TEZĂ-CLASA A VIII-A

Textul 1
O, rămâi, rămâi la mine,

Te iubesc atât de mult!

Ale tale gânduri toate

Numai eu știu să le-ascult;

În al umbrei întuneric

Te asamăn unui prinț

Ce se uit-adânc în ape

Cu ochi negri și cuminți;

Și prin vuietul de valuri,

Prin mișcarea naltei ierbi,

Eu te fac s-auzi în taină

Mersul cârdului de cerb;

Eu te văd răpit de farmec

Cum îngâni cu glas domol,

În a apei strălucire

Întinzând piciorul gol...

Și privind în luna plină

La văpaia de pe lacuri,

Anii tăi se par ca clipe,

 Clipe dulci se par ca veacuri;

Astfel zise lin pădurea,

Bolți asupră-mi clătinând;

Șuieram l-a ei chemare

Ș-am ieșit în câmp râzând.

Astăzi chiar de m-aș întoarce

A-nțelege n-o mai pot...

Unde ești, copilărie,

Cu pădurea ta cu tot?

( Mihai Eminescu, O, rămâi...)

Textul 2

Poetul Mihai Eminescu a fost al șaptelea copil al lui Gheorghe și al Ralucăi

Eminovici. Mai târziu, numele său de familie a fost schimbat din Eminovici în Eminescu de către
Iosif Vulcan, directorul revistei Familia. Această revistă a fost prima care a publicat poeziile
tânărului de 16 ani.

Copilăria poetului a fost caracteristică unui copil crescut la țară, care se bucura de
libertatea de a cutreiera nestingherit împrejurimile satului natal. Vara, își petrecea timpul în
plimbări lungi în jurul satului Ipotești, străbătând dealurile, văile, luncile și pădurile. Uneori,
lipsea zile întregi de acasă, spre îngrijorarea părinților săi: “Fiind băiet, păduri cutreieram/ Și mă
culcam ades lângă izvor/Iar brațul drept sub cap eu mi-l puneam/S-ascult cum apa sună-
ncetișor,/ Un freamăt lin trecea din ram în ram/ Și un miros venea adormitor/Astfel ades eu
nopți întregi am mas,/ Blând îngânat de-al valurilor glas.( Fiind băiet, păduri cutreieram)

Iarna, umbla pe la șezători unde îi plăcea să asculte doine și balade, proverbe, basme,
zicători, acestea reprezentând surse de inspirație pentru creațiile sale de mai târziu. Ecoul
acestora poate fi regăsit în poezia Trecut-au anii...:Trecut-au anii ca nori lungi pe șesuri/ Și
niciodată n-or să vie iară,/Căci nu ma-ncântă azi cum mă mișcară/ Povești și doine, ghicitori,
eresuri,/ Cum fruntea-mi de copil o-neseninară,/ Abia-nțelese, pline de n-țelesuri.”
 A fost mereu orientat către natură și preocupat și preocupat de modificările pe care
fiecare anotimp le aduce în natură: Povestea codrului, Revedere, Freamăt de codru sau O,
rămâi…

( Copilăria lui Mihai Eminescu,www.suntpărinte.ro)

1. Formulează un enunț în care să precizezi tema primului text.

2. Primele cinci strofe repezintă:
a. Intervenția eului creator
b. Adresarea directă a vocii poetice în ipostaza pădurii personificate
c. Adresarea directă a vocii poetice către pădurea personificată
d. Descrierea unui personaj de natură, fără implicarea afectivă a vocii poetice
3. Poetul Mihai Eminescu și-a petrecut copilăria:
a. În mediul rural
b. În mediul urban
c. La oraș și la țară
d. La oraș
4. Precizează grupul de sunete( difton, trigtong sau hiat) din cuvântul rămâi.
5. Selectează din text un verb la modul indicativ, timpul prezent și un verb la modul
condițional-optativ, timpul prezent.
6. Transcrie din secvența următoare două substantive aflate în cazuri diferite, pe care le vei
preciza: Unde ești, copilărie,/ Cu pădurea ta cu tot?
7. Selectează din textul 2 o propoziție subordonată atributivă și apoi realizează contragerea
ei.
8. Cărui gen literar aparține poezia de mai sus? Motivează alegerea.
9. Demonstrează prin trei enunțuri polisemia verbului a rămâne.

Redactează un text de cel puțin 150 de cuvinte în care să relatezi o întâmplare

petrecută în copilărie. Vei folosi o secvență dialogată.