DREPTUL COMUNICATIILOR SI

AL NOILOR TEHNOLOGII
CURS 2 – 2022
NOȚIUNI DE TEORIA GENERALĂ A DREPTULUI INTERNETULUI
Drept și comunități virtuale

• Reţelele sociale online sunt acele servicii ale societăţii informaţionale care
oferă, prin intermediul Internetului, posibilitatea utilizatorilor unei platforme
electronice să genereze profiluri care să conţină date lor personale, facilitând
crearea unor reţele bazate pe criterii comune şi permiţând conexiunea şi
interacţiunea utilizatorilor.
Drept și comunități virtuale - Tipuri de rețele sociale:

• De continut
• De structura
• De obiectiv
• De localizare
• De subiect
• De retea
Drept și comunicare

• Elementele comunicării sunt comune ambelor modalităţi de comunicare, atât online

cât şi offline, acestea sunt:
• Emitent: persoana (persoanele) care emit un mesaj;
• Receptor: persoana (persoanele) care primesc mesajul;
• Mesaj: Conţinutul informaţiei care se transmite;
• Canal de comunicare: Modul în care se trimite mesajul;
• Cod: Reguli folosite pentru transmiterea/recepţionarea mesajului;
• Context: Situaţia în care are loc comunicarea.
Drept și comunicare

• Elementele comunicării sunt comune ambelor modalităţi de comunicare, atât online

cât şi offline, acestea sunt:
• Emitent: persoana (persoanele) care emit un mesaj;
• Receptor: persoana (persoanele) care primesc mesajul;
• Mesaj: Conţinutul informaţiei care se transmite;
• Canal de comunicare: Modul în care se trimite mesajul;
• Cod: Reguli folosite pentru transmiterea/recepţionarea mesajului;
• Context: Situaţia în care are loc comunicarea.
Drept și comunicare - Comunicarea în Internet

• Interactivă; Integratoare;
• Universală; Liberă;
• Simultană; Actualizabilă;
• Imediată; Personalizată;
Drept și comunicare - Comunicarea în rețele sociale și comunițățile virtuale

• PDV tehnic
• PDV continut
• PDV forma
• PDV impact
• PDV audiență
Drept și comunicare – managerul de comunitati virtuale

• Decizie - Decizia privind ceea ce se comunică nu este luată de către social media manager (SMM) sau de către community
manager (CM) în mod aleatoriu. Rolul acestora este de a corela informațiile din cadrul departamentelor interne ale
societății, cu cele venite din partea utilizatorilor rețelelor sociale sau din partea membrilor comunităților virtuale și de a
propune formele de comunicare potrivite situației create. Sunt rare cazurile în care SMM sau CM-ul are puterea de a decide
asupra mesajelor care se transmit în cadrul RS sau CV. Cu cât marca sau produsul sunt mai importante, cu atât mai mult
trebuie să se țină cont de ceea ce se transmite, când și cum se răspunde în cadrul unei rs/cv.
• Selectie sau Formare - Selecția SMM sau CM se face în strânsă legătură cu strategia de comunicare aleasă. Dacă
vânzătorul trebuie să fie un bun gestionar și cu o înfățișare plăcută, SMM sau CM trebuie să fie cât mai apropiat, ca
structură/personalitate, majorității căreia i se adresează. Este posibil ca un bun comunicator să cunoască și să aplice
întocmai regulile unei comunități virtuale, însă aceasta pornire nu este una personală/intrinsecă iar, în opinia noastră,
comunitatea virtuală trebuie să aibă extensie în offline și să se apropie cât mai mult de lumea reală.
Drept și comunicare – managerul de comunitati virtuale

Erori frecvente:
• - Necunoașterea rs/cv și neimplicarea în comunicare;
• - Lansarea unor strategii necorelate cu imaginea mărcii/produsului;
• - Ignorarea feedbackului;
• - Comunicare deficitară în interiorul organizației;
• - Infoxificarea;
Drept și comunicare – managerul de comunitati virtuale

Erori frecvente:
• - Necunoașterea rs/cv și neimplicarea în comunicare;
• - Lansarea unor strategii necorelate cu imaginea mărcii/produsului;
• - Ignorarea feedbackului;
• - Comunicare deficitară în interiorul organizației;
• - Infoxificarea;
Norma juridică raportată la mediul online

Principiile de drept sunt reguli de maximă generalitate ce cuprind exprimarea

voinței sociale din momentul creării și aplicării acestora. Întrucât principiile de
drept asigură unitatea, omogenitatea, coerența și capacitatea de dezvoltare a
unor relații asociative, acestea sunt unanim acceptate. Globalizarea se impune
ca o nouă ordine şi în momentul în care vorbim de reţele sociale şi social media.
Legislaţiile statelor trebuie să se armonizeze întrucât frontierele lor au fost deja
desfiinţate odată cu dezvoltarea Internetului iar civilizaţiile se interconectează
prin utilizarea reţelelor virtuale.
Principii de funcţionare şi utilizare a reţelelor sociale

• • Primul principiu: termenii și condițiile de utilizare să fie într-o formă vizibilă, clară şi să fie
adaptaţi vârstei utilizatorului;
• • Al doilea principiu: serviciile oferite să fie adecvate vârstei utilizatorului;
• • Al treilea principiu: facilitarea accesului la instrumente și aplicații tehnologice;
• • Al patrulea principiu: asigurarea unei utilizări facile a procedurilor care conduc la reclamarea
conduitei sau conţinutului care nu respectă termenii şi condiţiile de utilizare ale serviciului;
• • Al cincilea principiu: luarea de măsuri împotriva comportamentului şi/sau conţinutului ilicit;
• Al şaselea principiu: asigurarea resurselor tehnice şi promovarea acestora astfel încât utilizatorii
să le folosească în ceea ce priveşte tratamentul datelor personale şi celor care privesc intimitatea;
• • Al şaptelea principiu: procurarea mijloacelor necesare pentru cercetarea comportamentului
şi/sau conţinutului ilicit sau interzis.
Aplicarea legii și jurisdicția competentă

• Litigiilor prezente în faţa instanţelor judecătoreşti ale statelor membre ale U.E., care au ratificat Tratatul de la Amsterdam,
între două părţi rezidente în aceste state, li se vor aplica Regulamentul de la Bruxelles din anul 2000.
• În cazul unor litigii între părţi care nu aparţin statelor membre dar care sunt semnatare a Convenţiei de la Bruxelles din 1968
şi a Convenţiei de la Lugano din 1988, li se vor aplica dispoziţiile acestor convenţii.
• Dacă nu există o convenţie între ţările ale căror jurisdicţii se află în conflict, se va aplica norma de drept internaţional privat
stabilită de legea ţării ale căror instanţe au fost mai întâi sesizate cu rezolvarea respectivului litigiu, în cazul României avem
Legea 105 /1992 cu privire la reglementarea raporturilor de drept internaţional privat.
• Convenţia de la Roma din 1980 va stabili legea aplicabilă relaţiilor contractuale dintr-un litigiu aflat în faţa unei instanţe a
unui stat semnatar al convenţiei, independent de domiciliul sau naţionalitatea părţilor. Se remarcă în acest sens, eficienţa
universală a acestei norme care substituie normele de conflict cuprinse în legislaţiile statelor semnatare. Aplicarea Convenţiei
este obligatorie pentru statele semnatare şi nu se poate evita prin acord între părţi.
• Convenţia de la Viena din 1980 privind vânzarea-cumpărarea de mărfuri prevede directa sa aplicare litigiilor care au ca
obiect drepturi născute dintr-un contract internaţional de vânzare-cumpărare, cu excepţia excluderii sale exprese prin acord
între părţi.
Aplicarea legii și jurisdicția competentă

• Litigiilor prezente în faţa instanţelor judecătoreşti ale statelor membre ale U.E., care au ratificat Tratatul de la Amsterdam,
între două părţi rezidente în aceste state, li se vor aplica Regulamentul de la Bruxelles din anul 2000.
• În cazul unor litigii între părţi care nu aparţin statelor membre dar care sunt semnatare a Convenţiei de la Bruxelles din 1968
şi a Convenţiei de la Lugano din 1988, li se vor aplica dispoziţiile acestor convenţii.
• Dacă nu există o convenţie între ţările ale căror jurisdicţii se află în conflict, se va aplica norma de drept internaţional privat
stabilită de legea ţării ale căror instanţe au fost mai întâi sesizate cu rezolvarea respectivului litigiu, în cazul României avem
Legea 105 /1992 cu privire la reglementarea raporturilor de drept internaţional privat.
• Convenţia de la Roma din 1980 va stabili legea aplicabilă relaţiilor contractuale dintr-un litigiu aflat în faţa unei instanţe a
unui stat semnatar al convenţiei, independent de domiciliul sau naţionalitatea părţilor. Se remarcă în acest sens, eficienţa
universală a acestei norme care substituie normele de conflict cuprinse în legislaţiile statelor semnatare. Aplicarea Convenţiei
este obligatorie pentru statele semnatare şi nu se poate evita prin acord între părţi.
• Convenţia de la Viena din 1980 privind vânzarea-cumpărarea de mărfuri prevede directa sa aplicare litigiilor care au ca
obiect drepturi născute dintr-un contract internaţional de vânzare-cumpărare, cu excepţia excluderii sale exprese prin acord
între părţi.
TEME SEMINAR

• - Comentați informațiile privind rețelele sociale și comunitățile virtuale;

• - Definiți minim 5 concepte specifice utilizate în prezentul curs;
• - Prezentați un referat pentru un subiect din prezentul curs.