GINECOLOGIA

Studieaza morfo-fiziologia normala si patologica genitala a femeii.

(gyne,gynaikos=femeie+ logos = stiionta, cuvant)

Educatia pentru sanatate a femeii

Are importanta deosebita pentru indeplinirea rolului sau social si trebuie adaptat
fiecarei etape fiziologice din viata femeii.
In prima copilarie, varsta prescolara:
- imbolnavirea este posibila prin patrunderea germenilor direct in caile genitale
in timpul jocului, nisip etc...
- lenjerie curata, educarea de catre mama – masuri de igiena
- alimentatie sanatoasa
Perioada prepubertate:
- dezvoltare rapida fizica si psihica, apar primele preocupari sexuale
- alimentatie adecvata
- castigarea increderii, comunicarea directa cu mama
Pubertate
- sub influenta hormonilor dezvoltarea organismului este aproape terminata
- apare prima menstruatie
- se dezvolta caracterele sexuale secundare
- fata trebuie pregatit din timp : informam despre eventualele disconforturi ce
apar, o majutam, o educam – baie zilnica, schimbarea tampoanelor, evitarea
oboselii, aspirina
- stresul, oboseala pot accentua aceste stari de disconfort
Perioada de activitate genitala
- viata sexuala (posibilitatea de transmitere unori boli), igiena , intemeierea
familiei, contraceptia, sarcini,
- importanta varstei, sanatatii
- intervalul intre doua sarcini
- multiparitatea – uter obosit, tonus scazut – risc materno-fetal
- evitarea fumatului, alcoolului, drogului
Perioada de menopauza
- incetarea progresiva a functiei aparatului genital, insotite de o serie de
tulburari: anomalii menstruale, tulb.vasomotorii, osteoporoza, ateroscleroza..
- o noua etapa critica in viata femeii
- menopauza patologica – determinat de interventii chirurgicale, intreruperea
activitatii hormonale
Importanta autoexaminarii sanului

EXMINAREA PACIENTEI CU AFECTIUNI GINECOLOGICE

Examinarea pacientei reprezinta o etapa importanta in ingrijirile medicale ce i se

acorda si necesita castigarea increderii, respectarea intimitatii.
Cuprinde: - interviul (interogatoriul), anamneza
- examenul clinic general
- examenul ginecologic
- examene paraclinice si de laborator
Asistenta participa la examinare, pregateste si ajuta pacienta, pregateste materialele
necesare, culege propriile informatii.

Culegerea datelor: anamneza

varsta - are importanta deosebita, incidenta unor afectiuni fiind in legatura cu
perioada de activitate genitala
ocupatia favorizeaza aparitia unor imbolnaviri
- motivele internarii sau solicitarii examenului: durere, pierderi de sange prin vagin,
alte simptome asociate (febra cu frison, varsaturi).
- antecedente heredo-colaterale. Informeaza asupra starii sanatatii persoanelor cu
care pacienta convietuieste (mediul bacilar, sifilis)
- antecedente personale fiziologice:
- data primei menstruatii (menarha), caracterele ciclului menstrual. Se noteaza: ritmul,
durata, cantitatea, manifestari insotitoare pre- si postmenstruale (dureri, cefalee).
- antecedente obstetricale: numar de sarcini, numar de nasteri, evolutia sarcinilor si
desfasurarea nasterilor; avorturi spontane (cauza), provocate, nasteri premature sau cu
feti morti, eventuale sechele (ruptura de perineu).
- antecedente ginecologice: vulvovaginite, hemoragii in perioada pubertara, eventual
operatii pe aparatul genital, tratamente efectuate
- antecedente medicale sau chirurgicale: boli infecto-contagioase, dermato-venerice,
interventii chirurgicale, afectiuni neuroendocrine cu rasunet asupra intregului
organism si sferei genitale.
- conditii de viata si munca -se obtin date in legatura cu factorii de mediu extern care
exercita influenta asupra organismului femeii.
- istoricul consemneaza simptomele functionale de boala: data si circumstantele de
aparitie, i intensitatea, durata, simptome insotitoare, tratament urmat.
Examenul clinic general
- culoarea tegumentelor: paloare in anemii, galben ca paiul , (posibil cancer)
- aspectul general: conformatie, repartizarea tesutului adipos, eventuale localizari
caracteristice,
Examenul abdomenului
- la inspectie se poate evidentia o crestere anormala de volum datorita unor tumori;
vergeturi vechi, prezenta circulatiei colaterale.
- la palpare, facuta cu blandete, cu mana incalzita, se poate evidentia existenta unei
tumori, mobilitatea acesteia, volumul, consisterta.
- la percutie medicul apreciaza forma si dimensiunea tumorii prin delimitarea ariei
matitatii.
Examenul genital-ginecologic
- se goleste vezica urinara si rectul, se aseaza pacienta intr-o pozitie comoda care să
asigure relaxarea (pozitie ginecologica).
- lnspectia vulvei. Se observa conformatia labiilor, anomalii, inflamatii (bartholinite),
rupturi de perineu. Pacienta este rugată sa tuseasca, sa se screama pentru a evidentia
modificari la nivelul peretelui vaginal. Mai pot fi depistate vegetatii, herpesul genital.
- Examenul cu valve. Permite observarea cavitatii vaginale, a colului uterin,
prelevarea de secretii vaginale sau din canalul cervical.
Nu se face la virgine, in vaginism, in operatii cu suturi recente ale perineului,
- Tactul vaginal. Combinat cu palparea abdominala, efectuat in pozitie ginecologica,
ofera informatii despre vagin, col, corp uterin si anexe. Poate fi insotit de anumite
reactii din partea femeii determinate, in principal, de durere.
- Tactul rectal. Este rezervat virginelor, poate evidentia o tumora genitala sau extra-
genitala, colectii in fundul de sac posterior.
Examenul sanului
Cu ocazia oricarui consult nu trebuie omisa examinarea sanului, iar femeia trebuie
instruita sa se autoexamineze.
La inspectie se observa: asimetria sanilor prin marirea anormala a unuia din cauza
unui proces tumoral, proces inflamator sau micsorarea sanului din cauza unui proces
de retractie.
Sunt evidentiate modificari de contur, retractia mamelonului, modificari tegumentare
(eritem, edem).
La palpare, practicata cu fetele palmare ale degetelor aflate in extensie si alaturate,
prin miscari circulare, succesive se pun in evidenta noduli. Pot aparea secretii
mamelonare determinate de o tumora hipofizara (prolactinom), scurgeri
serosanguinolente in cancer.

EXPLORARI PARACLINICE SI DE LABORATOR IN GINECOLOGIE

Histerometria - masoara cavitatea uterina si precizeaza directia acesteia. Nu se face

in sarcina
Colpopunctia - sau punctia fundului de sac - este indicata pentru precizarea
diagnosticului in sarcina extrauterina, piosalpinx, hidrosalpinx.
(piosalpinx- puroi in trompa, hidrosalpinx – acumulare de lichid in trompe)
Examenul secretiei vaginale :
Conditii de recoltare: nu se fac irigatii vaginale, nu se introduc medicamente local,
este interzis contactul sexual cu 48 de ore inainte.
Se fac examene:
- bacteriologice (pentru diagnostic si antibiograma),
- citologice (pentru studierea tipurilor de celule descuamate sau desprinse din
col) - parazitologice ,pentru depistarea Candidei
Testul Babes-Papanicolau este un examen citologic utilizat pentru depistarea
precoce a cancerului de col si corp uterin.
Se recolteaza din fundul de sac posterior, din endocol (daca orificiul extern este
intredeschis) si de la nivelul joncitiunii epiteliului pluristratificat pavimentos al
exocolului cu epiteliul unistratificat
cilindric endocervical.
Celulele impartite în cinci clase, pot avea urmatoarele semnifictii:
- C I sunt celule absolut normale;
- C II sunt celule cu modificari minime, benigne, de tip inflamator;
- C III sunt celule anormale, suspecte, neconcludente pentru malignitate(se
repeta)
- C IV sunt celule cu caracter puternic sugestiv neoplazic
- C V sunt numeroase celule neoplazice concludente

Afectiuni ce au ca rezultat obtinerea unui test Papanicolau anormal:

- Infectiile virale, cele mai frecvente cu HPV (papiloma virus uman)
- Alte tipuri de infectii, spre exemplu determinate de fungi (candidoza) sau bacterii
(vaginite) ori chiar de paraziti (trichomonaza).
- Modificarile naturale ale celulelor din colul uterin (vaginita atrofica) aparute la
menopauza pot si ele da un test Papanicolau anormal.
- Modificari celulare precanceroase rezultate in urma unor infectii netratate (spre
exemplu infectia cu anumite tulpini de HPV, care predispun la aparitia cancerului de
col uterin) - Modificarile canceroase, prezente in cancerul de col uterin
- Unele BTS
- Polipii cervicali.

Testul Lahm-Schiller (testul cu Lugol) - (badijonarea colului si vaginului cu solutie

Lugol, cu ajutorul unui tampon mare de vata bine imbibat).
- detecteaza starile precanceroase ale colului uterin, bazandu-se pe proprietatea
epiteliului normal exocervical si vaginal de a se colora in brun-acaju cu o solutie iodo-
iodurata. Poate fi folosit pentru depistarea in masa a cancerului de col uterin.
Leziunile nu se coloreaza, ceea ce permite efectuarea biopsiei dirijate.

Colposcopia - examenul endoscopic al colului uterin, se realizeaza dupa badijonarea

cu acid acetic 2-3% urmata de efectuarea testului Lahm-Schiller. Este metoda
suplimentara de cercetare a leziunilor exocervicale descoperite la examenul cu valve.

Celioscopia (laparoscopia)- Perimite punctia unor formatiuni chistice ovariene,

localizarea sediului obstructiei tubare, precizarea cauzelor unor dureri pelviene.
Biopsia de col - biopsia de endometru - consta in prelevarea unui fragment de tesut
pentru examenul histopatologic. Endometrul se recolteaza prin metoda chiuretajului
uterin.

Insuflatia utero tubara - evidentiaza permeabilitatea trompelor prin introducerea

unui gaz, de preferinta C0 2, in interiorul cavitatii uterine si trompe cu ajutorul unui
aparat special. Se face intre zilele a 8-a si a 12-a a ciclului, dupa administrarea unui
sedativ. Gazul introdus produce un zgomot cand trompa este permeabila, care poate fi
perceput cu ajutorul stetoscopului. Femeia poate sa prezinte senzatie de rau,greata
sau tuse, ceea ce impune oprirea tehnicii.

Histero-salpingografia - este examenul radiologic al corpului si istmului uterin, al

trompelor, verificand permeabilitatea. Poate sa evidentieze malformatii uterine, deviatii
ale uterului, sterilitatea de cauza uterina sau tubara, tumori endocavitare, noduli,
uter infantil.

Ecografia - examen cu ultrasunete ce evidentiaza tumori, sarcina asociata cu fibrom

uterin.
Investigatii genetice - determinarea cromatinei sexuale in disgenezii gonadice si
intersexualitate; determinarea cariotipului in aceleasi afectiuni, in sterilitatea primara
si amenoreea primara.
Examinarea paraclinica a sanului
a) termografia se realizează cu raze infrarosii si se bazeaza pe proprietatea tesutului
malign de avea o temperatura crescuta fata de tesuturile vecine sanatoase sau fata de
zona simetrica. Diferenta de temperatură variază între 1°C şi 8°C;
b) mamografia este principala metoda de depistare a cancerului de san, fiind propusa ca
metodă de screening;
c) galactografia consta in injectarea unei substante de contrast in unul din canalele
galactofore cu ajutorul unui ac bont introdus prin orificiul mamelonar care prezinta
scurgerea patologica. In cancer, in dreptul tumorii, canalul galactofor nu se
evidentiaza;
d) examenul citologic al scurgerilor mamelonare poate fi util mai ales atunci cand
exista secretie care poate fi obtinuta din scurgere spontana sau la comprimarea
mamelonului;
e) citologia prin punctie are valoare deosebita, rezultatele fiind corecte (edificatoare)
in proportie de peste 90%;
f) rezonanta magnetica nucleara (RMN) este un examen netraumatizant, simplu si
rapid; identifica recidivele locale ale unui cancer dupa tratamentul conservator si
formatiuni tumorale palpabile, care nu pot fi bine definite de mamografie sau
ecografie.
Evalueaza chimioterapia in pregatirea preoperatorie pentru tumorile mamare
voluminoase, dar prezinta dezavantajul costurilor crescute;
g) ecografia usureaza orientarea punctiei citologice, evidentiaza semne suspecte si
specifice de malignitate.
 Autoexaminarea sanilor

Cancerul de san reprezinta 32 % din totalul cancerelor la femei.

Autoexaminarea lunara a sanilor este un obicei cat se poate de bun fiindca este modul
cel mai rapid de a depista orice fel de schimbare ce poate apare la nivelul sanilor.
Este recomandat sa iti autoexaminezi sanii dupa o saptamana de la inceperea
menstruatiei.
Medicii considera ca la varsta de 20 de ani este momentul potrivit pentru a incepe
examinarea sanilor. Autopalparea sanilor se executa in fiecare luna. Fie ca practici sau
nu acest lucru este bine sa mergi la un examen clinic din trei in trei ani, pana la 40
de ani. Dupa aceasta varsta este indicat sa iti faci controlul medical si o ecografie in
fiecare an.
Orice schimbare este un semnal de alarma, dar daca este sau nu un motiv de
ingrijorare numai un control intr-un cabinet de specialitate o poate spune.