Obiectivele concurenţei

Concurenţa are loc atunci cînd există libertatea de a pătrunde pe o piaţă şi cînd, în acelaşi
timp, pe acea piaţă există mai mulţi vînzători alternativ. Concurenţa poate avea loc între firme
mari sau firme mici, firmele rivale putînd intra în competiţie pe pieţe locale, regionale,
naţionale sau chiar pe pieţe mondiale.
Cele mai importante obiective ale concurenţei sînt:
1. Satisfacerea cererii consumatorilor;
2. Promovarea inovaţiei;
3. Alocarea eficientă a resurselor;
4. Limitarea puterii economice şi astfel a celei politice;
5. Justa distribuţie a veniturilor.
Piaţa este cea mai bună inovaţie în organizarea cererii şi ofertei, şi în întărirea şi stabilirea
diferitelor preferinţe ale agenţilor economici – fără folosirea concurenţei. Concurenţa
constituie mijlocul necesar prevenirii şi/sau diminuării puterii ecomomice concentrate în
mîinile statului şi ale persoanelor şi întreprinderilor private. De aceea, concurenţa reprezintă
un mijloc important pentru organizarea societăţii. Astfel putem spune că principalele scopuri
ale concurenţei sunt de fapt:
-A produce: obiectiv tipic societăţilor socialiste, care se aflau într-o stare de deficit cronic al
multor produse, în special din categoria celor de consum. Motivul tipic pentru demiterea unui
manager economic în socialism şi înlocuirea lui cu un altul – în esenţa, cu un competitor – era
“neîndeplinirea planului de producţie”;
-A vinde: obiectiv tipic societăţilor capitaliste, care creează o tendinţă permanentă către
supraproducţie. Prin efectele acestei stări de lucruri sînt crearea de false necesităţi de consum,
înlocuirea parţială a criteriilor naturale – preţ şi calitate – cu criterii artificiale, cum ar fi
publicitatea;
-A consuma pe măsura posibilităţilor; o societate care avea la bază competitia pentru
asigurarea unui consum determinat de cerinţele naturale ale fiinţei umane, ar depăşi şi
deficitul cronic socialist şi criza de supraproducţie capitalistă. Ea nu ar porni de la obiectivul
producţiei cu orice preţ, nici de la obiectivul vînzării cu orice preţ, ci de la obiectivul
satisfacerii nevoii de consum ale fiinţei umane care este neglijată în primele două abordări.