ROMANITATEA ROMÂNILOR
O cauză abordării latinității românilor
Romanitatea în sec. 12-13:
-Atestată: Anonymus și Simon de Keza.
Abordarea romanității în Evul Mediu +
2 cărturari care abordează problema:
- Preocuparea vesticilor de a opri
ofensiva turcească (Țara Românească
fiind în prima linie a confruntărilor);
studierea originii popoarelor și
limbilor antice.
- Poggio Bracciolini, Papa Pius al II-lea,
Antonio Bonfini.
2 cronicari din spațiul românesc care
au abordat problema romanității:
- Grigore Ureche
- Miron Costin
- Dimitrie Cantemir
O cauză a politizării problemei
romanității + 2 aspecte referitoare din
sec. 18:
- Inferioritatea românilor față de
transilvăneni → teoria imigraționistă –
Franz Joseph Sulzer VS Teoria latinității
pure a românilor.
- Problema romanității era o armă
politică.
în sec. 19 + o teorie care contestă
latinitatea:
- Constituirea Austro-Ungariei
- Teoria Roesleriană
Un istoric din sec. 19 + o teorie care
susține latinitatea:
- Alexandru de Xenopol
- Teoria continuității
2 aspecte referitoare la romanitatea
românilor din primele 4 decenii ale
sec.20:
- exagerarea teoriei continuității – N.
Densusianu
- ”Romanitatea și continuitatea
românilor sunt procese istorice reale și
nu miracole.”- Gheorghe I. Brătianu.
2 aspecte despre politizarea ideii de
romanitate în perioada postbelică:
- Teoria stalinistă – caracterul
sclavagist al românilor asupra dacilor
- modificarea istoriografiei de către
Ceaușescu, caracterul cel mai
important al limbii române fiind
considerat cel dac.
1/1