she feared that
becoming one would render her vulnerable to being destroyed, either by attack fromthe outside world or by
unendurable loneliness. At the same time, however, she had come to abhor the prospect of a life spent in continuing
disunity.

36
The Dream: In her dreamshe walked into the living roomof her house and saw on the mantle above the fireplace four
cement boxes resting side by side. There seemed to be bodies inside the boxes. The scene terrified her and she awoke,
but then fell back asleep and the dreamcontinued. Now the four boxes were replaced by just one box, with four bodies
arranged inside with their backs against the cement walls and facing inward toward a central point. The box seemed
to be a coffin.
Associations: In discussing this dreamwith the therapist, the patient spontaneously associated the four boxes with the
four remaining part-selves still requiring integration. A great deal of progress toward this goal had already been
achieved, principally through the four parts growing less and less distinct fromeach other in the facilitating mediumof
the therapeutic relationship. The patient was oscillating, however, between experiencing herself as a single person
with multiple facets on the one hand, and as a recollection of separate persons who happened to resemble each other
and share the same body on the other.
Interpretation: The dream concretizes one phase of this oscillation by replacing the image of four separate boxes
with the image of just one that contains fourbodies. The patient offered the interpretation that the shift from four to
one could be understood as a prelude to the integration of her personality, with the exterior boundaries of the final
box representing the developing structure of a unitary self. The danger felt to be associated with her impending
integration is also concretely symbolized in the dream, by the identification of the box as a coffin. The patient
frequently expressed deep anxiety that becoming one would end her life, and she once even suggested that she was
coming together as something dead.
The dream of the transformation of four boxes into one box buttressed the patient's evolving self-integration by giving
her developing unity a concrete form. In the same way that the earlier dream of being burned encapsulated her need
to maintain her self-experience as she underwent psychological dissolution, this second dream expressed her need
to maintain and consolidate the new but still unsteady structure of integrated self-experience which was
gradually crystallizing.
An enactment sharing this latter function appeared some nine months after the dream of the boxes. During the interim
the patient had continued to wrestle with the problem of unifying herself, with each of the residual fragmentary
personalities making a common commitment to a shared future as one individual.
In the subsequent context of such statements as “We are me!” and “I am one now—we voted last night and we all
agree,” the patient began a therapy session by bringing out twelve small pieces of paper. On six of the slips were
written the six names of the part-selves, and on the other six were short phrases designating the pivotal trauma she
considered responsible for each of the self-divisions. After asking the therapist whether he thought he could match the
selves with their appropriate traumas, she cleared off his desk and assembled out of the twelve pieces of paper two
closely juxtaposed columns displaying the temporal sequence of her shattering psychological history. The act of
arranging the names and experiences into a single ordered structure clearly concretized the patient's increasingly
successful efforts to synthesize an internally integrated, temporally continuous self.
By giving the newborn self a tangible formand demonstrating its unity and historical continuity to the therapist,
she consolidated the structure of her experience more firmly than had been possible heretofore. Following the
integrating enactment involving the twelve pieces of paper, the patient came to feel her own subjective integrity on a
consistent basis, and the focus of the therapeutic work shifted to issues other than that of mending her self-
fragmentation.

Summary
A psychoanalytic framework bringing into focus the unconscious structures of human subjectivity holds great promise
as a source of new insights into the meaning and significance of dreams. While all dreams can be shown to embody
multiple personal purposes, their most distinctive feature is the use of concrete symbolization that serves to crystallize
and preserve the organization of the dreamer's subjective world. Analyses of two dreams froma clinical case
demonstrate that the structure-maintaining function of dreamimagery can be observed not only when existing
structures are threatened, but also when new structures of subjectivity are coming into being and are in need of
consolidation.

37
 8.
Postcards from the Couch: A Patient’s Dreams as Communication in the
Intersubjective Field During an Impasse (Penelope S. Starr-Karlin, Psy.D., MFT)

38