Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Bour
Bour
Bourul era mai mare şi mai solid construit decât vitele domestice sau chiar cele
sălbatice, mai mare chiar decât zimbrul, ruda sa sălbatică cu care este cel mai adesea
confundat cu toate că aveau înfăţişări sensibil diferite.
Taurii de bour erau de culoare neagră complet, cu excepţia unei dungi albicioase
care se întindea pe toată lungimea spatelui, detaliu care s-a mai păstrat şi astăzi la
unele rase veci de vite, care poartă încă unele gene comune cu ale bourului.
Vacile şi viţeii aveau un colorit diferit, în nuanţe de maron-roşcat. Dacă privim
o reconstituire a bourului taur, ne pare cumva un taur supradimensionat de corrida.
Cu toate acestea, sunt diferenţe mari între cele două exemplare. Lăsăm la o parte
că pe baza scheletelor de bour, specialiştii au calculat că un asemenea mascul adult
putea atinge chiar 1.500 kilograme greutate, comparativ cu cele 400-500 kilograme
ale taurilor de corrida, bourii aveau şi alte diferenţe.
Pe timpul primăverii şi verii, bourii se hrăneau cu ierburi diverse, graminee şi
frunze ale arborilor şi arbuştilor, plus fructe de pădure. Iarna, scurmau zăpada în
căutarea ierbii uscate, asemeni cerbilor, bizonilor, zimbrilor şi altor erbivore din
prezent. Tot în anotimpul alb, se hrăneau cu scoarţă de copac şi ramurile mici ale
arbuştilor.
A fost vânat cu aceeaşi ardoare de oamenii de peşteră, apoi de triburile tracilor,
grecilor, germanicilor, celţilor, romanilor, până la nobilii polonezi care au fost ultimii
oameni ce i-au pus cruce definitiv bourului.
Prin urmare vânarea celui mai mare şi mai periculos mamifer sălbatic european,
a fost din cele mai vechi timpuri o probă iniţiatică rezervată exclusiv războinicilor cei
mai viteşi, care aveau astfel ocazia să-şi demonstreze bărbăţia şi să-şi consolideze
poziţia socială între cei mai buni luptători din comunitate.
Sursa:
https://www.descopera.ro
https://ro.wikipedia.org