Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Implementarea Unei Politici Publice
Implementarea Unei Politici Publice
publice
Analiza secvenţială analizează procesul de realizare a politicilor publice propunând o împărţire
în secvenţe (paşi) a ciclului de realizare a politicilor publice. Fiecare secvenţă este distinctă din punct
de vedere temporal şi funcţional, ea fiind analizată separat în cadrul acestui model.
Unul dintre scopurile acestui efort de investigaţie este de a releva modelele proceselor politice.
În acest sens s-a încercat o grupare a diverselor activităţi în funcţie de relaţia lor cu politica publică.
Rezultatul constă în configurarea unei secvenţe de procese specifice politicilor publice:
Identificarea problemei - cererea expresă de acţiune guvernamentală
Stabilirea agendei - decizia asupra problemelor care se vor regăsi pe agendă
Formularea de propuneri de politică publică - dezvoltarea de propuneri pentru a
rezolva probleme specifice
Legitimarea deciziilor de politică publică - selectarea unei propuneri, construcţia
suportului politic pentru susţinerea propunerii respective, adoptarea propunerii prin act
legislativ
Implementarea de politici publice - organizarea administraţiei, stabilirea ofertei de
servicii, stabilirea resurselor financiare prin taxe sau alte mijloace
Identificarea problemei
Legitimarea propunerilor
2
Kis Alexandru Darius
Implementarea unei politici publice face parte din procesul de realizare a unei politici publice
si este un stadiu critic de realizare a unei politici publice, rolul administraţiei fiind decisiv.
După ce o problemă a ajuns pe agenda instituţională, şi mai multe opţiuni au fost propuse
pentru a o rezolva, iar guvernul s-a decis asupra uneia, ceea ce mai rămâne este punerea în practică a
deciziei. Acesta este stadiul implementării politicii din cadrul ciclului politicilor publice şi este definit
ca „procesul în care programe sau politici sunt puse în practică; arată transpunerea planurilor în
practică”. Acest stadiu poate părea puţin problematic, dar numeroase studii demonstrează că de multe
ori o politică publică a eşuat nu pentru că nu ar fi avut mijloacele corecte, sau pentru că nu s-a ales
calea cea mai bună, soluţia cea mai bună, pentru a rezolva problema respectivă, ci pur şi simplu pentru
că nu a fost bine pusă în practică.
Există o serie de factori care pot îngreuna transpunerea în practică a politicilor publice. Printre
aceştia putem să enumerăm: natura propriu-zisă a problemelor, condiţiile sociale, condiţiile
economice, noile tehnologii care sunt sau nu la îndemâna guvernanţilor, cicumstanţele politice,
opoziţia sau insuficienţa (cantitativă sau calitativă) a aparatului administrativ care este însărcinat cu
implementarea politicii respective, resursele economice şi politice ale grupurilor ţintă, lipsa sprijinului
opiniei publice
3
Kis Alexandru Darius
concomitent cu avantajarea altor grupuri. Acest lucru presupune faptul că reformele
politicilor publice au adesea un caracter politic ridicat.
Dificultatea obţinerii resursele necesare implementării politicilor publice. Proiectele şi
programele au bugete consacrate, spre deosebire de politicile publice–în special la
începutul reformei-care nu deţin fonduri pentru implementare. Realizarea progresului în
ceea ce priveşte politicile publice presupune lobby pentru noi fonduri, identificarea surselor
existente pentru implementare şi susţinere dar şi negociere pentru redistribuirea resurselor.
Toate aceste eforturi sunt supuse proceselor asociate formării bugetelor naţionale şi
curentelor politice schimbătoare.
4
Kis Alexandru Darius
- Politica publica este comunicata si incredintata executantului sub forma de interactiuni
specifice detaliate, programe de activitate
- Executantul pune in aplicare instructiunile in conformitate cu obiectivele si indicatiile date
de factorul de decizie
Acest model si-a concentrat atentia asupra controlului si executiei, adica asupra subordonatilor
si superiorilor, asupra relatiilor dintre admninistratie si grupurile tinta. Gradul de indeplinire a
obiectivelor politicii depinde de modalitatea de implementare.
Primele critici ale modelului considerau ca el poate rareori fi eficace, deoarece nu ia in
considerare factorii care cauzeaza intarzierea, proasta coordonare, incoerenta obiectiv si conflictele.
Anumiti autori considera ca aceasta politica publica de sus in jos asupra politicii ca fiind
distorsionata deoarece reflecta interesele personale si o intelegere a managerilor si ofera o imagine
inadecvata asupra procesului politic ca intreg.
Implementarea politicilor rareori implica doar superiori si subordonati din aceeasi ierarhie
organizationala, cel mai probabil fiind necesara si cooperarea altor persoane cu moduri diferite de a
intelege chestiunea polticii si obiectivele acesteia.
Numarul mare de participanti la proces. Fiecare are o politica publica diferita asupra
problemei
Diversificarea scopurilor. Cu cat o politica depinde mai mult de clarificari si explicatii cu
atat obiectivele initiale nu pot fi atinse.
Ambiguitatea scopului initial
Obiectivul nu a fost considerat ca fiind prioritar.
Nu au existat suficiente resurse pentru al indeplini
A existat un conflict cu alti paricipanti importanti
Grupul vizat de politica a fost greu de implicat
Lucrurile facute nu au avut impactul astepentruat
In timp, circumstantele s-au schimbat si atentia a fost acaparata de alte probleme
Diferentele dintre implementarea unui program sau proiect si cea a unei politici
6
Kis Alexandru Darius
Implementarea opţiunii de politici publice
Adoptarea actului normativ corespunzător opţiunii de politici publice
Constă în transpunerea în terminologie legislativă a soluţiei oferită de Actul normativ elaborat pe
parcursul etapei formulării opţiunii de politici publice este discutat în cadrul Reuniunii Preliminare a
Şedinţei de Guvern. În urma acesteia, un act normativ poate fi:
- retransmis către autorităţile publice iniţiatoare spre a fi reanalizat;
- înscris pe agendă pentru a fi adoptat în Şedinţa de Guvern;
- discutat în Şedinţa de Guvern în cazul în care există puncte divergente cu privire la
conţinut.
În cazul în care actul normativ (sau setul de acte normative) este adoptat în Şedinţă de Guvern,
urmează elaborarea, de către autoritatea publică iniţiatoare, a planului de acţiune (stabilirea paşilor
implementării) care constituie cea de-a doua activitate din cadrul etapei de implementare a opţiunii de
politici publice.
7
Kis Alexandru Darius
Rezultatul final al etapei:
- Act normativ adoptat în Şedinţa de Guvern;
- Planul de acţiune;
- Rezolvarea problemei de politici publice;
- Rapoarte periodice asupra stadiului şi rezultatelor intermediare ale implementării
Responsabili:
- Titularii de funcţii publice de conducere din instituţiile guvernamentale;
- Decidenţii politici.
Măsuri recomandate:
- Introducerea unor metode de planificare managerială a activităţilor de implementare
(metodele GANTT, PERT). Acestea permit o mai bună coordonare şi monitorizare a
activităţilor de implementare, precum şi a termenelor de realizare.
- Elaborarea unui plan de acţiune prin care reglementările unui act normativ sunt transformate
în acţiuni concrete.
8
Kis Alexandru Darius
Bibliografie:
9
Kis Alexandru Darius