3/30/22, 9:28 PM Cum se ducea lupta politică în România, în perioada interbelică | Digi24 3/30/22, 9:28 PM Cum se ducea lupta
24 3/30/22, 9:28 PM Cum se ducea lupta politică în România, în perioada interbelică | Digi24
Cum se ducea lupta politică în România, în perioada
interbelică
04.07.2017 00:39
Monarhia constituţională, o elită politică educată şi avută şi o clasă de mijloc în plină ascensiune au
făcut ca, încă înainte de Primul Război Mondial, România să fie un stat de luat în seamă în Europa.
Stilul auster al regelui Carol I, a cărui domnie a durat 48 de ani, a temperat excesele partidelor
politice. Electoratul român a avut astfel şansa să se maturizeze într-o atmosferă strict controlată de
un rege complet dedicat proiectului său de ţară. Efectele stabilităţii politice s-au văzut în economie.
Relativa prosperitate a alimentat apoi educaţia şi artele, iar noile clase educate au impulsionat o şi
mai mare dezvoltare economică. Crearea României Mari în 1918 a multiplicat potenţialul ţării.
Regele Ferdinand şi regina Maria au domnit într-o ţară care învăţa, muncea şi dezbătea calea cea
mai bună ca să fie fericită.
https://www.digi24.ro/special/campanii-digi24/coroana-de-otel/cum-se-ducea-lupta-politica-in-romania-in-perioada-interbelica-753639
06:2407:38
embed <iframe src="https://www.dig
În Mariupol nu mai este deloc De ce Serbia nu va condamna Cum colaborează România și Putin mulțu
mâncare războiul lui Putin Germania în criza ucraineană? din Ucraina
Perioada interbelică, adică anii '20-'30 ai secolului trecut, a fost dominată în România de două mari
partide: Partidul Naţional Liberal şi Partidul Naţional Ţărănesc. Vechiul Partid Conservator a ieşit
complet din scenă. Având ascendentul uriaş al înfăpturirii Marii Uniri, liberalul Ion I.C. Brătianu a
condus cu o mână de fier un partid de cadre care domina categoric viaţa politică, inclusiv familia
regală. Partidul Naţional al ardeleanului Iuliu Maniu şi Partidul Ţărănesc al
regăţeanului Mihalache s-au unit pe o platformă de stânga, oferind o contrapondere faţă de liberali.
Dar spre sfârşitul anilor '30, stilul autoritar de conducere al regelui Carol al II-lea şi popularitatea
grupărilor de extremă dreaptă au zdruncinat din temelii democraţia românească.
Marea Unire din 1918 a fost nu finalul, ci startul integrării noilor provincii. Deşi a necesitat mult efort
şi energie, unificarea administrativă s-a dovedit a fi partea cea mai simplă. Chiar lăsând la o parte
problema minorităţilor, Transilvania, Bucovina şi Basarabia erau profund diferite.
În Bucovina - din 1775 provincie a Coroanei de la Viena - componenta germană a fost şi a rămas
foarte puternică. Dintre toate provinciile României, Transilvania era cea mai urbanizată. Codurile
sociale, amprenta administrativă habsburgică, apoi maghiarizarea, toate imprimau inclusiv românilor
ardeleni comportamente diferite de cele ale regăţenilor. În Basarabia, politicile de deznaţionalizare
ţariste fuseseră chiar mai agresive decât maghiarizarea din Transilvania. Adăugate la Vechiul Regat,
aceste elemente, atât de diferite, vor deveni substanţa Constituţiei de la 1923.
Integrarea noilor provincii, temă de dezbateri aprinse
Primele guverne de după Unire au fost instabile şi s-au confruntat cu multe dificultăţi. În atmosfera
generală de construcţie, de revanşă şi de reaşezare, primele iniţiative ale politicienilor de la Bucureşti
în Transilvania au fost percepute de românii ardeleni ca o intruziune. Iuliu Maniu, preşedintele
1/6 https://www.digi24.ro/special/campanii-digi24/coroana-de-otel/cum-se-ducea-lupta-politica-in-romania-in-perioada-interbelica-753639 2/6
3/30/22, 9:28 PM Cum se ducea lupta politică în România, în perioada interbelică | Digi24
Partidului Naţional Român, artizanul Marii Uniri, reproşa Capitalei obiceiurile bizantino-
fanariote.
În presă, în Parlament, în dezbaterile publice, apărea însă şi opinia contrară.
„Radu Dragnea, spre exemplu, unul dintre teoreticienii cei mai interesanți ai perioadei, va migra către
extrema-dreaptă în anii 30. Spunea că românii din Transilvania trebuie să renunțe la spiritul
administrativ vienez , la spiritul acesta pur administrativ pe care îl imprimase Viena și Budapesta în
perioada dualismului, și să asume, să acumuleze spiritul dinamic din sud , adică al Bucureștiului
orientat către schimbarea rapidă a formelor de existență, către o viață mult mai dinamică, către
provocările lumii moderne, către o circulație mult mai rapidă a gândurilor, a ideilor, a capitalelor,
indiferent de conținutul etnic ale acestora, adică o ieșire din viața provincială de până atunci . Pentru
că și românii, și ungurii, și germanii trăiseră totuși într-o enclavizare provincială care nu se mai
potrivea lumii acesteia dinamice, poate bizantino-fanariote, dar oricum mult mai accelerată de după
război din Vechiul Regat”, spune prof. univ. Florin Muller, expert în curente politice.
Constituția din 1923
Cert este că pe 28 mai 1923, după două luni de dezbateri în Parlament, regele Ferdinand a promulgat
noua Constituţie.
Legea fundamentală începea prin a defini drepturile românilor.
Spre deosebire de situaţia anterioară războiului, votul nu mai era cenzitar, ci universal. Totuşi,
dreptul de vot pentru femei urma să fie reglementat printr-o lege organică, fapt care s-a întâmplat abia
în vederea alegerilor din 1946.
Constituţia din 1923 prevedea independenţa justiţiei şi egalitatea în faţa legii, indiferent de
etnie, sex, orientare politică. Deşi pornea de la principiile vechii Constituţii, cea promulgată de
CaroI I în 1866, noua lege fundamentală oferea statului un rol mai puternic, din nou după model
francez.
„Constituția din 1923 este importantă pentru că totuși era vorba de o nouă Românie. Trebuia așezată
structural noua țară și în același timp trebuie să reținem că față de cea din 1866, Constituția din 1923
punea un accent mult mai mare pe intervenționismul de stat, pe ceea ce se considera a fi proprietate a
statului asupra subsolului. Deci a fost o redistribuite de roluri între factorului individual de factură
liberală și factorul statal specific neoliberalismului. Asta este esența structurală, economică chiar a
https://www.digi24.ro/special/campanii-digi24/coroana-de-otel/cum-se-ducea-lupta-politica-in-romania-in-perioada-interbelica-753639
3/30/22, 9:28 PM Cum se ducea lupta politică în România, în perioada interbelică | Digi24
noii Constituții. În același timp, Constituția din 1923 era Constituție formată ca efect al unificării care
avusese loc în această perioadă. Deci România a trecut printr o perioadă de nivelare administrativă,
de renunțare la autonomiile administrative specifice Consiliului Dirigent sau specifice directoratelor.
Practic, ea a adoptat modelul francez . România a copiat...copiase și în perioada de dinainte , dar
acolo vorbim doar de Vechiul Regat. A copiat structura aceasta piramidală foarte ierarhizată,
uniformalizatoare și centralizatoare a statului francez, desigur democratic și republican. În cazul
nostru, nu se punea problema de republică, dar structura nivelatoare și centralizatoare s-a impus
inclusiv prin Constituția din 23 și mai târziu prin legea administrativă din 1925”, explică profesorul
Florin Muller.
Brătianu vs Maniu
Ca şi Marea Unire, de la negocierile de intrare în război la recunoaşterea Unirii, şi adoptarea
noii Constituţii a fost opera liberalilor. Preşedintele partidului, Ionel Brătianu, devenise atât de
puternic, încât în epocă se spunea că în România există două dinastii, cea de-a doua cu numele de
Brătianu.
Puterea liberală stârnise o atât de mare antipatie în epocă, încât ardelenii lui Iuliu Maniu au refuzat să
ia parte la Încoronarea de la Alba Iulia din toamna lui 1922. Contraponderea s-a cristalizat în cele din
urmă la stânga scenei politice. Un partid care promova drepturile ţăranilor şi preeminenţa celor care
produc s-a unit cu Partidul Naţional din Transilvania. Iuliu Maniu a înţeles că are nevoie de o bază
mai largă de atac politic în bătălia cu Ionel Brătianu. A rezultat Partidul Naţional Ţărănesc.
„Iuliu Maniu era structural diferit de Ion Mihalache. Iuliu Maniu era un om al parlamentului dualist,
era un om pentru care politica se desfășura în grupuri destul de închise, în interiorul elitelor Partidului
Național Român și nu a văzut cu ochi foarte buni acest revoluționarism reprezentat de țărănismul la
sud de Carpați al lui Ion Mihalache. Ion Mihalache era într-adevăr un democrat, era o structură
spirituală democrată în esență, el dorea un partid de masă țărănesc care să se contrapună cadrelor
partidului acesta de cadre reprezentat de liberali. Totuși, în 1926 se ajunge la această înțelegere, la 10
octombrie 1926, între Iuliu Maniu și Ion Mihalache. A fost o discuție foarte amplă în epocă”,
 subliniază profesorul Muller.
Moartea lui Ion I.C. Brătianu, în noiembrie 1927, s-a dovedit un cadou otrăvit pentru ţărănişti, mai
ales că în acelaşi an murise şi regele Ferdinand. Şefia PNL a fost preluată de Vintilă Brătianu, care nu
avea nici pe departe autoritatea fratelui său. Situaţia s-a deteriorat atât de mult, încât pe 6 mai 1928 o
adunare ţărănistă ţinută la Alba Iulia a fost pe cale să se transforme într-un "Marş asupra
3/6 https://www.digi24.ro/special/campanii-digi24/coroana-de-otel/cum-se-ducea-lupta-politica-in-romania-in-perioada-interbelica-753639 4/6
3/30/22, 9:28 PM Cum se ducea lupta politică în România, în perioada interbelică | Digi24 3/30/22, 9:28 PM Cum se ducea lupta politică în România, în perioada interbelică | Digi24

Bucureştiului" pentru răsturnarea guvernului liberal. Legalist, liderul Iuliu Maniu s-a opus
acestei aventuri anticonstituţionale. Considera că trebuie să ajungă la putere prin vot, desemnat
de suveran. Ulterior a negociat cu prinţul dezmoştenit Carol întoarcerea acestuia în România şi
preluarea puterii.
 
„Au fost probleme importante între Ion Mihalache în calitatea sa de ministru de interne și între
conducerea Jandarmeriei și a Prefecturii poliției capitale, adică Puiu Dumitrescu și Gavrilă
Marinescu, oameni homo regius, oameni ai regelui. Și Maniu, și Mihalache și-au dat seama că au un
adversar foarte clar, foarte consistent, în persoana lui Carol al II-lea. Carol al II-lea nu respectă
regulile democratice, nu respectă statutul său de arbitru al vieții politice, nicidecum de actor
activ al acesteia”, spune profesorul Florin Muller.

„Iuliu Maniu a crezut în mod greșit. Mă tot întreb cum de nu a avut această intuiție politică să-și dea
seama de ce fel de om este Carol.  Principele Carol, apoi Carol Caraiman și în cele din urmă Carol al
II-lea al României. Iuliu Maniu a crezut ca lucrurile se vor desfășura pe vechiul tipic, adică domnul
prezident, el, își va spune cuvântul în continuare în calitate de prim-ministru, iar regele va rămâne un
simbol al națiunii și atâta tot...că se vor repeta de fapt lucrurile din timpul condominiumului, să
1933 | Asasinarea premierului I.G.Duca de legionari
Pe fondul crizei economice, situaţia a degenerat. Curentele de extremă-dreaptă au luat amploare.
Pe 29 decembrie 1933, prim-ministrul liberal I.G.Duca este asasinat de trei legionari pe peronul gării

spunem, Ferdinand - Ion C. Brătianu. Sigur că Iuliu Maniu era anti-brătienist, dar exista o aproape din Sinaia. Premierul era însoţit de un singur agent, deşi erau cunoscute ameninţările la adresa sa,

similitudine perfectă între cei doi în ceea ce privește natura puterii politice. Carol al II-lea nu a înțeles după ce dizolvase prin lege Garda de Fier.

- să îi spunem Carol al II-lea de acum înainte - el nu a înțeles deloc să joace după această regulă. El
În perioada următoare, bunăstarea economică a acoperit gesturile autoritariste ale lui Carol al II-lea.
și-a format o rețea de putere, o structură informală de putere cu tot felul de aventurieri și de doritori
de experimente politice total antidemocratice, persoane aflate încă în marginea sistemului politic Dar subminarea deliberată a pluralismlui politic va slăbi România şi, implicit domnia regelui-
românesc sau periferizați de-a lungul timpului. Cum a fost, de exemplu, Mihail Manoilescu”, explică jucător.
profesorul Muller.

Carol al II-lea, proclamat rege pe 8 iunie 1930. Subminarea pluralismului

Spre deosebire de primii doi regi ai României, Carol al II-lea nu se limita la „a domni”, aşa cum
spunea Constituţia. Voia să exercite puterea efectiv. Din acest motiv, submina sistematic autoritatea
şefilor marilor partide şi miza pe politicieni mărunţi sau în ascensiune, oameni care promovaţi în
pofida regulilor, îi deveneau îndatoraţi, prin urmare obedienţi.

Unii veneau din zona instituţiilor de forţă: Poliţie, Siguranţă sau Armată. Alţii, chiar dacă
personalităţi de prestigiu, erau politicieni slabi.

Guvernul de uniune naţională al lui Nicolae Iorga din 1931 s-a dovedit complet ineficient. Marele
istoric nu avea nici un fel de aptitudini pentru administrarea treburilor publice.

Autoritatea următorului guvern, al ţărănistului Alexandru Vaida Voievod, a fost subminată deschis de
Carol al II lea.

https://www.digi24.ro/special/campanii-digi24/coroana-de-otel/cum-se-ducea-lupta-politica-in-romania-in-perioada-interbelica-753639 5/6 https://www.digi24.ro/special/campanii-digi24/coroana-de-otel/cum-se-ducea-lupta-politica-in-romania-in-perioada-interbelica-753639 6/6