Colica renală: cauze, simptome, tratament

Colica renală: definiţie

Colica renală este un simptom cauzat de urolitiază, adică de pietrele (calculii) din tractul urinar. Acest simptom constă în durere localizată în zona rinichilor. Pietrele
pot lua naştere ca urmare a acumulării de minerale în tractul urinar, precum acidul uric sau calciul, care se „lipesc” de urină şi formează cristale ce iau forma unui
depozit solid, aşa-numiţii calculi.
Aceste pietre pot fi foarte mici, cât un firişor de nisip, sau mari cât o nucă în cazurile severe. Durerea apare în momentul în care aceste pietre cresc în dimensiuni.
Se estimează că 12% dintre bărbaţi şi 6% dintre femei se confruntă cu urolitiaza pe parcursul vieţii. Creşterea incidenţei acestei afecţiuni este pusă pe seama dietei
din ce în ce mai dezechilibrate şi a stilul de viaţă sedentar, factori de risc cunoscuţi în dezvoltarea urolitiazei.
Colica renală: simptome
Colica sau durerea renală se manifestă în special atunci când pietrele sunt mari şi se blochează în tractul urinar. Pietrele mici pot fi uşor eliminate prin urinare, fără
disconfort, însă cele mari nu pot trece prin tractul urinar şi cauzează durere puternică, mai ales dacă se blochează în rinichi, în vezica urinară sau în ureter.
Colica renală este acea durere care survine de regulă pe o parte a corpului, în regiunea lombară, sub ultima coastă, care radiază spre abdomenul inferior şi zona
inghinală. Episoadele de durere pot fi ciclice şi durează între 20 şi 60 de minute. Însă există şi alte simptome ce pot semnala prezenţa calculilor în tractul urinar, în
afară de durere. Acestea sunt:
 Durere sau dificultate la urinare
 Prezenţa sângelui în urină
 Urină tulbure, roz, roşiatică sau chiar maro
 Urină urât mirositoare
 Greaţă
 Vărsături
 Eliminarea unor mici particule solide prin urină
 Nevoia urgentă şi constantă de a urina
 Eliminarea unei cantităţi mici de urină
 Febră şi /sau frisoane, transpiraţii reci (simptome specifice unei infecţii a tractului urinar)
sus
Colica renală: cauze
Colica renală este cauzată de blocarea calculilor în tractul urinar. De cele mai multe ori, pietrele rămân blocate în ureter, unde determină apariţia inflamaţiei şi
restricţionează fluxul urinar.
Riscul de a dezvolta calculi (pietre) în tractul urinar este determinat de factori precum:
 Exces de calciu în urină
 Boli gastrointestinale (colita ulcerativă sau boala Crohn)
 Excesul de acid uric (gută)
 Cistinuria (o boală congenitală caracterizată printr-o eliberare în urină a unei cantităţi mari de cistină şi a altor acizi aminaţi dibazici, precum lizina, arginina sau
ornitina)
 Obezitatea
 Intervenţiile chirurgicale la nivelul tractului gastrointestinal sau bypassul gastric
 Deshidratarea
 Istoricul familial de urolitiază
 Bolile metabolice (hiperparatiroidism)
 Infecţiile de tract urinar frecvente
 Dieta bogată în oxalaţi şi proteine
sus
Colica renală: diagnostic
Pentru stabilirea cauzei care a determinat apariţia colicii renale, medicul va efectua teste de sânge pentru a determina nivelul de substanţe cunoscute că
favorizează dezvoltarea calculilor, analize de urină şi investigaţii imagistice (radiografie, CT, ultrasunete) pentru localizarea cu precizie a pietrelor din tractul urinar. 
sus
Colica renală: tratament
Tratamentul colicii renale depinde de dimensiunea şi tipul pietrelor, dar şi de localizarea acestora. Calculii pot fi formaţi din: calciu (pietrele iau naştere din cauza
excesului de calciu), acid uric (calculii sunt determinaţi de excesul de acid uric din urină), cistină (pietrele sunt cauzate de cistinurie) sau struvit (calculii sunt cauzaţi
de anumite bacterii din tractul urinar). 
Majoritatea calculilor sunt formaţi din depozite de calciu şi se elimină de la sine, fără a fi necesară intervenţia medicului. Este recomandată însă hidratarea cu multe
lichide (între 8 şi 10 pahare cu apă zilnic) – dar sunt de evitat sucurile acidulate, deoarece conţin acid fosforic, care poate favoriza apariţia pietrelor la rinichi –  şi
administrarea de analgezice pentru diminuarea durerilor la urinare.
În cazul în care pietrele au dimensiuni mari, acestea pot fi înlăturate prin: ureteroscopie, litotripsie extracoporeală cu unde de şoc, nefrolitotomie percutanată,
intervenţie chirurgicală clasică, endoscopică sau ghidată robotic.
Pentru a ameliora simptomele şi a opri în evoluţie calculii, medicul poate prescrie antibiotice, agenţi alcalinizanţi, corticosteroizi, blocanţi ai canalelor de calciu sau
alfa-1 blocante selective.
Acasă, pacientul poate aplica comprese calde pentru ameliorarea zonei dureroase şi a contracţiilor musculare.
Pentru a evita formarea calculilor în tractul urinar se recomandă creşterea consumului de lichide şi limitarea produselor care conţin multă sare, oxalaţi (precum
spanac, nuci, rubarbă), precum şi administrarea neîntemeiată a suplimentelor de calciu.
Dieta bogată în cereale integrale, fructe (în special citrice – lămâi, portocale, grepfrut etc.), legume şi proteine de calitate (este de preferat evitarea sau limitarea
proteinelor de origine animală, din carne roşie, peşte sau ouă) este, de asemenea, recomandată pentru prevenirea urolitiazei.