Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Este o mișcare literara arrtistică, pregătită la sfarsitul sec XVII, dar afirmata pe deplin la inceputul sec XIX.
momnetul pregatitor s-a dezvoltat in germania prin goethe, schiller, purtand numele de ”sturn und
drang” (furtuna si vant), cu o reactie la rationalismul iluminist si la clsicism in general.
Acest moment s a numit preromantism iis a cultivat confrom programului daciei literare interesul pentru
istorie, folclor, natura , filosofie si arta natica (vasile carlova, g. Alexandrescu, dimitrie bolintineanu, i. H.
Radulescu.
Romnatismul propriu zis a aparut in anglia prin Jorge Byron (poetul damnat), dar s a afirmat si in
celelalte tari europene, in germania J. P. RICHTER; in franata LAMARTINE, HUGO si in rusia Puskin.
Cel mai important autor romantic a fost mihai eminescu, cel care a asimilat filosofia si literatura vremii
sale, transpunandu le in proza si proza sa.
2. interesul pentru frumusetea naturii , pentru eros, pentru armonia intregului univers.
4. interesul pentru eroii execeptionali, inadaptati, in special artistul, geniul a acrei conditie a fost
teoretizata de filosoful german arthur scophenhauer
5. referinta pentru sentimentul timpului i spatiului infinit (relativitatea lor a fost teoretizata de filosoful
Imanuel Kant).
6. evadarea din realitate prin imaginatie, prin vis, intr un decor utopicm natural sa inchipuit.
A debutat oficial tot in 1866, in revista „Familia” de la Oradea, condusa de Iosif Vulcan, cu poezia
„De-as avea”, numele ii este transformat in Eminescu.
Intre 1866-1869, sunt ani de pribegie prin tara cu o trupa de teatru ambulant.
1874-1877 intrs in tara, la Iasi, e bibliotecar, profesor suplinitor si revizor scolar.; 1877- se muta
la Bucuresti unde e redactorul la ziarul „timpul” alaturi de Slavici si Caragiale; in aceasta perioada isi
definitiveaza marile poeme („Scrisorile”, „Luceafarul”) si desfasoara activitate de ziarist; in 1883 apare
prima editie a poeziilor si singura antuma, ingrijita de Titu Maiorescu, „Poesii”.
Intre 1883-1889, ani de boala, de perindari si de suferinte, moare la 15 iunie 1889, la Bucuresti.
6. CONDITIA GENIULUI
PREOCUPARE PENTRU CREATIA ARTISTULUI, A OMULUI INTERIOR, PRIN CAPACITATEA SA DE
CUNOASTERE SI DE VIZIUNe, cu cateva motive:
a) Inadaptarea
b) Singuratatea
c) Viata ca vis
d) Tendinta de evadare din realitate in alte spatii (apartinand trecutului istoric, imaginate sau
visate)
Titu Maiorescu, „Eminescu si poeziile lui”: „Dupa o asa incordare, dupa o asa lupta dreapta pentru a
turna limba veche in froma noua, nu ne vom mira ca a putut ajunge Eminescu, pe de o parte, la aplicarea
sigura a unor forme rafinate in <<Oda in metro antic>>, <<In glossa>> si in <<Admirabilele sonete>>, pe
de alta, la ce mail impede expresie a unor cugetari de a danca filosofie pentru care nu se gasea pana
atunci nici o pregatire in literatura noastra”.
SCRISOAREA I
Scrisoarea = gen poetic antic, constatand intr o meditatie ppe diferite teme: arta, artistul,
conditia umana, prietenia, moartea, etc.
Luna e astrul ce domina tabloul si isi varsa lumina. Ea se afla sus pe bolta, provenind o perspectiva
panoramica asupra pamantului.
Luna este invovata ca o muza, dupa modelul invocatiilor antice, ea provoaca meditatia, scoate din
noapeta amintirii durerile umane ea da viata gandurilor e numita stapana marii si fecioara (viat e
conceputa pesimist ca un sir de dureri”)
Timpul este o alata tema a tabloului si este unul irevesribil, intruchipat de ceasorinc car euurmeaza lung-
a timpului carare”)
Se produce o coborare treptata a vizunii de la cosmic la terestru si la uman: bolta-pustiuri, izvoare, mari,
tarmuri, palate, cetati, case, frunti pline de ganduri
Tabloul 2- meditatie asupra conditiei umane pe pamant, o conditie inegala, deoarece lumea se imparte
in: genii si neghiobi; vita e pentru toti un sir de patini, iar moartea uniformizeaza toate inegalitatile
aPare imaginea dascalului batran, el stie toate tainele universului, cunoaste nr. Care sprijina lumea
(trimitere la filosofia lui Piatgora), (e comparat cu Atlas, car esprijina pe umeri pamantul). In
portretizarea batranului dascal exista un contrast intre infatisarea sa mizera, saracacioasa si uriasa
capacitate de cunoastere.