De câte ori trebuie să alungi pe cineva din suflet, ca să nu se mai întoarcă?

Și de un infinit de ori, tot acolo rămâne.

Urăsc să îți folosesc prenumele ca semnatură. Parcă îmi scriu cu stiloul pe suflet.

-De ce ești tristă?

-Nu sunt, e târziu.

El nu înțelege. Și nu o să înteleaga niciodată de ce uneori mi se pierde privirea în gol, de ce

uneori mi se răcesc mâinile și îmi transpiră când aud "Sugar, sugar" de la The Archies care
pare că e încă în vogă prin unele locuri. Nu o să înțeleagă niciodată de ce ultimii ani au fost
cumpliți pentru mine. E ultima zi din an și se presupune că trebuie să faci din toate câte un
pic, ca să poți face tot anul. Și ghici ce, am făcut aceeasi greșeală: m-am gândit iar la tine. De
fapt, nu mă pot opri din asta de.. 15 ani?

Tu ești singurul om care a înțeles că sunt ori furtună, ori dimineață de vară. Și tot tu ești
singurul care a acceptat asta, fără să iubească ori o parte, ori alta, ci pe amândouă deopotrivă.
Și tocmai de asta niciunul nu a mai fost ca Tine. Niciunul nu e..

Pentru că încă de mici ai avut grijă să prinzi rădăcini la mine în suflet și în creier, orice nu
semana cu tine era lovit direct în suflet după câteva luni de sufocare reciprocă.

Nu am înțeles niciodată de ce ni s-au respins demonii de fiecare dată când tânjeam mai mult
unul spre celălalt, cum nu am înțeles niciodată de ce nu te-am putut face să lupți - pentru
mine.

Tot ce mi-am dorit vreodată a fost să nu mă mai destrami când pleci și pentru că inevitabil o
faceai, mi-aș fi dorit să mă croșetezi la loc. Dar după fiecare eșec al meu și al tau, după ce
consumam acel ritual tantric, cu atingeri și fiori și aproape săruturi, ne întorceam în direcții
opuse, în speranța că poate, cândva, ne vom regăsi.

Îmbiați de vapori de alcool și aromă de țigară, cântam "Last Christmas" în miezul verii, într-
un bar întunecat, până târziu. A fost momentul în care am vrut să te apăs pe buze și să îți spun
că aș muri, aș muri pur și simplu... dacă aș apuca vreo zi în care să nu știu despre tine.

Dar au trecut o mulțime de zile de atunci, și lumea ar putea spune că sunt chiar vie, nebănuind
vreodată că eu am murit pe buzele alea aproape uscate, cu picuri de vin roșu și gust de tabac.

te iubesc