Dârțu Ioana-Selena

Clasa a XI-a A.V.

1.
Termenul „film minimalist” se defineste printr-o productie cinema careia i s-a alocat un
buget si un decor restrans (adesea in interiorul unei cladiri), cu putine personaje care iau parte
la actiune (numar mic de actori). Iar scenariul fiind in concordanta cu cele de mai sus, rezulta ca
nu are nevoie de o distributie largita, de efecte speciale, o suma mare de evenimente sau
decoruri prea complicate.
Definita termenului „gros-plan” se poate exprima drept: cadru marit, care exprima un
detaliu sau figura unui actor.
Termenul „scenariu” are ca semnificatie totalitatea povestii unui film. El imbina
povestea scrisa (literara) cu cea a regizorului. Acesta este viziunea filmului si cuprinde
decorurile, miscarile, indicatiile tonale si toate replicile unei productii cinema.
„Travelling” se poate enunta printr-o tehnica de filmare, in care camera este in miscare.
Termenul este specific cadrelor dinamice, in care scenogarfia si personajele nu sunt fixe,
acestea deplansandu-se in unul sau mai multe cadre.

2.
„Dead Poets Society” este un film american din 1989 regizat de Peter Weir, scris de Tom
Schulman, cu Robin Williams în rolul principal. Acesta spune povestea unui profesor de limba
engleză care inspiră elevii săi prin predarea poeziei. Unii dintre cursanții seniori ai academiei
sunt Charlie Dalton, Todd Anderson și Gerard Pitts, Directorul școlii susține că motto-ul școlii se
bazează pe tradiție, respect, disciplină și strălucire.
Noul profesor de limba engleză este menționat ca John Keating, care este cunoscut
pentru noile sale metode de a da instrucțiuni elevilor. Tehnicile sunt incompatibile cu
standardele școlare, deoarece fluieratul este permis ca tehnică de instruire. Pe măsură ce
predatul continuă, instructorul le cere elevilor să iasă din clasă pentru a se familiariza cu
principiul „Carpe diem!”
Elevii sunt surprinși deoarece nu sunt familiarizați cu noul sistem, iar profesorul le
recunoaște frustrările. Noul învățător îi convinge pe studenți să-l numească „O Căpitan” sau
„Căpitanul meu” („O, captain. My captain”) care este numele uneia dintre poeziile sale.

3. O secvență relevantă din filmul „Blow-Up” al regizorului Michelangelo Antonioni e aceea

în care Thomas (protagonistul) surpinde cadre din parc cu un cuplu, această secvență fiind și
intriga. Iar mai apoi cadrul în care developează pozele, observă un pistol și locul unei posibile
crime cu momentul în care revine în parc constituie punctul culiminant al scenariului. Filmul se
încheie atipic, acesta neavând un deznodământ. Spre sfârșitul filmului lucrurile tind să se mai
normalizeze, subconștientul protagnositului începând să se acomodeze cu întâmplările iluzorii,
verosimile sau nu. Dar această „nouă normalitate” cade odată cu intrarea în jocul mimilor
(personajele care mimau că se joacă tenis), mai precis, cu momentul în care Thomas, care era în
afara terenului de tenis, le aruncă mingea (reală sau nu) în interiorul terenului. După ce a
săvârșit asta, efectele sonore redau sunetul produs de jocul pantomimilor. De aici rezultă și
ambiguitatea filmului alături de titlul lui „Blow-Up”.