Sunteți pe pagina 1din 440

# IVIREA UMBRELOR

2)46-)

DE LA CUVÂNTAREA DESPRE PÂINEA


VIEÞII PÂNÃ LA PLECAREA ÎN GALILEA,
PENTRU SÃRBÃTOAREA CORTURILOR
„”Din clipa aceea, mulþi din ucenicii Lui
s-au întors înapoi ºi nu mai umblau cu El.
Atunci, Iisus a zis celor doisprezece:
‘Voi nu vã duceþi?’” – Ioan 6, 66-67
CAPITOLUL 40

O NOAPTE PE LAC

Veghetorul de pe þãrm i-a vãzut pe aceºti oameni


loviþi de panicã luptându-se cu furtuna. Cu cea mai
mare grijã, ochii Lui urmãriserã corabia lovitã de
furtunã împreunã cu valoroasa ei încãrcãturã,
deoarece oamenii aceia aveau sã fie lumina lumii...
Când inimile lor s-au supus, când ambiþia lor
nesfântã s-a stins ºi în umilinþã au cerut ajutor
în rugãciune, li s-a rãspuns.

ªEZÂND PE CÂMPIA ÎNVERZITÃ, în amurgul serii de pri-


mãvarã, oamenii au mâncat din hrana pe care le-o dãduse Christos.
Cuvintele pe care le auziserã în ziua aceea ajunseserã la ei ca un glas
al lui Dumnezeu. Numai puterea divinã putea sã îndeplineascã lucrãrile
de vindecare la care ei fuseserã martori. Dar minunea cu pâinile i-a
miºcat pe toþi oamenii din aceastã mare mulþime. Toþi fuseserã pãrtaºi
la binecuvântãrile ei. În zilele lui Moise, Dumnezeu hrãnise pe Israel cu
manã în pustie; dar cine era Cel care-i hrãnise în ziua aceea, dacã nu
Mesia despre care proorocise Moise? Nici o putere omeneascã n-ar fi
O noapte pe lac

putut crea din cinci pâini de orz ºi din doi peºtiºori atâta hranã pentru a
sãtura mii de oameni înfometaþi. ªi au spus unul cãtre altul: „Cu adevãrat,
acesta este proorocul cel aºteptat în lume”.
Toatã ziua, convingerea aceasta sporise ºi cãpãtase putere. Actul
acesta suprem era asigurarea cã mult aºteptatul Eliberator era între ei.
Nãdejdile oamenilor creºteau mereu ºi mereu. Acesta este Cel care 347
va face din Iudea un paradis pãmântesc, o þarã în care sã curgã lapte ºi
miere. El poate sã împlineascã orice dorinþã. El poate sã sfãrâme puterea
Capitolul acesta se bazeazã pe cele relatate în Matei 14,22-23; Marcu 6,45-52;
Ioan 6,14-21.
Christos, Lumina lumii

romanilor atât de detestaþi. El poate sã elibereze pe Iuda ºi Ierusalimul.


El poate sã vindece pe soldaþii rãniþi în luptã. El poate sã asigure hranã
pentru oºti întregi. El poate sã cucereascã neamuri ºi sã dea lui Israel
stãpânirea de mult cãutatã. [377]
În entuziasmul lor, oamenii sunt gata sã-L încoroneze ca împãrat. Ei
vãd însã cã El nu face nici un efort pentru a atrage atenþia sau pentru
a-ªi atrage onorurile mulþimii. Aici Se deosebeºte cu totul de preoþi ºi
de mai mari ºi ei se tem cã niciodatã El nu va cere sã ia tronul lui David.
Dupã ce s-au sfãtuit, s-au înþeles sã-L ia cu forþa ºi sã-L proclame îm-
pãrat al lui Israel. Ucenicii se unesc cu mulþimea, declarând cã tronul lui
David Îi revine de drept Domnului lor. Numai modestia, ziceau ei, Îl
face pe Christos sã refuze o asemenea onoare. Însã oamenii trebuie sã-L
înalþe ca Eliberator al lor. Preoþii cei aroganþi ºi mai marii sã fie constrânºi
sã-L onoreze pe Acela care vine îmbrãcat cu autoritatea lui Dumnezeu.
Cu nerãbdare se pregãtesc sã-ºi aducã planul la îndeplinire, dar
Iisus vede ce se pregãteºte ºi înþelege mai bine ca ei care va fi urmarea
unei asemenea miºcãri. Chiar acum preoþii ºi mai marii Îi vâneazã viaþa.
Îl acuzã cã îi îndepãrteazã pe oameni de la ei. Urmarea încercãrii de a-L
pune pe tron ar fi violenþa ºi rãscoala, iar lucrarea împãrãþiei spirituale
ar fi împiedicatã. Fãrã întârziere, miºcarea trebuie opritã. Chemându-i
pe ucenici, Iisus le spune sã ia corabia, sã se reîntoarcã de îndatã la
Ca-pernaum, lãsându-L pe El sã dea drumul oamenilor.
Niciodatã nu li se pãruse o altã poruncã a lui Christos mai greu de
îndeplinit. De multã vreme ucenicii nãdãjduiserã într-o miºcare a mulþimii
care sã-L aºeze pe Iisus pe tron; ei nu puteau suporta gândul cã tot
acest entuziasm urma sã se iroseascã în van. Mulþimile care se adunau
pentru a sãrbãtori Paºtele doreau sã vadã pe noul profet. Pentru ucenicii
Sãi, aceasta pãrea ocazia de aur de a-L pune pe Domnul lor iubit pe
tronul lui Israel. În înflãcãrarea acestei noi ambiþii, le era greu sã plece
de bunãvoie ºi sã-L pãrãseascã pe Iisus pe þãrmul acela pustiu. Au
protestat împotriva acestei hotãrâri, dar Iisus le-a vorbit de astã datã
348
cu o autoritate pe care niciodatã mai înainte nu o folosise faþã de ei.
ªtiau cã ar fi în zadar sã se împotriveascã mai departe ºi în tãcere s-au
îndreptat cãtre lac.
Iisus le porunceºte acum oamenilor sã se împrãºtie, iar gesturile Lui
sunt atât de hotãrâte, încât nimeni nu îndrãzneºte sã se împotriveascã.
Cuvintele de laudã ºi de proslãvire li s-au oprit pe buze. Paºii li se
opresc în momentul în care se pregãteau sã-L proclame împãrat ºi de
pe faþa lor dispar bucuria ºi nerãbdarea. În mulþimea aceea sunt oameni
cu inteligenþã puternicã ºi cu voinþã tare, dar puterea împãrãteascã a
lui Iisus ºi cele câteva cuvinte liniºtite ale poruncii opresc tumultul ºi le
împiedicã planurile. Recunosc [378] în El o putere mai presus de auto-
ritatea pãmânteascã ºi, fãrã altã întrebare, se supun.
Rãmas singur, „Iisus S-a suit în munte, la o parte, ca sã Se roage”.
Ceasuri întregi a stãruit în rugãciune cãtre Dumnezeu. Nu pentru Sine
erau aceste rugãciuni, ci pentru oameni. El a cerut putere pentru a le
descoperi oamenilor caracterul divin al misiunii Sale, pentru ca Satana
sã nu le orbeascã mintea ºi sã nu le strice judecata. Mântuitorul ºtia cã
zilele pentru lucrarea personalã pe pãmânt aproape se sfârºiserã ºi cã
puþini aveau sã-L primeascã drept Rãscumpãrãtor. Cu durere ºi luptã
sufleteascã, S-a rugat pentru ucenici. Ei urmau sã fie greu încercaþi.
Nãdejdile lor multã vreme cultivate, întemeiate pe o amãgire atât de
rãspânditã, urmau sã fie înºelate în modul cel mai dureros ºi mai umilitor.
În locul înãlþãrii pe tronul lui David, aveau sã fie martori la rãstignirea
Lui. Aceasta urma sã fie adevãrata Lui încoronare. Dar ei nu înþelegeau
lucrul acesta ºi, ca urmare, aveau sã vinã peste ei ispite mari, pe care
cu greu le puteau recunoaºte ca ispite. Fãrã Duhul Sfânt care sã le lu-
mineze mintea, sã le lãrgeascã puterea de înþelegere, credinþa ucenicilor
avea sã slãbeascã. Era dureros pentru Iisus sã vadã cã pãrerile lor
despre Împãrãþia Lui erau în aºa mãsurã mãrginite la mãrirea ºi onoarea
lumeascã. Pentru ei avea El o grea povarã pe inimã ºi ªi-a revãrsat
rugãciunile cu strigãte dureroase ºi cu lacrimi.
O noapte pe lac

Ucenicii nu s-au depãrtat îndatã de la þãrm, cum le spusese Iisus. Ei


au aºteptat un timp, nãdãjduind cã Domnul va veni [379] la ei. Dar,
vãzând cã se lasã întunericul, „s-au suit într-o corabie ºi treceau marea
ca sã se ducã la Capernaum”. L-au pãrãsit pe Iisus cu inima nemulþumitã,
mai agitaþi ca niciodatã de când Îl recunoscuserã ca Domn al lor.
349
Murmurau din cauzã cã nu le îngãduise sã-L proclame împãrat. Se mus-
trau între ei pentru cã se supuseserã aºa de uºor la porunca Lui ºi au
ajuns sã creadã cã, dacã ar fi fost mai insistenþi, ºi-ar fi realizat planul.
Necredinþa punea stãpânire pe mintea ºi pe inima lor. Dorul dupã
onoare îi orbise. ªtiau cã Iisus era urât de farisei ºi erau nerãbdãtori
Christos, Lumina lumii

sã-L vadã înãlþat acolo unde socoteau cã trebuie sã fie. Sã fie în strânsã
legãturã cu un Învãþãtor care putea sãvârºi minuni puternice ºi totuºi
sã fie insultaþi ca niºte înºelãtori era o încercare pe care cu greu o
puteau suporta. Urmau sã fie mereu priviþi ca fiind urmaºii unui profet
mincinos? Nu-ªi va lua Christos niciodatã autoritatea de împãrat? De
ce El, care avea o putere atât de mare, nu κi descoperea adevãrata
identitate, ca sã le facã viaþa mai puþin chinuitã? Pentru ce nu l-a scã-
pat El pe Ioan Botezãtorul de la moarte nãprasnicã? Astfel au vorbit
între ei ucenicii, pânã au adunat în jurul lor o mare întunecime spiritualã.
Se întrebau chiar dacã nu cumva Christos ar fi un înºelãtor, cum pretin-
deau fariseii.
Ucenicii fuseserã martori în ziua aceea la lucrãrile minunate ale lui
Christos. Li se pãruse cã cerul se coborâse pe pãmânt. Amintirea acelei
zile scumpe ºi slãvite ar fi trebuit sã le umple inimile de credinþã ºi
nãdejde. Dacã din prisosul inimii ar fi vorbit despre lucrurile acestea,
n-ar fi ajuns la ispitã. Dar dezamãgirea le absorbise gândurile. Nu luaserã
în seamã cuvintele lui Christos: „Adunaþi ce-a rãmas, ca nimic sã nu se
piardã”. Acelea fuseserã ceasuri de mari binecuvântãri pentru ucenici,
dar ei le uitaserã. Se gãseau în mijlocul apelor frãmântate. Gândurile
lor erau furtunoase ºi nebuneºti, ºi Domnul le-a dat altceva pentru a le
ocupa mintea ºi pentru a le miºca sufletele. Deseori, Dumnezeu face
lucrul acesta atunci când oamenii îºi creeazã singuri poveri ºi greutãþi.
Ucenicii nu aveau nici un motiv real pentru care sã se frãmânte. Dar
primejdia se apropia cu repeziciune.
O furtunã violentã se nãpusti asupra lor, iar ei erau nepregãtiþi. Era
un contrast izbitor, cãci ziua fusese liniºtitã; ºi, când vântul i-a lovit,
s-au înspãimântat. Au uitat nemulþumirea, necredinþa ºi nerãbdarea.
Fiecare lupta ca barca sã nu se scufunde. Erau aproape de Betsaida,
locul unde aºteptau sã-L gãseascã pe Iisus ºi, pe vreme obiºnuitã, cãlã-
toria nu le-ar fi luat mai mult de câteva ore; dar acum erau mânaþi din
ce în ce [380] mai departe de locul urmãrit. Pânã la a patra strajã din
350
noapte au muncit la vâsle. Atunci, oamenii obosiþi s-au predat pierzãrii.
În furtunã ºi întuneric, marea i-a învãþat cât erau de fãrã putere ºi
doreau prezenþa Domnului lor.
Iisus nu-i uitase. Veghetorul de pe þãrm i-a vãzut pe aceºti oameni
loviþi de panicã luptându-se cu furtuna. Cu cea mai mare grijã, ochii
Lui urmãriserã corabia lovitã de furtunã împreunã cu valoroasa ei
încãrcãturã, deoarece oamenii aceia aveau sã fie lumina lumii. Dupã
cum o mamã vegheazã cu duioºie asupra copilaºului sãu, aºa veghea ºi
Domnul milostiv asupra ucenicilor. Când inimile lor s-au supus, când
ambiþia lor nesfântã s-a stins ºi în umilinþã au cerut ajutor în rugãciune,
li s-a rãspuns.
În clipa în care ei se credeau pierduþi, o razã de luminã le-a desco-
perit o fiinþã învãluitã în mister venind spre ei pe apã. Dar nu ºtiau cã
este Iisus. Îl credeau vrãjmaº pe Acela care venea sã îi ajute. Groaza
puse stãpânire pe ei. Mâinile care vâsleau cu muºchi ca de fier slãbesc.
Barca începe sã joace în bãtaia valurilor, toþi ochii sunt aþintiþi asupra
acelei fiinþe care calcã pe valurile albe de spumã ale mãrii frãmântate.
Ei cred cã este o nãlucã ºi cã le prevesteºte pieirea ºi încep sã
strige de groazã. Iisus înainteazã ca ºi când ar vrea sã treacã pe lângã
ei; ei Îl recunosc ºi strigã, cerându-I ajutor. Domnul lor iubit Se întoarce,
glasul Lui le potoleºte teama: „Îndrãzniþi, Eu sunt, nu vã temeþi”.
În clipa în care ei ºi-au dat seama de aceastã minune, Petru aproape
ºi-a ieºit din fire de bucurie. Întrucât de abia îi venea sã creadã, a stri-
gat: „Doamne, dacã eºti Tu, porunceºte-mi sã vin la Tine pe apã. ’Vino’,
i-a zis Iisus”.
Privind la Iisus, Petru merge cu pasul sigur; dar, când mulþumit de
sine priveºte înapoi cãtre tovarãºii sãi din barcã, ochii i se îndepãrteazã
de la Mântuitorul. Vântul este grozav. Valurile se înalþã tot mai sus ºi se
aºazã chiar între el ºi Iisus ºi i se face fricã. Pentru o clipã, Christos
este ascuns de ochii lui ºi credinþa dispare. Începe sã se scufunde. Dar,
în timp ce valurile urlã de moarte, Petru îºi ridicã privirea de la apele
O noapte pe lac

înfuriate ºi, aþintind-o la Iisus, strigã: „Doamne, scapã-mã”. Îndatã Iisus


prinde mâna întinsã, zicând: „Puþin credinciosule, pentru ce te-ai îndoit?”
Mergând unul lângã altul, mâna lui Petru fiind în mâna Domnului,
s-au urcat în barcã împreunã. Dar Petru era acum supus ºi tãcut. Nu
avea motive sã se mândreascã faþã de tovarãºii sãi, deoarece, prin
351
necredinþã ºi [381] înãlþare de sine, fusese aproape sã-ºi piardã viaþa.
Când ºi-a întors privirea de la Iisus, ºi-a pierdut mersul sigur ºi s-a
cufundat în mijlocul valurilor.
De câte ori ºi noi, când ajungem în greutãþi, suntem asemenea lui
Petru! Privim la valuri, în loc sã þinem ochii aþintiþi la Mântuitorul. Picioarele
Christos, Lumina lumii

ne alunecã ºi apele mândriei se înalþã peste sufletul nostru. Iisus nu l-a


chemat pe Petru la El ca apoi sã-l lase sã piarã; El nu ne cheamã sã-L
urmãm, ca apoi sã ne uite. „Nu te teme de nimic”, zice El, „cãci Eu te
izbãvesc, te chem pe nume, eºti al Meu. Dacã vei trece prin ape, Eu voi
fi cu tine, ºi râurile nu te vor îneca; dacã vei merge prin foc, nu te va arde
ºi flacãra nu te va aprinde. Cãci Eu sunt Domnul, Dumnezeul tãu, Sfântul
lui Israel, Mântuitorul tãu” (Is. 43,1-3).
Iisus citise caracterul ucenicilor Sãi. El ºtia cât de greu avea sã fie
încercatã credinþa lor. În întâmplarea aceasta pe mare, El dorea sã-i
descopere lui Petru propria slãbiciune – sã-i arate cã siguranþa lui era
numai în continua dependenþã de puterea dumnezeiascã. În mijlocul
furtunii de ispite, el putea sã meargã în siguranþã numai dacã, într-o
totalã neîncredere în sine, avea sã se sprijine doar pe Mântuitorul. Petru
era slab chiar în punctul în care se credea tare ºi numai atunci când
ºi-a dat seama de slãbiciunea sa a putut înþelege nevoia de a se sprijini
pe Christos. Dacã ar fi învãþat lecþia pe care Iisus a dorit sã i-o dea prin
cele petrecute pe mare, el n-ar fi cãzut atunci când a venit asupra lui
încercarea cea mare.
În fiecare zi Dumnezeu îi învaþã pe copiii Sãi. Prin împrejurãrile
vieþii de toate zilele, El îi pregãteºte sã facã lucrarea pe un plan mai
larg, rânduit de providenþa Lui. Felul în care ei îºi îndeplinesc micile
datorii de toate zilele hotãrãºte biruinþa sau înfrângerea lor în crizele
mari ale vieþii.
Aceia care nu-ºi dau seama cã sunt fãrã încetare dependenþi de
Dumnezeu vor fi înfrânþi de ispitã. Astãzi poate vom zice cã piciorul
nostru este sigur ºi cã niciodatã nu ne vom clãtina. Poate zicem: „ªtiu
în cine am crezut, nimic nu poate sã zdruncine credinþa mea în Dum-
nezeu ºi în Cuvântul Lui”. Dar Satana plãnuieºte sã foloseascã trãsãturile
de caracter moºtenite sau cultivate ºi sã ne orbeascã în aºa fel, încât sã
nu ne vedem nevoile ºi defectele. Numai când ne dãm seama de pro-
pria slãbiciune ºi privim tot timpul þintã la Iisus putem merge în siguranþã.
352
Dupã ce Iisus a luat loc în barcã, vântul a încetat „ºi corabia a sosit
îndatã la locul spre care mergea”. Noaptea aceea înspãimântãtoare a
trecut ºi s-a arãtat lumina zorilor. Ucenicii ºi ceilalþi care mai erau în
corabie s-au plecat la picioarele lui Iisus cu inimile pline de recunoºtinþã,
zicând: „Cu adevãrat Tu eºti Fiul lui Dumnezeu”. [382]
CAPITOLUL 41

CRIZA DIN GALILEA

Dovezile vii ale puterii Sale fuseserã în faþa lor


zi dupã zi, dar cereau alt semn. Dacã li s-ar fi dat,
ei ar fi rãmas tot aºa de necredincioºi ca mai înainte.
Dacã nu erau convinºi prin ceea ce vãzuserã ºi
auziserã, ar fi fost fãrã folos sã li se arate minuni ºi
mai mari. Necredinþa va gãsi totdeauna o scuzã
pentru îndoialã ºi va cãuta argumente care sã
rãstoarne chiar ºi dovada cea mai clarã.

CÂND LE-A INTERZIS OAMENILOR sã-L proclame împãrat,


Iisus ºtia cã ajunsese la un punct hotãrâtor din viaþa Sa. Mulþimea, care
astãzi voia sã-L înalþe pe tron, mâine avea sã-I întoarcã spatele.
Dezamãgiþi de nesatisfacerea ambiþiei lor egoiste, ei urmau sã schimbe
iubirea în urã ºi laudele în blesteme. Dar, cu toate cã ºtia lucrurile
acestea, El n-a luat nici o mãsurã pentru a evita criza. De la început, El
nu susþinuse nici o nãdejde a urmaºilor Sãi pentru rãsplãtiri pãmânteºti.
Unuia, care venise cu dorinþa de a deveni ucenicul Sãu, El i-a zis:
„Vulpile au vizuini ºi pãsãrile cerului au cuiburi; dar Fiul omului n-are
Criza din Galilea

unde-ªi odihni capul” (Mat. 8,20). Dacã oamenii ar fi putut sã aibã ºi


lumea împreunã cu Christos, mulþimile I s-ar fi supus; dar El nu putea
sã primeascã o astfel de slujire. Dintre aceia care acum se aflau în
jurul Lui, mulþi erau atraºi de nãdejdea unei împãrãþii pãmânteºti. Ei nu
trebuiau sã rãmânã înºelaþi în aºteptãrile lor. Învãþãtura spiritualã
profundã din minunea cu pâinile nu fusese înþeleasã. Trebuia sã fie 353

acum explicatã. ªi aceastã nouã descoperire sã aducã dupã sine o


încercare mai mare.

Capitolul acesta se bazeazã pe cele relatate în Ioan 6,22-71.


Christos, Lumina lumii

Minunea cu pâinile ajunsese cunoscutã prin toate pãrþile ºi a doua zi


dimineaþa oamenii au alergat la Betsaida, sã-L vadã pe Iisus. Ei au
venit în numãr mare, pe uscat ºi pe apã. Cei care Îl lãsaserã noaptea
trecutã au venit iarãºi, sperând sã-L gãseascã încã acolo, deoarece nu
se afla nici o corabie cu care sã poatã trece apa. Dar cercetarea lor a
fost zadarnicã ºi mulþi au pornit spre Capernaum, cãutându-L fãrã
încetare. [383]
Între timp, El a ajuns la Ghenezaret, dupã o absenþã de o zi. Îndatã
ce s-a auzit cã a debarcat, oamenii „au alergat prin toate împrejurimile
ºi au început sã aducã pe bolnavi în paturi, pretutindeni pe unde se
auzea cã era El” (Marcu 6,55).
Dupã un timp, El S-a dus la sinagogã ºi acolo L-au gãsit cei care
veniserã de la Betsaida. Ei au aflat de la ucenici cum trecuse marea.
Grozãvia furtunii ºi ceasurile îndelungate de luptã zadarnicã împotriva
vânturilor, apariþia lui Christos mergând pe apã, frica lor, cuvintele Lui
liniºtitoare, aventura lui Petru ºi urmãrile ei, precum ºi brusca încetare
a furtunii ºi debarcarea, totul a fost povestit în amãnunt mulþimii cuprinse
de mirare. Totuºi, nefiind mulþumiþi cu aceasta, mulþi s-au strâns în jurul
lui Iisus, întrebându-L: „Învãþãtorule, când ai venit aici?” Ei sperau sã
afle din gura Lui o descriere a minunii.
Iisus nu le-a satisfãcut curiozitatea. Cu tristeþe le-a zis: „Mã cãutaþi
nu pentru cã aþi vãzut semne, ci pentru cã aþi mâncat din pâinile acelea
ºi v-aþi sãturat”. Ei nu-L cãutau din cauzã cã Îl preþuiau în mod deosebit,
ci, întrucât fuseserã hrãniþi cu pâine, sperau sã mai primeascã ºi alte
bunuri trecãtoare, dacã I s-ar fi alãturat. Mântuitorul le-a zis: „Lucraþi
nu pentru mâncarea pieritoare, ci pentru mâncarea care rãmâne, pentru
[384] viaþa veºnicã”. Nu cãutaþi numai bunuri trecãtoare. Nu cãutaþi
numai îndestularea pentru viaþa aceasta, ci gândiþi-vã la hrana spiritualã,
ºi anume la înþelepciunea aceea care rãmâne în viaþa veºnicã. Aceasta
o poate da numai Fiul lui Dumnezeu; „cãci Tatãl, adicã Însuºi Dumnezeu,
pe El L-a însemnat cu pecetea Lui”.
354
Pentru o clipã, interesul ascultãtorilor a fost trezit. Ei au exclamat:
„Ce sã facem ca sã sãvârºim lucrãrile lui Dumnezeu?” Ei fãcuserã
multe eforturi sã îndeplineascã obligaþii împovãrãtoare, pentru a se
asigura cã sunt plãcuþi înaintea lui Dumnezeu, ºi erau gata sã plece
urechea la orice rânduialã nouã, pentru a-ºi asigura un merit mai mare.
Întrebarea lor voia sã zicã: Ce trebuie sã facem pentru a merita cerul?
Care este preþul ce ni se cere pentru a câºtiga viaþa viitoare?
„Iisus le-a rãspuns: ’Lucrarea pe care o cere Dumnezeu este
aceasta: sã credeþi în Acela pe care L-a trimis El’.” Preþul cerului este
Iisus. Calea spre cer este credinþa în „Mielul lui Dumnezeu, care ridicã
pãcatul lumii” (Ioan 1,29).
Dar oamenii au preferat sã respingã aceste cuvinte ale adevãrului
divin. Iisus sãvârºise chiar lucrarea pe care profeþia arãta cã o va face
Mesia, dar ei n-au vãzut ceea ce aºteptãrile lor egoiste zugrãviserã ca
lucrare a Lui. Într-adevãr, Christos hrãnise o datã mulþimea cu pâine,
dar, în zilele lui Moise, Israel fusese hrãnit cu manã patruzeci de ani, iar
de la Mesia se aºteptau binecuvântãri ºi mai mari. Inimile lor nemulþu-
mite se frãmântau cu întrebarea: Pentru ce, dacã Iisus era în stare sã
sãvârºeascã atâtea minuni cum vãzuserã ei, n-ar fi fost El în stare sã
dea sãnãtate, tãrie ºi bogãþie întregului Sãu popor, sã-l elibereze ºi sã-l
înalþe în putere ºi onoare? Faptul cã El pretindea cã este trimisul lui
Dumnezeu ºi totuºi refuza sã fie împãratul lui Israel era o tainã pe care
ei n-o înþelegeau. Refuzul Lui era greºit interpretat. Mulþi au ajuns la
concluzia cã nu îndrãznea sã-ªi susþinã pretenþiile, pentru cã El Însuºi
Se îndoia de caracterul divin al misiunii Sale. În felul acesta, îºi
deschideau inima pentru necredinþã ºi seminþele pe care le semãna
Satana ºi-au adus roadele: înþelegere greºitã ºi necredinþã.
Cu un aer dispreþuitor, un rabin a întrebat: „Ce semn faci Tu, deci,
ca sã-l vedem ºi sã credem în Tine? Ce lucrezi Tu? Pãrinþii noºtri au
mâncat manã în pustie, dupã cum este scris: ’Le-a dat sã mãnânce
pâine din cer’”.
Criza din Galilea

Iudeii îl onorau pe Moise ca fiind cel care a dat mana, aducând


laudã uneltei prin care fusese sãvârºitã minunea ºi trecând cu vederea
pe Acela care era Autorul ei. Pãrinþii lor murmuraserã împotriva lui
Moise, puseserã la îndoialã ºi negaserã misiunea lui dumnezeiascã.
Acum, în acelaºi spirit, [385] copiii lor Îl lepãdau pe Acela care le aducea
355
solia lui Dumnezeu. „Iisus le-a zis: ’Adevãrat, adevãrat vã spun cã
Moise nu v-a dat pâinea din cer’.” Cel care dãduse mana Se afla între
ei. Christos Însuºi era Acela care îi condusese pe evrei prin pustie ºi-i
hrãnise zilnic cu pâine cereascã. Hrana aceasta era un simbol al ade-
vãratei pâini din cer. Spiritul dãtãtor de viaþã, pornind de la nemãrginita
Christos, Lumina lumii

plinãtate a lui Dumnezeu, este adevãrata manã. Iisus a zis: „Pâinea


lui Dumnezeu este aceea care se coboarã din cer ºi dã lumii viaþa”
(Ioan 6,33).
Socotind cã Iisus Se referea tot la hrana trecãtoare, câþiva dintre
ascultãtorii Lui au exclamat: „Doamne, dã-ne totdeauna aceastã pâine”.
Atunci Iisus a vorbit lãmurit: „Eu sunt Pâinea vieþii”.
Ilustraþia aceasta pe care o folosise Iisus era cunoscutã de iudei.
Moise spusese prin inspiraþia Duhului Sfânt: „Omul nu trãieºte numai
cu pâine, ci cu orice lucru care iese din gura Domnului”. Iar proorocul
a scris: „Când am primit cuvintele Tale, le-am înghiþit; cuvintele Tale
au fost bucuria ºi veselia inimii mele” (Deut. 8,3; Ier. 15,16). Rabinii
înºiºi aveau obiceiul sã spunã cã mâncau pâine; în înþeles spiritual,
însemna studierea legii ºi practicarea faptelor bune; ºi se spunea adesea
cã, la venirea lui Mesia, tot Israelul avea sã fie hrãnit. Învãþãtura profeþilor
lãmurea lecþia spiritualã profundã din minunea cu pâinile. Iisus cãuta
sã facã înþeleasã aceastã lecþie pentru ascultãtorii Sãi în sinagogã. Dacã
ei ar fi înþeles Scripturile, ar fi înþeles ºi cuvintele Lui, când zicea: „Eu
sunt Pâinea vieþii”. Numai cu o zi înainte, mulþimea, slãbitã ºi obositã,
fusese hrãnitã cu pâinea pe care El o dãduse. Dupã cum primiserã din
pâinea aceea putere ºi reînviorare fizicã, tot aºa puteau primi de la
Christos putere spiritualã pentru viaþa veºnicã. „Cine vine la Mine”, a
zis El, „nu va flãmânzi niciodatã ºi cine nu crede în Mine nu va înseta
niciodatã”. Dar a adãugat: „Voi M-aþi vãzut ºi tot nu credeþi”.
Ei Îl vãzuserã pe Christos prin mãrturia datã de Duhul Sfânt, prin
descoperirea datã de Dumnezeu sufletului lor. Dovezile vii ale puterii
Sale fuseserã în faþa lor zi dupã zi, dar cereau alt semn. Dacã li s-ar fi
dat, ei ar fi rãmas tot aºa de necredincioºi ca mai înainte. Dacã nu erau
convinºi prin ceea ce vãzuserã ºi auziserã, ar fi fost fãrã folos sã li se
arate minuni ºi mai mari. Necredinþa va gãsi totdeauna o scuzã pentru
îndoialã ºi va cãuta argumente care sã rãstoarne chiar ºi dovada cea
mai clarã.
356
Christos a fãcut un nou apel la aceste inimi împietrite. „Pe cel ce
vine [386] la Mine, nu-l voi izgoni afarã”. Toþi cei care L-au primit în
credinþã, a zis El, vor avea viaþã veºnicã. Nici unul nu va fi pierdut. Nu
e nevoie ca fariseii ºi saducheii sã se tot certe cu privire la viaþa viitoare.
Oamenii nu trebuie sã-ºi mai plângã morþii cu durere disperatã. „Voia
Tatãlui Meu este ca oricine vede pe Fiul ºi crede în El, sã aibã viaþã
veºnicã; ºi Eu îl voi învia în ziua de apoi.”
Dar mai marii poporului erau ofensaþi ºi ziceau: „Oare nu este acesta
Iisus, fiul lui Iosif, pe al cãrui tatã ºi mamã îi cunoaºtem? Cum dar zice
El: ’Eu M-am pogorât din cer’?” Ei cãutau sã dea naºtere la prejudecãþi,
amintind în mod batjocoritor de originea umilã a lui Iisus. Fãceau aluzie
cu dispreþ la viaþa Lui de lucrãtor galilean ºi la familia Lui sãracã ºi
umilã. Pretenþiile acestui tâmplar needucat, ziceau ei, nu meritau atenþie.
Iar pentru cã naºterea Lui fusese neînþeleasã, cãutau sã strecoare ideea
cã ar exista îndoieli cu privire la legitimitatea ei, prezentând astfel
împrejurãrile omeneºti ale naºterii Lui ca o patã asupra vieþii Sale.
Iisus n-a cãutat sã explice taina naºterii Sale. El n-a dat nici un
rãspuns la întrebãrile privitoare la coborârea Sa din ceruri, dupã cum
n-a rãspuns nici la întrebãrile cu privire la traversarea lacului. El n-a
atras atenþia asupra minunilor care Îi caracterizau viaþa. De bunãvoie,
S-a dezbrãcat pe Sine Însuºi ºi a luat asuprã-ªi chip de rob. Dar cuvintele
ºi faptele Sale erau o descoperire a caracterului Sãu. Toþi aceia a cãror
inimã era deschisã pentru lumina dumnezeiascã puteau sã recunoascã
în El pe singurul nãscut din Tatãl, „plin de har ºi de adevãr” (Ioan 1,14).
Prejudecata fariseilor era ºi mai profundã decât voiau sã arate
întrebãrile lor, ea îºi avea rãdãcina în perversitatea inimii lor. Orice
cuvânt spus de Iisus ºi orice faptã a Sa produceau în ei împotrivire,
deoarece spiritul cultivat de ei nu avea nimic comun cu El.
„Nimeni nu poate veni la Mine, dacã nu-l atrage Tatãl, care M-a
trimis; ºi Eu îl voi învia în ziua de apoi. În prooroci este scris: ’Toþi vor
fi învãþaþi de Dumnezeu’. Aºa cã oricine a ascultat pe Tatãl ºi a primit
Criza din Galilea

învãþãtura Lui, vine la Mine.” Nimeni nu va veni vreodatã la Iisus Christos,


dacã nu va rãspunde atracþiei iubirii Tatãlui. Dar Dumnezeu atrage la
Sine toate inimile ºi numai cei care se împotrivesc acestei atracþii vor
refuza sã vinã la Christos.
În cuvintele: „Toþi vor fi învãþaþi de Dumnezeu”, Iisus amintea profeþia
357
lui Isaia: „Toþi fiii tãi vor fi ucenici ai Domnului ºi mare va fi propãºirea
fiilor tãi” (Is. 54,13). [387] Iudeii aplicau aceste cuvinte la poporul lor.
Se lãudau cã Dumnezeu este Învãþãtorul lor. Dar Iisus le-a arãtat cât
de zadarnicã este aceastã pretenþie, deoarece El zice: „Oricine a ascultat
pe Tatãl Meu ºi a primit învãþãtura Lui, vine la Mine”. Numai prin
Christos, Lumina lumii

Christos ei puteau sã-L cunoascã pe Tatãl. Natura omeneascã n-ar


fi putut sã suporte vederea slavei Sale. Cei care învãþaserã de la
Dumnezeu au ascultat de glasul Fiului Sãu ºi, în Iisus din Nazaret, L-au
recunoscut pe Acela care, prin naturã ºi revelaþie, L-a descoperit
oamenilor pe Tatãl.
„Adevãrat, adevãrat vã spun cã oricine crede în Mine, are viaþã
veºnicã.” Prin Ioan cel iubit, care a ascultat aceste cuvinte, Duhul
Sfânt declarã bisericilor: „Mãrturisirea este aceasta: Dumnezeu ne-a
dat viaþã veºnicã, ºi aceastã viaþã este în Fiul Sãu. Cine are pe Fiul are
viaþ㔠(1 Ioan 5,11.12). Iar Iisus a zis: „Eu îl voi învia în ziua de apoi”.
Christos S-a fãcut una în trup cu noi, pentru ca noi sã putem deveni una
în duh cu El. În virtutea acestei uniri vom ieºi noi afarã din morminte,
nu numai ca o manifestare a puterii lui Christos, ci din cauzã cã, prin
credinþã, viaþa Lui a devenit viaþa noastrã. Aceia care Îl vãd pe Christos
în adevãratul Lui caracter ºi-L primesc în inimã au viaþã veºnicã. Christos
locuieºte în noi prin Duhul; iar Duhul lui Dumnezeu, primit în inimã prin
credinþã, este începutul vieþii veºnice.
Oamenii I-au amintit lui Christos de mana pe care pãrinþii lor au
mâncat-o în pustie, ca ºi cum asigurarea acelei hrane ar fi fost o minune
mai mare decât aceea sãvârºitã de Iisus, dar El arãtã cât de mic era
darul acela în comparaþie cu binecuvântãrile pe care venise sã le re-
verse. Mana putea sã susþinã numai viaþa aceasta pãmânteascã; ea nu
putea sã previnã moartea, nici sã asigure nemurirea, dar pâinea vieþii
urma sã hotãrascã sufletul pentru viaþa veºnicã. Mântuitorul a zis: „Eu
sunt Pâinea vieþii. Pãrinþii voºtri au mâncat manã în pustie ºi au murit.
Pâinea care se pogoarã din cer este de aºa fel, ca cineva sã mãnânce
din ea ºi sã nu moarã. Eu sunt Pâinea vie, care S-a pogorât din cer.
Dacã mãnâncã cineva din pâinea aceasta, va trãi în veac”. La aceastã
figurã de stil, Christos a mai adãugat una. Numai murind putea El sã
dea viaþã oamenilor ºi în cuvintele ce urmeazã aratã spre moartea Sa
ca fiind mijlocul de salvare. El zice: „Pâinea pe care o voi da Eu, este
358
trupul Meu, pe care îl voi da pentru viaþa lumii”.
Iudeii se pregãteau sã serbeze Paºtele la Ierusalim, în amintirea
nopþii în care a fost eliberat Israel, când îngerul nimicitor a lovit casele
Egiptului. În mielul pascal, Dumnezeu voia ca ei [388] sã-L vadã pe
Mielul lui Dumnezeu ºi, prin acest simbol, sã-L primeascã pe Acela
care Se dãruia pentru viaþa lumii. Dar iudeii ajunseserã sã dea simbolului
toatã importanþa, în timp ce însemnãtatea lui o treceau cu vederea. Ei
nu puteau sã deosebeascã trupul Domnului. Adevãrul simbolizat prin
serviciul pascal era prezentat acum în cuvintele lui Christos. Dar era
încã neînþeles.
De astã datã, rabinii au exclamat cu mânie: „Cum poate omul acesta
sã ne dea trupul Lui sã-l mâncãm?” Ei se fãceau cã înþeleg cuvintele
lui Christos în sens literal, ca ºi Nicodim, când a întrebat: „Cum se poate
naºte din nou un om bãtrân?” (Ioan 3,4). Pânã la un anumit punct, ei
înþeleseserã ce voia sã zicã Iisus, dar nu voiau sã recunoascã pe faþã.
Dând o greºitã interpretare cuvintelor Lui, ei sperau sã producã în oameni
prejudecãþi împotriva Lui.
Christos n-a îndulcit reprezentãrile Lui simbolice. El a repetat adevãrul
printr-un limbaj ºi mai puternic: „Adevãrat, adevãrat vã spun cã, dacã nu
mâncaþi trupul Fiului omului ºi dacã nu beþi sângele Lui, n-aveþi viaþã în
voi înºivã. Cine mãnâncã trupul Meu ºi bea sângele Meu are viaþã veºnicã;
ºi Eu îl voi învia în ziua de apoi. Cãci trupul Meu este cu adevãrat o
hranã, ºi sângele Meu este cu adevãrat o bãuturã. Cine mãnâncã trupul
Meu ºi bea sângele Meu, rãmâne în Mine, ºi Eu rãmân în el”.
A mânca trupul ºi a bea sângele lui Christos înseamnã a-l primi ca
Mântuitor personal, crezând cã El ne iartã pãcatele ºi cã suntem fãcuþi
desãvârºiþi în El. Admirând iubirea Lui, stãruind asupra ei, sorbind-o,
devenim pãrtaºi ai naturii Sale. Ceea ce e hrana pentru corp trebuie sã
fie Christos pentru suflet. Hrana nu este de folos decât atunci când o
mâncãm, când devine o parte din fiinþa noastrã. La fel ºi Christos n-are
nici o valoare pentru noi, dacã nu-L recunoaºtem ca Mântuitor per-
Criza din Galilea

sonal. O cunoaºtere a Lui din teorie nu ne este de nici un folos. Trebuie


sã ne hrãnim cu El, sã-L primim în inimã, astfel ca viaþa Lui sã devinã
viaþa noastrã. Iubirea Lui, harul Lui trebuie sã fie asimilate.
Dar nici ilustraþiile acestea nu pot sã reprezinte pe deplin privilegiul
legãturilor credinciosului cu Christos. Iisus a zis: „Dupã cum Tatãl, care
359
este viu, M-a trimis pe Mine ºi Eu trãiesc prin Tatãl, tot aºa, cine Mã
mãnâncã pe Mine, va trãi ºi el prin Mine”. Dupã cum Fiul lui Dumnezeu
a trãit prin credinþa în Tatãl, tot astfel ºi noi trebuie sã trãim prin credinþa
în Christos. Iisus Se predase pe deplin voinþei lui Dumnezeu, încât în
viaþa Lui nu apãrea decât Tatãl. Deºi ispitit în toate ca ºi noi, El a stat
Christos, Lumina lumii

în faþa lumii nepãtat de relele care Îl înconjurau. ªi noi trebuie sã biruim


cum a biruit Christos.
Eºti tu urmaº al lui Christos? Atunci tot ce stã scris despre viaþa spi-
ritualã este scris pentru tine ºi poate fi realizat prin unirea persoanei
[389] tale cu Christos. A adormit zelul tãu? S-a rãcit iubirea ta dintâi?
Primeºte iarãºi iubirea oferitã de Christos. Mãnâncã trupul Lui, bea
sângele Lui ºi vei ajunge una cu Tatãl ºi cu Fiul.
Iudeii necredincioºi n-au vrut sã vadã nici un alt înþeles în cuvintele
Mântuitorului, decât pe cel literal. Prin legea ceremonialã, li se interzicea
chiar numai sã guste sânge ºi au fãcut ca cele spuse de Christos sã
aparã ca un sacrilegiu ºi se certau între ei cu privire la acest lucru.
Mulþi, chiar dintre ucenicii Sãi, ziceau: „Vorbirea aceasta este prea de
tot, cine poate sã o sufere?”
Mântuitorul le-a zis: „Vorbirea aceasta este pentru voi o pricinã de
poticnire? Dar dacã aþi vedea pe Fiul omului suindu-Se unde era mai
înainte…? Duhul este acela care dã viaþã, carnea nu foloseºte la nimic;
cuvintele pe care vi le-am spus Eu sunt duh ºi viaþã”.
Viaþa lui Christos, care dã viaþã lumii, este în Cuvântul Sãu. Prin
Cuvântul Sãu, Christos a vindecat bolile ºi a alungat demonii; prin Cuvântul
Sãu, a liniºtit marea ºi a înviat morþii; iar oamenii mãrturiseau cã în
Cuvântul Sãu era putere. El a rostit Cuvântul lui Dumnezeu aºa cum a
vorbit prin toþi proorocii ºi prin învãþãtorii din Vechiul Testament. În-
treaga Biblie este o manifestare a lui Christos ºi Mântuitorul dorea sã
lege de Cuvânt credinþa urmaºilor Sãi. Atunci când prezenþa Sa vizibilã
urma sã se retragã, Cuvântul avea sã fie izvorul puterii lor. Asemenea
Domnului lor, ei trebuiau sã trãiasc㠄prin orice Cuvânt care iese din
gura lui Dumnezeu” (Mat. 4,4).
Dupã cum viaþa fizicã este susþinutã prin hranã, tot aºa ºi viaþa
spiritualã este susþinutã prin Cuvântul lui Dumnezeu. ªi orice om trebuie
sã primeascã viaþã din Cuvântul lui Dumnezeu. Dupã cum trebuie sã
mâncãm noi înºine ca sã fim hrãniþi, tot astfel trebuie sã primim ºi
360
Cuvântul pentru noi înºine. Noi nu trebuie sã-l primim numai prin
mijlocirea altei minþi. Trebuie sã studiem Cuvântul lui Dumnezeu cu
atenþie, cerând de la Dumnezeu ajutorul Duhului Sfânt pentru ca sã
înþelegem Cuvântul Sãu. Trebuie sã luãm un verset ºi sã ne concentrãm
mintea, ca sã înþelegem gândul pe care Dumnezeu l-a pus acolo pentru
noi. Trebuie sã stãruim asupra acelui gând pânã când ni-l însuºim ºi
ºtim „ce zice Domnul”.
Iisus îmi adreseazã mie fãgãduinþele ºi avertizãrile Sale. Dumnezeu
a iubit lumea atât de mult, încât a dat pe unicul Sãu Fiu, ca eu, crezând,
sã nu pier, ci sã am viaþã veºnicã. Experienþele arãtate în Cuvântul lui
Dumnezeu trebuie sã devinã experienþele mele. Rugãciunea ºi fãgã-
duinþa, învãþãtura ºi avertismentul sunt ale mele. „Am fost rãstignit
împreunã cu Christos, ºi trãiesc… dar nu mai trãiesc eu, ci Christos trãieºte
în mine. ªi viaþa pe care o trãiesc acum în trup, o trãiesc prin credinþa
în Fiul lui Dumnezeu, care m-a iubit ºi S-a dat pe Sine [390] pentru
mine” (Gal. 2,20). Atunci când credinþa primeºte ºi asimileazã astfel
principiile adevãrului, ele devin o parte a fiinþei, o parte care pune în
miºcare viaþa. Cuvântul lui Dumnezeu primit în suflet modeleazã
gândurile ºi determinã dezvoltarea caracterului.
Privind necontenit la Iisus cu ochii credinþei, vom fi întãriþi. Dumnezeu
va da cele mai scumpe descoperiri credincioºilor Sãi care flãmânzesc
ºi înseteazã. Ei vor simþi cã Christos e un Mântuitor personal. Hrãnin-
du-se din Cuvântul Lui, ei constatã cã este duh ºi viaþã. Cuvântul distruge
natura fireascã, pãmânteascã, ºi dã o nouã viaþã în Iisus Christos. Duhul
Sfânt vine în suflet ca un Mângâietor. Prin lucrarea de transformare a
harului Sãu, chipul lui Dumnezeu se reproduce la ucenici; ei devin o
fãpturã nouã. Iubirea ia locul urii ºi inima este refãcutã dupã modelul
divin. Aceasta înseamnã a trãi „prin orice Cuvânt care iese din gura lui
Dumnezeu”. Aceasta înseamnã a mânca pâinea care se coboarã din cer.
Christos a rostit un adevãr sfânt ºi veºnic cu privire la legãtura dintre
El ºi urmaºii Sãi. El cunoºtea caracterul acelora care pretindeau cã
Criza din Galilea

sunt ucenicii Lui ºi cuvintele Lui au pus la încercare credinþa lor. El a


declarat cã ei trebuiau sã creadã ºi sã lucreze dupã învãþãtura Lui. Toþi
aceia care Îl primeau urmau sã se împãrtãºeascã de natura Lui ºi sã se
asemene cu caracterul Sãu. Aceasta ar fi urmat sã însemne renunþarea
la ambiþiile cultivate de ei cu plãcere. Ar fi cerut o deplinã predare de
361
sine faþã de Iisus. Erau chemaþi sã se sacrifice, sã fie blânzi ºi umili cu
inima. Ei trebuiau sã meargã pe calea îngustã pe care a umblat Omul
calvarului, dacã voiau sã aibã parte de darul vieþii ºi de slava cerului.
Încercarea era prea mare. Entuziasmul celor care cãutaserã sã-L ia
cu forþa ºi sã-L facã împãrat se rãcea. Cuvântarea aceasta þinutã în
Christos, Lumina lumii

sinagogã, ziceau ei, le-a deschis ochii. Acum nu mai erau înºelaþi. Pentru
mintea lor, cuvintele erau o mãrturisire directã cã nu era Mesia ºi cã
nimeni nu avea sã câºtige vreo rãsplatã pãmânteascã din legãtura cu El.
Ei salutaserã cu bucurie puterea Lui fãcãtoare de minuni, erau nerãbdãtori
sã fie eliberaþi de boalã ºi suferinþã, dar nu voiau sã aibã nici o legãturã cu
viaþa Lui de sacrificiu. Nu-i interesa împãrãþia spiritualã tainicã de care
vorbea El. Cei nesinceri ºi egoiºti, care Îl cãutaserã, nu-L mai doreau.
Dacã El nu voia sã-ªi consacre puterea ºi influenþa pentru a-i elibera de
sub romani, nici ei nu voiau sã mai aibã de a face cu El.
Iisus le-a spus lãmurit: „Sunt unii din voi, care nu cred”, adãugând:
„Tocmai de aceea v-am spus cã nimeni nu poate sã vinã la Mine [391]
dacã nu i-a fost dat de Tatãl Meu”. El dorea ca ei sã înþeleagã cã, dacã
nu erau atraºi cãtre El, aceasta se datora faptului cã inima lor nu era
deschisã faþã de Duhul Sfânt. „Omul firesc nu primeºte lucrurile Duhului
lui Dumnezeu, cãci pentru el sunt o nebunie; ºi nici nu le poate înþelege,
pentru cã trebuie judecate duhovniceºte” (1 Cor. 2,14). Numai prin
credinþã putem vedea slava lui Christos. Aceastã slavã este ascunsã
pânã când se aprinde în suflet credinþa prin Duhul Sfânt.
Pentru cã au fost mustraþi în public din cauza necredinþei lor, aceºti
ucenici s-au înstrãinat ºi mai mult de Christos. Ei erau foarte nemulþumiþi
ºi, dorind sã-L rãneascã pe Mântuitorul ºi sã satisfacã rãutatea fariseilor,
I-au întors spatele ºi L-au pãrãsit cu dispreþ. Ei fãcuserã alegerea,
luaserã forma fãrã spirit, coaja fãrã sâmbure. Niciodatã mai târziu nu
ºi-au mai schimbat hotãrârea, deoarece nu mai mergeau cu Iisus.
„Acela κi are lopata în mânã, κi va curãþi cu desãvârºire aria, ºi κi
va strânge grâul în grânar” (Mat. 3,12). Acesta era un timp de curãþire.
Cuvintele adevãrului fãceau ca neghina sã fie despãrþitã de grâu. Pentru
motivul cã erau prea îngâmfaþi ºi încrezuþi în propria dreptate pentru a
primi mustrarea, prea iubitori de lume ca sã accepte o viaþã de umilinþã,
mulþi s-au îndepãrtat de Iisus. Mulþi fac ºi astãzi la fel. Oamenii sunt ºi
362 astãzi încercaþi ca acei ucenici din sinagoga din Capernaum. Când
adevãrul pune stãpânire pe inimã, vãd cã viaþa nu le este în acord cu
voia lui Dumnezeu. Vãd nevoia unei totale schimbãri, dar nu vor sã
primeascã o lucrare care cere lepãdare de sine. Din cauza aceasta se
mânie atunci când li se descoperã pãcatele. Ei pleacã ofensaþi ca ucenicii
care L-au pãrãsit pe Iisus, spunând: „Vorbirea aceasta este prea de
tot; cine poate s-o sufere?”
Lauda ºi linguºelile ar fi plãcute urechilor lor, dar adevãrul nu este
bine primit; ei nu pot sã-l asculte. Când oamenii vin cu grãmada ºi
mulþimile sunt hrãnite ºi se aud strigãte de biruinþã, glasurile lor se ridicã
lãudând, dar când Spiritul cercetãtor al lui Dumnezeu le descoperã
pãcatul ºi îi îndeamnã sã-l pãrãseascã, întorc spatele adevãrului ºi nu
mai merg cu Iisus.
De îndatã ce aceºti ucenici nemulþumiþi s-au depãrtat de Iisus, au
fost luaþi în stãpânire de un alt spirit. N-au mai vãzut nimic atrãgãtor în
Acela pe care odatã Îl gãsiserã atât de interesant. Au mers sã caute
pe vrãjmaºii Lui, deoarece erau în armonie cu spiritul ºi lucrarea lor.
Au interpretat greºit cuvintele Lui, au rãstãlmãcit declaraþiile Lui ºi au
combãtut motivele Lui. Ei îºi susþineau purtarea, aducând orice lucru
care putea sã fie [392] întors împotriva Lui; ºi o asemenea indignare a
fost produsã de aceste relatãri false, încât viaþa Lui era în primejdie.
S-a rãspândit repede vestea cã, dupã propriile mãrturisiri, Iisus din
Nazaret nu era Mesia. În felul acesta, curentul simpatiei poporului din
Galilea era întors împotriva Lui, dupã cum se întâmplase în Iudea cu un
an mai înainte. Vai de Israel! Ei Îl lepãdau pe Mântuitorul lor pentru cã
doreau un cuceritor care sã le dea putere lumeascã. Doreau hrana
care piere, ºi nu pe aceea care rãmâne în viaþa veºnicã.
Cu inima îndureratã, Iisus i-a vãzut pe aceia care fuseserã ucenici
plecând de la El, care era Viaþa ºi Lumina oamenilor. Conºtienþa faptului
cã bunãtatea Lui nu era apreciatã, iubirea Lui nu era împãrtãºitã, harul
Lui era dispreþuit, mântuirea Lui lepãdatã L-a umplut de o întristare ce
Criza din Galilea

nu se putea exprima. Lucrul acesta a fãcut din El un om al durerii,


obiºnuit cu suferinþa.
Fãrã a încerca sã-i opreascã pe aceia care Îl pãrãseau, Iisus S-a în-
tors cãtre cei doisprezece ºi le-a zis: „Voi nu vreþi sã vã duceþi?”
Petru a rãspuns: „Doamne, la cine sã ne ducem? Tu ai cuvintele
363
vieþii veºnice”, a adãugat el. „ªi noi am crezut ºi am ajuns la cunoºtinþa
cã Tu eºti Christosul, Sfântul lui Dumnezeu.”
„La cine sã ne ducem?” Învãþãtorii lui Israel erau robi ai forma-
lismului. Fariseii ºi saducheii erau în lupte continue. A pãrãsi pe Iisus
însemna a ajunge între cei legaþi de ritualuri ºi ceremonii ºi între oameni
Christos, Lumina lumii

ambiþioºi, care cãutau propria slavã. Ucenicii aflaserã mai multã pace
ºi bucurie de când Îl primiserã pe Christos decât în toatã viaþa lor de
mai înainte. Cum puteau ei sã meargã înapoi la aceia care batjocoriserã
ºi persecutaserã pe Prietenul pãcãtoºilor? Multã vreme Îl aºteptaserã
ei pe Mesia; acum venise ºi nu puteau sã plece din faþa Lui, sã meargã
la aceia care voiau sã-I ia viaþa ºi care îi persecutaserã pentru cã
deveni-serã ucenici ai Sãi.
„La cine sã ne ducem?” Nu puteau sã plece de la învãþãtura lui
Christos, de la cuvintele Lui pline de iubire ºi de milã, ca sã meargã în
întunericul necredinþei, în ticãloºia lumii. În timp ce Mântuitorul era
pãrãsit de mulþi dintre aceia care fuseserã martori la minunile Lui, Petru
a exprimat credinþa ucenicilor: „Tu eºti Christosul”. Numai gândul cã
ar putea pierde aceastã ancorã a sufletului lor îi umplea de groazã ºi de
durere. Fãrã Mântuitorul, era ca ºi cum ar fi fost lãsaþi în voia valurilor,
pe o mare furtunoasã ºi întunecatã.
Multe dintre cuvintele ºi faptele lui Iisus se aratã pline de tainã pentru
minþile mãrginite, dar fiecare cuvânt ºi fiecare faptã au scopul lor anume
hotãrât în lucrarea mântuirii noastre; fiecare a fost astfel plãnuit, încât
sã aibã un rezultat bine precizat. Dacã noi [393] am fi în stare sã înþelegem
planurile Sale, totul ar apãrea ca important, complet ºi în armonie cu
misiunea Sa.
Deºi nu putem sã înþelegem acum lucrãrile ºi cãile lui Dumnezeu,
putem înþelege marea Lui iubire, care stã la baza tuturor procedeelor
Sale cu oamenii. Cel care trãieºte aproape de Iisus va înþelege mult din
taina evlaviei. El va recunoaºte mila care mustrã, care cerceteazã
caracterul ºi scoate la luminã planurile inimii.
Prezentând adevãrul care avea sã-i punã pe ucenici la probã ºi sã-i
facã pe mulþi sã-L pãrãseascã, Iisus ºtia care va fi urmarea cuvintelor
Sale, dar El avea de îndeplinit un plan al îndurãrii. El a prevãzut cã, în
ceasul ispitei, fiecare dintre ucenicii Sãi iubiþi va fi greu încercat. Chinurile
din Ghetsemani, trãdarea ºi rãstignirea Lui urmau sã fie o încercare
364
grea pentru ei. Dacã nu ar fi existat aceastã încercare mai înainte,
mulþi care erau îndemnaþi doar de motive egoiste ar fi fost încã împreunã
cu El. Când Domnul lor a fost condamnat în sala de judecatã, când
oamenii care Îl proslãviserã ca împãrat al lor fluierau dupã El ºi-L
batjocoreau, când gloata batjocoritoare striga: „Rãstigneºte-L”, când
ambiþiile lor pãmânteºti erau înºelate, aceºti egoiºti, renunþând la legãtura
lor cu Iisus, ar fi adus asupra ucenicilor o întristare amarã ºi sfâºietoare
de inimã, pe lângã durerea ºi dezamãgirea lor produse de nãruirea celor
mai dulci speranþe. În ceasul acela întunecat, pilda celor care s-au în-
depãrtat de la El ar fi fost urmatã ºi de alþii. Dar Iisus a provocat aceastã
crizã în timp ce era încã alãturi de ei ºi prezenþa Sa le putea întãri
credinþa urmaºilor Sãi sinceri.
Milosul Mântuitor, care cunoºtea foarte bine sfârºitul care-L aºtepta,
a netezit cu duioºie calea pentru ucenici, i-a pregãtit pentru încercarea
cea mare ºi i-a întãrit pentru proba finalã. [394]

Criza din Galilea

365
CAPITOLUL 42

TRADIÞIA

Atât faþã de mulþime, cât ºi, mai târziu, mai pe deplin


faþã de ucenici, Iisus a arãtat cã întinarea nu vine
din afarã, ci dinãuntru. Atât curãþia, cât ºi necurãþia
aparþin inimii. Fapta rea, cuvântul rãu, gândul rãu,
cãlcarea Legii lui Dumnezeu îl întineazã pe om, ºi nu
neglijarea lucrurilor din afarã, a ceremoniilor omeneºti.

SPERÂND SÃ-L VADÃ pe Iisus la Paºte, cãrturarii ºi fariseii Îi


pregãtiserã o cursã. Dar, ºtiind lucrul acesta, Iisus a lipsit de la aceastã
adunare. „Atunci niºte farisei ºi niºte cãrturari din Ierusalim au venit la
Iisus.” Fiindcã n-a mers El la ei, au venit ei la El. Câtva timp, pãruse cã
galileenii L-ar primi pe Iisus ca Mesia ºi cã puterea autoritãþilor religioase
în þinutul acela ar fi sfãrâmatã. Misiunea celor doisprezece a arãtat
însã întinderea lucrãrii lui Iisus ºi i-a adus pe ucenici în conflict direct
cu rabinii, provocând din nou gelozia mai marilor din Ierusalim. Iscoadele
trimise la Capernaum, la începutul lucrãrii Lui, care încercaserã sã-L
acuze de cãlcarea Sabatului, fuseserã puse în încurcãturã, iar rabinii
erau hotãrâþi sã-ºi înfãptuiascã planul. De astã datã, a fost trimisã o
nouã delegaþie, sã-I urmãreascã miºcãrile ºi sã gãseascã vreo acuzaþie
împotriva Lui.
Ca ºi mai înainte, motivele de plângere împotriva Lui erau cã nu lua
în seamã tradiþiile care împovãrau Legea lui Dumnezeu. Dupã cum se
spunea, aceste tradiþii aveau ca scop sã susþinã pãzirea legii, dar
366 ajunseserã sã fie privite ca fiind mai sfinte decât legea însãºi. Când
veneau în conflict cu poruncile date pe Sinai, erau puse mai presus
preceptele rabinilor.

Capitolul acesta se bazeazã pe cele relatate în Matei 15,1-20; Marcu 7,1-23.


Între datinile asupra cãrora se stãruia mai mult era ºi aceea a curãþirii
ceremoniale. Neglijarea sãvârºirii unor ritualuri înainte de a mânca [395]
era socotitã ca un pãcat foarte mare, care trebuia pedepsit atât în lumea
de acum, cât ºi în cea viitoare; omorârea celui care cãlca datina era
privitã ca o mare virtute.
Rânduielile cu privire la curãþire erau nenumãrate. Viaþa întreagã
de abia ajungea ca cineva sã le cunoascã pe toate. Viaþa acelora care
încercau sã þinã cerinþele rabinice era o luptã neîncetatã împotriva unor
întinãri ceremoniale ºi un ºir nesfârºit de spãlãri ºi curãþiri. În timp ce
oamenii erau ocupaþi cu lucruri ºi cu detalii lipsite de importanþã ºi cu
ritualuri pe care Dumnezeu nu le ceruse, atenþia le era îndepãrtatã de
la marile principii ale Legii Sale.
Christos ºi ucenicii Lui nu respectau aceste spãlãri ceremoniale ºi
iscoadele au fãcut din aceasta temeiul acuzaþiilor lor. Cu toate acestea,
nu L-au atacat direct pe Christos, ci au veni la El criticându-i pe ucenici.
Când au ajuns în faþa mulþimii, au spus: „Pentru ce calcã ucenicii Tãi
datina bãtrânilor? Cãci nu-ºi spalã mâinile când mãnâncã”.
Ori de câte ori solia adevãrului cerceteazã sufletele cu putere deose-
bitã, Satana îºi trimite agenþii pentru a începe o luptã asupra lucrurilor
de micã însemnãtate. În felul acesta, el cautã sã îndepãrteze mintea de
la adevãrata problemã. Ori de câte ori începe o lucrare bunã, se gãsesc
ºi batjocoritori gata sã intre în ceartã cu privire la forme sau amãnunte
tehnice, pentru a îndepãrta gândirea de la realitãþile vii. Când se simte
cã Dumnezeu lucreazã în chip deosebit pentru poporul Sãu, acesta sã
nu se lase atras în controverse care vor aduce numai ruina sufletelor.
Problemele care trebuie sã ne preocupe sunt: Am eu credinþã mân-
tuitoare în Fiul lui Dumnezeu? Este viaþa mea în armonie cu Legea
divinã? „Cine crede în Fiul, are viaþa veºnicã; dar cine nu crede în Fiul,
Tradiþia

nu va vedea viaþa.” „ªi prin aceasta ºtim cã Îl cunoaºtem, dacã pãzim


poruncile Lui” (Ioan 3,36; 1 Ioan 2,3).
Iisus n-a fãcut nici o încercare sã Se apere pe Sine sau pe ucenici.
367
El n-a fãcut nici o referire la acuzaþiile aduse împotriva Sa, ci a cãutat
sã arate spiritul care-i stãpânea pe aceia care se þineau de ceremonii
omeneºti. El le-a dat o pildã despre ceea ce fãceau fãrã încetare ºi
chiar înainte de a veni sã-L caute pe El. „Aþi desfiinþat frumos porunca
lui Dumnezeu”, a zis El, „ca sã þineþi datina voastrã. Cãci Moise a zis:
Christos, Lumina lumii

’Sã cinsteºti pe tatãl tãu ºi pe mama ta’; ºi ’cine va grãi de rãu pe tatãl
ºi pe mama sa, sã fie pedepsit cu moartea’. Voi dimpotrivã ziceþi: ’Dacã
un om va spune tatãlui sau mamei sale: Ori cu ce te-aº putea ajuta,
este <Corban>, adicã dat lui Dumnezeu, face bine, ºi nu-l mai lãsaþi sã
facã nimic pentru tatãl sãu sau pentru mama sa’.” Ei dãdeau la o parte
porunca a cincea, ca ºi cum [396] n-ar fi fost de nici o valoare, dar se
þineau cu multã stãruinþã de tradiþiile bãtrânilor. Ei îi învãþau pe oameni
cã dedicarea averii lor templului era o datorie mai sfântã decât ajutorarea
pãrinþilor lor ºi cã, oricât ar fi fost de mare nevoia, era un sacrilegiu sã
dai tatãlui sau mamei vreo parte din ceea ce se consacrase în felul
acesta. Un copil care nu-ºi împlinea datoria putea sã pronunþe cuvântul
„Corban” asupra proprietãþii sale, consacrând-o în felul acesta lui
Dumnezeu, ºi putea sã o pãstreze pentru folosul propriu toatã viaþa, iar
dupã moarte o punea în slujba templului. În felul acesta el era liber
ca, atât în viaþã, cât ºi la moarte, sã nu-i onoreze pe pãrinþi ºi sã-i lip-
seascã de drepturile lor sub pretextul unei aºa-zise consacrãri lui
Dumnezeu.
Christos n-a diminuat niciodatã prin cuvânt sau faptã obligaþia omului
de a aduce daruri sau jertfe lui Dumnezeu. Christos Însuºi a dat îndru-
mãrile din lege cu privire la zecimi ºi daruri. Când era pe pãmânt, a
lãudat-o înaintea oamenilor pe femeia sãrmanã, care a dat în tezaurul
templului tot ce avea. Dar zelul fãþarnic pentru Dumnezeu al preoþilor
ºi rabinilor era o aparenþã cu care sã-ºi acopere dorinþa de înãlþare.
Oamenii erau înºelaþi. Ei purtau sarcini grele, pe care Dumnezeu nu le
impusese. Nici chiar ucenicii lui Christos nu erau liberi cu totul de jugul
care fusese pus asupra lor prin prejudecãþile moºtenite ºi prin autoritatea
rabinicã. Acum, dezvãluind adevãratul spirit al rabinilor, Iisus a cãutat
sã elibereze din sclavia tradiþiei pe toþi aceia care doreau din toatã
inima sã slujeascã pe Dumnezeu.
„Fãþarnicilor”, a zis El, adresându-Se iscoadelor ºirete, „bine a
proorocit Isaia despre voi, dupã cum este scris: ’Norodul acesta Mã
368
cinsteºte cu buzele, dar inima lui este departe de Mine. Degeaba Mã
cinstesc ei, dând învãþãturi care nu sunt decât niºte porunci omeneºti”.
Cuvintele lui Christos erau o acuzaþie pentru întregul sistem fariseic. El
declarã cã, aºezând pretenþiile lor mai presus de principiile divine, rabinii
se aºezau mai presus de Dumnezeu.
Delegaþii de la Ierusalim s-au umplut de mânie. Ei nu puteau sã-L
acuze pe Christos cã a cãlcat legea datã pe Sinai, deoarece El vorbea
ca apãrãtor al ei împotriva tradiþiilor. Marile precepte ale legii pe care
El le prezentase se arãtau într-un contrast izbitor cu rânduielile meschine
inventate de om.
Atât faþã de mulþime, cât ºi, mai târziu, mai pe deplin faþã de ucenici,
Iisus a arãtat cã întinarea nu vine din afarã, ci dinãuntru. Atât curãþia,
cât ºi necurãþia aparþin inimii. Fapta rea, cuvântul rãu, gândul rãu,
cãlcarea Legii lui Dumnezeu întineazã pe om, ºi nu neglijarea lucrurilor
din afarã. [397]
Ucenicii au observat mânia manifestatã de iscoade, când a fost
demascatã învãþãtura lor rãtãcitã. Ei au vãzut privirile lor încruntate ºi
au auzit cuvintele spuse printre dinþi, prin care îºi arãtau nemulþumirea
ºi dorinþa de rãzbunare. Uitând de câte ori Iisus dãduse dovadã cã El
citea în inimã ca într-o carte deschisã, ei I-au vorbit despre efectele
cuvintelor Sale. Sperând cã ar putea sã împace pe aceºti funcþionari de
stat înfuriaþi, ei I-au spus lui Christos: „ªtii cã fariseii au gãsit pricinã de
poticnire în cuvintele pe care le-au auzit?”
El a rãspuns: „Orice rãsad, pe care nu l-a sãdit Tatãl Meu cel ceresc,
va fi smuls din rãdãcinã”. Obiceiurile ºi tradiþiile aºa de mult apreciate
de rabini erau din lumea aceasta, nu din cer. Oricât de mare era
autoritatea lor faþã de popor, ele nu puteau sã reziste, dacã erau puse la
probã de Dumnezeu. Orice invenþie omeneascã pusã în locul poruncilor
lui Dumnezeu va fi socotitã ca fiind fãrã valoare, în ziua aceea când
„Dumnezeu va aduce orice faptã la judecatã, ºi judecata aceasta se va
face cu privire la tot ce este ascuns, fie bine, fie rãu” (Ecl. 12,14).
Înlocuirea poruncilor lui Dumnezeu prin precepte omeneºti n-a
încetat. Chiar ºi între creºtini se gãsesc aºezãminte ºi practici care n-au
Tradiþia

o temelie mai bunã decât tradiþiile pãrinþilor. Asemenea întocmiri, în-


temeiate pe autoritatea omeneascã, le-au înlocuit pe cele dumnezeieºti.
Oamenii se agaþã de tradiþiile lor, onoreazã obiceiurile ºi cultivã ura
369
împotriva acelora care cautã sã le arate greºeala. Astãzi, când suntem
invitaþi sã atragem atenþia asupra poruncilor lui Dumnezeu ºi a credinþei
lui Iisus, vedem aceeaºi vrãjmãºie care s-a dat pe faþã ºi în zilele lui
Christos. Despre poporul lui Dumnezeu din timpul sfârºitului, stã scris:
„Balaurul, mâniat pe femeie, s-a dus sã facã rãzboi cu rãmãºiþa seminþei
Christos, Lumina lumii

ei, care pãzesc poruncile lui Dumnezeu ºi þin mãrturia lui Iisus Christos”
(Apoc. 12,17).
„Dar orice rãsad, pe care nu l-a sãdit Tatãl Meu cel ceresc, va fi
smuls din rãdãcinã.” În locul autoritãþii aºa-numiþilor pãrinþi ai bisericii,
Dumnezeu ne porunceºte sã primim cuvântul Pãrintelui veºnic, Domnul
cerului ºi al pãmântului. Numai aici se aflã adevãrul neamestecat cu
rãtãcirea. David spune: „Sunt mai învãþat decât toþi învãþãtorii mei,
cãci mã gândesc la învãþãturile Tale. Am mai multã pricepere decât
bãtrânii, cãci pãzesc poruncile Tale” (Ps. 119,99.100). Toþi aceia care
primesc autoritatea omeneascã, obiceiurile bisericii sau tradiþiile
pãrinþilor sã ia aminte la avertizarea cuprinsã în cuvintele lui Christos:
„Degeaba Mã cinstesc ei, dând învãþãturi care nu sunt decât niºte porunci
omeneºti”. [398]

370
CAPITOLUL 43

BARIERELE SFÃRÂMATE

Mândria ºi prejudecata au înãlþat puternice ziduri


de despãrþire între diferitele clase de oameni.
Christos ºi misiunea Sa au fost înfãþiºate greºit ºi
mulþimi întregi de oameni simt cã sunt despãrþite cu
totul de lucrarea Evangheliei. Dar ei nu trebuie sã
se simtã despãrþiþi de Christos. Nu existã bariere pe
care Satana sã le poatã ridica ºi pe care credinþa
sã nu le depãºeascã.

DUPÃ ÎNTÂLNIREA CU FARISEII, Iisus S-a retras din Caper-


naum ºi, strãbãtând Galilea, a mers cãtre þinutul muntos de la hotarele
Feniciei. Privind spre apus, putea sã vadã, pe câmpia de la poale, oraºele
vechi, Tirul ºi Sidonul, cu templele lor pãgâneºti, palatele lor mãreþe,
târgurile ºi porturile pline de corãbii. În depãrtare, se întindea faþa
albastrã ºi nemãrginitã a Mediteranei, peste care trimiºii Evangheliei
aveau sã ducã vestea cea bunã pânã la centrele marelui imperiu uni-
versal. Dar încã nu venise timpul. Lucrarea care-I stãtea înainte avea Barierele sfãrâmate
sã-i pregãteascã pe ucenici pentru misiunea lor. Venind în aceastã
regiune, El spera sã gãseascã locul liniºtit ºi retras pe care nu-l aflase
în Betsaida. Dar nu numai acesta era scopul pentru care pornise în
aceastã cãlãtorie.
„Iatã cã o femeie canaanitã a venit din þinuturile acelea ºi a început
sã strige cãtre El: ’Ai milã de mine, Doamne, Fiul lui David! Fiicã-mea
este muncitã rãu de un drac’” (Mat. 15,22). Oamenii din þinutul acesta 371

erau din neamul vechilor canaaniþi. Ei erau idolatri ºi erau dispreþuiþi ºi


urâþi de iudei. Din aceastã clasã fãcea parte ºi femeia care a venit la

Capitolul acesta se bazeazã pe cele relatate în Matei 15,21-28; Marcu 7,24-36.


Christos, Lumina lumii

Iisus. Era pãgânã ºi, din cauza aceasta, exclusã de la avantajele de


care se bucurau iudeii în fiecare zi. [399] Printre fenicieni, trãiau mulþi
iudei ºi vestea despre lucrarea lui Christos pãtrunsese în aceastã regiune.
Unii oameni ascultaserã cuvintele Lui ºi fuseserã martori la lucrãrile
Lui minunate. Femeia aceasta auzise despre profetul care, dupã cum
se spunea, vindeca tot felul de boli. Când a auzit despre puterea Lui,
nãdejdea a încolþit în inima ei. Inspiratã de iubirea maternã, s-a hotãrât
sã-I înfãþiºeze cazul fiicei sale. Hotãrârea puternicã era sã aducã durerea
ei la Iisus. El trebuia sã-i vindece copila. Cãutase ajutor la zeii pãgâni,
dar nu primise nici o uºurare. ªi din când în când era ispititã sã se
gândeascã: Ce poate sã facã pentru mine acest Învãþãtor iudeu? Dar
se spunea cã El vindecã tot felul de boli, indiferent dacã cei care vin la
El pentru ajutor sunt bogaþi sau sãraci. S-a hotãrât sã nu piardã unica ei
ocazie.
Christos cunoºtea situaþia acestei femei. ªtia cã ea dorea sã-L vadã
ºi i-a ieºit în cale. Ajutând-o în necazul ei, putea sã dea o exemplificare
a lecþiei pe care intenþiona sã o lase. Din cauza aceasta îi adusese ºi pe
ucenici în aceastã regiune. El dorea ca ei sã vadã neºtiinþa din oraºele
ºi satele vecine cu þara lui Israel. Oamenii cãrora li se dãduse orice
ocazie de a înþelege adevãrul nu cunoºteau nevoile celor din jurul lor.
Nici un efort nu se fãcea pentru a ajuta sufletele care se aflau în întu-
neric. Zidul de despãrþire pe care-l ridicase mândria iudeilor îi fãcea
chiar ºi pe ucenici sã nu aibã iubire faþã de lumea pãgânã. Dar aceste
bariere trebuiau sã fie sfãrâmate.
Christos n-a rãspuns imediat la cererea femeii. El a primit-o pe aceastã
reprezentantã a unui neam dispreþuit aºa cum ar fi fãcut un iudeu. El
dorea ca ucenicii sã fie impresionaþi de purtarea rece ºi fãrã inimã, pe
care iudeii ar fi manifestat-o faþã de aceastã femeie, ºi de felul milostiv
în care El voia ca ei sã trateze asemenea dureri, cum s-a dovedit mai
târziu, când i-a împlinit cererea.
Cu toate cã Iisus n-a rãspuns, femeia nu ºi-a pierdut credinþa. În
372
timp ce El mergea mai departe, ca ºi cum n-ar fi auzit-o, ea L-a urmat,
stãruind în cererile ei. Supãraþi de vorbele ei plictisitoare, ucenicii I-au
cerut lui Iisus sã-i spunã femeii sã plece. Ei vedeau cã Domnul o trata
cu indiferenþã ºi, din cauza aceasta, gândeau cã Lui Îi face plãcere
prejudecata iudeilor împotriva canaaniþilor. Dar femeia se ruga de un
Mântuitor milos ºi, ca rãspuns la cererea ucenicilor, Iisus a zis: „Eu nu
sunt trimis decât la oile pierdute ale casei [400] lui Israel”. Deºi acest
rãspuns pãrea sã fie în acord cu prejudecata iudeilor, era mai mult o
mustrare pentru ucenici, pe care ei au înþeles-o când ºi-au amintit ceea
ce le spusese El adesea – cã a venit în lume sã mântuiascã pe toþi cei
care voiau sã-L primeascã.
Femeia a cerut cu ºi mai mare stãruinþã sã fie ascultatã, plecân-
du-se la picioarele lui Christos ºi strigând: „Doamne, ajutã-mã”. Iisus,
fãcându-Se cã încã respinge rugãmintea ei, aºa cum cerea prejudecata
nemiloasã a iudeilor, a rãspuns: „Nu este bine sã iei pâinea copiilor ºi
s-o arunci la cãþei”. Aceasta voia sã spunã cã nu era drept sã reverse
binecuvântãrile aduse pentru poporul favorizat de Dumnezeu asupra
celor îndepãrtaþi ºi strãini de Israel. Rãspunsul ar fi descurajat-o pe o
persoanã mai puþin hotãrâtã. Dar femeia a vãzut cã ºansa ei venise.
Sub refuzul aparent al lui Iisus, ea a vãzut o milã pe care El n-a putut sã
o ascundã. „Da, Doamne”, a rãspuns ea, „dar ºi cãþeii mãnâncã
firimiturile care cad de la masa stãpânilor.” În timp ce copiii stãpânului
mãnâncã la masa tatãlui lor, cãþeii nu rãmân nici ei flãmânzi. Ei au
dreptul la firimiturile care cad de la masa îmbelºugatã. Tot astfel, dacã
lui Israel i s-au dat multe binecuvântãri, nu se gãsea o binecuvântare ºi
pentru ea? Ea era privitã ca un câine, dar atunci nu putea sã aibã
pretenþie, ca ºi un câine, sã primeascã o fãrâmã din belºugul Lui?
Iisus tocmai plecase din câmpul Sãu de lucru, din cauzã cã fariseii ºi
cãrturarii cãutau sã-I ia viaþa. Ei murmurau ºi se plângeau. Dãdeau pe
faþã necredinþã ºi urã ºi refuzau salvarea oferitã atât de generos. Aici Barierele sfãrâmate
Christos întâlneºte pe cineva dintr-un neam nefericit ºi dispreþuit, care
nu fusese favorizat cu lumina Cuvântului lui Dumnezeu; totuºi ea se
supune îndatã influenþei divine a lui Christos ºi are credinþã în puterea
Lui de a-i da ajutorul cerut. Ea se roagã pentru firimiturile care cad de
la masa Stãpânului. Dacã poate sã aibã privilegiile unui câine, e
bucuroasã sã fie privitã ca un câine. Ea n-are prejudecãþi religioase
373
sau naþionale, nici mândrie care sã-i influenþeze conduita ºi Îl recunoaºte
îndatã pe Iisus ca Mântuitor ºi ca fiind în stare sã împlineascã tot ceea
ce ea cere de la El.
Mântuitorul e mulþumit. A pus la probã credinþa ei în El. Prin purtarea
faþã de aceastã femeie, El a arãtat cã ea, care era privitã ca o îndepãrtatã
Christos, Lumina lumii

de Israel, nu mai e strãinã, ci un copil în casa lui Dumnezeu. Fiind copil,


are privilegiul sã se împãrtãºeascã de darurile Tatãlui. Acum Christos
îi împlineºte rugãmintea ºi terminã învãþãtura datã ucenicilor. Întor-
cându-Se cãtre ea, cu o privire plinã de milã ºi de iubire, El zice: „O,
femeie, mare este credinþa ta; [401] facã-þi-se cum voieºti”. Din ceasul
acela, fiica ei s-a însãnãtoºit. Demonul n-a mai tulburat-o. Femeia a
plecat mãrturisind pe Mântuitorul ei, fericitã cã i s-a împlinit rugãciunea.
Aceasta a fost singura minune sãvârºitã de Iisus în timpul acestei
cãlãtorii. Tocmai pentru împlinirea acestei fapte a mers El la hotarele
Tirului ºi Sidonului. El dorea sã vinã în ajutorul femeii îndurerate ºi, în
acelaºi timp, sã lase o pildã a lucrãrii Sale pline de har faþã de un neam
dispreþuit, pentru folosul ucenicilor Sãi, atunci când El urma sã nu mai
fie împreunã cu ei. El voia sã-i întoarcã de la exclusivismul iudaic la
interesul de a lucra ºi pentru alþii, nu numai pentru poporul lor.
Iisus voia sã dezvãluie tainele adânci ale adevãrului, care fuseserã
ascunse timp de veacuri, ºi anume ca neamurile sã fie împreunã-moºte-
nitoare cu iudeii ºi sã ia parte „la aceeaºi fãgãduinþã în Christos, prin
Evanghelie” (Efes. 3,6). Ucenicii înþelegeau greu acest adevãr ºi Învãþã-
torul divin le-a dat învãþãturã peste învãþãturã. Rãsplãtind credinþa
sutaºului din Capernaum ºi predicând Evanghelia locuitorilor din
Sihar, El dãduse ºi mai înainte dovadã cã nu împãrtãºeºte intoleranþa
iudeilor. Dar samaritenii aveau oarecare cunoºtinþã despre Dumnezeu,
iar sutaºul fãcuse bine lui Israel. Acum Iisus i-a pus pe ucenici în legãturã
cu o pãgânã, pe care o socoteau ca neavând vreun motiv în plus faþã
de alþii din neamul ei sã aºtepte un bine de la El. Domnul voia sã dea o
pildã de felul cum trebuie sã fie tratate asemenea persoane. Ucenicii
se gândeau cã El împãrþise prea uºor darurile harului Sãu. El voia sã le
arate cã iubirea Sa nu trebuie sã fie mãrginitã la o anumitã rasã sau
naþiune.
Când a zis: „Eu nu sunt trimis decât la oile pierdute ale casei lui
Israel”, El a spus adevãrul ºi, în lucrarea Sa pentru femeia canaanitã,
374
El κi îndeplinea însãrcinarea. Femeia aceasta era una dintre oile pier-
dute, pe care copiii lui Israel ar fi trebuit sã le salveze. Christos îndeplinea
tocmai însãrcinarea datã lor, lucrarea pe care o neglijaserã ei.
Faptul acesta a deschis mai bine mintea ucenicilor pentru lucrarea
pe care urmau s-o facã între neamuri. Ei au vãzut un foarte mare
câmp de lucru în afara Iudeii. Au vãzut fiinþe apãsate de întristãri
necunoscute celor mai favorizaþi. Între aceia pe care fuseserã învãþaþi
sã îi dispreþuiascã, erau suflete care doreau ajutor de la puternicul
Vindecãtor, flãmânzind dupã lumina adevãrului, care fusese datã iudeilor
cu atâta îmbelºugare.
Mai târziu, când iudeii s-au îndepãrtat ºi mai mult de ucenici, deoarece
declaraserã cã Iisus este Mântuitorul lumii, [402] ºi când zidul de des-
pãrþire dintre iudei ºi neamuri fusese sfãrâmat prin moartea lui Christos,
învãþãtura aceasta ºi altele asemãnãtoare, care arãtau cãtre lucrarea
Evangheliei neîmpiedicatã de obiceiuri sau de naþionalitate, au avut o
puternicã influenþã asupra trimiºilor lui Christos, pentru a-i îndruma în
lucrarea lor.
Vizita Mântuitorului în Fenicia ºi minunea sãvârºitã acolo aveau un
scop mai mare. Lucrarea n-a fost sãvârºitã numai pentru femeia neno-
rocitã ºi pentru ucenicii Sãi ºi aceia care primeau lucrarea lor, ci ºi
pentru ca „voi sã credeþi cã Iisus este Christosul, Fiul lui Dumnezeu; ºi
crezând, sã aveþi viaþã în Numele Lui” (Ioan 20,31). Aceleaºi puteri
care îi despãrþeau pe oameni de Christos acum peste o mie opt sute de
ani sunt la lucru ºi azi. Spiritul care a ridicat zidul de despãrþire dintre
iudei ºi neamuri lucreazã încã. Mândria ºi prejudecata au înãlþat
puternice ziduri de despãrþire între diferitele clase de oameni. Christos
ºi misiunea Sa au fost înfãþiºate greºit ºi mulþi oameni simt cã sunt
despãrþiþi cu totul de lucrarea Evangheliei. Dar ei nu trebuie sã se simtã
despãrþiþi de Christos. Nu existã bariere pe care Satana sã le poatã
ridica ºi pe care credinþa sã nu le depãºeascã. Barierele sfãrâmate
În credinþã, femeia din Fenicia s-a ridicat împotriva barierelor ridi-
cate între iudei ºi neamuri. Fãrã a þine seama de descurajare sau de
aparenþele care ar fi dus-o la îndoialã, ea s-a încrezut în iubirea Mân-
tuitorului. Astfel doreºte Christos ca noi sã ne încredem în El. Binecu-
vântãrile mântuirii sunt pentru orice fiinþã. Nimic altceva decât propria
alegere îl poate face pe orice om sã devinã pãrtaº la fãgãduinþa lui
375
Christos prin Evanghelie.
Dumnezeu urãºte ideea de clasã privilegiatã. El nu vrea sã ºtie
nimic despre lucruri de felul acesta. Înaintea Lui, viaþa tuturor oamenilor
are aceeaºi valoare. El „a fãcut ca toþi oamenii ieºiþi dintr-unul singur
sã locuiascã pe toatã faþa pãmântului; le-a aºezat anumite vremi ºi a
Christos, Lumina lumii

pus anumite hotare locuinþei lor, ca ei sã caute pe Dumnezeu ºi sã se


sileascã sã-L gãseascã bâjbâind, mãcar cã nu este departe de fiecare
dintre noi”. Fãrã deosebire de vârstã, rang, naþionalitate sau privilegiu
religios, toþi sunt invitaþi sã vinã la El ºi sã trãiascã. „Oricine crede în El
nu va fi dat de ruºine, deoarece nu este deosebire.” „Nu mai este nici
iudeu, nici grec; nu mai este nici rob, nici slobod.” „Bogatul ºi sãracul
se întâlnesc; Domnul i-a fãcut ºi pe unul, ºi pe altul.” „Toþi au acelaºi
Domn, care este bogat în îndurare pentru toþi cei ce-L cheamã. Fiindcã
oricine va chema Numele Domnului, va fi mântuit” (Fapte 17,26.27;
Gal. 3,28; Prov. 22,2; Rom. 10,11-13). [403]

376
CAPITOLUL 44

ADEVÃRATUL SEMN

Schimbarea în inima omului ºi transformarea


caracterului constituie o minune care descoperã un
Mântuitor pururea viu, care lucreazã pentru a mântui.
O viaþã statornicã în Christos este o mare minune.
În predicarea Cuvântului lui Dumnezeu, semnul care
trebuie sã se dea pe faþã acum ºi totdeauna este
prezenþa Duhului Sfânt, care sã facã din Cuvânt o
putere de renaºtere pentru aceia care îl aud.

„IISUS A PÃRÃSIT ÞINUTUL TIRULUI ºi a venit iarãºi prin


Sidon la Marea Galileii, trecând prin þinutul Decapole” (Marcu 7,31).
În þinutul Decapole, fuseserã vindecaþi cei doi demonizaþi din
Gherghesa. În locul acesta, oamenii, alarmaþi de pierderea porcilor,
stãruiserã pe lângã Iisus sã plece din mijlocul lor. Dar ei auziserã între
timp cuvintele solilor lãsaþi de El în urmã ºi se nãscuse în ei dorinþa de
a-L vedea. Când a venit din nou în þinutul acela, oamenii s-au adunat în
jurul Lui ºi I-au adus un om surd, care vorbea anevoie. Iisus nu l-a
vindecat pe om aºa cum avea obiceiul, numai prin cuvânt. Luându-l la
Adevãratul semn

o parte din mulþime, a pus degetele în urechile lui ºi i-a atins limba;
privind spre cer, El a suspinat, gândindu-Se la urechile care nu voiau sã
se deschidã înaintea adevãrului ºi la limbile care refuzaserã sã-L
recunoascã pe Mântuitorul. La cuvântul „Deschide-te!”, omul a putut
din nou sã vorbeascã ºi, neþinând seamã de porunca de a nu spune
nimãnui, a povestit pretutindeni istoria vindecãrii lui. 377

Iisus a urcat pe un munte ºi acolo mulþimea a alergat la El, aducân-


du-i pe bolnavi ºi pe schilozi ºi aºezându-i la picioarele Lui. El i-a vin-
Capitolul acesta se bazeazã pe cele relatate în Matei 15,29-39; 16,1-12; Marcu 7,31-37;
8,1-21.
Christos, Lumina lumii

decat pe toþi ºi oamenii, aºa pãgâni cum erau, preamãreau pe Dumnezeul


lui Israel. Timp de trei zile au continuat sã se adune în jurul Mântuitorului,
dormind noaptea sub cerul liber, iar ziua îmbulzindu-se, gata sã asculte
cuvintele lui Christos ºi sã vadã lucrãrile Lui. Dupã trei [404] zile, hrana
lor se isprãvise. Iisus nu voia sã le dea drumul flãmânzi ºi le-a spus
ucenicilor sã le dea ei de mâncare. Ucenicii ºi-au manifestat din nou
necredinþa. La Betsaida ei vãzuserã cum, prin binecuvântarea lui Christos,
puþinul pe care-l aveau îndestulase cu hranã toatã mulþimea, dar acum
ei n-au adus tot ce aveau cu încrederea în puterea Lui de a-l înmulþi
pentru gloatele înfometate. Mai mult, cei pe care îi hrãnise la Betsaida
erau iudei, dar aceºtia erau neamuri ºi pãgâni. Prejudecata iudaicã era
încã plinã de putere în inima ucenicilor ºi ei I-au rãspuns lui Iisus: „Cum
ar putea cineva sã sature cu pâine pe oamenii aceºtia, aici, într-un loc
pustiu?” Dar, ascultãtori de cuvântul Lui, au adus ceea ce aveau –
ºapte pâini ºi doi peºti. Mulþimea a fost hrãnitã ºi s-au adunat ºapte
coºuri mari de firimituri. Patru mii de bãrbaþi, afarã de femei ºi copii, au
fost întãriþi prin hranã ºi Iisus le-a dat drumul sã plece cu inima voioasã
ºi recunoscãtoare.
Luând apoi o corabie, a strãbãtut marea împreunã cu ucenicii spre
Magdala, la capãtul de miazãzi al câmpiei Ghenezaretului. În þinutul
Tirului ºi al Sidonului, inima Lui fusese reînvioratã de încrederea deplinã
a femeii siro-feniciene. Locuitorii pãgâni din Decapole Îl primiserã cu
bucurie. Acum, când a coborât din nou în Galilea, unde puterea Lui se
manifestase mai mult decât oriunde, unde se sãvârºiserã cele mai multe
fapte de îndurare ale Lui ºi unde dãduse învãþãturile Sale, a fost
întâmpinat cu necredinþã dispreþuitoare.
O delegaþie de farisei se unise cu reprezentanþii saducheilor bogaþi
ºi semeþi, partid al preoþilor, al necredincioºilor ºi al aristocraþiei neamului.
Cele douã partide fuseserã într-o vrãjmãºie grozavã. Saducheii cãutau
sã câºtige prin linguºiri favoarea puterii cârmuitoare, pentru a-ºi menþine
poziþia ºi autoritatea. Pe de altã parte, fariseii cultivau ura poporului
împotriva romanilor, aºteptând cu nerãbdare timpul când puteau sã
378
scuture jugul cuceritorilor. Dar fariseii ºi saducheii s-au unit acum
împotriva lui Christos. Cei care se aseamãnã se adunã ºi rãul, oriunde
ar exista, se uneºte cu rãul pentru nimicirea binelui. [405]
De astã datã, fariseii ºi saducheii au venit la Christos, cerând un
semn din cer. Când israeliþii, în zilele lui Iosua, au mers sã se lupte cu
canaaniþii la Bet-Horon, soarele s-a oprit la porunca celui care îi
conducea pânã a fost câºtigatã biruinþa ºi multe minuni asemãnãtoare
se sãvârºiserã în istoria lor. Un semn asemãnãtor se cerea de la Iisus.
Dar nu de astfel de semne aveau nevoie iudeii. Lor nu le era de folos
un simplu semn exterior. Ceea ce le trebuia nu era o iluminare inte-
lectualã, ci o înnoire spiritualã.
„Fãþarnicilor”, le-a zis Iisus, „faþa cerului ºtiþi s-o deosebiþi” – studiind
cerul, ei puteau sã prevadã vremea – „ºi semnele vremurilor nu le
puteþi deosebi?” Chiar cuvintele lui Christos, rostite în puterea Duhului
Sfânt care îi convingea de pãcat, erau semnul pe care Dumnezeu îl
dãduse pentru mântuirea lor. ªi semne direct din cer se dãduserã pentru
a adeveri misiunea lui Christos. Cântecul îngerilor cãtre pãstori, steaua
care îi cãlãuzise pe magi, porumbelul ºi glasul care au venit din cer la
botezul Lui erau mãrturii date în favoarea Lui.
„Iisus a suspinat adânc în duhul Sãu ºi a zis: ’Pentru ce cere neamul
acesta un semn?’” „Nu i se va da alt semn, decât semnul proorocului
Iona”. Dupã cum Iona a stat trei zile ºi trei nopþi în pântecele peºtelui,
ºi Christos trebuia sã stea acelaºi timp „în inima pãmântului”. ªi dupã
cum predica lui Iona fusese un semn pentru cei din Ninive, tot aºa ºi
predica lui Christos trebuia sã fie un semn pentru generaþia Lui. Dar ce
contrast în primirea Cuvântului! Locuitorii metropolei pãgâne s-au
cutremurat când au auzit avertizarea de la Dumnezeu. Regi ºi nobili
s-au umilit, cei mari ºi cei mici au strigat împreunã cãtre Dumnezeul
cerului ºi lor le-a fost dat harul Sãu. „Bãrbaþii din Ninive se vor scula
alãturi de neamul acesta în ziua judecãþii”, a spus Iisus, „ºi-l vor osândi,
pentru cã ei s-au pocãit la propovãduirea lui Iona; ºi iatã cã aici este
Adevãratul semn

Unul mai mare decât Iona” (Mat. 12,40.41).


Fiecare minune sãvârºitã de Iisus era un semn al divinitãþii Sale. El
sãvârºea întocmai lucrarea prevestitã despre Mesia; dar, pentru farisei,
aceste fapte ale milei erau o realã ofensã. Mai marii iudeilor priveau cu
o crudã indiferenþã la suferinþele oamenilor. În multe cazuri, egoismul
379
ºi nedreptãþile lor cauzaserã suferinþa pe care o alina Christos. În felul
acesta, minunile Lui erau o mustrare pentru ei.
Ceea ce-i fãcea pe iudei sã lepede lucrarea Mântuitorului era tocmai
cea mai puternicã dovadã a caracterului Sãu divin. Însemnãtatea cea
mai mare a minunilor Sale se vedea în faptul cã ele erau împlinite pentru
Christos, Lumina lumii

binecuvântarea oamenilor. [406] Cea mai evidentã dovadã cã El venea


de la Dumnezeu era faptul cã viaþa Lui descoperea caracterul lui
Dumnezeu. El împlinea lucrãrile ºi rostea cuvintele lui Dumnezeu. O
astfel de viaþã este cea mai mare minune.
Când, în zilele noastre, este prezentatã solia adevãrului, se gãsesc
mulþi care, asemenea iudeilor, strigã: „Aratã-ne un semn! Fã o minune!”
Christos n-a sãvârºit nici o minune la cererea fariseilor. El n-a fãcut în
pustie nici o minune, ca rãspuns la insinuãrile lui Satana. Nici nouã nu
ne dã putere pentru a ne rãzbuna sau pentru a satisface cererile necre-
dinþei sau ale mândriei. Dar Evanghelia nu e lipsitã de semnul originii ei
dumnezeieºti. Nu e o minune faptul cã noi putem sã ne smulgem din
robia lui Satana? Vrãjmãºia împotriva lui Satana nu izvorãºte din inima
omului, ci este sãditã prin harul lui Dumnezeu. Când cineva, care a fost
stãpânit de o voinþã încãpãþânatã ºi rãtãcitã, este eliberat ºi se supune
din toatã inima atracþiei puterii lui Dumnezeu, se sãvârºeºte o minune,
ca atunci când cineva, care a fost într-o mare rãtãcire, ajunge sã în-
þeleagã adevãrul moral. De fiecare datã când o persoanã se converteºte
ºi învaþã sã-L iubeascã pe Dumnezeu ºi sã þinã poruncile Lui, se
împlineºte fãgãduinþa lui Dumnezeu: „Vã voi da o inimã nouã ºi voi
pune în voi un duh nou” (Ezech. 36,26). Schimbarea în inima omului ºi
transformarea caracterului constituie o minune care descoperã un
Mântuitor pururea viu, care lucreazã pentru a mântui. O viaþã statornicã
în Christos este o mare minune. În predicarea Cuvântului lui Dumnezeu,
semnul care trebuie sã se dea pe faþã acum ºi totdeauna este prezenþa
Duhului Sfânt, care sã facã din Cuvânt o putere de renaºtere pentru
aceia care îl aud. Aceasta este mãrturia datã de Dumnezeu în faþa
lumii despre misiunea dumnezeiascã a Fiului Sãu.
Cei care doreau un semn de la Iisus îºi împietriserã atât de mult
inimile în necredinþã, încât n-au vãzut în caracterul Sãu chipul lui
Dumnezeu. Ei nu voiau sã vadã cã misiunea Lui era o împlinire a
profeþiilor Scripturilor. În parabola cu omul bogat ºi sãracul Lazãr, Iisus
380
le-a spus fariseilor: „Dacã nu ascultã pe Moise ºi pe prooroci, nu vor
crede nici chiar dacã ar învia cineva din morþi” (Luca 16,31). Nu mai
putea fi dat nici un semn în cer sau pe pãmânt care sã-i ajute.
Iisus „a suspinat adânc în duhul Sãu” ºi, întorcându-Se de la grupul
batjocoritor, S-a urcat în corabie cu ucenicii. Într-o tãcere tristã, ei au
strãbãtut lacul din nou. Cu toate acestea, nu s-au întors la locul din care
plecaserã, ci s-au îndreptat spre Betsaida, aproape de locul unde fuseserã
hrãniþi cei cinci mii. În timp ce se apropiau de locul acela, Iisus a zis:
„Luaþi seama ºi pãziþi-vã de aluatul Fariseilor ºi al [407] Saducheilor”.
Iudeii obiºnuiau, din zilele lui Moise, sã îndepãrteze aluatul din casele
lor în timpul Paºtelui, cãci fuseserã învãþaþi sã-l socoteascã un simbol
al pãcatului. Dar ucenicii nu L-au înþeles pe Iisus. La plecarea lor grãbitã
de la Magdala, uitaserã sã ia pâine ºi nu aveau cu ei decât o singurã
pâine. De astã datã, au crezut cã Christos îi avertiza sã nu cumpere
pâinea fariseilor sau a saducheilor. Lipsa lor de credinþã ºi de pãtrundere
spiritualã îi fãcuse de multe ori sã înþeleagã greºit cuvintele lui Iisus.
Acum, Iisus i-a mustrat pentru cã au crezut cã El, care a hrãnit mii de
oameni cu câteva pâini ºi câþiva peºti, S-ar fi gândit în solemnele Lui
avertizãri mai mult la hrana pãmânteascã, pieritoare. Exista primejdia
ca raþionamentele iscusite ale fariseilor ºi saducheilor sã-i influenþeze
ºi pe ucenicii Sãi prin necredinþã, fãcându-i sã se gândeascã în mod
uºuratic la lucrãrile lui Christos.
Ucenicii erau înclinaþi sã creadã cã Domnul ar fi trebuit sã împlineascã
cererea pentru un semn din cer. Ei credeau cã El este în stare sã facã
lucrul acesta ºi cã un semn i-ar fi redus pe vrãjmaºii Lui la tãcere. Ei
nu observaserã fãþãrnicia acestor batjocoritori.
Dupã luni de zile, „când se strânseserã noroadele cu miile, aºa cã
se cãlcau unii pe alþii”, Iisus a repetat aceeaºi învãþãturã. El „a început
sã spunã ucenicilor Sãi: ’Mai întâi de toate, pãziþi-vã de aluatul Fari-
seilor, care este fãþãrnicia’” (Luca 12,1).
Aluatul pus în fãinã lucreazã pe neobservate, schimbând toatã plã-
Adevãratul semn

mãdeala, fãcând-o asemenea lui [1 Cor. 5,6 u.p.]. Tot astfel, dacã se
îngãduie fãþãrniciei sã locuiascã în inimã, ea pãtrunde în caracter ºi în
viaþã. Un exemplu izbitor de fãþãrnicie fariseicã, pe care Christos o
mustrase condamnând-o, era practica prin care se admitea neglijarea
datoriilor filiale sub pretenþia unei dãrnicii faþã de templu, care era numitã
381
„Corban”. Cãrturarii ºi fariseii strecurau învãþãturi amãgitoare. Ei
ascundeau adevãrata tendinþã a învãþãturilor lor ºi foloseau orice ocazie
pentru a le strecura cu mãiestrie în mintea ascultãtorilor lor. Aceste
principii false, o datã primite, lucrau asemenea aluatului în fãinã,
pãtrunzând ºi transformând caracterul. Tocmai învãþãtura aceasta
Christos, Lumina lumii

înºelãtoare fãcea ca oamenii sã primeascã aºa de greu cuvintele lui


Christos.
Aceleaºi influenþe lucreazã ºi astãzi prin aceia care cautã sã explice
Legea lui Dumnezeu în aºa fel, încât sã se conformeze cu practicile
lor. Oamenii aceºtia nu atacã legea pe faþã, ci prezintã [408] teorii specu-
lative, care îi submineazã principiile. Ei o explicã în aºa fel, încât sã-i
distrugã puterea.
Fãþãrnicia fariseilor era rezultatul egoismului. Þinta vieþii lor era
proslãvirea proprie. Lucrul acesta i-a fãcut sã perverteascã ºi sã aplice
greºit Scripturile ºi i-a orbit faþã de misiunea lui Christos. Pânã ºi uce-
nicii Domnului Christos erau în primejdia de a cultiva acest rãu subtil.
Aceia care se numãrau printre urmaºii lui Iisus, dar nu pãrãsiserã totul
pentru a deveni ucenicii Lui, erau influenþaþi într-o mare mãsurã de ra-
þionamentele fariseilor. Adesea, ei se zbãteau între credinþã ºi necre-
dinþã ºi nu pãtrundeau comorile de înþelepciune ascunse în Christos.
Nici mãcar ucenicii, deºi pe dinafarã pãrãsiserã totul pentru Christos,
nu încetaserã în inima lor sã umble dupã lucruri mari. Spiritul acesta
provocase cearta cu privire la cine trebuie sã fie mai mare. Spiritul
acesta s-a aºezat între ei ºi Christos, fãcându-i sã aibã aºa de puþinã
simpatie faþã de misiunea Sa plinã de sacrificiu de sine ºi sã înþeleagã
aºa de greu taina mântuirii. Dupã cum aluatul, dacã este lãsat sã-ºi
desãvârºeascã lucrarea, va produce stricãciune ºi decãdere, tot astfel
spiritul egoist, dacã e cultivat, produce pervertirea ºi ruina sufletului.
Cât de rãspândit este acest pãcat subtil ºi înºelãtor între urmaºii de
astãzi ai Domnului, ca ºi pe vremuri! De câte ori slujirea lui Christos ºi
pãrtãºia noastrã unul cu altul sunt întinate de dorinþa tainicã de a înãlþa
eul! Cât de grãbit este gândul ca eul sã fie satisfãcut ºi cât de mare
dorinþa dupã aprobarea oamenilor! Iubirea de sine ºi dorinþa de a gãsi o
cale mai uºoarã decât cea rânduitã de Dumnezeu duc la înlocuirea
preceptelor dumnezeieºti cu teorii ºi tradiþii omeneºti. Chiar pentru
ucenicii Sãi sunt rostite cuvintele de avertizare ale lui Christos: „Luaþi
382
seama ºi feriþi-vã de aluatul fariseilor”.
Religia lui Christos este însãºi sinceritatea. Zelul pentru slava lui
Dumnezeu este motivul sãdit de Duhul Sfânt ºi numai lucrarea puternicã
a Duhului îl poate sãdi. Numai puterea lui Dumnezeu poate sã izgo-
neascã egoismul ºi fãþãrnicia. Semnul lucrãrii Sale este schimbarea
aceasta. Când credinþa pe care o primim distruge egoismul ºi fãþãrnicia,
dacã ne conduce sã cãutãm slava lui Dumnezeu, ºi nu slava proprie,
putem ºti cã este o religie adevãratã. „Tatã, proslãveºte Numele Tãu”
(Ioan 12,28) a fost nota dominantã a vieþii lui Christos ºi, dacã Îl urmãm,
aceasta va fi ºi nota dominantã a vieþii noastre. El ne porunceºte „sã
umblãm cum a umblat El” ºi „prin aceasta ºtim cã Îl cunoaºtem, dacã
pãzim poruncile Lui” (1 Ioan 2,6.3). [409]

Adevãratul semn

383
CAPITOLUL 45

UMBRELE CRUCII

Iubirea faþã de sufletele pentru care a murit Christos


înseamnã rãstignirea eului... Creºtinul trebuie sã-ºi
dea totdeauna seama cã s-a consacrat lui Dumnezeu
ºi cã trebuie sã descopere lumii pe Christos în
caracter. Sacrificiul de sine, simpatia, iubirea, date
pe faþã în viaþa lui Christos, trebuie sã se arate din
nou în viaþa celui care lucreazã pentru Dumnezeu.

LUCRAREA LUI CHRISTOS PE PÃMÂNT înainta cu gra-


bã cãtre sfârºit. În faþa Lui, se conturau în mod viu scenele cãtre care
se îndreptau paºii Sãi. Încã înainte de a lua asuprã-ªi natura ome-
neascã, El a vãzut în întregime drumul pe care trebuia sã meargã pentru
a mântui ce era pierdut. Fiecare durere care-I sfâºia inima, fiecare
insultã aruncatã asupra capului Sãu, fiecare lipsã pe care era chemat
sã o îndure fuseserã descoperite în faþa Lui, înainte de a lãsa coroana
ºi haina împãrãteascã ºi a Se coborî de pe tron pentru a îmbrãca dum-
nezeirea cu natura omeneascã. Drumul de la staul pânã la Golgota
fusese descoperit înaintea ochilor Sãi. Cunoºtea groaza care avea sã
vinã asupra Lui. ªtia totul ºi, cu toate acestea, a zis: „Iatã-Mã cã vin –
în sulul cãrþii este scris despre Mine – vreau sã fac voia Ta, Dumnezeule!
ªi Legea Ta este în fundul inimii Mele” (Ps. 40,7.8).
El avea fãrã încetare înaintea Sa rezultatele lucrãrii Sale. Viaþa Sa
pãmânteascã, plinã de muncã grea ºi sacrificiu de sine, era învioratã de
384 gândul cã munca aceasta nu va fi în zadar. Dând viaþa Sa pentru viaþa
oamenilor, El urma sã recâºtige lumea pentru ascultarea de Dumnezeu.
Cu toate cã trebuia sã primeascã mai întâi botezul sângelui, cu toate cã
Capitolul acesta se bazeazã pe cele relatate în Matei 16,13-28; Marcu 8,27-38;
Luca 9,18-27.
pãcatele lumii aveau sã apese asupra sufletului Sãu nevinovat, cu toate
cã asupra Lui se lãsase umbra unor suferinþe de nedescris, totuºi, pentru
bucuria ce-I era aºezatã înainte, a ales sã sufere crucea ºi a dispreþuit
ocara.
Pentru cei aleºi sã-I fie conlucrãtori în lucrarea Sa, scenele care
stãteau în faþa Lui erau încã ascunse; dar se apropia vremea când
trebuiau [410] sã priveascã agonia Lui. Ei trebuiau sã-L vadã pe Acela
pe care-L iubeau ºi în care se încredeau dat în mâinile vrãjmaºilor Sãi
ºi atârnat pe crucea Calvarului. În curând, El trebuia sã-i pãrãseascã ºi
ei aveau sã dea piept cu lumea, fãrã mângâierea prezenþei Sale vizibile.
El ºtia cât de grozav urmau sã-i persecute ura ºi necredinþa ºi dorea
sã-i pregãteascã pentru aceste încercãri.
Iisus ºi ucenicii veniserã acum într-unul din oraºele din Cezarea lui
Filip. Se aflau acum dincolo de hotarele Galileii, într-o regiune unde
predomina idolatria. Aici ucenicii erau scoºi de sub influenþa atotstã-
pânitoare a iudaismului ºi puºi în situaþia de a înþelege ce înseamnã
închinarea idolatrã. În jurul lor erau reprezentate formele de supersti-
þie care existau în toate pãrþile lumii. Iisus dorea ca aceste realitãþi sã le
aducã simþãmântul rãspunderii faþã de pãgâni. În timpul rãmânerii Sale
în aceastã regiune, El voia sã înceteze sã mai înveþe mulþimea ºi sã Se
devoteze mai mult ucenicilor Sãi.
El voia sã le vorbeascã despre suferinþele care Îl aºteptau. Dar
întâi a mers deoparte singur ºi S-a rugat ca inima lor sã fie pregãtitã
pentru a primi cuvintele Sale. Dupã ce a venit la ei, nu le-a spus îndatã
tot ce dorea sã le împãrtãºeascã. Înainte de a face lucrul acesta, le-a
dat ocazia de a-ºi mãrturisi credinþa în El, ca sã fie întãriþi pentru încer-
Umbrele crucii

carea viitoare. El a întrebat: „Cine zic oamenii cã sunt Eu, Fiul omului?”
Cu tristeþe, ucenicii au fost obligaþi sã recunoascã faptul cã Israel
nu izbutise sã-L primeascã pe Mesia venit la ei. Câþiva, într-adevãr,
când au vãzut minunile Lui, au declarat cã El este Fiul lui David.
Mulþimea care fusese hrãnitã la Betsaida dorise sã-L proclame împãrat
385
peste Israel. Mulþi erau gata sã-L accepte ca profet, dar nu credeau cã
El este Mesia.
Iisus a pus atunci o a doua întrebare, adresându-Se chiar ucenicilor:
„Dar voi cine ziceþi sã sunt?” Petru a rãspuns: „Tu eºti Christosul, Fiul
Dumnezeului celui viu!”
Christos, Lumina lumii

De la început, Petru a crezut cã Iisus e Mesia. Mulþi alþii, care


fuseserã convinºi de predicarea lui Ioan Botezãtorul ºi-L primiserã pe
Christos, începuserã sã se îndoiascã de misiunea lui Ioan atunci când a
fost închis ºi omorât ºi acum se îndoiau cã Iisus e Mesia, pe care-L
aºteptaserã atâta vreme. Mulþi dintre ucenicii care aºteptaserã cu mare
înfrigurare ca Christos sã-ªi ocupe locul pe tronul lui David L-au pãrãsit
când au înþeles cã El nu are aceastã intenþie. Dar Petru ºi [411] tovarãºii
lui nu s-au îndepãrtat de credinþa lor. Purtarea nesigurã a celor care
ieri proslãveau ºi azi condamnau nu a distrus credinþa adevãraþilor
urmaºi ai Mântuitorului. Petru a declarat: „Tu eºti Christosul, Fiul
Dumnezeului celui viu”. El n-a aºteptat ca onorurile împãrãteºti sã-L
încoroneze pe Domnul sãu ºi L-a primit când era în umilinþã.
Petru a exprimat credinþa celor doisprezece. Dar ucenicii erau încã
departe de a înþelege misiunea lui Christos. Împotrivirea ºi greºita inter-
pretare provenite de la preoþi ºi conducãtori, deºi nu-i puteau îndepãrta
de la Christos, totuºi îi puneau într-o mare dilemã. Ei nu vedeau lãmurit
calea lor. Influenþa educaþiei primite din copilãrie, învãþãturile rabinilor,
puterea tradiþiei încã îi împiedicau sã vadã adevãrul. Din timp în timp,
raze preþioase de luminã pornite de la Iisus strãluceau asupra lor, dar
adesea ei erau asemenea unor oameni care bâjbâie prin întuneric. Dar
în ziua aceasta, înainte ca ei sã fie puºi faþã în faþã cu încercarea cea
mare a credinþei lor, Duhul Sfânt a venit cu putere asupra lor. Pentru
un scurt timp, ochii lor au fost îndepãrtaþi de la „lucrurile vãzute”, pentru
a privi „lucrurile nevãzute” (2 Cor. 4,18). Sub veºmântul naturii omeneºti,
ei au zãrit slava Fiului lui Dumnezeu.
Iisus i-a rãspuns lui Petru, zicând: „Ferice de tine, Simone, fiul lui
Iona, fiindcã nu carnea ºi sângele þi-au descoperit lucrul acesta, ci Tatãl
Meu, care este în ceruri”.
Adevãrul mãrturisit de Petru este temelia credinþei credincioºilor.
Christos Însuºi a zis cã în aceasta constã viaþa veºnicã. Dar faptul cã
cineva avea aceastã cunoºtinþã nu era un motiv de proslãvire de sine.
386
Petru nu primise aceastã descoperire datoritã înþelepciunii sau datoritã
bunãtãþii sale. Niciodatã natura omeneascã nu poate, de la sine, sã
ajungã sã cunoascã cele dumnezeieºti. „Cât cerurile-i de înaltã; ce poþi
face? Mai adâncã decât locuinþa morþilor; ce poþi ºti?” (Iov 11,8). Numai
Duhul înfierii ne poate descoperi lucrurile adânci ale lui Dumnezeu, „pe
care ochiul nu le-a vãzut, urechea nu le-a auzit, ºi la inima omului nu
s-au suit”. „Nouã însã Dumnezeu ni le-a descoperit prin Duhul Sãu.
Cãci Duhul cerceteazã totul, chiar ºi lucrurile adânci ale lui Dumnezeu”
(1 Cor. 2,9.10). „Prietenia Domnului este pentru cei ce se tem de El” ºi
faptul cã Petru a priceput slava lui Christos era o dovadã cã el fusese
„învãþat de Dumnezeu” (Ps. 25,14; Ioan 6,45). Ah, cu adevãrat, „ferice
de tine, Simone, fiul lui Iona, fiindcã nu carnea ºi sângele þi-au descoperit
lucrul acesta”.
Iisus a vorbit mai departe: „Eu îþi spun: tu eºti Petru, ºi pe aceastã
piatrã voi zidi Biserica Mea; ºi porþile locuinþei morþilor nu o vor [412]
birui”. Cuvântul Petru înseamnã piatr㠖 o piatrã care se rostogoleºte.
Petru nu a fost stânca pe care biserica a fost întemeiatã. Porþile iadului
l-au biruit când L-a tãgãduit pe Domnul Sãu cu jurãmânt. Biserica a
fost clãditã pe Acela pe care nu-L putea birui locuinþa morþilor.
Cu sute de ani înainte de venirea Mântuitorului, Moise îi îndreptase
pe oameni cãtre Stânca de mântuire a lui Israel. Psalmistul cântase
despre „Stânca puterii mele”. Isaia a scris: „Aºa vorbeºte Domnul
Dumnezeu: ’Iatã, pun ca temelie în Sion o piatrã încercatã, o piatrã
de preþ, piatrã din capul unghiului clãdirii, o temelie puternic㒔
(Deut. 32,4; Ps. 62,7; Is. 28,16). Petru însuºi, scriind prin inspiraþie,
aplicã aceastã profeþie la Iisus. El zice: „Dacã aþi gustat în adevãr cã
bun este Domnul, apropiaþi-vã de El, piatra vie, lepãdatã de oameni,
dar aleasã ºi scumpã înaintea lui Dumnezeu. ªi voi, ca niºte pietre vii,
sunteþi zidiþi ca sã fiþi o casã duhovniceasc㔠(1 Petru 2,3-5).
„Nimeni nu poate pune o altã temelie decât cea care a fost pusã ºi
care este Iisus” (1 Cor. 3,11). „Pe aceastã piatrã”, a zis Iisus, „voi zidi
Umbrele crucii

biserica Mea.” În prezenþa lui Dumnezeu ºi a tuturor fiinþelor cereºti,


în prezenþa oºtilor nevãzute ale locuinþei morþilor, Christos a întemeiat
biserica Sa pe Stânca cea vie. Stânca aceasta este El Însuºi – corpul
Sãu, frânt ºi zdrobit pentru noi. Porþile locuinþei morþilor nu pot sã biruie
o bisericã ridicatã pe aceastã temelie.
387
Cât de slabã pãrea biserica în vremea când Christos a spus aceste
cuvinte! Era numai o mânã de credincioºi, împotriva cãrora urma sã se
ridice toatã puterea demonilor ºi a oamenilor rãi; cu toate acestea, ur-
maºii lui Christos nu trebuiau sã se teamã. Întemeiaþi ºi clãdiþi pe Stânca
puterii lor, ei nu puteau sã fie doborâþi.
Christos, Lumina lumii

Timp de ºase mii de ani, credinþa s-a zidit pe Christos. Timp de ºase
mii de ani, torentele ºi furtunile mâniei satanice au lovit în Stânca mântuirii
noastre, dar ea a stat neclintitã.
Petru a exprimat adevãrul care este temelia credinþei bisericii ºi
Iisus l-a onorat acum ca pe un reprezentant al întregului corp al celor
ce cred. El a zis: „Îþi voi da cheile Împãrãþiei cerurilor, ºi orice vei lega
pe pãmânt, va fi legat în ceruri ºi orice vei dezlega pe pãmânt va fi
dezlegat în ceruri”.
Expresia „cheile Împãrãþiei cerurilor” se referã la cuvintele rostite
de Christos. Toate cuvintele din Sfânta Scripturã sunt ale Sale ºi sunt
cuprinse aici. Cuvintele acestea au putere sã închidã ºi sã deschidã
cerul. Ele fac cunoscute condiþiile [413] în care oamenii sunt primiþi
sau lepãdaþi. În felul acesta, lucrarea acelora care vestesc Cuvântul lui
Dumnezeu e un miros de viaþã spre viaþã sau de moarte spre moarte.
Lucrarea lor aduce dupã sine rezultate veºnice.
Mântuitorul nu a încredinþat lucrarea Evangheliei numai lui Petru.
Mai târziu, repetând cuvintele spuse lui Petru, El le-a aplicat direct la
bisericã. ªi acelaºi lucru l-a spus în fond ºi celor doisprezece, ca repre-
zentanþi ai corpului credincioºilor. Dacã Iisus ar fi dat o putere specialã
unuia dintre ucenici mai mult decât altora, nu i-am fi gãsit aºa de des
certându-se cine sã fie mai mare. Ei s-ar fi supus dorinþei Domnului lor
ºi l-ar fi onorat pe acela pe care El îl alesese.
În loc de a rândui pe unul ca sã fie mai mare peste ceilalþi, Christos
le-a zis ucenicilor: „Voi sã nu vã numiþi Rabi”; „sã nu vã numiþi ’Dascãli’;
cãci Unul singur este Dascãlul vostru: Christosul” (Mat. 23,8.10).
„Christos este Capul oricãrui bãrbat.” Dumnezeu, care a pus totul
sub picioarele Mântuitorului, „L-a dat cãpetenie peste toate lucrurile
bisericii, care este trupul Lui, plinãtatea Celui ce plineºte totul în toþi”
(1 Cor. 11,3; Efes. 1,22.23). Biserica este clãditã pe Christos, ca temelie
a ei; ea trebuie sã asculte de Christos, capul ei. Nu trebuie sã fie stãpâ-
nitã de om ºi nici sã depindã de om. Mulþi pretind cã un anumit loc în
388
bisericã le dã autoritatea de a dicta ce trebuie sã creadã ºi ce trebuie sã
facã ceilalþi oameni. Dumnezeu nu aprobã aceastã pretenþie. Mântuitorul
declarã: „Voi toþi sunteþi fraþi”. Toþi sunteþi expuºi ispitei ºi supuºi greºelii.
Nu ne putem încrede în nici o fiinþã mãrginitã pentru a ne conduce.
Temelia credinþei este prezenþa vie a lui Christos în bisericã. În aceasta
poate sã se încreadã ºi cel mai slab, iar aceia care se socotesc cei mai
tari se vor dovedi cei mai slabi, dacã nu fac din Christos ajutorul lor.
„Blestemat sã fie omul care se încrede în om, care se sprijinã pe un
muritor.” Domnul „este Stânca, lucrãrile Lui sunt desãvârºite”. „Ferice
de toþi câþi se încred în El” (Ier. 17,5; Deut. 32,4; Ps. 2,12).
Dupã mãrturisirea lui Petru, Iisus le-a poruncit ucenicilor sã nu spunã
nimãnui cã El era Christosul. Porunca aceasta a fost datã din cauza
împotrivirii hotãrâte a cãrturarilor ºi a fariseilor. Mai mult încã, oamenii,
chiar ºi ucenicii, aveau o pãrere greºitã despre Mesia, astfel cã o vestire
a Lui în mod public nu le-ar fi dat o idee adevãratã despre caracterul
sau lucrarea Lui. Dar zi dupã zi El li Se descoperea ca Mântuitor ºi, în
felul acesta, dorea sã le dea o concepþie adevãratã despre Sine ca
Mesia. [414]
Ucenicii încã mai aºteptau ca Christos sã guverneze ca un domnitor
vremelnic. Deºi κi ascunsese atâta vreme intenþiile, ei credeau cã El
nu va rãmâne totdeauna în sãrãcie ºi în umbrã; se apropia timpul când
El trebuia sã-ªi întemeieze Împãrãþia. Cã ura preoþilor ºi rabinilor nu va
fi niciodatã biruitã, cã Christos va fi lepãdat de propria naþiune, condamnat
ca înºelãtor ºi rãstignit ca rãufãcãtor – gândurile acestea nu încãpuserã
niciodatã în mintea ucenicilor. Dar ceasul puterii întunericului se apropia
ºi Iisus trebuia sã le dezvãluie ucenicilor lupta ce trebuia sã vinã. El era
trist atunci când vestea mai dinainte încercarea.
Pânã aici, El Se reþinuse sã le spunã ceva cu privire la suferinþele ºi
moartea Sa. În convorbirea cu Nicodim, spusese: „Dupã cum a înãlþat
Moise ºarpele în pustie, tot aºa trebuie sã fie înãlþat ºi Fiul omului,
pentru ca oricine crede în El sã nu piarã, ci sã aibã viaþã veºnicã”
Umbrele crucii

(Ioan 3,14.15). Dar ucenicii nu auziserã lucrul acesta ºi, chiar dacã ar
fi auzit, n-ar fi înþeles. Acum însã fuseserã cu Iisus, ascultaserã cuvintele
Lui, vãzuserã faptele Lui pânã când, neþinând seama de împrejurãrile
umile în care Se afla sau de împotrivirea preoþilor ºi a poporului, s-au
putut uni sã mãrturiseascã împreunã cu Petru: „Tu eºti Christosul, Fiul
389
Dumnezeului celui viu”. Venise timpul sã fie tras vãlul care acoperea
viitorul. „De atunci încolo, Iisus a început sã spunã ucenicilor Sãi cã El
trebuie sã meargã la Ierusalim, sã pãtimeascã multe, sã fie tãgãduit de
bãtrâni, de preoþii cei mai de seamã ºi de cãrturari, sã fie omorât ºi a
treia zi sã învie.”
Christos, Lumina lumii

Nefiind în stare din cauza durerii ºi uimirii sã mai spunã ceva, ucenicii
ascultarã. Christos acceptase cuvintele prin care Petru Îl recunoscuse
ca Fiul lui Dumnezeu ºi acum cuvintele Sale, prin care le vestea suferinþa
ºi moartea Sa, li se pãreau cu neputinþã de înþeles. Petru n-a putut sã
tacã. El s-a agãþat de Domnul sãu, voind parcã sã-L tragã înapoi de la
ce avea sã I se întâmple în curând, ºi a zis: „Sã Te fereascã Dumnezeu,
Doamne! Sã nu Þi se întâmple aºa ceva!”
Petru Îl iubea pe Domnul, dar Iisus nu l-a lãudat pentru faptul cã
dãdea pe faþã în felul acesta dorinþa sã-L apere de suferinþã. Cuvintele
lui Petru nu erau de naturã sã-L ajute ºi sã-L mângâie pe Iisus în
greutãþile ºi încercãrile de faþã. Ele nu erau în armonie cu planurile
pline de har ale lui Dumnezeu pentru o lume pierdutã ºi nici cu lecþia de
jertfire de sine pe care Iisus venise sã o dea prin exemplul Sãu. Petru
nu voia sã vadã crucea în lucrarea lui Christos. Cuvintele lui puteau sã
creeze o impresie cu totul opusã aceleia pe care dorea Christos sã o
facã în mintea urmaºilor Sãi ºi Mântuitorul a trebuit sã rosteascã una
dintre cele mai aspre mustrãri [415] care au pornit de pe buzele Sale:
„Înapoia Mea, Satano; tu eºti o piatrã de poticnire pentru Mine! Cãci
gândurile tale nu sunt gândurile lui Dumnezeu, ci gânduri de-ale
oamenilor”.
Satana încerca sã-L descurajeze pe Iisus ºi sã-L întoarcã de la
lucrarea Lui; iar Petru, în iubirea lui oarbã, dãdea glas ispitei. Domnul
rãutãþii era autorul acestui gând. Înapoia acestui apel stãruitor, era
provocarea venitã de la el. În pustie, Satana Îi oferise lui Christos stã-
pânirea lumii, cu condiþia de a pãrãsi cãrarea sacrificiului ºi umilinþei.
Acum înfãþiºa ucenicului lui Christos aceeaºi ispitã. El cãuta sã fixeze
atenþia lui Petru asupra mãririi pãmânteºti, pentru ca el sã nu poatã
privi crucea spre care voia Iisus sã-i îndrepte privirea. Prin Petru, Satana
arunca din nou ispita asupra lui Iisus. Dar Mântuitorul nu a luat seama
la ea; gândul Îi era la ucenicul Sãu. Satana se aºezase între Petru ºi
Domnul lui, pentru ca inima ucenicului sã nu fie miºcatã la vederea
390
umilirii lui Christos pentru mântuirea lui. Cuvintele lui Christos nu au fost
rostite cãtre Petru, ci cãtre acela care încerca sã-l despartã pe Petru
de Rãscumpãrãtorul lui. „Înapoia Mea, Satano.” Nu te mai aºeza între
Mine ºi servul Meu rãtãcit. Lasã-Mã sã stau faþã în faþã cu Petru, ca
sã-i pot descoperi taina iubirii Mele.
Petru a înþeles cu greu aceastã învãþãturã amarã, ºi anume cã drumul
lui Christos pe pãmânt trecea prin luptã ºi umilinþã. Ucenicul se dãdea
înapoi în faþa pãrtãºiei cu Domnul sãu în suferinþã. Dar, în vãpaia focului
din cuptor, el trebuia sã înveþe binecuvântarea adusã de aceasta. Multã
vreme dupã aceea, când fiinþa lui atât de activã era aplecatã sub povara
anilor ºi a muncii, a scris: „Preaiubiþilor, nu vã miraþi de încercarea de
foc din mijlocul vostru, care a venit peste voi ca sã vã încerce, ca de
ceva ciudat care a dat peste voi: dimpotrivã, bucuraþi-vã, întrucât aveþi
parte de patimile lui Christos, ca sã vã bucuraþi ºi sã vã veseliþi ºi la
arãtarea slavei Lui” (1 Petru 4,12.13).
Iisus le-a explicat acum ucenicilor Sãi cã viaþa Lui de abnegaþie era
un exemplu pentru ceea ce trebuia sã fie viaþa lor. Chemând în jurul
Sãu, împreunã cu ucenicii, pe oamenii care se apropiaserã, El a zis:
„Dacã voieºte cineva sã vinã dupã Mine, sã se lepede de sine, sã-ºi ia
crucea ºi sã Mã urmeze”. Crucea era asociatã cu puterea Romei. Era
instrumentul celei mai crude ºi mai umilitoare forme de moarte. Criminalii
cei mai decãzuþi erau puºi sã-ºi poarte crucea pânã la locul de execuþie
ºi adesea, când urma sã le fie pusã în spinare, se împotriveau cu dis-
perare pânã când erau biruiþi ºi [416] instrumentul de torturã le era legat
în spinare. Dar Iisus le-a poruncit urmaºilor Sãi sã-ºi ia crucea ºi sã o
poarte dupã El. Pentru ucenici, cuvintele Lui, deºi slab înþelese, arãtau
cã trebuie sã fie supuºi pânã la cea mai mare umilinþ㠖 supunere pânã
la moarte pentru Numele lui Christos. Cuvintele lui Christos n-ar fi putut
sã descrie mai bine ce înseamnã o totalã predare de sine. Pe toate
acestea El le primise pentru binele lor. Iisus nu socotise cerul un loc de
dorit, atâta timp cât noi eram pierduþi. El pãrãsise curþile cereºti pentru
Umbrele crucii

o viaþã de înjosire ºi insultã ºi o moarte ruºinoasã. El, care era bogat în


comorile nepreþuite ale cerului, S-a fãcut sãrac, ca prin sãrãcia Lui noi
sã putem fi îmbogãþiþi. Noi trebuie sã mergem pe cãrarea pe care a
mers El.
Iubirea faþã de sufletele pentru care a murit Christos înseamnã rãs-
391
tignirea eului. De aici înainte, cel care este copil al lui Dumnezeu va
privi la persoana sa ca la un inel de legãturã în lanþul aruncat pentru
salvarea lumii, una cu Christos în planul milei Sale, mergând înainte cu
El pentru a cãuta ºi salva pe cei pierduþi. Creºtinul trebuie sã-ºi dea
totdeauna seama cã s-a consacrat lui Dumnezeu ºi cã trebuie sã
Christos, Lumina lumii

descopere lumii pe Christos în caracter. Sacrificiul de sine, simpatia,


iubirea, date pe faþã în viaþa lui Christos, trebuie sã se arate din nou în
viaþa celui care lucreazã pentru Dumnezeu.
„Oricine va vrea sã-ºi scape viaþa o va pierde; dar oricine îºi va
pierde viaþa pentru Mine ºi pentru Evanghelie o va câºtiga.” Egoismul
înseamnã moarte. Nici un organ al corpului nu poate sã trãiascã, dacã
îºi mãrgineºte activitatea numai la sine. Dacã inima nu va trimite sângele
dãtãtor de viaþã la mânã ºi la cap, în curând îºi va pierde puterea.
Asemenea sângelui dãtãtor de viaþã, iubirea lui Christos este difuzatã
în toate pãrþile corpului spiritual al lui Christos. Noi suntem membre
unii pentru alþii ºi cel care nu vrea sã dea va pieri. „ªi ce-ar folosi”, zice
Christos, „unui om sã câºtige toatã lumea, dacã ºi-ar pierde sufletul?
Sau ce ar da un om în schimb pentru sufletul sãu?”
Trecând peste umilinþa ºi sãrãcia timpului de faþã, El a îndreptat
privirea ucenicilor cãtre venirea Sa în slavã, nu în strãlucirea unui tron
pãmântesc, ci în slava lui Dumnezeu ºi a oºtilor cerului. ªi apoi a zis:
„Atunci va rãsplãti fiecãruia dupã faptele lui”. Dupã aceea, pentru
încurajarea lor, a dat fãgãduinþa: „Adevãrat vã spun cã unii din cei ce
stau aici nu vor gusta moartea, pânã nu vor vedea pe Fiul omului venind
în Împãrãþia Sa”. Dar ucenicii n-au înþeles cuvintele Lui. Slava pãrea
prea îndepãrtatã. Ochii lor erau aþintiþi la cele ce se vedeau mai aproape:
sãrãcia vieþii pãmânteºti, umilinþa ºi suferinþa. Sã renunþe ei la
strãlucitoarele lor aºteptãri cu privire la domnia mesianicã? Sã nu vadã
ei pe Domnul lor înãlþat pe tronul lui [417] David? Sã admitã ei ca Christos
sã ducã o viaþã de peregrin umil, fãrã adãpost, pentru a fi dispreþuit,
lepãdat ºi omorât? Întristarea le apãsa inima, deoarece ei Îl iubeau pe
Domnul. De asemenea, îndoiala se zbãtea în gândurile lor, deoarece
pãrea de neînþeles ca Fiul lui Dumnezeu sã fie supus la o asemenea
crudã umilinþã. Ei se întrebau de ce sã meargã de bunãvoie la Ierusalim,
ca sã suporte suferinþele despre care El le vorbise. Cum putea sã Se
resemneze cu o soartã ca aceasta ºi sã-i lase într-un întuneric mai
392
mare decât acela în care bâjbâiserã înainte de a li Se descoperi?
În þinutul Cezareii lui Filip, gândeau ucenicii, Christos era dincolo de
limitele puterii lui Irod ºi Caiafa. N-avea sã Se teamã de ura iudeilor
sau de puterea romanilor. Pentru ce sã nu lucreze acolo, mai departe
de farisei? Pentru ce era nevoie sã Se dea morþii? Dacã avea sã moarã,
cum putea sã se întemeieze Împãrãþia Sa aºa de bine, încât porþile
iadului sã n-o biruie? Pentru ucenici, lucrul acesta era cu adevãrat o
tainã.
Chiar acum cãlãtoreau de-a lungul þãrmului Mãrii Galileii, cãtre oraºul
în care toate speranþele lor aveau sã se sfãrâme. Ei nu îndrãzneau sã
discute cu Iisus, ci vorbeau între ei încet ºi plini de întristare despre
viitorul lor. Chiar în mijlocul îndoielilor, s-au agãþat de gândul cã o
împrejurare neprevãzutã ar putea sã împiedice soarta tristã care pãrea
sã-L aºtepte pe Domnul lor. Astfel, ei au fost strãpunºi de îndoieli,
speranþe ºi temeri timp de ºase zile lungi, pline de mâhnire. [418]

Umbrele crucii

393
CAPITOLUL 46

SCHIMBAREA LA FAÞÃ

În timp ce El era plecat în umilinþã în locul acela


stâncos, cerurile s-au deschis deodatã, porþile de
aur ale Cetãþii lui Dumnezeu s-au deschis larg ºi o
strãlucire sfântã a coborât pe munte, îmbrãcându-L
pe Mântuitorul. Natura divinã a Domnului Christos
a strãlucit prin corpul omenesc ºi a întâlnit slava venitã
de sus. Ridicându-Se din prosternarea Sa, Christos
stãtea în slavã asemenea lui Dumnezeu. Lupta
sufleteascã trecuse. Faþa Lui strãlucea „ca soarele”
ºi îmbrãcãmintea Lui era „albã ca lumina”.

SE APROPIA SEARA, când Iisus a chemat la Sine pe trei dintre


ucenici, pe Petru, Iacov ºi Ioan, ºi i-a condus peste câmpii ºi în sus, pe
o potecã asprã, pe o coastã singuraticã de munte. Mântuitorul ºi ucenicii
petrecuserã ziua cãlãtorind ºi învãþând, de aceea urcuºul muntelui le
sporea oboseala. Christos despovãrase mintea ºi corpul multor suferinzi;
El fãcuse sã pãtrundã vibraþia vieþii în fiinþa lor slãbitã, dar ºi El era
împovãrat de natura omeneascã ºi, împreunã cu ucenicii, era obosit din
cauza urcuºului.
Lumina soarelui în apus mai întârzia încã pe vârful muntelui, aurind
cu slava lui, gata sã disparã, poteca pe care mergeau. Dar curând
lumina a pierit atât pe deal, cât ºi pe vale, soarele s-a ascuns în spatele
orizontului la apus ºi cãlãtorii singuratici au fost învãluiþi în întunericul
nopþii. Tristeþea locurilor pãrea sã fie în armonie cu viaþa lor amãrâtã,
394
în jurul cãreia se adunau ºi se îngrãmãdeau norii.
Ucenicii nu îndrãzneau sã-L întrebe pe Christos unde merg sau cu
ce scop. El petrecea adesea nopþi întregi în rugãciune pe munte. El, a
Capitolul acesta se bazeazã pe cele relatate în Matei 17,1-8; Marcu 9,2-8;
Luca 9,28-36.
cãrui mânã a fãcut munþii ºi vãile, Se simþea acasã în naturã ºi Se
bucura de liniºtea ei. Ucenicii mergeau acolo unde-i conducea Christos;
dar se întrebau de ce Domnul îi duce pe o pantã atât de grea, când sunt
obosiþi ºi când El Însuºi are nevoie de odihnã.
La un moment dat, Christos le-a spus cã nu vor merge mai departe.
Îndepãrtându-Se puþin de ei, Omul întristãrii a început sã-ªi reverse
[419] cererile, cu strigãte mari ºi cu lacrimi. El Se ruga pentru putere,
ca sã reziste încercãrii, pentru binele omenirii. El Însuºi avea nevoie de
o nouã legãturã cu Cel Atotputernic, deoarece numai în felul acesta
putea privi viitorul. El κi revãrsa dorinþele inimii pentru ucenicii Sãi,
pentru ca, în ceasul puterii întunericului, credinþa lor sã nu scadã. Roua
se aºternea cu îmbelºugare peste fiinþa Lui plecatã, dar El nu lua seama.
Umbrele nopþii se adunau tot mai dese în jurul Lui, dar El nu privea la
tristeþea lor. În felul acesta, orele treceau încetul cu încetul. La început,
ucenicii ºi-au unit rugãciunile cu ale Lui în sincerã consacrare; dar,
dupã un timp, au fost doborâþi de obosealã ºi, încercând încã sã mai
aibã interes pentru cele din jurul lor, au adormit. Iisus le vorbise despre
suferinþele Lui; El îi luase cu Sine ca sã se poatã uni cu El în rugãciune;
chiar acum Se ruga pentru ei. Mântuitorul a vãzut întristarea ucenicilor
ºi a dorit sã le uºureze durerea prin asigurarea cã n-a fost în zadar
credinþa lor. Nu toþi, chiar ºi dintre cei doisprezece, puteau sã primeascã
descoperirea pe care El dorea sã le-o facã. Numai cei trei, care aveau
sã fie martori la chinurile din Ghetsemani, au fost aleºi sã fie cu El pe
munte. Povara rugãciunii Sale era sã li se dea o descoperire [420] a sla-
vei pe care o avusese la Tatãl înainte de a fi lumea, ca Împãrãþia Sa sã Schimbarea la faþã
se descopere ochilor omeneºti ºi ucenicii sã fie întãriþi pentru a putea
sã o priveascã. El Se ruga ca ei sã poatã fi martorii unei manifestãri a
dumnezeirii Sale, care sã-i mângâie în timpul supremei Sale agonii prin
cunoaºterea faptului sigur cã El este Fiul lui Dumnezeu ºi cã moartea
Lui ruºinoasã este o parte a Planului de Mântuire.
Rugãciunea Lui a fost ascultatã. În timp ce El era plecat în umilinþã
395
în locul acela stâncos, cerurile s-au deschis deodatã, porþile de aur ale
Cetãþii lui Dumnezeu s-au deschis larg ºi o strãlucire sfântã a coborât
pe munte, îmbrãcându-L pe Mântuitorul. Natura divinã a Domnului
Christos a strãlucit prin corpul omenesc ºi a întâlnit slava venitã de sus.
Ridicându-Se din prosternare, Christos stãtea în slavã asemenea lui
Christos, Lumina lumii

Dumnezeu. Lupta sufleteascã trecuse. Faþa Lui strãlucea „ca soarele”


ºi îmbrãcãmintea Lui era „albã ca lumina”.
Ucenicii, trezindu-se, au vãzut revãrsarea de slavã care lumina
muntele. Cu teamã ºi uimire, ei priveau chipul strãlucitor al Domnului
lor. Când au ajuns în stare sã suporte lumina aceea minunatã, au vãzut
cã Iisus nu este singur. Lângã El erau douã fiinþe cereºti, într-o convor-
bire apropiatã cu El. Erau Moise, care pe Sinai vorbise cu Dumnezeu,
ºi Ilie, cãruia i se dãduse înaltul privilegiu oferit doar unui alt fiu al lui
Adam – acela de a nu ajunge niciodatã sub puterea morþii.
De pe muntele Pisga, cu cincisprezece veacuri mai înainte, Moise
privise Þara Fãgãduinþei. Dar, din cauza pãcatului de la Meriba, el nu
avea sã intre acolo. Nu el urma sã primeascã bucuria de a conduce
oºtirile lui Israel la moºtenirea pãrinþilor lor. Cuvintele lui disperate:
„Lasã-mã, Te rog, sã trec ºi sã vãd þara aceea bunã de dincolo de
Iordan, munþii aceia frumoºi ºi Libanul” (Deut. 3,25) n-au fost ascultate.
Nãdejdea care, timp de patruzeci de ani, luminase întunericul rãtãcirilor
prin pustie avea sã rãmânã neîmplinitã. Capãtul acelor ani de muncã ºi
grijã împovãrãtoare a fost un mormânt în pustie. Dar Acela care „poate
sã facã nespus mai mult decât cerem sau gândim noi” (Efes.3,20) a
rãspuns la rugãciunea servului Sãu aºa cum El ºtie sã o facã. Moise a
trecut sub puterea morþii, dar nu avea sã rãmânã în mormânt. Christos
Însuºi l-a chemat la viaþã. Satana, ispititorul, pretinsese corpul lui Moise
din pricina pãcatului sãu; dar Christos, Mântuitorul, l-a scos din mormânt
(Iuda 9).
Moise, pe muntele schimbãrii la faþã, era ca o mãrturie pentru biruinþa
lui Christos asupra pãcatului ºi a morþii. El reprezenta pe aceia care
vor ieºi [421] din mormânt la învierea drepþilor. Ilie, care fusese luat la
cer fãrã sã fi vãzut moartea, reprezenta pe aceia care vor fi în viaþã pe
pãmânt la a doua venire a lui Christos ºi care vor fi „schimbaþi într-o
clipã, într-o clipealã de ochi, la cea din urmã trâmbiþã”, „când trupul
acesta supus putrezirii se va îmbrãca în neputrezire, ºi trupul acesta
396
muritor se va îmbrãca în nemurire” (1 Cor. 15,51-53). Iisus a fost
îmbrãcat cu lumina cereascã, aºa cum Se va arãta „a doua oarã, nu în
vederea pãcatului, ca sã aducã mântuirea”, când El „va veni în slava
Tatãlui Sãu împreunã cu sfinþii îngeri” (Evrei 9,28; Marcu 8,38). Fãgã-
duinþa Mântuitorului pentru ucenici se împlinea acum. Pe munte, era
reprezentatã în miniaturã Împãrãþia viitoare a slavei – Christos împãratul,
Moise ca reprezentant al sfinþilor înviaþi, iar Ilie, al celor proslãviþi.
Ucenicii nu înþelegeau încã lucrurile din faþa lor; dar se bucurau cã
Învãþãtorul, plin de rãbdare, umil ºi blând, care umblase pe pãmânt ca
un strãin fãrã ajutor, era onorat de fiinþele atât de favorizate în cer. Ei
credeau cã Ilie a venit sã vesteascã Împãrãþia lui Mesia ºi cã Împãrãþia
lui Christos era gata a se statornici pe pãmânt. Erau gata sã alunge
pentru totdeauna amintirea temerii ºi a dezamãgirii lor. Ei ar fi vrut sã
zãboveascã aici, unde se descoperea slava lui Dumnezeu. Petru ex-
clamã: „Învãþãtorule, este bine sã stãm aici; sã facem trei colibe: una
pentru Tine, una pentru Moise, ºi una pentru Ilie”. Ucenicii credeau cã
Moise ºi Ilie fuseserã trimiºi sã protejeze pe Învãþãtorul lor ºi sã întãreascã
autoritatea Lui ca împãrat.
Dar, înainte de coroanã, trebuia sã vinã crucea. Subiectul convorbirii
lor cu Iisus nu era instaurarea lui Christos ca împãrat, ci moartea Sa la
Ierusalim. Purtând slãbiciunea naturii omeneºti, împovãrat de întristarea
ºi de pãcatul ei, Iisus a mers singur în mijlocul oamenilor. În timp ce
întunecimea ceasurilor viitoare de încercare se abãtea asupra Lui, El
Se gãsea în singurãtatea spiritului într-o lume care nu-L cunoºtea. Nici
mãcar ucenicii Lui iubiþi, absorbiþi de propria întristare, de îndoielile ºi
nãdejdile lor pline de ambiþie, nu ajunseserã sã înþeleagã taina misiunii
Lui. El locuise în cer, în mijlocul iubirii ºi într-o pãrtãºie fericitã, dar, pe
pãmântul pe care-l crease, era singur. Acum, cerul îºi trimisese solii la
Iisus – nu îngeri, ci oameni care trecuserã prin suferinþe ºi întristare ºi
care puteau sã simtã împreunã cu Mântuitorul în încercãrile vieþii Sale Schimbarea la faþã
pe pãmânt. Moise ºi Ilie fuseserã conlucrãtori ai lui Iisus. Ei împãrtãºiserã
dorinþa Lui de a-i mântui pe oameni. Moise se rugase pentru Israel:
„Iartã-le acum pãcatul! Dacã nu, atunci ºterge-mã din cartea Ta, pe
care ai scris-o!” (Exod 32,32). Ilie [422] cunoscuse singurãtatea sufletului
când, timp de trei ani ºi jumãtate cât a þinut foametea, suportase povara
urii unei naþiuni ºi ameninþãrile ei. Singur a stat pentru Dumnezeu pe
397
muntele Carmel. Singur a fugit în pustietate, plin de disperare ºi dez-
nãdejde. Aceºti oameni, aleºi mai presus de toþi îngerii din jurul tronului,
veniserã sã stea de vorbã cu Iisus despre suferinþele Lui ºi sã-L mângâie
cu asigurarea simpatiei cerului. Subiectul convorbirii lor era nãdejdea
lumii, mântuirea tuturor fiinþelor omeneºti.
Christos, Lumina lumii

Fiind biruiþi de somn, ucenicii au auzit numai o micã parte din ce au


discutat Christos ºi trimiºii cerului. Fiindcã nu s-au rugat ºi nu au ve-
gheat, ei nu au primit ceea ce Dumnezeu dorea sã le dea – o cunoaºtere
a suferinþelor lui Christos ºi a slavei care trebuia sã urmeze. Ei au pierdut
binecuvântarea pe care ar fi avut-o, dacã s-ar fi fãcut pãrtaºi de sa-
crificiul Lui de sine. Aceºti ucenici erau puþin credincioºi ºi zãbavnici
cu inima, apreciind prea puþin comoara cu care cerul cãuta sã-i
îmbogãþeascã.
Cu toate acestea, au primit multã luminã. Ei au fost asiguraþi de
faptul cã tot cerul cunoºtea pãcatul comis de neamul iudeilor prin
lepãdarea lui Christos. Lor li s-a dat sã vadã mai adânc lucrarea Rãscum-
pãrãtorului. Ei au vãzut cu ochii lor ºi au auzit cu urechile lor lucruri
care întreceau puterea omeneascã de înþelegere. Ei au fost martori
oculari ai slavei Lui (2 Petru 1,16) ºi au înþeles cã Iisus era într-adevãr
Mesia, despre care au mãrturisit patriarhii ºi profeþii, ºi cã El era
recunoscut ca atare de universul ceresc.
În timp ce încã admirau priveliºtea aceea de pe munte, „iatã cã i-a
acoperit un nor luminos cu umbra lui. ªi din nor s-a auzit un glas care
zicea: ’Acesta este Fiul Meu preaiubit, în care Îmi gãsesc plãcerea; de
El sã ascultaþi!’” Privind norul acela plin de slavã, mai strãlucitor decât
acela care umblase înaintea seminþiilor lui Israel în pustie, ºi auzind
glasul lui Dumnezeu vorbind cu o mãreþie grozavã, care a fãcut muntele
sã se cutremure, ucenicii au cãzut la pãmânt ca loviþi. Ei au rãmas
prosternaþi, cu faþa ascunsã, pânã când Iisus a venit mai aproape ºi i-a
atins, alungându-le temerile cu glasul Lui binecunoscut: „Sculaþi-vã, nu
vã temeþi”. Îndrãznind sã-ºi ridice ochii, au vãzut cã slava cereascã
pierise, iar Moise ºi Ilie nu mai erau acolo. Ei se aflau pe munte numai
cu Iisus. [425]

398
CAPITOLUL 47

SERVIRE

Iisus rãspunse: „Dacã poþi… Toate lucrurile sunt cu


putinþã celui ce crede!” La Christos nu e lipsã de
putere; vindecarea fiului depindea de credinþa
tatãlui. Izbucnind în lacrimi, dându-ºi seama de
propria slãbiciune, tatãl s-a predat îndurãrii lui
Christos: „Cred, Doamne! Ajutã necredinþei mele!”

NOAPTEA ÎNTREAGÃ AU PETRECUT-O pe munte; la rãsãritul


soarelui, Iisus ºi ucenicii au coborât în câmpie. Absorbiþi de gânduri,
ucenicii erau înspãimântaþi ºi tãcuþi. Nici Petru nu era în stare sã spunã
vreun cuvânt. Bucuros ar fi zãbovit în locul cel sfânt, care fusese atins
de lumina cereasc㠺i unde Fiul lui Dumnezeu κi descoperise slava;
dar mai era o lucrare de fãcut pentru oamenii care Îl cãutau pe Iisus
încoace ºi încolo.
La piciorul muntelui se adunase un grup mare de oameni, aduºi
acolo de ucenicii care rãmãseserã în urmã, dar care ºtiau unde Se
dusese Iisus. Când Mântuitorul S-a apropiat, le-a poruncit celor trei
însoþitori sã pãstreze tãcerea cu privire la cele vãzute, zicând: „Sã nu
spuneþi nimãnui despre vedenia aceasta, pânã va învia Fiul omului din
morþi”. Descoperirea fãcutã ucenicilor trebuia sã fie primitã numai de
inima lor ºi sã nu fie fãcutã cunoscutã altora. Dacã ar fi fost povestitã
Servire

mulþimii, ar fi dat naºtere la batjocurã sau la uimire zadarnicã. ªi chiar


cei nouã apostoli nu ar fi înþeles scena decât dupã ce Christos avea sã
învie din morþi. Cât de greu înþelegeau pânã ºi cei trei ucenici privilegiaþi 399
se vede în faptul cã, fãrã a þine seamã de tot ce spusese Christos despre
evenimentele care Îi stãteau în faþã, se întrebau între ei ce înseamnã sã

Capitolul acesta se bazeazã pe cele relatate în Matei 17,9-21; Marcu 9,9-29;


Luca 9,37-45.
Christos, Lumina lumii

învie din morþi. [426] Cu toate acestea, n-au cerut de la Iisus nici o
explicaþie. Cuvintele Lui cu privire la viitor îi umpluserã de întristare; ei
nu cãutau o nouã descoperire cu privire la ceea ce erau înclinaþi sã
creadã cã nu va avea loc niciodatã.
Când cei din câmpie L-au vãzut pe Iisus, au dat fuga înaintea Lui,
salutându-L cu respect ºi bucurie. Totuºi, ochiul Lui pãtrunzãtor a vã-
zut cã ei erau în mare încurcãturã. Ucenicii pãreau tulburaþi. Tocmai
se întâmplase ceva care-i fãcuse sã sufere o dezamãgire ºi o umilire
amarã.
În timp ce ei aºteptau la piciorul muntelui, un tatã adusese la ei pe
fiul sãu, pentru a fi eliberat de un duh mut, care-l chinuia. Când Iisus îi
trimisese pe cei doisprezece sã predice în Galilea, le dãduse puterea sã
scoatã duhurile necurate. Cât fuseserã tari în credinþã, duhurile rele
ascultaserã de cuvântul lor. ªi de astã datã porunciserã duhului chi-
nuitor, în Numele lui Christos, sã pãrãseascã victima; dar demonul îºi
bãtuse joc de ei, desfãºurându-ºi din nou puterea. Ucenicii, nefiind în
stare sã-ºi dea seama de înfrângerea lor, au simþit totuºi cã prin aceasta
aduc dezonoare atât asupra lor, cât ºi asupra Domnului. În mulþime se
aflau cãrturari care încercaserã sã foloseascã aceastã ocazie cât mai
mult pentru a-i umili. Înconjurându-i pe ucenici, i-au asaltat cu întrebãri,
cãutând sã arate cã ºi ei, ºi Domnul lor erau niºte înºelãtori. Iatã, strigau
rabinii triumfãtori, aici e un duh rãu, pe care nici ucenicii, nici Christos
Însuºi nu pot sã-l biruie. Oamenii erau înclinaþi sã ia partea cãrturarilor
ºi în mulþime domnea un spirit de dispreþ ºi batjocurã.
Dar deodatã acuzaþiile au încetat. Iisus ºi cei trei ucenici au fost vã-
zuþi apropiindu-se ºi, printr-o schimbare rapidã de sentimente, oamenii
s-au întors sã-i întâmpine. Noaptea comuniunii cu slava cereascã lãsase
urme pe faþa Mântuitorului ºi a însoþitorilor Lui. Pe chipul lor era o lu-
minã care i-a umplut de respect pe privitori. Speriaþi, cãrturarii s-au dat
înapoi, în timp ce oamenii Îl salutau pe Iisus.
Ca ºi când ar fi fost martor la tot ce se întâmplase, Mântuitorul a
400
venit în locul unde avusese loc conflictul ºi, privind drept la cãrturari, a
întrebat: „Despre ce vã întrebaþi cu ei?”
Dar glasurile curajoase ºi batjocoritoare mai înainte tãceau acum.
Toatã ceata amuþise. Tatãl nenorocit ºi-a fãcut drsum prin mulþime ºi,
cãzând la picioarele lui Iisus, ºi-a mãrturisit durerea ºi dezamãgirea. [427]
„Învãþãtorule”, zise el, „am adus la Tine pe fiul meu, care este stãpânit
de un duh mut. Oriunde îl apucã, îl trânteºte la pãmânt… M-am rugat
de ucenicii Tãi sã scoatã duhul ºi nu au putut.”
Iisus a privit în jur la mulþimea speriatã, la cãrturarii batjocoritori, la
ucenicii tulburaþi. A citit necredinþa din fiecare inimã ºi, cu glas plin de
întristare, a exclamat: „O, neam necredincios! Pânã când voi fi cu voi?
Pânã când vã voi suferi?” Apoi a zis tatãlui întristat: „Adu aici pe fiul
tãu”.
Bãiatul a fost adus ºi, când privirea Mântuitorului a cãzut asupra lui,
duhul cel rãu l-a aruncat la pãmânt în convulsiile agoniei. El se zvârcolea,
fãcând spume la gurã ºi sfâºiind aerul cu strigãte neomeneºti.
Prinþul vieþii Se afla din nou faþã în faþã cu prinþul puterilor întunericului
pe câmpul de bãtaie – Christos pentru a-ªi împlini misiunea de a
„propovãdui robilor de rãzboi slobozenia… ºi sã dea drumul celor
apãsaþi” (Luca 4,18), iar Satana, cãutând sã þinã victima sub puterea sa.
Îngerii luminii ºi oºtile îngerilor rãi, nevãzuþi, s-au adunat sã priveascã
lupta. Pentru o clipã, Iisus a îngãduit duhului rãu sã-ºi desfãºoare pute-
rea, ca privitorii sã poatã înþelege eliberarea care avea sã fie sãvârºitã.
Mulþimea privea cu rãsuflarea tãiatã la tatãl aflat în agonia deznãdejdii
ºi a spaimei. Iisus a întrebat: „Câtã vreme este de când îi vine aºa?”
Tatãl a povestit despre mulþi ani de suferinþã ºi apoi, ca ºi când n-ar mai
fi fost în stare sã rabde, a strigat: „Dacã poþi face ceva, fie-Þi milã de
noi ºi ajutã-ne”. „Dacã poþi.” Pânã ºi tatãl punea la îndoialã puterea lui
Christos.
Iisus rãspunse: „Dacã poþi… Toate lucrurile sunt cu putinþã celui ce
crede!” La Christos nu e lipsã de putere; vindecarea fiului depindea de
credinþa tatãlui. Izbucnind în lacrimi, dându-ºi seama de propria
slãbiciune, tatãl s-a predat îndurãrii lui Christos: „Cred, Doamne! Ajutã
necredinþei mele!”
Servire

Iisus Se îndreptã cãtre suferind ºi zise: „Duh mut ºi surd, îþi poruncesc
sã ieºi afarã din copilul acesta ºi sã nu mai intri în el”. Un þipãt s-a auzit,
401
urmat de o luptã de moarte. Plecând, pãrea cã demonul e aproape sã
prãpãdeascã viaþa victimei lui. Apoi copilul rãmase nemiºcat, ca mort.
Mulþimea ºoptea: „A murit!” Dar Iisus l-a apucat de mânã ºi, ridicân-
du-l, l-a predat tatãlui sãu în desãvârºitã sãnãtate la minte ºi la corp.
Tatãl ºi fiul lãudau numele [428] Eliberatorului. Oamenii „au rãmas uimiþi”
Christos, Lumina lumii

de puterea minunatã a lui Dumnezeu, în timp ce cãrturarii, înfrânþi ºi


abãtuþi, au plecat cu fruntea întunecatã.
„Dacã poþi face ceva, fie-Þi milã de noi ºi ajutã-ne.” Câte suflete
apãsate de pãcat au fãcut sã rãsune aceastã rugãciune! ªi tuturor,
Mântuitorul milostiv le rãspunde: „Dacã poþi… totul este cu putinþã
celui care crede”. Credinþa este aceea care ne pune în legãturã cu
cerul ºi ne aduce puteri pentru a ne lupta cu forþele întunericului. În
Christos, Dumnezeu i-a asigurat omului mijloacele pentru a birui orice
trãsãturã pãcãtoasã ºi a rezista oricãrei ispite, oricât de puternicã ar fi.
Dar mulþi simt cã le lipseºte credinþa ºi din cauza aceasta stau departe
de Christos. Faceþi ca aceºtia, în deznãdejdea ºi necredinþa lor, sã se
predea harului Mântuitorului lor milostiv. Sã nu priveascã la ei, ci la
Christos. Acela care a vindecat pe bolnavi ºi a scos demoni când umbla
printre oameni este acelaºi Mântuitor puternic ºi astãzi. Credinþa vine
prin Cuvântul lui Dumnezeu. Însuºiþi-vã fãgãduinþa Sa: „Pe cel ce vine
la Mine, nu-l voi izgoni afar㔠(Ioan 6,37). Aruncaþi-vã la picioarele
Sale ºi strigaþi: „Cred, Doamne! Ajutã necredinþei mele!” Niciodatã nu
vei pieri dacã faci astfel, niciodatã!
Într-un timp foarte scurt, ucenicii au avut privilegiul sã vadã atât
extrema slavei, cât ºi a umilinþei. Au vãzut natura omeneascã schimbatã
dupã chipul lui Dumnezeu ºi, în acelaºi timp, înjositã dupã chipul lui
Satana. De pe munte, unde El vorbise cu trimiºii cerului ºi fusese
proclamat de glasul din slava strãlucitoare ca Fiu al lui Dumnezeu, ei
L-au vãzut pe Iisus cum coboarã, pentru a da ochii cu acest spectacol
foarte dureros ºi revoltãtor – copilul bolnav, cu faþa schimonositã,
scrâºnind din dinþi în spasmele agoniei pe care nici o putere omeneascã
nu putea s-o aline. ªi acest puternic Mântuitor, care cu câteva ore mai
înainte fusese proslãvit în faþa ucenicilor Sãi uimiþi, S-a plecat pentru a
ridica victima lui Satana de la pãmânt, unde spumega, ºi a încredinþat
copilul sãnãtos la minte ºi la corp tatãlui ºi familiei.
Aceasta era o pildã a mântuirii: Cel asemenea lui Dumnezeu a venit
402
din slava Tatãlui, S-a coborât sã salveze ce era pierdut. Reprezenta, de
asemenea, misiunea ucenicilor. Servii lui Christos nu urmeazã sã trãiascã
singuri cu Iisus, pe vârful muntelui, în timpuri de iluminare spiritualã. Ei
au de lucru în câmpie. Sufletele robite de Satana aºteaptã cuvântul
credinþei ºi rugãciunii pentru a fi eliberate.
Cei nouã ucenici se tot gândeau la situaþia dureroasã a nereuºitei
lor; ºi când Iisus a fost din nou numai cu ei, L-au întrebat: „Noi de ce nu
am putut sã scoatem duhul acesta?” Iisus le-a rãspuns: [429] „Din pricina
puþinei voastre credinþe; adevãrat vã spun cã, dacã aþi avea credinþã
cât un grãunte de muºtar, aþi zice muntelui acestuia: ’Mutã-te de aici
colo’ ºi s-ar muta; nimic nu v-ar fi cu neputinþã. Dar acest soi de draci
nu ies afarã decât cu rugãciune ºi cu post”. Necredinþa care i-a þinut
departe de o legãturã mai profundã cu [430] Christos ºi nepãsarea cu
care priveau lucrarea sfântã încredinþatã lor aduseserã nereuºita în
lupta cu puterile întunericului.
Cuvintele lui Christos care arãtau spre moartea Sa aduseserã întristare
ºi îndoialã. Iar alegerea celor trei ucenici pentru a-L însoþi pe Domnul
pe munte provocase gelozia celor nouã. ªi, în loc de a-ºi întãri credinþa
prin rugãciune ºi meditaþie asupra cuvintelor lui Christos, ei se agãþaserã
de descurajãrile ºi necazurile lor personale. În starea aceasta de întune-
cime, porniserã la luptã cu Satana.
Pentru a birui, trebuiau sã vinã la luptã într-un alt spirit. Credinþa lor
trebuia sã fie întãritã prin rugãciune arzãtoare ºi post ºi prin umilirea
inimii. Ei trebuiau sã fie goliþi de eu, sã fie umpluþi de spiritul ºi puterea
lui Dumnezeu. Numai cererea stãruitoare ºi sincerã cãtre Dumnezeu
în credinþ㠖 credinþa care conduce la dependenþa totalã de Dumnezeu
ºi la o consacrare fãrã rezerve în lucrarea Lui – poate izbuti sã aducã
oamenilor ajutorul Duhului Sfânt în lupta împotriva acestei lumi ºi a
duhurilor rãutãþii din locurile cereºti.
„Dacã aþi avea credinþã cât un grãunte de muºtar”, a zis Iisus, „aþi
zice muntelui acestuia: ’Mutã-te de aici colo’ ºi s-ar muta.” Deºi grãun-
tele de muºtar este aºa de mic, conþine totuºi acelaºi principiu tainic de
viaþã care face sã creascã cel mai înalt copac. Când sãmânþa de muºtar
e aruncatã în pãmânt, embrionul cel mic ºi slab se foloseºte de fiecare
Servire

element adus de Dumnezeu pentru hrana lui ºi repede începe sã se


dezvolte cu vigoare. Dacã aveþi o credinþã ca aceasta, vã veþi folosi de
403
Cuvântul lui Dumnezeu ºi de toate mijloacele rânduite de El. În felul
acesta, credinþa voastrã va creºte ºi va aduce puterea cereascã în aju-
torul vostru. Piedicile îngrãmãdite de Satana pe cãrarea voastrã, deºi
în aparenþã de netrecut, ca ºi dealurile veºnice, vor dispãrea în faþa
cererii credinþei. „Nimic nu v-ar fi cu neputinþã.” [431]
CAPITOLUL 48

„CINE ESTE MAI MARE?”

Simplitatea, uitarea de sine ºi iubirea plinã de


încredere ale copilaºului sunt însuºiri pe care cerul
le apreciazã. Acestea sunt caracteristicile
adevãratei mãriri... La picioarele lui Iisus toate
deosebirile sunt uitate... Toþi se întâlnesc ca fiinþe
rãscumpãrate prin sânge, la fel de dependente de
Acela care i-a rãscumpãrat pentru Dumnezeu.

REVENIND LA CAPERNAUM, Iisus n-a mers la locul cunoscut


unde îi învãþase pe oameni, ci împreunã cu ucenicii a cãutat în liniºte
casa care trebuia sã fie cãminul Sãu trecãtor. În timpul rãmânerii Sale
în Galilea, þinta Lui era sã-i instruiascã pe ucenici, mai degrabã decât
sã lucreze pentru mulþime.
În cãlãtoria prin Galilea, Christos încercase din nou sã pregãteascã
mintea ucenicilor pentru evenimentul care Îi stãtea înainte. El le-a spus
cã trebuie sã Se urce la Ierusalim pentru a fi dat la moarte ºi apoi sã
învie. ªi a adãugat o avertizare ciudatã ºi solemnã: avea sã fie trãdat ºi
dat pe mâna vrãjmaºilor. Ucenicii n-au înþeles cuvintele Sale nici de
astã datã. Deºi deasupra lor se abãtuse umbra unei mari întristãri, în
inima lor se strecurase un spirit de rivalitate. Se certau între ei, fiecare
dorind sã fie socotit mai mare în împãrãþie. Ei credeau cã pot sã ascundã
de Iisus aceastã ceartã, de aceea n-au stat ca de obicei aproape de El,
ci s-au înºirat în urmã, aºa cã, atunci când au intrat în Capernaum, El
404 era înaintea lor. Iisus le citea gândurile ºi dorea sã le dea sfaturi ºi sã-i
înveþe. Dar pentru aceasta a aºteptat un moment de liniºte, când inimile
lor vor fi deschise pentru a primi cuvintele Sale.

Capitolul acesta se bazeazã pe cele relatate în Matei 17,22-27; 18,1-20;


Marcu 9,30-50; Luca 9,46-48.
Curând dupã intrarea Lui în oraº, cel ce strângea taxa pentru templu
a venit la Petru cu întrebarea: „Învãþãtorul vostru nu plãteºte darea?”
[432] Tributul acesta nu era o taxã civilã, ci o contribuþie religioasã, pe
care fiecare iudeu era dator sã o plãteascã anual pentru întreþinerea
templului. Refuzul de a plãti acest tribut era socotit ca o dovadã de ne-
credincioºie faþã de templu – dupã socoteala rabinilor, un pãcat foarte
mare. Atitudinea Mântuitorului faþã de legile rabinilor ºi felul Sãu de
a mustra pe faþã pe cei ce apãrau tradiþia le ofereau un pretext pentru
a-L acuza cã El cautã sã desfiinþeze serviciul templului. Acum, vrãjmaºii
au vãzut o ocazie de a-L discredita. Ei au gãsit un aliat potrivit în cel ce
strângea taxa.
Petru a vãzut în întrebarea acestui om o învinuire cu privire la
loialitatea lui Christos faþã de templu. Plin de râvnã pentru onoarea
Învãþãtorului sãu, el a rãspuns grãbit, fãrã sã-L consulte, cã Iisus va
plãti taxa.
Dar Petru a înþeles numai în parte ce urmãrea cel care-l întrebase.
Unele categorii de oameni erau scutite de plata dãrii. În timpul lui Moise,
când leviþii fuseserã puºi deoparte pentru slujba în sanctuar, nu li s-a
dat nici o moºtenire în mijlocul þãrii. Domnul a zis: „Levi n-are nici o
parte de moºie, nici moºtenire cu fraþii lui; Domnul este moºtenirea lui”
(Deut. 10,9). În zilele lui Christos, preoþii ºi leviþii erau încã priviþi ca
fiind devotaþi templului în mod deosebit ºi nu li se cerea sã contribuie
anual pentru întreþinerea lui. ªi preoþii erau scutiþi de taxã. Cerând tri-
but de la Iisus, rabinii înlãturau orice pretenþie a Lui cã ar fi profet sau
„Cine este mai mare?”
învãþãtor ºi Îl tratau ca pe orice persoanã de rând. Dacã ar fi refuzat sã
plãteascã darea, ar fi însemnat cã nu Se poartã credincios faþã de
templu, iar, pe de altã parte, dacã plãtea, lucrul acesta ar fi putut fi
folosit ca o justificare pentru refuzul lor de a-L recunoaºte ca profet.
Numai cu puþin înainte, Petru Îl recunoscuse pe Iisus ca Fiu al lui
Dumnezeu, dar acum pierduse o ocazie de a scoate în evidenþã originea
divinã a Învãþãtorului sãu. Prin rãspunsul sãu cã Iisus va plãti taxa, el a
405
întãrit de fapt pãrerea greºitã pe care preoþii ºi conducãtorii cãutau sã
o rãspândeascã.
Când Petru a intrat în casã, Mântuitorul nu a fãcut nici o aluzie la
cele întâmplate, ci a întrebat: „Ce crezi, Simone? Împãraþii pãmântului
de la cine iau dãri sau biruri, de la fiii lor sau de la strãini?” Petru a
Christos, Lumina lumii

rãspuns: „De la strãini”. ªi Iisus a zis: „Aºadar, fiii sunt scutiþi”. În timp
ce de la locuitorii unei þãri se cereau taxe pentru susþinerea regelui,
copiii monarhului erau scutiþi. Aºa ºi lui Israel, pretinsul popor al lui
Dumnezeu, i se cerea sã [433] susþinã serviciul Sãu; dar Iisus, Fiul lui
Dumnezeu, nu avea aceastã obligaþie. Dacã preoþii ºi leviþii erau scutiþi
datoritã legãturilor cu templul, cu atât mai mult Acela pentru care templul
era casa Tatãlui Sãu.
Dacã ar fi plãtit fãrã nici un protest, Iisus ar fi recunoscut justeþea
acestei pretenþii ºi în felul acesta ar fi tãgãduit divinitatea Sa. Dar, deºi
a socotit cã e bine sã împlineascã cererea, a combãtut pretenþia pe
care era întemeiatã. Procurând mijloace pentru a plãti taxa, El a dat
dovadã despre originea Sa divinã. El S-a manifestat ca fiind una cu
Dumnezeu ºi prin urmare nu avea aceleaºi obligaþii ca un supus oarecare
al stãpânirii.
„Du-te la mare”, l-a îndrumat El pe Petru, „aruncã undiþa ºi vei
trage afarã peºtele care va veni întâi; deschide-i gura ºi vei gãsi în ea o
monedã pe care ia-o ºi dã-le-o pentru Mine ºi pentru tine.”
Deºi El îmbrãcase natura Sa divinã cu natura omeneascã, în minunea
aceasta ªi-a dat pe faþã slava. Era evident cã El era Cel care declarase
prin David: „Ale Mele sunt toate dobitoacele pãdurilor, toate fiarele
munþilor cu miile lor. Eu cunosc pãsãrile de pe munþi ºi tot ce se miºcã
pe câmp este al Meu. Dacã Mi-ar fi foame, nu þi-aº spune þie, cãci a
Mea este lumea ºi tot ce se cuprinde în ea” (Ps. 50,10-12).
Cu toate cã a arãtat lãmurit cã nu avea obligaþia de a plãti taxa,
Iisus nu S-a luat la ceartã cu iudeii cu privire la acest lucru, deoarece ei
ar fi interpretat greºit cuvintele Sale ºi le-ar fi îndreptat împotriva Sa.
Ca sã nu fie pricinã de poticnire prin neplata dãrii, El a fãcut lucrul
acesta, care de drept nu I s-ar fi putut cere. Învãþãtura aceasta urma
sã fie de mare însemnãtate pentru ucenici. În curând, urmau sã aibã
loc schimbãri însemnate în relaþia lor cu serviciul de la templu ºi Christos
i-a învãþat sã nu se aºeze împotriva ordinii stabilite fãrã sã fie nevoie.
406
Pe cât era po-sibil, ei trebuiau sã nu dea nici un prilej de rãstãlmãcire a
credinþei lor. Deºi nu trebuie sã sacrifice nici un principiu al adevãrului,
creºtinii trebuie sã evite cearta ori de câte ori este posibil.
Când Christos ºi ucenicii erau singuri în casã, în timp ce Petru plecase
la mare, Iisus i-a chemat la Sine pe ceilalþi ºi a întrebat: „Despre ce
vorbeaþi unii cu alþii pe drum?” Prezenþa lui Iisus ºi întrebarea Lui i-au
fãcut sã vadã lucrurile într-o luminã cu totul deosebitã de aceea în care
le vãzuserã când se certau [434] pe drum. Ruºinea ºi sentimentul de
vinovãþie i-au fãcut sã tacã. Iisus le spusese cã El avea sã moarã
pentru mântuirea lor, iar ambiþia lor egoistã era într-un dureros contrast
cu iubirea Lui neegoistã.
Când le spusese cã avea sã moarã ºi sã învie, Iisus cãutase sã-i
atragã într-o discuþie cu privire la marea încercare a credinþei care le
stãtea înainte. Dacã ar fi fost gata sã primeascã ce dorea El sã le des-
copere, ar fi fost scutiþi de durere ºi de disperare grozavã. Cuvintele
Lui le-ar fi adus mângâiere în ceasul întristãrii ºi descurajãrii. Cu toate
cã vorbise aºa de lãmurit despre ceea ce Îl aºtepta, faptul cã amintise
cã va merge curând în Ierusalim le aprinsese iarãºi speranþa cã împãrãþia
va fi întemeiatã. Lucrul acesta dusese la cearta cu privire la cine va
ocupa cele mai înalte funcþii. Când Petru a revenit de la mare, ucenicii
i-au spus ºi lui despre întrebarea Mântuitorului ºi, în cele din urmã, unul
a îndrãznit sã-L întrebe pe Iisus: „Cine este mai mare în Împãrãþia
cerurilor?”
Mântuitorul i-a adunat pe ucenici în jurul Sãu ºi le-a spus: „Dacã
vrea cineva sã fie cel dintâi, trebuie sã fie cel mai de pe urmã dintre toþi
ºi slujitorul tuturor!” Aceste cuvinte erau atât de solemne ºi
impresionante, dar ucenicii erau departe de a le înþelege. Ei nu puteau
sã vadã ceea ce înþelegea Christos. Nu înþelegeau natura Împãrãþiei lui
Christos ºi aceastã neºtiinþã era cauza aparentã a certurilor lor. Dar
„Cine este mai mare?”
adevãrata cauzã era mai profundã. Explicând natura Împãrãþiei Sale,
Christos ar fi putut stinge cearta; dar aceasta n-ar fi înlãturat cauza.
Chiar dupã ce ar fi primit cunoºtinþã deplinã, problema cu privire la
întâietate ar fi reînnoit neînþelegerea. În felul acesta ar fi adus dezastru
asupra bisericii, dupã plecarea lui Christos. Cearta pentru locul cel mai
de frunte era lucrarea aceluiaºi spirit care începuse marea luptã în
lumile de sus ºi care coborâse pe Christos din cer, ca sã moarã. În faþa
407
Sa El l-a vãzut pe Lucifer, „fiul zorilor”, întrecând în slavã pe toþi îngerii
care înconjurau tronul unit prin legãturile cele mai strânse cu Fiul lui
Dumnezeu. Lucifer spusese: „Voi fi ca Cel Preaînalt” (Is. 14,12.14), ºi
dorinþa dupã înãlþare de sine adusese ceartã în curþile cereºti ºi fãcuse
sã fie alungatã o mare parte din oºtile lui Dumnezeu. Dacã ar fi dorit
Christos, Lumina lumii

cu adevãrat sã fie asemenea cu Cel Preaînalt, Lucifer n-ar fi dezertat


niciodatã de la locul ce i se dãduse în cer, deoarece spiritul Celui Preaînalt
se dã pe faþã în lucrarea neegoistã. Lucifer dorea puterea lui Dumnezeu,
dar nu caracterul Lui. El cãuta pentru sine locul cel mai de frunte [435]
ºi orice fiinþã care e stãpânitã de spiritul lui face la fel. În felul acesta,
înstrãinarea, dezbinarea ºi cearta ajung inevitabile. Stãpânirea ajunge
premiul celui mai tare. Împãrãþia lui Satana este o împãrãþie a forþei;
fiecare îi socoteºte pe toþi ceilalþi ca o piedicã pentru înaintarea sa sau
ca o treaptã pe care, cãlcând, sã ajungã la un loc mai înalt.
În timp ce Lucifer socotea ca un lucru de apucat sã fie egal cu
Dumnezeu, Christos, Cel Proslãvit, „S-a dezbrãcat pe Sine Însuºi ºi a
luat un chip de rob, fãcându-Se asemenea oamenilor. La înfãþiºare a
fost gãsit ca un om, S-a smerit ºi S-a fãcut ascultãtor pânã la moarte, ºi
încã moarte de cruce” (Fil. 2,7.8). Acum crucea era chiar în faþa Sa;
ºi propriii ucenici erau aºa de plini de gânduri egoiste – chiar principiul
împãrãþiei lui Satana –, încât nu puteau sã simtã ca Domnul lor sau mã-
car sã-L înþeleagã atunci când El vorbea despre umilinþa Sa pentru ei.
Foarte duios, dar cu multã solemnitate, Iisus a încercat sã îndrepte
rãul. El a arãtat care este principiul care stãpâneºte în cer ºi în ce
constã adevãrata mãrire, aºa cum este apreciatã dupã etalonul curþilor
de sus. Cei care erau mânaþi de îngâmfare ºi dorinþã de înãlþare de sine
se gândeau mai mult la ei ºi la rãsplata pe care urmau sã o primeascã
decât la modul în care trebuia sã reîntoarcã lui Dumnezeu darurile pe
care le primiserã. Ei nu puteau sã aibã loc în Împãrãþia cerurilor,
deoarece erau asemenea celor din rândurile lui Satana.
Înainte de onoare este umilinþa. Pentru a sta într-un loc înalt înaintea
oamenilor, Dumnezeu alege pe lucrãtorul care, asemenea lui Ioan
Botezãtorul, ia un loc umil în faþa lui Dumnezeu. Ucenicul care seamãnã
mai mult cu un copil este lucrãtorul care are mai mult succes în lucrarea
lui Dumnezeu. Inteligenþele cereºti pot sã conlucreze cu acela care nu
cautã sã-ºi înalþe eul, ci sã salveze suflete. Acela care simte mai mult
408
nevoia dupã ajutorul divin va stãrui mai mult ca sã-l aibã; iar Duhul
Sfânt i-L va descoperi pe Iisus, care va întãri ºi va înãlþa sufletul. În
urma comuniunii cu Christos, el pleacã sã lucreze pentru cei care pier
în pãcatele lor. El este uns pentru misiunea sa ºi are succes acolo unde
mulþi învãþaþi ºi intelectuali dau greº.
Dar, când oamenii se înalþã, gândind cã ei sunt necesari pentru ca
marele plan al lui Dumnezeu sã aibã succes, Domnul face sã fie înlãturaþi.
Astfel se aratã cã Dumnezeu nu este dependent de ei. Lucrarea nu
înceteazã din cauza îndepãrtãrii lor, ci merge mai departe cu putere ºi
mai mare. [436]
Nu era destul pentru ucenicii lui Iisus sã fie instruiþi cu privire la
natura Împãrãþiei Sale. Ceea ce le trebuia era o schimbare a inimii, care
sã-i aducã în armonie cu principiile ei. Chemând la Sine un copilaº, Iisus
l-a aºezat în mijlocul lor; apoi, strângându-l cu gingãºie în braþe, El a zis:
„Dacã nu vã veþi întoarce la Dumnezeu ºi nu vã veþi face ca niºte copi-
laºi, cu nici un chip nu veþi intra în Împãrãþia cerurilor”. Simplitatea, ui-
tarea de sine ºi iubirea plinã de încredere ale copilaºului sunt însuºiri pe
care cerul le apreciazã. Acestea sunt caracteristicile adevãratei mãriri.
Iisus le-a explicat din nou ucenicilor cã împãrãþia Sa nu este carac-
terizatã prin fast ºi strãlucire pãmânteascã. La picioarele lui Iisus, toate
deosebirile sunt uitate. Bogatul ºi sãracul, învãþatul ºi neînvãþatul se
întâlnesc, neþinând cont de castã sau întâietate lumeascã. Toþi se întâlnesc
ca fiinþe rãscumpãrate prin sânge, la fel de dependente de Acela care
i-a rãscumpãrat pentru Dumnezeu.
Sufletul sincer ºi umilit e preþios înaintea lui Dumnezeu. El nu pune
semnul Sãu asupra oamenilor nici dupã rang, nici dupã bogãþie, nici
dupã inteligenþã, ci dupã felul în care ei sunt una cu Christos. Domnul
slavei este mulþumit cu cei umiliþi ºi blânzi cu inima. „Tu îmi dai”, zicea
David, „scutul mântuirii Tale… ºi îndurarea Ta” – ca o trãsãturã a
„Cine este mai mare?”
caracterului omenesc – „mã face mare” (Ps. 18,35).
„Oricine primeºte pe acest copilaº în Numele Meu”, a zis Iisus, „Mã
primeºte pe Mine, ºi oricine Mã primeºte pe Mine, primeºte pe Cel ce
M-a trimis pe Mine.” „Aºa vorbeºte Domnul: ’Cerul este scaunul Meu
de domnie ºi pãmântul aºternutul picioarelor Mele... Iatã spre cine Îmi
voi îndrepta privirile: spre cel ce suferã ºi are duhul mâhnit, spre cel ce
se teme de cuvântul Meu’” (Is. 66,1.2).
409
Cuvintele Mântuitorului au trezit în ucenici un simþãmânt de
neîncredere în ei înºiºi. Deºi rãspunsul dat nu viza în mod direct pe
cineva anume, Ioan a început sã se întrebe dacã într-o anumitã
împrejurare purtarea lui fusese corectã. Cu spirit ca de copil, el a adus
aceastã problemã înaintea lui Iisus: „Învãþãtorule”, a zis el, „noi am
Christos, Lumina lumii

vãzut pe un om scoþând draci în Numele Tãu; ºi l-am oprit, pentru cã


nu mergea dupã noi”.
Iacov ºi Ioan erau de pãrere cã îl opriserã pe omul acela pentru a-I
da onoare Domnului lor; dar acum au început sã vadã cã de fapt fuse-
serã geloºi pentru persoana lor. Ei ºi-au recunoscut greºeala ºi au primit
mustrarea lui Iisus. „Nu-l opriþi, fiindcã nu este nimeni care sã facã
minuni în Numele Meu ºi sã Mã poatã grãi de rãu îndatã dupã aceea.”
Nici unul dintre cei care, [437] într-un fel oarecare, s-au arãtat prietenoºi
faþã de Iisus nu trebuia sã fie respins. Mulþi fuseserã adânc miºcaþi de
caracterul ºi lucrarea lui Christos ºi inimile lor se deschideau în credinþã
faþã de El; ºi ucenicii, care nu puteau cunoaºte motivele, trebuiau sã fie
cu bãgare de seamã, pentru a nu descuraja asemenea suflete. Când
Iisus urma sã nu mai fie personal printre ei, iar lucrarea sã fie lãsatã în
mâinile lor, nu trebuiau sã-ºi îngãduie un spirit mãrginit, exclusivist, ci
sã dea pe faþã aceeaºi iubire cuprinzãtoare, pe care o vãzuserã la
Învãþãtorul lor.
Faptul cã cineva nu se potriveºte în totul cu pãrerile sau ideile noastre
personale nu ne va îndreptãþi sã-i interzicem sã lucreze pentru Domnul.
Christos este marele Învãþãtor; noi nu trebuie sã judecãm sau sã
poruncim, ci fiecare dintre noi sã stea cu umilinþã la picioarele lui Iisus
ºi sã înveþe de la El. Fiecare suflet pe care Dumnezeu l-a fãcut binevoitor
este un canal prin care Christos κi va descoperi iubirea Sa iertãtoare.
Cât de atenþi ar trebui sã fim ca nu cumva sã descurajãm pe vreunul
dintre purtãtorii de luminã de la Dumnezeu ºi astfel sã împiedicãm razele
cu care El ar vrea sã lumineze lumea!
Asprimea sau rãceala arãtatã de ucenici faþã de o persoanã pe
care o atrage Christos – un act de felul aceluia sãvârºit de Ioan când a
interzis unui om sã facã minuni în Numele lui Christos – ar putea avea
ca rezultat întoarcerea acelui om pe calea vrãjmaºului, determinând
astfel pierderea unui suflet. Cu privire la cel care ar putea face aºa
ceva, Iisus a zis: „Ar fi mai bine pentru el sã i se lege de gât o piatrã
mare de moarã ºi sã fie aruncat în mare”. ªi a adãugat: „Dacã mâna ta
410
te face sã pãcãtuieºti, taie-o; este mai bine pentru tine sã intri ciung în
viaþã, decât sã ai douã mâini ºi sã mergi în gheenã, în focul care nu se
stinge. Dacã piciorul tãu te va face sã cazi în pãcat, taie-l; este mai
bine pentru tine sã intri în viaþã ºchiop, decât sã ai douã picioare ºi sã fii
aruncat în gheen㔠(Marcu 9,43-45).
Care era motivul pentru care Iisus vorbea atât de hotãrât? Deoarece
„Fiul omului a venit sã mântuiascã ce era pierdut”. Trebuie sã arate
ucenicii lui Iisus mai puþinã atenþie faþã de semenii lor decât a arãtat
Maiestatea cerului? Fiecare fiinþã a costat un preþ nemãrginit ºi ce
grozav e pãcatul de a îndepãrta un suflet de la Christos, aºa încât pentru
el iubirea, umilinþa ºi suferinþele Mântuitorului sã fie zadarnice!
„Vai de lume, din pricina prilejurilor de pãcãtuire! Fiindcã nu se
poate sã nu vinã prilejuri de pãcãtuire” (Mat. 18,7). Lumea, inspiratã
de Satana, se va împotrivi cu siguranþã urmaºilor lui Christos ºi va cãuta
sã le distrugã credinþa; dar vai de acela care a luat Numele lui Christos
ºi totuºi este gãsit [438] fãcând aceastã lucrare! Domnul nostru suferã
ocarã pentru aceia care pretind cã-L servesc, dar care reprezintã rãu
caracterul Sãu; ºi astfel mulþi oameni sunt amãgiþi ºi duºi pe cãi rãtãcite.
Orice practicã sau obicei care ar conduce la pãcat ºi care ar aduce
ocarã asupra lui Christos a fi mai bine îndepãrtate, oricare ar fi sacrificiul.
Ceea ce dezonoreazã pe Dumnezeu nu poate fi folositor pentru nimeni.
Binecuvântarea cerului nu poate sã însoþeascã pe un om care calcã
principiile veºnice ale dreptãþii. ªi un singur pãcat cultivat cu plãcere
este îndestulãtor pentru a produce degradarea caracterului ºi pentru a
rãtãci pe alþii. Dacã piciorul sau mâna trebuie tãiate ºi chiar ochiul
trebuie scos pentru a scãpa trupul de moarte, cu cât mai mult ar trebui
sã fie îndepãrtat pãcatul, care aduce moartea veºnicã!
La serviciul ritual se adãuga sare la fiecare jertfã. Aceasta, ase-
menea jertfei de tãmâie, însemna cã numai neprihãnirea lui Christos
putea face ca serviciul sã fie primit de Dumnezeu. Referindu-Se la „Cine este mai mare?”
aceastã practicã, Iisus a zis: „Orice jertfã va fi sãratã cu sare”. „Sã
aveþi sare în voi înºivã ºi sã trãiþi în pace unii cu alþii.” Toþi cei ce vor sã
se prezinte ca „jertfã vie, sfântã, plãcutã lui Dumnezeu” (Rom. 12,1)
trebuie sã primeascã sarea mântuitoare, neprihãnirea Mântuitorului
nostru. Atunci ei devin „sarea pãmântului”, care în mijlocul oamenilor
þin rãul pe loc, aºa cum sarea fereºte de stricãciune (Mat. 5,13). Dar,
dacã sarea ºi-a pierdut gustul, dacã temerea de Dumnezeu este numai
411
din gurã, fãrã sã cuprindã ºi iubirea lui Christos, nu e nici o putere spre
bine în aceasta. Acea viaþã nu poate exercita nici o influenþã mântuitoare
asupra lumii. Energia ºi capacitatea voastrã de a ajuta la dezvoltarea
Împãrãþiei Mele, zice Iisus, depind de primirea Duhului Meu. Voi trebuie
sã fiþi pãrtaºi la harul Meu, pentru a fi un miros de viaþã spre viaþã.
Christos, Lumina lumii

Atunci nu va mai fi nici rivalitate, nici cãutarea interesului propriu, nici


dorinþa dupã locul cel mai de frunte. Voi trebuie sã aveþi iubirea aceea
care nu cautã folosul sãu, ci binele altuia.
Pãcãtosul care se pocãieºte sã-ºi aþinteascã deci ochii asupra
„Mielului lui Dumnezeu, care ridicã pãcatul lumii” (Ioan 1,29); ºi, privind,
se schimbã. Teama lui e preschimbatã în bucurie, îndoielile în nãdejde.
Se dã pe faþã recunoºtinþã. Inima de piatrã e sfãrâmatã. Un val de
iubire inundã sufletul. Christos este în el ca un izvor de apã care þâºneºte
în viaþa veºnicã. Atunci când vedem pe Iisus, Om al durerii, obiºnuit cu
suferinþa, lucrând sã salveze ce era pierdut, dispreþuit, batjocorit, luat în
râs, alungat din cetate în cetate, pânã ªi-a încheiat misiunea, când privim
la El în Ghetsemani, asudând cu picãturi mari de sânge, ºi pe cruce,
murind în agonie – când vedem toate acestea, eul nu mai pretinde sã
fie recunoscut. Privind la Iisus, ne vom ruºina de rãceala noastrã, de
letargia ºi egoismul nostru. [439] Vom fi voioºi sã fim orice sau nimic,
aºa încât sã putem servi pe Domnul din inimã. Ne vom bucura atunci
sã purtãm crucea în urma lui Iisus, sã îndurãm încercãrile, ocara sau
persecuþia pentru Numele Lui cel scump.
„Noi, care suntem tari, suntem datori sã rãbdãm slãbiciunile celor
slabi ºi sã nu ne plãcem nouã înºine” (Rom. 15,1). Nici o fiinþã care
crede în Christos, deºi credinþa sa ar putea sã fie slabã ºi paºii sãi sã se
clatine ca ai unui copilaº, nu ar trebui sã fie puþin apreciatã. Prin tot ce
ne dã un avantaj asupra altora – fie educaþie ºi talent, nobleþe de caracter,
instruire creºtinã, experienþã religioas㠖 suntem datori faþã de cei mai
puþin privilegiaþi; pe cât ne stã în putinþã, sã îi ajutãm ºi sã îi servim.
Dacã suntem tari, sã înãlþãm braþul celor slabi. Îngeri ai mãririi, care
vãd pururea faþa Tatãlui din cer, sunt bucuroºi sã serveascã celor mai
mici ai Lui. Fiinþe tremurânde, care au multe trãsãturi de caracter nepo-
trivite, sunt în grija lor deosebitã. Îngerii sunt totdeauna prezenþi acolo
unde sunt mai necesari, alãturi de cei ce au de dus lupta cea mai grea
cu eul ºi al cãror mediu de viaþã este mai descurajator. ªi în aceastã
servire, adevãraþii urmaºi ai lui Christos vor colabora.
412
Dacã unul dintre aceºti micuþi va fi biruit ºi va greºi împotriva ta,
datoria ta e sã cauþi îndreptarea lui. Nu aºtepta ca el sã facã prima
încercare de împãcare. „Ce credeþi?” a zis Iisus. „Dacã un om are o
sutã de oi ºi se rãtãceºte una dintre ele, nu lasã el pe cele nouãzeci ºi
nouã pe munþi ºi se duce sã caute pe cea rãtãcitã? ªi, dacã se întâmplã
sã o gãseascã, adevãrat vã spun cã are mai multã bucurie de ea decât
de cele nouãzeci ºi nouã care nu se rãtãciserã. Tot aºa, nu este voia
Tatãlui vostru din ceruri sã piarã unul mãcar din aceºti micuþi.”
În umilinþã, luând seama „la tine însuþi, ca sã nu fii ispitit ºi tu”
(Gal. 6,1), mergi la cel greºit ºi „spune-i între tine ºi el singur”. Nu-l
expune ruºinii, punând greºeala lui în faþa altora, ºi nu aduce ocarã
asupra lui Christos, fãcând sã fie cunoscut în public pãcatul sau greºeala
unuia care poartã Numele Lui. Deseori, adevãrul trebuie sã fie spus clar
cãtre cel care a greºit; el trebuie condus sã-ºi vadã greºeala, ca sã
poatã sã se îndrepte. Dar nu trebuie sã-l judeci sau sã-l condamni. Nu
încerca sã te îndreptãþeºti. Toatã stãruinþa ta sã fie pentru îndreptarea
lui. În tratarea rãnilor sufletului, este necesarã atingerea cea mai delicatã
ºi sensibilitatea cea mai aleasã. Numai iubirea care se revarsã de la
Cel ce a suferit pe Golgota poate izbuti în împrejurarea aceasta. Fratele
sã arate o iubire plinã de înþelegere faþã de fratele sãu, ºtiind cã, dacã
izbuteºte, va „mântui un suflet de la moarte” ºi va „acoperi o sumedenie
de pãcate” (Iacov 5,20). [440]
Dar chiar ºi încercarea aceasta poate sã nu izbuteascã. Atunci, a
zis Iisus, „mai ia cu tine unul sau doi”. S-a putea ca influenþa lor unitã sã
izbuteascã acolo unde a celui dintâi a fost fãrã succes. Nefiind amestecaþi
în neînþelegerea aceea, ei vor putea fi mai nepãrtinitori ºi faptul acesta
va da mai multã greutate sfatului faþã de cel greºit.
Dacã nu vrea sã asculte de ei, atunci ºi numai atunci problema sã
fie adusã înaintea întregii biserici. Membrii bisericii, ca reprezentanþi ai
„Cine este mai mare?”
lui Christos, sã se uneascã în rugãciune ºi sã stãruie cu iubire ca acela
care a greºit sã fie îndreptat. Duhul Sfânt va vorbi prin servii Sãi, stã-
ruind de cel rãtãcit sã se întoarcã la Dumnezeu. Apostolul Pavel, vor-
bind sub inspiraþie, zice: „Ca ºi cum Dumnezeu ar îndemna prin noi,
vã rugãm fierbinte, în Numele lui Christos: Împãcaþi-vã cu Dumnezeu”
(2 Cor. 5,20). Cel care leapãdã aceastã invitaþie a rupt legãtura care-l
unea cu Christos ºi în felul acesta s-a rupt de pãrtãºia cu biserica. De
413
aici înainte, a zis Iisus, „sã fie pentru tine ca un pãgân ºi un vameº”.
Dar fratele acela nu trebuie sã fie privit ca ºi cum nu ar mai avea drept
la mila lui Dumnezeu. Sã nu fie dispreþuit sau neglijat de cãtre fraþii lui
de mai înainte, ci sã fie tratat cu duioºie ºi compãtimire, ca una din oile
pierdute pe care Christos o cautã pentru a o aduce la staulul Sãu.
Christos, Lumina lumii

Învãþãtura datã de Christos cu privire la felul în care trebuie sã ne


purtãm cu cei greºiþi repetã într-o formã mai concretã învãþãtura
datã lui Israel prin Moise: „Sã nu urãºti pe fratele tãu în inima ta; sã
mustri pe aproapele tãu, ca sã nu te încarci cu un pãcat din pricina lui”
(Lev. 19,17). Adicã acela care neglijeazã datoria pe care i-a încredin-
þat-o Christos, de a încerca sã-i îndrepte pe cei care sunt în rãtãcire ºi
pãcat, se face pãrtaº la pãcat. Pentru relele pe care le-am fi putut
împiedica, suntem rãspunzãtori ca ºi când noi le-am fi înfãptuit.
Noi trebuie sã discutãm personal cu cel care a greºit ºi sã-i arãtãm
greºeala pe care a fãcut-o. Nu trebuie sã facem din aceasta un obiect
al discuþiilor ºi criticilor între noi; nici chiar dupã ce acest caz a fost
prezentat înaintea bisericii nu avem libertatea sã repetãm lucrul acesta
cãtre alþii. Cunoaºterea greºelilor sãvârºite de creºtini va fi o piatrã de
poticnire pentru lumea necredincioasã; ºi, stãruind asupra acestor
lucruri, noi nu avem decât de pierdut, cãci privind suntem transfor-
maþi. În timp ce cãutãm sã îndreptãm greºelile unui frate, Spiritul lui
Christos ne va conduce sã-l apãrãm cât de mult cu putinþã de criticile
oricui, chiar ºi ale propriilor fraþi ºi cu atât mai mult de mustrãrile lumii
necredincioase. Noi înºine greºim ºi avem nevoie de mila ºi de iertarea
lui Christos, ºi El ne îndeamnã sã ne purtãm unul cu altul aºa cum dorim
sã Se poarte El cu noi. [441]
„Orice veþi lega pe pãmânt, va fi legat ºi în ceruri; ºi orice veþi
dezlega pe pãmânt, va fi dezlegat ºi în cer.” Voi lucraþi ca trimiºi împu-
terniciþi ai cerului, ºi efectele lucrãrii voastre sunt pentru vecie.
Dar noi nu suntem lãsaþi sã ducem singuri aceastã rãspundere mare.
Acolo unde Cuvântul Sãu e ascultat cu o inimã sincerã, Christos este de
faþã. El este prezent nu numai în adunãrile bisericii, ci oriunde se adunã
în Numele Sãu oricât de puþini ucenici, va fi ºi El acolo. El zice: „Dacã
doi dintre voi se învoiesc pe pãmânt sã cearã un lucru oarecare, le va fi
dat de Tatãl Meu, care este în ceruri”.
Iisus zice: „Tatãl Meu care este în ceruri”, amintindu-le astfel
ucenicilor cã, deºi prin natura Sa omeneascã El este legat de ei, este
414
pãrtaº la încercãrile lor ºi simpatizeazã cu ei în suferinþele lor, prin
natura Sa dumnezeiascã este legat de tronul Celui Nemãrginit. Minu-
natã asigurare! Inteligenþele cereºti se unesc cu oamenii în iubire ºi
acþiune, pentru a salva ce a fost pierdut. ªi toatã puterea cerului se
uneºte cu iscusinþa omeneascã, pentru a atrage suflete la Christos. [442]
$ CEL LEPÃDAT
2)46-)

DE LA SÃRBÃTOAREA CORTURILOR PÂNÃ


LA RETRAGEREA ÎN EFRAIM, DUPÃ
ÎNVIEREA LUI LAZÃR
”Vrãjmaºii Mei vorbesc de Mine... zicând:
‘L-a pãrãsit Dumnezeu; urmãriþi-L, puneþi
mâna pe El, cãci nu-i nimeni care sã-L scape!’” –
Psalmii 71, 10-11
CAPITOLUL 49

LA SÃRBÃTOAREA CORTURILOR

Muzica, unduirea ramurilor de palmier, osanalele


voioase, marea adunare de oameni, peste care se
revãrsa lumina din lãmpile suspendate, costumele
preoþilor ºi mãreþia ceremoniilor se uneau pentru a
da naºtere unei priveliºti care îi impresiona adânc
pe privitori. Dar cea mai impresionantã ceremonie
a sãrbãtorii, care dãdea naºtere celei mai mari
veselii, era aceea care amintea un eveniment
petrecut în cãlãtoria prin pustie.

DE TREI ORI PE AN, iudeii erau obligaþi sã se adune la Ierusalim,


pentru scopuri religioase. Învãluit în stâlpul de nor, Conducãtorul nevãzut
al lui Israel dãduse îndrumãri cu privire la aceste adunãri. În timpul
robiei, ele n-au putut fi þinute; dar, când a revenit în þarã, poporul a
început sã þinã din nou aceste sãrbãtori. Era planul lui Dumnezeu ca
aceste aniversãri sã-L readucã în mintea oamenilor. Dar, cu puþine
La Sãrbãtoarea Corturilor
excepþii, preoþii ºi conducãtorii naþiunii pierduserã din vedere lucrul
acesta. Acela care rânduise aceste adunãri naþionale ºi care le lãmurise
însemnãtatea era martor la pervertirea lor.
Sãrbãtoarea Corturilor era ultima adunare din an. Planul lui
Dumnezeu era ca, la data aceasta, poporul sã se gândeascã la bunãtatea
ºi îndurãrile Lui. Întreaga þarã fusese sub ocrotirea Sa, primind binecu-
vântãrile Sale. Zi ºi noapte, El purtase de grijã. Ploaia ºi soarele fãcuserã
ca pãmântul sã producã roade. În vãile ºi câmpiile Palestinei, recolta 417
fusese adunatã. Mãslinele fuseserã culese, iar uleiul preþios fusese
adunat în vase. Palmierii îºi dãduserã fructele. Ciorchinii de struguri
purpurii fuseserã cãlcaþi în teasc. [447]

Capitolul acesta se bazeazã pe cele relatate în Ioan 7,1-15.37-39.


Christos, Lumina lumii

Sãrbãtoarea þinea ºapte zile ºi, pentru sãrbãtorirea ei, locuitorii


Palestinei ºi israeliþii care locuiau în alte þãri îºi pãrãseau cãminele ºi
veneau la Ierusalim. De aproape ºi de departe, oamenii veneau aducând
cu ei semnele bucuriei. Bãtrâni ºi tineri, bogaþi ºi sãraci, toþi aduceau
câte un dar oarecare, ca un tribut de recunoºtinþã Aceluia care încu-
nunase anul cu bunãtãþi ºi fãcuse ca paºii Lui sã reverse belºugul. Se
aducea din pãduri tot ce putea sã fie plãcut ochiului ºi sã dea expresie
bucuriei tuturor; oraºul avea înfãþiºarea unei pãduri frumoase.
Sãrbãtoarea aceasta nu era numai o expresie a recunoºtinþei pentru
recoltã, ci ºi o amintire a grijii ocrotitoare a lui Dumnezeu pentru Israel
în pustie. În amintirea locuirii lor în corturi, în timpul sãrbãtorii, israeliþii
locuiau în colibe sau corturi fãcute din verdeaþã. Acestea erau aºezate
pe strãzi, în curþile templului sau pe acoperiºuri. Dealurile ºi vãile care
înconjurau Ierusalimul erau de asemenea pline cu aceste locuinþe
înverzite ºi pãreau vii din cauza mulþimii de oameni.
Cu cântãri sfinte ºi cu mulþumiri, închinãtorii sãrbãtoreau aceastã
ocazie. Cu puþin înainte de aceastã sãrbãtoare era Ziua Ispãºirii, când,
dupã ce îºi mãrturiseau pãcatele, oamenii erau declaraþi ca fiind în
pace cu cerul. În felul acesta, se pregãtea calea pentru bucuria sãrbã-
torii. „Lãudaþi pe Domnul cãci este bun, cãci îndurarea Lui þine în veci”
(Ps. 106,1). Cuvintele acestea rãsunau triumfãtor, în timp ce tot felul
de instrumente, împreunã cu strigãte de osana, însoþeau cântarea. Tem-
plul era centrul bucuriei tuturor. Aici avea loc solemnitatea ceremoniilor
pentru jertfã. Aici, rânduit de o parte ºi de alta a scãrii de marmurã
albã de la clãdirea sfântã, corul leviþilor conducea serviciul cântãrilor.
Mulþimea credincioºilor, fluturând ramuri de palmier ºi de mirt, prindea
ecoul corului; ºi iarãºi melodia era reluatã de glasurile din apropiere ºi
depãrtare, pânã când dealurile din jur rãsunau de cântece de laudã.
Noaptea, atât templul, cât ºi curtea strãluceau de luminã artificialã.
Muzica, unduirea ramurilor de palmier, osanalele voioase, marea adunare
de oameni, peste care se revãrsa lumina din lãmpile suspendate,
418
costumele preoþilor ºi mãreþia ceremoniilor se uneau pentru a da naºtere
unei priveliºti care îi impresiona adânc pe privitori. Dar cea mai im-
presionantã ceremonie a sãrbãtorii, care dãdea naºtere celei mai mari
veselii, era aceea care amintea un eveniment petrecut în cãlãtoria prin
pustie.
Încã din zorii zilei, preoþii sunau prelung ºi pãtrunzãtor din trâmbiþele
lor de argint, iar trâmbiþele ºi strigãtele oamenilor din colibele lor rãsunau
pe deal ºi câmpie, salutând [448] ziua de sãrbãtoare. Apoi preotul scotea
din apele curgãtoare ale Chedronului un vas plin cu apã ºi, ridicându-l,
în timp ce trâmbiþele sunau, urca pe treptele largi ale templului, cu pas
solemn ºi rar, în timp ce cânta: „Picioarele mi se opresc în porþile tale,
Ierusalime!” (Ps. 122,2).
El aducea ulciorul cu apã la altarul care se afla în mijlocul curþii
preoþilor. Aici erau douã vase de argint, iar lângã fiecare dintre ele se
afla câte un preot. Ulciorul cu apã era turnat într-un vas, iar în celãlalt,
un ulcior cu vin; ºi conþinutul acestora curgea, printr-un tub, în pârâul
Chedron ºi ajungea apoi în Marea Moartã. Turnarea acestei ape
consacrate reprezenta izvorul care a þâºnit din stâncã la porunca lui
Dumnezeu, pentru a stinge setea copiilor lui Israel. Atunci, glasul de
bucurie suna mai departe: „Domnul, Dumnezeu este tãria mea ºi pricina
laudelor mele… veþi scoate apã cu bucurie din izvoarele mântuirii”
(Is. 12,2.3). [449]
În timp ce fiii lui Iosif fãceau pregãtiri pentru a lua parte la Sãrbã-
toarea Corturilor, au vãzut cã Christos nu fãcea nici o miºcare pentru a
arãta cã ar vrea sã meargã ºi El. L-au urmãrit cu neliniºte. De când cu
vindecarea de la Betesda, nu mai luase parte la adunãrile naþionale.
Pentru a ocoli certuri zadarnice cu conducãtorii din Ierusalim, El κi
restrânsese lucrarea la Galilea. Aparenta neglijare a marilor adunãri
La Sãrbãtoarea Corturilor
religioase ºi vrãjmãºia fãþiºã a preoþilor ºi rabinilor erau o cauzã de ne-
liniºte pentru cei din jurul Lui ºi chiar pentru ucenicii ºi rudele Sale. În
învãþãturile Sale, El arãtase binecuvântãrile ascultãrii de Legea lui
Dumnezeu, dar, cu toate acestea, pãrea indiferent faþã de slujbele care
fuseserã rânduite de Dumnezeu. Faptul cã avea de a face cu vameºi ºi
cu alþi oameni cu nume rãu, faptul cã nu þinea seama de datinile rabinilor
ºi libertatea cu care nu respecta pretenþiile tradiþionale cu privire la
Sabat, totul pãrea cã-L pune în vrãjmãºie cu autoritãþile religioase ºi
419
dãdea naºtere la multe întrebãri. Fraþii Sãi socoteau drept o greºealã
îndepãrtarea Lui de oamenii mari ºi învãþaþi ai neamului. Ei gândeau cã
oamenii aceºtia aveau desigur dreptate ºi cã Christos greºea când li Se
împotrivea. Dar ei observaserã viaþa Lui neprihãnitã ºi, deºi nu se uniserã
cu ucenicii, fuseserã adânc impresionaþi de lucrãrile Lui. Popularitatea
Christos, Lumina lumii

Lui în Galilea le mulþumea ambiþia; ei tot mai sperau cã va da o dovadã


a puterii Lui, care îi va face pe farisei sã vadã cã El era ceea ce
pretindea. Ce ar fi fost dacã El era Mesia, Prinþul lui Israel! Ei cultivau
gândul acesta cu o satisfacþie plinã de mândrie.
Erau aºa de nerãbdãtori în privinþa aceasta, încât au stãruit ca Christos
sã meargã la Ierusalim. „Pleacã de aici”, au zis ei, „ºi du-Te în Iudea,
ca sã vadã ºi ucenicii Tãi lucrãrile pe care le faci. Nimeni nu face ceva
în ascuns, când cautã sã se facã cunoscut; dacã faci aceste lucruri,
aratã-Te lumii.” Acest „dac㔠exprima îndoialã ºi necredinþã. Ei Îl
socoteau fricos ºi slab. Dacã El ºtia cã este Mesia, la ce bun aceastã
neînþeleasã rezervã ºi inactivitate? Dacã avea cu adevãrat puterea
aceasta, de ce nu merge curajos la Ierusalim sã-ªi susþinã pretenþiile?
Pentru ce sã nu facã în Ierusalim minunile de care se dusese vestea în
Galilea? Nu Te ascunde în provincii lãturalnice, ziceau ei, unde sã
faci marile Tale minuni în folosul unor þãrani ºi pescari nepricepuþi.
Aratã-Te în capitalã, câºtigã sprijinul preoþilor ºi conducãtorilor ºi
uneºte naþiunea, pentru a întemeia noua împãrãþie. [450]
Aceºti fraþi ai lui Iisus judecau dupã aceleaºi motive egoiste, care se
aflã atât de des în inima celor cu ambiþie dupã slavã. Acesta era spiritul
ce domnea în lume. Ei erau supãraþi cã, în loc sã caute un tron
împãrãtesc, Christos Se declara ca fiind Pâinea vieþii. Ei au fost foarte
dezamãgiþi când aºa de mulþi dintre ucenicii Lui L-au pãrãsit. Ei înºiºi
se depãrtaserã de El, ca sã nu fie siliþi sã recunoascã ce arãtau ºi
faptele Lui – cã El era trimisul lui Dumnezeu.
„Iisus le-a zis: ’Vremea Mea n-a sosit încã, dar vouã vremea totdea-
una vã este prielnicã. Pe voi lumea nu vã poate urî; pe Mine Mã urãºte,
pentru cã mãrturisesc despre ea cã lucrãrile ei sunt rele. Suiþi-vã voi la
praznicul acesta; Eu încã nu Mã sui la praznicul acesta, fiindcã nu Mi
s-a împlinit încã vremea’. Dupã ce le-a spus aceste lucruri, a rãmas în
Galilea.” Fraþii Îi vorbiserã oarecum poruncitor, arãtându-I ei ce drum
trebuie sã urmeze. El le-a întors mustrarea, neaºezându-i în aceeaºi
420
categorie cu ucenicii Lui plini de sacrificiu de sine, ci împreunã cu
lumea. „Pe voi lumea nu vã poate urî”, a zis El; „pe Mine Mã urãºte,
pentru cã mãrturisesc despre ea cã lucrãrile ei sunt rele.” Lumea nu-i
urãºte pe cei ce i se aseamãnã în spirit; îi iubeºte ca pe unii care sunt ai
ei.
Pentru Christos, lumea nu era un loc în care a venit pentru a duce o
viaþã uºoarã sau pentru a dobândi mãrire personalã. El nu cãuta sã
punã mâna pe puterea ºi slava acestei lumi. Nu aceasta era rãsplata pe
care o dorea El. Lumea era locul în care fusese trimis de Tatãl Sãu. El
fusese dat pentru viaþa lumii, pentru a realiza marele Plan al Mântuirii.
El κi îndeplinea lucrarea pentru o lume cãzutã. Dar nu trebuia sã Se
încumete ºi nici sã grãbeascã primejdia sau criza. Fiecare eveniment
din lucrarea Sa avea ceasul lui anumit. El trebuia sã aºtepte cu rãbdare.
El ºtia cã avea sã întâmpine ura lumii. ªtia cã lucrarea Sa se va termina
cu moartea, dar nu era voia Tatãlui Sãu ca El sã Se expunã prea devreme.
De la Ierusalim, vestea despre minunile lui Christos se împrãºtiase
peste tot pe unde erau rãspândiþi iudeii ºi, deºi de mai multe luni lipsise
de la sãrbãtori, interesul faþã de El nu scãzuse. Din toate pãrþile
pãmântului veniserã mulþi la Sãrbãtoarea Corturilor, în speranþa de a-L
vedea. La începutul sãrbãtorilor, mulþi întrebaserã despre El. Fariseii
ºi conducãtorii Îl aºteptau sã vinã, nãdãjduind sã gãseascã un prilej de
a-L condamna. Ei întrebau cu nerãbdare: „Unde este?”, dar nimeni nu
ºtia. Oamenii se gândeau la El mai mult decât la orice. De frica preoþilor
ºi a conducãtorilor, nimeni nu îndrãznea [451] sã-L recunoascã drept
Mesia, dar pretutindeni se discuta în ascuns ºi cu interes despre El.
Mulþi Îl apãrau ca pe un trimis al lui Dumnezeu, în timp ce alþii Îl denunþau
ca pe un înºelãtor al poporului.
Între timp, Iisus a ajuns la Ierusalim, în mod liniºtit. El alesese un
La Sãrbãtoarea Corturilor
drum neumblat, pentru a-i evita pe cãlãtorii care se îndreptau din toate
pãrþile spre cetate. Dacã S-ar fi alãturat uneia dintre caravanele care
suiau la sãrbãtoare, atenþia publicã ar fi fost atrasã cãtre El la intrarea
în cetate ºi o demonstraþie popularã în favoarea Sa ar fi aþâþat autoritã-
þile împotriva Lui. Ca sã evite aceasta, a ales sã facã drumul singur.
În timpul sãrbãtorii, când frãmântarea mulþimii cu privire la El
ajunsese la culme, a intrat în curtea templului, în mijlocul mulþimii. Din
cauza lipsei de la sãrbãtoare, se spusese cã El nu îndrãznea sã Se arate
421
în faþa preoþilor ºi a conducãtorilor. Toþi au fost surprinºi când L-au
vãzut. Orice glas a fost adus la tãcere. Toþi se minunau de demnitatea
ºi curajul arãtate în faþa vrãjmaºilor puternici, care cãutau sã-I ia viaþa.
Stând în picioare în mijlocul acestei mari mulþimi, Iisus a vorbit aºa
cum nu mai fãcuse nimeni vreodatã. Cuvintele Sale dovedeau cã El
Christos, Lumina lumii

cunoºtea [452] legile ºi instituþiile lui Israel, serviciul jertfelor ºi învãþãturile


profeþilor mult mai bine decât rabinii ºi preoþii. El a sfãrâmat barierele
formalismului ºi tradiþiei. Scenele vieþii viitoare pãreau sã se desfãºoare
cu claritate în faþa Lui. Ca unul care privea nevãzutul, El vorbea despre
cele pãmânteºti ºi despre cele cereºti, despre cele omeneºti ºi despre
cele dumnezeieºti cu o autoritate absolutã. Cuvintele Sale erau foarte
clare ºi convingãtoare; ºi din nou, ca la Capernaum, oamenii se mirau
de învãþãtura Lui, „pentru cã vorbea cu putere” (Luca 4,32). În diferite
chipuri, El ºi-a avertizat ascultãtorii despre nenorocirile ce vor veni
asupra tuturor acelora care vor lepãda binecuvântãrile pe care venise
sã le aducã. El dãduse toate dovezile posibile cã venise de la Dumnezeu
ºi cã fãcuse orice sforþare posibilã pentru a-i aduce la pocãinþã. El nu
avea sã fie respins ºi ucis de propriul popor, dacã putea sã-l scape de
vinovãþia unei astfel de fapte.
Toþi se minunau de cunoºtinþele pe care le avea din lege ºi din profeþii;
ºi întrebarea aceasta trecea de la unul la altul: „Cum are Omul acesta
învãþãturã, cãci n-a învãþat niciodatã?” Nimeni nu era socotit învãþãtor
în cele religioase dacã nu studiase la ºcolile rabinice ºi atât Iisus, cât ºi
Ioan Botezãtorul erau consideraþi ca fiind ignoranþi, din cauzã cã nu
primiserã aceastã educaþie. Cei care îi ascultau erau impresionaþi de
cunoºtinþa lor din Scripturã, ºtiind cã ei „n-au învãþat niciodatã”. E
adevãrat cã de la oameni nu învãþaserã, dar Dumnezeul cerului era
Învãþãtorul lor ºi de la El primiserã cea mai înaltã înþelepciune.
Când Iisus a vorbit în curtea templului, oamenii au rãmas uimiþi.
Chiar ºi oamenii care erau cei mai porniþi împotriva Lui s-au simþit
neînstare sã-I facã vreun rãu. În acest timp, toate celelalte interese
erau uitate.
Zi dupã zi, El a învãþat norodul, pânã în ultima zi, „care era ziua cea
mare a praznicului”. Dimineaþa acestei zile i-a gãsit pe oameni obosiþi
de îndelunga duratã a serbãrilor. Deodatã, Iisus ªi-a înãlþat glasul, care
a rãsunat prin curþile templului:
„Dacã înseteazã cineva, sã vinã la Mine ºi sã bea. Cine crede în
422
Mine, din inima lui vor curge râuri de apã vie, cum zice Scriptura.”
Starea poporului a fãcut ca acest apel sã fie foarte puternic. Ei stãruiserã
în scene de nesfârºitã pompã ºi sãrbãtoare, ochii lor fuseserã orbiþi de
luminã ºi culoare, iar urechile lor, mângâiate de cea mai bogatã muzicã,
dar în tot ºirul acestor ceremonii nu fusese nimic care sã împlineascã
lipsurile spirituale, nimic care sã [453] aline setea sufletului pentru cele
nepieritoare. Iisus i-a invitat sã vinã ºi sã bea din izvorul vieþii, din ceea
ce avea sã fie ca un izvor de apã, curgând în viaþa veºnicã.
De dimineaþã, preotul sãvârºise ceremonia care comemora lovirea
stâncii în pustie. Stânca aceea era un simbol al Sãu, care, prin moartea
Sa, avea sã dea ocazie sã curgã râuri de mântuire pentru toþi cei însetaþi.
Cuvintele lui Christos erau apa vieþii. Acolo, în prezenþa mulþimii adunate,
El S-a oferit sã fie lovit, ca apa vieþii sã se poatã revãrsa în lume.
Lovindu-L pe Christos, Satana credea cã va distruge pe Domnul vieþii,
dar din Stânca lovitã au curs râuri de apã vie. Când Iisus a vorbit astfel
cãtre popor, inima oamenilor a fost miºcatã de o teamã plinã de respect
ºi mulþi erau gata sã zicã împreunã cu femeia din Samaria: „Dã-mi
aceastã apã, ca sã nu-mi mai fie sete” (Ioan 4,15).
Iisus cunoºtea nevoile sufletului. Fastul, bogãþiile ºi onoarea nu pot
mulþumi inima. „Dacã înseteazã cineva, sã vinã la Mine.” Bogatul,
sãracul, cel de sus ºi cel de jos sunt toþi la fel de bineveniþi. El fãgãduieºte
sã uºureze mintea împovãratã, sã mângâie pe cel întristat ºi sã dea
nãdejde celui descurajat. Mulþi dintre cei care Îl ascultau pe Iisus erau
întristaþi din cauza nãdejdilor spulberate, mulþi nutreau dureri ascunse,
mulþi cãutau sã-ºi astâmpere dorinþa inimii prin bucuriile lumii ºi lauda
oamenilor, dar, când totul era câºtigat, vedeau cã au muncit din greu
numai pentru a ajunge la o fântânã crãpatã, din care nu puteau sã-ºi
aline setea. În mijlocul scânteierii scenei voioase, ei stãteau nemulþumiþi
ºi triºti. Dar cuvintele lui Iisus: „Dacã înseteazã cineva” i-au trezit brusc
La Sãrbãtoarea Corturilor
din meditaþia lor întristatã ºi, în timp ce ascultau cuvintele care au urmat,
mintea lor s-a luminat de o nouã nãdejde. Duhul Sfânt a prezentat
simbolul înaintea lor, pânã când au vãzut în El oferta darului nepreþuit al
mântuirii.
Apelul lui Christos cãtre sufletul însetat încã mai rãsunã ºi ni se
adreseazã cu ºi mai mare putere decât celor care L-au auzit în templu,
în ultima zi a praznicului. Fântâna este deschisã pentru toþi. Celor obosiþi
ºi zdrobiþi, li se oferã bãutura înviorãtoare a vieþii veºnice. Iisus încã
423
mai strigã: „Dacã înseteazã cineva, sã vinã la Mine ºi sã bea”. „Celui
ce-i este sete sã vinã. Cine vrea sã ia apa vieþii fãrã platã.” „Oricui va
bea din apa pe care i-o voi da Eu, în veac nu-i va fi sete, ba încã apa pe
care i-o voi da Eu se va preface în el într-un izvor de apã care va þâºni
în viaþa veºnic㔠(Apoc. 22,17; Ioan 4,11). [454]
CAPITOLUL 50

PRINTRE CURSE

Oamenii urãsc pe pãcãtos, în timp ce iubesc


pãcatul. Christos urãºte pãcatul, dar îl iubeºte pe
pãcãtos. Acesta va fi spiritul celor care Îl urmeazã.
Iubirea creºtinã e înceatã la mustrare, grãbitã
sã observe pocãinþa, gata sã ierte, sã încurajeze,
sã-l aºeze pe cel greºit pe calea sfinþeniei ºi
sã-i întãreascã paºii pe acest drum.

TOT TIMPUL CÂT A STAT LA IERUSALIM în cursul prazni-


cului, Iisus a fost pândit de iscoade. În fiecare zi cãutau mijloace de a-L
aduce la tãcere. Preoþii ºi conducãtorii cãutau sã-L prindã în cursã. Au
fãcut planul de a-L opri prin violenþã. Dar aceasta nu era totul. Doreau
sã-L umileascã pe acest Învãþãtor galilean în faþa poporului.
În prima zi a participãrii Sale la sãrbãtoare, conducãtorii veniserã la
El, întrebându-L cu ce putere învaþã. Doreau sã întoarcã atenþia oame-
nilor de la El la problema dreptului Sãu de a învãþa ºi, în acelaºi timp, la
importanþa ºi autoritatea lor.
„Învãþãtura Mea nu este a Mea”, a zis El, „ci a Celui ce M-a trimis
pe Mine. Dacã vrea cineva sã facã voia Lui, va ajunge sã cunoascã
dacã învãþãtura este de la Dumnezeu sau dacã Eu vorbesc de la Mine”
(Ioan 7,16-17). Iisus n-a întâmpinat întrebarea acestor batjocoritori rãs-
punzând cu batjocurã, ci prin dezvãluirea adevãrului necesar pentru
mântuirea sufletului. Înþelegerea ºi aprecierea adevãrului, a zis El, de-
424 pind mai mult de inimã decât de minte. Adevãrul trebuie primit în suflet;
el pretinde supunerea voinþei. Dacã adevãrul ar putea sã fie supus
numai raþiunii, mândria n-ar fi o piedicã în calea primirii lui. Dar el

Capitolul acesta se bazeazã pe cele relatate în Ioan 7,16-36.40-53; 8,1-11.


trebuie sã fie primit prin lucrarea harului în inimã ºi primirea lui depinde
de lepãdarea oricãrui pãcat pe care ni-l descoperã Duhul lui Dumnezeu.
Posibilitãþile unui om de a cunoaºte adevãrul, oricât de strãlucite ar fi,
se vor dovedi nefolositoare câtã vreme inima nu se deschide sã pri-
meascã [455] adevãrul ºi pânã nu are loc o conºtientã lepãdare a oricãrui
obicei ºi a oricãrei deprinderi potrivnice principiilor lui. Acelora care se
predau în felul acesta lui Dumnezeu, cu dorinþa sincerã de a cunoaºte
ºi împlini voinþa Lui, adevãrul li se va descoperi ca fiind puterea lui
Dumnezeu pentru mântuirea lor. Aceºtia vor fi în stare sã-l deosebeascã
pe acela care vorbeºte din partea lui Dumnezeu de acela care vorbeºte
numai de la sine. Fariseii nu aºezaserã voinþa lor de partea voinþei lui
Dumnezeu. Ei nu cãutau sã cunoascã adevãrul, ci sã gãseascã vreo
scuzã pentru a scãpa de el; Christos a arãtat cã, din cauza aceasta, ei
nu înþelegeau învãþãtura Lui.
Apoi a descoperit mijlocul prin care sã poatã fi deosebit adevãratul
învãþãtor de cel fals: „Cine vorbeºte de la sine, cautã slava lui însuºi;
dar cine cautã slava Celui ce l-a trimis, acela este adevãrat ºi în el nu
este strâmbãtate” (Ioan 7,18). Acela care cautã slava sa vorbeºte
numai de la sine. Spiritul preocupãrii numai pentru sine îºi trãdeazã
originea. Dar Christos cãuta slava lui Dumnezeu. El rostea cuvintele
lui Dumnezeu. Aceasta era dovada autoritãþii Sale ca Învãþãtor al
adevãrului.
Iisus le-a dat rabinilor o dovadã a divinitãþii Sale, arãtându-le cã
citeºte în inima lor. De la vindecarea sãvârºitã la Betesda, ei au pus la
cale moartea Lui. În felul acesta, ei înºiºi cãlcau legea pe care pretin-
deau cã o apãrã. „Oare nu v-a dat Moise Legea?” a zis El. „Totuºi ni-
meni din voi nu þine Legea. De ce cãutaþi sã Mã omorâþi?”
Printre curse

Ca o strãfulgerare, aceste cuvinte le-au descoperit rabinilor prãpastia


ruinei în care erau gata sã se prãbuºeascã. Pentru o clipã, s-au îngrozit.
Ei au vãzut cã se luptã împotriva unei puteri nemãrginite. Dar nu voiau
sã primeascã avertizarea. Pentru a-ºi pãstra influenþa asupra poporului,
425
planurile lor criminale trebuiau sã rãmânã ascunse. Abãtându-se de la
întrebarea lui Iisus, ei exclamarã: „Ai drac. Cine cautã sã Te omoare?”
Ei insinuau cã minunile lui Iisus erau venite de la un duh rãu.
Iisus n-a þinut seama de aceastã insinuare. El a trecut mai departe,
explicând cã lucrarea Sa de vindecare la Betesda era în armonie cu
Christos, Lumina lumii

legea Sabatului ºi cã era îndreptãþitã chiar de interpretarea pe care


iudeii o dãdeau legii. El a zis: „Moise v-a dat porunca privitoare la
tãierea împrejur… ºi voi tãiaþi împrejur pe om în ziua Sabatului”. Dupã
lege, fiecare copil trebuia sã fie circumcis în ziua a opta. Dacã timpul
prescris cãdea în Sabat, ritualul trebuia sãvârºit atunci. Cu atât mai
mult era în armonie cu [456] spiritul legii sã fie „însãnãtoºit un om în ziua
Sabatului”. El le-a atras atenþia, zicând: „Nu judecaþi dupã înfãþiºare, ci
judecaþi dupã dreptate”.
Conducãtorii au fost aduºi la tãcere; ºi mulþi din popor ziceau: „Nu
este El acela pe care cautã ei sã-L omoare? ªi totuºi iatã cã vorbeºte
pe faþã ºi ei nu-I zic nimic; nu cumva, în adevãr, cei mai mari vor fi
cunoscut cã El este Christosul?”
Mulþi dintre ascultãtorii lui Christos, care locuiau în Ierusalim ºi care
nu erau în necunoºtinþã de uneltirile celor mari împotriva Lui, se simþeau
atraºi cãtre El cu o putere irezistibilã. Îi stãpânea convingerea cã El
era Fiul lui Dumnezeu. Dar Satana era gata sã strecoare îndoiala; ºi
pentru aceasta, calea era pregãtitã chiar de greºitele lor pãreri despre
Mesia ºi venirea Lui. Toþi credeau cã Christos trebuia sã Se nascã la
Betleem, dar cã dupã câtva timp avea sã disparã ºi cã, la a doua Lui
venire, nimeni nu avea sã ºtie de unde venea. Nu puþini erau aceia care
susþineau cã Mesia nu avea nici o legãturã de rudenie cu neamul
omenesc. Deoarece Iisus din Nazaret nu satisfãcea aºteptãrile poporului
în ce priveºte slava lui Mesia, mulþi se alãturau celor care spuneau:
„Dar noi ºtim de unde este omul acesta; însã când va veni Christosul,
nimeni nu va ºti de unde este”.
În timp ce ei pendulau între îndoialã ºi credinþã, Iisus le-a cunoscut
gândurile ºi le-a rãspuns: „Mã cunoaºteþi ºi Mã ºtiþi de unde sunt. Eu
n-am venit de la Mine Însumi, ci Cel ce M-a trimis este adevãrat, ºi voi
nu-L cunoaºteþi”. Ei pretindeau cã ºtiu care trebuie sã fie obârºia lui
Christos, dar nu ºtiau nimic despre ea. Dacã ar fi trãit în deplinã armonie
cu voinþa lui Dumnezeu, L-ar fi cunoscut pe Fiul Lui, când El li S-a
426
descoperit.
Ascultãtorii ar fi trebuit sã înþeleagã cuvintele lui Christos. Ele erau
o repetare lãmuritã a celor susþinute de El în faþa Sinedriului, cu multe
luni înainte, când S-a declarat Fiul lui Dumnezeu. Dupã cum atunci cei
mai mari au cãutat sã-L dea la moarte, tot astfel era ºi acum, dar erau
împiedicaþi de o putere nevãzutã, care punea o stavilã furiei lor, zicân-
du-le: „Pânã aici sã mergeþi ºi mai departe nu”.
Erau foarte mulþi oameni care credeau în El ºi se întrebau: „Când
va veni Christosul, va face mai multe semne decât a fãcut omul acesta?”
Conducãtorii fariseilor, care urmãreau cu nerãbdare mersul lucrurilor,
au prins cuvintele de simpatie ºoptite de mulþime. Dând fuga la mai
marii preoþilor, au fãcut planul sã-L aresteze. [457] Totuºi au rânduit
sã-L prindã când era singur, deoarece se temeau sã punã mâna pe El în
faþa poporului. Din nou, Iisus a dovedit cã le citeºte gândurile. „Mai
sunt cu voi puþinã vreme”, a zis El, „ºi apoi Mã duc la Cel ce M-a tri-
mis. Mã veþi cãuta ºi nu Mã veþi gãsi; ºi unde voi fi Eu, voi nu veþi putea
veni”. În curând, urma sã gãseascã un refugiu dincolo de atingerea
batjocurilor ºi a urii lor. El urma sã Se înalþe la Tatãl, spre a fi din nou
Cel adorat de îngeri; ºi omorâtorii Lui nu puteau sã ajungã niciodatã
acolo.
Batjocoritori, rabinii au zis: „Unde are de gând sã se ducã omul
acesta, ca sã nu-L putem gãsi? Doar n-o avea de gând sã Se ducã la
cei împrãºtiaþi printre greci ºi sã înveþe pe greci?” Ei nici nu visau cã,
prin cuvintele lor batjocoritoare, descriu misiunea lui Christos! Toatã
ziua κi întinsese mâinile cãtre un popor neascultãtor ºi batjocoritor;
totuºi El avea sã fie gãsit de cei ce nu-L cãutau, sã Se descopere unui
popor ce n-a chemat Numele Lui (Rom. 10,20.21).
Mulþi dintre cei care se convinseserã cã Iisus era Fiul lui Dumnezeu
erau duºi în rãtãcire de raþionamentul fals al preoþilor ºi rabinilor.
Învãþãtorii aceºtia repetaserã cu mare efect profeþiile privitoare la Mesia,
c㠄va împãrãþi pe muntele Sionului ºi la Ierusalim, strãlucind de slavã
Printre curse

în faþa bãtrânilor Lui”, c㠄El va stãpâni de la o mare la alta ºi de la Râu


pânã la marginile pãmântului” (Is. 24,23; Ps. 72,8). Apoi au comparat
cu dispreþ slava descrisã aici cu înfãþiºarea umilã a lui Iisus. Chiar
cuvintele profeþiei erau în aºa fel rãstãlmãcite, încât sã susþinã rãtã-
cirea. Dacã ar fi cercetat Cuvântul cu sinceritate pentru ei înºiºi, oamenii 427

n-ar mai fi fost duºi în rãtãcire. Capitolul 61 din Isaia mãrturiseºte cã


Christos trebuia sã facã tocmai lucrarea pe care o fãcea. Capitolul 53
aratã lepãdarea ºi suferinþele Sale în lume ºi capitolul 59 descrie carac-
terul preoþilor ºi rabinilor.
Christos, Lumina lumii

Dumnezeu nu-i constrânge pe oameni sã dea la o parte necredinþa.


În faþa lor se aflã lumina ºi întunericul, adevãrul ºi rãtãcirea. Ei singuri
trebuie sã hotãrascã ce vor sã primeascã. Mintea omului este înzestratã
cu puterea de a deosebi între bine ºi rãu. Dumnezeu nu vrea ca oamenii
sã ia hotãrâri sub imperiul impulsurilor, ci din cântãrirea dovezilor,
comparând cu grijã text cu text. Dacã ar fi lãsat la o parte prejudecãþile
ºi ar fi comparat profeþia scrisã cu faptele ce caracterizau viaþa lui
Iisus, iudeii ar fi observat o frumoasã armonie între profeþii ºi împlinirea
lor în viaþa ºi activitatea umilului Galilean. [458]
Astãzi, mulþi sunt înºelaþi la fel ca iudeii. Învãþãtorii religioºi citesc
Biblia în lumina înþelegerii ºi tradiþiei proprii, iar oamenii nu cerceteazã
Scriptura pentru ei înºiºi ºi nici nu gândesc pentru ei înºiºi, ca sã ºtie
care este adevãrul; ei îºi predau judecata ºi îºi încredinþeazã sufletul în
mâna conducãtorilor lor. Predica ºi învãþãtura din Cuvântul Sãu sunt un
mijloc rânduit de Dumnezeu pentru rãspândirea luminii; dar noi trebuie
sã comparãm cu Scriptura orice învãþãturã omeneascã. Oricine va
cerceta Biblia cu rugãciune, dorind sã cunoascã adevãrul, ca sã poatã
asculta de el, va primi lumina dumnezeiascã. El va înþelege Scripturile.
„Dacã cineva vrea sã facã voia Lui, va ajunge sã cunoascã dacã
învãþãtura este de la Dumnezeu” (Ioan 7,17).
În cea din urmã zi a praznicului, aprozii trimiºi de cãtre preoþi ºi
conducãtori sã-L aresteze pe Christos s-au întors fãrã El. Au fost atunci
întrebaþi cu mânie: „De ce nu L-aþi adus?” Cu o înfãþiºare solemnã, ei
au rãspuns: „Niciodatã n-a vorbit vreun om ca Omul acesta”.
Inima lor împietritã se înmuiase auzind cuvintele lui Christos. În timp
ce El vorbea în curtea templului, ei se apropiaserã pentru a prinde
vreun cuvânt pe care sã-l poatã întoarce împotriva Lui. Dar, în timp ce
ascultau, scopul pentru care veniserã a fost uitat. Au stat ca vrãjiþi ºi
Christos S-a descoperit sufletului lor. Ei au vãzut ceea ce preoþii ºi
conducãtorii nu voiau sã vad㠖 natura omeneascã inundatã de slava
divinã. S-au întors plini de gândul acesta, atât de impresionaþi de cuvintele
428
Lui, încât la întrebarea: „De ce nu L-ai adus?” au putut doar sã spunã:
„Niciodatã n-a vorbit vreun om ca Omul acesta”.
Preoþii ºi conducãtorii, la prima lor întâlnire cu Christos, avuseserã
aceeaºi convingere. Inima lor fusese adânc miºcatã ºi gândul acesta
venise cu putere în mintea lor: „Niciodatã n-a vorbit vreun om ca Omul
acesta”. Dar ei înãbuºiserã convingerea datã de Duhul Sfânt. Acum,
mâniaþi cã pânã ºi reprezentanþii legii puteau fi influenþaþi de Galileanul
hulit, au strigat: „Doar n-aþi fi fost duºi ºi voi în rãtãcire? A crezut în El
vreunul dintre mai marii noºtri sau din farisei? Dar norodul acesta, care
nu ºtie Legea, este blestemat!”
Aceia cãrora li se adreseazã solia adevãrului rareori întreabã: „Este
adevãrat?”, ci: „De cine e susþinutã?” Mulþimile o apreciazã prin numãrul
acelora care o primesc ºi se pune mereu întrebarea: „A crezut cineva
dintre învãþaþi sau dintre conducãtorii religioºi?” Oamenii nu aratã astãzi
mai mult interes faþã de adevãrata evlavie decât în zilele lui Christos.
Ei cautã ºi astãzi tot aºa de mult bunurile pãmânteºti, neglijând comorile
cereºti, ºi nu este un [459] argument împotriva adevãrului faptul cã
foarte mulþi nu sunt dispuºi sã-l primeascã sau cã adevãrul nu este
primit de oamenii mari ai lumii sau chiar de conducãtorii religioºi.
Preoþii ºi conducãtorii au început sã facã planuri pentru arestarea
lui Iisus. Susþineau cã, dacã va fi lãsat liber, El îi va îndepãrta pe oameni
de la conducãtorii actuali ºi deci lucrul cel mai important era sã-L aducã
imediat la tãcere. În toiul discuþiei lor, au fost opriþi brusc. Nicodim a
întrebat: „Legea noastrã osândeºte ea pe un om înainte ca sã-l asculte
ºi sã ºtie ce face?” Peste adunare s-a aºternut tãcerea. Cuvintele lui
Nicodim au pãtruns în conºtiinþa lor. Ei nu puteau sã condamne un om
fãrã sã-l fi ascultat mai întâi. Dar nu numai pentru motivul acesta au
amuþit îngâmfaþii conducãtori, privind la acela care îndrãznise sã
vorbeascã în favoarea dreptãþii. Ei erau uimiþi ºi le era ciudã cã cineva
dintre ei fusese atât de impresionat de caracterul lui Iisus, încât avea
de spus un cuvânt în apãrarea Lui. Revenindu-ºi din uimire, s-au adresat
lui Nicodim cu sarcasm: „ªi tu eºti din Galilea? Cerceteazã bine ºi vei
Printre curse

vedea cã din Galilea nu s-a ridicat nici un prooroc”.


Totuºi, protestul a avut ca rezultat suspendarea ºedinþei consiliului.
Conducãtorii nu puteau sã-ºi aducã la îndeplinire planul ºi sã-L
condamne pe Iisus fãrã sã-L asculte. Înfrânþi de astã datã, „s-au întors
429
fiecare acasã. Iisus S-a dus la Muntele Mãslinilor”.
Departe de frãmântãrile ºi freamãtul oraºului, de gloatele curioºilor
ºi de rabinii vicleni, Iisus a mers în liniºtea livezilor de mãslini, unde
putea sã fie singur cu Dumnezeu. Dar, în zorii zilei, a revenit în templu
ºi, când oamenii s-au adunat în jurul Lui, S-a aºezat sã-i înveþe.
Christos, Lumina lumii

Curând, a fost întrerupt. O ceatã de farisei ºi cãrturari s-a apropiat


de El, târând cu ei o femeie îngrozitã, pe care, prin cuvinte aspre ºi ca-
tegorice, o acuzau cã a cãlcat porunca a ºaptea. Dupã ce au îmbrân-
cit-o în faþa lui Iisus, I-au spus cu un respect fãþarnic: „Moise în Lege
ne-a poruncit sã ucidem cu pietre pe astfel de femei. Tu dar ce zici?”
Pretinsul lor respect ascundea o uneltire josnicã pentru nimicirea
Lui. Ei prinseserã aceastã ocazie pentru a obþine condamnarea Lui,
gândind cã, oricare I-ar fi hotãrârea, aveau posibilitatea sã-L acuze.
Dacã ar fi achitat-o pe femeie, putea sã fie acuzat cã dispreþuieºte
legea lui Moise. Dacã ar fi declarat-o vrednicã de moarte, [460] putea
sã fie acuzat de cãtre romani cã κi asumã o autoritate care le aparþine
numai lor.
Iisus a privit o clipã scena – victima tremurând, acoperitã de ocarã,
demnitarii cu faþa asprã, fãrã pic de milã omeneascã. Spiritul Sãu de
nepãtatã curãþie S-a cutremurat în faþa acestui tablou. ªtia bine pentru
care motiv fusese adus acest caz în faþa Lui. El citea în inimã ºi cunoºtea
caracterul ºi istoria vieþii fiecãruia dintre cei care stãteau în faþa Lui.
Chiar aceºti aºa-ziºi paznici ai dreptãþii conduseserã victima la pãcat,
ca sã-I poatã întinde o cursã lui Iisus. Nedând nici un semn cã a auzit
întrebarea lor, El S-a plecat ºi, îndreptându-ªi privirea în jos, a început
sã scrie pe pãmânt.
Iritaþi de întârzierea ºi aparenta Lui nepãsare, acuzatorii s-au apropiat,
fãcându-L atent asupra situaþiei. Dar, când privirea lor, urmãrind-o pe
a lui Iisus, a cãzut pe pãmântul de la picioarele Lui, expresia feþei lor
s-a schimbat. Acolo, în faþa lor, erau scrise pãcatele ascunse ale vieþii
lor. Privitorii au vãzut schimbarea bruscã de pe feþele lor ºi s-au îngrã-
mãdit sã vadã la ce se uitau cu atâta groazã ºi ruºine.
Cu toatã pretenþia lor de respect faþã de lege, acuzând-o pe femeie,
rabinii nesocoteau prescripþiile legii. Era datoria soþului sã ia mãsuri
împotriva ei, ºi pãrþile vinovate trebuiau sã fie pedepsite deopotrivã.
Acþiunea acuzatorilor era cu totul neautorizatã. Iisus i-a întâmpinat totuºi
430
pe terenul lor. Legea preciza cã, în cazul pedepsei cu moartea, trebuia
ca martorii sã arunce primii cu piatra. Ridicându-Se acum ºi aþintin-
du-ªi privirea asupra bãtrânilor complotiºti, Iisus a zis: „Cine dintre voi
este fãrã pãcat sã arunce cel dintâi cu piatra în ea”. ªi, aplecându-Se,
a continuat sã scrie pe pãmânt.
El nu nesocotise legea datã de Moise, nici nu cãlcase autoritatea
Romei. Acuzatorii fuseserã înfrânþi. Acum, când haina pretinsei lor
sfinþenii fusese sfâºiatã, ei au rãmas în faþa nemãrginitei curãþii vinovaþi
ºi condamnaþi. Tremurau ca nu cumva nelegiuirile ascunse ale vieþii lor
sã fie descoperite mulþimii ºi unul câte unul, cu fruntea ºi ochii plecaþi,
s-au furiºat, lãsându-ºi victima singurã cu Mântuitorul milostiv.
Iisus S-a ridicat ºi, privind la femeie, a zis: „Femeie, unde sunt pârâºii
tãi? Nimeni nu te-a osândit?” „Nimeni, Doamne”, I-a rãspuns ea. ªi
Iisus i-a zis: „Nici Eu nu te osândesc. Du-te ºi sã nu mai pãcãtuieºti”.
[461]
Femeia stãtuse în faþa lui Iisus tremurând de fricã. Cuvintele Lui:
„Cine dintre voi este fãrã pãcat sã arunce cel dintâi cu piatra în ea” au
sunat pentru ea ca o sentinþã la moarte. Nu îndrãznea sã ridice ochii
cãtre faþa Mântuitorului, ci îºi aºtepta soarta în tãcere. Cu inima cuprinsã
de uimire, a vãzut cum acuzatorii ei se îndepãrteazã fãrã cuvânt ºi plini
de neliniºte; apoi au ajuns la urechile ei aceste cuvinte: „Nici Eu nu te
osândesc. Du-te ºi sã nu mai pãcãtuieºti”. Cu inima zdrobitã, ea s-a
aruncat la picioarele lui Iisus, exprimându-ºi printre suspine iubirea plinã
de recunoºtinþã ºi mãrturisindu-ºi pãcatele cu lacrimi amare.
Acesta a fost pentru ea începutul unei vieþi noi, o viaþã de curãþie ºi
pace, devotatã în slujba lui Dumnezeu. În ridicarea acestui suflet cãzut,
Iisus a sãvârºit o minune mai mare decât vindecarea celei mai rele boli
trupeºti. El a vindecat boala spiritualã care duce la moarte veºnicã.
Femeia aceasta pocãitã a devenit una dintre cele mai statornice urmaºe
ale Lui. Prin iubire ºi devotament, pline de sacrificiu de sine, ea ºi-a
exprimat recunoºtinþa faþã de harul Lui iertãtor.
Iertând-o pe aceastã femeie ºi încurajând-o sã ducã o viaþã mai
Printre curse

bunã, caracterul lui Iisus strãluceºte în frumuseþea neprihãnirii


desãvârºite. Deºi nu acoperã pãcatul, nici nu micºoreazã simþul
vinovãþiei, El nu cautã sã condamne, ci sã mântuiascã. Lumea avea
numai dispreþ ºi batjocurã pentru femeia aceasta pãcãtoasã, dar Iisus îi
431
spune cuvinte de mângâiere ºi nãdejde. Cel nepãtat are milã de
slãbiciunea celui pãcãtos ºi-i întinde o mânã de ajutor. În timp ce fariseii
ipocriþi acuzã, Iisus îi zice: „Du-te ºi sã nu mai pãcãtuieºti”.
Nu este un adevãrat urmaº al lui Christos acela care, întorcând
privirea, se îndepãrteazã de cel care a greºit, lãsându-l sã-ºi urmeze
Christos, Lumina lumii

neîmpiedicat calea spre ruinã. Cei care se grãbesc sã-i acuze pe alþii ºi,
plini de râvnã, îi aduc în faþa justiþiei sunt adesea mai vinovaþi în propria
viaþã decât cei pe care îi acuzã. Oamenii îl urãsc pe pãcãtos, în timp ce
iubesc pãcatul. Christos urãºte pãcatul, dar îl iubeºte pe pãcãtos. Acesta
va fi spiritul celor care Îl urmeazã. Iubirea creºtinã e înceatã la mustrare,
grãbitã sã observe pocãinþa, gata sã ierte, sã încurajeze, sã-l aºeze pe
cel greºit pe calea sfinþeniei ºi sã-i întãreascã paºii pe acest drum. [462]

432
CAPITOLUL 51

„LUMINA LUMII”

Lumina a fost totdeauna un simbol al prezenþei lui


Dumnezeu în mijlocul poporului Sãu... Dar lumina
n-a fost datã numai lui Israel. Dupã cum razele
soarelui pãtrund pânã în cele mai îndepãrtate
colþuri ale pãmântului, astfel ºi lumina Soarelui
dreptãþii lumineazã asupra oricãrui suflet.

„IISUS LE-A VORBIT DIN NOU ºi a zis: ’Eu sunt Lumina lumii;
cine Mã urmeazã pe Mine nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina
vieþii’.”
Când a spus aceste cuvinte, Iisus Se afla în curtea templului, unde
aveau loc slujbele de la Sãrbãtoarea Corturilor. În mijlocul acestei
curþi se ridicau doi stâlpi înalþi, cu candelabre mari. Dupã jertfa de
searã, erau aprinse toate lãmpile, care îºi rãspândeau lumina asupra
Ierusalimului. Ceremonia aceasta era în amintirea stâlpului de luminã
care cãlãuzise pe Israel în pustie ºi mai era privitã ca vestind venirea
lui Mesia. Seara, când se aprindeau lãmpile, curtea era plinã de voie
bunã. Oameni încãrunþiþi, preoþii templului ºi conducãtorii poporului se
uneau în dansuri festive, în sunetul muzicii instrumentelor ºi cântãrilor
„Lumina lumii”

leviþilor.
Prin iluminarea Ierusalimului, poporul îºi exprima nãdejdea în venirea
lui Mesia, care avea sã-ªi reverse lumina asupra lui Israel. Dar, pentru
Iisus, scena avea un înþeles mai profund. Dupã cum lãmpile strãlucitoare
ale templului luminau totul în jurul lor, aºa ºi Christos, izvorul luminii 433
spirituale, lumineazã în întunericul lumii. Cu toate acestea, simbolul nu
era desãvârºit. Luminãtorul cel mare, pe care mâna Sa îl aºezase în
ceruri, era o reprezentare mai corectã a slavei misiunii Sale.
Capitolul acesta se bazeazã pe cele relatate în Ioan 8,12-59; 9.
Christos, Lumina lumii

Era dimineaþã. Soarele tocmai rãsãrise deasupra Muntelui Mãslinilor,


razele lui dãdeau o strãlucire orbitoare palatelor de marmurã ºi [463]
luminau aurul zidurilor templului, când Iisus, arãtând cãtre acest tablou,
a zis: „Eu sunt Lumina lumii”.
Unul dintre cei care au fost martori la scena aceasta a reluat mai
târziu cuvintele Mântuitorului în acest pasaj sublim: „În El era viaþa ºi
viaþa era lumina oamenilor. Lumina lumineazã în întuneric, ºi întune-
ricul n-a biruit-o”. „Lumina aceasta era adevãrata Luminã, care lumi-
neazã pe orice om venind în lume” (Ioan 1,4.5.9). ªi multã vreme dupã
ce Iisus Se înãlþase la cer, Petru, de asemenea, scriind sub iluminarea
Duhului Sfânt, a reamintit simbolul folosit de Christos: „ªi avem cuvântul
proorociei fãcut ºi mai tare; la care bine faceþi cã luaþi aminte, ca la o
luminã care strãluceºte într-un loc întunecos, pânã se va crãpa de ziuã
ºi va rãsãri luceafãrul de dimineaþã în inimile voastre” (2 Petru 1,19).
Lumina a fost totdeauna un simbol al prezenþei lui Dumnezeu în
mijlocul poporului Sãu. La început, Cuvântul creator a fãcut ca lumina
sã lumineze în întuneric. Lumina a fost ascunsã în stâlpul de nor, ziua, ºi
în stâlpul de foc, noaptea, cãlãuzind marile oºtiri ale lui Israel. Lumina
a strãlucit cu mãreþie înfricoºãtoare în jurul Domnului, pe Muntele Sinai.
Lumina se odihnea deasupra capacului chivotului din sanctuar. Lumina
a umplut Templul lui Solomon, la inaugurarea lui. Lumina a strãlucit pe
dealurile Betleemului, când îngerii au adus pãstorilor care privegheau
solia mântuirii.
Dumnezeu este luminã ºi, în cuvintele: „Eu sunt Lumina lumii”,
Christos declarã unitatea Lui cu Dumnezeu ºi legãtura Sa cu întreaga
familie omeneascã. El a fost Acela care la început a fãcut ca lumina sã
„strãluceascã în întuneric” (2 Cor. 4,6). El este lumina soarelui, a lunii
ºi a stelelor. El era lumina spiritualã care a luminat asupra lui Israel în
simbol, în ceremonii ºi profeþie. Dar lumina n-a fost datã numai lui
Israel. Dupã cum razele soarelui pãtrund pânã în cele mai îndepãrtate
colþuri ale pãmântului, astfel ºi lumina Soarelui dreptãþii lumineazã asupra
434
oricãrui suflet.
„Lumina aceasta era adevãrata Luminã, care lumineazã pe orice
om, venind în lume.” Lumea ºi-a avut marii ei învãþãtori, bãrbaþi cu o
inteligenþã uriaºã ºi cu o minunatã putere de observaþie, oameni ale
cãrora cuvinte au stimulat cugetarea ºi au scos la ivealã domenii vaste
de cunoaºtere; ºi aceºti bãrbaþi au fost onoraþi ca fiind conducãtorii ºi
binefãcãtorii neamului lor. Dar aici este Unul mai presus de ei. „Tuturor
celor ce L-au primit le-a dat dreptul sã se facã copii ai lui Dumnezeu.”
„Nimeni n-a vãzut vreodatã pe Dumnezeu; singurul Lui Fiu, care este
în sânul Tatãlui, Acela L-a fãcut cunoscut” (Ioan 1,12.18). Putem sã
urmãrim ºirul marilor învãþaþi ai lumii pânã acolo unde se întind rapoartele
omeneºti; dar [464] Lumina a fost înainte de ei. Dupã cum luna ºi stelele
sistemului solar strãlucesc prin lumina reflectatã de la soare, tot astfel,
în mãsura în care învãþãtura lor e adevãratã, cugetãtorii cei mari ai
lumii reflectã razele Soarelui neprihãnirii. Fiecare perlã a cugetãrii,
fiecare scânteiere a inteligenþei sunt de la Lumina lumii. În zilele noastre,
auzim mult despre o „înaltã educaþie”. Dar adevãrata „înaltã educaþie”
este datã de Acela „în care sunt ascunse toate comorile înþelepciunii ºi
ale ºtiinþei”. „În El era viaþa, ºi viaþa era lumina oamenilor” (Col. 2,3;
Ioan 1,4). „Cine Mã urmeazã pe Mine”, a zis Iisus, „nu va umbla în
întuneric, ci va avea lumina vieþii.”
În cuvintele: „Eu sunt Lumina lumii”, Iisus S-a declarat ca fiind
Mesia. În templul în care Christos învãþa acum, bãtrânul Simeon vorbise
despre El, numindu-L „lumina care sã lumineze neamurile ºi slava
poporului Tãu Israel” (Luca 2,32). Prin aceste cuvinte, el aplica la Iisus
o profeþie cunoscutã de tot Israelul. Prin profetul Isaia, Duhul Sfânt
declarase: „Este prea puþin lucru sã fii Robul Meu, ca sã ridici seminþiile
lui Iacov, ºi sã aduci înapoi rãmãºiþele lui Israel. De aceea, Te pun sã fii
Lumina neamurilor, ca sã duci mântuirea pânã la marginile pãmântului”
(Is. 49,6). Profeþia aceasta era înþeleasã de toþi ca vorbind despre Mesia
ºi, când Iisus a zis: „Eu sunt Lumina lumii”, oamenii nu puteau sã nu
„Lumina lumii”

recunoascã afirmaþia Sa cã El este Cel Fãgãduit.


Pentru farisei ºi conducãtori, aceastã afirmaþie pãrea o îndrãznealã
plinã de aroganþã. Ei nu puteau sã tolereze ca un om asemenea lor sã
aibã astfel de pretenþii. Fãcându-se cã nu au auzit cuvintele Sale, ei au
întrebat: „Cine eºti Tu?” Ei stãruiau sã-L forþeze sã declare cã El este
435
Christosul. Înfãþiºarea ºi lucrarea Lui se deosebeau aºa de mult de aºtep-
tãrile poporului, încât vrãjmaºii Sãi înverºunaþi credeau cã, dacã El ar fi
afirmat în mod direct cã El este Mesia, ar fi fost lepãdat ca un impostor.
Dar la întrebarea lor: „Cine eºti Tu”, Iisus a rãspuns: „Ceea ce de la
început vã spun cã sunt” (Ioan 8,25). Ceea ce se descoperise în cuvintele
Christos, Lumina lumii

Lui era vãdit ºi în caracterul Sãu. El era întruparea adevãrurilor pe


care le învãþa. „Nu fac nimic de la Mine”, a continuat El, „ci vorbesc
dupã cum M-a învãþat Tatãl Meu. Cel ce M-a trimis este cu Mine;
Tatãl nu M-a lãsat singur, pentru cã totdeauna fac ce-I este plãcut.” El
n-a cãutat sã aducã dovezi sau argumente în favoarea mesianitãþii Sale,
ci a arãtat unitatea Sa cu Dumnezeu. Dacã mintea lor ar fi fost deschisã
faþã de iubirea lui Dumnezeu, ei L-ar fi primit pe Iisus. [465]
Mulþi dintre ascultãtorii Lui erau atraºi cãtre El prin credinþã, ºi lor
le-a zis: „Dacã rãmâneþi în Cuvântul Meu, sunteþi în adevãr ucenicii
Mei; veþi cunoaºte adevãrul, ºi adevãrul vã va face slobozi”.
Aceste cuvinte i-au ofensat pe farisei. Trecând cu vederea îndelunga
supunere a naþiunii lor sub jug strãin, ei au strigat cu mânie: „Noi suntem
sãmânþa lui Avraam, ºi n-am fost niciodatã robii nimãnui; cum zici Tu:
’Veþi fi slobozi!’” Iisus a privit la aceºti sclavi ai rãutãþii, oameni ale
cãror gânduri erau pornite spre rãzbunare, ºi a rãspuns trist: „Adevãrat
vã spun cã oricine trãieºte în pãcat este rob al pãcatului”. Ei se aflau în
cel mai rãu fel de robie – stãpâniþi de duhul cel rãu.
Orice om care refuzã sã se predea lui Dumnezeu este sub controlul
unei alte puteri. El nu-ºi aparþine. El poate vorbi despre libertate, dar
este în cea mai dezgustãtoare robie. Lui nu i se îngãduie sã vadã fru-
museþea adevãrului, deoarece mintea lui este sub stãpânirea lui Satana.
În timp ce, cu îngâmfare, se mângâie cu ideea cã urmeazã hotãrârile
propriei judecãþi, el ascultã de voinþa domnului întunericului. Christos a
venit pentru a sfãrâma cãtuºele care þin sufletul în robia pãcatului.
„Dacã Fiul vã va face slobozi, veþi fi cu adevãrat slobozi.” „Legea
Duhului de viaþã în Christos Iisus m-a izbãvit de legea pãcatului ºi a
morþii” (Rom. 8,2).
În lucrarea de mântuire, nu existã constrângere. Nu este folositã
nici o forþã exterioarã. Sub influenþa Duhului lui Dumnezeu, omul este
lãsat liber sã aleagã cui vrea sã serveascã. În schimbarea care are loc,
atunci când omul se predã lui Christos, se aflã simþãmântul celei mai
înalte libertãþi. Izgonirea pãcatului este o acþiune a voinþei noastre. E
436
adevãrat, nu avem putere sã ne eliberãm de sub stãpânirea lui Satana,
dar, când dorim sã fim eliberaþi din pãcat ºi, în marea noastrã nevoie,
strigãm dupã o putere din afarã ºi mai presus de noi, puterile noastre
sunt îmbibate cu energia divinã a Duhului Sfânt ºi ele ascultã de poruncile
lui Dumnezeu, împlinind astfel voinþa Sa.
Singura condiþie prin care este posibilã libertatea omului este aceea
de a deveni una cu Christos. „Adevãrul vã va face slobozi” ºi Christos
este adevãrul. Pãcatul poate sã triumfe numai prin slãbiciunea minþii ºi
prin distrugerea libertãþii sufletului. Supunerea faþã de Dumnezeu
înseamnã refacerea omului – readucerea lui la slava ºi demnitatea de
om. Legea divinã faþã de care sunt aduºi în supunere este „legea
slobozeniei” (Iacov 2,12).
Fariseii declaraserã cã ei sunt copiii lui Avraam. Iisus le-a spus cã
aceastã pretenþie putea fi susþinutã numai fãcând lucrãrile lui Avraam.
Adevãraþii copii ai lui Avraam aveau sã trãiascã la fel ca el, o viaþã de
ascultare de Dumnezeu. Ei n-ar fi cãutat sã-L omoare pe Acela care
rostea adevãrul dat de Dumnezeu. Complotând [466] împotriva lui
Christos, rabinii nu fãceau faptele lui Avraam. Simpla descendenþã
din Avraam nu avea nici o valoare. Fãrã o legãturã spiritualã cu el,
care s-ar fi descoperit în manifestarea aceluiaºi spirit ºi sãvârºirea ace-
loraºi fapte, ei nu erau copiii lui.
Principiul acesta rãmâne valabil ºi într-o problemã care a agitat
multã vreme lumea creºtin㠖 problema succesiunii apostolice. Des-
cendenþa din Avraam era doveditã nu prin nume ºi legãturi de rudenie,
ci prin asemãnarea în caracter. Tot astfel ºi succesiunea apostolicã se
întemeiazã nu pe transmiterea autoritãþii ecleziastice, ci pe înrudirea
spiritualã. O viaþã condusã de spiritul apostolilor, de spiritul, credinþa ºi
învãþãtura adevãrului predicat de ei – aceasta este dovada adevãratã a
succesiunii apostolice. Aceasta este ceea ce face din oameni urmaºi ai
primilor învãþãtori ai Evangheliei.
Iisus a tãgãduit cã iudeii erau fiii lui Avraam. El a zis: „Voi faceþi
„Lumina lumii”

faptele tatãlui vostru”. Batjocoritori, ei au rãspuns: „Noi nu suntem


copii nãscuþi din desfrânare; avem un singur Tatã, pe Dumnezeu”.
Cuvintele acestea, ca aluzie la împrejurãrile naºterii Sale, intenþionau
sã fie ca un atac împotriva lui Christos în faþa acelora care începuserã
sã creadã în El. Iisus nu a luat seama la aceastã insinuare josnicã ºi a
437
zis: „Dacã ar fi Dumnezeu Tatãl vostru, M-aþi iubi pe Mine, cãci Eu am
ieºit ºi vin de la Dumnezeu”.
Faptele dovedeau legãtura lor cu acela care era un mincinos ºi un
ucigaº. „Voi aveþi de tatã pe diavolul”, le-a zis Iisus, „ºi vreþi sã împliniþi
poftele tatãlui vostru. El de la început a fost ucigaº; ºi nu stã în adevãr,
Christos, Lumina lumii

pentru cã în el nu este adevãr… Pentru cã spun adevãrul, nu Mã credeþi”


(Ioan 8,44.45). Faptul cã Iisus spunea adevãrul, ºi îl spunea cu atâta
siguranþã, era motivul pentru care El nu era primit de conducãtorii
iudeilor. Adevãrul era acela care îi ofensa pe aceºti oameni plini de
îndreptãþire de sine. Adevãrul demasca falsitatea rãtãcirii, condamna
învãþãtura ºi practicile lor ºi era rãu primit. Mai bine închideau ochii
faþã de adevãr decât sã se umileascã ºi sã-ºi mãrturiseascã rãtãcirea.
Nu iubeau adevãrul. Nu-l doreau, cu toate cã era adevãr.
„Cine dintre voi Mã poate dovedi cã am pãcat? Dacã spun adevãrul,
pentru ce nu Mã credeþi?” Zi dupã zi, vreme de trei ani, vrãjmaºii Îl
urmãriserã pe Christos, cãutând sã gãseascã o patã în caracterul Sãu.
Satana ºi toatã confederaþia rãului cãutaserã sã-L biruie, dar nu gãsiserã
în El nimic prin care sã câºtige un avantaj. Pânã ºi demonii erau
constrânºi sã mãrturiseascã: „Eºti Sfântul lui Dumnezeu!” (Marcu 1,24).
Iisus a trãit legea în faþa cerului, în [467] faþa lumilor necãzute ºi în faþa
oamenilor pãcãtoºi. Înaintea îngerilor, a oamenilor ºi a demonilor, El
rostise, fãrã sã poatã fi contrazis, cuvinte care de pe orice alte buze ar
fi fost o hulã: „Totdeauna fac ce-I este plãcut”.
Faptul cã iudeii nu L-au primit pe Christos, deºi n-au putut gãsi nici
un pãcat în El, dovedea cã ei înºiºi nu aveau legãturã cu Dumnezeu. Ei
nu recunoºteau glasul Lui în solia Fiului Sãu. Ei gândeau cã-L judecã
pe Christos, dar, lepãdându-L, pronunþau o sentinþã asupra lor. „Cine
este din Dumnezeu ascultã cuvintele lui Dumnezeu”, a zis Iisus; „voi de
aceea n-ascultaþi, pentru cã nu sunteþi din Dumnezeu”.
Învãþãtura este adevãratã pentru toate timpurile. Mulþi oameni, a
cãror plãcere este sã ia în râs, sã critice ºi sã caute în Cuvântul lui
Dumnezeu ceva pe care sã-l punã la îndoialã, cred cã dau dovadã de
gândire independentã ºi de agerime mintalã. Se socotesc judecãtorii
Bibliei, când adevãrul este acela cã ea se judecã singurã. Ei dau dovadã
cã nu sunt în stare sã aprecieze adevãrurile care îºi au obârºia în cer ºi
cuprind în ele veºnicia. Ei nu sunt cuprinºi de teamã în prezenþa
438
neprihãnirii lui Dumnezeu, care se ridicã în faþa lor ca un munte înalt.
Ei aleargã dupã vreascuri ºi paie ºi prin aceasta trãdeazã o fire mãrginitã
ºi pãmânteascã, o inimã care pierde repede puterea de a-L aprecia pe
Dumnezeu. Acela a cãrui inimã a rãspuns la atingerea divinã va cãuta
lucrurile acelea care vor spori cunoºtinþa de Dumnezeu ºi-i vor curãþi
ºi înãlþa caracterul. Dupã cum o floare se întoarce cãtre soare, ca
razele strãlucitoare sã aducã la ivealã culorile frumuseþii, tot astfel sufletul
se va întoarce cãtre Soarele neprihãnirii, ca lumina cerului sã poatã în-
frumuseþa caracterul cu minunatele trãsãturi ale caracterului lui Christos.
Iisus a continuat, arãtând puternicul contrast dintre atitudinea iudeilor
ºi aceea a lui Avraam: „Tatãl vostru Avraam a sãltat de bucurie cã are
sã vadã ziua Mea; a vãzut-o ºi s-a bucurat”.
Avraam dorise foarte mult sã-L vadã pe Mântuitorul fãgãduit. El a
înãlþat cea mai arzãtoare rugãciune, cerând ca, înainte de a muri, sã
poatã vedea pe Mesia. ªi L-a vãzut pe Christos. Lui i s-a dat o luminã
supranaturalã ºi a recunoscut caracterul divin al lui Christos. A vãzut
ziua Lui ºi s-a bucurat. I s-a dat privilegiul sã întrezãreascã jertfa divinã
pentru pãcat. În propria experienþã, el a trãit o exemplificare a acestui
sacrificiu, când a primit porunca: „Ia pe fiul tãu, pe singurul tãu fiu, pe
care-l iubeºti, pe Isaac… ºi adu-l ardere de tot” (Gen. 22,2). El l-a pus
pe fiul fãgãduinþei pe altarul de jertfã, fiul în care erau adunate toate
nãdejdile lui. Apoi, în timp ce ºedea alãturi de altar, având cuþitul ridicat,
gata sã asculte de porunca lui Dumnezeu, a auzit un glas din cer, zicând:
„Sã nu pui mâna pe bãiat ºi sã nu-i faci nimic; cãci ºtiu acum cã te temi
de Dumnezeu, întrucât n-ai cruþat pe fiul tãu, pe singurul tãu fiu, pentru
Mine” (Gen. 22,12). [468] Prin aceastã încercare grozavã a trebuit sã
treacã Avraam, ca sã poatã vedea ziua lui Christos ºi sã-ºi dea seama
de marea iubire a lui Dumnezeu pentru lume – atât de mare, încât,
pentru a o ridica din degradarea ei, a dat pe unicul Sãu Fiu la cea mai
ruºinoasã moarte.
Avraam a învãþat de la Dumnezeu lecþia cea mai mare, care a fost
„Lumina lumii”

datã celor muritori. Rugãciunea lui de a-L vedea pe Christos înainte de


a muri a fost ascultatã. L-a vãzut pe Christos, a vãzut tot ce pot vedea
cei muritori ºi sã trãiascã. Consacrându-se pe deplin, el a fost în stare
sã înþeleagã viziunea despre Christos ce i-a fost datã. I s-a arãtat cã,
dând pe unicul Sãu Fiu spre a-i salva pe pãcãtoºi de la ruina veºnicã,
439
Dumnezeu fãcea un sacrificiu mare ºi minunat, mai presus de ce ar fi
putut face vreun om.
Experienþa lui Avraam dã rãspunsul la întrebarea: „Cu ce voi
întâmpina pe Domnul ºi cu ce mã voi pleca înaintea Dumnezeului Celui
Preaînalt? Îl voi întâmpina oare cu arderi de tot, cu viþei de un an? Dar
Christos, Lumina lumii

primeºte Domnul oare mii de berbeci sau zeci de mii de râuri de


untdelemn? Sã dau eu pentru fãrãdelegile mele pe întâiul meu nãscut,
rodul trupului meu pentru pãcatul sufletului meu?” (Mica 6,6.7). În
cuvintele lui Avraam: „Fiule, Dumnezeu Însuºi va purta de grijã de
mielul pentru arderea de tot” (Gen. 22,8) ºi în mãsurile luate de
Dumnezeu pentru a pune o jertfã în locul lui Isaac, se declarã cã nici un
om nu poate sãvârºi ispãºirea de sine. Sistemul pãgân de jertfe nu
putea fi cu nici un chip primit de Dumnezeu. Nici un tatã nu trebuie sã
ofere pe fiul sãu sau pe fiica sa ca jertfã pentru pãcat. Numai Fiul lui
Dumnezeu poate sã poarte vinovãþia lumii.
Prin suferinþa sa, Avraam a ajuns sã contemple lucrarea de sacrificiu
a Mântuitorului. Dar Israel nu voia sã înþeleagã ceea ce era aºa de
potrivnic inimii lor îngâmfate. Cuvintele lui Christos cu privire la Avraam
nu cãpãtau pentru ascultãtorii Lui nici o semnificaþie adâncã. Fariseii
vedeau în ele numai un motiv de luat în râs. Ei au rãspuns cu dispreþ, ca
ºi cum ar fi vrut sã dovedeascã faptul cã Iisus este fãrã minte: „N-ai
nici cincizeci de ani ºi ai vãzut pe Avraam?”
Cu solemnã demnitate, Iisus a rãspuns: „Adevãrat, adevãrat vã spun,
cã mai înainte sã se nascã Avraam EU SUNT”.
Tãcerea s-a aºternut asupra acelei adunãri. Numele lui Dumnezeu,
descoperit lui Moise pentru a exprima ideea prezenþei veºnice, fusese
pretins [469] de acest Învãþãtor galilean ca aparþinându-I. El Se anun-
þase ca fiind Cel existent prin Sine Însuºi, Cel fãgãduit lui Israel, „a
cãrui obârºie se suie pânã în vremuri strãvechi, pânã în zilele veºniciei”
(Mica 5,2).
Din nou au strigat preoþii ºi rabinii împotriva lui Iisus, zicând cã
huleºte. Afirmaþia Sa cã este una cu Dumnezeu îi iritase mai înainte
pânã acolo, încât voiau sã-I ia viaþa, iar dupã câteva luni au ºi spus
lãmurit: „Nu pentru o lucrare bunã aruncãm noi cu pietre în Tine, ci
pentru hulã, ºi pentru cã Tu, care eºti om, Te faci Dumnezeu” (Ioan
10,33). Pentru cã era ºi susþinea cã este Fiul lui Dumnezeu, ei erau
440
hotãrâþi sã-L distrugã. Acum, mulþi dintre oamenii care erau de partea
preoþilor ºi rabinilor au luat pietre sã arunce în El. „Dar Iisus S-a fãcut
nevãzut ºi a ieºit din templu, trecând prin mijlocul lor.”
Lumina strãlucea în întuneric; „dar întunericul n-a biruit-o [n-a pri-
mit-o]” (Ioan 1,5).
„Când trecea, Iisus a vãzut un orb din naºtere. Ucenicii Lui L-au
întrebat: ’Învãþãtorule, cine a pãcãtuit, omul acesta sau pãrinþii lui, de
s-a nãscut orb?’ Iisus a rãspuns: ’N-a pãcãtuit nici omul acesta, nici
pãrinþii lui; ci s-a nãscut aºa, ca sã se arate în el lucrãrile lui Dumnezeu’.
Dupã ce a zis aceste vorbe, a scuipat pe pãmânt ºi a fãcut tinã din
scuipat. Apoi a uns ochii orbului cu tina aceasta ºi a zis: ’Du-te de te
spalã în scãldãtoarea Siloamului (care tãlmãcit înseamnã trimis)’. El
s-a dus, s-a scãldat ºi s-a întors vãzând bine.” [470]
În general, iudeii credeau cã pãcatul e pedepsit în viaþa aceasta.
Orice suferinþã era privitã ca pedeapsã pentru vreo faptã rea, fie a
suferindului, fie a pãrinþilor lui. Este adevãrat cã orice suferinþã vine
din cãlcarea Legii lui Dumnezeu, dar adevãrul acesta fusese rãstãlmãcit.
Satana, autorul pãcatului ºi al urmãrilor lui, îi fãcuse pe oameni sã creadã
cã suferinþele ºi moartea vin de la Dumnezeu – ca o pedeapsã arbitrarã
datã din cauza pãcatului. Din cauza aceasta, acela asupra cãruia cãzuse
vreo suferinþã sau vreo nenorocire mare mai avea pe deasupra ºi povara
de a fi privit ca un mare pãcãtos.
În felul acesta, era pregãtitã calea între iudei sã-L lepede pe Iisus.
Acela care „suferinþele noastre le-a purtat ºi durerile noastre le-a luat
asupra Lui” era privit de iudei ca fiind „pedepsit, lovit de Dumnezeu ºi
smerit”; ºi ei ºi-au întors faþa de la El (Is. 53,4.3).
Dumnezeu dãduse o învãþãturã pentru a contracara mentalitatea
aceasta. Istoria vieþii lui Iov arãtase cã suferinþa este adusã de Satana,
dar cã, prin ea, Dumnezeu κi aduce la îndeplinire planurile harului Sãu.
Dar Israel n-a înþeles învãþãtura. Aceeaºi eroare, pentru care Dumnezeu
i-a mustrat pe prietenii lui Iov, a fost repetatã de iudei când L-au lepãdat
„Lumina lumii”

pe Christos.
Credinþa iudeilor cu privire la relaþia dintre pãcat ºi suferinþã era
împãrtãºitã ºi de ucenicii lui Christos. În timp ce le-a corectat rãtãcirea,
Iisus nu le-a explicat cauza suferinþei omului, ci le-a spus care va fi
urmarea. Din cauza ei, urma sã se descopere puterea lui Dumnezeu.
441
„Cât timp sunt în lume”, a zis El, „sunt Lumina lumii.” Apoi, dupã ce a
uns ochii orbului, l-a trimis sã se spele în scãldãtoarea Siloamului, ºi
vederea omului a fost restabilitã. În felul acesta, Iisus a rãspuns la
întrebarea ucenicilor în mod practic, dupã cum rãspundea de obicei la
toate întrebãrile care I se puneau din curiozitate. Ucenicii nu erau
Christos, Lumina lumii

chemaþi sã discute cine a pãcãtuit sau n-a pãcãtuit, ci sã înþeleagã


puterea ºi mila lui Dumnezeu manifestate, dând orbului vederea. Era
uºor de înþeles cã nu era putere de vindecare în tinã sau în scãldãtoarea
la care orbul a fost trimis sã se spele, ci puterea era în Christos.
Fariseii nu puteau fi decât uimiþi de vindecare. Totuºi, erau plini de
urã mai mult ca oricând, deoarece minunea fusese sãvârºitã în zi de
Sabat.
Vecinii tânãrului ºi cei care îl cunoscuserã mai înainte, pe când era
orb, ziceau: „Nu este acesta cel ce ºedea ºi cerºea?” Ei priveau la el
cu îndoialã, deoarece, de când i se deschiseserã ochii, înfãþiºarea lui se
schimbase ºi se fãcuse mai strãlucitoare ºi el pãrea un alt om. [471] În-
trebarea aceasta trecea de la unul la altul. Unii ziceau: „El este”; alþii:
„Seamãnã cu el”. Dar cel care primise marea binecuvântare a pus
capãt discuþiei, zicând: „Eu sunt”. El le-a povestit apoi despre Iisus ºi
despre felul în care fusese vindecat ºi ei au întrebat: „Unde este omul
acela?” El a rãspuns: „Nu ºtiu”.
Apoi l-au adus în faþa unui sfat al fariseilor. Din nou omul a fost
întrebat cum îºi recãpãtase vederea. „El le-a zis: ’Mi-a pus tinã pe
ochi, m-am spãlat ºi vãd’.” Atunci, unii dintre farisei au început sã zicã:
„Omul acesta nu vine de la Dumnezeu, pentru cã nu þine Sabatul”.
Fariseii sperau sã demonstreze cã Iisus este pãcãtos ºi deci nu este El
Mesia. Ei nu ºtiau cã tocmai Cel care fãcuse Sabatul ºi cunoºtea toate
îndatoririle faþã de ziua sfântã era Acela care îl vindecase pe orb. Ei se
arãtau foarte zeloºi pentru pãzirea Sabatului, dar plãnuiau uciderea
tocmai în ziua aceea. Mulþi erau adânc miºcaþi auzind despre aceastã
minune ºi erau convinºi cã Acela care deschisese ochii orbului era mai
mult decât un om obiºnuit. Ca rãspuns la acuzaþia cã Iisus era un pãcãtos,
pentru cã nu þinea ziua Sabatului, ei spuseserã: „Cum poate un om
pãcãtos sã facã asemenea semne?”
Rabinii au fãcut din nou apel la orb: „Tu ce zici despre El în privinþa
faptului cã þi-a deschis ochii?” „Este un prooroc”, le-a spus el. Fariseii
442
susþineau cã omul nu se nãscuse orb ºi deci cã nu-ºi dobândise vederea
acum. I-au chemat pe pãrinþii lui ºi i-au întrebat, zicând: „Acesta este
fiul vostru care spuneþi cã s-a nãscut orb?”
Omul însuºi era acolo ºi declara cã fusese orb ºi cã îºi cãpãtase
vederea, dar fariseii mai bine ar fi tãgãduit dovezile ºtiute chiar de ei
decât sã admitã cã greºeau. Atât de puternicã este prejudecata, atât
de diformã este neprihãnirea fariseicã!
Fariseii mai aveau o singurã speranþã, ºi anume sã-i intimideze pe
pãrinþii omului. Cu aparentã sinceritate, ei au întrebat: „Cum dar vede
acum?” Pãrinþii se temeau sã nu se compromitã, deoarece se hotãrâse
ca oricine va mãrturisi cã Iisus este Christosul „sã fie dat afarã din
sinagogã”, adicã sã fie exclus din sinagogã treizeci de zile. În acest
timp, nici copiii nu puteau fi circumciºi, nici morþii nu puteau sã fie
plânºi în casa celui vinovat. Condamnarea aceasta era privitã ca o
mare nenorocire ºi, dacã cel vinovat nu se pocãia, urma o pedeapsã ºi
mai grea. Deºi marea lucrare sãvârºitã pentru fiul lor îi convinsese pe
pãrinþi, ei au rãspuns: „ªtim cã acesta este fiul nostru ºi cã s-a nãscut
orb. Dar cum vede acum [472] sau cine i-a deschis ochii nu ºtim.
Întrebaþi-l pe el; este în vârstã, el singur poate vorbi despre ce-l priveºte”.
În felul acesta, au aruncat orice rãspundere de la ei asupra fiului lor,
deoarece nu îndrãzneau sã-L mãrturiseascã pe Christos.
Dilema în care erau prinºi fariseii, îndoiala ºi prejudecata lor, refuzul
de a recunoaºte fapte concrete deschideau ochii mulþimii, mai ales ai
oamenilor de rând. Deseori Iisus sãvârºea minunile Sale în public ºi
lucrarea Lui era totdeauna aceea de a alina suferinþa. Întrebarea care
stãruia în multe minþi era: Ar face Dumnezeu asemenea fapte mãreþe
printr-un înºelãtor, cum susþineau fariseii cã era Iisus? Discuþia devenea
tot mai aprinsã de ambele pãrþi.
Fariseii vedeau cã ei înºiºi fac publicitate faptei lui Iisus. Nu puteau
sã tãgãduiascã minunea. Orbul era plin de bucurie ºi recunoºtinþã; el
privea lucrurile minunate ale naturii ºi era plin de încântare vãzând
„Lumina lumii”

frumuseþea pãmântului ºi a cerului. El le-a povestit fãrã sfialã experienþa


sa fariseilor ºi ei au încercat iarãºi sã-l aducã la tãcere, zicând: „Dã
slavã lui Dumnezeu; noi ºtim cã Omul acesta este un pãcãtos”. Adicã:
Nu mai spune cã Omul acesta þi-a dat vederea. Dumnezeu a fãcut
lucrul acesta.
443
Orbul a rãspuns: „Dacã este un pãcãtos, nu ºtiu; eu una ºtiu: cã
eram orb ºi acum vãd”.
Atunci au întrebat iarãºi: „Ce þi-a fãcut? Cum þi-a deschis ochii?”
Prin multe vorbe au încercat sã-l încurce, aºa încât sã-l facã sã creadã
cã s-a înºelat. Satana ºi îngerii lui erau de partea fariseilor ºi uneau
Christos, Lumina lumii

puterile ºi iscusinþa lor cu mintea omeneascã, pentru a contracara


influenþa lui Christos. Ei încercau sã ºteargã convingerile care se tot
adânceau în multe minþi. Dar ºi îngerii lui Dumnezeu se aflau acolo,
pentru a-l întãri pe omul a cãrui vedere fusese redatã. [473]
Fariseii nu-ºi dãdeau seama cã au de-a face cu altcineva, nu numai
cu omul needucat, care se nãscuse orb; ei nu Îl cunoºteau pe Acela cu
care se luptau. Lumina dumnezeiascã strãlucea în adâncul sufletului
celui orb. În timp ce fãþarnicii aceºtia încercau sã-l facã sã-ºi piardã
credinþa, Dumnezeu l-a ajutat sã arate, prin puterea ºi ascuþimea rãs-
punsurilor, cã nu poate fi prins în cursã. El a rãspuns: „Acum v-am
spus, ºi n-aþi ascultat, pentru ce voiþi sã mai auziþi încã o datã? Doar
n-aþi vrea sã vã faceþi ºi voi ucenicii Lui!” Ei l-au ocãrât ºi au zis: „Tu
eºti ucenicul Lui; noi suntem ucenicii lui Moise. ªtim cã Dumnezeu a
vorbit prin Moise, dar Acesta nu ºtim de unde este”.
Domnul Iisus ºtia prin ce are de trecut omul ºi i-a dat har ºi cuvinte,
încât a devenit un martor pentru Christos. El le-a rãspuns fariseilor în
cuvinte care erau o mustrare tãioasã pentru cei care îi puseserã
întrebãri. Ei pretindeau cã sunt tãlmãcitorii Scripturilor, cãlãuze religioase
ale neamului; cu toate acestea, în faþa lor era Cineva care sãvârºea
minuni, ºi ei mãrturiseau pe faþã cã nu cunosc nici care este izvorul
puterii Lui, nici natura sau pretenþiile Lui. „Aici este mirarea”, le
rãspunse omul, „cã voi nu ºtiþi de unde este, ºi totuºi El mi-a deschis
ochii. ªtim cã Dumnezeu n-ascultã pe pãcãtoºi; ci dacã cineva este
temãtor de Dumnezeu ºi face voia Lui, pe acela îl ascultã. De când
este lumea nu s-a auzit sã fi deschis cineva ochii unui orb din naºtere.
Dacã omul acesta n-ar veni de la Dumnezeu, n-ar putea face nimic.”
Omul îi întâmpinase pe anchetatorii sãi pe terenul lor. Logicii lui nu
i se puteau împotrivi. Fariseii erau înmãrmuriþi ºi au tãcut, încurcaþi, de
cuvintele lui bine spuse ºi hotãrâte. Pentru câteva clipe, s-a fãcut tãcere.
Apoi preoþii ºi rabinii, încruntaþi, ºi-au strâns hainele pe ei, ca ºi cum
s-ar fi temut sã nu se molipseascã prin atingerea de el; ei au scuturat
praful de pe picioare ºi l-au acuzat cu patimã: „Tu eºti nãscut cu totul în
444
pãcat ºi vrei sã ne înveþi pe noi?” ªi l-au excomunicat.
Iisus a auzit ce i se fãcuse ºi, întâlnindu-l curând dupã aceea, i-a zis:
„Crezi tu în Fiul lui Dumnezeu?”
Pentru întâia oarã orbul a privit faþa Celui care îl vindecase. În faþa
consiliului, îi vãzuse pe pãrinþii sãi tulburaþi ºi înspãimântaþi; vãzuse faþa
încruntatã a rabinilor; acum, ochii sãi se odihneau pe chipul iubitor ºi
plin de pace al lui Iisus. Pânã acum, cu mari sacrificii, el Îl recunoscuse
ca un deþinãtor al puterii divine; acum, i se dãduse o descoperire ºi mai
mare. [474]
La întrebarea Mântuitorului: „Crezi tu în Fiul lui Dumnezeu?” orbul
rãspunse întrebând: „Cine este, Doamne, ca sã cred în El?” ªi Iisus i-a
zis: „L-ai vãzut ºi Cel care vorbeºte cu tine, Acela este”. Omul s-a
aruncat la picioarele Mântuitorului, închinându-I-se. Nu numai vederea
fizicã i-a fost restabilitã, ci ºi ochii priceperii sale fuseserã deschiºi.
Christos Se descoperise sufletului sãu, ºi el L-a primit ca pe Cel trimis
de Dumnezeu.
Un grup de farisei s-a apropiat ºi, vãzându-i, Iisus S-a gândit la con-
tinua lor împotrivire faþã de cuvintele ºi faptele Sale. El a zis: „Eu am
venit în lumea aceasta pentru judecatã: ca cei ce nu vãd sã vadã ºi cei
ce vãd sã ajungã orbi”. Christos venise pentru a deschide ochii orbilor,
pentru a da luminã celor ce stãteau în întuneric. El declarase cã este
Lumina lumii, ºi minunea sãvârºitã cu puþin înainte dãdea dovadã despre
misiunea Sa. Oamenii care L-au vãzut pe Mântuitorul la întâia venire
erau favorizaþi faþã de cei dinaintea lor, prin faptul cã fuseserã martori
la o mai mare manifestare a prezenþei divine decât oricând pânã atunci.
Cunoaºterea lui Dumnezeu se descoperise mai limpede. Dar tocmai în
aceastã descoperire oamenii erau judecaþi. Caracterul lor era încercat
ºi soarta lor hotãrâtã.
Manifestarea puterii divine, care îi redase orbului ºi vederea fizicã,
ºi pe cea spiritualã, îi lãsase pe farisei într-un întuneric ºi mai adânc.
Câþiva dintre ascultãtorii Sãi, simþind cã vorbele lui Christos îi vizau ºi
„Lumina lumii”

pe ei, au întrebat: „Doar n-om fi ºi noi orbi?” Iisus rãspunse: „Dacã aþi fi
orbi, n-aþi avea pãcat”. Dacã Dumnezeu nu v-ar fi dat posibilitatea sã
vedeþi adevãrul, neºtiinþa voastrã nu ar fi atras nici o condamnare.
„Dar acum ziceþi: ’Vedem’.” Voi vã credeþi în stare sã vedeþi ºi sã
lepãdaþi singurele mijloace prin care aþi putea primi vederea. Pentru
445
toþi cei care îºi dau seama de nevoia lor, Christos a venit cu ajutor
nemãrginit. Dar fariseii nu voiau sã-ºi mãrturiseascã nici o nevoie; ei
refuzau sã vinã la Christos ºi de aceea erau lãsaþi în orbire, orbire pentru
care ei singuri erau vinovaþi. Iisus a zis: „Pãcatul vostru rãmâne”. [475]
CAPITOLUL 52

PÃSTORUL DIVIN

Fiecare suflet este atât de bine cunoscut de Iisus,


ca ºi când ar fi singurul pentru care a murit
Mântuitorul. Durerea fiecãruia Îi miºcã inima.
Strigãtul de ajutor ajunge la urechile Lui. El a venit
pentru a atrage pe toþi oamenii la Sine.

„EU SUNT PÃSTORUL CEL BUN. Pãstorul cel bun îºi dã viaþa
pentru oi.” „Eu sunt Pãstorul cel bun. Eu îmi cunosc oile Mele, ºi ele
Mã cunosc pe Mine, aºa cum Mã cunoaºte pe Mine Tatãl ºi cum cunosc
Eu pe Tatãl; ºi Eu Îmi dau viaþa pentru oile Mele.”
Iisus a gãsit iarãºi calea de a ajunge la mintea ascultãtorilor Sãi,
folosind exemple care le erau cunoscute. El Se prezentase ca fiind
lumina, izvorul vieþii ºi al bucuriei pentru naturã ºi pentru oameni. Acum,
într-un frumos tablou pastoral, ilustreazã legãtura Sa cu cei care cred
în El. Nici un tablou nu era mai cunoscut pentru ascultãtorii Sãi decât
acesta ºi cuvintele lui Christos i-au legat pentru totdeauna de Sine. De
acum înainte, niciodatã ucenicii nu puteau sã vadã pãstorii pãscându-ºi
turmele fãrã sã-ºi aminteascã de învãþãtura Mântuitorului. Ei urmau
sã-L vadã pe Christos în fiecare pãstor credincios. Iar ei aveau sã se
vadã în fiecare oaie neajutoratã ºi slabã.
Imaginea aceasta fusese folositã de profetul Isaia, care o aplicase
la misiunea lui Mesia, în cuvintele de mângâiere: „Suie-te pe un munte
înalt, ca sã vesteºti Sionului vestea cea bunã; înalþã-þi glasul, nu te
446 teme, ºi spune cetãþilor lui Iuda: ’Iatã Dumnezeul vostru!… El κi va
paºte turma ca un pãstor, va lua mieii în braþe, îi va duce la sânul Lui’”
(Is. 40,9-11). David cântase: „Domnul este Pãstorul meu; [476] nu voi

Capitolul acesta se bazeazã pe cele relatate în Ioan 10,1-30.


duce lipsã de nimic” (Ps. 23,1). Iar Duhul Sfânt declarase prin Ezechiel:
„Voi pune peste ele un singur Pãstor care le va paºte”, „voi cãuta pe
cea pierdutã, voi aduce înapoi pe cea rãtãcitã”, „voi lega pe cea rãnitã
ºi voi întãri pe cea slabã”. „Voi încheia cu ele legãmânt de pace.” „Nu
vor mai fi de jaf între neamuri… ci vor locui în liniºte, ºi nu le va mai
tulbura nimeni” (Ezech. 34,23.16.25.28).
Christos a aplicat aceste profeþii la Sine ºi a arãtat contrastul dintre
caracterul Sãu ºi cel al conducãtorilor lui Israel. Fariseii tocmai izgoniserã
o oaie din turmã, deoarece îndrãznea sã dea mãrturie despre puterea
lui Christos. Ei tãiaserã un suflet, pe care adevãratul Pãstor îl atrãgea
la Sine. Prin aceasta, ei arãtau cã nu cunosc lucrarea care le fusese
încredinþatã ºi cã sunt nevrednici de încrederea care li se acordase ca
pãstori ai turmei. Iisus le-a prezentat contrastul dintre ei ºi Pãstorul cel
bun ºi a arãtat cãtre Sine ca fiind adevãratul pãzitor al turmei Domnului.
Înainte de a face aceasta însã, El le-a vorbit despre Sine folosind o altã
ilustraþie.
El a zis: „Cine nu intrã pe uºã în staulul oilor, ci sare pe altã parte,
este un hoþ ºi un tâlhar. Dar cine intrã pe uºã este pãstorul oilor”.
Fariseii n-au înþeles cã aceste cuvinte erau rostite împotriva lor. În timp
ce se întrebau în inima lor cu privire la înþelesul lor, Iisus le-a spus pe
faþã: „Eu sunt Uºa. Dacã intrã cineva prin Mine, va fi mântuit; va intra
ºi va ieºi ºi va gãsi pãºune. Hoþul nu vine decât sã fure, sã înjunghie ºi
sã prãpãdeascã. Eu am venit ca oile sã aibã viaþã, ºi s-o aibã din belºug.”
Christos este uºa de la staulul lui Dumnezeu. Prin uºa aceasta au
intrat toþi copiii Sãi, din cele mai vechi timpuri. În Iisus, aºa cum este
arãtat în ceremonii, cum este prefigurat în simboluri, cum este prezentat
în descoperirea profeþilor, cum este dezvãluit în învãþãturile date
Pãstorul divin

ucenicilor ºi în minunile sãvârºite în favoarea fiilor oamenilor, ei L-au


vãzut pe „Mielul lui Dumnezeu care ridicã pãcatul lumii” (Ioan 1,29) ºi
prin El au fost aduºi în staulul harului Sãu. Mulþi au venit prezentând
alte þinte în care sã creadã lumea: s-au inventat ceremonii ºi sisteme
447
prin care oamenii sperã sã primeascã îndreptãþire ºi pace de la
Dumnezeu ºi, în felul acesta, sã intre în staulul Sãu. Dar unica poartã
este Christos; toþi cei care au introdus ceva care sã-I ia locul [477] lui
Iisus, care au cãutat sã pãtrundã în staul pe vreo altã cale, sunt hoþi ºi
tâlhari.
Christos, Lumina lumii

Fariseii nu intraserã pe uºã. Ei sãriserã în staul pe altã parte decât


prin Christos ºi nu îndeplineau lucrarea adevãratului pãstor. Preoþii ºi
conducãtorii, cãrturarii ºi fariseii prãpãdeau pãºunile ºi murdãreau
izvoarele apelor vieþii. Cu credincioºie, Cuvântul inspiraþiei îi descrie pe
aceºti pãstori mincinoºi astfel: „Nu întãriþi pe cele slabe, nu vindecaþi
pe cea bolnavã, nu legaþi pe cea rãnitã; n-aduceþi înapoi pe cea rãtãcitã…
ci le stãpâniþi cu asuprire ºi cu asprime” (Ezech. 34,4).
În toate timpurile, filozofii ºi învãþãtorii au prezentat lumii teorii prin
care sã mulþumeascã nevoile sufletului omenesc. Fiecare naþiune pãgânã
ºi-a avut marii ei învãþãtori ºi sistemele sale religioase, care ofereau
alte mijloace de mântuire decât Christos, îndepãrtând ochii oamenilor
de la faþa Tatãlui ºi umplându-le inimile cu teamã faþã de Acela care le
dãduse numai binecuvântãri. Tendinþa lucrãrii lor este de a jefui pe
Dumnezeu de ce este al Sãu, atât prin creaþiune, cât ºi prin rãscumpã-
rare. Aceºti învãþãtori mincinoºi îl jefuiesc ºi pe om. Milioane de fiinþe
omeneºti sunt încovoiate sub lanþurile unor religii false, în sclavia temerii
sau a unei indiferenþe totale, trudind asemenea vitelor de povarã, jefuiþi
de nãdejde, de bucurie sau de aspiraþie aici ºi având o teamã disperatã
de cele viitoare. Numai Evanghelia harului lui Dumnezeu poate înãlþa
sufletul. Contemplarea iubirii lui Dumnezeu, manifestatã prin Fiul Sãu,
va miºca inima ºi va trezi puterile minþii, aºa cum nimic altceva nu o
poate face. Christos a venit ca sã poatã crea din nou chipul lui Dumnezeu
în om ºi oricine îi îndepãrteazã pe oameni de la Christos îi îndepãrteazã
de la izvorul adevãratei dezvoltãri, îi jefuieºte de nãdejdea, scopul ºi
slava vieþii. Cel ce face aºa este un hoþ ºi un tâlhar.
„Cine intrã pe uºã este pãstorul oilor.” Christos este ºi Pãstorul, ºi
Uºa. El intrã prin Sine Însuºi. Prin jertfa Sa, El devine pãstorul oilor.
„Portarul îi deschide, ºi oile aud glasul lui, el îºi cheamã oile pe nume, ºi
le scoate afarã din staul. Dupã ce ºi-a scos toate oile, merge înaintea
lor; ºi oile merg dupã el pentru cã îi cunosc glasul.”
Oaia este una dintre cele mai timide ºi mai neajutorate fãpturi, ºi în
448
Orient, grija pãstorului pentru turmã este neobositã ºi neîncetatã. [478]
ªi pe vremuri, ca ºi acum, era puþinã siguranþã în afara oraºelor întãrite
cu ziduri. Tâlharii din triburile rãtãcitoare sau fiarele de pradã, din
ascunzãtorile lor din stânci, stãteau la pândã sã prãdeze turmele. Pãstorul
veghea asupra turmei lui, ºtiind cã aceastã slujbã ar putea sã-l coste
chiar viaþa. Iacov, care pãzise turmele lui Laban în pãºunile din Haran,
descriind munca sa neobositã, zicea: „Ziua mã topeam de cãldurã,
iar noaptea mã prãpãdeam de frig, ºi-mi fugea somnul de pe ochi”
(Gen. 31,40). ªi tânãrul David, pe când pãzea oile tatãlui sãu, a avut de
înfruntat singur leul ºi ursul ºi a scãpat din gura lor mielul furat.
În timp ce pãstorul îºi conduce turma peste înãlþimile stâncoase,
prin pãduri ºi prin râpe sãlbatice, cãtre locurile de pãºunat de pe malul
râului, în timp ce le supravegheazã în munþi în noaptea singuraticã,
ferindu-le de tâlhari ºi îngrijindu-le cu duioºie pe cele bolnave ºi slabe,
viaþa lui ajunge sã fie una cu a lor. Un ataºament puternic ºi plin de
duioºie îl leagã de obiectele grijii lui. Oricât de mare ar fi turma, pãstorul
cunoaºte fiecare oaie. Fiecare are numele ei ºi rãspunde la acest nume,
când pãstorul o cheamã.
Dupã cum un pãstor pãmântesc îºi cunoaºte oile, tot astfel Pãstorul
divin κi cunoaºte turma rãspânditã în toatã lumea. „Voi sunteþi oile
Mele, oile pãºunii Mele, ºi Eu sunt Dumnezeul vostru, zice Domnul
Dumnezeu.” Iisus zice: „Te chem pe nume; eºti al Meu”. „Te-am sãpat
pe palmele Mele” (Ezech. 34,31; Is. 43,1; 49,16).
Iisus ne cunoaºte pe fiecare în parte ºi are milã de slãbiciunile noastre.
Ne cunoaºte pe toþi pe nume. Cunoaºte chiar casa în care locuim ºi pe
fiecare dintre cei ce o ocupã. Adeseori, El a dat îndrumãri servilor Sãi
sã meargã pe o anumitã stradã, într-o anumitã cetate, la o anumitã
casã, pentru a gãsi acolo pe una din oile Sale. [479]
Fiecare suflet este atât de bine cunoscut de Iisus, ca ºi când ar fi
singurul pentru care a murit Mântuitorul. Durerea fiecãruia Îi miºcã
inima. Strigãtul de ajutor ajunge la urechile Lui. El a venit pentru a-i
atrage pe toþi oamenii la Sine. El le zice: „Urmaþi-Mã”, iar Duhul Sãu
Pãstorul divin

lucreazã asupra inimii lor, pentru a-i atrage sã vinã la El. Mulþi nu se
lasã atraºi. Iisus ºtie cine sunt aceºtia. El ºtie de asemenea ºi cine pri-
meºte cu voie bunã chemarea Sa ºi este gata sã vinã sub supravegherea
Sa de pãstor. El zice: „Oile Mele ascultã glasul Meu; Eu le cunosc, ºi
449
ele vin dupã Mine”. El are grijã de fiecare în parte, ca ºi cum n-ar mai
fi alta pe faþa pãmântului.
„El κi cheamã oile pe nume ºi le scoate afarã din staul… ºi oile
merg dupã El, pentru cã Îi cunosc glasul.” Pãstorul oriental nu sileºte
oile la drum. El nu foloseºte forþa sau frica, ci, mergând înainte, le
Christos, Lumina lumii

cheamã. Ele îi cunosc glasul ºi ascultã de chemarea lui. Tot astfel face
ºi Mântuitorul ca Pãstor cu oile Sale. Scriptura zice: „Ai povãþuit pe
poporul Tãu ca pe turmã, prin mâna lui Moise ºi Aaron”. Prin proorocul,
Iisus declarã: „Te iubesc cu o iubire veºnicã; de aceea îþi pãstrez
bunãtatea Mea”. Nu constrânge pe nimeni sã-L urmeze. El zice: „I-am
tras cu legãturi omeneºti, cu funii de dragoste” (Ps. 77,20; Ier. 31,3;
Osea 11,4).
Nu teama de pedeapsã sau nãdejdea rãsplãtirii veºnice îi face pe
ucenicii lui Christos sã-L urmeze. Ei privesc iubirea neîntrecutã a lui
Christos, descoperitã în timpul vieþii Sale pe pãmânt, de la staulul din
Betleem pânã la crucea de pe Golgota, ºi privirea Lui atrage, liniºteºte
ºi supune sufletul. În inima celor ce privesc se aprinde iubirea. Ei aud
glasul Lui ºi-L urmeazã.
Dupã cum pãstorul merge înaintea oilor, dând mai întâi el piept cu
greutãþile drumului, tot astfel procedeazã ºi Iisus cu poporul Sãu. „Dupã
ce ªi-a scos toate oile, merge înaintea lor.” Calea cãtre cer este sfinþitã
de urmele paºilor Mântuitorului. Cãrarea poate fi prãpãstioasã ºi asprã,
dar Iisus a mers pe calea aceasta; picioarele Sale au cãlcat ºi îndoit
spinii, pentru a face calea mai uºoarã pentru noi. Orice povarã pe care
suntem chemaþi sã o purtãm a fost purtatã mai înainte de El.
Cu toate cã S-a suit la Tatãl, stã în prezenþa Sa ºi este pãrtaº la
tronul universului, Iisus n-a pierdut nimic din natura Sa miloasã. Astfel,
aceeaºi inimã duioasã ºi iubitoare este deschisã pentru toate necazurile
lumii. Mâna care a fost strãpunsã este astãzi întinsã pentru a binecuvânta
ºi mai îmbelºugat pe poporul Sãu din lume. „În veac nu vor pieri, ºi
nimeni nu le va smulge din mâna Mea.” [480] Sufletul care s-a predat
lui Christos este mai de preþ în ochii Lui decât lumea întreagã. Mântuitorul
ar fi trecut prin agonia Calvarului, chiar dacã prin aceasta n-ar fi fost
mântuit decât un singur om. El nu va pãrãsi niciodatã pe nici unul dintre
cei pentru care a murit. El îi va pãstra prin puterea Sa pe toþi, afarã de
cazul cã urmaºii Sãi aleg sã-L pãrãseascã.
450
În toate încercãrile noastre, avem un ajutor care nu lipseºte niciodatã.
El nu ne lasã sã luptãm singuri cu ispita, sã ne batem cu rãul ºi sã fim în
cele din urmã zdrobiþi sub poveri ºi întristare. Cu toate cã acum este
ascuns de privirea muritorilor, urechea credinþei poate auzi glasul Lui,
zicând: „Nu te teme; cãci Eu sunt cu tine”. „Eu sunt cel viu. Am fost
mort ºi iatã cã sunt viu în vecii vecilor.” (Apoc. 1,18). Am suferit
întristãrile tale, am trecut prin luptele tale, am dat piept cu ispitele tale.
Cunosc lacrimile tale; ºi Eu am plâns. Cunosc chiar ºi durerile prea
adânci pentru a fi rostite la urechea unui om. Sã nu crezi cã eºti singur
ºi pãrãsit. Deºi suferinþa ta nu miºcã nici o coardã sensibilã în vreo
inimã de pe pãmânt, priveºte la Mine ºi vei trãi. „Pot sã se mute munþii,
pot sã se clatine dealurile; dar dragostea Mea nu se va muta de la tine
ºi legãmântul Meu de pace nu se va clãtina, zice Domnul care are milã
de tine” (Is. 54,10).
Oricât de mult ºi-ar iubi un pãstor oile, el îºi iubeºte mai mult fiii ºi
fiicele. Iisus nu este numai Pãstorul nostru. El ne este ºi „Pãrinte veºnic”.
ªi El zice: „Eu Îmi cunosc oile Mele, ºi ele Mã cunosc pe Mine, aºa
cum Mã cunoaºte pe Mine Tatãl, ºi cum cunosc Eu pe Tatãl” (Ioan
10,14.15). Ce sublimã declaraþie! Singurul Fiu, Acela care este la sânul
Tatãlui, Acela despre care Dumnezeu a declarat cã este „Omul care
Îmi este tovarãº!” (Zah. 13,7), aceastã legãturã care existã între El ºi
veºnicul Dumnezeu este luatã ca model, pentru a arãta relaþia dintre
Christos ºi copiii Sãi de pe pãmânt!
Iisus ne iubeºte pentru cã noi suntem darul Tatãlui Sãu ºi rãsplãtirea
lucrãrii Sale. El ne iubeºte ca pe copiii Sãi. Cititorule, El te iubeºte.
Cerul însuºi nu poate da nimic mai mult, nimic mai bun. De aceea, ai
încredere!
Iisus S-a gândit la toþi aceia de pe întreg pãmântul care au fost duºi
în rãtãcire de pãstorii mincinoºi. Aceia pe care El dorea sã-i adune „ca
pe oi ale pãºunii Sale” erau împrãºtiaþi printre lupi, ºi El a zis: „Mai
am ºi alte oi, care nu sunt din staulul acesta; ºi pe acelea trebuie sã le
aduc, ºi ele vor asculta de glasul Meu, ºi va fi o turmã ºi un pãstor”
Pãstorul divin

(Ioan 10,16).
„Tatãl Mã iubeºte, pentru cã Îmi dau viaþa ca iarãºi sã o iau.” Adicã:
Tatãl Meu v-a iubit aºa de mult, încât [483] ºi pe Mine Mã iubeºte mai
mult pentru cã-Mi dau viaþa pentru rãscumpãrarea voastrã. Pentru cã
451
am devenit înlocuitorul ºi garantul vostru, prin jertfa vieþii Mele, pentru
cã am plãtit datoriile voastre ºi am purtat vina voastrã, Eu devin mai
scump pentru Tatãl.
„Îmi dau viaþa, ca iarãºi sã o iau. Nimeni nu Mi-o ia cu sila, ci o dau
Eu de la Mine. Am putere s-o dau ºi am putere s-o iau iarãºi.” În timp
Christos, Lumina lumii

ce, ca membru al familiei omeneºti, era muritor, ca Dumnezeu, El era


izvorul vieþii pentru oameni. El S-ar fi putut împotrivi atacurilor morþii ºi
ar fi putut sã refuze sã intre sub stãpânirea ei, dar El ªi-a dat viaþa de
bunãvoie, pentru ca sã poatã aduce viaþa ºi nemurirea la luminã. El a
purtat pãcatul lumii, a suferit blestemul lui, ªi-a dat viaþa ca jertfã pentru
ca oamenii sã nu moarã veºnic. „El suferinþele noastre le-a purtat ºi
durerile noastre le-a luat asupra Lui… El era strãpuns pentru pãcatele
noastre, zdrobit pentru fãrãdelegile noastre. Pedeapsa care ne dã pacea
a cãzut peste El, ºi prin rãnile Lui suntem tãmãduiþi. Noi rãtãceam cu
toþii ca niºte oi, fiecare îºi vedea de drumul lui; dar Domnul a fãcut sã
cadã asupra Lui nelegiuirea noastrã a tuturor” (Is. 53,4-6). [484]

452
CAPITOLUL 53

ULTIMA CÃLÃTORIE DIN GALILEA

Cu cât vã veþi lega mai strâns de izvorul luminii ºi al


puterii, cu atât va strãluci mai multã luminã asupra
voastrã ºi cu atât veþi avea mai multã putere de a lucra
pentru Dumnezeu. Bucuraþi-vã cã sunteþi una cu
Dumnezeu, una cu Christos ºi cu familia cereascã.

CÂND SE APROPIA ÎNCHEIEREA LUCRÃRII SALE, Christos


a fãcut o schimbare în felul Sãu de a lucra. Pânã aici, El cãutase sã
evite agitaþia ºi publicitatea. El refuzase omagiul oamenilor ºi trecuse
repede dintr-un loc în altul, atunci când entuziasmul poporului în favoarea
Sa pãrea cã trece dincolo de limita pânã la care putea sã fie stãpânit.
Deseori poruncise ca nimeni sã nu spunã cã este Christosul.
În timpul Sãrbãtorii Corturilor, venise la Ierusalim repede ºi pe
neobservate. Când a fost îndemnat de fraþii Sãi sã Se prezinte în public
ca Mesia, El le-a rãspuns: „Timpul Meu încã n-a sosit” (Ioan 7,6). A
Ultima cãlãtorie din Galilea
fãcut drumul la Ierusalim pe neobservate ºi a intrat în oraº neanunþat ºi
fãrã sã fie onorat de mulþime. Dar nu tot aºa s-au petrecut lucrurile la
ultima Sa cãlãtorie. El pãrãsise Ierusalimul pentru câtva timp din cauza
rãutãþii preoþilor ºi a rabinilor. Dar acum S-a hotãrât sã vinã înapoi,
cãlãtorind cât se poate mai în vãzul oamenilor, pe un drum mai lung ºi
anunþându-ªi pretutindeni sosirea, cum nu fãcuse niciodatã mai înainte.
Se îndrepta cãtre scena jertfei celei mari ºi atenþia oamenilor trebuia sã
fie aþintitã asupra acestui act.
453
„Dupã cum Moise a înãlþat ºarpele în pustie, tot aºa trebuia sã fie
înãlþat ºi Fiul omului” (Ioan 3,14). Dupã cum întregul Israel ºi-a îndrep-
tat privirea cãtre ºarpele înãlþat, simbolul vindecãrii lor, tot astfel ochii

Capitolul acesta se bazeazã pe cele relatate în Luca 9,51-56; 10,1-24.


Christos, Lumina lumii

tuturor oamenilor trebuiau sã fie atraºi cãtre Christos, jertfa care a adus
mântuirea lumii pierdute.
Motivul care îi determinase pe fraþii Sãi sã-L îndemne sã Se prezinte
pe faþã la Sãrbãtoarea Corturilor era o greºitã concepþie despre lucrarea
lui Mesia ºi o lipsã de credinþã [485] în caracterul divin al lui Iisus. Acum,
dintr-un spirit asemãnãtor, ucenicii ar fi vrut sã-L împiedice sã facã
aceastã cãlãtorie la Ierusalim. Ei îºi aduceau aminte de cuvintele prin
care El arãtase ce-L aºtepta acolo, cunoºteau vrãjmãºia de moarte a
conducãtorilor religioºi ºi cu bucurie L-ar fi sfãtuit pe Domnul lor sã nu
meargã acolo.
Pentru inima lui Christos era o povarã grea aceea de a-ªi croi drum
prin temerile, dezamãgirile ºi necredinþa ucenicilor Sãi iubiþi. Îi era greu
sã-i conducã spre groaza ºi disperarea care-i aºtepta la Ierusalim. Iar
Satana se strãduia sã-L zdrobeascã pe Fiul omului sub ispitele sale.
Pentru ce sã meargã acum la Ierusalim, la o moarte sigurã? Pretutindeni
în jur erau suflete care flãmânzeau dupã pâinea vieþii. Pretutindeni se
aflau oameni suferinzi, care aºteptau cuvântul Sãu vindecãtor. Lucrarea
care trebuia îndeplinitã prin Evanghelia harului Sãu de abia începuse.
Iar El era plin de vigoarea primei tinereþi. Pentru ce sã nu meargã
înainte, cãtre câmpurile întinse ale lumii, ducând cuvintele de har ºi
atingerea puterii vindecãtoare? Pentru ce sã nu guste bucuria de a da
luminã ºi fericire acelor milioane de oameni care zãceau în întuneric ºi
necaz? Pentru ce sã lase adunarea recoltei pe seama ucenicilor atât de
slabi în credinþã, atât de greoi în înþelegere, atât de înceþi la lucru?
Pentru ce sã dea ochii cu moartea acum ºi sã lase lucrarea care era
abia la început? Vrãjmaºul care dãduse piept cu Christos în pustie Îl
ataca acum cu ispite mari ºi viclene. Dacã Iisus ar fi cedat o singurã
clipã, dacã, pentru a-ªi salva viaþa, ªi-ar fi schimbat atitudinea în vreun
amãnunt, oricât de neînsemnat, agenþii lui Satana ar fi triumfat, iar lumea
ar fi fost pierdutã.
Dar Iisus ªi-a „îndreptat faþa hotãrât sã meargã la Ierusalim”. Singura
454
lege a vieþii Sale era voinþa Tatãlui. Cu ocazia vizitei fãcute la templu în
copilãrie, El îi spusese Mariei: „Oare nu ºtiaþi cã trebuie sã fiu în casa
Tatãlui Meu?” (Luca 2,49). La Cana, când Maria dorise ca El sã-ªi
desfãºoare puterea fãcãtoare de minuni, rãspunsul Lui a fost: „Ceasul
Meu încã n-a sosit” (Ioan 2,4). Cu aceleaºi cuvinte le-a rãspuns fraþilor
Sãi, când stãruiau ca El sã meargã la sãrbãtoare. Dar în planul cel
mare al lui Dumnezeu fusese precizat un timp anume, când El trebuia
sã Se jertfeascã pentru pãcatele oamenilor, ºi ceasul acela avea sã
sune curând. El nu voia sã dea greº, nici sã Se lase înfrânt. Paºii Lui
erau îndreptaþi spre Ierusalim, unde vrãjmaºii Lui uneltiserã timp
îndelungat sã-I ia viaþa; acum El voia sã o ofere, s-o dea de bunãvoie.
ªi-a îndreptat faþa hotãrât sã meargã la persecuþie, sacrificiu, lepãdare
din partea oamenilor, condamnare ºi moarte.
„A trimis înainte niºte soli, care s-au dus ºi au intrat într-un sat al
samaritenilor, ca sã-I pregãteascã un loc de gãzduit.” Dar [486] oamenii
n-au vrut sã-L primeascã, pentru cã El Se îndrepta spre Ierusalim. Ei
au interpretat lucrul acesta ca ºi cum Christos i-ar fi preferat pe iudei,
pe care ei îi urau de moarte. Dacã El ar fi venit sã refacã templul lor ºi
sã Se închine pe Muntele Garizim, L-ar fi primit cu mare bucurie, dar
El mergea cãtre Ierusalim ºi de aceea nu voiau sã-L gãzduiascã. Nu
ºi-au dat seama cã îndepãrteazã de la uºa lor cel mai bun dar al cerului.
Iisus i-a invitat pe oameni sã-L primeascã, le-a cerut ajutorul, ca sã Se
poatã apropia de ei ºi sã reverse asupra lor cele mai bogate binecuvântãri.
Pentru orice binefacere fãcutã faþã de El, dãdea înapoi un dar mai
scump. Dar, din cauza prejudecãþilor ºi bigotismului lor, samaritenii au
pierdut totul.
Iacov ºi Ioan, trimiºii lui Christos, se simþeau adânc jigniþi de insulta
adusã Domnului lor. Ei erau plini de indignare pentru faptul cã El fusese

Ultima cãlãtorie din Galilea


tratat în felul acesta de cãtre samaritenii pe care îi onora cu prezenþa
Sa. Nu demult, aceºti ucenici fuseserã cu El pe muntele schimbãrii la
faþã ºi Îl vãzuserã glorificat de Dumnezeu ºi onorat de Moise ºi Ilie. ªi
acum considerau cã aceastã fãþiºã lipsã de respect din partea samarite-
nilor nu trebuia sã rãmânã fãrã o pedeapsã exemplarã.
Venind la Christos, I-au raportat cuvintele oamenilor, spunându-I cã
aceºtia n-au vrut sã-L gãzduiascã nici mãcar o noapte. Ei socoteau cã
I s-a fãcut o mare nedreptate ºi, vãzând în depãrtare Muntele Carmel,
unde Ilie îi omorâse pe profeþii mincinoºi, au spus: „Vrei sã poruncim
455
sã se pogoare foc din cer ºi sã-i mistuie, cum a fãcut Ilie?” Mare le-a
fost mirarea vãzând cã pe Iisus Îl dureau cuvintele lor ºi uimirea lor a
crescut ºi mai mult la cuvintele de mustrare pe care le-au auzit: „Nu
ºtiþi de ce duh sunteþi însufleþiþi. Cãci Fiul omului a venit nu ca sã piardã
sufletele oamenilor, ci sã le mântuiascã”. ªi a mers într-alt sat.
Christos, Lumina lumii

Misiunea lui Christos nu este aceea de a-i constrânge pe oameni sã-L


primeascã. Numai Satana ºi oamenii stãpâniþi de duhul lui cautã sã
forþeze conºtiinþa. Sub pretenþia râvnei pentru neprihãnire, oamenii se
asociazã cu îngerii rãi ca sã aducã suferinþã asupra semenilor lor, pentru
a-i converti la ideile lor religioase, dar Christos Se aratã totdeauna plin
de îndurare, cãutând totdeauna sã câºtige inimile oamenilor prin desco-
perirea iubirii Sale. El nu poate sã îngãduie un rival în suflet, nici sã
primeascã un serviciu fãcut pe jumãtate; El doreºte o slujire de bunãvoie
a inimii, sub îndemnul iubirii. Nu poate exista o dovadã mai convin-
gãtoare cã avem duhul lui Satana, decât tendinþa de a-i rãni ºi a-i dis-
truge pe aceia care nu apreciazã lucrarea noastrã sau lucreazã altfel
decât considerãm noi cã ar fi bine. [487]
Orice fãpturã umanã, cu trup, suflet ºi spirit, este proprietatea lui
Dumnezeu. Christos a murit pentru a-i rãscumpãra pe toþi oamenii. Nimic
nu poate fi mai jignitor pentru Dumnezeu, decât atunci când oamenii îi
fac pe cei rãscumpãraþi prin sângele Mântuitorului sã sufere din cauza
bigotismului religios.
„Iisus a plecat de acolo ºi a venit în þinutul Iudeii, dincolo de Iordan.
Gloatele s-au adunat din nou la El; ºi, dupã obiceiul Sãu, a început
iarãºi sã-i înveþe” (Marcu 10,1).
Mare parte din lunile de la încheierea lucrãrii lui Christos au fost
petrecute în Perea, o provincie a Iudeii, care se afla „dincolo de Iordan”.
Aici mulþimea s-a adunat în jurul Sãu, ca în prima parte a lucrãrii Sale
în Galilea, ºi au fost repetate multe dintre învãþãturile Sale de mai înainte.
Dupã cum îi trimisese pe cei doisprezece, tot astfel „a mai rânduit
alþi ºaptezeci ºi i-a trimis doi câte doi înaintea Lui, în toate cetãþile ºi în
toate locurile pe unde avea sã treacã El” (Luca 10,1). Aceºti ucenici
stãtuserã câtva timp cu El ºi se pregãtiserã pentru aceastã lucrare.
Când au fost trimiºi cei doisprezece în prima lor lucrare misionarã
separatã, Iisus a fost însoþit de alþi ucenici în cãlãtoria Sa prin Galilea.
În felul acesta, ei au avut privilegiul unei strânse legãturi cu El ºi al unei
456
învãþãturi personale directe. Acum, aceºtia, mai mulþi la numãr, trebuiau
sã meargã în lucrare.
Îndrumãrile date celor ºaptezeci erau asemãnãtoare cu cele date
celor doisprezece, dar porunca primitã de cei doisprezece de a nu intra
în vreun oraº al neamurilor sau al samaritenilor n-a fost datã ºi celor
ºaptezeci. Deºi Christos fusese de curând respins de samariteni, iubirea
Lui faþã de ei nu se schimbase. Când au pornit în Numele Sãu, cei
ºaptezeci au vizitat în primul rând oraºele Samariei.
Însãºi vizita Mântuitorului în Samaria ºi, mai târziu, aprecierea
samariteanului milos ºi marea bucurie a leprosului samaritean, care
fusese singurul, dintre cei zece leproºi vindecaþi, care a venit sã-I mulþu-
meascã lui Christos, erau pline de însemnãtate pentru ucenici. Învãþãtura
s-a înfipt adânc în inima lor. În însãrcinarea pe care le-a dat-o chiar
înainte în înãlþare, Iisus a menþionat Samaria, împreunã cu Ierusalimul
ºi Iudea, ca locuri unde sã predice în primul rând Evanghelia. Învãþãtura
Sa îi pregãtise sã îndeplineascã aceastã însãrcinare. Când au mers în
Numele Învãþãtorului lor în Samaria, i-au gãsit pe oameni gata sã-i
primeascã. Samaritenii auziserã cuvintele de laudã ale lui Christos ºi
cunoºteau lucrãrile Sale pline de îndurare pentru oamenii din neamul
lor. Ei au vãzut cã, fãrã a lua în seamã purtarea lor asprã faþã de El,
Domnul avea numai gânduri de iubire faþã de ei ºi inima lor a fost
câºtigatã. Dupã înãlþare, ei i-au primit bine pe solii Mântuitorului, ºi
ucenicii au adunat o recoltã preþioasã dintre aceia care pe vremuri
fuseserã cei mai aprigi vrãjmaºi ai lor. [488] „Trestia frântã n-o va zdrobi,
ºi mucul care mai arde încã nu-l stinge; va vesti judecata dupã adevãr.”
„ªi neamurile vor nãdãjdui în Numele Lui.” (Is. 42,3; Mat. 12,21)
Trimiþându-i pe cei ºaptezeci, Iisus le-a poruncit, ca ºi celor doispre-
zece, sã nu stãruie sã rãmânã acolo unde nu erau bine primiþi. „În orice
Ultima cãlãtorie din Galilea
cetate veþi intra, ºi nu vã vor primi”, a zis El, „ sã vã duceþi pe uliþele ei
ºi sã ziceþi: ’Scuturãm împotriva voastrã chiar ºi praful din cetatea
voastrã, care s-a lipit de picioarele noastre; totuºi sã ºtiþi cã Împãrãþia
lui Dumnezeu s-a apropiat de voi’.” Ei nu trebuiau sã facã lucrul acesta
din resentiment sau pentru cã demnitatea lor fusese rãnitã, ci pentru a
arãta cât de grav este sã respingem solia Domnului sau pe solii Sãi.
Lepãdarea slujitorilor Domnului înseamnã lepãdarea lui Christos.
„Vã spun”, a adãugat Iisus, „cã în ziua judecãþii va fi mai uºor pentru
457
Sodoma decât pentru cetatea aceasta.” Apoi, gândul I s-a dus la oraºele
din Galilea, unde sãvârºise o mare parte din lucrarea Sa. Cu accente
de adâncã întristare, El a exclamat: „Vai de tine, Horazine! Vai de tine,
Betsaido! Cãci dacã ar fi fost fãcute în Tir ºi Sidon lucrãrile puternice
care au fost fãcute în voi, de mult s-ar fi pocãit stând în sac ºi cenuºã.
Christos, Lumina lumii

De aceea, în ziua judecãþii, va fi mai uºor pentru Tir ºi Sidon decât


pentru voi. ªi tu, Capernaume, vei fi înãlþat oare pânã la cer? Vei fi
pogorât pânã în locuinþa morþilor”.
Acelor oraºe aglomerate din jurul Mãrii Galileii li se oferiserã cele
mai bogate binecuvântãri ale cerului. Zi dupã zi, Domnul vieþii umblase
prin mijlocul lor. Slava lui Dumnezeu, pe care profeþii ºi împãraþii doriserã
sã o vadã, strãlucise asupra mulþimilor care se adunau pe urmele
Mântuitorului. Totuºi oamenii refuzaserã Darul ceresc.
Fãcându-se cã sunt foarte prevãzãtori, rabinii îi avertizaserã pe
oameni sã nu primeascã noile învãþãturi aduse de acest Învãþãtor,
deoarece teoriile ºi practicile Lui nu se potriveau cu învãþãturile din
bãtrâni. Oamenii au crezut ce au spus preoþii ºi fariseii, în loc sã caute
sã înþeleagã Cuvântul lui Dumnezeu. Ei îi onorau pe preoþi ºi conducã-
tori, în loc sã-L onoreze pe Dumnezeu, ºi lepãdau adevãrul, ca sã poatã
þine propriile tradiþii. Mulþi fuseserã impresionaþi ºi aproape convinºi,
dar n-au lucrat dupã aceste convingeri ºi n-au fost socotiþi ca fiind de
partea lui Christos. Satana le-a prezentat ispitele lui pânã când lumina
a început sã parã a fi întuneric. În felul acesta mulþi au lepãdat adevãrul,
care s-ar fi dovedit a fi salvarea sufletului lor.
Martorul Credincios zice: „Iatã, Eu stau la uºã ºi bat” (Apoc. 3,20).
Fiecare avertizare, fiecare mustrare ºi fiecare îndemnare, care ni se
dau prin Cuvântul lui Dumnezeu sau [489] prin trimiºii Sãi, reprezintã o
bãtaie la uºa inimii. Este glasul lui Iisus, care cere sã intre. Cu fiecare
bãtaie neluatã în seamã, dispoziþia de a deschide slãbeºte. Dacã impre-
siile din partea Duhului Sfânt sunt dispreþuite astãzi, ele nu vor mai fi
aºa de puternice mâine. Inima devine mai puþin sensibilã ºi cade într-o
inconºtienþã primejdioasã cu privire la scurtimea vieþii ºi la durata
veºniciei. Condamnarea noastrã la judecatã nu se va datora faptului cã
am fost duºi în rãtãcire, ci cã am neglijat ocaziile trimise de cer pentru
a cunoaºte adevãrul.
Asemenea apostolilor, cei ºaptezeci au primit puteri supranaturale,
458
ca un sigiliu al misiunii lor. Când ºi-au încheiat lucrarea, s-au întors cu
bucurie, zicând: „Doamne, chiar ºi dracii ne sunt supuºi în Numele
Tãu”. Iisus a zis: „Am vãzut pe Satana cãzând ca un fulger din cer”.
Lui Iisus I-au venit în minte scenele trecutului ºi ale viitorului. L-a
vãzut pe Lucifer când a fost aruncat din locurile cereºti. A privit apoi la
scenele viitoare ale agoniei Sale, când caracterul înºelãtorului trebuia
sã se descopere în faþa tuturor lumilor. A auzit strigãtul: „S-a sfârºit”
(Ioan 19,30), anunþând cã mântuirea neamului omenesc era asiguratã
pentru veºnicie, cã Cerul era asigurat pe vecie împotriva acuzaþiilor,
amãgirilor ºi pretenþiilor pe care le-ar fi nãscocit Satana.
Dincolo de crucea de pe Golgota, cu suferinþa ºi ocara ei, Iisus a
privit la ziua finalã, ziua cea mare, când prinþul puterii vãzduhului va fi
distrus o datã cu pãmântul, care a fost mutilat atâta vreme prin revolta
lui. Iisus a vãzut lucrarea rãului terminatã pentru totdeauna ºi pacea lui
Dumnezeu umplând cerul ºi pãmântul.
De aici înainte, urmaºii lui Christos trebuiau sã priveascã la Satana
ca la un vrãjmaº înfrânt. Pe cruce, Iisus urma sã câºtige biruinþa pentru
ei; El dorea ca ei sã primeascã biruinþa aceasta ca fiind a lor. „Iatã”, a
zis El, „cã v-am dat putere sã cãlcaþi peste ºerpi ºi peste scorpii, ºi
peste toatã puterea vrãjmaºului, ºi nimic nu vã poate vãtãma.”
Puterea nemãrginitã a Duhului Sfânt este apãrarea oricãrui suflet
copleºit de greutãþi. Christos nu va îngãdui ca vreunul dintre cei care,
prin pocãinþã ºi credinþã, au cerut protecþia Sa sã treacã sub puterea
vrãjmaºului. Mântuitorul este alãturi de cei ispitiþi ºi încercaþi. La El nu
poate fi insucces, pierdere, imposibilitate sau înfrângere; noi putem totul
prin Acela care ne întãreºte. Când vin ispitele ºi încercãrile, [490] nu aº-
tepta ca mai întâi sã birui toate greutãþile, ci priveºte la Iisus, ajutorul tãu.
Existã creºtini care gândesc ºi vorbesc prea mult despre puterea lui
Ultima cãlãtorie din Galilea
Satana. Ei se gândesc la vrãjmaºul lor, se roagã în privinþa lui, vorbesc
despre el ºi, în închipuirea lor, el creºte fãrã încetare. Este adevãrat cã
Satana este o fiinþã puternicã, dar, mulþumim lui Dumnezeu, avem un
Mântuitor puternic, care l-a izgonit pe cel rãu din cer. Satana simte
plãcere când îi preamãrim puterea. De ce sã nu vorbim de Iisus? De ce
sã nu preamãrim puterea ºi iubirea Lui?
Curcubeul fãgãduinþei care înconjoarã tronul de sus este o veºnicã
mãrturie c㠄atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, încât a dat pe sin-
459
gurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El, sã nu piarã, ci sã aibã viaþã
veºnic㔠(Ioan 3,16). El mãrturiseºte universului cã Dumnezeu nu va
pãrãsi niciodatã pe poporul Sãu în lupta cu cel rãu. Aceasta este pentru
noi o asigurare cã vom primi putere ºi ocrotire atâta timp cât va dura
stãpânirea Sa.
Christos, Lumina lumii

Iisus a adãugat: „Totuºi, sã nu vã bucuraþi de faptul cã duhurile vã


sunt supuse; ci bucuraþi-vã cã numele voastre sunt scrise în ceruri”.
Nu vã bucuraþi cã aveþi putere, ca sã nu pierdeþi cumva din vedere
dependenþa voastrã de Dumnezeu. Fiþi cu bãgare de seamã, ca sã nu
se apropie de voi mulþumirea de sine ºi sã ajungeþi sã lucraþi în propria
putere mai degrabã decât în spiritul ºi tãria Domnului vostru. Eul este
totdeauna gata sã se laude dacã într-o mãsurã oarecare lucrarea are
succes. Eul se îngâmfã ºi se înalþã ºi cei din jur rãmân cu o impresie
greºitã ºi nu înþeleg cã Dumnezeu este totul în tot. Apostolul Pavel
zice: „Când sunt slab, atunci sunt tare” (2 Cor. 12,10). Când ne dãm
seama de slãbiciunea noastrã, înþelegem cã trebuie sã ne sprijinim pe
o putere care nu este în noi. Nimic nu poate sã punã aºa de mult stã-
pânire pe inimã ca simþãmântul neclintit al rãspunderii noastre faþã de
Dumnezeu. Nimic nu pãtrunde mai mult în profunzimea motivelor pur-
tãrii noastre ca simþãmântul iubirii iertãtoare a lui Christos. Dacã avem
pãrtãºie cu Dumnezeu, atunci suntem umpluþi cu Duhul Sãu cel Sfânt,
care ne face în stare sã avem pãrtãºie ºi cu semenii noºtri. Bucuraþi-vã
atunci când, prin Christos, aþi devenit legaþi cu Dumnezeu, membri ai
familiei cereºti. Dacã priviþi totdeauna în sus, veþi avea simþãmântul
continuu al slãbiciunii firii voastre omeneºti. Cu cât veþi cultiva mai
puþin eul, cu atât veþi înþelege mai clar ºi mai pe deplin mãreþia Mân-
tuitorului vostru. Cu cât vã veþi lega mai strâns de izvorul luminii ºi al
puterii, cu atât va strãluci mai multã luminã asupra voastrã ºi cu atât
veþi avea mai multã putere de a lucra pentru Dumnezeu. Bucuraþi-vã
cã sunteþi una cu Dumnezeu, una cu Christos ºi cu întreaga familie
cereascã. [493]
Atunci când cei ºaptezeci ascultau cuvintele lui Christos, Duhul Sfânt
imprima în mintea lor realitãþile vii ºi scria adevãrul pe tablele inimii lor.
Deºi erau înconjuraþi de o mulþime de oameni, li se pãrea cã sunt singuri
cu Dumnezeu.
Vãzând cã ei înþeleg spiritul învãþãturii date atunci, Iisus S-a bucurat
în Duhul Sfânt ºi a zis: „Tatã, Doamne al cerului ºi al pãmântului, Te
460
laud, pentru cã ai ascuns aceste lucruri de cei înþelepþi ºi pricepuþi ºi
le-ai descoperit pruncilor. Da, Tatã, fiindcã aºa ai gãsit cu cale Tu.
Toate lucrurile Mi-au fost date în mâini de Tatãl Meu; ºi nimeni nu ºtie
cine este Fiul, afarã de Tatãl; nici cine este Tatãl, afarã de Fiul ºi acela
cãruia vrea Fiul sã i-L descopere.”
Oamenii onoraþi ai lumii, consideraþi oameni mari ºi înþelepþi, cu toatã
înþelepciunea cu care se mândreau cã o au, n-au putut sã înþeleagã
caracterul lui Christos. Ei Îl judecau dupã înfãþiºare, dupã umilinþa la
care era supus ca fiinþã omeneascã. Dar pescarilor ºi vameºilor le
fusese dat sã-L vadã pe Cel Nevãzut. Nici ucenicii nu ajunseserã sã
înþeleagã tot ce dorea Iisus sã le descopere, dar puþin câte puþin, atunci
când se predau puterii Duhului Sfânt, mintea lor era luminatã. Ei îºi
dãdeau seama cã puternicul Dumnezeu, îmbrãcat în veºmântul trupului
omenesc, Se afla între ei. Iisus S-a bucurat cã, deºi cei înþelepþi ºi price-
puþi nu aveau aceastã cunoºtinþã, ea fusese descoperitã acestor oameni
umili. Adesea, când prezentase textele Scripturilor Vechiul Testament
ºi arãtase aplicaþia lor la Sine ºi la lucrarea Sa de ispãºire, oamenii
fuseserã treziþi de cãtre Duhul Sãu cel Sfânt ºi înãlþaþi într-o atmosferã
cereascã. Ei înþelegeau adevãrurile spirituale vorbite prin profeþi, mai
bine chiar decât înºiºi scriitorii lor. De aici înainte ei urmau sã citeascã
scrierile Vechiului Testament nu ca pe doctrinele cãrturarilor ºi fariseilor,
nici ca pe niºte cuvinte ale unor oameni înþelepþi care muriserã, ci ca pe
o nouã descoperire de la Dumnezeu. Ei au vãzut pe Acela „pe care
lumea nu-L poate primi, pentru cã nu-L vede ºi nu-L cunoaºte; dar voi
Îl cunoaºteþi, cãci rãmâne cu voi, ºi va fi în voi” (Ioan 14,17).
Singura cale prin care putem câºtiga o cunoºtinþã desãvârºitã a
adevãrului este sã ne pãstrãm inima plinã de iubire ºi supusã faþã de
Duhul lui Christos. Inima trebuie sã fie curãþitã de îngâmfare ºi mândrie
Ultima cãlãtorie din Galilea
ºi eliberatã de tot ce a þinut-o în stãpânire, pentru ca Christos sã poatã
fi întronat în ea. ªtiinþa omeneascã este prea mãrginitã ca sã înþeleagã
lucrarea de ispãºire. Planul de Mântuire este aºa de larg cuprinzãtor,
încât filozofia nu-l poate explica. Va [494] rãmâne totdeauna o tainã, pe
care cugetarea cea mai adâncã nu o poate cuprinde. ªtiinþa mântuirii
nu poate fi explicatã, dar poate fi cunoscutã prin experienþã. Numai
acela care îºi vede pãcãtoºenia poate aprecia valoarea cea nemãrginitã
a Mântuitorului.
461
Îndrumãrile date de Christos, când κi croia drum încet din Galilea
cãtre Ierusalim, erau pline de învãþãturi. Oamenii ascultau cuvintele
Sale cu multã atenþie. În Perea ºi în Galilea, oamenii erau mai puþin sub
stãpânirea bigotismului iudaic decât în Iudea, ºi învãþãturile Sale au
gãsit un ecou în inimile lor.
Christos, Lumina lumii

În aceste ultime cuvinte ale lucrãrii Sale, au fost rostite multe dintre
parabolele lui Christos. Preoþii ºi rabinii Îl urmãreau cu o urã mereu
crescândã ºi El a învãluit în simboluri avertizãrile pe care le dãdea. Ei
nu puteau înþelege greºit ce voia El sã spunã, însã nu puteau sã gãseascã
în cuvintele Lui nimic pe care sã întemeieze o acuzaþie împotriva Lui.
În parabola cu vameºul ºi fariseul, rugãciunea arogantã: „Dumnezeule,
Îþi mulþumesc cã nu sunt ca ceilalþi oameni” era într-un contrast izbitor
cu cererea pocãinþei: „Ai milã de mine, pãcãtosul” (Luca 18,11.13). În
felul acesta, Christos a mustrat fãþãrnicia iudeilor. Sub simbolul
smochinului neroditor ºi al cinei celei mari, El a prevestit nenorocirea
care trebuia sã cadã peste un popor nepocãit. Cei care lepãdaserã în
mod batjocoritor chemarea la praznicul Evangheliei au auzit cuvintele
sale de avertizare: „Vã spun cã nici unul dintre cei poftiþi nu va gusta
din cina Mea” (Luca 14,24).
Învãþãtura datã ucenicilor a fost foarte preþioasã. Parabola cu vãduva
stãruitoare ºi prietenul care cerea pâine la miezul nopþii dãdea o nouã
putere cuvintelor Sale: „Cereþi ºi vi se va da; cãutaþi ºi veþi gãsi; bateþi
ºi vi se va deschide” (Luca 11,9). ªi adesea, când credinþa lor se clãtina,
era întãritã prin amintirea cã Christos spusese: „Dumnezeu nu va face
dreptate aleºilor Lui, care strigã zi ºi noapte cãtre El, mãcar cã zãboveºte
faþã de ei? Vã spun cã le va face dreptate în curând” (Luca 18,7.8).
Christos a repetat acea frumoasã parabolã cu oaia pierdutã. El a
dezvoltat mai departe învãþãtura ei prin pilda cu banul de argint pierdut
ºi prin pilda fiului risipitor. Ucenicii nu puteau atunci sã înþeleagã pe
deplin aceste învãþãturi, dar, dupã revãrsarea Duhului Sfânt, când au
vãzut cum vin neamurile la credinþã ºi mânia aprinsã a iudeilor, au înþeles
mai bine învãþãtura despre fiul risipitor ºi au putut pãtrunde în bucuria
cuvintelor lui Christos: „Trebuie sã ne veselim [495] ºi sã ne bucurãm;
cãci acest fiu al meu era mort ºi a înviat; era pierdut, ºi a fost gãsit”
(Luca 15,32.24). ªi când au mers în Numele Domnului lor, dând piept
cu vorbirile de rãu, sãrãcia ºi persecuþia, adesea ºi-au îmbãrbãtat inima,
repetând cuvintele pe care le rostise. El în aceastã ultimã cãlãtorie:
462
„Nu te teme, turmã micã; pentru cã Tatãl vostru vã dã cu plãcere
Împãrãþia. Vindeþi ce aveþi ºi daþi milostenie. Faceþi-vã rost de pungi,
care nu se învechesc, o comoarã nesecatã în ceruri, unde nu se apropie
hoþul, ºi unde nu roade molia. Cãci unde este comoara voastrã, acolo
este ºi inima voastr㔠(Luca 12,32-34). [496]
CAPITOLUL 54

SAMARITEANUL MILOS

Mijlocul prin care se îndepãrteazã întunericul


este primirea luminii. Cea mai bunã cale de a trata
rãtãcirea este prezentarea adevãrului. Descoperirea
iubirii lui Dumnezeu face sã iasã la ivealã
diformitatea ºi pãcãtoºenia inimii egoiste.

ÎN PARABOLA DESPRE SAMARITEANUL MILOS, Christos


ilustreazã natura adevãratei religii. El aratã cã ea nu constã din sisteme,
crezuri sau ritualuri, ci din îndeplinirea faptelor de iubire, din a face cât
mai mult bine altora, dintr-o bunãtate adevãratã.
În timp ce Christos îi învãþa pe oameni, „un învãþãtor al Legii s-a
sculat sã ispiteascã pe Iisus ºi a zis: ’Învãþãtorule, ce sã fac ca sã moº-
tenesc viaþa veºnicã?’” Cu atenþia încordatã, mulþimea adunatã aºtepta
rãspunsul. Preoþii ºi rabinii crezuserã cã-L vor prinde în cursã pe Christos
cu aceastã întrebare. Dar Mântuitorul a evitat controversa. El a cerut
rãspunsul chiar de la cel care-L întrebase: „Ce este scris în Lege?” a
zis El. „Cum citeºti în ea?” Iudeii încã Îl mai acuzau pe Iisus cã nu
Samariteanul milos

apreciazã legea datã pe Sinai. Dar El a legat problema mântuirii de


pãzirea poruncilor lui Dumnezeu.
Învãþãtorul legii a zis: „Sã iubeºti pe Domnul Dumnezeul tãu, cu
toatã inima ta, cu tot sufletul tãu, cu toatã puterea ta ºi cu tot cugetul
tãu; ºi pe aproapele tãu ca pe tine însuþi”. Iisus a zis: „Bine ai rãspuns;
fã aºa ºi vei avea viaþa veºnicã”.
463
Învãþãtorul legii nu era mulþumit de poziþia pe care o adoptaserã
fariseii ºi nici de faptele lor. El studiase Scripturile cu dorinþa de a
cunoaºte adevãratul lor înþeles. Se interesase foarte mult de aceastã

Capitolul acesta se bazeazã pe cele relatate în Luca 10,25-37.


Christos, Lumina lumii

problemã ºi întrebase cu sinceritate: „Ce sã fac?” În rãspunsul sãu cu


privire la cererile [497] legii, el trecuse cu vederea mulþimea preceptelor
privitoare la ceremonii ºi ritualuri. El nu susþinea cã acestea n-au valoare,
ci prezentase cele douã mari principii de care erau legate legea ºi
proorocii. Rãspunsul acesta, lãudat de Christos, Îl aºazã pe Mântuitorul
pe un teren favorabil faþã de rabini. Ei nu puteau sã-L condamne pentru
cã aprobase ceea ce fusese prezentat de un învãþãtor al legii.
„Fã aºa ºi vei avea viaþa veºnicã”, a zis Iisus. El prezentase legea
ca pe un tot divin ºi în aceastã învãþãturã arãtase cã nu este cu putin-
þã sã þii un precept ºi sã calci un altul, deoarece acelaºi principiu le
cãlãuzeºte pe toate. Viitorul omului va fi determinat de ascultarea lui
faþã de toatã legea. Iubirea supremã faþã de Dumnezeu ºi iubirea
nepãrtinitoare faþã de om sunt principiile care trebuie sã ne conducã
viaþa.
Cãrturarul acesta ºi-a dat seama cã este un cãlcãtor al legii. Cuvin-
tele cercetãtoare ale lui Christos l-au convins de acest lucru. El nu îm-
plinise neprihãnirea legii, pe care pretindea cã o cunoaºte ºi o înþelege.
El nu dovedise iubire faþã de semenii sãi. Se cerea pocãinþã, dar, în loc
sã se pocãiascã, el a încercat sã se îndreptãþeascã. În loc sã recunoascã
adevãrul, a cãutat sã arate cât de grea este împlinirea poruncii. El spe-
rase sã înlãture în felul acesta convingerea ºi sã se îndreptãþeascã în
faþa oamenilor. Cuvintele Mântuitorului arãtaserã cã întrebarea lui
n-avea rost, întrucât fusese în stare sã dea singur un rãspuns. Totuºi a
pus o altã întrebare, zicând: „ªi cine este aproapele meu?”
Printre iudei, întrebarea aceasta pricinuia o nesfârºitã ceartã. Ei
n-aveau nici o îndoialã cu privire la pãgâni ºi samariteni; aceºtia erau
strãini ºi vrãjmaºi. Dar unde trebuia sã se facã deosebire, în cadrul
propriei naþiuni, între diferitele clase ale societãþii? Pe cine ar trebui sã
priveascã preotul, rabinul, mai marele, ca semen al sãu? Ei îºi petreceau
toatã viaþa într-un ºir de ceremonii, prin care cãutau sã se curãþeascã.
Legãtura cu gloata neºtiutoare, spuneau ei, i-ar fi întinat ºi le-ar fi cerut
464
eforturi obositoare pentru a se curãþi. Sã-i priveascã oare ºi pe cei
„necuraþi” ca semeni ai lor?
Iisus nu S-a lãsat nici acum atras în controversã. El n-a dezvãluit
bigotismul celor care cãutau sã-L condamne. Dar a prezentat în faþa
ascultãtorilor Sãi, printr-o parabolã simplã, un tablou de prea îmbelºugatã
iubire cereascã, ce a miºcat toate inimile ºi a scos de la învãþãtorul legii
o mãrturisire a adevãrului.
Mijlocul prin care se îndepãrteazã întunericul este primirea luminii.
Cea mai bunã cale de a trata rãtãcirea este prezentarea adevãrului.
Descoperirea iubirii lui Dumnezeu face sã iasã la ivealã diformitatea ºi
pãcãtoºenia inimii egoiste. [498]
„Un om”, a zis Iisus, „se cobora din Ierusalim la Ierihon. A cãzut
între niºte tâlhari, care l-au dezbrãcat, l-au jefuit de tot, l-au bãtut zdravãn,
au plecat ºi l-au lãsat aproape mort. Din întâmplare, se cobora, pe
acelaºi drum, un preot; ºi când a vãzut pe omul acesta a trecut înainte,
pe alãturi. Un levit trecea ºi el prin locul acela, ºi când l-a vãzut, a tre-
cut înainte, pe alãturi” (Luca 10,30-32). Lucrul acesta nu era ceva în-
chipuit, ci un fapt adevãrat, cunoscut ca fiind exact aºa cum era pre-
zentat. Preotul ºi levitul, care trecuserã pe alãturi, se aflau printre as-
cultãtorii lui Christos.
Mergând de la Ierusalim la Ierihon, cãlãtorul trebuia sã treacã printr-o
parte a pustiei Iudeii. Drumul cobora printr-o trecãtoare sãlbaticã,
stâncoasã, plinã de tâlhari; locul acela era adesea scena multor violenþe.
Tocmai aici fusese atacat cãlãtorul, i se luase tot ce avea mai de preþ,
fusese rãnit, bãtut ºi lãsat pe marginea drumului, aproape mort. Pe
când zãcea astfel, a venit pe drumul acela preotul, dar el a aruncat
doar o privire cãtre omul rãnit. Apoi s-a arãtat levitul. Curios sã ºtie ce
se întâmplase, s-a oprit ºi a privit la cel suferind. El ºtia prea bine ce ar
fi trebuit sã facã, dar aceasta nu era o datorie plãcutã. Ar fi vrut mai
bine sã nu fi trecut pe drumul acela, ca sã nu-l fi vãzut pe rãnit. ªi-a zis
însã cã lucrul acela nu-l privea.
Samariteanul milos

Amândoi oamenii aceia aveau ocupaþii sfinte ºi pretindeau cã sunt


tãlmãcitori ai Scripturilor. Fãceau parte din clasa de oameni aleºi în
mod deosebit ca reprezentanþi ai lui Dumnezeu înaintea oamenilor. Ei
trebuiau sã fie „îngãduitori cu cei neºtiutori ºi rãtãciþi” (Evrei 5,2), ca
sã-i poatã face [499] pe oameni sã înþeleagã marea iubire a lui Dum-
nezeu faþã de neamul omenesc. Lucrarea la care erau chemaþi se
465
asemãna cu lucrarea lui Christos, pe care El o descrisese astfel: „Duhul
Domnului este peste Mine, pentru cã M-a uns sã vestesc sãracilor
Evanghelia; M-a trimis sã tãmãduiesc pe cei cu inima zdrobitã; sã
propovãduiesc robilor de rãzboi slobozenia ºi orbilor cãpãtarea vederii;
sã dau drumul celor apãsaþi” (Luca 4,18).
Christos, Lumina lumii

Îngerii cerului vãd nenorocirea familiei lui Dumnezeu de pe pãmânt


ºi sunt gata sã colaboreze cu oamenii, pentru a îndepãrta suferinþa ºi
apãsarea. În providenþa Sa, Dumnezeu i-a adus pe preot ºi pe levit pe
aceastã cale, unde zãcea omul rãnit, ca ei sã vadã nevoia lui de milã ºi
de ajutor. Tot cerul aºtepta sã vadã dacã inima acestor oameni va fi
miºcatã de milã faþã de suferinþa omeneascã. Mântuitorul era Acela
care îi condusese pe evrei în pustie; prin stâlpul de nor ºi de foc, El
dãduse o învãþãturã cu totul deosebitã de aceea pe care o primeau
oamenii acum de la preoþii ºi învãþãtorii lor. Mãsurile pline de milã
prevãzute de lege aveau în vedere pânã ºi cele mai umile animale, care
nu pot sã exprime prin cuvinte nevoia ºi suferinþa lor. În privinþa aceasta,
se dãduserã îndrumãri fiilor lui Israel prin Moise: „Dacã întâlneºti boul
vrãjmaºului tãu sau mãgarul lui rãtãcit, sã i-l aduci acasã. Dacã vezi
mãgarul vrãjmaºului tãu, cãzut sub povara lui, sã nu treci pe lângã el, ºi
sã-i ajuþi sã ia povara de pe mãgar” (Exod 23,4.5). Dar, în omul rãnit de
tâlhari, Iisus prezenta cazul unui frate în suferinþã. Cu cât mai mult ar fi
trebuit sã le fie milã de el decât de o vitã de povarã! Lor li se fãcuse
cunoscut prin Moise cã Domnul Dumnezeul lor, „Dumnezeul cel mare,
puternic ºi înfricoºat”, face „dreptate orfanului ºi vãduvei ºi iubeºte pe
strãin”. ªi El a poruncit: „Sã iubiþi de aceea pe strãin; sã-l iubiþi ca pe
voi înºiv㔠(Deut. 10,17-19; Lev. 19,34).
Iov spusese: „Strãinul nu petrece noaptea afarã; ci mi-am deschis
uºa ca sã intre cãlãtorul”. ªi când cei doi îngeri preschimbaþi în oameni
au venit în Sodoma, Lot s-a plecat cu faþa la pãmânt ºi a zis: „Domnii
mei, intraþi vã rog în casa robului vostru, ca sã rãmâneþi peste noapte”
(Iov 31,32; Gen. 19,2). Cu toate cã aceste învãþãturi erau cunoscute
preotului ºi levitului, ei nu le-au pus în practicã în viaþa lor. Educaþi
în ºcoala bigotismului naþional, ei deveniserã egoiºti, mãrginiþi ºi
exclusiviºti. Când au privit la omul rãnit, n-au ºtiut dacã este din neamul
lor sau nu. Se gândeau cã s-ar putea sã fie samaritean ºi, de aceea, au
trecut pe alãturi. [500]
466
În purtarea lor, aºa cum o descrisese Christos, învãþãtorul legii n-a
vãzut nimic contrar celor pe care le ºtia el cu privire la cerinþele legii.
Dar acum s-a prezentat o nouã scenã.
Un samaritean, fiind în cãlãtorie, ajunge la locul în care era suferindul
ºi, când l-a vãzut, i s-a fãcut milã de el. Nu s-a mai întrebat dacã
strãinul era iudeu sau dintre neamuri. Dacã cel cãzut era iudeu,
samariteanul ºtia bine cã, dacã situaþia ar fi fost inversã, omul l-ar fi
scuipat în faþã ºi ar fi trecut dispreþuitor pe alãturi. Dar el n-a ezitat din
cauza aceasta. Nu s-a gândit nici la faptul cã el însuºi putea sã fie în
primejdie, dacã întârzia în locul acela. Îi era de ajuns cã avea în faþã o
fiinþã omeneascã aflatã în nevoie ºi suferinþã. ªi-a scos haina, ca sã-l
acopere. Uleiul ºi vinul luate pentru propria cãlãtorie le-a folosit ca sã
aline suferinþa ºi sã întãreascã pe cel rãnit. L-a aºezat apoi pe asinul lui
ºi a pornit încet, cu pas domol, aºa încât strãinul sã nu fie miºcat ºi sã
sufere mai mult. L-a dus la un han ºi a avut toatã noaptea grijã de el,
supraveghindu-l cu multã atenþie. Dimineaþa, întrucât strãinul se mai
întremase, samariteanul s-a hotãrât sã meargã mai departe, pe drumul
sãu. Dar, înainte de a face lucrul acesta, l-a dat în grija hangiului, a
plãtit totul ºi a mai lãsat ºi o sumã de rezervã pentru strãin; ºi, nefiind
mulþumit numai cu atât, a luat mãsuri ºi pentru alte nevoi, spunând
gazdei: „Ai grijã de el ºi orice vei mai cheltui, îþi voi da înapoi la în-
toarcere”.
O datã încheiatã parabola, Iisus ªi-a îndreptat privirea cãtre învã-
þãtorul legii, cu o expresie care pãrea cã-i citeºte sufletul, ºi a zis: „Care
dintre aceºti trei þi se pare cã a dat dovadã cã este aproapele celui ce
cãzuse între tâlhari?” (Luca 10,36)
Nici acum, învãþãtorul legii n-ar fi vrut sã rosteascã numele de
samaritean cu buzele sale ºi a rãspuns: „Cel ce ºi-a fãcut milã de el”.
Iisus a zis: „Du-te de fã ºi tu la fel”.
În felul acesta, s-a rãspuns pentru totdeauna la întrebarea: „Cine Samariteanul milos
este aproapele meu?” Christos a arãtat cã aproapele nostru nu înseamnã
numai cineva din bisericã sau de credinþa noastrã. Nu trebuie sã facem
nici o deosebire de rasã, culoare sau clasã. Aproapele nostru este orice
persoanã care are nevoie de ajutorul nostru. Aproapele nostru este
orice suflet rãnit ºi zdrobit de vrãjmaºul. Aproapele nostru este oricine
este proprietatea lui Dumnezeu.
467
În parabola despre samariteanul milos, Iisus a prezentat tabloul Sãu
ºi al misiunii Sale. Omul a fost înºelat, rãnit, jefuit ºi ruinat de Satana ºi
lãsat sã piarã, dar Mântuitorul a avut milã de [503] starea noastrã
neajutoratã. El a pãrãsit slava Sa, pentru a veni sã ne mântuiascã. El
ne-a gãsit când eram aproape de moarte ºi S-a ocupat de cazul nostru.
Christos, Lumina lumii

Ne-a vindecat rãnile. Ne-a acoperit cu haina neprihãnirii Sale. Ne-a


oferit un loc de scãpare ºi a luat toate mãsurile pentru noi, prin preþul
plãtit de El. A murit ca sã ne rãscumpere. Arãtând cãtre propriul
exemplu, El zice cãtre urmaºii Sãi: „Vã poruncesc aceste lucruri, ca sã
vã iubiþi unii pe alþii”. „Cum v-am iubit Eu, aºa sã vã iubiþi ºi voi unii pe
alþii” (Ioan 15,17; 13,34).
Întrebarea pusã de învãþãtorul legii lui Iisus fusese: „Ce trebuie sã
fac?” ªi Iisus, recunoscând cã iubirea faþã de Dumnezeu ºi faþã de om
este împlinirea legii, a spus: „Fã aºa ºi vei avea viaþã”. Samariteanul
ascultase de îndemnurile unei inimi bune ºi iubitoare, dovedindu-se
astfel un împlinitor al legii. Christos l-a îndemnat pe învãþãtorul legii:
„Du-te de fã ºi tu la fel”. De la copiii lui Dumnezeu se aºteaptã sã
facã, nu numai sã zicã: „Cine zice cã rãmâne în El trebuie sã trãiascã
ºi el cum a trãit Iisus” (1 Ioan 2,6).
Învãþãtura aceasta nu este mai puþin necesarã astãzi decât pe vremea
când a dat-o Iisus. Egoismul ºi formalismul rece aproape au stins focul
iubirii ºi au îndepãrtat însuºirile plãcute, care trebuie sã înfrumuseþeze
caracterul. Mulþi dintre cei care mãrturisesc Numele Lui au pierdut din
vedere faptul cã toþi creºtinii trebuie sã-L reprezinte pe Christos. Dacã
nu se dã pe faþã jertfire de sine pentru binele altora, în cercul familiei,
între vecini, în bisericã ºi oriunde am fi, atunci, oricare ar fi mãrturisirea
gurii, noi nu suntem creºtini.
Christos a legat interesul Sãu de cel al oamenilor ºi ne cere sã devenim
una cu El pentru salvarea omenirii. „Fãrã platã aþi primit, fãrã platã sã
daþi”, zice El (Mat. 10,8). Pãcatul este cel mai mare dintre toate relele
ºi datoria noastrã este sã avem milã ºi sã-l ajutãm pe pãcãtos. Sunt
mulþi care greºesc ºi care îºi simt ruºinea ºi nebunia. Ei sunt flãmânzi
dupã cuvintele de încurajare. Ei privesc la greºelile ºi rãtãcirile lor pânã
ajung aproape de disperare. Noi nu trebuie sã neglijãm aceste suflete.
Dacã suntem creºtini, nu trebuie sã trecem pe alãturi, þinându-ne cât
mai departe tocmai de aceia care au mai multã nevoie de ajutorul nostru.
468
Când vedem fiinþe omeneºti în suferinþã, fie din cauza bolilor, fie din
cauza pãcatului, sã nu zicem niciodatã: „Aceasta nu mã priveºte”.
„Voi, care sunteþi duhovniceºti, sã-l ridicaþi pe unul ca acesta cu
duhul blândeþii” (Gal. 6,1). Prin credinþã ºi rugãciune, puterea
vrãjmaºului este datã înapoi. Spuneþi cuvinte de credinþã ºi curaj, care
vor fi ca un balsam vindecãtor pentru cel zdrobit ºi rãnit. Mulþi, foarte
mulþi, au slãbit ºi ºi-au pierdut curajul [504] în marea bãtãlie a vieþii; un
cuvânt de amabilã îmbãrbãtare i-ar întãri ca sã biruie. Niciodatã sã nu
trecem pe lângã un suflet suferind, fãrã a cãuta sã-i dãm mângâierea
cu care suntem mângâiaþi de Dumnezeu.
Toate acestea sunt numai împlinirea principiului legii, principiu ilustrat
prin parabola samariteanului milos ºi manifestat în viaþa lui Iisus.
Caracterul Sãu descoperã adevãrata însemnãtate a legii ºi ne aratã ce
înseamnã a iubi pe aproapele nostru ca pe noi înºine. ªi când copiii lui
Dumnezeu manifestã îndurare, bunãtate ºi iubire faþã de toþi oamenii,
ei dovedesc caracterul rânduielilor cerului. Ei dau mãrturie c㠄Legea
Domnului este desãvârºitã ºi învioreazã sufletul” (Ps. 19,7). ªi oricine
nu manifestã aceastã iubire calcã legea pe care pretinde cã o onoreazã.
Atitudinea faþã de fraþii noºtri aratã care este atitudinea noastrã faþã
de Dumnezeu. Iubirea de Dumnezeu în inimã este singurul izvor pentru
iubirea faþã de aproapele. „Dacã zice cineva: ’Eu iubesc pe Dumnezeu’,
ºi urãºte pe fratele sãu, este un mincinos, cãci cine nu iubeºte pe fratele,
pe care-l vede, cum poate sã iubeascã pe Dumnezeu, pe care nu-L
vede?” Preaiubiþilor, „dacã ne iubim unii pe alþii, Dumnezeu rãmâne în
noi, ºi dragostea Lui a ajuns desãvârºitã în noi” (1 Ioan 4,20.12). [505]

Samariteanul milos

469
CAPITOLUL 55

FÃRÃ SÃ ATRAGÃ PRIVIREA

Împãrãþia lui Dumnezeu nu vine în aºa fel, încât sã


atragã atenþia. Evanghelia harului lui Dumnezeu,
cu spiritul ei de lepãdare de sine, nu poate
sã fie niciodatã în armonie cu spiritul lumii.
Cele douã principii sunt în vrãjmãºie.

CÂÞIVA FARISEI AU VENIT LA IISUS cu întrebarea: „Când


va veni Împãrãþia lui Dumnezeu?” Trecuserã mai mult de trei ani de
când Ioan Botezãtorul vestise cu sunet de trâmbiþã prin þarã solia:
„Împãrãþia cerurilor este aproape” (Mat. 3,2). Dar, pânã la data aceea,
fariseii n-au vãzut nici o dovadã despre întemeierea Împãrãþiei. Mulþi
dintre cei care îl respinseserã pe Ioan ºi care se împotriveau lui Iisus la
orice pas lãsau sã se înþeleagã cã lucrarea Lui dãduse greº.
Iisus a rãspuns: „Împãrãþia lui Dumnezeu nu vine în aºa fel ca sã
izbeascã privirile. Nu se va zice: ’Uite-o aici sau uite-o colo!’ Cãci iatã
cã Împãrãþia lui Dumnezeu este înãuntrul vostru”. Împãrãþia lui
Dumnezeu începe în inimã. Nu cãuta manifestãri ale puterii pãmânteºti,
care sã arate venirea ei.
„Vor veni zile”, a zis El cãtre ucenici, „când veþi dori sã vedeþi una
din zilele Fiului omului, ºi n-o veþi vedea.” Din cauzã cã nu este însoþitã
de strãlucire lumeascã, sunteþi în primejdia de a nu observa slava misiunii
Mele. Nu vã daþi seama cât de mare este privilegiul de a avea între voi,
deºi înveºmântat în corp omenesc, pe Acela care este viaþa ºi lumina
470 oamenilor. Vor veni zile când veþi privi cu dor înapoi la ocaziile de care
vã bucuraþi acum, când umblaþi ºi vorbiþi cu Fiul lui Dumnezeu.
Din cauza egoismului ºi a firii lor pãmânteºti, nici ucenicii lui Iisus
[506] nu puteau înþelege slava spiritualã pe care cãuta sã le-o descopere.
Capitolul acesta se bazeazã pe cele relatate în Luca 17,20-22.
Numai dupã înãlþarea lui Christos la Tatãl Sãu ºi revãrsarea Duhului
Sfânt asupra credincioºilor, ucenicii au înþeles pe deplin natura ºi mi-
siunea Mântuitorului. Dupã ce au primit botezul Duhului, au început
sã-ºi dea seama cã fuseserã chiar în faþa Domnului mãririi. Când le-au
revenit în memorie cuvintele lui Christos, mintea le-a fost deschisã ca
sã înþeleagã profeþiile ºi sã înþeleagã minunile pe care le fãcuse El.
Minu-nile vieþii Lui le-au trecut pe dinainte ºi erau ca niºte oameni
treziþi dintr-un vis. ªi-au dat seama cã, într-adevãr, „Cuvântul S-a fãcut
trup ºi a locuit printre noi plin de har ºi de adevãr; ºi noi am privit slava
Lui, o slavã întocmai ca slava singurului nãscut din Tatãl” (Ioan 1,14).
Christos, într-adevãr, a venit de la Dumnezeu într-o lume plinã de pãcat,
pentru a mântui pe fiii ºi fiicele lui Adam. Ucenicii îºi dãdeau acum mai
puþinã importanþã decât înainte de a-ºi da seama de lucrul acesta.
Niciodatã nu oboseau repetând cuvintele ºi faptele Lui. Învãþãturile
Lui, pe care le înþeleseserã prea puþin, acum le-au revenit în minte
într-o nouã luminã. Scripturile au devenit pentru ei o carte nouã.
Când au studiat profeþiile care mãrturiseau despre Christos, ucenicii
au intrat în legãturã cu Dumnezeirea ºi au învãþat de la Acela care Se
înãlþase la cer, pentru a încheia lucrarea pe care o începuse pe pãmânt.
Au recunoscut faptul cã în El era o ºtiinþã pe care nici o fiinþã omeneascã,
lipsitã de ajutorul dumnezeiesc, nu o putea înþelege. Ei aveau nevoie de
ajutorul Aceluia despre care profetizaserã regi, profeþi ºi oameni
neprihãniþi. Cu uimire au citit ºi recitit descrierile profetice ale caracte-
rului ºi lucrãrii Sale. Cât de neclare fuseserã pentru ei scrierile profetice!
Cât de greoi fuseserã în a primi marile adevãruri care mãrturiseau Fãrã sã atragã privirea
despre Christos! Privindu-L în umilinþa Lui, când a umblat printre oameni,
ei nu înþeleseserã taina întrupãrii Sale, caracterul dublu al naturii Sale.
Parcã fuseserã legaþi la ochi, ca sã nu poatã sã recunoascã pe deplin
dumnezeirea în corpul omenesc. Dar, dupã ce au fost iluminaþi de Duhul
Sfânt, cum ar mai fi dorit sã-L vadã iarãºi ºi sã se aºeze la picioarele
Lui! Cum ar fi dorit sã vinã la El, ca sã le explice pasajele din Scripturã
pe care ei nu le înþelegeau! Cât de atenþi ar fi ascultat cuvintele Lui!
471
Ce a vrut sã spunã Iisus când a zis: „Mai am sã vã spun multe lucruri,
dar acum nu le puteþi purta” (Ioan 16,12)? Cât ar fi dorit sã le ºtie pe
toate! Le pãrea rãu cã avuseserã o credinþã atât de [507] slabã, cã
ideile lor fuseserã atât de departe de þintã ºi cã greºiserã atât de mult în
înþelegerea realitãþii.
Christos, Lumina lumii

Dumnezeu trimisese un sol ca sã vesteascã venirea lui Christos ºi sã


atragã atenþia poporului iudeu ºi a lumii cãtre misiunea Sa, pentru ca
oamenii sã se poatã pregãti sã-L primeascã. Personajul minunat vestit
de Ioan fusese printre ei peste treizeci de ani, ºi ei într-adevãr nu L-au
recunoscut ca trimis al lui Dumnezeu. Ucenicii au avut remuºcãri din
cauzã cã îngãduiserã ca necredinþa timpului sã influenþeze ºi pãrerile
lor ºi sã le întunece înþelegerea. Lumina acestei lumi întunecate strãlucise
prin negurã, iar ei nu fuseserã în stare sã înþeleagã de unde veneau
aceste raze. Se întrebau pentru ce se purtaserã în aºa fel, încât Christos
sã fie nevoit sã-i mustre. Repetau adesea discuþiile pe care le avuseserã
cu El ºi îºi ziceau: De ce am îngãduit noi ca ideile pãmânteºti ºi opoziþia
preoþilor ºi rabinilor sã ne încurce mintea, aºa încât n-am înþeles cã
Unul mai mare decât Moise era între noi, cã Cineva mai înþelept decât
Solomon ne învãþa? Cât de surde au fost urechile noastre! Cât de slabã
a fost înþelegerea noastrã!
Toma nu voise sã creadã înainte de a pune degetul pe rana fãcutã
de soldaþii romani. Petru Îl tãgãduise în timpul umilirii ºi lepãdãrii Lui.
Aceste amintiri dureroase le reveneau în minte cu atâta claritate. Ei
fuseserã cu El, dar nici nu-L cunoscuserã, nici nu-L apreciaserã. Dar
acum, când îºi recunoºteau necredinþa, toate aceste lucruri le tulburau
atât de mult inimile.
Când preoþii ºi mai marii s-au unit împotriva lor ºi i-au adus în faþa
judecãtorilor ºi i-au aruncat în închisoare, urmaºii lui Christos s-au bucurat
„cã au fost socotiþi vrednici sã sufere pentru Numele Lui” (Fapte 5,41).
S-au bucurat cã pot dovedi în faþa oamenilor ºi a îngerilor cã au
recunoscut slava lui Christos ºi au ales sã-L urmeze, chiar dacã pentru
aceasta aveau sã piardã totul.
ªi astãzi este tot aºa de adevãrat ca ºi pe timpul apostolilor cã, fãrã
lumina datã de Duhul Sfânt, natura omeneascã nu poate sã înþeleagã
slava lui Christos. Adevãrul ºi lucrarea lui Dumnezeu nu sunt apreciate
de o creºtinãtate iubitoare de lume ºi de compromisuri. Dar urmaºii
472
Domnului nu vor putea fi întâlniþi pe cãi uºoare, cãutând slava
pãmânteascã ºi conformarea cu lumea. Ei sunt mult înainte pe cãrãrile
muncii grele, umilinþei ºi ocãrii, în fruntea luptei împotriva „cãpeteniilor,
împotriva domniilor, împotriva stãpânitorilor întunericului acestui veac,
împotriva duhurilor rãutãþii care sunt în locurile cereºti” (Efes. 6,12). ªi
acum, ca ºi pe [508] vremea lui Christos, ei sunt greºit înþeleºi, ocãrâþi ºi
apãsaþi de preoþii ºi fariseii timpului lor.
Împãrãþia lui Dumnezeu nu vine în aºa fel, încât sã atragã atenþia.
Evanghelia harului lui Dumnezeu, cu spiritul ei de lepãdare de sine, nu
poate sã fie niciodatã în armonie cu spiritul lumii. Cele douã principii
sunt în vrãjmãºie. „Omul firesc nu primeºte lucrurile Duhului lui
Dumnezeu, cãci, pentru el, sunt o nebunie; ºi nici nu le poate înþelege,
pentru cã trebuie judecate duhovniceºte” (1 Cor. 2,14).
Dar, în lumea religioasã de azi, sunt mulþi aceia care cred cã trebuie
sã lucreze pentru întemeierea Împãrãþiei lui Christos ca organizaþie
pãmânteascã, lumeascã. Ei doresc sã facã din Domnul stãpânitorul
regatelor lumii acesteia, conducãtor în curþile, în taberele ºi în adunãrile
ei legislative, în palatele ºi pieþele ei. Ei aºteaptã ca El sã domneascã
prin prevederi legale, impuse de autoritatea omeneascã. Deoarece acum
Christos nu este aici în persoanã, ei vor cãuta sã acþioneze în locul Lui,
pentru a pune în aplicare legile Împãrãþiei Sale. Stabilirea unei asemenea
împãrãþii este ceea ce doreau iudeii din zilele lui Christos. Ei L-ar fi
primit pe Iisus, dacã El ar fi voit sã întemeieze o împãrãþie pãmânteascã,
sã impunã ceea ce considerau ei ca fiind legi ale lui Dumnezeu ºi sã-i
facã exponenþi ai voinþei Lui ºi delegaþi ai autoritãþii Sale. Dar El a zis:
„Împãrãþia Mea nu este din lumea aceasta” (Ioan 18,36). El nu dorea
un tron pãmântesc.
Cârmuirea din vremea lui Iisus era coruptã ºi persecutoare; în toate
pãrþile erau abuzuri flagrante, oprimare, intoleranþã ºi cruzime. Cu toate
Fãrã sã atragã privirea
acestea, Mântuitorul n-a încercat sã facã reforme civile. El n-a atacat
abuzurile naþionale, nici n-a condamnat pe vrãjmaºii naþiunii. El nu S-a
amestecat în treburile autoritãþilor sau administraþiei celor de la putere.
El, care ne-a fost pildã, S-a þinut departe de guvernele pãmânteºti. Nu
pentru cã era indiferent la suferinþele oamenilor, ci pentru cã leacul nu
era în mãsuri omeneºti ºi exterioare. Pentru a avea succes, tratamentul
trebuia sã cuprindã pe fiecare om în parte ºi trebuia sã înnoiascã inimile.
473
Împãrãþia lui Christos nu va fi întemeiatã prin hotãrârile tribunalelor,
consiliilor sau ale adunãrilor legislative, nici prin patronajul oamenilor
mari din lume, ci prin sãdirea naturii lui Christos în natura omeneascã,
prin lucrarea Duhului Sfânt. „Tuturor celor ce L-au primit, adicã celor
ce cred în Numele Lui, le-a dat dreptul sã se facã copii ai lui Dumnezeu,
Christos, Lumina lumii

nãscuþi nu din sânge, nici din voia firii, nici din voia vreunui om, ci din
Dumnezeu” (Ioan 1,12.13). Aceasta este singura putere care [509] poate
produce înãlþarea omenirii. Iar partea omului în sãvârºirea acestei lucrãri
este învãþarea ºi trãirea Cuvântului lui Dumnezeu.
Când ºi-a început lucrarea în Corint, oraºul acela aglomerat, bogat
ºi stricat, pervertit de nenumãratele vicii ale pãgânismului, apostolul
Pavel a zis: „Cãci n-am avut de gând sã ºtiu între voi altceva decât pe
Iisus Christos, ºi pe El rãstignit” (1 Cor. 2,2). Scriind mai târziu unora
care mai înainte se întinaserã prin cele mai nebuneºti pãcate, putea
zice: „Dar aþi fost spãlaþi, aþi fost sfinþiþi, aþi fost socotiþi neprihãniþi în
Numele Domnului Iisus Christos ºi prin Duhul Dumnezeului nostru”.
„Mulþumesc Dumnezeului meu totdeauna cu privire la voi, pentru harul
lui Dumnezeu care v-a fost dat în Iisus Christos” (1 Cor. 6,11; 1,4).
Astãzi, ca ºi în zilele lui Christos, lucrarea Împãrãþiei lui Dumnezeu
nu este fãcutã de cei care pretind cu zgomot sã fie recunoscuþi ºi sprijiniþi
de conducãtorii pãmânteºti ºi de legile omeneºti, ci de aceia care vestesc
oamenilor, în Numele Sãu, acele adevãruri spirituale, care-l vor face pe
primitor sã trãiascã experienþa lui Pavel: „Am fost rãstignit împreunã
cu Christos, ºi trãiesc… dar nu mai trãiesc eu, ci Christos trãieºte în
mine” (Gal. 2,20). Atunci ei vor lucra, la fel ca Pavel, pentru binele
oamenilor. El zice: „Noi dar suntem trimiºi împuterniciþi ai lui Christos,
ºi ca ºi cum Dumnezeu ar îndemna prin noi, vã rugãm fierbinte, în
Numele lui Christos: împãcaþi-vã cu Dumnezeu” (2 Cor. 5,20). [510]

474
CAPITOLUL 56

BINECUVÂNTAREA COPIILOR

Lucrãtorul creºtin poate fi un slujitor al lui Christos


care sã-i atragã pe copii la Mântuitorul.
Prin înþelepciune ºi tact, el îi poate lega de inima sa,
le poate da curaj ºi nãdejde, iar prin harul lui
Christos îi poate vedea transformaþi în caracter, aºa
încât sã se poatã spune despre ei: „A unora ca
aceºtia este Împãrãþia lui Dumnezeu”.

IISUS A IUBIT TOTDEAUNA COPIII. El primea simpatia lor


copilãreascã ºi iubirea lor sincerã, neprefãcutã. Laudele recunoscãtoare
de pe buzele lor curate erau ca o muzicã pentru urechile Sale ºi Îi
înviorau inima, atunci când era abãtut din cauza oamenilor vicleni ºi
fãþarnici cu care venea în contact. Oriunde mergea Mântuitorul,
bunãtatea înfãþiºãrii Sale ºi purtarea Sa delicatã ºi amabilã câºtigau
iubirea ºi încrederea copiilor.
Binecuvântarea copiilor
La iudei era obiceiul ca sã fie aduºi copiii la un rabin, pentru a-ºi
pune mâinile asupra lor ºi a-i binecuvânta, dar ucenicii considerau cã
lucrarea Mântuitorului era prea importantã pentru a fi întreruptã în fe-
lul acesta. Când mamele ºi-au adus copilaºii, ucenicii le-au privit cu
neplãcere. Ei credeau cã aceºti copii sunt prea mici pentru a avea un
folos dintr-o întâlnire cu Iisus ºi apoi presupuneau cã Lui Îi este neplãcutã
prezenþa lor. Dar El era nemulþumit tocmai de ucenici. Mântuitorul
înþelegea grija ºi povara mamelor, care cãutau sã le dea copiilor o 475
educaþie dupã Cuvântul lui Dumnezeu. El ascultase rugãciunile lor. El
le atrãsese la Sine.

Capitolul acesta se bazeazã pe cele relatate în Matei 19,13-15; Marcu 10,13-16;


Luca 18,15-17.
Christos, Lumina lumii

O mamã ºi copilul ei plecaserã de acasã pentru a-L gãsi pe Iisus. Pe


drum, ea a spus unei vecine unde merge ºi vecina a dorit ca ºi copiii ei sã
fie binecuvântaþi. În felul acesta, au venit multe mame ºi copiii lor. Unii
copii trecuserã de anii [511] prunciei, la copilãrie ºi tinereþe. Când mamele
ºi-au exprimat dorinþa, Iisus a ascultat cu plãcere cererea timidã ºi
înlãcrimatã. Dar El aºtepta sã vadã cum le vor trata ucenicii. Când i-a
vãzut cã le îndepãrteazã pe mame, crezând cã Îi fac o favoare, El le-a
arãtat greºeala, zicând: „Lãsaþi copilaºii sã vinã la Mine ºi nu-i opriþi, cãci
Împãrãþia cerului este a celor ca ei”. El i-a luat pe copii în braþe, ªi-a pus
mâinile peste ei ºi le-a dat binecuvântarea pentru care veniserã.
Mamele au fost mângâiate. Ele s-au întors acasã întãrite ºi
binecuvântate de cuvintele lui Christos. Au fost încurajate sã-ºi ducã
poverile cu o nouã bucurie ºi sã lucreze cu nãdejde pentru copiii lor.
Mamele de astãzi trebuie sã primeascã ºi ele cuvintele Lui cu aceeaºi
credinþã. Christos este ºi astãzi un Mântuitor personal, ca pe vremea
când a trãit ca om între oameni. El este ºi azi ajutorul mamelor, ca pe
vremea când i-a strâns pe cei mici în braþele Sale, pe când era în Iudea.
Copiii cãminelor noastre sunt rãscumpãraþi prin sângele Sãu, ca ºi copiii
de pe timpuri.
Iisus cunoaºte povara inimii oricãrei mame. Acela care a avut o mamã
care s-a luptat cu sãrãcia ºi lipsurile simte cu fiecare mamã în lucrãrile
ei. Acela care a fãcut o cãlãtorie lungã pentru a alina durerea unei fe-
mei canaanite va face tot atât de mult pentru mamele de azi. Acela care
a redat vãduvei din Nain pe unicul ei fiu ºi care, în agonia Sa pe cruce,
ªi-a amintit de mama Sa este miºcat ºi astãzi de durerea mamei. În orice
suferinþã ºi orice nevoie, El va da ajutor ºi mângâiere.
Sã vinã dar mamele cu greutãþile lor la Iisus. Vor gãsi har îndestulãtor
ca sã le ajute la creºterea copiilor. Porþile sunt deschise pentru oricare
mamã care vrea sã-ºi depunã poverile la picioarele Mântuitorului. Acela
care a zis: „Lãsaþi copilaºii sã vinã la Mine ºi nu-i opriþi” le invitã fãrã
încetare pe mame sã-i aducã pe copilaºii lor sã fie binecuvântaþi de El.
476
Pânã ºi copilul din braþele mamei poate sã locuiascã la umbra Celui
Atotputernic, prin credinþa mamei care se roagã. Ioan Botezãtorul a
fost plin de Duhul Sfânt chiar de la naºtere. Dacã trãim în comuniune
cu Dumnezeu, ºi noi putem aºtepta ca Duhul Sfânt sã-i modeleze pe
micuþii noºtri chiar din primele clipe.
În copiii aduºi la El, Iisus vedea bãrbaþi ºi femei ce urmau sã fie
moºtenitori ai harului Sãu ºi supuºi ai Împãrãþiei Sale, dintre care unii
aveau sã devinã martiri pentru Numele Sãu. [512] El ºtia cã aceºti copii
urmau sã-L asculte ºi sã-L primeascã drept Mântuitor al lor mult mai
repede decât persoanele adulte, dintre care mulþi erau înþelepþi în felul
lumii ºi cu inima împietritã. În învãþãturile Sale, S-a coborât pânã la
nivelul lor. El, Domnul cerului, nu a socotit ca un lucru neînsemnat sã
rãspundã la întrebãrile lor ºi sã simplifice învãþãturile Lui importante,
pentru a fi înþelese de mintea lor de copii. El a pus în inima lor seminþele
adevãrului, care urmau sã rãsarã peste mulþi ani ºi sã aducã roade
pentru viaþa veºnicã.
Este adevãrat ºi azi faptul cã cei mai receptivi la învãþãturile
Evangheliei sunt copiii; inima lor este deschisã faþã de influenþele di-
vine ºi este în stare sã reþinã învãþãturile primite. ªi copiii mici pot sã fie
creºtini ºi sã aibã o experienþã potrivitã cu vârsta lor. Ei au nevoie sã
fie educaþi în lucrurile spirituale ºi pãrinþii ar trebui sã îi ajute, prin orice
mijloc, pentru ca sã-ºi formeze caracterul dupã asemãnarea lui Christos.
Taþii ºi mamele ar trebui sã priveascã la copiii lor ca la cei mai tineri
membri ai familiei Domnului, încredinþaþi lor spre a-i pregãti pentru cer.
Învãþãturile pe care noi înºine le primim de la Christos trebuie sã le dãm
copiilor noºtri, aºa cum pot înþelege minþile lor tinere, dezvãluindu-le
puþin câte puþin din frumuseþea principiilor cerului. În felul acesta cãminul
creºtin devine o ºcoalã, în care pãrinþii au rolul de suplinitori, în timp ce
Christos este Învãþãtorul.
Binecuvântarea copiilor
Lucrând la convertirea copiilor noºtri, nu trebuie sã ne aºteptãm sã
vedem emoþii deosebite ca dovadã a convingerii de pãcat. Nici nu este
nevoie sã cunoaºtem timpul exact al convertirii lor. Trebuie sã-i învãþãm
sã vinã cu pãcatele lor la Iisus ºi sã cearã iertare, sã creadã cã El îi iartã
ºi îi primeºte, cum i-a primit ºi pe copiii care au venit la El atunci când
era pe pãmânt.
Atunci când mama îi învaþã pe copii s-o asculte pentru cã o iubesc,
477
ea îi învaþã prima lecþie din viaþa de creºtin. Iubirea mamei faþã de copil
reprezintã iubirea lui Christos ºi cei mici, care se încred în mama lor ºi
ascultã de ea, învaþã sã asculte de Mântuitorul ºi sã se încreadã în El.
Iisus a fost un model pentru copii, dar este ºi o pildã pentru taþi. El a
vorbit ca Unul care avea autoritate ºi Cuvântul Sãu avea putere, dar
Christos, Lumina lumii

niciodatã, în relaþiile cu oamenii aspri ºi violenþi, El n-a spus nici un cuvânt


lipsit de amabilitate sau de politeþe. Harul lui Christos în inimã va da o
demnitate cereascã ºi un simþ al bunei-cuviinþe. El va îmblânzi tot ce este
aspru ºi va supune tot ce este necuviincios sau neprietenos. El îi va face
pe pãrinþi sã-i trateze pe copiii lor ca pe niºte fiinþe inteligente, aºa cum ar
vrea ei înºiºi sã fie trataþi. [515]
Pãrinþi, pentru creºterea copiilor voºtri, studiaþi învãþãturile pe care
Dumnezeu le-a dat în naturã! Dacã aþi vrea sã cultivaþi o garoafã, un
trandafir sau un crin, cum aþi proceda? Întrebaþi-l pe grãdinar cum
face el sã creascã aºa de frumos fiecare ramurã ºi fiecare frunzã, ca
sã se dezvolte în simetrie ºi frumuseþe. El vã va spune cã nu prin atingeri
aspre sau prin eforturi violente, deoarece acestea ar frânge lãstarele
delicate, ci prin mici atenþii, des repetate. El a umezit pãmântul ºi a ferit
planta în creºtere de vânturile puternice ºi de arºiþa soarelui ºi Dumnezeu
a fãcut-o sã înfloreascã ºi sã creascã în mare frumuseþe. În purtarea
faþã de copii, urmaþi metoda grãdinarului. Prin atingeri delicate, ajutân-
du-i cu iubire, cãutaþi sã modelaþi caracterele lor dupã modelul
caracterului lui Christos.
Încurajaþi-i sã-ºi exprime iubirea faþã de Dumnezeu ºi unul faþã de
celãlalt. Motivul pentru care în lume sunt aºa de mulþi bãrbaþi ºi femei
cu inima împietritã este cã adevãrata afecþiune a fost privitã ca
slãbiciune ºi a fost descurajatã ºi reprimatã. Natura mai bunã a acestor
persoane a fost înãbuºitã în copilãrie; ºi dacã lumina iubirii divine nu
vine sã topeascã egoismul lor rece, fericirea lor va fi ruinatã pentru
totdeauna. Dacã dorim ca micuþii noºtri sã aibã spiritul duios al lui Iisus
ºi simpatia pe care o manifestã îngerii faþã de noi, trebuie sã încurajãm
impulsurile generoase ºi iubitoare ale copilãriei.
Învãþaþi-i pe copii sã-L vadã pe Christos în naturã. Luaþi-i sub cerul
liber, sub copacii falnici din grãdinã ºi, în toate lucrurile minunate ale
creaþiunii, învãþaþi-i sã vadã expresia iubirii Sale. Învãþaþi-i cã El a fãcut
legile care guverneazã toate fiinþele vii, cã El a fãcut legi pentru noi ºi
478
cã aceste legi sunt pentru fericirea ºi bucuria noastrã. [516] Nu-i obosiþi
cu rugãciuni lungi ºi îndemnuri plictisitoare, ci, prin pilde din naturã,
învãþaþi-i sã asculte de Legea lui Dumnezeu.
Dacã le câºtigaþi încrederea în voi, ca urmaºi ai lui Christos, va fi
uºor sã-i învãþaþi despre marea iubire cu care El ne-a iubit. Când încercaþi
sã le lãmuriþi adevãrurile mântuirii ºi sã-i îndrumaþi la Christos ca
Mântuitor personal, îngerii vor fi lângã voi. Domnul va da har taþilor ºi
mamelor, ca sã-i facã pe cei micuþi sã asculte cu interes scumpa povestire
despre Copilaºul din Betleem, care este într-adevãr nãdejdea întregii
lumi.
Când le-a spus ucenicilor sã nu-i împiedice pe copii sã vinã la El,
Iisus Se adresa ucenicilor din toate veacurile: slujbaºilor bisericii,
predicatorilor, îngrijitorilor ºi tuturor creºtinilor. Iisus îi atrage pe copii la
Sine ºi ne îndeamnã: „Lãsaþi-i sã vinã”, ca ºi cum ar zice: Ei ar veni
dacã nu i-aþi împiedica voi.
Nu lãsaþi caracterul vostru necreºtinesc sã-L reprezinte greºit pe
Iisus. Nu-i þineþi pe copilaºi departe de El prin rãceala ºi asprimea voastrã.
Sã nu-i faceþi sã simtã cã cerul nu va fi un loc plãcut, dacã voi sunteþi
acolo. Nu vorbiþi despre religie ca despre ceva ce copiii nu ar putea
înþelege ºi nici nu vã purtaþi ca ºi cum de la ei nu s-ar aºtepta sã-L
primeascã pe Christos în copilãria lor. Nu le daþi falsa impresie cã religia
lui Christos este o religie a întristãrii ºi cã, venind la Mântuitorul, trebuie
sã renunþe la tot ceea ce aduce bucurie în viaþã.
Când Duhul Sfânt miºcã inimile copiilor, colaboraþi cu lucrarea Lui.
Învãþaþi-i cã Mântuitorul îi cheamã, cã nimic nu poate sã-I aducã o mai
mare bucurie decât faptul cã ei se predau Lui acum, în frãgezimea ºi
floarea vârstei.
Mântuitorul priveºte cu nemãrginitã duioºie la cei pe care i-a
rãscumpãrat cu sângele Sãu. Ei sunt pãtrunºi de iubirea Lui. El priveºte
Binecuvântarea copiilor
la ei cu o dorinþã nespusã. Inima Lui nu este atrasã numai cãtre copiii
cu o purtare bunã, ci ºi cãtre cei care au moºtenit trãsãturi rele de carac-
ter. Mulþi pãrinþi nu-ºi dau seama cã ei sunt rãspunzãtori pentru aceste
trãsãturi din copiii lor. Ei n-au blândeþea ºi înþelepciunea de a ºti cum sã
se poarte cu cei greºiþi, pe care ei i-au fãcut ce sunt. Dar Iisus priveºte
cu milã la aceºti copii. El face legãtura dintre cauzã ºi efect.
Lucrãtorul creºtin poate fi un slujitor al lui Christos care sã-i atragã
479
pe copii la Mântuitorul. Prin înþelepciune ºi tact, el îi poate lega de
inima sa, le poate da curaj ºi nãdejde‚ iar prin harul lui Christos îi poate
vedea transformaþi în caracter, aºa încât sã se poatã spune despre ei:
„A unora ca aceºtia este Împãrãþia lui Dumnezeu”. [517]
CAPITOLUL 57

„ÎÞI MAI LIPSEªTE UN LUCRU”

Numai un lucru îi lipsea, dar acesta era un


principiu vital. El avea nevoie de iubirea lui
Dumnezeu în suflet. Dacã golul acesta nu era
umplut, era fatal pentru el; întreaga lui fiinþã avea
sã se schimbe în rãu. Prin îngãduinþã, egoismul s-ar
fi întãrit. Dar, ca sã primeascã iubirea lui
Dumnezeu, trebuia sã renunþe la iubirea de sine.

„TOCMAI CÂND ERA GATA sã porneascã la drum, a alergat


la El un om, care a îngenuncheat în faþa Lui ºi L-a întrebat: ’Bunule
Învãþãtor, ce sã fac ca sã moºtenesc viaþa veºnicã?’”
Tânãrul care pusese aceastã întrebare era un conducãtor. Avea
multe avuþii ºi deþinea o poziþie de rãspundere. El vãzuse iubirea
manifestatã de Christos faþã de copiii aduºi la El, vãzuse cât de duios îi
primise, cum îi luase în braþe ºi inima lui se aprinse de iubire pentru
Mântuitorul. El simþea dorinþa de a fi ucenicul Lui. Fusese miºcat atât
de adânc, încât, atunci când Iisus era gata sã porneascã la drum, a
alergat la El ºi, îngenunchind la picioarele Lui, a pus, cu sinceritate ºi
stãruinþã, întrebarea aceasta atât de însemnatã pentru sufletul sãu ºi
pentru sufletul oricãrei fiinþe omeneºti: „Bunule Învãþãtor, ce trebuie sã
fac ca sã moºtenesc viaþa veºnicã?”
„Pentru ce Mã numeºti bun?” i-a zis Christos. „Nimeni nu este bun
decât Unul singur: Dumnezeu.” Iisus dorea sã încerce sinceritatea
480 tânãrului ºi sã afle de la el în ce chip Îl socotea bun. κi dãdea el seama
cã Acela cu care vorbea era Fiul lui Dumnezeu? Care era adevãratul
sentiment al inimii lui?
Capitolul acesta se bazeazã pe cele relatate în Matei 19,16-22; Marcu 10,17-22;
Luca 18,18-23.
Conducãtorul acesta punea foarte mare preþ pe propria neprihãnire.
El nu se gândea cã într-adevãr i-ar lipsi ceva, dar tot nu era pe deplin
mulþumit. El simþea cã mai lipseºte ceva. Nu s-ar fi putut ca Iisus sã-l
binecuvânteze ºi pe el cum îi binecuvântase pe copii ºi sã satisfacã
lipsa din sufletul sãu?
Ca rãspuns la aceastã întrebare, Iisus i-a spus cã, dacã doreºte sã
aibã viaþã veºnicã, trebuie sã asculte de poruncile lui Dumnezeu. ªi El
a citat câteva din poruncile care arãtau omului datoria faþã de [518]
semenii lui. Rãspunsul conducãtorului a fost hotãrât: „Toate aceste
lucruri le-am pãzit cu grijã din tinereþea mea; ce-mi mai lipseºte?”
Christos a privit faþa tânãrului, parcã citindu-i viaþa ºi cercetându-i
caracterul. L-a iubit ºi a dorit sã-i dea pacea, harul ºi bucuria care
puteau sã-i schimbe cu totul caracterul. „Îþi lipseºte un lucru”, a zis El;
„du-te de vinde tot ce ai, dã la sãraci ºi vei avea o comoarã în cer. Apoi
vino, ia-þi crucea ºi urmeazã-Mã.”
Christos era atras cãtre acest tânãr. El ºtia cã este sincer în afirmaþia
lui: „Toate aceste lucruri le-am pãzit cu grijã din tinereþea mea”.
Mântuitorul dorea sã-i ofere acea putere de discernãmânt care sã-l
facã în stare sã-ºi vadã nevoia de consacrare a inimii ºi de bunãtate
creºtinã. Dorea mult sã vadã în el o inimã umilã ºi zdrobitã, conºtientã
cã iubirea cea mai mare I se cuvine lui Dumnezeu, sã-l vadã ascunzân-
du-ºi lipsa în desãvârºirea lui Christos.
Iisus a vãzut în acest tânãr conducãtor, dacã devenea conlucrãtor
„Îþi mai lipseºte un lucru”
cu El în lucrarea de mântuire, exact ajutorul de care avea nevoie. Dacã
s-ar fi aºezat sub cãlãuzirea lui Christos, ar fi devenit o putere spre
bine. Într-o mare mãsurã, conducãtorul ar fi putut sã-L reprezinte pe
Christos; deoarece avea însuºiri care, dacã s-ar fi unit cu Mântuitorul,
l-ar fi fãcut în stare sã devinã o forþã divinã între oameni. Privind la
caracterul lui, Christos l-a iubit. În inima conducãtorului, s-a trezit iubirea
pentru Christos, cãci iubirea dã naºtere la iubire. Iisus dorea sã-l vadã
un împreunã-lucrãtor cu El. El dorea sã-l facã sã-I semene, o oglindã
481
care sã reflecte chipul lui Dumnezeu. El dorea sã dezvolte partea bunã
a caracterului acestui om ºi s-o sfinþeascã pentru servirea Domnului.
Dacã s-ar fi predat lui Christos, tânãrul conducãtor ar fi crescut în at-
mosfera prezenþei Sale. Dacã ar fi ales partea aceasta, cât de deosebit
ar fi fost viitorul lui!
Christos, Lumina lumii

„Un lucru îþi lipseºte”, a zis Iisus. „Dacã vrei sã fii desãvârºit, du-te
de vinde tot ce ai, dã la sãraci, ºi vei avea o comoarã în cer. Apoi vino
ºi urmeazã-Mã.” Christos a citit în inima fruntaºului. Numai un lucru îi
lipsea, dar acesta era un principiu vital. El avea nevoie de iubirea lui
Dumnezeu în suflet. Dacã golul acesta nu era umplut, era fatal pentru
el; întreaga lui fiinþã avea sã se schimbe în rãu. Prin îngãduinþã, egoismul
s-ar fi întãrit. Dar, ca sã primeascã iubirea lui Dumnezeu, trebuia sã
renunþe la iubirea de sine.
Christos l-a pus la încercare pe acest om. L-a invitat sã aleagã între
slava pãmânteascã ºi comorile cereºti. Comoara cereascã îi era
asiguratã, dacã Îl urma pe Christos. Dar eul trebuia înfrânt; voinþa sa
trebuia pusã sub conducerea lui Christos. Însãºi sfinþenia lui Dumnezeu
îi era [519] oferitã tânãrului conducãtor. El avea privilegiul sã devinã un
fiu al lui Dumnezeu ºi împreunã-moºtenitor cu Christos la comoara
cereascã. Dar trebuia sã-ºi ia crucea ºi sã-L urmeze pe Mântuitorul pe
cãrarea lepãdãrii de sine.
Cuvintele lui Christos erau echivalente cu aceastã invitaþie: „Alegeþi
astãzi cui vreþi sã slujiþi” (Iosua 24,15). Alegerea era lãsatã pe seama
lui. Iisus dorea cu ardoare convertirea lui. El îi arãtase punctul slab din
caracter ºi cu profund interes urmãrea problema, în timp ce tânãrul
gândea asupra problemei. Dacã se hotãra sã-L urmeze pe Christos, tre-
buia sã asculte în totul de cuvintele Lui. Trebuia sã pãrãseascã planurile
sale ambiþioase. Cu câtã nerãbdare, cu câtã îngrijorare privea Mântuito-
rul la tânãr, nãdãjduind cã va da curs invitaþiei Duhului lui Dumnezeu.
Christos arãtase singurele condiþii care-l puteau aºeza pe fruntaº în
situaþia de a-ºi desãvârºi un caracter creºtin. Cuvintele Lui erau pline
de înþelepciune, deºi pãreau severe ºi pretenþioase. Singura nãdejde de
scãpare pentru fruntaº era sã le primeascã ºi sã le asculte. Poziþia lui
înaltã ºi averile lui aveau o subtilã influenþã spre rãu asupra caracterului
sãu. Dacã se lega de ele, acestea urmau sã-L îndepãrteze pe Dumnezeu
din inima lui. Reþinând mai mult sau mai puþin din ale lui Dumnezeu,
482
însemna sã reþinã ceea ce i-ar fi slãbit forþa moralã ºi puterea de lucru;
cãci dacã sunt cultivate lucrurile acestei lumi, oricât sunt de nesigure ºi
fãrã valoare, vor ajunge sã absoarbã sufletul cu totul.
Fruntaºul a înþeles repede tot ce cuprindeau cuvintele lui Christos ºi
s-a întristat. Dacã ºi-ar fi dat seama de valoarea darului oferit, în grabã
s-ar fi numãrat printre cei care-L urmau pe Christos. El era un membru
al onoratului consiliu al iudeilor ºi Satana îl ispitea cu posibilitãþi
atrãgãtoare pentru viitor. El dorea comoara cereascã, dar în acelaºi
timp dorea ºi avantajele trecãtoare, pe care le putea aduce bogãþia. Îi
pãrea rãu cã existã asemenea situaþii; dorea viaþã veºnicã, dar nu era
dispus la sacrificiu. Preþul vieþii veºnice i se pãrea prea mare ºi a plecat
plin de întristare, „deoarece avea multe bogãþii”.
Pretenþia lui cã pãzise Legea lui Dumnezeu era o amãgire. El
dovedise cã avuþiile erau idolul lui. El nu putea sã þinã poruncile lui
Dumnezeu, câtã vreme lumea avea locul cel dintâi în inima lui. Iubea
mai mult darurile lui Dumnezeu decât pe Dãtãtor. Christos îi dãruise
tânãrului comuniunea cu Sine. „Urmeazã-Mã”, a spus El. Dar Mân-
tuitorul nu valora pentru el atât cât valora numele pe care îl avea între
oameni sau avuþiile lui. Sã renunþe la comoara pãmânteascã, vizibilã,
pentru comoara cereascã, nevãzutã, era un risc prea mare. El a refuzat
darul vieþii veºnice ºi a plecat; de aici înainte, lumea avea sã punã cu
totul stãpânire pe el. [520] Mii de oameni trec prin aceleaºi experienþe,
având de ales între Christos ºi lume; ºi mulþi aleg lumea. Asemenea
tânãrului fruntaº, ei se îndepãrteazã de Mântuitorul, zicând în inima lor:
„Nu vreau ca Omul acesta sã-mi fie conducãtor”.
Purtarea lui Christos faþã de acest tânãr este o pildã pentru noi.
Dumnezeu ne-a dat o regulã de purtare, pe care trebuie s-o urmeze
fiecare slujitor al Lui. Este vorba de ascultarea de Legea Sa ºi nu
„Îþi mai lipseºte un lucru”
numai de o ascultare legalistã, ci de o ascultare care pãtrunde în viaþã
ºi este ilustratã în caracter. Dumnezeu a prezentat caracterul Sãu ca
model pentru toþi cei care vor sã devinã supuºi ai Împãrãþiei Sale. Numai
cei care vor deveni conlucrãtori cu Christos, numai cei care vor zice:
„Doamne, tot ce am ºi tot ce sunt este al Tãu”, numai aceia vor fi recu-
noscuþi ca fii ºi fiice ale lui Dumnezeu. Toþi trebuie sã-ºi dea seama ce
înseamnã a dori cerul ºi totuºi sã renunþe la el din cauza condiþiilor
puse. Gândiþi-vã ce înseamnã a zice „nu” lui Christos. Fruntaºul a zis:
483
„Nu, nu pot sã-Þi dau totul”. Spunem ºi noi la fel? Mântuitorul Se oferã
sã împartã cu noi lucrarea pe care Dumnezeu ne-a dat-o sã o facem.
El ne pune la dispoziþie toate mijloacele date nouã de Dumnezeu, pentru
a duce mai departe lucrarea Sa în lume. Numai în felul acesta ne putem
mântui.
Christos, Lumina lumii

Fruntaºului îi fuseserã încredinþate mari averi, pentru ca el sã se


dovedeascã un ispravnic credincios; el trebuia sã foloseascã aceste
bunuri pentru binecuvântarea celor în nevoie. Tot astfel ºi azi Dumnezeu
încredinþeazã oamenilor mijloace, talente ºi ocazii, ca ei sã poatã fi slu-
jitorii Sãi pentru ajutorarea celor sãraci ºi suferinzi. Acela care foloseºte
darurile încredinþate aºa cum intenþioneazã Dumnezeu devine un
conlucrãtor cu Mântuitorul. El câºtigã suflete la Christos, deoarece este
un reprezentant al caracterului Sãu.
Acelora care, asemenea tânãrului conducãtor, sunt în posturi de
încredere ºi au averi mari, li se va pãrea poate un sacrificiu prea mare
sã pãrãseascã totul pentru a-L urma pe Christos. Dar aceasta este
regula de purtare pentru toþi cei care doresc sã devinã ucenici ai Sãi.
Nu se primeºte nimic altceva decât ascultarea. Predarea de sine este
miezul învãþãturilor lui Christos. Adesea, ni se pare cã ne este impusã
într-un limbaj care pare poruncitor, pentru cã nu existã altã cale de a-l
salva pe om, decât de a îndepãrta lucrurile care, dacã ar fi cultivate, ar
duce la degradarea întregii fiinþe.
Când urmaºii lui Christos înapoiazã Domnului ce este al Lui, ei adunã
o comoarã care li se va da când vor auzi cuvintele: „Bine, rob bun ºi
credincios… intrã în bucuria stãpânului tãu”. „Care pentru bucuria
care-I era pusã înainte, a suferit crucea, a dispreþuit ruºinea ºi ºade la
dreapta scaunului de domnie al lui Dumnezeu” (Matei 25,23; Evrei
12,2). Bucuria de a vedea oameni mântuiþi, salvaþi pentru veºnicie, este
rãsplata tuturor acelora care pãºesc pe urmele Aceluia care a zis:
„Urmeazã-Mã”. [523]

484
CAPITOLUL 58

„LAZÃRE, VINO AFARÃ!”

Pentru toþi aceia care cautã sã simtã mâna


cãlãuzitoare a lui Dumnezeu, clipa celei mai mari
descurajãri este timpul când ajutorul divin este cel
mai aproape. Ei vor privi înapoi cu recunoºtinþã la
partea cea mai întunecatã a cãii lor... Din orice
ispitã ºi orice încercare, El îi va scoate cu o credinþã
mai tare ºi o experienþã mai bogatã.

LAZÃR DIN BETANIA era unul dintre cei mai statornici ucenici
ai lui Christos. De la prima lor întâlnire, credinþa lui în Christos fusese
puternicã, iubirea pentru El era profundã ºi el era foarte iubit de
Mântuitorul. Pentru Lazãr a ºi fost sãvârºitã cea mai mare minune a lui
Christos. Mântuitorul i-a binecuvântat pe toþi cei care au cãutat ajutorul
Sãu; El iubeºte toatã familia omeneascã, dar faþã de unii este legat prin
legãturi deosebite. Inima Lui era prinsã într-o puternicã legãturã de
iubire faþã de familia din Betania ºi pentru unul dintre ei a fost fãcutã
cea mai minunatã lucrare. „Lazãre, vino afarã!”
În casa lui Lazãr, Iisus gãsise de multe ori odihnã. Mântuitorul nu
avea o casã proprie; El depindea de ospitalitatea prietenilor ºi ucenicilor
Sãi ºi adesea, când era obosit, însetat dupã o pãrtãºie omeneascã sincerã,
El gãsea adãpost în familia aceasta paºnicã, departe de bãnuielile ºi
invidia fariseilor mânioºi. Aici gãsea o primire sincerã ºi o prietenie
curatã ºi sfântã. Aici putea sã vorbeascã simplu ºi liber, ºtiind cã vorbele
Lui erau înþelese ºi pãstrate ca o comoarã. 485

Mântuitorul preþuia o casã liniºtitã ºi niºte ascultãtori interesaþi. El


avea nevoie de duioºia, curtenia ºi iubirea oamenilor. Cei care primeau

Capitolul acesta se bazeazã pe cele relatate în Luca 10,38-42; Ioan 11,1-44.


Christos, Lumina lumii

învãþãtura cereascã, pe care El era gata sã o dea, erau mult binecuvântaþi.


În timp ce mulþimile Îl urmau pe Christos prin [524] câmpiile întinse, El
le dezvãluia frumuseþile lumii naturale. Cãuta sã deschidã ochii minþii
lor, ca sã poatã vedea cum mâna lui Dumnezeu susþine lumea. Pentru
ca oamenii sã aprecieze bunãtatea ºi îndurarea lui Dumnezeu, El atrãgea
atenþia ascultãtorilor Sãi la roua delicatã, la picurarea liniºtitã a ploii ºi
la lumina strãlucitoare a soarelui, care erau date deopotrivã ºi celor
buni, ºi celor rãi. El dorea ca oamenii sã-ºi dea seama pe deplin de grija
pe care Dumnezeu o arãta faþã de fiinþele omeneºti create de El. Dar
mulþimile nu se grãbeau sã asculte; ºi în familia din Betania, Christos
gãsea odihnã de lupta obositoare a vieþii publice. Aici, în faþa unor
ascultãtori înþelegãtori, El dezvãluia mãreþia Providenþei. În aceste
întrevederi particulare, El desfãºura în faþa ascultãtorilor Sãi lucrurile
acelea pe care nu putea sã le spunã mulþimii amestecate. Prietenilor
Sãi nu trebuia sã le vorbeascã în parabole.
În timp ce Christos dãdea aceste învãþãturi minunate, Maria stãtea
la picioarele Lui, ca o ascultãtoare respectuoasã ºi devotatã. Odatã,
Marta, foarte ocupatã cu pregãtirea mesei, a mers la Christos, zicând:
„Doamne, nu-Þi pasã cã sora mea m-a lãsat sã slujesc singurã? Zi-i
dar sã-mi ajute”. Aceasta s-a întâmplat cu ocazia primei vizite a lui
Christos în Betania. Mântuitorul ºi ucenicii fãcuserã o cãlãtorie obositoare
pe jos, de la Ierihon. Marta voia sã se îngrijeascã de ei ºi, în frãmântarea
ei, ea uitase sã se poarte delicat faþã de Oaspete. Iisus i-a rãspuns în
cuvinte blânde ºi pline de rãbdare: „Marto, Marto, pentru multe lucruri
te îngrijeºti ºi te frãmânþi tu, dar un singur lucru trebuieºte: Maria ºi-a
ales partea cea bunã, care nu i se va lua”. Maria îºi îmbogãþea mintea
cu preþioasele cuvinte care curgeau de pe buzele Mântuitorului, cuvinte
care pentru ea erau mai de preþ decât cele mai scumpe bijuterii.
Acel „singur lucru” care îi era necesar Martei era un spirit liniºtit,
de devoþiune, o mai mare preocupare pentru cunoºtinþele privitoare la
viaþa veºnicã ºi binecuvântãrile necesare pentru creºterea spiritualã.
486
Ea avea nevoie de mai puþinã preocupare pentru cele trecãtoare ºi mai
multã pentru cele care rãmân veºnic. Iisus voia sã-i înveþe pe copiii Sãi
sã prindã orice ocazie de a câºtiga acea cunoºtinþã care-i face înþelepþi
spre mântuire. Cauza lui Christos are nevoie de lucrãtori pricepuþi ºi
energici. Cei asemenea Martei, cu zelul lor pentru lucrarea religioasã,
au un câmp întins în faþa lor. Dar ei trebuie sã stea mai întâi cu Maria,
la picioarele lui Iisus. Sârguinþa, promptitudinea ºi energia trebuie sã fie
sfinþite prin harul lui Christos ºi atunci viaþa va fi o putere neînfrântã
spre bine.
Întristarea a intrat în casa paºnicã în care Se odihnea Iisus. Lazãr s-a
îmbolnãvit dintr-o datã ºi surorile lui au trimis la Mântuitorul [525] sã-I
spunã: „Doamne, iatã cã acela pe care-l iubeºti este bolnav”. Ele au
vãzut gravitatea bolii fratelui lor, dar ºtiau cã Christos Se dovedise în
stare sã vindece tot felul de boli. Credeau cã El va simþi împreunã cu
ele în durere, de aceea n-au stãruit ca El sã vinã numaidecât, ci au
trimis numai vestea care arãta cât de mult se încredeau în El: „Acela
pe care-l iubeºti este bolnav”. Ele credeau cã Domnul va rãspunde
îndatã la înºtiinþarea lor ºi cã va veni în cel mai scurt timp la Betania.
Pline de nerãbdare, aºteptau veºti de la Iisus. Câtã vreme scânteia
de viaþã mai era încã vie în fratele lor, ele s-au rugat ºi au tot aºteptat
venirea lui Iisus. Dar trimisul s-a întors fãrã El. Totuºi, a adus solia:
„Boala aceasta nu este spre moarte”, ºi ele s-au agãþat de nãdejdea cã
Lazãr va trãi. Cu duioºie, au încercat sã-i spunã cuvinte de mângâiere
ºi încurajare suferindului aproape inconºtient. Când Lazãr a murit, ele
au fost amar dezamãgite; dar au simþit harul întãritor al lui Christos, ºi
acesta le-a ferit sã gândeascã rãu despre Mântuitorul.
Când Iisus a auzit înºtiinþarea, ucenicii au avut impresia cã El a
primit-o cu rãcealã. N-a manifestat întristarea la care se aºteptau. Privind
la ei, El a zis: „Boala aceasta nu este spre moarte, ci spre slava lui
„Lazãre, vino afarã!”
Dumnezeu, pentru ca Fiul lui Dumnezeu sã fie proslãvit prin ea”. Timp
de douã zile, a rãmas acolo unde Se afla. Întârzierea aceasta era o
tainã pentru ucenici. Ce mângâiere ar fi fost prezenþa Lui pentru fa-
milia întristatã! gândeau ei. Marea Lui iubire pentru familia din Betania
era bine cunoscutã de ucenici ºi ei erau surprinºi cã nu a rãspuns imediat
la vestea tristã: „Acela pe care-l iubeºti este bolnav”.
În timpul celor douã zile, pãrea cã Christos nici nu Se mai gândea la
487
vestea adusã, deoarece nu vorbea despre Lazãr. Ucenicii s-au gândit
la Ioan Botezãtorul, înainte-mergãtorul lui Iisus. Ei se miraserã cã Iisus,
care avea atât de mare putere de a sãvârºi minuni, îngãduise ca Ioan
sã zacã în închisoare ºi sã moarã de o moarte nãprasnicã. Dacã avea
o astfel de putere, pentru ce nu salvase Christos viaþa lui Ioan? Deseori
Christos, Lumina lumii

fariseii puseserã întrebarea aceasta, ca sã aducã un argument de


necombãtut împotriva susþinerii lui Christos cã El este Fiul lui Dumnezeu.
Mântuitorul îi avertizase pe ucenici cã vor avea de suferit încercãri,
pierderi ºi persecuþii. Îi va uita El oare ºi pe ei în vreme de încercare?
Unii se întrebau dacã nu cumva s-au înºelat în ce priveºte misiunea
Lui. Toþi erau profund tulburaþi.
Dupã o aºteptare de douã zile, Iisus le-a spus ucenicilor: „Haidem
sã ne întoarcem în Iudea”. Ucenicii se întrebau de ce aºteptase douã
zile, dacã ºi aºa urma sã meargã în Iudea. Dar îngrijorarea pentru Iisus
ºi chiar pentru ei [526] îi frãmânta mai mult. În hotãrârea luatã de El
acum, ei nu vedeau decât primejdia care îi pândea. „Învãþãtorule”, au
zis ei, „acum de curând cãutau iudeii sã Te ucidã cu pietre, ºi Te întorci
în Iudea?” Iisus a rãspuns: „Nu sunt douãsprezece ceasuri în zi?” Eu
sunt sub conducerea Tatãlui Meu; câtã vreme fac voia Lui, viaþa Mea
este în siguranþã. Cele douãsprezece ore ale zilei Mele încã nu s-au
sfârºit. Am trecut în ultima parte a zilei, dar cât mai rãmâne ceva, Mã
aflu în siguranþã.
„Dacã umblã cineva ziua”, a spus El mai departe, „nu se poticneºte,
pentru cã vede lumina lumii acesteia.” Acela care face voia lui
Dumnezeu, care umblã pe drumurile prescrise de Dumnezeu, nu poate
sã se împiedice ºi sã cadã. Lumina, Spiritul cãlãuzitor al lui Dumnezeu,
îi dã o clarã înþelegere a datoriei sale ºi-l cãlãuzeºte pe drumul cel drept
pânã la capãtul lucrãrii sale. „Dar dacã umblã noaptea, se poticneºte,
pentru cã n-are luminã în el.” Acela care merge pe o cãrare aleasã de
el ºi unde nu l-a chemat Dumnezeu se va poticni. Pentru el, ziua se
schimbã în noapte ºi, oriunde s-ar afla, nu este sigur.
„Dupã aceste vorbe le-a zis: ’Lazãr, prietenul nostru, doarme; dar
Mã duc sã-l trezesc din somn’.” „Lazãr, prietenul nostru, doarme.”
Cât de miºcãtoare sunt cuvintele acestea! Ce pline de simpatie! Cu
gândul la Ierusalim, ucenicii aproape uitaserã de familia îndureratã din
Betania. Dar Christos nu uitase. Ucenicii s-au simþit mustraþi. Fuseserã
dezamãgiþi pentru cã Christos nu rãspunsese mai grabnic la înºtiinþare.
488
Fuseserã ispitiþi sã creadã cã El n-avea acea cãlduroasã iubire pentru
Lazãr ºi surorile lui cum crezuserã ei, cãci altfel S-ar fi grãbit sã meargã
cu cel care adusese vestea. Dar cuvintele: „Lazãr, prietenul nostru,
doarme” au trezit în mintea lor sentimente mai bune. Erau convinºi cã
Christos nu-i uitase pe prietenii Lui în suferinþã.
„Ucenicii I-au zis: ’Doamne, dacã doarme, are sã se facã bine’.
Iisus vorbise despre moartea lui, dar ei credeau cã vorbeºte despre
odihna cãpãtatã prin somn.” Christos le prezintã copiilor Sãi credincioºi
moartea, ca fiind un somn. Viaþa lor e ascunsã cu Christos în Dumnezeu
ºi, pânã va suna ultima trâmbiþã, cei care mor vor dormi în El.
Atunci Iisus le-a spus pe faþã: „Lazãr a murit. ªi Mã bucur cã n-am
fost acolo, pentru voi, ca sã credeþi. Dar acum haidem sã mergem la
el”. Toma nu vedea pentru Învãþãtorul lui nimic altceva decât cã-L
aºtepta moartea, dacã Se ducea în Iudea, dar el ºi-a fãcut curaj ºi le-a
spus celorlalþi ucenici: „Haidem sã mergem ºi noi sã murim cu El!” El
ºtia cât de mult Îl urau iudeii pe Christos. Scopul lor [527] era sã-L
omoare, dar planul acesta nu izbutise, pentru cã nu venise încã vremea.
În acest timp, Iisus era pãzit de garda îngerilor cereºti ºi chiar în pãrþile
Iudeii, unde rabinii unelteau sã punã mâna pe El ºi sã-L omoare, nu I se
putea face nici un rãu.
Ucenicii s-au mirat de cuvintele lui Christos, când a zis: „Lazãr a
murit, ºi Mã bucur cã n-am fost acolo”. Dupã propria alegere stãtuse
Mântuitorul departe de familia prietenilor în suferinþã? Aparent, Maria,
Marta ºi muribundul Lazãr fuseserã lãsaþi singuri. Dar nu erau singuri.
Christos a urmãrit toatã scena ºi, dupã moartea lui Lazãr, surorile
întristate au fost susþinute de harul Sãu. Iisus a fost martor la întristarea
inimilor lor, când fratele lor se lupta cu vrãjmaºul cel puternic, moartea.
El a simþit toatã durerea lor grozavã, când le-a spus ucenicilor: „Lazãr
a murit”. Dar Christos trebuia sã Se mai gândeascã ºi la alþii, afarã de
„Lazãre, vino afarã!”
cei iubiþi din Betania; El trebuia sã þinã seama de educaþia ucenicilor. Ei
trebuiau sã fie reprezentanþii Lui în lume, pentru ca binecuvântarea
Tatãlui sã-i poatã cuprinde pe toþi oamenii. Pentru binele lor a îngãduit
El ca Lazãr sã moarã. Dacã l-ar fi vindecat de boala lui, minunea, care
era cea mai puternicã dovadã a naturii Sale divine, nu s-ar fi putut
sãvârºi.
Dacã Christos ar fi fost în camera bolnavului, Lazãr n-ar fi murit,
489
deoarece Satana n-ar fi avut putere asupra lui. Moartea n-ar fi putut
sã-ºi îndrepte sãgeata spre Lazãr în prezenþa Dãtãtorului vieþii. De
aceea Christos a stat departe. El a îngãduit exercitarea puterii vrãjmaºului,
ca apoi sã-l poatã izgoni ca pe un duºman înfrânt. El a îngãduit ca
Lazãr sã treacã sub stãpânirea morþii; ºi surorile îndurerate l-au vãzut
Christos, Lumina lumii

pe fratele lor pus în mormânt. Christos ºtia cã, atunci când ele aveau sã
priveascã faþa neînsufleþitã a fratelui lor, credinþa în Rãscumpãrãtorul
lor avea sã fie greu încercatã. Dar ºtia cã, datoritã luptei prin care
treceau acum, credinþa lor urma sã strãluceascã ºi mai puternic. El a
suferit toate chinurile întristãrii pe care ele le-au îndurat. El nu-i iubea
mai puþin acum pentru cã zãbovise; dar ºtia cã, pentru ele, pentru Lazãr,
pentru Sine ºi pentru ucenici, urma sã fie câºtigatã o biruinþã.
„Pentru voi, ca sã credeþi.” Pentru toþi aceia care cautã sã simtã
mâna cãlãuzitoare a lui Dumnezeu, clipa celei mai mari descura-
jãri este timpul când ajutorul divin este cel mai aproape. Ei vor privi
înapoi cu recunoºtinþã la partea cea mai întunecatã a cãii lor. „Domnul
ºtie sã izbãveascã din încercare pe oamenii temãtori de Dumnezeu”
(2 Petru 2,9). Din orice ispitã ºi orice încercare, El îi va scoate cu o
credinþã mai tare ºi o experienþã mai bogatã. [528]
Întârziind sã meargã la Lazãr, Christos avea un plan de îndurare faþã
de aceia care nu-L primiserã. El a zãbovit pentru ca, prin învierea lui
Lazãr din morþi, sã poatã da poporului Sãu încãpãþânat ºi necredincios
o nouã dovadã cã El era într-adevãr „învierea ºi viaþa”. Se cutremura
la gândul cã astfel nu mai era nici o nãdejde pentru acest popor, aceste
sãrmane ºi rãtãcite oi ale casei lui Israel. Inima Lui era zdrobitã din
cauza nepocãinþei lor. În harul Sãu, intenþiona sã le mai dea o dovadã
cã El era Vindecãtorul, Acela care singur putea sã aducã la luminã
viaþa ºi nemurirea. Aceasta trebuia sã fie o dovadã pe care preoþii nu o
puteau rãstãlmãci. Iatã motivul pentru care a întârziat sã meargã la
Betania. Aceastã minune culminantã, învierea lui Lazãr, trebuia sã punã
sigiliul lui Dumnezeu asupra lucrãrii ºi afirmaþiilor Sale cu privire la
originea Sa divinã.
În cãlãtoria Sa cãtre Betania, dupã obiceiul Sãu, Iisus i-a ajutat pe
cei bolnavi ºi pe cei lipsiþi. Apropiindu-Se de oraº, a trimis la surori un
sol cu vestea sosirii Lui. Christos n-a intrat îndatã în casã, ci S-a oprit
într-un loc retras, de lângã drum. Marile ceremonii pe care iudeii
490
obiºnuiau sã le îndeplineascã la moartea prietenilor ºi rudelor nu se
potriveau cu spiritul lui Christos. El a auzit vaietele bocitorilor plãtiþi ºi
nu dorea sã le întâlneascã pe surori în mijlocul zgomotului. Printre prietenii
care luau parte la doliu erau ºi rude ale familiei, dintre care unii deþineau
posturi de rãspundere în Ierusalim. Printre aceºtia, erau chiar vrãjmaºi
foarte înverºunaþi ai lui Christos. El le cunoºtea planurile ºi de aceea nu
S-a fãcut îndatã cunoscut.
Vestea i-a fost dusã Martei atât de tainic, încât ceilalþi din încãpere
n-au ºtiut. Stãpânitã de durere, Maria n-a auzit nimic. Ridicându-se
îndatã, Marta s-a dus sã-L întâmpine pe Domnul ei, dar Maria, crezând
cã merge la locul unde era înmormântat Lazãr, a rãmas acolo unde se
afla fãrã a mai spune ceva.
Marta a mers grãbitã sã-L întâmpine pe Iisus, având inima frãmântatã
de emoþii contradictorii. Pe faþa Lui expresivã, a citit aceeaºi duioºie ºi
iubire ca ºi mai înainte. Încrederea ei în El era nezdruncinatã, dar se
gândea la preaiubitul ei frate, pe care-l iubise ºi Iisus. Cu mare durere
în inimã pentru faptul cã Christos nu venise mai înainte, totuºi cu nãdejdea
cã ºi acum putea sã facã ceva pentru mângâierea lor, ea a zis: „Doamne,
dacã ai fi fost aici, n-ar fi murit fratele meu”. Iarãºi ºi iarãºi repetaserã
surorile aceste cuvinte, printre strigãtele bocitorilor.
Cu milã omeneascã ºi dumnezeiascã, Iisus a privit faþa ei întristatã
ºi [529] îngrijoratã. Marta nu dorea sã povesteascã cele petrecute; totul
era adunat în aceste cuvinte miºcãtoare: „Doamne, dacã ai fi fost aici,
n-ar fi murit fratele meu”. Dar, privind faþa Sa plinã de iubire, a adãugat:
„Dar ºi acum, ºtiu cã orice vei cere de la Dumnezeu, Îþi va da
Dumnezeu”.
Iisus i-a îmbãrbãtat credinþa, zicând: „Fratele tãu va învia”. Rãspunsul
Lui nu urmãrea sã-i dea speranþa unei schimbãri apropiate. El a dus
gândurile Martei dincolo de apropiata înviere a fratelui ei ºi le-a aþintit
„Lazãre, vino afarã!”
asupra învierii drepþilor. A fãcut lucrul acesta pentru ca ea sã vadã în
învierea lui Lazãr o garanþie pentru învierea tuturor neprihãniþilor morþi
ºi o asigurare cã lucrul acesta se va face prin puterea Mântuitorului.
Marta a rãspuns: „ªtiu cã va învia la înviere, în ziua de apoi”.
Cãutând sã dea ºi mai departe o bunã îndrumare credinþei ei, Iisus a
zis: „Eu sunt învierea ºi viaþa”. În Christos e viaþa originarã, neîm-
prumutatã, pe care o are prin Sine Însuºi. „Cine are pe Fiul are viaþã”
491
(1 Ioan 5,12). Dumnezeirea lui Christos este o asigurare pentru cel
credincios cã va avea viaþa veºnicã. „Cine crede în Mine”, a zis Iisus,
„chiar dacã ar fi murit, va trãi. ªi oricine trãieºte ºi crede în Mine, nu va
muri niciodatã. Crezi lucrul acesta?” Christos privea acum la a doua Sa
venire. Atunci, drepþii cei morþi vor învia în corp nesupus putrezirii, iar
Christos, Lumina lumii

drepþii cei vii vor fi duºi în cer fãrã sã vadã moartea. Minunea pe care
Christos era gata sã o sãvârºeascã, prin învierea lui Lazãr din morþi,
urma sã reprezinte învierea tuturor celor neprihãniþi. Prin cuvântul ºi
lucrãrile Sale, El S-a declarat ca Autor al învierii. Acela care în curând
trebuia sã moarã pe cruce avea cheile morþii, ca biruitor asupra
mormântului, ºi a afirmat dreptul ºi puterea Sa de a da viaþã veºnicã.
La cuvintele Mântuitorului: „Crezi lucrul acesta?”, Marta rãspunse:
„Da, Doamne, cred cã Tu eºti Christosul, Fiul lui Dumnezeu, care trebuia
sã vinã în lume!” Ea nu înþelesese toatã însemnãtatea cuvintelor lui
Christos, dar ºi-a mãrturisit credinþa în divinitatea Lui ºi încrederea cã
El putea sã facã tot ce dorea.
„Dupã ce a spus aceste vorbe, s-a dus ºi a chemat în tainã pe sora
sa, Maria, ºi i-a zis: ’A venit Învãþãtorul ºi te cheamã’.” Ea a spus
lucrul acesta cât mai discret, deoarece preoþii ºi conducãtorii erau
pregãtiþi sã punã mâna pe Iisus, când li s-ar fi oferit ocazia. Strigãtele
bocitorilor au fãcut ca sã nu fie auzite cuvintele ei. [530]
Aflând vestea aceasta, Maria s-a ridicat în grabã ºi, cu nerãbdarea
zugrãvitã pe faþã, a pãrãsit camera. Crezând cã s-a dus la mormânt sã
plângã, bocitorii au urmat-o. Când ea a ajuns la locul unde aºtepta
Iisus, a îngenuncheat la picioarele Lui ºi a spus cu buzele tremurânde:
„Doamne, dacã ai fi fost aici, n-ar fi murit fratele meu”. Plânsetul boci-
torilor o tulburau, deoarece ea ar fi dorit sã vorbeascã în liniºte câteva
cuvinte cu Iisus. Dar cunoºtea invidia ºi pizma unora dintre cei de faþã
împotriva lui Christos ºi lucrul acesta o împiedica sã-ºi exprime durerea.
„Iisus, când a vãzut-o plângând, pe ea ºi pe iudeii care veniserã cu
ea, S-a înfiorat în duhul Lui ºi S-a tulburat.” El citea inimile celor adunaþi.
Vedea la mulþi cã ceea ce trece drept durere era numai fãþãrnicie. ªtia
cã unii dintre cei de faþã, care acum dovedeau o fãþarnicã întristare,
vor plãnui în curând sã omoare nu numai pe puternicul Fãcãtor de
minuni, dar ºi pe cel care trebuia sã fie înviat din morþi. Christos ar fi
putut sã le smulgã haina de pretinsã întristare. Dar ªi-a înfrânat
492
indignarea îndreptãþitã. Cuvintele pe care le-ar fi putut spune, pe bunã
dreptate, nu le-a rostit din cauza celor iubiþi, îngenuncheaþi la picioarele
Lui cu întristare, care credeau cu adevãrat în El.
„Unde l-aþi pus?” a întrebat El. „Doamne”, I-au rãspuns ei, „vino ºi
vezi.” Au pornit împreunã spre mormânt. Era o scenã plinã de jale.
Lazãr fusese foarte iubit ºi surorile lui plângeau pentru el cu inima
zdrobitã, pe când cei care îi fuseserã prieteni îºi amestecau lacrimile cu
ale surorilor îndurerate. Din cauza suferinþei omeneºti ºi vãzând cã
prietenii îl plângeau pe mort în timp ce Mântuitorul lumii era lângã ei,
„Iisus plângea”. Deºi era Fiul lui Dumnezeu, El luase totuºi natura
omeneascã ºi era miºcat de durerea oamenilor. Inima Lui duioasã ºi
miloasã e totdeauna miºcatã de iubire faþã de cel aflat în suferinþã. El
plânge cu cei ce plâng ºi Se bucurã cu cei care se bucurã.
Dar Iisus nu a plâns numai din cauza simpatiei Lui faþã de Maria ºi
Marta. În lacrimile Sale era o întristare tot aºa de adâncã faþã de întris-
tarea omeneascã, pe cât e cerul de înalt faþã de pãmânt. Christos nu
plângea pentru Lazãr, cãci El era gata sã-l cheme afarã din mormânt.
El plângea pentru cã mulþi dintre cei care plângeau acum pentru Lazãr
urmau sã plãnuiascã în curând moartea Lui, a Aceluia care era învierea
ºi viaþa. Dar cât de neînstare erau iudeii necredincioºi sã înþeleagã ce
însemnau lacrimile Lui! Câþiva, care [533] nu puteau sã vadã decât
partea din afarã a scenei din faþa lor drept cauzã a întristãrii Lui, au
spus în ºoaptã: „Iatã cât de mult îl iubea”. Alþii, cãutând sã arunce
sãmânþa îndoielii în inima celor prezenþi, au spus în batjocurã: „El, care
a deschis ochii orbului, nu putea face ca nici omul acesta sã nu moarã?”
Dacã Christos ar fi putut sã-l salveze pe Lazãr, atunci de ce a îngãduit
sã moarã?
Cu ochi profetic, Christos a vãzut vrãjmãºia fariseilor ºi a saducheilor.
ªtia cã ei plãnuiesc sã-L omoare. ªtia cã unii dintre aceia care se
„Lazãre, vino afarã!”
arãtau acum pe dinafarã atât de iubitori îºi vor închide curând uºa nãdejdii
ºi porþile cetãþii lui Dumnezeu. Umilirea ºi crucificarea Sa, care urmau
sã aibã loc în curând, aveau sã ducã la distrugerea Ierusalimului ºi
atunci nimeni nu mai avea sã boceascã pe cei morþi. Pedeapsa care
trebuia sã vinã asupra Ierusalimului se zugrãvea foarte limpede în faþa
Sa. El vedea Ierusalimul înconjurat de legiunile romane. ªtia cã mulþi
dintre cei care plângeau acum pentru Lazãr urmau sã moarã în timpul
493
asedierii cetãþii, ºi pentru moartea lor nu mai era nãdejde.
Iisus plângea nu numai din cauza scenei din faþa Sa. Îl apãsa povara
durerii veacurilor. El vedea grozavele urmãri ale cãlcãrii Legii lui
Dumnezeu. Vedea cã în istoria lumii, începând cu moartea lui Abel,
lupta dintre bine ºi rãu nu încetase nici o clipã. Privind prin anii ce
Christos, Lumina lumii

urmau sã vinã, vedea suferinþa ºi întristarea, lacrimile ºi moartea care


trebuiau sã fie partea oamenilor. Inima Lui era strãpunsã de durerea
întregului neam omenesc din toate veacurile ºi din toatã pãrþile. Durerile
neamului pãcãtos apãsau greu asupra sufletului Sãu ºi, în timp ce dorea
sã aline toate suferinþele lor, ochii Sãi erau plini de lacrimi.
„Iisus S-a înfiorat din nou în Sine ºi S-a dus la mormânt.” Lazãr
fusese aºezat într-o peºterã, în stâncã, ºi o piatrã grea era aºezatã la
intrare. „Daþi piatra la o parte”, a zis Christos. Crezând cã doreºte
numai sã vadã mortul, Marta s-a opus, spunând cã trupul fusese
înmormântat de patru zile ºi intrase deja în descompunere. Declaraþia
aceasta, datã înainte de învierea lui Lazãr, nu le mai îngãduia vrãjmaºilor
lui Christos sã spunã cã totul nu fusese decât o înºelãciune. Mai înainte,
fariseii îºi spuseserã feluritele lor pãreri cu privire la atât de minunata
descoperire a puterii lui Dumnezeu. Când o readusese la viaþã pe fiica
lui Iair, Christos spusese: „Fata n-a murit, ci doarme” (Marcu 5,39).
Întrucât ea fusese bolnavã numai [534] un scurt timp ºi fusese înviatã
imediat dupã moarte, fariseii declaraserã cã fata nu fusese moartã,
pentru cã Christos Însuºi spusese cã ea numai doarme. Ei încercaserã
sã arate cã Christos nu putea sã vindece boala, cã ceea ce se spunea
despre minunile Lui era numai o poveste. Dar, în cazul acesta, nimeni
nu putea sã susþinã cã Lazãr nu era mort.
Când Domnul e gata sã facã un lucru, Satana ridicã pe cineva care
sã se opunã. „Daþi piatra la o parte”, a spus Christos. Pe cât e cu
putinþã, pregãtiþi calea pentru lucrarea Mea. Dar natura hotãrâtã ºi
ambiþioasã a Martei s-a arãtat ºi acum. Ea nu voia ca trupul în
descompunere sã fie scos la luminã. Inima omeneascã e greoaie în a
înþelege cuvintele lui Christos ºi credinþa Martei nu prinsese adevãratul
înþeles al fãgãduinþei Lui.
Christos a mustrat-o pe Marta, dar cuvintele Lui erau rostite cu cea
mai mare duioºie: „Nu þi-am spus cã, dacã vei crede, vei vedea slava
lui Dumnezeu?” Pentru ce te îndoieºti de puterea Mea? De ce te
494
împotriveºti cererilor Mele? Ai cuvântul Meu. Dacã vei crede, vei vedea
slava lui Dumnezeu. Piedicile naturale nu pot sã opreascã lucrarea
Celui Atotputernic. Îndoiala ºi necredinþa nu sunt umilinþã. Credinþa
neclintitã în cuvântul lui Christos – iatã adevãrata umilinþã, adevãrata
predare de sine.
„Daþi voi piatra la o parte.” Christos ar fi putut sã porunceascã
pietrei sã se dea la o parte ºi ea ar fi ascultat de glasul Lui. El ar fi putut
sã porunceascã îngerilor de lângã El sã facã lucrul acesta. La porunca
Sa, mâini nevãzute ar fi îndepãrtat piatra. Dar trebuia sã fie datã la o
parte de mâini omeneºti. În felul acesta, Christos a vrut sã arate cã
natura omeneascã trebuie sã colaboreze cu divinitatea. Puterea divinã
nu este chematã sã facã ce poate puterea omeneascã. Dumnezeu nu
Se lipseºte de ajutorul omului. El îl întãreºte, lucrând împreunã cu acela
care foloseºte puterile ºi însuºirile date lui de Dumnezeu.
Porunca a fost ascultatã. Piatra a fost rostogolitã. Totul s-a fãcut
pe faþã ºi cu chibzuinþã. Tuturor li s-a dat ocazia sã vadã cã nu se
practicã înºelãciunea. Corpul lui Lazãr zãcea în mormântul lui din stâncã,
rece ºi tãcut. Strigãtele bocitorilor amuþirã. Surprinºi ºi plini de nerãbdare,
toþi stãteau în jurul mormântului, aºteptând sã vadã ce va urma.
Christos stãtea liniºtit în faþa mormântului. O sfântã solemnitate îi
stãpânea pe toþi cei prezenþi. Christos Se apropie de mormânt. Înãlþând
privirea spre cer, zise: „Tatã, Îþi mulþumesc cã M-ai ascultat”. Nu demult,
vrãjmaºii lui Christos Îl acuzaserã de hulã ºi luaserã pietre sã dea în El,
pentru cã pretinsese cã este Fiul lui [535] Dumnezeu. Îl acuzau cã face
minunile cu puterea lui Satana. Dar acum, Christos pretindea cã
Dumnezeu e Tatãl Sãu ºi, cu o încredere desãvârºitã, Se declara drept
Fiu al lui Dumnezeu.
În tot ce fãcea, Christos conlucra cu Tatãl Sãu. Totdeauna El avusese
grijã sã dea dovadã cã nu lucreazã independent. El sãvârºise minunile
„Lazãre, vino afarã!”
prin credinþã ºi rugãciune. Christos dorea ca toþi sã cunoascã legãtura
Sa cu Tatãl. „Tatã”, spuse El, „Îþi mulþumesc cã M-ai ascultat. ªtiam
cã totdeauna Mã asculþi, dar vorbesc astfel pentru norodul care stã
împrejurul Meu, ca sã creadã cã Tu M-ai trimis.” Aici trebuia sã se
dea poporului ºi ucenicilor cea mai convingãtoare dovadã cu privire la
legãtura care existã între Christos ºi Dumnezeu. Trebuia sã li se arate
cã susþinerile lui Christos nu erau false.
495
„Dupã ce a zis aceste vorbe, a strigat cu glas tare: ’Lazãre, vino
afarã!’” Glasul Lui clar ºi pãtrunzãtor strãbãtu urechea mortului. În
timp ce vorbea, dumnezeirea strãfulgerã prin natura omeneascã. Pe
faþa Sa, luminatã de slava lui Dumnezeu, oamenii I-au vãzut puterea.
Fiecare ochi era aþintit spre intrarea peºterii. Fiecare ureche era atentã
Christos, Lumina lumii

sã prindã ºi cel mai slab sunet. Cu interes încordat ºi dureros, toþi


aºteptau dovada dumnezeirii lui Christos, dovada care trebuia sã susþinã
pretenþiile Lui cã e Fiul lui Dumnezeu sau sã stingã nãdejdea pentru
totdeauna.
În mormântul tãcut se fãcu miºcare ºi cel care fusese mort apãru la
intrarea peºterii. Miºcãrile lui erau împiedicate de îmbrãcãmintea cu
care fusese înmormântat, iar Iisus le-a spus spectatorilor înmãrmuriþi:
„Dezlegaþi-l ºi lãsaþi-l sã meargã”. Din nou li s-a arãtat cã omul trebuie
sã colaboreze cu Dumnezeu. Oamenii trebuie sã lucreze pentru oameni.
Fiind dezlegat, Lazãr a stat înaintea celor adunaþi nu ca un om ros de
boalã, nu cu membrele slabe ºi tremurânde, ci ca un om în floarea vieþii
ºi în puterea unei bãrbãþii nobile. Ochii lui strãluceau de inteligenþã ºi de
iubire pentru Mântuitorul lui. În adorare, el se aruncã la picioarele lui
Iisus.
La început, privitorii au rãmas muþi de mirare. Apoi a urmat o scenã
de bucurie ºi recunoºtinþã ce nu se poate exprima. Surorile l-au primit
pe fratele lor înviat ca pe un dar de la Dumnezeu ºi, cu lacrimi de
bucurie, au izbucnit în mulþumiri faþã de Mântuitorul. Dar, în timp ce
fratele, surorile ºi prietenii se bucurau de aceastã întâlnire, Iisus Se
retrase. Când L-au cãutat pe Dãtãtorul vieþii, nu L-au mai gãsit. [536]

496
CAPITOLUL 59

UNELTIRILE PREOÞILOR

Mulþimea, care fusese de faþã la faptele Lui pline


de îndurare ºi auzise învãþãturile Lui curate ºi
sfinte, ºtia cã acestea nu erau cuvintele ºi faptele
unui cãlcãtor de Sabat sau ale unui hulitor.
Pânã ºi slujbaºii trimiºi de farisei fuseserã
atât de impresionaþi de cuvintele Lui,
încât n-au putut sã punã mâna pe El.

BETANIA ERA APROAPE de Ierusalim, aºa cã vestea învierii


lui Lazãr a ajuns repede în cetate. Iscoadele, care au fost de faþã la
sãvârºirea minunii, i-au informat imediat pe conducãtorii iudei de tot ce
se întâmplase. A fost imediat convocatã o adunare a Sinedriului, pentru
a hotãrî ce era de fãcut. Christos dovedise acum cã avea putere asupra
morþii ºi mormântului. Minunea aceasta mare era dovada culminantã,
datã de Dumnezeu oamenilor, cã El L-a trimis pe Fiul Sãu în lume
pentru mântuirea lor. Era o demonstrare a puterii divine, care era în-
destulãtoare pentru a convinge orice minte stãpânitã de raþiune ºi de o
conºtiinþã luminatã. Mulþi dintre cei care fuseserã de faþã la învierea lui
Uneltirile preoþilor

Lazãr au ajuns sã creadã în Iisus. Dar ura preoþilor împotriva Lui a


crescut. Ei lepãdaserã toate dovezile mai mici ale dumnezeirii Lui, iar
aceastã nouã minune îi fãcea sã turbeze. Mortul fusese înviat în plinã
luminã a zilei ºi în faþa unei mulþimi de martori. Cu toatã iscusinþa lor, nu
puteau sã înlãture o asemenea dovadã. Tocmai din motivul acesta
vrãjmãºia preoþilor a crescut ºi mai mult. Mai mult ca oricând, acum 497
erau hotãrâþi sã punã capãt lucrãrii lui Christos.
Saducheii, deºi nu erau nici ei de partea lui Christos, nu fuseserã atât
de înrãiþi împotriva Lui ca fariseii. Ura lor nu fusese atât de înverºunatã.
Capitolul acesta se bazeazã pe cele relatate în Ioan 11,47-54.
Christos, Lumina lumii

Dar acum s-au alarmat de-a binelea. Ei nu [537] credeau în învierea


morþilor. Întemeindu-se pe o aºa-numitã ºtiinþã, ajunseserã la concluzia
cã ar fi imposibil ca un trup mort sã fie readus la viaþã. Dar, prin câteva
cuvinte ale lui Christos, teoria lor fusese rãsturnatã. Li se arãtase cã nu
cunosc nici Scripturile, nici puterea lui Dumnezeu. Ei nu mai vedeau
nici o posibilitate de a îndepãrta din mintea oamenilor impresia fãcutã
de minune. Cum puteau sã-i îndepãrteze pe oameni de la Acela care
izbutise sã jefuiascã mormântul de prada lui? S-au rãspândit zvonuri
mincinoase, dar minunea nu putea fi tãgãduitã ºi nu ºtiau cum sã
nimiceascã urmãrile ei. Pânã acum, saducheii nu sprijiniserã planul de
a-L omorî pe Christos. Dar, dupã învierea lui Lazãr, au hotãrât cã numai
prin moartea Lui putea sã se punã odatã capãt gravelor acuzaþii pe
care li le aducea El.
Fariseii credeau în înviere ºi ar fi trebuit sã-ºi dea seama cã minunea
aceasta era o dovadã cã Mesia Se afla în mijlocul lor. Dar ei se
împotriviserã totdeauna lucrãrii lui Christos. De la început Îl urâserã,
pentru cã El demascase pretenþiile lor fãþarnice. El dãduse la o parte
mantaua datinilor rigide, sub care îºi ascundeau diformitatea moralã.
Religia curatã pe care o propovãduia El condamna falsele lor pretenþii
de evlavie. Ardeau de dorinþa de a se rãzbuna pe El pentru mustrãrile
Lui totdeauna întemeiate. Ei încercau sã-L provoace sã spunã sau sã
facã ceva, care sã le dea ocazia de a-L condamna. De câteva ori în-
cercaserã sã-L omoare cu pietre, dar El Se retrãsese în liniºte ºi Îl
pierduserã din vedere.
Toate minunile pe care le fãcuse în Sabat erau pentru binele celor
suferinzi, dar fariseii cãutaserã sã-L condamne ca pe un cãlcãtor al
Sabatului. Ei au încercat sã-i ridice pe irodieni împotriva Lui. Îl acuzaserã
cã voia sã formeze un regat rival ºi se sfãtuiserã cu ei cum sã-L distrugã.
Pentru a-i aþâþa pe romani împotriva Lui, Îl acuzaserã cã vrea sã le
rãstoarne autoritatea. Încercaserã orice mijloc pentru a-I distruge
influenþa pe care o avea asupra poporului. Dar, pânã la data aceasta,
498
încercãrile lor fuseserã zadarnice. Mulþimea, care fusese de faþã la
faptele Lui pline de îndurare ºi auzise învãþãturile Lui curate ºi sfinte,
ºtia cã acestea nu erau cuvintele ºi faptele unui cãlcãtor de Sabat sau
ale unui hulitor. Pânã ºi slujbaºii trimiºi de farisei fuseserã atât de
impresionaþi de cuvintele Lui, încât n-au putut sã punã mâna pe El. În
disperarea lor, iudeii dãduserã în cele din urmã dispoziþia ca, dacã un
om va mãrturisi credinþa în Iisus, sã fie dat afarã din sinagogã.
Prin urmare, când preoþii, conducãtorii ºi bãtrânii s-au adunat sã se
sfãtuiascã, hotãrârea lor nestrãmutatã a fost de a-L aduce la tãcere pe
Acela care fãcea lucruri atât de extraordinare, [538] încât toatã lumea
se mira. Fariseii ºi saducheii erau mai uniþi ca oricând. Mai înainte
fuseserã dezbinaþi, dar acum s-au unit pentru a sta împotriva lui Christos.
Nicodim ºi Iosif împiedicaserã, în consfãtuirile trecute, condamnarea
lui Iisus ºi din cauza aceasta acum n-au mai fost chemaþi. Erau de faþã
la consiliu ºi alþi oameni influenþi care credeau în Iisus, dar influenþa lor
nu însemna nimic pentru fariseii plini de rãutate.
Cu toate acestea, membrii consiliului nu erau toþi de aceeaºi pãrere.
Sinedriul nu era la data aceea o adunare legalã. Exista numai pentru cã
era tolerat. Unii dintre ei se întrebau dacã era înþelept sã-L condamne
pe Christos la moarte. Se temeau cã lucrul acesta va provoca o rãscoalã
în popor ºi va face ca romanii sã retragã de la preoþi ºi alte favoruri ºi
sã le ia ºi puterea pe care o mai deþineau. Saducheii erau uniþi în ura lor
împotriva lui Christos, dar erau înclinaþi sã fie prevãzãtori în acþiunile lor,
pentru cã se temeau cã romanii îi vor destitui din poziþia înaltã pe care
o deþineau.
În consiliul acesta, adunat pentru a plãnui moartea lui Christos, era
de faþã Martorul care auzise cuvintele îngâmfate ale lui Nebucadneþar,
Cel care vãzuse serbarea idolatrã a lui Belºaþar ºi care fusese prezent
când Christos Se anunþase în Nazaret ca fiind Cel Uns. Martorul acesta
se strãduia sã-i determine acum pe conducãtori sã înþeleagã lucrarea
pe care o fãceau. Evenimentele din viaþa lui Christos apãreau atât de
Uneltirile preoþilor

clar înaintea ochilor lor, încât i-au alarmat. ªi-au amintit de scena din
templu, când Iisus, pe atunci un copil de doisprezece ani, a stat în faþa
savanþilor învãþãtori ai legii, punându-le întrebãri care îi uimiserã.
Minunea sãvârºitã chiar atunci dãdea dovadã cã Iisus nu era altul decât
Fiul lui Dumnezeu. Adevãratul înþeles al Scripturilor Vechiului Testa-
ment privitoare la Christos le lumina mintea ca un fulger. Tulburaþi ºi
neliniºtiþi, conducãtorii întrebau: „Ce sã facem?” Consiliul era împãrþit. 499

Sub impresia Duhului Sfânt, preoþii ºi conducãtorii nu puteau sã


îndepãrteze convingerea cã se luptau împotriva lui Dumnezeu.
Când consiliul a ajuns în culmea tulburãrii, Caiafa, marele preot s-a
ridicat. Caiafa era un om îngâmfat ºi crud, poruncitor ºi intolerant.
Christos, Lumina lumii

Printre rudele sale erau saducheii îngâmfaþi, îndrãzneþi, care nu se


temeau de consecinþe, plini de ambiþie ºi cruzime, defecte pe care ºi le
ascundeau sub haina unei pretinse neprihãniri. Caiafa studiase profeþiile
ºi, cu toate cã nu cunoºtea adevãratul lor înþeles, vorbi cu multã autoritate
ºi siguranþã: „Voi nu ºtiþi nimic; oare nu vã gândiþi cã este în folosul
vostru sã moarã un singur om pentru norod, ºi sã nu piarã [539] tot
neamul?” Chiar dacã Iisus n-ar fi vinovat, susþinea marele preot, El
trebuie sã fie dat la o parte. Îi tulbura pentru cã atrãgea poporul la Sine
ºi slãbea autoritatea conducãtorilor. El era numai unul singur; era mai
bine ca El sã moarã decât sã slãbeascã puterea conducãtorilor. Dacã
oamenii îºi pierdeau încrederea în conducãtori, puterea naþionalã era
distrusã. Caiafa susþinea cã, dupã minunea aceasta, urmaºii lui Iisus se
vor ridica la rãscoalã. Atunci vor veni romanii, spunea el, ne vor închide
templul, ne vor desfiinþa legile ºi ne vor distruge ca naþiune. Ce valoare
are viaþa unui galilean în comparaþie cu viaþa unei naþiuni? Dacã El stã
în drumul fericirii neamului, nu înseamnã cã Îi facem un serviciu lui
Dumnezeu dacã Îl dãm la o parte? Mai bine sã piarã un singur om
decât sã fie distrusã naþiunea.
Spunând cã un om ar trebui sã moarã pentru popor, Caiafa dovedea
cã avea oarecare cunoºtinþã despre profeþii, deºi cunoºtinþa sa era foarte
limitatã. Dar Ioan, raportând scena, ia profeþia ºi-i aratã însemnãtatea
largã ºi adâncã. El zice: „ªi nu numai pentru neamul acela, ci ºi ca sã
adune într-un singur trup pe copiii lui Dumnezeu cei risipiþi”. Cât de
orb era îngâmfatul Caiafa, chiar atunci când recunoºtea misiunea
Mântuitorului!
Pe buzele lui Caiafa, adevãrul acesta atât de preþios era transformat
într-o minciunã. Planul susþinut de el era întemeiat pe un principiu
împrumutat de la pãgânism. La pãgâni, conºtiinþa obscurã cã unul trebuia
sã moarã pentru neamul omenesc dusese la aducerea de jertfe omeneºti,
aºa cã acum Caiafa propunea sã-L sacrifice pe Iisus ca sã salveze un
popor vinovat, nu din nelegiuirea lui, ci în nelegiuire, ca sã poatã con-
500
tinua în pãcat. ªi el spera sã liniºteascã prin acest raþionament
remuºcãrile acelora care ar fi îndrãznit sã spunã cã pânã acum nu se
gãsise în Iisus nimic vrednic de moarte.
La consiliul acesta, vrãjmaºii lui Christos fuseserã adânc convinºi.
Duhul Sfânt le impresionase mintea. Dar Satana se lupta sã punã
stãpânire pe ei. El le-a adus aminte de greutãþile pe care le suportaserã
din cauza lui Christos. Cât de puþin onorase Christos neprihãnirea lor!
El prezenta o altã neprihãnire, pe care trebuia sã o aibã toþi cei ce voiau
sã fie copii ai lui Dumnezeu. Neluând în seamã formele ºi ceremoniile
lor, El îi încurajase pe pãcãtoºi sã meargã direct la Dumnezeu, ca la un
Tatã milostiv, ºi sã-I spunã ce nevoi au. Astfel, dupã pãrerea lor, El
dãduse la o parte preoþia. El refuzase sã recunoascã teologia ºcolilor
rabinice. El demascase practicile rele ale preoþilor [540] ºi le compro-
misese în mod irevocabil influenþa. Stricase efectul principiilor ºi tradiþiilor
lor, spunând cã, în timp ce impuneau cu stricteþe legea ceremonialã, ei
desfiinþau Legea lui Dumnezeu. Satana le amintea acum toate aceste
lucruri.
Satana le-a ºoptit cã, pentru a-ºi menþine autoritatea, trebuie sã-L
omoare pe Iisus. Ei urmau sfatul acesta. Faptul cã puteau sã-ºi piardã
puterea era, credeau ei, un motiv destul de puternic pentru a-i duce la
o anumitã hotãrâre. Cu excepþia câtorva, care nu îndrãzneau sã-ºi spunã
pãrerea, Sinedriul a primit cuvintele lui Caiafa ca fiind cuvintele lui
Dumnezeu. Consiliul s-a simþit uºurat; discordia a încetat. Ei s-au hotãrât
sã-L omoare pe Christos la prima ocazie favorabilã. Lepãdând dovada
dumnezeirii lui Iisus, preoþii ºi conducãtorii aceºtia se închiseserã singuri
într-un întuneric de nepãtruns. Ei ajunseserã cu totul sub influenþa lui
Satana, care urma sã-i împingã cu grabã dincolo de pragul ruinei
veºnice. Dar înºelãciunea era de aºa naturã, încât erau mulþumiþi de ei
înºiºi. Se socoteau niºte patrioþi care cãutau salvarea naþiunii.
Sinedriul s-a temut totuºi sã ia mãsuri pripite împotriva lui Iisus, ca Uneltirile preoþilor
nu cumva poporul sã fie aþâþat ºi crima plãnuitã împotriva Lui sã se
întoarcã asupra lor. Din cauza aceasta, consiliul a amânat executarea
sentinþei pronunþate. Mântuitorul a înþeles uneltirea preoþilor. El ºtia cã
voiau sã-L îndepãrteze ºi cã planul lor trebuia sã se împlineascã în
curând. Dar nu era partea Lui sã grãbeascã criza, aºa cã S-a retras din
locul acela, luându-i ºi pe ucenici cu El. Astfel, prin pilda Sa, El a întãrit
501
învãþãtura pe care o dãduse ucenicilor: „Când vã vor prigoni într-o
cetate, sã fugiþi în alta” (Mat. 10,23). Câmpul în care putea sã lucreze
pentru salvarea de suflete era întins; ºi în afarã de cazul cã lucrul acesta
ar fi fost cerut de credincioºia faþã de El, servii Domnului nu trebuiau
sã-ºi primejduiascã viaþa.
Christos, Lumina lumii

Lucrarea publicã a lui Iisus în favoarea lumii pierdute începuse în


urmã cu trei ani. Pilda Sa de lepãdare de Sine ºi bunãtatea Lui dezinte-
resatã stãteau în faþa lor. Viaþa Lui de curãþie, suferinþã ºi devoþiune
era cunoscutã de toþi. Totuºi, aceastã scurtã vreme de trei ani era
exact atât cât putea lumea sã îndure prezenþa Mântuitorului.
Viaþa Lui a fost marcatã de persecuþie ºi insultã. Izgonit din Betleem
de un rege gelos, respins de ai Sãi din Nazaret, condamnat la moarte la
Ierusalim fãrã sã fie vinovat, Iisus ºi puþinii Sãi urmaºi credincioºi au
gãsit un adãpost vremelnic într-un oraº strãin. El, care [541] fusese
totdeauna impresionat de durerea oamenilor, care îi vindecase pe bolnavi,
redase orbilor vederea, auzul surzilor ºi muþilor graiul, care îi hrãnise pe
cei flãmânzi ºi mângâiase pe cei întristaþi, era izgonit de poporul pentru
mântuirea cãruia lucrase. El, care umblase pe valurile înalte ºi liniºtise
mugetul lor înfuriat printr-un cuvânt, care izgonise demonii ºi îi fãcuse
sã-L recunoascã drept Fiu al lui Dumnezeu, El, care sfãrâmase somnul
morþii, care þinuse mii de oameni extaziaþi, ascultând cuvântul înþelepciunii
Sale, nu putea sã miºte inima celor orbiþi de prejudecatã ºi urã, care
respingeau cu încãpãþânare lumina. [542]

502
% APROAPE
2)46-)

DE
SFÂRªIT
DE LA VIZITA LA ZACHEU, ÎN IERIHON,
LA ÎNVÃÞÃTURA PE CALEA CÃTRE
GHETSEMANI
”A sosit ceasul sã fie proslãvit Fiul omului.
Adevãrat, adevãrat, vã spun, cã, dacã grãuntele
de grâu, care a cãzut pe pãmânt, nu moare, rãmâne
singur; dar dacã moare, aduce multã roadã.”
”Acum are loc judecata lumii acesteia, acum
stãpânitorul lumii acesteia va fi aruncat afarã.
ªi dupã ce voi fi înãlþat de pe pãmânt,
voi atrage la Mine pe toþi oamenii.”
„”Acum sufletul Meu este tulburat. ªi ce
voi zice?… Tatã, izbãveºte-Mã din ceasul acesta?...
Dar tocmai pentru aceasta am venit pânã la
ceasul acesta!” Ioan 12,23.24.31.32.27.28.
CAPITOLUL 60

LEGEA NOII ÎMPÃRÃÞII

În materie de conºtiinþã, sufletul trebuie


sã fie lãsat liber. Nimeni nu trebuie sã stãpâneascã
asupra minþii altuia, sã judece în locul altuia sau
sã-i prescrie ce e dator sã facã. Dumnezeu îi dã
fiecãrui suflet libertatea de a gândi ºi
de a urma propriile convingeri.

VREMEA PAªTELOR SE APROPIA ºi Iisus S-a îndreptat din


nou cãtre Ierusalim. În inima Lui domnea pacea supunerii desãvârºite
faþã de voia Tatãlui; cu pasul grãbit, înainta spre locul jertfirii Sale. Dar
pe ucenici i-a cuprins un simþãmânt tainic, de îndoialã ºi teamã.
Mântuitorul „mergea înaintea lor. Ucenicii erau tulburaþi ºi mergeau
îngroziþi dupã El”.
Christos i-a chemat din nou pe cei doisprezece în jurul Sãu ºi, mult
mai clar decât oricând pânã atunci, le-a vorbit despre trãdarea ºi sufe-
rinþele Sale. „’Iat㒔, a zis El, „’cã ne suim la Ierusalim ºi tot ce a fost
scris prin prooroci despre Fiul omului se va împlini. Cãci va fi dat în Legea noii Împãrãþii
mâna neamurilor; Îl vor batjocori, Îl vor ocãrî, Îl vor scuipa; ºi, dupã ce-L
vor bate cu nuiele, Îl vor omorî, dar a treia zi va învia.’ Ei n-au înþeles
nimic din aceste lucruri: cãci vorbirea aceasta era ascunsã pentru ei ºi
nu pricepeau ce le spunea Iisus.”
Nu vestiserã ei cu puþin timp mai înainte, pretutindeni: „Împãrãþia
cerului s-a apropiat?” Nu fãgãduise chiar Christos cã mulþi vor ºedea
cu Avraam, Isaac ºi Iacov în Împãrãþia lui Dumnezeu? Nu fãgãduise 505

El tuturor celor ce renunþaserã la ceva pentru Numele Lui cã urmau sã


primeascã însutit în viaþa aceasta ºi cã vor avea parte de Împãrãþia
Capitolul acesta se bazeazã pe cele relatate în Matei 20,20-28; Marcu 10,32-45;
Luca 18,31-34.
Christos, Lumina lumii

Sa? ªi nu dãduse El celor doisprezece fãgãduinþa deosebitã cã vor


avea un loc de mare cinste în Împãrãþia Sa – cã aveau sã stea pe
tronuri ºi sã judece cele douãsprezece seminþii ale lui Israel? Chiar ºi
[547] acum spusese cã toate lucrurile scrise în profeþii cu privire la El
aveau sã se împlineascã. ªi nu au profetizat proorocii despre slava
domniei lui Mesia? În lumina acestor gânduri, cuvintele Lui despre
trãdare, persecuþie ºi moarte pãreau vagi ºi întunecate. Ei credeau cã,
oricare ar fi fost greutãþile care urmau sã intervinã, împãrãþia trebuia
sã fie întemeiatã în curând.
Ioan, fiul lui Zebedei, fusese unul dintre primii doi ucenici care Îl
urmaserã pe Iisus. El ºi fratele sãu Iacov formaserã cea dintâi grupã
care pãrãsise totul pentru a-L sluji. Ei îºi pãrãsiserã familia ºi prietenii
cu bucurie, numai ca sã poatã fi împreunã cu El; au umblat ºi au vorbit
cu El; fuseserã cu El atât în intimitatea familiei, cât ºi în adunãrile
publice. El le liniºtise temerile, îi scãpase de primejdie, le alinase suferin-
þele, îi mângâiase în dureri ºi, plin de rãbdare ºi bunãtate, îi învãþase
pânã când inima lor pãrea înlãnþuitã de a Lui ºi, în cãldura iubirii lor,
doreau sã fie cât mai aproape de El în Împãrãþia Sa. Ori de câte ori se
ivea o ocazie, Ioan se aºeza chiar lângã Mântuitorul sãu ºi Iacov dorea
ºi el sã fie onorat cu o legãturã tot atât de strânsã.
ªi mama lor Îl urmase pe Christos ºi de multe ori Îl slujise cu dãrnicie
din avutul ei. Cu iubire de mamã ºi plinã de ambiþie pentru fiii ei, ea
dorea pentru aceºtia locul cel mai onorat în noua Împãrãþie. De aceea
ea i-a încurajat sã-l cearã.
Mama a venit împreunã cu fiii la Iisus, cerând sã le împlineascã
dorinþa inimii.
„Ce voiþi sã vã fac?” i-a întrebat El.
Mama a rãspuns: „Porunceºte ca în Împãrãþia Ta aceºti doi fii ai
mei sã ºadã unul la dreapta ºi altul la stânga Ta”.
Iisus S-a purtat blând cu ei ºi nu le-a mustrat egoismul, când cãutau
sã fie aºezaþi mai presus de fraþii lor. El le-a citit inimile ºi a cunoscut
506
profunzimea ataºamentului lor faþã de El. Iubirea lor nu era doar un
sentiment omenesc; deºi pervertitã de egoismul naturii omeneºti prin
care se manifesta, ea era o revãrsare din izvorul iubirii Sale rãscumpã-
rãtoare. El nu voia sã mustre, ci sã adânceascã ºi sã cruþe. El a zis:
„Puteþi voi sã beþi paharul pe care am sã-l beau Eu ºi sã fiþi botezaþi cu
botezul cu care am sã fiu botezat?” Ei ºi-au adus aminte de cuvintele
Lui tainice, care arãtau spre încercare ºi suferinþã, ºi totuºi au rãspuns
plini de încredere: „Putem”. Ei ar fi socotit drept cea mai mare cinste
sã-ºi arate credincioºia, împãrtãºindu-se de toate câte trebuia sã sufere
Domnul lor.
„Este adevãrat cã veþi bea paharul Meu ºi veþi fi botezaþi cu botezul
cu care am sã fiu botezat Eu”, a spus El; în faþa Lui era o cruce în loc
de [548] tron ºi doi rãufãcãtori ca tovarãºi, la dreapta ºi la stânga Lui.
Ioan ºi Iacov aveau sã împãrtãºeascã suferinþa cu Domnul lor; unul,
primul dintre fraþi, avea sã piarã de sabie, celãlalt avea sã îndure mai
mult ca toþi truda, ocara ºi persecuþia.
„Dar cinstea de a ºedea la dreapta ºi la stânga Mea”, a continuat
El, „nu atârnã de Mine s-o dau, ci este pãstratã pentru aceia pentru
care a fost pregãtitã de Tatãl Meu.” În Împãrãþia lui Dumnezeu nimeni
nu poate câºtiga o anumitã poziþie prin favoritisme. Ea nu este câºtigatã
ºi nici nu este primitã printr-o hotãrâre arbitrarã. Este un rezultat al
caracterului. Coroana ºi tronul sunt semnele exterioare ale împlinirii
unei condiþii; ele sunt semnele biruinþei câºtigate asupra eului prin Domnul
Iisus Christos.
Mult timp dupã aceea, când ucenicii au fost aduºi sã simtã împreunã
cu Christos prin împãrtãºirea cu suferinþele Lui, Domnul i-a descoperit
lui Ioan care era legea Împãrãþiei Lui. „Celui ce va birui”, a zis Christos,
„îi voi da sã ºadã cu Mine pe scaunul Meu de domnie, dupã cum Eu am
biruit ºi am ºezut cu Tatãl Meu pe scaunul Lui de domnie.” „Pe cel ce
va birui, îl voi face un stâlp în templul Dumnezeului Meu, ºi nu va mai Legea noii Împãrãþii
ieºi afarã din el. Voi scrie pe el Numele Dumnezeului Meu ºi Numele
Meu cel nou” (Apoc. 3,21.12). Tot astfel scria ºi apostolul Pavel: „Cãci
eu sunt gata sã fiu turnat ca o jertfã de bãuturã, ºi clipa plecãrii mele
este aproape. M-am luptat lupta cea bunã, mi-am isprãvit alergarea, am
pãzit credinþa. De acum mã aºteaptã cununa neprihãnirii, pe care mi-o
va da, în ziua aceea, Domnul, Judecãtorul cel drept” (2 Tim. 4,6-8).
507
Cel mai aproape de Christos va sta acela care pe pãmânt a fost
pãtruns cel mai mult de spiritul iubirii Sale pline de jertfire – iubirea
care „nu se laudã, nu se umflã de mândrie… nu cautã folosul sãu, nu
se mânie, nu se gândeºte la rãu” (1 Cor. 13,4-5) – iubire care îl îndeamnã
pe ucenic, aºa cum L-a îndemnat ºi pe Domnul nostru, sã dea totul, sã
Christos, Lumina lumii

trãiascã, sã lucreze ºi sã Se sacrifice, chiar pânã la moarte, pentru


mântuirea omenirii. Spiritul acesta s-a manifestat în viaþa lui Pavel. El
spunea: „Pentru mine, a trãi este Christos”, deoarece viaþa lui descoperea
oamenilor pe Christos; „ºi a muri este un câºtig” – câºtig pentru Christos;
moartea însãºi urma sã dea pe faþã puterea harului Sãu ºi sã adune
suflete pentru El. „Christos va fi proslãvit, cu îndrãznealã, în trupul meu”,
a spus el, „fie prin viaþa mea, fie prin moartea mea” (Fil. 1,21.20).
Când cei zece au auzit cererea lui Iacov ºi a lui Ioan au fost foarte
nemulþumiþi. Locul cel mai de frunte în împãrãþie era tocmai ceea ce
fiecare dintre ei cãuta pentru sine ºi s-au supãrat pentru cã cei doi
ucenici câºtigaserã un aparent avantaj faþã de ei. [549]
ªi când era gata ca sã reînceapã cearta cu privire la cel care sã fie
socotit cel mai mare, Iisus, chemându-i la Sine, le-a spus ucenicilor
indignaþi: „ªtiþi cã domnitorii neamurilor domnesc peste ele, ºi mai marii
lor le poruncesc cu stãpânire. Dar între voi sã nu fie aºa”.
În împãrãþiile lumii, o poziþie înaltã înseamnã înãlþare de sine. S-ar fi
putut spune cã oamenii de rând nu trãiau decât pentru folosul claselor
conducãtoare. Influenþa, bogãþia, educaþia erau tot atâtea mijloace de
a subjuga masele în folosul conducãtorilor. Clasele de sus aveau dreptul
sã gândeascã, sã hotãrascã, sã se bucure ºi sã stãpâneascã; cele de
jos, doar sã asculte ºi sã slujeascã. Religia, ca ºi toate celelalte lucruri,
era o chestiune de autoritate. Se aºtepta ca poporul sã creadã ºi sã
facã aºa cum le spuneau mai marii lor. Dreptul omului ca om, sã
gândeascã ºi sã acþioneze pentru sine, era în întregime nerecunoscut.
Christos κi întemeia împãrãþia pe principii cu totul diferite. El îi
chema pe oameni nu sã stãpâneascã, ci sã slujeascã, cel mai tare sã
poarte neputinþele celui slab. Puterea, poziþia, talentul, educaþia îl puneau
pe posesorul lor sub o mai mare obligaþie de a sluji semenilor sãi. Chiar
celor mai umili ucenici ai Lui, Christos le-a spus: „Toate aceste lucruri
sunt în folosul vostru” (2 Cor. 4,15).
„Fiul omului n-a venit sã I se slujeascã, ci El sã slujeascã ºi sã-ªi
508
dea viaþa ca preþ de rãscumpãrare pentru mulþi.” În mijlocul ucenicilor
Sãi, Domnul Christos era în orice sens un purtãtor de grijã, un purtãtor al
poverilor. El a fost pãrtaº la sãrãcia lor. A practicat lepãdarea de Sine
în folosul lor, a mers înaintea lor pentru a înfrunta dificultãþile ºi în curând
urma sã-ªi încheie lucrarea pe pãmânt, dându-ªi viaþa. Principiul pe
baza cãruia lucra Christos trebuia sã fie îndemnul la lucru ºi pentru
membrii bisericii, care este trupul Sãu. Iubirea este planul ºi temelia
mântuirii. În Împãrãþia lui Christos, sunt mai mari aceia care urmeazã
pilda pe care a dat-o El ºi lucreazã ca pãstori ai turmei Sale.
Cuvintele lui Pavel descoperã adevãrata demnitate ºi onoare a vieþii
creºtineºti: „Cãci mãcar cã sunt slobod faþã de toþi, m-am fãcut robul
tuturor”, „cãutând nu folosul meu, ci al celor mai mulþi, ca sã fie mântuiþi”
(1 Cor. 9,19; 10,33).
În materie de conºtiinþã, sufletul trebuie sã fie lãsat liber. Nimeni nu
trebuie sã stãpâneascã asupra minþii altuia, sã judece în locul altuia sau
sã-i prescrie ce e dator sã facã. Dumnezeu îi dã fiecãrui suflet libertatea
de a gândi ºi de a urma propriile convingeri. „Fiecare din noi are sã
dea socotealã despre sine însuºi lui Dumnezeu.” Nimeni nu are dreptul
sã-ºi impunã individualitatea sa ca model pentru a altuia. În toate lucrãrile
unde este vorba de principiu, „fiecare sã fie pe deplin încredinþat în
mintea lui” (Rom. 14,12.5). În Împãrãþia lui Christos nu existã apãsare
[550] de domni, nici o impunere de maniere. Îngerii cerului nu vin pe
pãmânt sã domneascã ºi sã impunã sã fie adoraþi, ci ei sunt trimiºi sã
colaboreze cu oamenii pentru înãlþarea omenirii.
Principiile ºi chiar cuvintele Mântuitorului, în frumuseþea lor
dumnezeiascã, au rãmas în memoria ucenicului iubit. În ultimele sale
zile, povara mãrturiei lui Ioan cãtre biserici era: „Vestirea pe care aþi
auzit-o de la început este aceasta: sã ne iubim unii pe alþii”. „Noi am
cunoscut dragostea Lui prin aceea cã El ªi-a dat viaþa pentru noi; ºi noi
deci trebuie sã ne dãm viaþa pentru fraþi” (1 Ioan 3,11.16). Legea noii Împãrãþii
Acesta era spiritul care domnea în prima bisericã. Dupã revãrsarea
Duhului Sfânt, „mulþimea celor ce crezuserã era o inimã ºi un suflet.
Nici unul nu zicea cã averile lui sunt ale lui”. „Cãci nu era nici unul
printre ei care sã ducã lipsã de ceva.” „Apostolii mãrturiseau cu multã
putere despre învierea Domnului Iisus. ªi un mare har era peste toþi”
(Fapte 4,32.34.33). [551]
509
CAPITOLUL 61

ZACHEU

Zacheu s-a hotãrât sã-L vadã. A început sã-ºi dea


seama cât de amare sunt roadele pãcatului ºi cât de
greu este pentru cel care încearcã sã se întoarcã de pe
drumurile sale rele. Sã fii greºit înþeles, sã fii întâmpinat
cu suspiciune ºi neîncredere, atunci când încerci
sã-þi îndrepþi greºelile, era greu de suportat. Mai
marele vameºilor dorea sã priveascã faþa Aceluia
ale cãrui cuvinte aduseserã nãdejde în inima lui.

PE DRUMUL CÃTRE IERUSALIM, „Iisus a intrat în Ierihon ºi


trecea prin cetate”. La câþiva kilometri de Iordan, la capãtul apusean
al vãii care se deschidea aici într-o câmpie, cetatea trona în mijlocul
verdeþii tropicale, într-o revãrsare de frumuseþe. Cu palmierii ºi grãdinile
ei bogate, udate de ape curgãtoare, scânteia ca un smarald înconjurat
de dealurile din piatrã de var ºi vãile pustii ce se aflau între Ierusalim ºi
cetatea câmpiei.
Cu ocazia sãrbãtorilor, prin Ierihon treceau multe caravane în drum
spre Ierusalim. Însãºi sosirea lor era totdeauna o sãrbãtoare, dar acum
lumea era preocupatã de ceva mult mai important. Se aflase cã
Învãþãtorul galilean, Cel care nu demult îl înviase pe Lazãr, Se afla ºi El
în mulþime; ºi, cu toate cã în ascuns se ºoptea cã preoþii unelteau
împotriva Lui, mulþimea dorea sã-L onoreze.
Ierihonul era una din cetãþile puse deoparte pe vremuri pentru preoþi
510 ºi, în vremea aceasta, mulþi preoþi locuiau acolo. Dar cetatea avea o
populaþie foarte împestriþatã. Era un mare centru comercial, se gãseau
acolo slujbaºi ºi soldaþi romani ºi strãini de tot felul, în timp ce adunarea

Capitolul acesta se bazeazã pe cele relatate în Luca 19,1-10.


impozitelor ºi taxelor vamale fãcea ca în aceastã cetate sã locuiascã
mulþi vameºi.
„Mai marele vameºilor”, Zacheu, era iudeu, dar conaþionalii sãi îl
urau. Rangul ºi averea lui erau rãsplata pentru o meserie [552] pe care
ei o dispreþuiau ºi care pentru ei era totuna cu nedreptatea ºi silnicia.
Cu toate acestea, vameºul bogat nu era un om lumesc, cu totul împietrit,
cum pãrea. Sub aparenþa de trufie ºi iubire de lume, se ascundea o
inimã sensibilã la îndemnurile dumnezeieºti. Zacheu auzise de Iisus.
Vestea despre Acela care Se purta cu amabilitate ºi bunãvoinþã faþã de
clasele neluate în seamã se rãspândise în toate pãrþile. În acest mai
mare al vameºilor s-a trezit dorinþa dupã o viaþã mai bunã. Numai la
câþiva kilometri de Ierihon, Ioan Botezãtorul predicase la Iordan ºi Zacheu
auzise chemarea la pocãinþã. Învãþãtura datã vameºilor: „Sã nu cereþi
nimic peste ce v-a fost poruncit sã luaþi” (Luca 3,13), deºi aparent
neluatã în seamã, fãcuse impresie asupra minþii lui. El cunoºtea
Scripturile ºi era convins cã faptele lui erau nedrepte. Acum, auzind
cuvintele care se spunea cã erau rostite de Marele Învãþãtor, ºi-a dat
seama cã înaintea lui Dumnezeu el era un pãcãtos. ªi cu toate acestea,
ceea ce auzise despre Iisus i-a aprins nãdejdea în inimã. Pocãinþa ºi
schimbarea vieþii erau cu putinþã ºi pentru el; nu era vameº chiar unul
dintre cei mai de încredere ucenici ai noului Învãþãtor? Zacheu a început
îndatã sã se conformeze convingerilor care puseserã stãpânire asupra
lui ºi sã dea înapoi acelora pe care îi nedreptãþise.
El chiar începuse sã se întoarcã de pe cãile lui rele, când s-a rãspândit
prin Ierihon vestea cã Iisus intrã în oraº. Zacheu s-a hotãrât sã-L vadã.
A început sã-ºi dea seama cât de amare sunt roadele pãcatului ºi cât
de greu este pentru cel care încearcã sã se întoarcã de pe drumurile
sale rele. Sã fii greºit înþeles, sã fii întâmpinat cu suspiciune ºi neîncredere,
atunci când încerci sã-þi îndrepþi greºelile, era greu de suportat. Mai
Zacheu

marele vameºilor dorea sã priveascã faþa Aceluia ale cãrui cuvinte


aduseserã nãdejde în inima lui.
511
Strãzile erau aglomerate ºi Zacheu, care era mic de staturã, nu
putea sã vadã nimic peste capetele oamenilor. Nimeni nu voia sã-i facã
loc; de aceea, bogatul perceptor a fugit înaintea mulþimii, pânã la un loc
unde se afla un smochin cu ramurile întinse larg deasupra drumului;
bogatul strângãtor de biruri s-a cãþãrat pânã sus ºi s-a aºezat în frunziºul
Christos, Lumina lumii

ramurilor, aºa ca sã poatã privi procesiunea în timp ce trecea pe


dedesubt. Mulþimea se apropie ca sã treacã pe alãturi, iar Zacheu cãutã
cu ochi nerãbdãtori sã deosebeascã faþa Aceluia pe care dorea sã-L
vadã.
Peste larma fãcutã de preoþi ºi rabini, mai tare ca strigãtele de
bun-venit ale mulþimii, dorinþa neexprimatã a mai marelui vameºilor a
vorbit inimii lui Iisus. Deodatã, un grup se opreºte chiar sub smochin,
cei care Îl înconjoarã pe Iisus se opresc ºi ei, iar Cineva, ai cãrui ochi
par sã citeascã în suflet, priveºte în sus. Omului cãþãrat în pom aproape
[553] cã nu-i vine sã creadã când aude cuvintele: „Zachee, dã-te jos
degrabã, cãci astãzi trebuie sã rãmân în casa ta”.
Mulþimea face loc ºi Zacheu, mergând ca în vis, aratã drumul spre
casa lui. Dar rabinii priveau cu feþe posomorâte ºi murmurau cu dispreþ
ºi nemulþumire: „A intrat în casa unui om pãcãtos”.
Zacheu a fost copleºit ºi a rãmas mut de uimire, vãzând iubirea ºi
bunãvoinþa lui Christos, care Se plecase spre el, cel atât de nevrednic.
Dar acum iubirea ºi credincioºia faþã de Învãþãtorul sãu de curând gã-
sit îi deschid gura. El dorea sã îºi mãrturiseascã public pocãinþa. [554]
În faþa mulþimii, „Zacheu a stat înaintea Domnului ºi I-a zis: ’Iatã,
Doamne, jumãtate din avuþia mea o dau sãracilor; ºi, dacã am nãpãstuit
pe cineva cu ceva, îi dau înapoi împãtrit’.
Iisus i-a zis: ’Astãzi a intrat mântuirea în casa aceasta, cãci ºi el
este fiul lui Avraam’.”
Când tânãrul bogat se depãrtase de Iisus, ucenicii rãmãseserã uimiþi
de cuvintele Învãþãtorului lor: „Cât de anevoie este pentru cei ce se
încred în bogãþii sã intre în Împãrãþia lui Dumnezeu!” Ei au zis unii
cãtre alþii: „Cine poate atunci sã fie mântuit?” Acum aveau o demonstraþie
a adevãrului din cuvintele lui Christos: „Ce este cu neputinþã la oameni,
este cu putinþã la Dumnezeu” (Marcu 10,24.26; Luca 18,27). Ei au
vãzut cum, prin harul lui Dumnezeu, un bogat poate sã intre în
Împãrãþie.
512
Înainte sã fi vãzut faþa lui Christos, Zacheu începuse sã facã lucruri
care dãdeau dovadã cã se pocãise cu adevãrat. El ºi-a mãrturisit pãcatul
înainte ca oamenii sã-l fi acuzat. El s-a supus influenþei Duhului Sfânt
ºi a început sã împlineascã învãþãtura cuvintelor scrise atât pentru vechiul
Israel, cât ºi pentru noi. Cu multã vreme înainte, Domnul spusese: „Dacã
fratele tãu sãrãceºte ºi nu mai poate munci lângã tine, sã-l sprijini, fie
ca strãin, fie ca venetic, ca sã trãiascã împreunã cu tine. Sã nu iei de la
el nici dobândã, nici camãtã, sã te temi de Dumnezeul tãu, ºi fratele tãu
sã trãiascã împreunã cu tine. Sã nu-i împrumuþi banii tãi cu dobândã
ºi sã nu-i împrumuþi merindele tale pe camãtã”. „Nici unul dintre voi
sã nu înºele deci pe aproapele lui, ºi sã te temi de Dumnezeul tãu”
(Lev. 25,35-37.17). Cuvintele acestea fuseserã rostite chiar de Christos,
când Se gãsea în stâlpul de nor, ºi cel dintâi rãspuns al lui Zacheu la
iubirea lui Christos a fost de a da pe faþã milã pentru cei sãraci ºi suferinzi.
Vameºii fãcuserã o înþelegere între ei, ca sã-i poatã înºela pe oameni,
ºi se sprijineau unul pe altul în aceste practici frauduloase. Prin silnicia
lor, nu fãceau altceva decât sã exercite un obicei care ajunsese univer-
sal. Chiar preoþii ºi rabinii, care îi dispreþuiau, erau vinovaþi de faptul cã
se îmbogãþeau prin fapte necinstite, fãcute sub masca unei chemãri
sfinte. Dar, îndatã ce s-a predat influenþei Duhului Sfânt, Zacheu a
lepãdat orice deprindere necinstitã.
Pocãinþa în care nu se vede schimbare nu este adevãratã. Nepri-
hãnirea lui Christos nu este o hainã care sã acopere pãcatele nemãrtu-
risite ºi nepãrãsite; [555] ea este un principiu de viaþã care transformã
caracterul ºi stãpâneºte purtarea. Sfinþenia este o predare deplinã lui
Dumnezeu; este o totalã supunere a inimii ºi vieþii faþã de principiile
cerului.
Creºtinul, în toate preocupãrile vieþii lui, trebuie sã prezinte lumii
modul în care Domnul nostru ar conduce afacerile. În orice tranzacþie,
creºtinul trebuie sã arate faptul cã Dumnezeu este Învãþãtorul lui. „Sfinþit
Domnului” trebuie sã fie scris pe agenda de lucru ºi pe registrul de
contabilitate, pe contracte, recipise ºi pe poliþe. Cei care pretind cã
sunt urmaºi ai lui Christos ºi care totuºi se poartã necinstit dau o mãrturie
falsã despre caracterul unui Dumnezeu drept ºi îndurãtor. Fiecare suflet
Zacheu

pocãit ca Zacheu va dovedi cã Christos a pãtruns în suflet, dacã va da


la o parte deprinderile necinstite, care i-au caracterizat viaþa. Asemenea
513
mai marelui vameºilor, el îºi va dovedi sinceritatea dând înapoi cele
luate. Domnul zice: „Dacã cel rãu dã înapoi zãlogul, întoarce ce a rãpit,
urmeazã învãþãturile care dau viaþã, ºi nu sãvârºeºte nici o nelegiuire…
toate pãcatele pe care le-a sãvârºit se vor uita… va trãi negreºit”
(Ezech. 33,15.16).
Christos, Lumina lumii

Dacã am pãgubit pe cineva prin afaceri necinstite, dacã i-am înºelat


buna-credinþã sau dacã am furat ceva, chiar dacã lucrul s-a fãcut fãrã
a ieºi din graniþele legii, trebuie sã mãrturisim nedreptatea ºi sã dãm
înapoi atât cât ne stã în putere. E drept sã dãm înapoi nu numai ceea ce
am luat, ci ºi ceea ce s-ar fi putut aduna, dacã ar fi fost bine ºi înþelept
folosit în tot timpul cât a fost în stãpânirea noastrã.
Mântuitorul i-a spus lui Zacheu: „Astãzi a intrat mântuirea în casa
aceasta”. Nu numai Zacheu a fost binecuvântat, ci ºi toatã casa lui
împreunã cu el. Christos a mers cu el acasã, ca sã-i dea învãþãturã din
adevãr ºi sã-i înveþe pe cei din casa lui lucrurile privitoare la Împãrãþie.
Ei fuseserã scoºi din sinagogi datoritã dispreþului rabinilor ºi al preoþilor;
dar acum casa lor era cea mai favorizatã din tot Ierihonul. Ei s-au
adunat cu toþii în jurul Învãþãtorului divin ºi au ascultat cuvintele vieþii.
Atunci când Christos e primit ca Mântuitor personal, omul ajunge
sã cunoascã mântuirea. Zacheu nu L-a primit pe Iisus numai ca pe un
oaspete trecãtor în casa sa, ci ca pe Cineva care rãmâne în templul
sufletului. Cãrturarii ºi fariseii îl acuzau cã este pãcãtos, ei murmurau
împotriva lui Christos cã i-a fost oaspete, dar Domnul l-a recunoscut
ca fiu al lui Avraam. Fiindc㠄fii ai lui Avraam sunt acei ce au credinþã”
(Gal. 3,7). [556]

514
CAPITOLUL 62

LA OSPÃÞUL DIN CASA LUI SIMON

Christos apreciazã faptele de amabilitate fãcute din


toatã inima. De câte ori cineva Îi fãcea un serviciu,
El îl binecuvânta pe fãcãtor cu generozitate
cereascã. El nu refuza nici cea mai simplã floare
culeasã de mâna unui copil ºi oferitã Lui din iubire.
Primea darurile copiilor ºi îi binecuvânta pe
dãtãtori, scriindu-le numele în cartea vieþii.

SIMON DIN BETANIA era socotit ucenic al lui Iisus. El era unul
dintre puþinii farisei care se alãturaserã pe faþã urmaºilor lui Christos. Îl
recunoºtea pe Iisus ca învãþãtor ºi spera cã El ar putea fi Mesia, dar
nu-L primise ca Mântuitor. Caracterul lui nu era transformat; principiile
lui erau neschimbate.
Simon fusese vindecat de leprã ºi tocmai lucrul acesta îl atrãsese

La ospãþul din casa lui Simon


spre Iisus. El dorea sã-ºi arate recunoºtinþa ºi, când Iisus a vizitat pentru
ultima datã Betania, el a dat un ospãþ pentru Mântuitorul ºi ucenicii Lui.
La masa aceasta s-au strâns mulþi iudei. În vremea aceasta, la Ierusalim
era multã frãmântare. Christos ºi lucrarea Lui atrãgeau atenþia tot mai
mult. Aceia care veniserã la masã Îi urmãreau de aproape toate
miºcãrile, iar unii dintre ei nu Îl priveau deloc prietenos.
Mântuitorul a ajuns la Betania numai cu ºase zile înainte de Paºte
ºi, dupã obiceiul Sãu, a cãutat odihnã în casa lui Lazãr. Cãlãtorii care
trecuserã mai departe, spre cetate, au rãspândit vestea cã El e pe drum
spre Ierusalim ºi avea sã petreacã Sabatul la Betania. Printre oameni 515

era un mare entuziasm. Mulþi se adunau la Betania, unii din simpatie


pentru Iisus, alþii din curiozitate – ca sã vadã un om înviat din morþi.
Capitolul acesta se bazeazã pe cele relatate în Matei 26,6-13; Marcu 14,3-11;
Luca 7,36-50; Ioan 11,55-57; 12,1-11.
Christos, Lumina lumii

Mulþi aºteptau sã audã de la Lazãr o minunatã descriere a scenelor


vãzute dupã moarte. Ei au fost surprinºi de faptul cã nu le-a spus nimic.
[557] El n-avea de povestit nimic de felul acesta. Inspiraþia declarã:
„Cei morþi nu ºtiu nimic… ªi dragostea lor, ºi ura lor, ºi pizma lor de
mult au pierit” (Ecl. 9,5-6). Dar Lazãr avea de adus o minunatã mãrturie
cu privire la lucrarea lui Iisus. Chiar pentru scopul acesta fusese înviat
din morþi. Cu siguranþã ºi putere, el declara cã Christos era Fiul lui
Dumnezeu.
Veºtile duse la Ierusalim de vizitatorii din Betania au sporit ºi mai
mult agitaþia. Oamenii erau nerãbdãtori sã-L vadã ºi sã-L audã pe
Iisus. Toþi se întrebau dacã nu cumva Lazãr Îl va însoþi la Ierusalim ºi
dacã proorocul avea sã fie încoronat ca împãrat cu ocazia sãrbãtorii
Paºtelui. Preoþii ºi conducãtorii vedeau cã stãpânirea lor asupra poporului
slãbeºte mereu ºi mânia lor împotriva lui Iisus devenea ºi mai aprigã.
Abia aºteptau o ocazie ca sã-L poatã îndepãrta pentru totdeauna din
calea lor. Deoarece timpul trecea, ei începeau sã se teamã cã pânã la
urmã s-ar putea sã nu vinã la Ierusalim. Ei îºi aminteau de câte ori
dejucase El planurile lor criminale ºi se temeau cã El ºtia planurile pe
care le fãcuserã împotriva Lui ºi cã nu va veni. Cu greu puteau sã-ºi
ascundã neliniºtea ºi se întrebau unul pe altul: „Ce credeþi, n-are sã
vinã la praznic?”
S-a convocat o întrunire a preoþilor ºi fariseilor. De când cu învierea
lui Lazãr, simpatia poporului faþã de Christos era atât de mare, încât ar
fi fost foarte dificil sã punã mâna pe El în vãzul tuturor. Aºa cã autoritãþile
au luat hotãrârea sã-L prindã în ascuns ºi sã þinã judecata cât se poate
de tainic. Ei sperau cã, atunci când vor face cunoscutã condamnarea
Lui, valul capricios al opiniei publice va trece de partea lor.
Astfel, ei au hotãrât sã-L nimiceascã pe Iisus. Dar, câtã vreme
trãia Lazãr, preoþii ºi rabinii ºtiau cã nu sunt în siguranþã. Existenþa unui
om care fusese patru zile în mormânt ºi care fusese înviat printr-un
cuvânt rostit de Iisus putea mai curând sau mai târziu sã dea naºtere la
516
împotriviri. Oamenii s-ar fi rãzbunat pe conducãtorii lor pentru faptul
cã au luat viaþa Aceluia care a putut face o asemenea minune. De
aceea, Sinedriul a hotãrât ca ºi Lazãr sã moarã. Atât de departe îi
duceau invidia ºi prejudecata pe aceia care se lãsau stãpâniþi de ele.
Ura ºi necredinþa conducãtorilor iudei crescuserã pânã acolo, încât ei
ar fi vrut sã ia viaþa aceluia pe care Puterea nemãrginitã îl ridicase din
mormânt.
În timp ce uneltirile acestea aveau loc la Ierusalim, Iisus ºi prietenii
Sãi erau invitaþi la ospãþul lui Simon. La masã, Mântuitorul avea de o
parte pe Simon, pe care-l vindecase de o boalã dezgustãtoare, ºi în
cealaltã parte pe Lazãr, pe care-l înviase din morþi. Marta servea la
masã, în timp ce Maria asculta cu râvnã fiecare cuvânt ce pornea de
pe buzele lui [558] Iisus. În mila Sa, Iisus îi iertase pãcatele, îl ridicase la
viaþã pe fratele ei iubit ºi inima Mariei era plinã de recunoºtinþã. Ea Îl
auzise pe Iisus vorbind despre moartea Lui apropiatã ºi, în iubirea ºi
întristarea ei adâncã, dorise sã-L onoreze. Cu mari sacrificii personale,
cumpãrase un vas de alabastru „cu mir de nard de mare preþ”, cu care
sã-I ungã corpul. Dar acum mulþi spuneau cã în curând El avea sã fie
încoronat ca rege. Durerea ei s-a preschimbat în bucurie ºi era nerãb-
dãtoare sã fie ea cea dintâi care sã dea onoare Domnului ei. Spãrgând
vasul cu mir, ea a vãrsat conþinutul pe capul ºi picioarele lui Iisus; apoi,
a îngenuncheat plângând, a umezit picioarele Lui cu lacrimile ei ºi le-a
ºters cu pãrul ei lung ºi despletit.
Ea cãutase sã rãmânã neobservatã ºi miºcãrile ei poate nu ar fi fost
luate în seamã, dar mirosul nardului a umplut casa ºi a fãcut cunoscutã
fapta ei tuturor celor de faþã. Iuda a privit cu foarte multã neplãcere lu-
crul acesta. În loc sã aºtepte sã audã ce va zice Christos, el a început

La ospãþul din casa lui Simon


sã ºopteascã celor din jur nemulþumirile sale, acuzându-L pe Christos
cã îngãduie o asemenea risipã. Cu ºiretenie, a strecurat cuvinte care
puteau sã producã nemulþumire.
Iuda era casierul ucenicilor ºi din puþinul lor el lua pe ascuns bani
pentru propriul folos, reducând astfel mijloacele lor pânã aproape nu
mai rãmânea nimic din ele. El stãruia sã punã în pungã tot ce putea
obþine. Din sumele acestea, se lua deseori pentru a-i ajuta pe sãraci; ºi,
când se cumpãra vreun lucru despre care gândea cã nu ar fi de mare
folos, Iuda obiºnuia sã spunã: „Pentru ce se face risipa aceasta? Pentru
517
ce n-au fost puºi banii aceºtia în punga pentru sãraci pe care o port
eu?” Dar fapta aceasta a Mariei era într-un contrast atât de izbitor cu
egoismul lui, încât a fost dat de ruºine; ºi, dupã obiceiul sãu, a cãutat
sã-ºi argumenteze împotrivirea faþã de darul ei printr-un motiv serios.
Întorcându-se cãtre ucenici, zise: „De ce nu s-a vândut acest mir cu
Christos, Lumina lumii

trei sute de lei, ºi sã se fi dat sãracilor? Zicea lucrul acesta nu pentru cã


purta grijã de sãraci, ci pentru cã era un hoþ, ºi ca unul care þinea
punga, lua el ce se punea în ea”. Iuda n-avea inimã pentru sãraci.
Dacã nardul Mariei s-ar fi vândut ºi preþul ar fi cãzut pe mâinile lui,
sãracii n-ar fi avut de aici nici un folos.
Iuda avea o pãrere înaltã despre spiritul sãu practic. Ca om de
afaceri, se considera cu mult mai presus decât ceilalþi ucenici ºi îi fãcuse
ºi pe ei sã-l priveascã în aceeaºi luminã. El le câºtigase încrederea ºi
avea o puternicã influenþã asupra lor. Pretinsa lui simpatie pentru sãraci
îi înºelase, iar insinuãrile lui ºirete îi fãcuserã sã priveascã [559]
neîncrezãtori la devoþiunea Mariei. Murmurul acesta a fãcut înconjurul
casei: „Ce rost are risipa aceasta? Nardul acesta s-ar fi putut vinde
foarte scump, iar banii sã se dea sãracilor”.
Maria a auzit cuvintele de criticã. Inima îi tremura în piept. Ea se
temea cã sora ei o va certa cã a fãcut lucruri extravagante. ªi Învãþãtorul
putea sã creadã despre ea cã este nechibzuitã. Fãrã sã se apere sau sã
se scuze, era sã se retragã, când se auzi glasul Domnului ei: „Lãsaþi-o
în pace, de ce îi faceþi supãrare?” El vãzuse cã era încurcatã ºi tulburatã.
ªtia cã în actul acesta de servire ea îºi arãtase recunoºtinþa pentru
iertarea pãcatelor ºi El i-a liniºtit temerile. Ridicându-ªi glasul mai presus
de murmurul criticii, El a zis: „Ea a fãcut un lucru frumos faþã de Mine;
cãci pe sãraci îi aveþi totdeauna cu voi, ºi le puteþi face bine oricând
voiþi, dar pe Mine nu Mã aveþi totdeauna. Ea a fãcut ce a putut; Mi-a
uns trupul mai înainte, pentru îngropare”.
Darul frumos mirositor, pe care Maria se gândise sã-l împrãºtie pe
trupul mort al Mântuitorului, a fost turnat pe trupul Lui viu. La înmor-
mântare, dulceaþa parfumului I-ar fi umplut numai mormântul; acum, Îi
înveselea inima, asigurându-L de credinþa ºi iubirea ei. Iosif din Arimatea
ºi Nicodim n-au adus darul lor de iubire lui Iisus cât a fost în viaþã. Cu
lacrimi amare, ei au adus miresmele ºi mirurile lor costisitoare pentru
trupul Lui rece, inconºtient. Femeile care au adus balsamuri la mormânt
518
au fãcut drumul zadarnic, deoarece El înviase. Dar Maria, revãrsându-ºi
iubirea asupra Mântuitorului în timp ce El era conºtient de devoþiunea
ei, L-a uns pentru înmormântare. ªi când a pãtruns în întunericul marii
Lui încercãri, El a luat cu Sine amintirea acelei fapte, o arvunã din
iubirea pe care urma sã o aibã pentru veºnicie de la cei mântuiþi ai Lui.
Mulþi oameni aduc morþilor daruri preþioase. Când se aflã lângã
trupul rece ºi tãcut, spun multe cuvinte de iubire. Duioºie, apreciere,
devotament, totul se dã cu belºug aceluia care nici nu vede, nici nu
aude. Dacã aceste cuvinte s-ar fi spus atunci când spiritul obosit avea
nevoie de ele, când urechea putea sã audã, iar inima putea sã simtã,
cât de preþioasã ar fi fost mireasma lor!
Maria nu cunoºtea deplina însemnãtate a faptei ei de iubire. Ea nu
putea sã rãspundã acuzatorilor ei. Nu putea sã explice pentru ce alesese
împrejurarea aceasta spre a-L unge pe Iisus. Duhul Sfânt fãcuse planul
ºi ea ascultase de îndemnurile Lui. Inspiraþia nu se pleacã sã dea lã-
muriri. Ca o prezenþã nevãzutã, vorbeºte minþii ºi sufletului ºi miºcã
inima la lucru. Ea se explicã singurã.
Christos i-a explicat Mariei însemnãtatea faptei ei ºi, prin aceasta, i-a
dat [560] mai mult decât primise. „Mi-a uns trupul mai dinainte”, a zis
El, „pentru îngropare.” Dupã cum vasul de alabastru fusese spart ºi
umpluse întreaga casã cu parfumul lui, tot aºa ºi Christos avea sã moarã,
trupul Sãu avea sã fie zdrobit; dar urma sã învie din mormânt ºi parfumul
vieþii Sale sã umple tot pãmântul. Christos „ne-a iubit ºi S-a dat pe Sine
pentru noi, ca un prinos ºi ca o jertfã de bun miros lui Dumnezeu”
(Efes. 5,2).
„Adevãrat vã spun”, a declarat Christos, „cã oriunde va fi propovã-
duitã Evanghelia aceasta, în toatã lumea se va istorisi ºi ce a fãcut

La ospãþul din casa lui Simon


femeia aceasta spre pomenirea ei.” Privind în viitor, Mântuitorul a vorbit
cu siguranþã despre Evanghelia Sa. Ea trebuia sã fie propovãduitã în
toatã lumea. ªi pânã acolo unde avea sã ajungã Evanghelia, darul Mariei
urma sã-ºi rãspândeascã parfumul ºi inimile sã fie binecuvântate prin
fapta ei spontanã. Împãrãþii urmau sã se ridice ºi sã cadã; numele mo-
narhilor ºi cuceritorilor aveau sã fie uitate; dar fapta acestei femei
urma sã fie imortalizatã pe paginile istoriei sacre. Pânã la sfârºitul
timpului, vasul de alabastru sfãrâmat va spune povestea iubirii ne-
mãrginite a lui Dumnezeu pentru un neam cãzut.
519
Fapta Mariei era în puternic contrast cu ceea ce Iuda era aproape
sã facã. Ce tãioasã învãþãturã ar fi putut sã dea Christos aceluia care
aruncase sãmânþa criticii ºi a gândurilor rele în mintea ucenicilor! Cu
câtã dreptate ar fi putut sã fie acuzat acuzatorul! Acela care citeºte
motivele fiecãrei inimi ºi înþelege fiecare faptã ar fi putut sã descopere
Christos, Lumina lumii

înaintea celor de la masã capitole întunecate din viaþa lui Iuda. Pretenþia
deºartã, pe care Iuda îºi întemeia cuvintele, putea sã fie demascatã;
deoarece, în loc de a simpatiza cu sãracii, el îi jefuia de sumele destinate
spre a fi ajutaþi, ar fi putut sã stârneascã indignarea oamenilor împotriva
lui pentru faptul cã înºela vãduva, orfanul ºi strãinul. Dar, dacã Christos
l-ar fi demascat pe Iuda, acesta ar fi putut fi considerat ca un motiv
pentru trãdarea lui. ªi cu toate cã ar fi fost acuzat de hoþie, Iuda ar fi
gãsit simpatie chiar ºi între ucenici. Mântuitorul nu l-a mustrat ºi în felul
acesta nu-i dãdea nici o scuzã pentru trãdare.
Dar privirea pe care Iisus a îndreptat-o spre Iuda l-a convins cã
Mântuitorul îi pãtrunsese fãþãrnicia ºi-i citise caracterul josnic ºi vrednic
de dispreþ. Prin aprecierea faptei Mariei, care fusese atât de aspru
condamnatã, Christos îl mustrase pe Iuda. Niciodatã mai înainte nu-l
mustrase direct. Mustrarea aceasta i-a înveninat inima. S-a hotãrât sã
se rãzbune. De la cinã a mers direct la [563] palatul marelui preot, unde
a gãsit consiliul întrunit, ºi s-a oferit sã le dea în mâini pe Iisus.
Preoþii nu mai puteau de bucurie. Aceºti conducãtori ai lui Israel
avuseserã privilegiul sã-L primeascã pe Christos ca Mântuitor al lor,
fãrã bani ºi fãrã platã. Dar refuzaserã darul preþios ce li se oferise în
spiritul cel mai duios ºi cu iubire constrângãtoare. Au refuzat sã
primeascã acea mântuire, care era mai valoroasã decât aurul, ºi L-au
cumpãrat pe Domnul lor cu treizeci de arginþi.
Iuda se lãsase stãpânit de avariþie, pânã când aceasta ajunsese sã
domine orice trãsãturã bunã a caracterului sãu. El era invidios pentru
darul adus lui Iisus. Inima lui ardea de invidie pentru cã Mântuitorul putea
sã primeascã un dar potrivit pentru monarhii pãmântului. El L-a trãdat pe
Domnul sãu pentru o sumã mult mai micã decât vasul de nard.
Ucenicii nu se asemãnau cu Iuda. Ei Îl iubeau pe Mântuitorul, dar
nu apreciau corect înaltul Sãu caracter. Dacã ºi-ar fi dat seama ce a
fãcut El pentru ei, ar fi înþeles cã nimic din ce era folosit pentru El nu
era risipit. Magii din Rãsãrit, care cunoºteau atât de puþin despre Iisus,
520
au dovedit o mai dreaptã apreciere a onoarei care I se cuvenea. Ei I-au
adus Mântuitorului daruri preþioase ºi s-au plecat cu respect înaintea
Lui, pe când El era doar un prunc înfãºat, într-o iesle.
Christos apreciazã faptele de amabilitate fãcute din toatã inima. De
câte ori cineva Îi fãcea un serviciu, El îl binecuvânta pe fãcãtor cu
generozitate cereascã. El nu refuza nici cea mai simplã floare culeasã
de mâna unui copil ºi oferitã Lui din iubire. Primea darurile copiilor ºi îi
binecuvânta pe dãtãtori, scriindu-le numele în cartea vieþii. În Scripturi
se aminteºte cã Maria L-a uns cu mir pe Iisus, ºi aceastã menþiune o
deosebeºte de celelalte Marii. Faptele de iubire ºi respect pentru Iisus
sunt o dovadã a credinþei în El ca Fiu al lui Dumnezeu. Iar Duhul Sfânt
menþioneazã între dovezile credincioºiei unei femei faþã de Christos:
„Sã fi spãlat picioarele sfinþilor, sã fi ajutat pe cei nenorociþi, sã fi dat
ajutor la orice faptã bun㔠(1 Tim. 5,10).
Christos a fost încântat vãzând dorinþa plinã de râvnã a Mariei de a
împlini voinþa Domnului ei. El a primit bogãþia afecþiunii curate, pe care
ucenicii Sãi nu o înþelegeau ºi nici nu voiau s-o înþeleagã. Dorinþa Mariei
de a face acest serviciu Domnului ei era mai valoroasã pentru Christos
decât toate balsamurile preþioase din lume, deoarece exprima aprecierea
ei faþã de Rãscumpãrãtorul lumii. Iubirea lui Christos era cea care o
constrângea. Frumuseþea neîntrecutã a caracterului lui Christos îi umplea
sufletul. Ungerea aceasta era un simbol al inimii dãruitorului. Era
arãtarea în afarã a unei iubiri hrãnite de izvoare cereºti pânã a ajuns sã
se reverse. [564]
Lucrarea Mariei era tocmai învãþãtura de care aveau nevoie ucenicii,
pentru a înþelege cã exprimarea iubirii lor faþã de El ar fi plãcut lui
Christos. El fusese totul pentru ei, ºi ei nu-ºi dãdeau seama cã în curând

La ospãþul din casa lui Simon


aveau sã fie lipsiþi de prezenþa Lui, cã în curând nu mai puteau sã-I
arate nici un semn al recunoºtinþei lor pentru iubirea Sa cea mare.
Singurãtatea lui Christos, care era despãrþit de curþile cereºti, trãind
viaþa de om, n-a fost niciodatã înþeleasã sau apreciatã de ucenici aºa
cum trebuia. Deseori, El era mâhnit pentru cã ucenicii Sãi nu-I dãdeau
ceea ce ar fi trebuit sã primeascã de la ei. El ºtia cã, dacã ei ar fi fost
sub influenþa îngerilor cereºti care Îl însoþeau, ar fi considerat cã nici
un dar nu este suficient pentru a mãrturisi afecþiunea inimii spirituale.
Abia mai târziu ºi-au dat seama cu adevãrat de multe lucruri pe
521
care le-ar fi putut face pentru Iisus, ca expresie a iubirii ºi recunoºtinþei
inimii lor, atunci când erau cu El. Când Iisus n-a mai fost cu ei ºi s-au
simþit cu adevãrat ca niºte oi fãrã pãstor, au început sã vadã cum ar fi
putut sã-I arate atenþii care ar fi adus bucurie inimii Lui. Nu o mai
judecau pe Maria, ci se judecau pe ei înºiºi. O, dacã ºi-ar fi putut lua
Christos, Lumina lumii

înapoi mustrãrile ºi faptul cã îi consideraserã pe sãraci ca fiind mai


vrednici de darul acesta decât Christos! Mustrarea aceasta au simþit-o
foarte tare atunci când au luat de pe cruce trupul zdrobit al Domnului
lor.
Aceastã lipsã se vede ºi în lumea noastrã de astãzi. Dar puþini
apreciazã ce înseamnã Christos pentru ei. Dacã ei ar aprecia, s-ar da
pe faþã iubirea cea mare a Mariei ºi nardul ar fi revãrsat cu îmbelºugare.
Nardul preþios n-ar fi socotit o risipã. Nimic nu ar fi socotit ca fiind
prea preþios spre a fi dat pentru Christos, nici o lepãdare de sine, nici un
sacrificiu de sine nu ar fi prea mare pentru a fi suportat pentru Numele
Lui.
Cuvintele spuse cu indignare: „Ce rost are risipa aceasta?” au adus
cu putere în faþa lui Christos sacrificiul cel mare care s-a fãcut vreodatã
– darul Sãu personal ca ispãºire pentru o lume pierdutã. Domnul voia
sã fie atât de darnic faþã de familia omeneascã, încât sã nu se poatã
spune cã El putea face mai mult. Dãruindu-L pe Iisus, Dumnezeu a dat
tot cerul. Din punct de vedere omenesc, o jertfã ca aceasta era o risipã
fãrã rost. Pentru felul omenesc de a judeca, întregul Plan de Mântuire
este o risipã de milã ºi de mijloace. Lepãdarea de sine ºi jertfa din toatã
inima ne întâmpinã pretutindeni. Pe drept cuvânt, oºtirea cereascã
priveºte cu uimire la familia omeneascã, ce refuzã sã fie înãlþatã ºi îm-
bogãþitã prin iubirea fãrã margini arãtatã în Christos. Pe bunã dreptate
ei ar putea sã strige: „Ce rost are aceastã risipã?”
Dar ispãºirea pentru o lume pierdutã trebuie sã fie totalã, îmbelºugatã
ºi [565] desãvârºitã. Dãruirea lui Christos era îndestulãtoare ca sã ajungã
la fiecare fiinþã creatã de Dumnezeu. Ea nu putea fi restrânsã, aºa ca
sã nu întreacã numãrul acelor care urmau sã primeascã Darul cel mare.
Nu toþi oamenii sunt mântuiþi; cu toate acestea, Planul de Mântuire nu
este o risipã, din cauzã cã nu sãvârºeºte tot ce a fost plãnuit cu dãrnicie
la iniþierea lui. Trebuia sã fie îndeajuns ºi încã sã mai rãmânã.
Simon, gazda, fusese influenþat de critica lui Iuda cu privire la darul
522
Mariei ºi era surprins de purtarea lui Iisus. Mândria lui fariseicã a fost
ofensatã. El ºtia cã mulþi dintre oaspeþii lui priveau la Christos cu
neîncredere ºi neplãcere. Simon a zis în inima sa: „Omul acesta, dacã
ar fi un prooroc, ar ºti cine ºi ce fel de femeie este aceea care se atinge
de El: cã este o pãcãtoasã”.
Vindecându-l pe Simon de leprã, Christos îl salvase de la o moarte
lentã. Dar acum Simon se îndoia cã Mântuitorul este profet. Pentru cã
Christos îi îngãduise acestei femei sã se apropie de El, pentru cã El nu
o îndepãrtase indignat cu piciorul, ca pe una ale cãrei pãcate erau prea
mari ca sã fie iertate, pentru cã El nu arãta cã-ªi dã seama de decãderea
ei, Simon era ispitit sã creadã cã El nu era profet. Iisus nu ºtia nimic
despre femeia aceasta care e aºa de îndrãzneaþã în manifestãrile ei,
gândea el, cãci altfel nu i-ar îngãdui sã-L atingã.
Dar tocmai neºtiinþa l-a fãcut pe Simon sã gândeascã astfel cu
privire la Dumnezeu ºi la Christos. El nu ºi-a dat seama cã Fiul lui
Dumnezeu trebuie sã Se poarte ca Dumnezeu, cu milã, duioºie ºi
îndurare. Cât despre Simon, el nu lua seama la gestul de pocãinþã al
Mariei. Faptul cã Maria a sãrutat picioarele lui Christos ºi le-a uns cu
nard era exasperant pentru inima lui împietritã. El credea cã, dacã ar fi
profet, Christos i-ar recunoaºte pe cei care sunt pãcãtoºi ºi i-ar mustra.
Gândul acesta nu a fost exprimat, dar Mântuitorul i-a rãspuns:
„’Simone, am sã-þi spun ceva… Un cãmãtar avea doi datornici: unul îi
era dator cu cinci sute de lei, iar celãlalt cu cincizeci. Fiindcã n-aveau
cu ce plãti, i-a iertat pe amândoi. Spune-Mi dar, care din ei îl va iubi mai
mult?’ Simon a rãspuns: ’Socotesc cã acela cãruia i-a iertat mai mult’.
Iisus i-a zis: ’Drept ai judecat’”.
Aºa cum a fãcut Natan cu David, Christos a ascuns acuzaþia Sa sub
vãlul unei parabole. El a lãsat în seama gazdei Sale rãspunderea de a-ºi

La ospãþul din casa lui Simon


pronunþa singur sentinþa. Simon o amãgise la pãcat pe femeia pe care
o dispreþuia acum. El îi fãcuse mult rãu. Cei doi datornici din parabolã
reprezentau pe Simon ºi pe femeie. Iisus nu voia sã dea învãþãtura cã
cele douã persoane trebuiau sã simtã grade diferite de obligaþie, [566]
deoarece fiecare datora o recunoºtinþã pe care niciodatã nu o putea
plãti. Dar Simon se credea mai drept decât Maria ºi Iisus dorea ca el
sã vadã într-adevãr cât de mare era vinovãþia lui. El voia sã-i arate cã
pãcatul lui era mai mare ca al ei, dupã cum datoria de cinci sute de lei
o întrecea pe aceea de cincizeci de lei.
523
Simon a început sã se vadã acum într-o nouã luminã. A vãzut cum
era privitã Maria de Acela care era mai mult decât un prooroc. A
vãzut cã Christos, cu pãtrunzãtori ochi profetici, citise inima ei plinã de
iubire ºi devoþiune. L-a cuprins ruºinea ºi el ºi-a dat seama cã se aflã
înaintea Unuia mai mare ca el.
Christos, Lumina lumii

„Am intrat în casa ta”, a zis Christos mai departe, „ºi nu Mi-ai dat
apã pentru spãlat picioarele”; dar cu lacrimi de pocãinþã, pornite din
iubire, Maria Mi-a spãlat picioarele ºi le-a ºters cu pãrul capului ei. „Tu
nu Mi-ai dat sãrutare; dar ea”, pe care tu o dispreþuieºti, „de când am
intrat, n-a încetat sã-Mi sãrute picioarele”. Christos a enumerat ocaziile
pe care le avusese Simon de a-ºi arãta iubirea pentru Domnul sãu ºi
aprecierea faþã de ceea ce fãcuse pentru el. Limpede, dar cu delicatã
amabilitate, Mântuitorul le-a arãtat ucenicilor cã inima Lui este rãnitã
atunci când copiii Sãi neglijeazã sã-I arate recunoºtinþã prin cuvinte ºi
fapte pornite din iubire.
Cercetãtorul inimilor citise motivele care o îndemnaserã pe Maria
la acest gest ºi a vãzut de asemenea spiritul care insuflase cuvintele lui
Simon. „Vezi tu pe femeia aceasta?” i-a zis El. Ea este o pãcãtoasã.
„Îþi spun: Pãcatele ei, care sunt multe, sunt iertate, cãci a iubit mult.
Dar cui i se iartã puþin, iubeºte puþin.”
Rãceala ºi neglijenþa lui Simon faþã de Mântuitorul arãtaserã cât de
puþin apreciase el harul pe care-l primise. Socotise cã Îl onora îndeajuns
pe Iisus invitându-L acasã. Acum s-a vãzut aºa cum era într-adevãr. El
credea cã citeºte în inima Oaspetelui sãu, dar Oaspetele îi citise inima.
ªi-a dat seama cât de adevãratã era judecata lui Christos despre el. Re-
ligia sa fusese o hainã de fariseism. El dispreþuise compãtimirea lui Iisus.
Nu-L recunoscuse ca reprezentant al lui Dumnezeu. Pe când Maria
era o pãcãtoasã iertatã, el era un pãcãtos neiertat. Legea asprã a drep-
tãþii, pe care dorise sã o impunã faþã de ea, îl condamna.
Simon era miºcat de bunãtatea lui Iisus, care nu l-a mustrat pe faþã
înaintea oaspeþilor. El nu fusese tratat aºa cum dorise sã fie tratatã
Maria. El a vãzut cã Iisus nu dorea sã expunã în faþa altora vinovãþia
sa, ci a cãutat ca, printr-o dreaptã expunere a cazului, sã-i convingã
mintea ºi, prin milã ºi bunãtate, sã-i înmoaie inima. O denunþare asprã
l-ar fi înãsprit pe Simon, împiedicându-l sã se pocãiascã, dar un
avertisment plin de rãbdare l-a convins [567] de greºealã. A vãzut
524
mãrimea datoriei pe care o avea faþã de Domnul sãu. Mândria i-a fost
umilitã, s-a pocãit, ºi mândrul fariseu a devenit un ucenic umil, gata de
sacrificiu.
Maria fusese privitã ca o mare pãcãtoasã, dar Iisus cunoºtea împre-
jurãrile care îi influenþaserã viaþa. Ar fi putut stinge orice scânteie de
nãdejde din sufletul ei, dar n-a fãcut aºa. El a fost Acela care a ridicat-o
din ruinã ºi disperare. De ºapte ori L-a auzit ea cum a certat demonii
care îi stãpâniserã inima ºi mintea. Ea auzise strigãtele Sale puternice
cãtre Tatãl pentru binele ei. ªtia cât de dezgustãtor este pãcatul pentru
curãþia Lui nepãtatã ºi, în puterea Lui, biruise.
În timp ce pentru ochiul omenesc cazul pãrea fãrã nãdejde, Christos
a vãzut în Maria capacitatea de a face binele. A vãzut pãrþile bune ale
caracterului ei. Prin Planul de Mântuire, se rânduiserã omenirii mari
posibilitãþi ºi în Maria acestea aveau sã fie realizate. Prin harul Sãu, ea
a devenit pãrtaºã la natura divinã. Aceea care fusese decãzutã ºi a
cãrei minte fusese o locuinþã a demonilor ajunsese foarte aproape de
Mântuitorul prin comuniune ºi slujire. Maria stãtea la picioarele lui Iisus
ºi învãþa de la El. Maria fusese aceea care turnase pe capul Lui mirul
de mare preþ ºi Îi spãlase picioarele cu lacrimile ei. Maria a stat alãturi de
cruce ºi L-a urmat la mormânt. Maria a fost prima la mormânt, dupã
înviere. Maria a fost prima care a adus vestea despre Mântuitorul înviat.
Iisus cunoaºte cazul fiecãrui om. Tu poate zici: „Sunt pãcãtos, foarte
pãcãtos”. Se poate sã fie aºa; dar cu cât eºti mai rãu, cu atât ai mai
mare nevoie de Iisus. El nu-i izgoneºte pe cei care plâng sau sunt întristaþi.
El nu spune nimãnui despre tainele inimii tale care vrei sã rãmânã
ascunse, ci invitã pe fiecare suflet tremurând sã prindã curaj. El iartã
din toatã inima pe toþi aceia care vin la El, cãutând iertare ºi îndreptare.

La ospãþul din casa lui Simon


Christos ar putea sã dea însãrcinare îngerilor cerului sã reverse cupele
mâniei Sale asupra lumii noastre, pentru a-i distruge pe aceia care Îl
urãsc pe Dumnezeu. El ar putea sã ºteargã punctul acesta negru din
universul Sãu. Dar nu face aceasta. El stã astãzi la altarul tãmâierii,
prezentând înaintea lui Dumnezeu rugãciunile acelora care doresc
ajutorul Sãu.
Aceia care cautã scãpare la El sunt înãlþaþi de Iisus mai presus de
acuzaþiile ºi de vorbirile de rãu ale oamenilor. Nici oamenii, nici îngerii
nu pot sã-i acuze. Christos îi face pãrtaºi de natura Sa dumnezeiascã ºi
525
umanã. Ei stau alãturi de marele Purtãtor de pãcate, în lumina care
strãluceºte de la tronul lui Dumnezeu. „Cine va ridica pârã împotriva
aleºilor lui Dumnezeu? Dumnezeu este Acela care-i socoteºte nepri-
hãniþi! Cine-i va osândi? Christos a murit. Ba mai mult, El a ºi înviat, stã
la dreapta lui Dumnezeu ºi mijloceºte pentru noi” (Rom. 8,33.34). [568]
CAPITOLUL 63

„ÎMPÃRATUL TÃU VINE”

„Dacã ai fi cunoscut ºi tu, mãcar în aceastã zi,


lucrurile care puteau sã-þi dea pacea!” ... El a vãzut
cã prin El cetatea ar fi putut sã fie vindecatã de
dureroasa ei boalã, ar fi fost eliberatã din sclavie ºi
ar fi fost întãritã... De pe zidurile ei, porumbelul
pãcii ar fi zburat la toate naþiunile. Ea ar fi fost
diadema plinã de slavã a lumii.

„SALTà DE VESELIE, fiica Sionului! Strigã de bucurie, fiica


Ierusalimului! Iatã cã Împãratul tãu vine la tine; El este neprihãnit ºi
biruitor, smerit ºi cãlare pe un mãgar, pe un mânz, pe mânzul unei
mãgãriþe” (Zah. 9,9).
Cu cinci sute de ani înainte de naºterea lui Christos, profetul Zaharia
a prevestit prin cuvintele de mai sus venirea Împãratului lui Israel.
Profeþia aceasta urma sã se împlineascã acum. Acela care atâta vreme
refuzase onorurile regale venea acum la Ierusalim, ca moºtenitor fãgãduit
al tronului lui David.
În ziua întâi a sãptãmânii, ªi-a fãcut intrarea triumfalã în Ierusalim.
Mulþimile care alergaserã sã-L vadã la Betania Îl însoþeau acum, dori-
toare sã fie martore la primirea Lui. Mulþi oameni erau pe drum cãtre
oraº, pentru a serba acolo Paºtele; ºi aceºtia s-au alãturat mulþimii
care Îl însoþea pe Iisus. Întreaga naturã pãrea cã se bucurã. Copacii
erau îmbrãcaþi în verdeaþã, iar florile lor rãspândeau în aer un parfum
delicat. O viaþã ºi o bucurie nouã îi însufleþeau pe oameni. Nãdejdea
526 noului regat rãsãrea iarãºi.
Având de gând sã meargã la Ierusalim cãlare, Iisus îi trimise pe doi
dintre ucenicii Sãi sã aducã o mãgãriþã cu mânzul ei. La naºtere, Mân-
Capitolul acesta se bazeazã pe cele relatate în Matei 21,1-11; Marcu 11,1-10;
Luca 19,29-44; Ioan 12,12-19.
tuitorul a avut nevoie de gãzduirea strãinilor. Staulul în care dormea era
un loc de odihnã care nu-I aparþinea. Cu toate cã vieþuitoarele de pe
miile de dealuri sunt ale Lui, acum depindea de bunãtatea unui strãin ca
sã aibã un animal pe [569] care sã intre în Ierusalim ca împãrat. Dar din
nou s-a descoperit dumnezeirea Lui pânã ºi în îndrumãrile amãnunþite
date ucenicilor pentru aceastã cãlãtorie. Dupã cum El a spus mai
dinainte, cererea: „Domnul are trebuinþã de ei” a fost împlinitã imediat.
Iisus a ales sã foloseascã mânzul pe care nimeni nu cãlãrise. Ucenicii,
plini de voie bunã ºi entuziasm, ºi-au aºezat hainele pe mânz ºi L-au
aºezat apoi pe el pe Învãþãtorul lor. Pânã aici, Iisus umblase totdeauna
pe jos ºi ucenicii s-au mirat la început cã El a ales sã meargã cãlare.
Dar în inima lor s-a aprins nãdejdea, aducând plãcutul gând cã El era
gata sã intre în capitalã, sã Se proclame împãrat ºi sã-ªi exercite puterea
Sa împãrãteascã. În timp ce mergeau sã-ºi îndeplineascã misiunea, ei
le-au împãrtãºit prietenilor lui Iisus aºteptãrile lor strãlucitoare; agitaþia
s-a întins în toate pãrþile, ridicând aºteptãrile poporului pânã la culmea
cea mai înaltã.
Christos a urmat obiceiul iudeilor în ce priveºte intrarea împãrãteascã.
Animalul pe care cãlãrea era acela pe care cãlãreau regii lui Israel, iar
profeþia prevestise cã în felul acesta trebuia sã vinã ºi Mesia în Împãrãþia
Sa. De-abia S-a aºezat pe mânz ºi un puternic strigãt de triumf a umplut
aerul. Cei din mulþime Îl onorau ca pe Mesia, Împãratul lor. De astã
datã, Iisus a primit omagiul pe care nu-l îngãduise niciodatã mai înainte,
iar ucenicii au vãzut în aceasta o dovadã cã fericita lor nãdejde urma
sã se împlineascã ºi Îl vor vedea aºezat pe tron. Oamenii din mulþime „Împãratul tãu vine”
erau convinºi cã ceasul eliberãrii lor este aproape. În imaginaþie, vedeau
oºtirile romane izgonite din Ierusalim ºi Israel ajuns din nou o naþiune
independentã. Toþi erau fericiþi ºi emoþionaþi; oamenii se întreceau unii
cu alþii sã-I aducã cinstire. Ei nu puteau sã desfãºoare o pompã ºi o
splendoare exterioarã, dar I s-au închinat cu inimi fericite. Nu erau în
stare sã-I aducã daruri preþioase, dar ºi-au întins hainele pe drum ca un
covor în calea Lui ºi au presãrat drumul cu ramuri înfrunzite de mãslin
527
ºi palmier. Ei nu puteau sã aºeze în fruntea procesiunii steaguri împã-
rãteºti, dar au tãiat ramuri bogate din palmieri, emblema biruinþei naturii,
ºi le-au fluturat prin aer, scoþând aclamaþii ºi osanale puternice.
Pe mãsurã ce înaintau, mulþimea creºtea continuu datoritã acelora
care auziserã despre venirea lui Iisus ºi se grãbeau sã se alãture proce-
Christos, Lumina lumii

siunii. Privitorii se amestecau mereu prin mulþime, întrebând: Cine este


Acesta? Ce înseamnã frãmântarea aceasta? Auziserã toþi de Iisus ºi-L
aºteptau sã Se urce la Ierusalim; dar ºtiau cã înainte El descurajase
orice încercare de a fi aºezat pe tron ºi erau foarte miraþi aflând cã El
era acesta. Se întrebau ce ar fi putut sã dea naºtere la o astfel de
schimbare în El, care declarase cã Împãrãþia Lui nu era din lumea
aceasta. [570]
Întrebãrile lor au fost aduse la tãcere de un strigãt de biruinþã.
Mulþimea nerãbdãtoare l-a repetat de câteva ori; apoi, oamenii din
depãrtare au prins acest strigãt ºi au fãcut sã rãsune dealurile ºi vãile
vecine de glasurile lor. În clipa aceasta, s-au adãugat procesiunii ºi
mulþimile din Ierusalim. Din sumedenia de oameni adunaþi pentru a lua
parte la sãrbãtorile Paºtelor, mii de oameni au mers sã-L întâmpine pe
Iisus. Ei L-au salutat fluturând ramuri de palmier ºi cu explozii de cântece
sfinte. La templu, preoþii sunau din trâmbiþã pentru serviciul de searã,
dar numai câþiva oameni au rãspuns ºi conducãtorii au zis alarmaþi unii
cãtre alþii: „Iatã, lumea s-a dus dupã El”.
Niciodatã mai înainte, în viaþa pãmânteascã, Iisus nu îngãduise o
astfel de demonstraþie. El prevãzuse amãnunþit urmãrile. Aceasta urma
sã-L ducã la cruce. Dar scopul Sãu era sã Se prezinte în felul acesta
ca Rãscumpãrãtor înaintea mulþimii. El dorea sã atragã atenþia la
sacrificiul care urma sã încoroneze lucrarea Sa pentru o lume cãzutã.
În timp ce oamenii erau adunaþi la Ierusalim sã sãrbãtoreascã Paºtele,
El, Mielul antitipic, S-a oferit de bunãvoie ca jertfã. Avea sã fie necesar
ca biserica Sa din toate vremurile urmãtoare sã facã din moartea Lui
pentru pãcatele lumii un subiect profund de studiu ºi cugetare. Fiecare
fapt în legãturã cu aceasta avea sã fie verificat, aºa încât sã nu rãmânã
nici o îndoialã. Era necesar, prin urmare, ca ochii tuturor oamenilor sã
fie îndreptaþi cãtre El; evenimentele care au precedat jertfa Lui cea
mare trebuiau sã fie de aºa naturã, încât sã atragã atenþia în mod direct
asupra jertfei Lui. Dupã o demonstraþie ca aceea care a însoþit intrarea
528
Sa în Ierusalim, toþi ochii aveau sã urmãreascã înaintarea Lui grabnicã
spre scena finalã.
Evenimentele legate de aceastã cãlãtorie triumfalã urmau sã fie
subiectul oricãrei discuþii ºi urmau sã-L aducã pe Christos în faþa oricãrei
minþi. Dupã rãstignirea Sa, mulþi urmau sã-ºi reaminteascã evenimentele
acestea în legãturã cu judecata ºi moartea Lui. Ei aveau sã fie conduºi
în felul acesta sã cerceteze profeþiile ºi sã ajungã la convingerea cã
Iisus este Mesia; ºi în toate þãrile trebuia sã creascã numãrul celor ve-
niþi la credinþã.
În aceastã unicã scenã de triumf din viaþa Sa pãmânteascã, Mân-
tuitorul ar fi putut sã aparã escortat de îngeri cereºti ºi sã fie anunþat de
trâmbiþa lui Dumnezeu; dar o asemenea demonstraþie ar fi fost contrarã
scopului lucrãrii Sale, contrarã legii care-I cârmuise viaþa. A rãmas
credincios poziþiei umile pe care o primise de bunãvoie. Trebuia sã
poarte povara naturii omeneºti pânã când viaþa Sa avea sã fie datã
pentru viaþa lumii.
Ziua aceasta, care li s-a pãrut ucenicilor ziua de culme a vieþii lor, ar
fi fost umbritã de nori întunecoºi, dacã ei ar fi ºtiut cã aceastã scenã de
bucurie era numai un preludiu al suferinþei ºi morþii Învãþãtorului lor. Cu
toate cã El le vorbise adesea despre [571] jertfa Sa ca despre ceva
sigur ºi inevitabil, totuºi, în voiosul triumf de faþã, uitaserã cuvintele Lui
triste ºi aºteptau sã vadã domnia Lui prosperã pe tronul lui David.
Grupe noi se adãugau mereu ºi, cu puþine excepþii, toþi cei care se
alãturau se aprindeau de însufleþirea acelui moment ºi ajutau la sporirea
osanalelor, care fãceau sã rãsune ecoul neîncetat de la un deal la altul
ºi de la o vale la alta. Mereu rãsunau strigãte: „Osana, Fiul lui David!
Binecuvântat este cel ce vine în Numele Domnului! Osana în cerurile
preaînalte!”
Niciodatã nu vãzuse lumea o scenã triumfalã ca aceasta. Ea nu
„Împãratul tãu vine”
semãna cu cele ale cuceritorilor vestiþi ai lumii. În scena aceasta, nu se
vedea convoiul prizonierilor plângând, ca trofee împãrãteºti. Dar în jurul
Mântuitorului erau trofeele glorioase ale activitãþii Sale pline de iubire
pentru omul pãcãtos. Se gãseau acolo robii pe care îi eliberase de sub
puterea lui Satana, lãudându-L acum pe Dumnezeu pentru eliberarea
lor. Orbii cãrora le dãduse vederea se gãseau în frunte ºi deschideau
drumul. Muþii a cãror limbã El o eliberase strigau osanale cu cea mai
529
mare putere, ologii pe care îi vindecase sãltau de bucurie ºi erau cei
mai grabnici sã rupã ramuri de palmier ºi sã le fluture înaintea
Mântuitorului. Vãduvele ºi orfanii preamãreau Numele lui Iisus pentru
faptele Lui pline de milã faþã de ei. Leproºii pe care îi curãþise întindeau
hainele lor nepãtate în cale ºi Îl preamãreau ca pe Împãratul slavei.
Christos, Lumina lumii

Aceia pe care glasul Lui îi trezise din somnul morþii se gãseau în mulþime.
Lazãr, al cãrui trup vãzuse stricãciunea în mormânt, dar care acum se
bucura de deplina putere a vârstei sale, era cel care mâna animalul pe
care cãlãrea Mântuitorul.
Mulþi farisei erau martori la scenã ºi, arzând de invidie ºi rãutate,
cãutau sã întoarcã în altã direcþie curentul sentimentelor poporului.
Folosindu-ºi toatã autoritatea, au încercat sã aducã la tãcere poporul;
dar apelurile ºi ameninþãrile lor fãceau numai sã creascã entuziasmul.
Se temeau cã mulþimea aceasta, prin tãria numãrului ei, Îl va face pe
Christos rege. Cu o ultimã încercare, s-au îmbulzit în mulþimea unde
era Mântuitorul ºi L-au oprit, folosind cuvinte de mustrare ºi ameninþare:
„Învãþãtorule, ceartã-Þi ucenicii”.Ei susþineau cã demonstraþiile zgo-
motoase de felul acesta erau ilegale ºi cã nu erau îngãduite de autoritãþi.
Dar au fost aduºi la tãcere de rãspunsul lui Iisus: „Vã spun cã, dacã
vor tãcea ei, pietrele vor striga”. Scena aceasta de triumf era rânduitã
chiar de Dumnezeu. Ea fusese vestitã mai dinainte de profet, ºi omul
nu putea sã înlãture planul lui Dumnezeu. Dacã oamenii nu ar fi fost în
stare sã împlineascã planul Sãu, El ar fi dat glas pietrelor neînsufleþite,
care L-ar fi salutat pe Fiul Sãu cu aclamaþii de laudã. În timp ce fariseii
[572] se retrãgeau amuþiþi, sute de glasuri începurã sã repete cuvintele
lui Zaharia: „Saltã de veselie, fiica Sionului! Strigã de bucurie, fiica
Ierusalimului! Iatã cã Împãratul tãu vine la tine; El este neprihãnit ºi
biruitor, smerit ºi cãlare pe un mãgar, pe un mânz, pe mânzul unei
mãgãriþe”.
Când procesiunea a atins culmea dealului ºi urma sã coboare spre
cetate, Iisus S-a oprit ºi, împreunã cu El, toatã mulþimea. În faþa lor se
întindea Ierusalimul în toatã slava lui, scãldat acum în lumina soarelui
spre apus. Templul atrãgea toate privirile. În maiestuoasã grandoare
se înãlþa pe deasupra tuturor clãdirilor, ca arãtând spre cer ºi îndrep-
tându-i pe oameni cãtre singurul Dumnezeu viu ºi adevãrat. Multã vreme
templul a fost mândria ºi slava naþiunii iudaice. ªi romanii se mândreau
530
cu mãreþia lui. Un rege aºezat de romani se unise cu iudeii pentru a-l
reclãdi ºi înfrumuseþa, iar împãratul Romei îl îmbogãþise cu daruri. Soli-
ditatea, bogãþia ºi mãreþia lui fãcuserã din el una dintre minunile lumii.
În timp ce soarele aproape de apus colora cerul în auriu, slava lui
strãlucitoare lumina marmura albã a zidurilor templului ºi scânteia pe
capitelurile aurite ale coloanelor lui. De pe creasta dealului, unde stãteau
Iisus ºi cei ce-L urmau, templul avea înfãþiºarea unei clãdiri masive de
zãpadã, împodobitã cu acoperiºuri ascuþite de aur. La intrarea templului
era o viþã-de-vie din aur ºi argint, cu frunze verzi ºi ciorchini masivi de
struguri, executatã de artiºtii cei mai iscusiþi. Lucrarea aceasta repre-
zenta pe Israel ca pe o viþã roditoare. Aurul, argintul ºi verdele viu erau
combinate cu un gust rar ºi cu aleasã îndemânare; aºa cum se rãsucea
graþios în jurul coloanelor albe ºi strãlucitoare, agãþându-se cu cârcei
scânteietori de ornamentele de aur, absorbea splendoarea soarelui în
apus, strãlucind ca de o slavã împrumutatã din cer.
Iisus priveºte scena ºi marea mulþime îºi opreºte strigãtele, înmãr-
muritã de neaºteptata priveliºte plinã de frumuseþe. Toate privirile se
îndreptau cãtre Mântuitorul, aºteptând sã vadã pe faþa Lui admiraþia
pe care o simþeau ei. Dar, în loc de aceasta, ei observau un nor de în-
tristare. Sunt surprinºi ºi dezamãgiþi sã-I vadã ochii plini de lacrimi ºi
trupul clãtinându-se într-o parte ºi alta, ca un copac înaintea furtunii, în
timp ce un vaiet de groazã scapã de pe buzele Lui tremurânde, ca ºi
cum ar fi pornit din adâncul inimii Sale zdrobite. Ce priveliºte aveau de
vãzut îngerii! Comandantul lor într-o agonie de lacrimi! Ce priveliºte
era aceasta pentru mulþimea voioasã, care, cu strigãte de biruinþã ºi
fluturând ramuri de finic, Îl însoþea spre cetatea mãreaþã, unde spera
din toatã inima cã El e gata sã ia tronul! Iisus plânsese la mormântul lui
Lazãr din [575] durere dumnezeiascã faþã de suferinþa omeneascã. Dar
aceastã bruscã întristare era ca o notã de jale într-un mãreþ cor triumfal.
„Împãratul tãu vine”
În mijlocul unei scene de bucurie, când toþi Îi aduceau închinare,
Împãratul lui Israel era în lacrimi; nu lacrimi tãcute de bucurie, ci lacrimi
ºi suspine de mare suferinþã, ce nu puteau fi stãpânite. Mulþimea a fost
cuprinsã îndatã de tristeþe. Aclamaþiile au amuþit. Mulþi plângeau de
milã în faþa unei dureri pe care nu o puteau înþelege.
Lacrimile lui Iisus nu curgeau din cauza suferinþei Sale viitoare. Chiar
în faþa Sa se afla Ghetsemani, unde curând urma sã-L acopere groaza
531
unui mare întuneric. Se mai vedea de acolo ºi poarta oilor, prin care
fuseserã conduse timp de veacuri animalele pentru jertfe. În curând
trebuia sã se deschidã poarta aceasta pentru El, marele Antitip; cãtre
jertfa Lui pentru pãcatele lumii þintiserã toate aceste jertfe. Alãturi se
afla Golgota, locul apropiatei Sale agonii. ªi totuºi Rãscumpãrãtorul
Christos, Lumina lumii

plângea ºi suspina în chinuri sufleteºti nu pentru cã acestea Îi aminteau


de moartea Sa cruntã. Durerea Lui nu era egoistã. Gândul agoniei Sale
nu intimida sufletul acela nobil ºi gata sã Se jertfeascã. Priveliºtea
Ierusalimului era aceea care a strãpuns inima lui Iisus – Ierusalimul
care Îl lepãdase pe Fiul lui Dumnezeu ºi batjocorise iubirea Lui, care
refuzase sã fie convins de minunile Lui puternice ºi se pregãtea sã-I ia
viaþa. A vãzut ce era cetatea aceasta în vinovãþia ei de a-L lepãda pe
Rãscumpãrãtorul ºi ce ar fi putut sã fie, dacã L-ar fi primit pe Acela
care era singurul în stare sã-i vindece rana. El venise sã o mântuiascã;
cum putea sã o pãrãseascã?
Israeliþii fuseserã o naþiune privilegiatã; Dumnezeu fãcuse din templul
lor locuinþa Sa; Sionul era „frumoasa înãlþime, bucuria întregului pãmânt”
(Ps. 48,2). Acolo se afla templul care de mai bine de o mie de ani stã-
tea ca o dovadã a purtãrii de grijã ºi a iubirii duioase a lui Christos, care
Se îngrijise de ei aºa cum se îngrijeºte un tatã de singurul sãu copil. În
templul acesta îºi rostiserã profeþii solemnele lor avertismente. Acolo,
parfumul frumos mirositor al tãmâiei se ridicase spre Dumnezeu din
cãdelniþele de aur, amestecându-se cu rugãciunile credincioºilor. Acolo
cursese sângele animalelor ca un simbol al sângelui ispãºitor al lui
Christos. Acolo, deasupra capacului ispãºirii din Sfânta Sfintelor, se
manifestase slava lui Dumnezeu. Acolo slujiserã preoþii ºi, timp de
secole, se perindase strãlucirea simbolurilor ºi ceremoniilor. Dar toate
acestea trebuiau sã se sfârºeascã.
Iisus ªi-a ridicat mâna – care de atâtea ori îi binecuvântase pe bolnavi
ºi suferinzi – ºi, îndreptând-o cãtre cetatea blestematã, exclamã cu
glasul frânt de durere: „Dacã ai fi cunoscut ºi tu, mãcar în aceastã zi,
lucrurile care puteau sã-þi dea pacea!” Aici Mântuitorul S-a oprit ºi a
lãsat nerostit viitorul pe care l-ar fi avut Ierusalimul, [576] dacã ar fi
primit ajutorul pe care Dumnezeu dorea sã i-l dea – darul Fiului Sãu
iubit. Dacã ar fi cunoscut ceea ce avusese privilegiul sã cunoascã ºi ar
fi luat seama la lumina pe care i-o trimisese Cerul, cetatea ar fi putut sã
532
rãmânã în picioare, în mândria prosperitãþii, împãrãteasa naþiunilor, liberã
în puterea datã de Dumnezeu. La porþile sale, n-ar fi stat ostaºi înarmaþi
ºi nici steaguri romane n-ar fi fluturat pe zidurile sale. Soarta fericitã
care ar fi binecuvântat Ierusalimul, dacã L-ar fi primit pe Rãscumpã-
rãtorul lui, s-a înãlþat în faþa Fiului lui Dumnezeu. El a vãzut cã prin El
cetatea ar fi putut sã fie vindecatã de dureroasa ei boalã, ar fi fost eli-
beratã din sclavie ºi ar fi fost întãritã ca o puternicã metropolã a pã-
mântului. De pe zidurile ei, porumbelul pãcii ar fi zburat la toate naþiunile.
Ea ar fi fost diadema plinã de slavã a lumii.
Dar tabloul strãlucit a ceea ce ar fi putut sã fie Ierusalimul a dispãrut
dinaintea Mântuitorului. El κi dã seama cã cetatea este sub jugul ro-
man, purtând mânia lui Dumnezeu, blestematã sã primeascã pedeapsa
unei drepte judecãþi. El reluã firul întrerupt al plângerii Sale: „Dar acum,
ele sunt ascunse de ochii tãi. Vor veni peste tine zile, când vrãjmaºii tãi
te vor înconjura cu ºanþuri, te vor împresura ºi te vor strânge din toate
pãrþile; te vor face una cu pãmântul, pe tine ºi pe copiii tãi din mijlocul
tãu; ºi nu vor lãsa din tine piatrã pe piatrã, pentru cã n-ai cunoscut
vremea când ai fost cercetatã”.
Christos venise sã salveze Ierusalimul ºi pe copiii lui; dar mândria
fariseicã, fãþãrnicia, gelozia ºi rãutatea Îl împiedicaserã sã-ªi împlineascã
planul. Iisus cunoºtea grozava rãsplãtire care urma sã vinã asupra cetãþii
blestemate. A vãzut Ierusalimul înconjurat de oºti, pe locuitorii asediaþi,
constrânºi la foamete ºi moarte, mamele hrãnindu-se cu corpurile moarte
ale propriilor copii ºi atât pãrinþii, cât ºi copiii smulgându-ºi unii altora
ultima bucãþicã de mâncare, pentru cã iubirea naturalã fusese distrusã
în chinurile îngrozitoare ale foamei. A vãzut cã încãpãþânarea iudeilor,
dupã cum se manifesta în lepãdarea mântuirii venite de la El, urma sã-i
facã sã refuze sã se supunã armatelor nãvãlitoare. A vãzut Calvarul,
pe care trebuia sã fie înãlþat, plin de cruci ca o pãdure deasã. I-a vãzut
„Împãratul tãu vine”
pe locuitorii nelegiuiþi suferind tortura pe roatã ºi pe cruce, palatele
frumoase distruse, templul ruinat ºi, din zidurile masive, nici o piatrã
rãmasã peste alta, în timp ce cetatea avea sã fie aratã ca un ogor. Pe
bunã dreptate Mântuitorul putea sã plângã disperat, privind la scena
aceea îngrozitoare.
Ierusalimul fusese copilul grijii Sale ºi, dupã cum un pãrinte duios
plânge pentru un fiu rãtãcit, tot astfel ºi Iisus plângea pentru cetatea
533
iubitã. Cum [577] aº putea sã te pãrãsesc? Cum aº putea sã te las
pradã pieirii? Cum aº putea sã te las sã umpli paharul nedreptãþii? Un
singur suflet este aºa de valoros, încât, în comparaþie cu el, lumile se
afundã fãrã însemnãtate; dar aici urma sã se piardã o întreagã naþiune.
Când soarele care se grãbea sã apunã avea sã coboare pe cer, ascun-
Christos, Lumina lumii

zându-se vederii, ziua de har a Ierusalimului era sfârºitã. Când proce-


siunea se oprise pe culmea Muntelui Mãslinilor, încã nu era prea târziu
ca Ierusalimul sã se pocãiascã. Îngerul harului îºi strângea atunci aripile,
ca sã coboare de pe tronul de aur ºi sã dea loc dreptãþii ºi judecãþii care
se grãbea. Dar cuprinzãtoarea inimã a iubirii lui Christos încã s-a mai
rugat pentru Ierusalimul care luase în râs îndurãrile Sale, dispreþuise
avertismentele Sale ºi era gata sã-ºi moaie mâinile în sângele Sãu.
Dacã Ierusalimul ar fi vrut sã se pocãiascã, încã nu era prea târziu. În
timp ce ultimele raze ale soarelui în apus întârziau asupra templului,
turnului ºi vârfului acoperiºului, nu se mai gãsea oare vreun înger bun
care sã-l conducã la iubirea Mântuitorului ºi sã îndepãrteze blestemul
de la el? Frumoasã ºi nelegiuitã cetate, care omorâse cu pietre pe
profeþi, care lepãdase pe Fiul lui Dumnezeu, care se lega singurã prin
nepocãinþa ei în lanþurile sclaviei – ziua îndurãrii pentru ea aproape
trecuse!
Totuºi Spiritul lui Dumnezeu vorbeºte iarãºi Ierusalimului. Înainte
ca ziua sã treacã, se aduce o nouã dovadã pentru Christos. Glasul
martorilor se înalþã, rãspunzând la o chemare din trecutul profetic. Dacã
Ierusalimul va auzi chemarea, dacã Îl va primi pe Mântuitorul care
intrã pe porþile lui, el poate încã sã mai fie salvat.
Se raporteazã conducãtorilor Ierusalimului cã Iisus Se apropie de
oraº cu o mare mulþime de oameni. Dar ei n-au nici un cuvânt de bun
venit pentru Fiul lui Dumnezeu. Plini de teamã, ei ies sã-L întâmpine,
sperând sã împrãºtie mulþimea. Când procesiunea era gata sã coboare
de pe Muntele Mãslinilor, este întâmpinatã de conducãtori. Ei cerceteazã
cauza acestei bucurii zgomotoase. Când întreabã: „Cine este Acesta?”,
ucenicii rãspund la aceastã întrebare plini de duhul inspiraþiei. În cuvinte
elocvente, ei repetã profeþiile despre Christos:
Adam vã va spune: El este sãmânþa femeii care trebuia sã sfãrâme
capul ºarpelui.
Întrebaþi pe Avraam, ºi el vã va spune: Este „Melhisedec, Împãratul
Salemului”, Împãratul pãcii (Gen. 14,18).
534
Iacov vã va spune: El este Silo din seminþia lui Iuda.
Isaia vã va spune: „Emanuel”, „Minunat, Sfetnic, Dumnezeu tare;
Pãrintele veºniciilor, Domn al pãcii” (Is. 7,14; 9,6).
Ieremia vã va spune: Odrasla lui David, „Domnul, Neprihãnirea
noastr㔠(Ier. 23,6). [578]
Daniel vã va spune: El este Mesia.
Osea vã va spune: El este „Domnul oºtirilor; Numele Lui este
Domnul” (Osea 12,5).
Ioan Botezãtorul vã va spune: El este „Mielul lui Dumnezeu, care
ridicã pãcatul lumii” (Ioan 1,29).
Marele Iehova a proclamat de pe tronul Lui: „Acesta este Fiul Meu
preaiubit” (Mat. 3,17).
Noi, ucenicii Lui, declarãm: „Acesta este Iisus, Mesia, Domnul vieþii,
Rãscumpãrãtorul lumii”.
Iar domnul puterilor întunericului Îl recunoaºte, zicând: „ªtiu cine
eºti, Sfântul lui Dumnezeu” (Marcu 1,24). [579]

„Împãratul tãu vine”

535
CAPITOLUL 64

UN POPOR BLESTEMAT

În fiecare generaþie li s-a dat oamenilor ziua lor


de luminã ºi privilegiu. Un timp de probã în care
puteau sã se împace cu Dumnezeu. Dar harul
acesta are un hotar. Harul poate sã stãruie ani de
zile ºi totuºi sã fie dispreþuit ºi lepãdat; dar vine un
timp când harul face ultimul apel. Inima ajunge atât
de împietritã, încât înceteazã sã mai rãspundã
Duhului lui Dumnezeu. Atunci, glasul plãcut
ºi atrãgãtor înceteazã.

INTRAREA TRIUMFALÃ A LUI IISUS în Ierusalim era o slabã


preînchipuire a venirii Sale pe norii cerului, cu putere ºi slavã, în mijlocul
triumfului îngerilor ºi al bucuriei sfinþilor. Atunci se vor împlini cuvintele
lui Iisus cãtre preoþi ºi farisei: „De acum încolo nu Mã veþi mai vedea,
pânã când veþi zice: ’Binecuvântat este Cel ce vine în Numele
Domnului!’” (Mat. 23,39). Lui Zaharia i se arãtase în viziune profeticã
ziua aceea de triumf final: el mai vãzuse ºi soarta blestematã a celor
care aveau sã-L respingã pe Christos la prima Lui venire. „κi vor întoarce
privirile spre Mine, pe care L-au strãpuns. Îl vor plânge, cum plânge
cineva pe singurul sãu fiu, ºi-L vor plânge amarnic, cum plânge cineva
pe întâiul sãu nãscut” (Zah. 12,10). Scena aceasta a prevãzut-o Christos
atunci când Se uita la cetate ºi plângea pentru ea. În ruina trecãtoare a
Ierusalimului, El a vãzut distrugerea finalã a poporului vinovat de sângele
536 Fiului lui Dumnezeu.
Ucenicii au vãzut ura iudeilor faþã de Christos, dar nu-ºi dãdeau seama
pânã unde va duce aceasta. Ei nu înþelegeau încã adevãrata stare a lui

Capitolul acesta se bazeazã pe cele relatate în Marcu 11,11-14.20.21; Matei 21,17-19.


Israel ºi nici pedeapsa care avea sã cadã asupra Ierusalimului. Lucrul
acesta le-a fost fãcut cunoscut de Christos printr-o pildã vie.
Ultimul apel cãtre Ierusalim fusese zadarnic. Preoþii ºi conducãtorii
auziserã glasul profetic al trecutului repetat de mulþime, ca rãspuns la
întrebarea: „Cine este Acesta?”, dar ei nu-l primiserã ca pe [580] un
glas al Inspiraþiei. Mâniaþi ºi surprinºi, au încercat sã aducã poporul la
tãcere. În mulþime se gãseau slujbaºi romani, faþã de care vrãjmaºii L-au
denunþat pe Iisus ca fiind conducãtorul rãscoalei. Ei susþineau cã El
este gata sã ia în stãpânire templul ºi sã domneascã aici ca împãrat în
Ierusalim.
Dar vocea liniºtitã a lui Iisus a fãcut sã tacã pentru un moment
mulþimea zgomotoasã, atunci când a declarat iarãºi cã nu a venit sã
întemeieze o împãrãþie pãmânteascã; El urma sã Se înalþe curând la
Tatãl Sãu ºi acuzatorii Lui nu aveau sã-L mai vadã pânã la revenirea
Sa în slavã. Atunci, prea târziu ca sã mai fie salvaþi, ei Îl vor recunoaºte.
Christos a spus aceste cuvinte cu tristeþe ºi cu o deosebitã putere. Sluj-
baºii romani au fost reduºi la tãcere ºi convinºi. Inima lor, deºi strãinã
de influenþa divinã, era miºcatã cum nu mai fusese niciodatã. Pe faþa
liniºtitã ºi solemnã a lui Iisus ei au citit iubire, bunãvoinþã ºi o liniºtitã
demnitate. Au fost cuprinºi de o simpatie pe care n-o înþelegeau. În loc
sã-L aresteze pe Iisus, erau mai degrabã înclinaþi sã I se închine. În-
torcându-se cãtre preoþi ºi conducãtori, i-au acuzat cã ei produc tulbu-
rãrile. Mânioºi ºi înfrânþi, conducãtorii s-au îndreptat atunci cãtre oameni
cu plângerile lor ºi au început sã se certe între ei plini de furie.
Între timp, Christos a trecut neobservat spre templu. Aici totul era Un popor blestemat
liniºtit, deoarece cele întâmplate pe Muntele Mãslinilor îi atrãseserã pe
oameni acolo. Un scurt timp Iisus a rãmas la templu, privind la el cu
ochi întristaþi. Apoi S-a retras cu ucenicii ºi a revenit la Betania. Când
oamenii L-au cãutat ca sã-L aºeze pe tron, nu L-au gãsit.
Iisus a petrecut toatã noaptea în rugãciune, iar dimineaþa a venit
iarãºi la templu. În drum, a trecut pe lângã o livadã de smochini. Îi era
537
foame ºi, zãrind de departe un smochin care avea frunze, a venit sã
vadã poate va gãsi ceva în el. S-a apropiat de el, dar nu a gãsit decât
frunze, cãci nu era „vremea smochinelor”.
Nu era încã vremea smochinelor coapte, afarã de anumite localitãþi;
ºi despre unele podiºuri din jurul Ierusalimului se putea spune pe drept
Christos, Lumina lumii

„n-a venit încã vremea smochinelor”. Dar, în livada la care a venit


Iisus, un pom pãrea sã fie înaintea celorlalþi. El era deja acoperit cu
frunze. Specificul smochinului este cã apar mai întâi fructele ºi apoi
frunzele. De aceea, acest pom plin de frunze promitea ºi fructe coapte.
Dar înfãþiºarea lui era înºelãtoare. Cercetându-i ramurile de la cea mai
de jos pânã la lãstarii din vârf, Iisus „n-a gãsit decât frunze”. Numai un
frunziº bogat ºi nimic mai mult. [581]
Christos l-a blestemat sã se usuce. „În veac sã nu mai mãnânce
nimeni rod din tine”, a zis El. A doua zi dimineaþa, pe când Mântuitorul
ºi ucenicii erau din nou pe drum spre cetate, ramurile uscate ºi frunziºul
ofilit le-au atras atenþia. „Învãþãtorule”, a zis Petru, „uite cã smochinul
pe care l-ai blestemat s-a uscat.”
Faptul cã Christos blestemase smochinul îi umpluse pe ucenici de
uimire. Lucrul acesta li se pãrea cu totul nepotrivit cu deprinderile ºi
lucrãrile Lui. Adesea Îl auziserã spunând cã El n-a venit sã condamne
lumea, ci pentru ca lumea sã fie mântuitã prin El. κi aminteau cuvintele:
„Fiul omului a venit nu ca sã piardã sufletele oamenilor, ci sã le
mântuiasc㔠(Luca 9,56). Minunile Lui fuseserã sãvârºite ca sã refacã,
nicidecum sã distrugã. Ucenicii Îl cunoscuserã numai vindecãtor ºi
restaurator. Faptul acesta era neobiºnuit. ªi se întrebau care sã fie
rostul lui.
Lui Dumnezeu „Îi place îndurarea”. „Pe viaþa Mea, zice Domnul
Dumnezeu, cã nu doresc moartea pãcãtosului” (Mica 7,18; Ezech.
33,11). Pentru El, lucrarea de nimicire ºi rostire de judecãþi este „o
lucrare strãin㔠(Is. 28,21). Dar, cu îndurare ºi iubire, El ridicã vãlul
viitorului ºi le descoperã oamenilor urmãrile unei vieþi pãcãtoase.
Blestemarea smochinului a fost o parabolã trãitã. Pomul acesta
neroditor, etalându-ºi frunziºul pretenþios chiar în faþa lui Christos, era
un simbol al naþiunii iudaice. Mântuitorul dorea ca ucenicii Sãi sã
înþeleagã de ce avea sã cadã blestemul asupra Ierusalimului ºi cã, de
acum, pedeapsa era de neînlãturat. În scopul acesta, El îi atribuise
538
smochinului însuºiri morale, fãcându-l un exponent al adevãrului divin.
Iudeii erau deosebiþi de toate naþiunile celelalte, susþinând cã sunt [582]
supuºi lui Dumnezeu. Ei fuseserã favorizaþi de El ºi pretindeau cã sunt
mai neprihãniþi decât oricare alt popor. Dar se stricaserã din cauza
iubirii de lume ºi a dorinþei de câºtig. Se lãudau cu toate cunoºtinþele
lor, dar erau neºtiutori în ce priveºte cerinþele lui Dumnezeu ºi plini de
fãþãrnicie. Ca ºi pomul neroditor, ei îºi întindeau departe ramurile lor
pretenþioase, bogate în aparenþã ºi frumoase la privit, dar care nu aveau
decât frunze. Religia iudeilor, cu templul ei mãreþ, cu altarele ei sfinte,
cu preoþii ei care purtau mitrã ºi cu ceremoniile ei impresionante, era
cu adevãrat frumoasã la înfãþiºare, dar umilinþa, iubirea ºi mila lipseau.
Toþi pomii din livadã erau lipsiþi de rod; dar pomii neînfrunziþi nu
trezeau nici o nãdejde ºi nu pricinuiau nici o dezamãgire. Prin pomii
aceºtia, erau reprezentate neamurile. ªi ele erau lipsite de evlavie ca
iudeii; dar nu susþineau cã servesc pe Dumnezeu. Nu aveau pretenþii
îngâmfate de bunãtate. Oamenii aceºtia erau orbi faþã de lucrãrile ºi
cãile lui Dumnezeu. Pentru ei, nu era încã timpul smochinelor. Ei încã
aºteptau o zi care sã le aducã luminã ºi nãdejde. Iudeii, care primiserã
binecuvântãri mai mari de la Dumnezeu, erau rãspunzãtori pentru cã
abuzaserã de aceste daruri. Privilegiile cu care se lãudau nu fãceau
decât sã sporeascã vinovãþia lor.
Iisus venise înfometat la smochin pentru a gãsi hranã. Tot astfel
venise la Israel sã gãseascã în el roadele neprihãnirii. El revãrsase
asupra iudeilor darurile Sale, ca ei sã poatã aduce roadã pentru binecu-
vântarea lumii. Le oferise nenumãrate ocazii ºi privilegii ºi, în schimb,
cãuta simpatia ºi colaborarea lor în lucrarea Sa milostivã. Voia sã vadã
în ei jertfire de sine ºi milã, zel pentru Dumnezeu ºi dorinþã arzãtoare
de a lucra pentru salvarea semenilor lor. Dacã ar fi þinut Legea lui
Dumnezeu, ei ar fi îndeplinit aceeaºi lucrare neegoistã pe care a fãcut-o
Christos. Dar iubirea faþã de Dumnezeu ºi faþã de om era eclipsatã de Un popor blestemat
îngâmfare ºi mulþumire de sine. Ei ºi-au atras ruina pentru cã au refuzat
sã slujeascã altora. Ei nu împãrþeau lumii comorile de adevãr pe care li
le încredinþase Dumnezeu. În smochinul uscat, ei ar fi putut sã vadã
atât pãcatul, cât ºi pedeapsa lui. Uscat din cauza blestemului Mân-
tuitorului, smochinul stãtea ofilit ºi bãtut de vânt, uscat din rãdãcini,
arãtând ce avea sã fie poporul iudeu atunci când harul lui Dumnezeu
539
va fi retras de la el. Refuzând sã împartã ºi altora binecuvântarea, el nu
avea s-o mai primeascã. „O, Israele”, zice Domnul, „singur te-ai nimicit”
(Osea 13,9). [583]
Avertismentul este pentru toate timpurile. Faptul cã Christos a
blestemat pomul pe care propria putere îl crease stã ca o avertizare
Christos, Lumina lumii

pentru toate bisericile ºi pentru toþi creºtinii. Nimeni nu poate trãi Legea
lui Dumnezeu fãrã sã slujeascã altora. Dar sunt mulþi oameni care nu
trãiesc viaþa neegoistã, plinã de milã a lui Christos. Unii, care cred
despre ei cã sunt creºtini excelenþi, nu înþeleg ce înseamnã slujire pentru
Dumnezeu. Ei plãnuiesc ºi urmãresc numai folosul lor. Acþioneazã numai
pentru ei. Timpul are valoare numai în mãsura în care pot sã adune
pentru ei. Aceasta le este þinta în toate împrejurãrile vieþii. Ei nu servesc
altora, ci numai lor. Dumnezeu i-a creat sã trãiascã într-o lume unde
trebuie îndeplinitã o slujire neegoistã. El a intenþionat ca ei sã-i ajute pe
semenii lor pe orice cale. Dar eul este atât de mare, încât nu mai pot sã
vadã altceva. Ei nu au legãturi cu omenirea. Aceia care trãiesc în felul
acesta sunt asemenea smochinului care avea tot felul de pretenþii, dar
nu avea rod. Ei þin formele închinãrii, dar fãrã pocãinþã sau credinþã.
Onoreazã Legea lui Dumnezeu cu buzele, dar le lipseºte ascultarea.
Zic, dar nu fac. În sentinþa rostitã asupra smochinului, Christos de-
monstreazã cât de urâtã este în ochii Lui aceastã pretenþie deºartã. El
declarã cã pãcãtosul neprefãcut este mai puþin vinovat decât acela
care zice cã-I serveºte lui Dumnezeu, dar nu aduce roade pentru slava
Sa.
Parabola smochinului, spusã de Christos înainte de a merge la
Ierusalim, avea o legãturã directã cu învãþãtura datã de El când a
blestemat smochinul neroditor. Pentru pomul neroditor din parabolã,
grãdinarul a insistat. „Mai lasã-l ºi anul acesta, pânã îl voi sãpa împrejur,
ºi-i voi pune îngrãºãminte; ºi dacã aduce roade, bine; iar dacã nu, sã-l
tãiem.” Pomul neroditor trebuia sã fie îngrijit ºi mai bine. Trebuia sã se
facã tot ce era cu putinþã pentru el. Dar, dacã rãmânea neroditor, nimic
nu-l mai putea salva de la distrugere. În parabolã nu este precizat
rezultatul lucrãrii grãdinarului. El depindea de oamenii cãrora le vorbise
Christos. Ei erau reprezentaþi prin pomul neroditor ºi rãmânea ca ei sã-ºi
hotãrascã singuri soarta. Li se dãduse orice avantaj pe care-l putea da
Cerul, dar nu au câºtigat nimic din multele lor binecuvântãri. Prin faptul
540
cã Christos a blestemat smochinul neroditor, s-a vãzut rezultatul. Ei îºi
hotãrârã propria nimicire.
De mai mult de o mie de ani, iudeii abuzaserã de harul lui Dumnezeu,
atrãgând asupra lor judecãþile Sale. Ei respinseserã avertismentele ºi îi
omorâserã pe prooroci. Oamenii din zilele lui Christos se fãceau rãs-
punzãtori de aceleaºi pãcate, urmând aceeaºi cale. În respingerea [584]
harului ºi avertismentelor din zilele lor se gãsea vinovãþia acelei generaþii.
Oamenii din zilele lui Christos se legau în lanþurile pe care naþiunea ºi le
fãurise de veacuri.
În fiecare generaþie li s-a dat oamenilor ziua lor de luminã ºi privilegiu.
Un timp de probã în care puteau sã se împace cu Dumnezeu. Dar
harul acesta are un hotar. Harul poate sã stãruie ani de zile ºi totuºi sã
fie dispreþuit ºi lepãdat; dar vine un timp când harul face ultimul apel.
Inima ajunge atât de împietritã, încât înceteazã sã mai rãspundã Duhului
lui Dumnezeu. Atunci, glasul plãcut ºi atrãgãtor înceteazã.
Ziua aceasta sosise acum pentru Ierusalim. Iisus a plâns cu disperare
pentru cetatea blestematã, dar nu putea sã o izbãveascã. El epuizase
toate mijloacele. Respingând avertismentele Duhului lui Dumnezeu, Is-
rael respinsese singurele mijloace de ajutor. Nu mai exista altã putere
prin care ei sã poatã fi eliberaþi.
Naþiunea iudeilor era un simbol pentru oamenii din toate veacurile
care dispreþuiesc chemãrile Iubirii Nemãrginite. Când a plâns asupra
Ierusalimului, lacrimile lui Christos erau pentru pãcatele din toate vre-
murile. În sentinþele rostite asupra lui Israel, aceia care resping mustrãrile
ºi avertismentele Duhului Sfânt al lui Dumnezeu pot sã citeascã pro-
pria condamnare.
În generaþia aceasta, sunt mulþi care merg pe acelaºi drum ca iudeii
necredincioºi. Ei au fost martorii manifestãrii puterii lui Dumnezeu;
Duhul Sfânt a vorbit inimii lor; dar ei nu renunþã la necredinþa ºi
împotrivirea lor. Dumnezeu le trimite avertismente ºi mustrãri, dar ei Un popor blestemat
nu vor sã-ºi mãrturiseascã rãtãcirile ºi resping solia ºi pe solul Sãu.
Tocmai mijloacele pe care El le foloseºte pentru îndreptarea lor devin
pentru ei o piatrã de poticnire.
Profeþii lui Dumnezeu erau urâþi de Israelul decãzut, deoarece prin
ei se scoteau la ivealã pãcatele lor ascunse. Ahab îl privea pe Ilie ca pe
un vrãjmaº, deoarece profetul era credincios ºi mustrase nedreptãþile
541
ascunse ale regelui. Tot astfel ºi azi, slujitorul lui Christos care mustrã
pãcatele este întâmpinat cu batjocurã ºi refuzuri. Adevãrul biblic, religia
lui Christos, se luptã împotriva unui curent puternic de necurãþie moralã.
Prejudecata este mai puternicã în inimile oamenilor acum decât în timpul
lui Christos. Christos n-a împlinit aºteptãrile oamenilor; viaþa Lui era o
Christos, Lumina lumii

mustrare pentru pãcatele lor ºi ei L-au lepãdat. Tot aºa ºi astãzi, adevãrul
Cuvântului lui Dumnezeu nu se armonizeazã cu purtarea ºi obiceiurile
lor ºi cu pornirile lor fireºti ºi mii de oameni resping lumina Lui. Îndemnaþi
de Satana, ei pun la îndoialã Cuvântul lui Dumnezeu ºi aleg sã foloseascã
[587] judecata lor independentã. Ei aleg mai bine întunericul decât lu-
mina; dar fac lucrul acesta punându-ºi în joc chiar viaþa lor. Aceia care
au batjocorit cuvintele lui Christos au gãsit tot mai multe motive de a-ºi
bate joc, pânã s-au depãrtat cu totul de la Adevãr ºi Viaþã. Tot astfel ºi
acum, Dumnezeu nu intenþioneazã sã îndepãrteze orice obiecþie pe care
inima fireascã o poate aduce împotriva adevãrului Sãu. Pentru aceia
care refuzã preþioasele raze de luminã care ar lumina întunericul, tainele
Cuvântului lui Dumnezeu rãmân taine pentru totdeauna. Pentru ei,
adevãrul este ascuns. Ei merg orbeºte ºi nu cunosc ruina ce le stã în
faþã.
De pe înãlþimea Muntelui Mãslinilor, Christos a privit lumea din toate
veacurile; cuvintele Sale sunt pentru fiecare suflet care respinge ape-
lurile harului lui Dumnezeu. Batjocoritor al iubirii Sale, el þi Se adreseazã
astãzi: „Tu însuþi ar trebui sã cunoºti lucrurile care sunt spre pacea ta”.
Christos varsã lacrimi amare pentru tine, care nu ai lacrimi de vãrsat.
Împietrirea fatalã a inimii care i-a distrus pe farisei se aratã ºi în tine. ªi
fiecare dovadã a harului lui Dumnezeu, fiecare razã a luminii divine, fie
cã înmoaie ºi supune sufletul, fie cã îl întãreºte într-o nepocãinþã
deznãdãjduitã.
Christos a prevãzut cã Ierusalimul va rãmâne încãpãþânat ºi nepocãit;
dar toatã vinovãþia, toate urmãrile respingerii harului erau chiar la uºa
lui. Aºa se va întâmpla cu orice suflet care urmeazã aceeaºi cale.
Dumnezeu zice: „Pieirea ta, Israele, este cã ai fost împotriva Mea”.
„Ascultã ºi tu, pãmântule! Iatã, voi aduce peste poporul acesta o neno-
rocire care va fi rodul gândurilor lui; cãci n-au luat aminte la cuvintele
Mele, ºi au nesocotit Legea Mea” (Osea 13,9; Ier. 6,19). [588]
542
CAPITOLUL 65

TEMPLUL CURÃÞIT DIN NOU

Vameºii fuseserã mari pãcãtoºi. Cu adevãrat ei


fuseserã cãlcãtori ai Legii lui Dumnezeu, arãtând
în viaþa lor o totalã împotrivire faþã de cererile Lui.
Ei fuseserã nerecunoscãtori ºi nesfinþi; când li s-a
spus sã meargã ºi sã lucreze în via Domnului, ei au
arãtat un refuz dispreþuitor. Dar, când a venit Ioan,
predicând pocãinþa ºi botezul, vameºii au primit
solia lui ºi au fost botezaþi.

LA ÎNCEPUTUL LUCRÃRII SALE, Christos izgonise din templu


pe aceia care îl spurcau prin negustoria lor nesfântã; iar înfãþiºarea Sa
hotãrâtã ºi dumnezeiascã adusese groazã în inima negustorilor înºelãtori.
La sfârºitul lucrãrii Sale, El a mers din nou la templu ºi l-a gãsit mai
profanat ca înainte. Curtea din afara templului era ca un întins obor de
vite. Certurile mânioase dintre negustori se amestecau cu mugetele
animalelor ºi cu zãngãnitul banilor; printre ele, se auzea glasul celor
care oficiau slujba sfântã. Demnitarii templului erau ei înºiºi angajaþi în Templul curãþit din nou
vânzãri, cumpãrãri ºi schimburi de bani. Erau stãpâniþi atât de mult de
lãcomia lor de bani, încât în ochii lui Dumnezeu nu erau mai buni decât
hoþii.
Prea puþin îºi dãdeau seama preoþii ºi conducãtorii de solemnitatea
lucrãrii pe care erau chemaþi sã o împlineascã. La fiecare Paºte ºi
Sãrbãtoare a Corturilor, mii de animale erau înjunghiate ºi sângele lor
era luat de preoþi ºi turnat pe altar. Iudeii se obiºnuiserã cu jertfa de 543
sânge ºi aproape pierduserã din vedere faptul cã tocmai pãcatul fãcea
necesar sã se verse sângele animalelor. Ei nu înþelegeau cã aceasta

Capitolul acesta se bazeazã pe cele relatate în Matei 21,12-16.23-46;


Marcu 11,15-19.27-33; 12,1-12; Luca 19,45-48; 20,1-19.
Christos, Lumina lumii

preînchipuia sângele Fiului iubit al lui Dumnezeu, [589] care avea sã fie
vãrsat pentru viaþa lumii, ºi cã, prin aducerea de jertfe, oamenii trebuiau
sã fie îndreptaþi cãtre un Rãscumpãrãtor rãstignit.
Iisus a privit animalele nevinovate aduse pentru jertfã ºi a vãzut cã
iudeii fãcuserã din marile lor adunãri scene pentru vãrsarea de sânge ºi
cruzime. În locul unei umilite pocãinþe de pãcat, ei înmulþiserã jertfirea
de animale, ca ºi cum Dumnezeu putea sã fie onorat printr-o slujire
nemiloasã. Preoþii ºi conducãtorii îºi împietriserã inimile prin egoism ºi
avariþie. Simbolurile care arãtau cãtre Mielul lui Dumnezeu ajunseserã
pentru ei un mijloc de câºtig. În felul acesta, în ochii oamenilor, sfinþenia
serviciului de jertfã fusese în mare parte distrusã. Indignarea lui Iisus
fusese stârnitã; El ºtia cã sângele Sãu, care foarte curând trebuia sã
fie vãrsat pentru pãcatele oamenilor, urma sã fie tot atât de puþin apreciat
de preoþi ºi bãtrâni ca sângele animalelor pe care ei îl fãceau sã curgã
necontenit.
Christos vorbise prin profeþi împotriva acestor practici. Samuel
spusese: „Îi plac Domnului mai mult arderile de tot ºi jertfele decât
ascultarea de glasul Domnului? Ascultarea face mai mult decât jertfele,
ºi pãzirea Cuvântului Sãu face mai mult decât grãsimea berbecilor”. ªi
Isaia, vãzând în viziune profeticã apostazia iudeilor, li se adreseazã ca
unor conducãtori ai Sodomei ºi Gomorei: „Ascultaþi Cuvântul Domnului,
cãpetenii ale Sodomei! Ia aminte la Legea Dumnezeului nostru, popor
al Gomorei! Ce-mi trebuie Mie mulþimea jertfelor voastre, zice Domnul.
Sunt sãtul de arderile de tot ale berbecilor ºi de grãsimea viþeilor; nu-Mi
place sângele taurilor, oilor ºi þapilor. Când veniþi sã vã înfãþiºaþi înaintea
Mea, cine vã cere astfel de lucruri, ca sã-Mi spurcaþi curþile?” „Spãla-
þi-vã deci ºi curãþiþi-vã. Luaþi dinaintea ochilor Mei faptele rele pe care
le-aþi fãcut! Încetaþi sã mai faceþi rãul! Învãþaþi-vã sã faceþi binele,
cãutaþi dreptatea, ocrotiþi pe cel asuprit, faceþi dreptate orfanului, apãraþi
pe vãduv㔠(1 Sam. 15,22; Is. 1,10-12.16.17).
Acela care dãduse aceste profeþii repeta acum pentru ultima datã
avertizarea. Ca împlinire a profeþiei, poporul Îl proclamase pe Iisus
544
rege al lui Israel. El primise închinarea lor ºi acceptase rolul de rege. El
trebuia sã Se poarte astfel. El ºtia cã eforturile Sale de a reforma o
preoþie coruptã aveau sã fie în zadar; cu toate acestea, El trebuia sã-ªi
facã lucrarea; acelui popor necredincios, trebuia sã i se dea dovada
misiunii Sale divine.
Încã o datã privirea pãtrunzãtoare a lui Iisus a trecut pe deasupra
curþii profanate a templului. Toþi ochii s-au întors spre El. Preoþi ºi
conducãtori, farisei [590] ºi neamuri L-au privit cu uimire ºi teamã pe
Acela care stãtea în faþa lor în mãreþia Împãratului cerului. Dumnezeirea
a strãfulgerat natura omeneascã, învestindu-L pe Christos cu o demnitate
ºi o slavã pe care El nu le mai manifestase înainte. Aceia care stãteau
mai aproape de El s-au dat înapoi atât cât le-a îngãduit mulþimea. Afarã
de câþiva dintre ucenicii Sãi, toþi s-au retras ºi Mântuitorul a rãmas
singur. Orice zgomot încetase. Tãcerea adâncã pãrea insuportabilã.
Christos vorbi cu o putere care îi zgudui pe oameni ca o furtunã puternicã.
„Este scris: ’Casa Mea se va chema o casã de rugãciune’, dar voi aþi
fãcut din ea o peºterã de tâlhari.” Glasul Lui pãrea un foc care mistuie.
A poruncit cu autoritate: „Ridicaþi acestea de aici” (Ioan 2,16).
Cu trei ani mai înainte, conducãtorii templului se ruºinaserã de fuga
lor la porunca lui Iisus. De atunci, s-au mirat mereu de propria fricã ºi
de faptul cã ascultaserã fãrã cârtire de un Om umil. [591] ªi-au dat
seama cã nu trebuia sã se mai repete aceastã supunere nedemnã. Cu
toate acestea, acum erau mai îngroziþi decât înainte ºi au ascultat porunca
lui Iisus cu o grabã mai mare. Nimeni nu îndrãznea sã-I punã la îndoialã
autoritatea. Preoþii ºi negustorii au fugit dinaintea Lui, luând cu ei ºi
vitele.
În drumul lor, au fost întâlniþi de o mulþime de oameni care veneau
cu bolnavii lor ºi întrebau de Marele Vindecãtor. Vestea adusã de
oamenii care fugeau i-a fãcut pe câþiva dintre ei sã se întoarcã. Se te-
Templul curãþit din nou
meau sã-L întâlneascã pe Acela atât de puternic, a cãrui simplã privire
îi izgonise din faþa Lui pe preoþi ºi pe conducãtori. Dar un mare numãr
de oameni se îmbulzeau prin mulþimea grãbitã, doritori sã ajungã la
Acela care era unica lor nãdejde. Când mulþimea a fugit din templu,
mulþi rãmãseserã în urmã. Acestora li s-au adãugat acum nou-veniþii.
Din nou s-a umplut curtea templului de bolnavi ºi muribunzi, din nou
Iisus i-a ajutat.
545
Dupã un timp, preoþii ºi conducãtorii au îndrãznit sã se întoarcã la
templu. Îndatã ce a trecut panica, au fost cuprinºi de neliniºte, vrând sã
cunoascã urmãtorul pas al lui Iisus. Se aºteptau ca El sã ia tronul lui
David. Revenind încet la templu, au auzit glasurile bãrbaþilor, femeilor
ºi copiilor care Îl lãudau pe Dumnezeu. O datã intraþi, au rãmas uimiþi
Christos, Lumina lumii

de priveliºtea minunatã. Ei au vãzut cã bolnavii erau vindecaþi, orbii


cãpãtau vedere, surzii auzeau ºi ologii sãreau de bucurie. Copiii mai
ales îi întreceau pe toþi în voie bunã. Iisus îi vindecase de bolile lor. El îi
luase în braþe, primise sãrutul lor de iubire, plin de recunoºtinþã, iar unii
dintre ei adormiserã la pieptul Lui, pe când îi învãþa pe oameni. Acum,
cu glasuri voioase, Îi aduceau cinste. Repetau osanalele din ziua trecutã
ºi fluturau biruitori ramuri de finic înaintea Mântuitorului. Templul suna
ºi rãsuna de strigãtele lor: „Binecuvântat este cel ce vine în Numele
Domnului!” „Iatã cã Împãratul tãu vine la tine; El este neprihãnit ºi
biruitor.” (Ps. 118,26; Zah. 9,9). „Osana, Fiul lui David!”
Aceste glasuri fericite ºi nestingherite erau o ofensã pentru condu-
cãtorii templului. Ei s-au hotãrât sã opreascã o asemenea demonstraþie.
Ei le spuneau oamenilor cã templul lui Dumnezeu este profanat de
picioarele copiilor ºi de strigãtele lor voioase. Vãzând cã vorbele lor nu
fac nici o impresie asupra poporului, conducãtorii au fãcut apel la
Christos: „Auzi ce zic aceºtia?” „Da”, le-a rãspuns Iisus. „Oare n-aþi
citit niciodatã cuvintele acestea: ’Tu ai scos laudã din gura pruncilor ºi
din gura [592] celor ce sug’?” Profeþia arãtase mai dinainte cã Christos
trebuia sã fie fãcut rege ºi cuvântul acesta trebuia sã se împlineascã.
Preoþii ºi conducãtorii lui Israel refuzaserã sã vesteascã slava lui
Dumnezeu, care fãcuse din copii martori ai Sãi. Dacã glasul copiilor ar
fi fost adus la tãcere, stâlpii templului ar fi strigat laudã Mântuitorului.
Fariseii erau foarte încurcaþi ºi neliniºtiþi. De astã datã, poruncea
Acela pe care ei nu-L puteau intimida. Iisus luase poziþia de pãzitor al
templului. Niciodatã mai înainte nu-ªi însuºise o autoritate regalã ca
acum. Niciodatã nu avuseserã cuvintele ºi faptele Lui o putere atât de
mare. El fãcuse minuni în tot Ierusalimul, dar niciodatã într-un chip atât
de solemn ºi impresionant. În prezenþa oamenilor care fuseserã martori
ai faptelor Lui minunate, preoþii ºi conducãtorii nu îndrãzneau sã I se
arate pe faþã ca vrãjmaºi. Deºi înfuriaþi ºi ruºinaþi de rãspunsul Lui, nu
erau în stare sã mai facã ceva în ziua aceea.
546
A doua zi dimineaþa, membrii Sinedriului s-au sfãtuit iarãºi ce sã
facã împotriva lui Iisus. Cu trei ani înainte, ei ceruserã un semn al
mesianitãþii Lui. De atunci, El fãcuse lucruri mari prin toatã þara.
Vindecase pe bolnavi, hrãnise în chip minunat mii de oameni, umblase
pe valuri ºi liniºtise marea înfuriatã. Deseori citise în inima oamenilor
ca într-o carte deschisã; izgonise demoni, înviase morþi. Conducãtorii
aveau înaintea lor dovezile mesianitãþii Sale. Ei s-au hotãrât acum sã
nu cearã nici un semn al autoritãþii Lui, ci sã smulgã de la El o
recunoaºtere sau o declaraþie prin care sã-L poatã condamna.
Mergând la templu, unde El îi învãþa pe oameni, au început sã-L
întrebe: „Cu ce putere faci Tu lucrurile acestea? ªi cine Þi-a dat puterea
aceasta?” Ei se aºteptau ca El sã susþinã cã autoritatea Lui era de la
Dumnezeu. O susþinere de felul acesta intenþionau sã o nege. Dar
Iisus i-a primit cu o întrebare care, în aparenþã, aparþinea unui alt subiect
ºi a pus condiþia cã le va rãspunde dacã ºi ei vor rãspunde la întrebarea
aceasta: „Botezul lui Ioan”, a zis El, „de unde venea? Din cer sau de la
oameni?”
Preoþii au vãzut cã se gãsesc într-o dilemã din care nici un artificiu
nu putea sã-i scoatã. Dacã ziceau cã botezul lui Ioan era din cer,
inconsecvenþa lor urma sã aparã cu ºi mai multã putere. Christos ar fi
zis: De ce n-aþi crezut atunci în el? Ioan mãrturiseºte despre Christos:
„Iatã [593] Mielul lui Dumnezeu, care ridicã pãcatul lumii” (Ioan 1,29).
Dacã preoþii credeau mãrturia lui Ioan, cum puteau sã nege mesianitatea
lui Christos? Dacã declarau adevãrata lor poziþie, cã lucrarea lui Ioan
era de la oameni, provocau o furtunã de nemulþumire, deoarece poporul
þinea la Ioan ca la un profet.
Cu viu interes, mulþimea aºtepta hotãrârea. Ei ºtiau cã preoþii
susþinuserã cã primesc lucrarea lui Ioan ºi aºteptau ca aceºtia sã
recunoascã fãrã rezerve cã el era trimis de Dumnezeu. Dar, dupã ce
Templul curãþit din nou
s-au sfãtuit în tainã, preoþii au hotãrât sã nu îºi asume vreo obligaþie.
Fãþarnici, voind sã parã ignoranþi, ei au zis: „Nu ºtim”. „Nici Eu nu vã
voi spune cu ce putere fac lucrurile acestea”, a zis Christos.
Cãrturarii, preoþii ºi conducãtorii au fost aduºi cu toþii la tãcere.
Înfrânþi ºi dezamãgiþi, stãteau cu fruntea încruntatã, neîndrãznind sã-I
mai punã lui Christos ºi alte întrebãri. Prin laºitate ºi nehotãrâre, ei
pierduserã în mare parte respectul poporului, care acum se amuza vãzând
547
cum oamenii aceºtia încrezuþi ºi plini de îndreptãþire de sine fuseserã
înfrânþi.
Toate aceste cuvine ºi fapte ale lui Iisus erau de mare însemnãtate
ºi influenþa lor urma sã se simtã tot mai mult dupã rãstignirea ºi înãlþarea
Lui. Mulþi dintre cei care cu nerãbdare aºteptaserã rezultatul întrebãrii
Christos, Lumina lumii

lui Iisus aveau sã devinã, în cele din urmã, ucenici ai Sãi ºi ei fuseserã
atraºi prima datã spre El de cuvintele Lui din ziua aceea plinã de eve-
nimente. Scena din curtea templului urma sã nu se ºteargã din mintea
lor. Contrastul dintre Iisus ºi marele preot, când vorbeau, era puternic.
Îngâmfatul slujbaº al templului era îmbrãcat în veºminte bogate ºi
scumpe. Pe capul lui era o mitrã scânteietoare. Prezenþa lui era maies-
tuoasã, pãrul ºi barba lungã erau argintate de vârstã. Înfãþiºarea lui îi
umplea de teamã pe privitori. În faþa acestei auguste persoane stãtea
Maiestatea cerului, fãrã podoabe ºi fãrã strãlucire. Veºmintele Sale
erau pãtate de mult umblet; faþa Sa palidã exprima tristeþe ºi rãbdare;
dar înfãþiºarea Lui inspira demnitate ºi bunãvoinþã, care erau în
surprinzãtor contrast cu aerul mânios, încrezut ºi îngâmfat al marelui
preot. Din momentul acela, mulþi dintre cei care au fost martori ai
cuvintelor ºi faptelor lui Iisus în templu L-au preþuit în inima lor ca pe un
profet al lui Dumnezeu. Dar, pe mãsurã ce sentimentele poporului se
întorceau de partea Lui, ura preoþilor faþã de Iisus creºtea. Înþelepciunea,
cu care scãpase din cursele întinse pentru picioarele Lui, fiind o nouã
dovadã a dumnezeirii Lui, a aprins ºi mai mult mânia lor.
În lupta Sa cu rabinii, nu era scopul lui Christos sã-ªi umileascã
împotrivitorii. El nu era bucuros sã-i vadã într-o încurcãturã. El avea
[594] de dat o învãþãturã însemnatã. Îi înfrânsese pe vrãjmaºii Sãi,
îngãduind ca ei sã fie prinºi în capcana întinsã pentru El. Faptul cã îºi
recunoscuserã ignoranþa în ce priveºte caracterul lui Ioan Botezãtorul
I-a dat ocazia sã vorbeascã ºi El a folosit-o pentru a le arãta adevãrata
lor stare, adãugând o nouã avertizare la cele multe de mai înainte.
„Ce gândiþi?” a zis El. „Un om avea doi feciori; ºi s-a dus la cel
dintâi ºi i-a zis: ’Fiule, du-te astãzi de lucreazã în via mea!’ ’Nu vreau’,
i-a rãspuns el. În urmã i-a pãrut rãu ºi s-a dus. S-a dus ºi la celãlalt ºi i-a
spus tot aºa. ªi fiul acesta a rãspuns: ’Mã duc, doamne’, ºi nu s-a dus.
Care din amândoi a fãcut voia tatãlui sãu?”
Aceastã întrebare venitã pe neaºteptate i-a luat prin surprindere pe
548
ascultãtori. Ei urmãriserã parabola de aproape ºi acum au rãspuns
imediat: „Cel dintâi”. Þinând privirea hotãrâtã asupra lor, Iisus a rãspuns
cu un ton sever ºi solemn: „Adevãrat vã spun cã vameºii ºi desfrânatele
merg înaintea voastrã în Împãrãþia lui Dumnezeu. Fiindcã Ioan a venit
la voi umblând în calea neprihãnirii, ºi nu l-aþi crezut. Dar vameºii ºi
desfrânatele l-au crezut; ºi, mãcar cã aþi vãzut lucrul acesta, nu v-aþi
cãit în urmã ca sã-l credeþi”.
Preoþii ºi conducãtorii nu avuseserã cum sã nu dea un rãspuns corect
la întrebarea lui Christos ºi în felul acesta El a obþinut poziþia lor în
favoarea primului fiu. Fiul acesta îi reprezenta pe vameºi, pe aceia
care erau dispreþuiþi ºi urâþi de farisei. Vameºii fuseserã mari pãcãtoºi.
Cu adevãrat, ei fuseserã cãlcãtori ai Legii lui Dumnezeu, arãtând în
viaþa lor o totalã împotrivire faþã de cererile Lui. Ei fuseserã nerecunos-
cãtori ºi nesfinþi; când li s-a spus sã meargã ºi sã lucreze în via Domnului,
ei au arãtat un refuz dispreþuitor. Dar, când a venit Ioan, predicând
pocãinþa ºi botezul, vameºii au primit solia lui ºi au fost botezaþi.
Al doilea fiu îi reprezenta pe conducãtorii naþiunii iudaice. Câþiva
farisei se pocãiserã ºi primiserã botezul lui Ioan; dar conducãtorii nu
voiau sã recunoascã faptul cã el venea de la Dumnezeu. Avertizãrile ºi
mustrãrile lui nu i-au condus la reformã. Au lepãdat sfatul lui Dumnezeu
faþã de ei ºi nu au fost botezaþi de el (Luca 7,30). Ei au tratat solia lui
cu dispreþ. Asemenea celui de al doilea fiu, care atunci când a fost
chemat a zis: „Mã duc, doamne”, dar n-a mers, preoþii ºi conducãtorii
spuneau cã ascultã, dar erau neascultãtori. Ei fãceau mare caz de
evlavie, pretindeau cã sunt ascultãtori de Legea lui Dumnezeu; dar
ascultarea lor era falsã. Vameºii erau acuzaþi ºi blestemaþi de farisei ca
necredincioºi, dar aceºtia arãtau prin credinþa ºi faptele lor cã [595]
mergeau în Împãrãþia cerului înaintea acestor oameni plini de îndreptãþire
de sine, cãrora li se dãduse luminã mare, dar ale cãror fapte nu cores-
Templul curãþit din nou
pundeau cu mãrturisirea lor de evlavie.
Preoþii ºi conducãtorii nu era dispuºi sã sufere aceste adevãruri
mustrãtoare; ei au tãcut, sperând totuºi cã Iisus va mai spune vreun
lucru pe care puteau sã-l întoarcã împotriva Lui; dar mai aveau încã
multe sã audã.
„Ascultaþi o altã pildã”, a zis Christos. „Era un om, un gospodar, care
a sãdit o vie. A împrejmuit-o cu un gard, a sãpat un teasc în ea ºi a zidit
549
un turn. Apoi a dat-o unor vieri ºi a plecat în altã þarã. Când a venit
vremea roadelor, a trimis pe robii sãi la vieri, ca sã ia partea lui de rod.
Vierii au pus mâna pe robii lui ºi pe unul l-au bãtut, pe altul l-au omorât,
iar pe altul l-au ucis cu pietre. A mai trimis alþi robi, mai mulþi decât cei
dintâi; ºi vierii i-au primit la fel. La urmã, a trimis la ei pe fiul sãu,
Christos, Lumina lumii

zicând: ’Vor primi cu cinste pe fiul meu!’ Dar vierii, când au vãzut pe
fiul, au zis între ei: ’Iatã moºtenitorul; veniþi sã-l omorâm ºi sã punem
stãpânire pe moºtenirea lui!’ ªi au pus mâna pe el ºi l-au scos afarã din
vie ºi l-au omorât. Acum, când va veni stãpânul viei, ce va face el
vierilor acelora?”
Iisus S-a adresat tuturor celor de faþã, dar au rãspuns preoþii ºi
conducãtorii. „Pe ticãloºii aceia ticãlos îi va pierde”, au zis ei, „ºi via o
va da altor vieri, care-i vor da rodurile la vremea lor.” Cei care au
vorbit n-au înþeles la început aplicaþia parabolei, dar acum au vãzut cã
singuri ºi-au rostit osânda. În parabolã, gospodarul Îl înfãþiºa pe
Dumnezeu, via reprezenta naþiunea iudeilor, iar gardul era legea divinã,
care îi apãra. Turnul era un simbol al templului. Stãpânul viei fãcuse
toate cele necesare pentru înmulþirea rodului viei. „Ce-aº mai fi putut
face viei mele”, zice el, „ºi nu i-am fãcut?” (Is. 5,4). Astfel era
reprezentatã grija neobositã a lui Dumnezeu pentru Israel. ªi dupã cum
vierii trebuiau sã înapoieze stãpânului partea cuvenitã din roadele viei,
tot aºa ºi poporul lui Dumnezeu trebuia sã-L onoreze printr-o vieþuire
corespunzãtoare cu privilegiile lor sfinte. Dar, dupã cum vierii i-au omorât
pe robii trimiºi de stãpân ca sã cearã roadele, iudeii i-au ucis pe profeþii
trimiºi de Dumnezeu ca sã-i cheme la pocãinþã. Toþi trimiºii, unul dupã
altul, au fost omorâþi. Pânã la punctul acesta, parabola nu putea sã fie
pusã la îndoialã ºi, în cele ce au urmat, lucrurile nu erau mai puþin
evidente. În fiul cel iubit, pe care stãpânul viei l-a trimis în cele din
urmã la servii neascultãtori, pe care aceºtia [596] au pus mâna ºi l-au
omorât, preoþii ºi conducãtorii au vãzut un tablou clar al lui Iisus ºi cele
ce puteau sã I se întâmple. Chiar atunci ei plãnuiau sã-L omoare pe
Acela pe care Tatãl Îl trimisese ca ultimã chemare. În pedeapsa rânduitã
asupra vierilor nerecunoscãtori, era zugrãvitã soarta acelora care aveau
sã-L omoare pe Christos.
Privind cu milã la ei, Mântuitorul a continuat: „N-aþi citit niciodatã în
Scripturi cã: ’Piatra pe care au lepãdat-o zidarii a ajuns sã fie pusã în
550
capul unghiului; Domnul a fãcut acest lucru, ºi este minunat în ochii
noºtri’? De aceea vã spun cã Împãrãþia lui Dumnezeu va fi luatã de la
voi ºi va fi datã unui neam care va aduce roadele cuvenite. Cine va
cãdea peste piatra aceasta, va fi zdrobit de ea; iar pe acela pe care va
cãdea ea, îl va spulbera”.
Iudeii repetaserã adeseori profeþia aceasta în sinagogã, aplicând-o
lui Mesia. Christos era Piatra unghiularã a sistemului iudaic ºi a întregului
plan de mântuire. Tocmai aceastã piatrã de temelie o lepãdau acum
clãditorii iudei, preoþii ºi conducãtorii lui Israel. Mântuitorul le atrãgea
atenþia la profeþiile care urmau sã le arate primejdia. Prin toate mijloacele
posibile, El a cãutat sã lãmureascã natura faptei pe care erau gata s-o
sãvârºeascã.
Cuvintele Lui mai aveau un scop. Întrebându-i: „Când va veni
stãpânul viei, ce va face el vierilor acelora?”, Christos urmãrea ca fariseii
sã rãspundã aºa cum au fãcut. El intenþiona ca ei singuri sã se osân-
deascã. Avertismentele Lui, care n-au izbutit sã-i trezeascã la pocãinþã,
aveau sã le pecetluiascã soarta ºi El dorea ca ei sã vadã cã singuri îºi
atrãseserã ruina. El intenþiona sã le arate cã Dumnezeu avea dreptate
retrãgându-le privilegiile naþionale, lucru care ºi începuse ºi care trebuia
sã se termine nu numai cu distrugerea templului ºi a cetãþii lor, dar ºi cu
împrãºtierea naþiunii.
Ascultãtorii au recunoscut avertizarea. Dar, fãrã sã þinã seama de
osânda pe care singuri o pronunþaserã, preoþii ºi conducãtorii erau gata
sã întregeascã tabloul, zicând: „Iatã Moºtenitorul; veniþi sã-L omorâm”.
Dar, când au cãutat sã-L prindã, s-au temut de mulþime, deoarece
sentimentele poporului erau în favoarea lui Christos.
Citând profeþia despre piatra lepãdatã, Christos S-a referit la o
situaþie realã din istoria lui Israel. Întâmplarea avusese loc la clãdirea
primului templu. Cu toate cã avea o aplicaþie deosebitã în timpul primei
Templul curãþit din nou
veniri a lui Christos ºi ar fi trebuit sã-i impresioneze cu putere deosebitã
pe iudei, ea are ºi o învãþãturã pentru noi. Când s-a zidit templul lui
Solomon, [597] pietrele imense pentru ziduri ºi temelie au fost pregãtite
în totul la carierã; dupã ce au fost duse la locul de zidire, nici o unealtã
nu trebuia sã le mai atingã; lucrãtorii trebuiau numai sã le aºeze la
loc. Pentru a fi folositã la temelie, se adusese o piatrã de o mãrime
neobiºnuitã ºi de o formã deosebitã; dar lucrãtorii nu puteau sã-i
551
gãseascã loc ºi nu voiau sã o primeascã. Multã vreme a rãmas ca
piatrã lepãdatã. Dar când meºterii au ajuns la zidirea colþului, au cãutat
o piatrã destul de mare ºi rezistentã ºi de o formã potrivitã, care sã
ocupe tocmai locul acela ºi sã suporte marea povarã care urma sã
apese asupra ei. Dacã fãceau o alegere neînþeleaptã pentru acel loc
Christos, Lumina lumii

important, întreaga clãdire urma sã fie primejduitã. Trebuia sã se


gãseascã o piatrã în stare sã reziste la influenþa soarelui, a gerului ºi
a furtunii. De mai multe ori au încercat diferite pietre, dar, sub apãsarea
unei imense poveri, s-au sfãrâmat. Altele nu puteau sã sufere proba
schimbãrilor rapide din atmosferã. Dar, în cele din urmã, atenþia le-a
fost atrasã de piatra lepãdatã atâta vreme. Fusese expusã la aer,
soare ºi furtunã fãrã sã arate cea mai slabã fisurã. Zidarii au cercetat
piatra. Trecuse toate probele, afarã de una. Dacã putea sã treacã
proba presiunii, aveau sã o admitã ca piatrã unghiularã. Proba s-a
fãcut. Piatra a fost acceptatã, dusã la locul destinat ºi s-a vãzut cã
era potrivitã exact pe locul acela. În viziune profeticã, se arãtase lui
Isaia cã aceastã piatrã era un simbol al lui Christos. El zice:
„Sfinþiþi însã pe Domnul oºtirilor. De El sã vã temeþi ºi sã vã
înfricoºaþi. ªi atunci El va fi un locaº sfânt, dar ºi o piatrã de poticnire,
o stâncã de pãcãtuire pentru cele douã case ale lui Israel, un laþ ºi o
cursã pentru locuitorii Ierusalimului. Mulþi se vor poticni, vor cãdea ºi
se vor sfãrâma, vor da în laþ ºi vor fi prinºi.” Dus în viziune profeticã
pânã la întâia venire, profetului i s-a arãtat cã Christos urma sã sufere
încercãri ºi greutãþi, simbolizate prin tratamentul suferit de piatra din
capul unghiului, din templul lui Solomon. „De aceea aºa vorbeºte
Domnul, Dumnezeu: ’Iatã, pun ca temelie în Sion o piatrã, o piatrã
încercatã, o piatrã de preþ, piatrã din capul unghiului clãdirii, temelie
puternicã; cel ce o va lua ca sprijin, nu se va grãbi sã fug㒔 (Is. 8,13-15;
28,16).
În înþelepciunea Lui nemãrginitã, Dumnezeu a ales piatra de temelie
ºi a aºezat-o. El a numit-o „temelie puternicã”. Întreaga lume poate
aºeza pe ea poverile ºi durerile ei; ea le suportã. Cu deplinã siguranþã,
toþi pot clãdi pe ea. Christos este „o piatrã încercatã”. Cei care se
încred în El nu vor fi dezamãgiþi. El a suportat toate probele. Vinovãþia
[598] lui Adam ºi a urmaºilor lui a apãsat asupra Sa ºi El a ieºit mai mult
decât biruitor asupra puterilor rãului. El a dus poverile aruncate asupra
552
Lui de toþi pãcãtoºii care s-au pocãit. În Christos, inima vinovatã a aflat
odihnã. El este temelia sigurã. Toþi cei care se sprijinã pe El se odihnesc
în deplinã siguranþã.
În profeþia lui Isaia, se spune despre Christos cã este atât o temelie
sigurã, cât ºi o piatrã de poticnire. Apostolul Petru, scriind sub inspiraþia
Duhului Sfânt, aratã limpede pentru cine este Christos o stâncã de temelie
ºi pentru cine este o piatrã de poticnire.
„Dacã aþi gustat în adevãr cã bun este Domnul, apropiaþi-vã de El,
piatra vie, lepãdatã de oameni, dar aleasã ºi scumpã înaintea lui
Dumnezeu. ªi voi, ca niºte pietre vii, sunteþi zidiþi ca sã fiþi o casã
duhovniceascã, o preoþie sfântã, ºi sã aduceþi jertfe duhovniceºti, plãcute
lui Dumnezeu, prin Iisus Christos. Cãci este scris în Scripturã: ’Iatã cã
pun în Sion o piatrã din capul unghiului, aleasã, scumpã; ºi cine se
încrede în El, nu va fi dat de ruºine’. Cinstea aceasta este dar pentru
voi, care aþi crezut! Dar pentru cei necredincioºi, ’piatra, pe care au
lepãdat-o zidarii, a ajuns sã fie pusã în capul unghiului’; ºi ’o piatrã de
poticnire, ºi o stâncã de cãdere’. Ei se lovesc de ea, pentru cã n-au
crezut Cuvântul, ºi la aceasta sunt rânduiþi” (1 Petru 2,3-8).
Pentru cei care cred, Christos este temelia sigurã. Aceºtia sunt cei
care cad pe Stâncã ºi se zdrobesc. Aici sunt prezentate supunerea faþã
de Christos ºi credinþa în El. A cãdea pe Stâncã ºi a fi zdrobit înseamnã
sã renunþãm la neprihãnirea proprie ºi sã mergem la Christos cu umilinþa
unui copil, pocãindu-ne de abaterile noastre ºi crezând în iubirea Lui
plinã de iertare. ªi tot astfel, prin credinþã ºi ascultare, clãdim pe Christos
ca temelie a noastrã.
Pe aceastã Stâncã vie pot clãdi atât iudeii, cât ºi neamurile. Aceasta
este singura temelie pe care putem clãdi în siguranþã. Ea este destul de
cuprinzãtoare pentru toþi ºi destul de tare pentru a susþine greutatea ºi
povara lumii întregi. ªi, prin legãtura lui Christos, Piatra vie, toþi cei care
Templul curãþit din nou
clãdesc pe aceastã temelie devin pietre vii. Mulþi sunt ciopliþi, lustruiþi,
înfrumuseþaþi prin propriile sforþãri; dar nu pot sã devin㠄pietre vii”,
deoarece nu sunt în legãturã cu Christos. Fãrã legãtura aceasta, nici un
om nu poate fi mântuit. Fãrã viaþa lui Christos în noi, nu putem rezista
furtunii de ispite. Siguranþa noastrã veºnicã depinde de aºezarea clãdirii
pe temelia cea sigurã. Astãzi, mulþi oameni clãdesc pe temelii care n-au
fost probate. Când cade ploaia, când bate furtuna ºi se revarsã apele,
553
[599] casa lor se prãbuºeºte, pentru cã nu este întemeiatã pe Stânca
veºnicã, pe Piatra din capul unghiului, Iisus Christos.
Pentru cei care „se lovesc de ea, pentru cã n-au crezut Cuvântul”,
Christos este o piatrã de poticnire. Dar „piatra pe care au lepãdat-o
zidarii a ajuns sã fie pusã în capul unghiului”. Ca ºi piatra lepãdatã,
Christos, Lumina lumii

Christos a avut de suferit în misiunea Lui pãmânteascã dispreþ ºi


brutalitate. El a fost „dispreþuit ºi pãrãsit de oameni, om al durerii ºi
obiºnuit cu suferinþa, era aºa de dispreþuit…, ºi noi nu L-am bãgat în
seam㔠(Is. 53,3). Dar era aproape timpul ca El sã fie proslãvit. Prin
învierea din morþi, El urma sã fie „dovedit cu putere cã este Fiul lui
Dumnezeu” (Rom. 1,4). La a doua Lui venire, avea sã fie descoperit
ca Domnul cerului ºi al pãmântului. Aceia care acum se pregãteau sã-L
rãstigneascã aveau sã recunoascã mãreþia Lui. În faþa universului, Piatra
lepãdatã avea sã fie aºezatã în capul unghiului.
ªi peste „oricine va cãdea îl va spulbera”. Oamenii care L-au lepãdat
pe Christos urmau sã vadã în curând cum cetatea ºi naþiunea lor vor fi
distruse. Slava lor urma sã fie nimicitã ºi risipitã ca praful înaintea
vântului. ªi ce lucru i-a nimicit pe iudei? Tocmai stânca pe care, dacã
ar fi clãdit, ar fi fost siguranþa lor. Bunãtatea lui Dumnezeu fusese
dispreþuitã, neprihãnirea lepãdatã, iar harul neglijat. Oamenii s-au aºezat
împotriva lui Dumnezeu ºi tot ce ar fi fost spre mântuirea lor s-a întors
spre nimicirea lor. Tot ce Dumnezeu rânduise pentru viaþã s-a dovedit
a fi spre moarte. În rãstignirea lui Iisus de cãtre iudei se cuprindea
distrugerea Ierusalimului. Sângele vãrsat pe Golgota a fost greutatea
imensã care i-a afundat în ruinã, pentru lumea aceasta ºi pentru lumea
viitoare. Aºa va fi ºi în marea zi de pe urmã, când judecata va cãdea
asupra acelora care au lepãdat harul lui Dumnezeu. Christos, Piatra lor
de poticnire, Se va arãta atunci ca un munte rãzbunãtor. Slava feþei
Sale, care pentru cel neprihãnit este viaþã, va fi pentru cel rãu un foc
mistuitor. Pentru cã a lepãdat ºi a dispreþuit iubirea ºi harul, pãcãtosul
va fi distrus.
Prin multe ilustraþii ºi prin repetate avertismente, Iisus a arãtat care
va fi urmarea faptului cã iudeii lepãdaserã pe Fiul lui Dumnezeu. În
aceste cuvinte, El Se adresa tuturor acelora din toate timpurile care
refuzã sã-L primeascã drept Rãscumpãrãtor al lor. Fiecare avertisment
este pentru ei. Templul întinat, fiul neascultãtor, vierii necredincioºi,
554
zidarii dispreþuitori se regãsesc în experienþa fiecãrui pãcãtos. Dacã nu
se pocãieºte, va avea parte de soarta pe care aceºtia au preînchipuit-o.
[600]
CAPITOLUL 66

CONTROVERSA

Dacã Dumnezeu are locul ce I se cuvine în inima


noastrã, atunci ºi semenului nostru îi vom da locul
potrivit ºi îl vom iubi ca pe noi înºine. Numai atunci
când Îl iubim pe Dumnezeu mai presus de orice vom
putea sã-l iubim pe semenul nostru fãrã pãrtinire.

PREOÞII ªI CONDUCÃTORII ascultaserã în tãcere mustrãrile


atât de pãtrunzãtoare ale lui Christos. Ei nu puteau sã respingã acuzaþiile.
Dar erau cu atât mai hotãrâþi sã-L prindã în cursã ºi, urmãrind aceasta,
au trimis la El iscoade, unii „care se prefãceau cã sunt neprihãniþi, ca
sã-L prindã cu vorba ºi sã-L dea pe mâna stãpânirii ºi pe mâna puterii
dregãtorului”. Ei n-au trimis pe fariseii bãtrâni, pe care Iisus îi întâlnise
adesea, ci tineri zeloºi ºi înflãcãraþi, crezând cã Christos nu-i cunoºtea.
Aceºtia erau însoþiþi de câþiva irodieni, care trebuiau sã asculte cuvintele
lui Christos, ca sã poatã mãrturisi împotriva Lui la judecatã. Fariseii ºi
irodienii fuseserã vrãjmaºi neîmpãcaþi, dar acum se uniserã împotriva
lui Christos.
Fariseii murmuraserã totdeauna împotriva tributului pe care romanii îl
cereau de la ei. Ei socoteau plãtirea tributului ca fiind împotriva Legii lui
Dumnezeu. Acum au avut ocazia de a-I întinde o cursã lui Iisus. Iscoditorii
Controversa

au venit la El ºi, cu o aparentã sinceritate, ca ºi cum ar fi dorit sã-ºi


cunoascã datoria, au spus: „Învãþãtorule, ºtim cã vorbeºti ºi înveþi pe
oameni drept ºi cã nu cauþi la faþa oamenilor, cã-i înveþi calea lui Dumnezeu
în adevãr. Se cuvine sã plãtim bir Cezarului sau nu?” [601] 555
Cuvintele: „ªtim cã vorbeºti ºi cã înveþi pe oameni drept”, dacã ar fi
fost sincere, ar fi fost o minunatã recunoaºtere. Dar erau rostite pentru

Capitolul acesta se bazeazã pe cele relatate în Matei 22,15-46; Marcu 12,13-40;


Luca 20,20-47.
Christos, Lumina lumii

a înºela; cu toate acestea, mãrturisirea lor era adevãratã. Fariseii ºtiau


cã Christos vorbea ºi învãþa pe oameni adevãrul ºi dupã mãrturisirea
lor vor fi judecaþi.
Cei care-L întrebaserã pe Iisus credeau cã îºi ascunseserã scopul
destul de bine; dar Iisus a citit în inima lor ca într-o carte deschisã ºi le-a
descoperit fãþãrnicia. „Pentru ce Mã ispitiþi?” le-a zis El, dându-le astfel
un semn pe care ei nu-l ceruserã, arãtând cã El descoperise planul lor
ascuns. Ei au fost ºi mai mult încurcaþi când a adãugat: „Arãtaþi-Mi un
ban”; au adus banul ºi El i-a întrebat: „Al cui chip ºi ale cui slove sunt
scrise pe el?” „Ale Cezarului”, au rãspuns ei. Arãtând inscripþia de pe
ban, Iisus a zis: „Daþi dar Cezarului ce este al Cezarului ºi lui Dumnezeu
ce este al lui Dumnezeu”.
Iscoditorii se aºteptau ca Iisus sã rãspundã la întrebarea lor direct,
într-un fel sau altul. Dacã El ar fi zis: Nu se cade sã plãtiþi bir cezarului,
ar fi fost pârât la autoritãþile romane ºi arestat ca instigator la rebeliune.
Iar în cazul în care ar fi zis: Se cade sã plãtiþi bir, aveau de gând sã-L
acuze înaintea poporului cã Se împotriveºte Legii lui Dumnezeu. Acum
însã se simþeau înfrânþi ºi încurcaþi. Planurile le fuseserã zãdãrnicite.
Rãspunsul scurt, primit la întrebarea lor, i-a lãsat fãrã cuvânt.
Rãspunsul lui Christos n-a fost ales ca o cale uºoarã de scãpare, ci
era un rãspuns sincer la întrebare. Þinând în mânã banul roman, pe
care erau imprimate numele ºi chipul Cezarului, El a declarat cã, întrucât
trãiau sub ocrotirea puterii romane, ei trebuiau sã dea acelei puteri
sprijinul cerut, atâta vreme cât acesta nu venea în conflict cu o datorie
mai înaltã. Deºi supuºi paºnici faþã de legile þãrii, ei trebuiau sã dea
ascultare în primul rând lui Dumnezeu.
Cuvintele lui Christos: „Daþi… lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu”
era o asprã mustrare pentru iudeii intriganþi. Dacã ºi-ar fi împlinit cu
credincioºie datoriile faþã de Dumnezeu, ei n-ar fi ajuns o naþiune lepã-
datã, supusã unei puteri strãine. Nici un steag roman n-ar fi fluturat
deasupra Ierusalimului, nici o santinelã romanã n-ar fi stat la porþile lui,
556
nici un guvernator roman n-ar fi dormit înãuntrul zidurilor lui. Naþiunea
iudaicã plãtea pedeapsa îndepãrtãrii de Dumnezeu.
Când fariseii au auzit rãspunsul lui Christos, „miraþi de cuvintele
acestea, ei L-au lãsat ºi au plecat”. El le-a mustrat fãþãrnicia ºi [602]
îngâmfarea ºi, în acelaºi timp, a stabilit un mare principiu, un principiu
care precizeazã lãmurit limitele datoriei omului faþã de cârmuirea civilã
ºi datoriile lui faþã de Dumnezeu. În mintea multora, o chestiune
încurcatã a fost lãmuritã. De aici înainte, ei au pãstrat mereu principiul
cel drept. ªi cu toate cã mulþi au plecat nemulþumiþi, ei au vãzut cã
principiul care se afla la baza întrebãrii a fost clar stabilit ºi s-au mirat
de discernãmântul lui Iisus.
Abia au fost aduºi la tãcere, cã saducheii au ºi venit cu întrebãrile
lor viclene. Cele douã partide erau în vrãjmãºie neîmpãcatã unul cu
celãlalt. Fariseii erau adepþii rigizi ai tradiþiei. Ei erau scrupuloºi în
ceremonii exterioare, stãruitori în spãlãri rituale, în posturi, în rugãciuni
lungi ºi milostenii bãtãtoare la ochi. Dar Christos a declarat cã ei desfiinþau
Legea lui Dumnezeu, þinând ca doctrinã porunci omeneºti. Gruparea
lor se caracteriza prin bigotism ºi fãþãrnicie; totuºi, printre ei se aflau ºi
oameni cu adevãratã evlavie, care au primit învãþãturile lui Christos ºi
au devenit ucenici ai Lui. Saducheii respingeau tradiþiile fariseilor.
Mãrturiseau cã ei cred cea mai mare parte din Scripturi ºi fac din ele o
regulã de viaþã; dar, de fapt, erau necredincioºi ºi materialiºti.
Saducheii tãgãduiau existenþa îngerilor, învierea morþilor ºi doctrina
despre viaþa viitoare, cu rãsplata ºi pedeapsa ei. În toate punctele
acestea se deosebeau de farisei. Între cele douã partide, învierea era
îndeosebi un subiect de conflict. Fariseii credeau cu putere în înviere,
dar, în discuþiile acestea, [603] vederile lor cu privire la viaþa viitoare îºi
pierduserã toatã claritatea. Moartea devenise pentru ei o tainã inex-
plicabilã. Neputinþa lor de a rãspunde la argumentele saducheilor dãdea
naºtere la o iritare continuã. Discuþiile dintre cele douã partide duceau
adesea la certuri grele, care îi lãsau mai înstrãinaþi decât înainte.
Saducheii erau mult mai puþini la numãr decât adversarii lor ºi nu
aveau o influenþã atât de puternicã asupra oamenilor de rând; dar mulþi
Controversa

dintre ei erau bogaþi ºi aveau influenþa pe care o dã bogãþia. În rândul


lor se gãseau majoritatea preoþilor ºi dintre ei se alegea de obicei marele
preot. Aceasta se fãcea totuºi cu condiþia expresã ca ideile lor sceptice
sã nu fie scoase în evidenþã. Din cauza numãrului ºi popularitãþii fariseilor,
557
era necesar ca saducheii sã accepte, de formã, învãþãturile lor când
deþineau o slujbã preoþeascã; dar, chiar prin faptul cã puteau sã fie
aleºi pentru o astfel de slujbã, se dãdea putere rãtãcirii lor.
Saducheii lepãdau învãþãtura lui Iisus. El era condus de principii pe
care ei nu voiau sã le admitã când se manifestau în felul acesta, iar
Christos, Lumina lumii

învãþãturile Lui cu privire la Dumnezeu ºi viaþa viitoare contraziceau


teoriile lor. Ei credeau în Dumnezeu ca singura fiinþã superioarã omului,
dar susþineau cã o providenþã atotconducãtoare ºi o preºtiinþã divinã
l-ar lipsi pe om de libertatea moralã ºi l-ar aduce la starea de rob. Ei
credeau cã, dupã ce l-a creat pe om, Dumnezeu l-a lãsat singur, in-
dependent faþã de o influenþã superioarã. Susþineau cã omul era liber sã-ºi
conducã viaþa ºi sã dirijeze evenimentele lumii, cã soarta omului era în
mâna lui. Tãgãduiau cã Duhul lui Dumnezeu lucreazã prin eforturile
omeneºti sau prin mijloace naturale. ªi totuºi ei susþineau cã, prin folosirea
corectã a puterilor sale naturale, omul poate fi înãlþat ºi iluminat; cã,
printr-o disciplinã riguroasã, viaþa poate fi curãþitã.
Ideile lor despre Dumnezeu le influenþau caracterul. Dupã concepþia
lor, El n-avea nici un interes faþã de om ºi, ca urmare, nici ei nu aveau
vreo consideraþie unul faþã de altul, ci erau foarte dezbinaþi. Refuzând
sã recunoascã influenþa Duhului Sfânt asupra acþiunii omului, duceau
lipsã de puterea Lui în viaþa lor. Asemenea celorlalþi iudei, se lãudau
mult cu dreptul lor de naºtere ca fii ai lui Avraam ºi cu credincioºia lor
strictã faþã de cerinþele legii; dar erau lipsiþi de adevãratul spirit al legii,
de credinþa ºi de mila lui Avraam. Simpatiile lor naturale erau mãrginite
la un cerc restrâns. Ei credeau cã este posibil pentru toþi oamenii sã-ºi
câºtige [604] bunurile ºi binecuvântãrile vieþii; inima lor nu era miºcatã
de lipsurile ºi suferinþele altora. Trãiau pentru ei înºiºi.
Prin cuvintele ºi faptele Sale, Christos mãrturisea despre o putere
divinã, care produce rezultate supranaturale, despre o viaþã viitoare,
dincolo de cea prezentã, despre Dumnezeu ca Tatã al oamenilor, având
grijã totdeauna de nevoile lor. El descoperea lucrarea puterii divine în
milostenie ºi îndurare, care mustra purtarea egoistã a saducheilor. El
învãþa cã, atât pentru binele imediat al omului, cât ºi pentru cel veºnic,
Dumnezeu influenþeazã inima prin Duhul Sfânt. A arãtat greºeala de a
ne încrede în puterea omeneascã pentru schimbarea caracterului, care
poate fi sãvârºitã numai de Duhul lui Dumnezeu.
558
Saducheii erau hotãrâþi sã discrediteze aceastã învãþãturã. Cãutând
o disputã cu Iisus, au fost siguri cã puteau sã-L facã sã-ªi piardã reputaþia,
chiar dacã nu izbuteau sã-L condamne. Subiectul ales pentru disputã a
fost învierea. Dacã era de acord cu ei, atunci era în ºi mai mare vrãjmãºie
cu fariseii. Dacã Se deosebea de ei, intenþionau sã-I ia învãþãtura în râs.
Saducheii voiau sã spunã cã, dacã trupul se compune din aceleaºi
particule de materie ºi în starea nemuritoare, ºi în cea muritoare, atunci
când învie din morþi va trebui sã aibã carne ºi sânge ºi sã reia viaþa
întreruptã pe pãmânt. În cazul acesta, conchideau ei, va trebui ca legã-
turile de pe pãmânt sã fie reluate ºi toate lucrurile sã se uneascã din
nou, cãsãtoriile sã fie continuate ºi toate lucrurile sã aibã loc la fel ca
înainte de moarte, slãbiciunile ºi pasiunile acestei vieþi fiind continuate
în viaþa viitoare.
Ca rãspuns la întrebarea lor, Iisus a ridicat vãlul care acoperea viaþa
viitoare. „La înviere”, a zis El, „nici nu se vor însura, nici nu se vor
mãrita, ci vor fi ca îngerii lui Dumnezeu în cer.” El a arãtat cã saducheii
erau greºiþi în credinþa lor. Bazele raþionamentului lor erau false. „Vã
rãtãciþi”, a adãugat El, „pentru cã nu cunoaºteþi nici Scripturile, nici
puterea lui Dumnezeu.” El nu i-a acuzat cum i-a acuzat pe farisei de
fãþãrnicie, ci de necredinþã.
Saducheii se lãudau cã, dintre toþi oamenii, ei þin cel mai mult la
Scripturi. Dar Iisus a arãtat cã ei nu cunoscuserã adevãratul lor înþeles.
Cunoºtinþa aceasta trebuia sã fie explicatã prin lumina datã de Duhul
Sfânt. El le-a declarat cã lipsa lor de cunoºtinþe cu privire la Scripturi ºi
la puterea lui Dumnezeu era cauza [605] confuziei lor asupra credinþei
ºi a întunecimii lor spirituale. Ei cãutau sã reducã tainele lui Dumnezeu
la mãsura raþiunii lor mãrginite. Christos i-a invitat sã-ºi deschidã mintea
faþã de adevãrurile sfinte, care puteau sã le lãrgeascã ºi sã le întãreascã
înþelegerea. Mii de oameni devin necredincioºi, pentru cã mintea lor
mãrginitã nu poate cuprinde tainele lui Dumnezeu. Ei nu pot sã explice
minunata putere dumnezeiascã ce se vede în lucrãrile Sale, de aceea
leapãdã dovezile unei asemenea puteri, atribuindu-le forþelor naturale,
Controversa

pe care le înþeleg ºi mai puþin. Singura cheie a tainelor care ne înconjoarã


este recunoaºterea prezenþei ºi puterii lui Dumnezeu în tot ce ne încon-
joarã. Oamenii au nevoie sã-L cunoascã pe Dumnezeu ca fiind Creatorul
universului, Acela care porunceºte ºi face totul. Ei au nevoie de o
559
viziune mai largã asupra caracterului, tainelor ºi mijloacelor folosite de
El.
Christos le-a declarat ascultãtorilor Sãi cã, dacã nu ar fi fost învierea
din morþi, Scripturile în care ei mãrturiseau a crede nu ar fi fost de nici
o valoare. El a zis: „Cât priveºte învierea morþilor, oare n-aþi citit ce vi
Christos, Lumina lumii

s-a spus de Dumnezeu când a zis: ’Eu sunt Dumnezeul lui Avraam,
Dumnezeul lui Isaac ºi Dumnezeul lui Iacov’? Dumnezeu nu este un
Dumnezeu al celor morþi, ci al celor vii”. Dumnezeu priveºte lucrurile
care nu sunt ca ºi cum ar fi. El vede de la început sfârºitul ºi priveºte
rezultatul lucrãrii Sale ca ºi când ar fi deja realizat. Preþioºi în ochii lui
Dumnezeu sunt aceia care au murit, începând cu Adam, ºi toþi sfinþii
care vor mai muri vor auzi glasul Fiului lui Dumnezeu ºi vor ieºi din
mormânt la viaþa nemuritoare. Dumnezeu va fi Dumnezeul lor ºi ei vor
fi poporul Sãu. Între Dumnezeu ºi sfinþii înviaþi va fi o legãturã duioasã
ºi strânsã. Starea aceasta, prevãzutã în planul Sãu, pentru El existã
deja. Pentru El, morþii trãiesc.
Prin cuvintele lui Christos, saducheii au fost aduºi la tãcere. Ei nu
mai puteau sã-I rãspundã. Nu rostise nici un cuvânt de care ei sã se
poatã folosi în vreun fel pentru a-L condamna. Adversarii Lui nu
câºtigaserã altceva decât dispreþul oamenilor.
Cu toate acestea, fariseii nu ºi-au pierdut nãdejdea de a-L face sã
spunã ceva pe care sã-l foloseascã împotriva Lui. Au gãsit un cãrturar
care sã-L întrebe pe Iisus care dintre Cele Zece Porunci ale legii este
de mai mare însemnãtate.
Fariseii înãlþaserã primele patru porunci, care aratã datoria omului
faþã de Creatorul lui, ca fiind de o însemnãtate mai mare decât celelalte
ºase, care definesc datoria omului faþã de semenul sãu. Drept urmare,
[606] stãteau destul de rãu în ce priveºte evlavia practicã. Iisus le arãtase
oamenilor marea lor lipsã ºi-i învãþase cã au nevoie de fapte bune,
declarând cã pomul se cunoaºte dupã roade. Pentru motivul acesta, El
fusese acuzat cã înalþã ultimele ºase porunci deasupra primelor patru.
Învãþãtorul legii s-a apropiat de Iisus cu o întrebare directã: „Care
este cea dintâi dintre toate poruncile?” Rãspunsul lui Christos a fost
direct ºi puternic: „Cea dintâi este aceasta: ’Ascultã, Israele! Domnul
Dumnezeul nostru este un singur Domn’; ºi ’Sã iubeºti pe Domnul,
Dumnezeul tãu, cu toatã inima ta, cu tot sufletul tãu, cu tot cugetul tãu
560
ºi cu toatã puterea ta’”. Aceasta este prima poruncã. A doua este
asemenea cu cea dintâi, a zis Christos, deoarece izvorãºte din ea: „Sã
iubeºti pe aproapele tãu ca pe tine însuþi. Nu este poruncã mai mare
decât aceasta”. „În aceste douã porunci se cuprinde toatã Legea ºi
Proorocii.”
Primele patru porunci din Cele Zece sunt rezumate în aceastã mare
învãþãturã: „Sã iubeºti pe Domnul, Dumnezeul tãu, cu toatã inima ta”.
Ultimele ºase sunt cuprinse în cealaltã: „Sã iubeºti pe aproapele tãu ca
pe tine însuþi”. Aceste douã porunci sunt o expresie a principiului iubirii.
Cea dintâi nu poate fi þinutã, iar a doua sã fie cãlcatã; nici a doua nu
poate fi þinutã, iar cea dintâi cãlcatã. Dacã Dumnezeu are locul ce I se
cuvine în inima noastrã, atunci ºi semenului nostru îi vom da locul potrivit
ºi îl vom iubi ca pe noi înºine. Numai atunci când Îl iubim pe Dumnezeu
mai presus de orice vom putea sã-l iubim pe semenul nostru fãrã pãrtinire.
Întrucât toate poruncile sunt cuprinse în iubirea faþã de Dumnezeu
ºi om, încãlcarea oricãrui precept al legii înseamnã nesocotirea acestui
principiu. În felul acesta, Christos i-a învãþat pe ascultãtorii Sãi cã Legea
lui Dumnezeu nu este o sumã de precepte despãrþite unul de altul,
dintre care unele sunt de mai mare însemnãtate, pe când altele sunt de
mai micã însemnãtate, putând fi trecute cu vederea fãrã a atrage pe-
deapsa. Domnul nostru prezintã primele patru ºi ultimele ºase porunci
ca un tot dumnezeiesc ºi spune cã iubirea de Dumnezeu va fi arãtatã
prin ascultarea de toate poruncile Lui.
Cãrturarul care-L întrebase pe Iisus cunoºtea bine legea ºi a rãmas
uimit de cuvintele Lui. El nu se aºtepta ca Iisus sã dovedeascã o cu-
noaºtere atât de adâncã ºi desãvârºitã din Scripturã. El câºtigase o mai
cuprinzãtoare înþelegere a principiilor care stau la baza preceptelor
sfinte. Înaintea preoþilor ºi conducãtorilor adunaþi, el a recunoscut cu
sinceritate cã Christos dãduse o dreaptã interpretare legii, zicând:
„Bine, Învãþãtorule. Adevãrat ai zis cã Dumnezeu este unul singur,
cã nu este altul în afarã de El, ºi cã a-L iubi cu toatã inima, [607] cu tot
cugetul, cu tot sufletul ºi cu toatã puterea ºi a iubi pe aproapele ca pe
Controversa

sine, este mai mult decât toate arderile de tot ºi decât toate jertfele.”
Înþelepciunea rãspunsului lui Christos l-a convins pe cãrturar. El ºtia
cã religia iudeilor constã mai degrabã din ceremonii exterioare decât
din evlavie lãuntricã. El îºi dãdea seama într-o mãsurã oarecare cã
561
simplele sacrificii ceremoniale ºi vãrsarea de sânge pentru ispãºirea
pãcatului nu aveau nici o valoare în ele însele, dacã lipsea credinþa.
Iubirea, ascultarea de Dumnezeu ºi respectarea neegoistã a omului îi
apãreau ca fiind de mai mare valoare decât toate aceste ritualuri. Dis-
poziþia acestui om de a recunoaºte corectitudinea raþionamentului lui
Christos, Lumina lumii

Christos ºi rãspunsul hotãrât ºi prompt dat în faþa oamenilor arãtau un


spirit cu totul deosebit de acela al preoþilor ºi conducãtorilor. Inima lui
Iisus s-a umplut de milã faþã de cãrturarul cinstit, care îndrãznise sã
înfrunte încruntarea preoþilor ºi ameninþãrile conducãtorilor, pentru a
rosti convingerile inimii lui. Iisus a vãzut cã rãspunsese cu pricepere ºi
i-a zis: „Tu nu eºti departe de Împãrãþia lui Dumnezeu”.
Cãrturarul era aproape de Împãrãþia lui Dumnezeu, în sensul cã
recunoºtea cã faptele neprihãnirii sunt mai plãcute înaintea lui Dumnezeu
decât arderile de tot ºi jertfele. Dar avea nevoie sã recunoascã, de
asemenea, caracterul divin al lui Christos ºi, prin credinþa în El, sã pri-
meascã putere pentru a face faptele neprihãnirii. Serviciul ritual nu era
de nici o valoare, dacã nu era legat de Christos prin credinþã vie. Nici
Legea Moralã nu-ºi ajunge scopul, dacã nu este înþeleasã în legãtura ei
cu Mântuitorul. Christos a arãtat de repetate ori cã Legea Tatãlui Sãu
conþine ceva mai adânc decât porunci pline de autoritate. În lege este
întrupat acelaºi principiu care este descoperit în Evanghelie. Legea
scoate în evidenþã datoria omului ºi-i descoperã vinovãþia. El trebuie sã
caute la Christos atât iertarea, cât ºi puterea de a împlini ceea ce cere
Legea.
Fariseii se apropiaserã de Christos când El a rãspuns la întrebarea
cãrturarului. Acum, întorcându-Se cãtre ei, le-a pus o întrebare: „Ce
credeþi voi despre Christos? Al cui fiu este?” Întrebarea aceasta urmãrea
sã-i determine sã-ºi exprime convingerile cu privire la Mesia – sã arate
cã Îl priveau doar ca pe un om sau ca pe Fiul lui Dumnezeu. Un cor de
glasuri rãspunse: „Fiul lui David!” Acesta era titlul pe care profeþia îl
dãduse lui Mesia. Când Iisus ªi-a descoperit divinitatea prin minunile
Sale puternice, când i-a vindecat pe bolnavi ºi i-a înviat pe morþi, oamenii
s-au întrebat unul pe altul: „Nu este acesta Fiul lui David?” Femeia
siro-fenicianã, orbul Bartimeu ºi mulþi alþii strigaserã la El dupã ajutor:
„Ai milã de mine, Doamne, Fiul lui David” (Mat. 15,22). În timp ce
intra cãlare în Ierusalim, El fusese proslãvit cu [608] strigãte voioase:
562
„Osana, Fiul lui David; binecuvântat este Cel ce vine în Numele
Domnului” (Mat. 21,9). Iar copilaºii din templu repetaserã în ziua aceea
strigãtele pline de voie bunã. Dar mulþi dintre cei care-L numeau pe
Iisus Fiul lui David nu recunoºteau divinitatea Lui. Ei nu înþelegeau cã
Fiul lui David era ºi Fiul lui Dumnezeu.
Ca rãspuns la declaraþia cã Christos era Fiul lui David, Iisus a zis:
„Cum atunci David, fiind insuflat de Duhul [Duhul Inspiraþiei de la
Dumnezeu], Îl numeºte Domn, când zice: Domnul a zis Domnului Meu:
’ªezi la dreapta Mea, pânã voi pune pe vrãjmaºii Tãi sub picioarele
Tale’? Deci dacã David Îl numeºte Domn, cum este El Fiul lui? Nimeni
nu I-a putut rãspunde un cuvânt. ªi, din ziua aceea, n-a îndrãznit nimeni
sã-I mai punã întrebãri.” [609]

Controversa

563
CAPITOLUL 67

VAIURI PENTRU FARISEI

Indignarea lui Christos era îndreptatã împotriva


fãþãrniciei ºi a pãcatelor grosolane, prin care oamenii
îºi distrugeau sufletul, îi înºelau pe semeni ºi Îl
dezonorau pe Dumnezeu... Felul în care a denunþat
pãcatul era puternic ºi pãtrunzãtor, dar El n-a rostit
nici un cuvânt de rãzbunare... Tot astfel ºi creºtinul
care trãieºte în armonie cu Dumnezeu, având plãcu-
tele însuºiri ale iubirii ºi milei, va simþi o dreaptã
indignare împotriva pãcatului, dar nu va fi mânat
de pasiune sã insulte pe acela pe care-l mustrã.

ERA CEA DIN URMÃ ZI în care Iisus îi mai învãþa pe oameni în


templu. Atenþia mulþimilor care se adunaserã la Ierusalim fusese atrasã
cãtre El; oamenii umpluserã curþile templului, urmãrind lupta care se
dãdea, ºi sorbeau cu nesaþ fiecare cuvânt care ieºea de pe buzele Lui.
Niciodatã nu se mai vãzuse aºa ceva. Acolo stãtea Tânãrul galilean,
fãrã sã poarte nici o onoare pãmânteascã sau distincþie regalã. În jurul
Lui se aflau preoþi în hainele lor bogate, conducãtori cu veºminte ºi
distincþii care arãtau poziþia lor înaltã ºi cãrturari cu suluri de manuscrise
la care se refereau adeseori. Iisus stãtea liniºtit în faþa lor, cu demnitatea
unui împãrat. Ca unul învestit cu autoritatea cerului, El privea hotãrât la
adversarii Sãi, care lepãdaserã ºi dispreþuiserã învãþãturile Lui ºi care
doreau acum sã-I ia viaþa. Un mare numãr dintre ei Îl atacaserã, dar
564
uneltirile lor de a-L prinde în cursã ºi a-L condamna fuseserã zadarnice.
Întâmpinase provocare dupã provocare, prezentând adevãrul curat ºi

Capitolul acesta se bazeazã pe cele relatate în Matei 23; Marcu 12,41-44;


Luca 20,45-47; 21,1-4.
strãlucitor în contrast cu întunecimea ºi cu rãtãcirile preoþilor ºi fariseilor.
El pusese în faþa acestor conducãtori adevãrata lor stare ºi pedeapsa
sigurã care avea sã urmeze din cauza rãmânerii în faptele lor rele.
Avertizarea se dãduse cu credincioºie. Totuºi, [610] Christos mai avea
de fãcut o altã lucrare. O altã þintã mai era încã de împlinit.
Interesul oamenilor faþã de Christos ºi faþã de lucrarea Sa crescuse
fãrã încetare. Ei erau încântaþi de învãþãtura Lui, dar în acelaºi timp
erau puºi în mare încurcãturã. Ei îi respectaserã pe preoþi ºi pe rabini
din cauza inteligenþei lor ºi a evlaviei pe care o arãtau. În toate problemele
religioase, ei se supuseserã fãrã rezervã autoritãþii lor. Dar vedeau
acum cã oamenii aceºtia se strãduiau sã-L discrediteze pe Iisus, un
Învãþãtor ale cãrui virtute ºi cunoºtinþã strãluceau ºi mai mult dupã
fiecare atac. Priveau feþele posomorâte ale preoþilor ºi bãtrânilor ºi le
vedeau înfrângerea ºi încurcãtura. Se mirau cã mai marii nu credeau în
Iisus, când învãþãturile Lui erau atât de clare ºi simple. Nici ei nu mai
ºtiau ce sã facã. Cu încordare, urmãreau acþiunile acelora al cãror sfat
îl urmaserã totdeauna.
În parabolele pe care le spusese Christos, planul Lui era sã-i avertizeze
pe conducãtori ºi sã-i înveþe pe ascultãtorii dispuºi sã fie învãþaþi. Dar
era nevoie sã se vorbeascã ºi mai lãmurit. Prin respectul lor faþã de
tradiþie ºi prin credinþa lor oarbã într-o preoþie coruptã, oamenii erau
[611] ca niºte robi. Christos trebuia sã sfãrâme lanþurile acestea. Caracte-
rul preoþilor, conducãtorilor ºi fariseilor trebuia sã fie demascat în
întregime.
„Cãrturarii ºi fariseii”, a zis El, „ºed pe scaunul lui Moise. Deci Vaiuri pentru farisei
toate lucrurile pe care vã spun ei sã le pãziþi, pãziþi-le ºi faceþi-le; dar
dupã faptele lor sã nu faceþi. Cãci ei zic, dar nu fac.” Cãrturarii ºi
fariseii pretindeau cã sunt învestiþi cu autoritate dumnezeiascã asemã-
nãtoare cu aceea a lui Moise. Ei susþineau cã-i þin locul ca tâlcuitori ai
legii ºi judecãtori ai poporului. În aceastã calitate, pretindeau din partea
oamenilor respect ºi ascultare deplinã. Iisus îi îndemna pe ascultãtorii
565
Sãi sã facã ce îi învãþau rabinii potrivit legii, dar sã nu le urmeze exemplul.
Ei înºiºi nu îºi trãiau învãþãtura.
Mare parte din învãþãturile lor erau contrare Scripturilor. Iisus zicea:
„Ei leagã sarcini grele ºi cu anevoie de purtat ºi le pun pe umerii
oamenilor, dar ei nici cu degetul nu vor sã le miºte”. Fariseii prescriseserã
Christos, Lumina lumii

o mulþime de rânduieli întemeiate pe tradiþii ºi care restrângeau fãrã


nici un rost libertatea personalã. Iar anumite pãrþi din lege le explicau în
aºa fel, încât le impuneau oamenilor sã se supunã unor rânduieli pe
care, în ascuns, ei le nesocoteau ºi faþã de care, atunci când le convenea,
pretindeau cã sunt scutiþi.
Þinta pe care o urmãreau era sã-i impresioneze neîncetat pe toþi cu
evlavia lor. Nimic nu era socotit prea sfânt pentru a servi acest scop.
Dumnezeu îi spusese lui Moise urmãtoarele cu privire la poruncile Sale:
„Sã le legi ca un semn de aducere aminte la mâini ºi sã-þi fie ca niºte
fruntarii între ochi” (Deut. 6,8). Cuvintele acestea au o adâncã
însemnãtate. Când omul cugetã la Cuvântul lui Dumnezeu ºi îl practicã,
el va fi înnobilat în întregime. În fapte de dreptate ºi pline de îndurare,
mâinile vor da la ivealã, ca un semn, principiile Legii lui Dumnezeu. Ele
vor fi þinute curate faþã de mitã ºi de tot ceea ce este corupt ºi înºelãtor.
Ele vor fi active în fapte de iubire ºi milã. Ochii, îndreptaþi cãtre o þintã
nobilã, vor fi curaþi ºi sinceri. Expresia feþei, limbajul ochilor vor mãrturisi
despre caracterul nepãtat al aceluia care iubeºte ºi onoreazã Cuvântul
lui Dumnezeu. Dar iudeii din zilele lui Christos nu vedeau nimic din
toate acestea. Porunca datã lui Moise a fost interpretatã în sensul cã
era necesar ca preceptele Scripturii sã fie purtate de fiecare. De aceea,
ele erau scrise pe bucãþi de pergament ºi legate în jurul capului ºi al
încheieturii mâinii, într-un fel care sã atragã privirile. Dar aceasta nu
fãcea ca Legea lui Dumnezeu sã punã mai multã stãpânire asupra
minþii ºi inimii. Pergamentele acestea erau purtate mai mult ca niºte
distincþii [612] care sã atragã atenþia. Ele aveau drept scop sã dea celui
care le purta o aureolã de evlavie care sã atragã respectul poporului.
Iisus a dat o loviturã acestei pretenþii deºarte:
„Toate faptele lor le fac ca sã fie vãzuþi de oameni. Astfel îºi fac
filacteriile late, îºi fac poalele veºmintelor cu ciucuri lungi; umblã dupã
locurile dintâi la ospeþe ºi dupã scaunele dintâi în sinagogi; le place sã le
facã oamenii plecãciuni prin pieþe ºi sã le zicã: ’Rabi! Rabi!’ Voi sã nu
566
vã numiþi Rabi! Fiindcã unul singur este Învãþãtorul vostru, Christos, ºi
voi toþi sunteþi fraþi. ªi ’Tat㒠sã nu numiþi pe nimeni pe pãmânt; pentru
cã Unul singur este Tatãl vostru: Acela care este în ceruri. Sã nu vã
numiþi ’Dascãli’, cãci Unul singur este Dascãlul vostru: Christosul”. În
cuvinte atât de clare, Christos a descoperit ambiþia egoistã, care cãuta
neîncetat onoare ºi putere, afiºând o falsã umilinþã, în timp ce inima era
plinã de lãcomie ºi invidie. Când oamenii erau chemaþi la o masã, oaspeþii
erau aºezaþi dupã rangul lor, ºi aceia cãrora li se dãdea locul de cea mai
mare onoare primeau cea dintâi atenþie ºi favoruri deosebite. Fariseii
cãutau mereu sã-ºi însuºeascã aceste onoruri. Iisus a mustrat practica
aceasta.
El a mustrat deºertãciunea datã pe faþã în cãutarea titlului de rabin
sau dascãl. Un titlu ca acesta, a declarat El, nu aparþinea oamenilor, ci
lui Christos. Preoþii, cãrturarii ºi conducãtorii, interpreþii ºi administratorii
legii erau toþi fraþi, copii ai aceluiaºi Tatã. Iisus i-a fãcut pe oameni sã
înþeleagã cã ei nu trebuie sã dea nimãnui un titlu de onoare care sã
arate cã are dreptul sã stãpâneascã asupra conºtiinþei sau credinþei lor.
Dacã Christos ar fi astãzi pe pãmânt, înconjurat de aceia care poartã
titlul „cucernicul” sau „preasfinþitul”, n-ar repeta El cuvintele: „Sã nu
vã numiþi ’Dascãli’, cãci Unul singur este dascãlul vostru: Christosul”?
Scriptura spune despre Dumnezeu: „Sfânt ºi înfricoºat este Numele
Lui” (Ps. 119,9). Cãrei fiinþe omeneºti i se potriveºte acest titlu? Cât
de puþin din înþelepciunea ºi neprihãnirea pe care le aratã titlul dã pe
faþã omul! Câþi dintre cei care îºi iau titlul acesta reprezintã greºit Numele
ºi caracterul lui Dumnezeu! Vai, de câte ori ambiþia lumeascã, despo-
tismul ºi pãcatele cele mai josnice au fost ascunse sub veºmintele pom-
poase ale unei slujbe înalte ºi sfinte! Mântuitorul a spus mai departe:
„Cel mai mare dintre voi sã fie slujitorul vostru. Oricine se va înãlþa,
va fi smerit, ºi oricine se va smeri, va fi înãlþat.” De repetate ori, Christos
îi învãþase pe oameni cã adevãrata mãreþie se mãsoarã prin valoarea Vaiuri pentru farisei
moralã. Dupã aprecierea cerului, mãreþia de caracter constã din a trãi
pentru binele semenilor noºtri, [613] a sãvârºi fapte de iubire ºi de milã.
Christos, Împãratul slavei, a fost un slujitor al oamenilor cãzuþi.
„Vai de voi, cãrturari ºi farisei fãþarnici!” a zis Iisus. „Pentru cã voi
închideþi oamenilor Împãrãþia cerurilor: nici voi nu intraþi în ea, ºi nici pe
cei ce vor sã intre nu-i lãsaþi sã intre.” Rãstãlmãcind Scripturile, preoþii
567
ºi cãrturarii orbeau mintea acelora care altfel ar fi primit cunoaºterea
Împãrãþiei lui Christos ºi acea viaþã lãuntricã, dumnezeiascã, esenþialã
pentru adevãrata sfinþenie.
„Vai de voi, cãrturari ºi farisei fãþarnici! Pentru cã voi mâncaþi casele
vãduvelor, în timp ce, de ochii lumii, faceþi rugãciuni lungi; de aceea
Christos, Lumina lumii

veþi lua o mai mare osândã.” Fariseii aveau o mare influenþã asupra
poporului ºi o foloseau pentru interesele lor. Ei câºtigau încrederea
femeilor vãduve pioase ºi apoi prezentau lucrurile ca ºi când pentru ele
era o datorie sã-ºi consacre averea pentru scopuri religioase. O datã
ajunºi în stãpânirea banilor lor, ºireþii uneltitori îi foloseau pentru inte-
resul lor. Pentru a-ºi ascunde necinstea, fãceau rugãciuni lungi în faþa
oamenilor ºi mare paradã de evlavie. Christos a spus cã aceastã fãþãr-
nicie le va aduce o ºi mai mare condamnare. Aceeaºi mustrare cade
asupra multora din zilele noastre, care fac mare caz de evlavia lor.
Viaþa le este întinatã de egoism ºi lãcomie, dar ei le ascund sub o hainã
care sã dea o înfãþiºare de curãþie ºi, în felul acesta, pentru un timp, sã
înºele pe semenii lor. Dar nu pot sã înºele pe Dumnezeu. El citeºte
toate intenþiile inimii ºi va judeca pe fiecare om dupã faptele sale.
Christos condamna fãrã cruþare abuzurile, dar avea grijã sã nu
micºoreze în vreun fel obligaþiile ascultãtorilor Sãi. El mustra egoismul,
care storcea ºi folosea rãu darurile vãduvei. Dar, în acelaºi timp, lãuda
pe vãduva care-ºi aducea darul în tezaurul lui Dumnezeu. Faptul cã
cineva abuza de daruri nu putea sã-l lipseascã pe dãruitor de binecu-
vântarea lui Dumnezeu.
Iisus era în curtea unde se aflau lãzile tezaurului ºi-i urmãrea pe
aceia care veneau sã-ºi depunã darurile. Mulþi dintre cei bogaþi aduceau
sume mari, pe care le prezentau ostentativ. Iisus privea cu întristare la
ei, dar n-a spus nimic despre darurile lor îmbelºugate. Deodatã, faþa
Lui s-a luminat când a vãzut o vãduvã sãracã apropiindu-se cu multã
sfialã, temându-se sã nu fie vãzutã. Când cei bogaþi ºi mândri treceau
sã-ºi depunã darurile, ea se trãgea cu teamã înapoi, ca ºi când nu
îndrãznea sã se apropie. ªi totuºi ea dorea sã facã ceva, cât de puþin,
pentru lucrarea pe care o iubea. Se uita la darul din mâna ei. Era foarte
mic în comparaþie cu darurile celor din jurul ei, dar era toatã avuþia ei.
[614] Gãsind un moment potrivit, ea a aruncat repede cei doi bãnuþi în
cutie ºi s-a întors în grabã. Dar atunci L-a surprins pe Iisus privind-o
568
insistent.
Mântuitorul i-a chemat pe ucenici la El ºi i-a îndemnat sã ia aminte
la sãrãcia vãduvei. Apoi la urechile ei au ajuns cuvintele de laudã:
„Adevãrat vã spun cã aceastã vãduvã sãracã a dat mai mult decât toþi
cei ce au aruncat în vistierie”. Lacrimi de bucurie i-au umplut ochii
când ºi-a dat seama cã fapta ei a fost înþeleasã ºi apreciatã. Mulþi ar fi
sfãtuit-o sã pãstreze pentru nevoile ei acei puþini bani; daþi în mâna
preoþilor iudei bine hrãniþi, ei s-ar fi pierdut din vedere pe lângã multele
ºi costisitoarele daruri aduse în tezaur. Dar Iisus i-a înþeles motivul. Ea
a crezut cã serviciul templului este rânduit de Dumnezeu ºi dorea sã
facã tot ce se poate pentru a-l susþine. Ea a fãcut ce a putut ºi fapta ei
avea sã rãmânã un monument ridicat pentru a-i pãstra amintirea de-a
lungul veacurilor ºi avea sã fie bucuria ei pentru veºnicie. Inima a fost
datã împreunã cu darul; aprecierea lui nu s-a fãcut dupã valoarea
bãnuþilor, ci dupã iubirea faþã de Dumnezeu ºi interesul pentru lucrarea
Lui, care dãduserã naºtere acestei fapte.
Iisus a spus despre vãduva sãracã: „Ea a dat mai mult decât toþi
ceilalþi”. Bogaþii dãduserã din prisosul lor ºi mulþi fãcuserã lucrul acesta
ca sã fie vãzuþi ºi onoraþi de oameni. Darurile lor mari nu-i lipsiserã de
confortul ºi nici chiar de luxul lor; ele nu ceruserã nici o jertfã ºi nu
puteau sã ajungã la aceeaºi valoare cu bãnuþul vãduvei.
Motivele sunt cele care dau faptelor noastre adevãrata lor faþã,
pecetluindu-le ca urâciune sau dându-le o înaltã valoare moralã. Nu
lucrurile mari, pe care le vede fiecare ochi ºi le preamãreºte fiecare
limbã, sunt socotite de Dumnezeu ca fiind cele mai de preþ. Datoriile
mici, îndeplinite cu voie bunã, darurile mici, care nu cautã sã atragã
privirile ºi care pentru ochii oamenilor pot pãrea fãrã valoare, adesea
stau pe cea mai înaltã treaptã în ochii Sãi. O inimã plinã de iubire ºi
credinþã este mai scumpã lui Dumnezeu decât cel mai preþios dar.
Vãduva sãracã a dat tot ce avea pentru a face puþinul pe care l-a fã- Vaiuri pentru farisei
cut. S-a lipsit de hranã, ca sã dea cei doi bãnuþi pentru lucrarea pe care
o iubea. ªi a fãcut lucrul acesta cu credinþã, fiind încrezãtoare cã Tatãl
ei ceresc nu va trece cu vederea lipsa ei cea mare. Tocmai spiritul acesta
neegoist ºi credinþa ei copilãreascã au câºtigat aprecierea Mântuitorului.
Printre sãraci, sunt mulþi care doresc sã-ºi arate recunoºtinþa faþã
de Dumnezeu pentru harul ºi adevãrul Lui. Ei doresc mult sã ia parte
569
cu fraþii lor mai avuþi la susþinerea slujirii Sale. Aceºtia n-ar trebui sã
fie respinºi. Daþi-le prilej sã depunã bãnuþii lor în banca cerului. Dacã
sunt daþi cu o inimã plinã de iubire pentru Dumnezeu, aceºtia, care
dupã înfãþiºare sunt un nimic, devin daruri consacrate, jertfe nepreþuite,
pentru care Dumnezeu Se bucurã ºi pe care le binecuvânteazã. [615]
Christos, Lumina lumii

Când Iisus a spus despre vãduvã: „Ea a dat mai mult decât toþi”,
cuvintele Lui spuneau adevãrul nu numai despre motivaþia dãruirii, dar
ºi despre rezultatele darului. Cei „doi bãnuþi care fac un gologan” au
dus în tezaurul lui Dumnezeu sume mult mai mari decât contribuþiile
iudeilor bogaþi. Influenþa acelui mic dar a fost asemenea unui râu, mic
la început, care s-a lãrgit ºi s-a adâncit cu cât a curs mai mult prin
veacuri. El a ajutat pe mii de cãi la susþinerea sãracilor ºi la rãspândirea
Evangheliei. Exemplul ei de jertfire de sine a acþionat iar ºi iar asupra a
mii de inimi, în fiecare þarã ºi în fiecare veac, a fãcut apel ºi la bogaþi, ºi
la sãraci, ºi darurile lor au fãcut sã creascã valoarea darului ei. Binecu-
vântarea lui Dumnezeu datã asupra bãnuþului vãduvei a fãcut din acesta
izvorul unor mari binecuvântãri. Tot aºa se întâmplã cu orice dar adus
ºi cu orice faptã îndeplinitã cu dorinþa sincerã de a contribui la slava lui
Dumnezeu. Ele sunt puse în legãturã cu planurile Celui Atotputernic.
Nici un om nu le poate mãsura urmãrile spre bine.
Mântuitorul a mers mai departe cu denunþarea cãrturarilor ºi a
fariseilor. „Vai de voi, povãþuitori orbi, care ziceþi: ’Dacã jurã cineva pe
templu, nu este nimic; dar dacã jurã pe aurul templului, este legat de
jurãmântul lui’. Nebuni ºi orbi! Care este mai mare: aurul sau templul,
care sfinþeºte aurul? ’Dacã jurã cineva pe altar, nu este nimic; dar
dacã jurã pe darul de pe altar, este legat de jurãmântul lui’. Nebuni ºi
orbi! Care este mai mare: darul sau altarul, care sfinþeºte darul?” Preoþii
iudei interpretau cerinþele lui Dumnezeu dupã mãsurile lor strâmte ºi
mincinoase. Ei se încumetau sã facã deosebiri amãnunþite în ce priveºte
compararea vinovãþiei diferitelor pãcate, trecând cu uºurinþã peste unele
ºi tratând altele, poate de mai micã importanþã, ca fiind de neiertat.
Pentru bani, ei dezlegau pe unii de legãmintele lor. Iar pentru sume
mari uneori treceau cu vederea fãrãdelegi grozave. În acelaºi timp,
preoþii ºi conducãtorii aceºtia pronunþau judecãþi aspre pentru greºelile
de rând.
„Vai de voi, cãrturari ºi farisei fãþarnici! Pentru cã voi daþi zeciuialã
570
din izmã, din mãrar ºi din chimen ºi lãsaþi nefãcute cele mai însemnate
lucruri din lege: dreptatea, mila ºi credincioºia; pe acestea trebuia sã le
faceþi ºi pe acelea sã nu le lãsaþi nefãcute.” În aceste cuvinte, Domnul
Christos condamna abuzul în cazul unei datorii sfinte. Obligaþia în sine
El n-a dat-o la o parte. Sistemul zecimii era rânduit de Dumnezeu ºi a
fost observat din cele mai vechi timpuri. Avraam, pãrintele credincioºilor,
a plãtit zecime din tot ce avea. Conducãtorii iudeilor recunoºteau obligaþia
plãtirii zecimii, ºi lucrul acesta era bun; dar nu-i lãsau pe oameni sã
lucreze [616] dupã convingerile lor în ce priveºte îndeplinirea acestei
datorii. Reguli arbitrare erau puse pentru fiecare caz. Cerinþele deveni-
serã atât de complicate, încât era cu neputinþã ca sã fie împlinite. Nimeni
nu ºtia când ºi-a fãcut datoria. Aºa cum îl dãduse Dumnezeu, principiul
era drept ºi raþional, dar preoþii ºi rabinii fãcuserã din el o povarã
obositoare.
Tot ce porunceºte Dumnezeu are o însemnãtate. Christos a recu-
noscut plãtirea zecimii ca o datorie; dar El a arãtat cã aceasta nu putea
sã scuze neglijarea altor obligaþii. Fariseii erau foarte scrupuloºi în ze-
cimea verdeþurilor din grãdinã, ca de pildã izma, mãrarul ºi chimenul;
lucrul acesta îi costa puþin ºi le dãdea o reputaþie de oameni scrupuloºi
ºi sfinþi. În acelaºi timp, restricþiile lor fãrã rost îi apãsau pe oameni ºi
distrugeau respectul faþã de principiul sfânt, rânduit chiar de Dumnezeu.
Ei ocupau mintea oamenilor cu amãnunte lipsite de importanþã ºi le
îndepãrtau atenþia de la adevãrurile esenþiale. Lucrurile mai însemnate
ale legii – dreptatea, mila ºi credincioºia – erau neglijate. „Pe acestea”,
zicea Christos, „trebuia sã le faceþi, ºi pe acelea sã nu le lãsaþi nefãcute.”
ªi alte legi fuseserã în acelaºi fel rãstãlmãcite de rabini. În îndrumã-
rile date lor prin Moise, era interzis sã se mãnânce ceva necurat. Folo-
sirea cãrnii de porc ºi a cãrnii altor animale era opritã, deoarece putea
sã umple sângele de necurãþii ºi sã scurteze viaþa. Dar fariseii n-au lãsat
aceste restricþii aºa cum le dãduse Dumnezeu. Ei cãdeau în extreme Vaiuri pentru farisei
nejustificate. Între alte lucruri, li se cerea oamenilor sã strecoare toatã
apa pe care o foloseau, ca nu cumva sã conþinã vreo insectã cât de
micã dintre acelea clasificate între animalele necurate. Iisus, arãtând
contrastul dintre aceste pretenþii privind lucruri neînsemnate ºi mãrimea
pãcatelor pe care le sãvârºeau, a zis cãtre farisei: „Povãþuitori orbi,
care strecuraþi þânþarul ºi înghiþiþi cãmila!”
„Vai de voi, cãrturari ºi farisei fãþarnici! Pentru cã voi sunteþi ca
571
mormintele vãruite, care pe dinafarã se aratã frumoase, iar pe dinãuntru
sunt pline de oasele morþilor ºi de orice fel de necurãþie.” Dupã cum
mormântul vãruit ºi frumos împodobit ascundea resturile putrede
dinãuntru, tot astfel ºi sfinþenia exterioarã a preoþilor ºi conducãtorilor
iudei ascundea nelegiuirea. Iisus a continuat:
Christos, Lumina lumii

„Vai de voi, cãrturari ºi farisei fãþarnici! Pentru cã voi zidiþi mormin-


tele proorocilor, împodobiþi gropile celor neprihãniþi ºi ziceþi: ’Dacã am
fi trãit noi în zilele pãrinþilor noºtri, nu ne-am fi unit cu ei la vãrsarea
sângelui proorocilor!’ Prin acestea mãrturisiþi despre voi înºivã cã sunteþi
fiii celor ce [617] au omorât pe profeþi.” Ca sã-ºi arate stima faþã de pro-
feþii morþi, iudeii erau foarte zeloºi sã le înfrumuseþeze mormintele, dar
n-au câºtigat din învãþãturile lor, nici nu au luat seama la mustrãrile lor.
În zilele lui Christos, se cultiva un respect superstiþios pentru locurile
de odihnã ale morþilor ºi sume mari de bani erau risipite pentru împo-
dobirea lor. Înaintea lui Dumnezeu, lucrãrile acestea erau o idolatrie. În
respectul lor necuvenit pentru cei morþi, oamenii arãtau cã nu iubesc
pe Dumnezeu mai presus de orice ºi nici pe semenii lor ca pe ei înºiºi.
Aceeaºi idolatrie se vede pe scarã întinsã ºi în zilele noastre. Mulþi sunt
vinovaþi de neglijarea vãduvelor ºi a orfanilor, a bolnavilor ºi a sãracilor,
pentru a clãdi monumentele costisitoare pentru cei morþi. Timp, bani ºi
muncã sunt din belºug folosite pentru acest scop, în timp ce datoriile
pentru cei vii – datorii pe care Christos le-a poruncit foarte clar – sunt
lãsate neîmplinite.
Fariseii clãdeau mormintele profeþilor, le împodobeau gropile ºi ziceau
unul cãtre altul: „Dacã am fi trãit noi în zilele pãrinþilor noºtri, nu ne-am
fi unit cu ei la vãrsarea sângelui slujitorului lui Dumnezeu”. Dar, în
acelaºi timp, ei plãnuiau sã ia viaþa Fiului Sãu. Aceasta ar trebui sã fie
o învãþãturã pentru noi. Ar trebui sã ne deschidã ochii faþã de puterea
lui Satana de a înºela mintea care se îndepãrteazã de la lumina adevãrului.
Mulþi urmeazã calea fariseilor. Ei cinstesc pe aceia care au murit pentru
credinþa lor. Se mirã de orbirea iudeilor care L-au lepãdat pe Christos.
Dacã am fi trãit noi în zilele Lui, declarã ei, cu mare bucurie am fi
primit învãþãtura Lui; nicidecum nu ne-am fi fãcut pãrtaºi la vinovãþia
acelora care L-au lepãdat pe Mântuitorul. Dar atunci când ascultarea de
Dumnezeu cere sacrificiu de sine ºi umilinþã, tocmai persoanele acestea
înãbuºã convingerile lor ºi refuzã sã dea ascultare. În felul acesta, ei
572
manifestã acelaºi spirit ca fariseii pe care i-a condamnat Iisus.
Prea puþin îºi dãdeau seama iudeii de rãspunderea care le revenea
datoritã faptului cã L-au lepãdat pe Christos. Din timpul când cel dintâi
sânge nevinovat a fost vãrsat, de când neprihãnitul Abel a cãzut prin
mâna lui Cain, s-a repetat aceeaºi istorie, cu vinovãþie tot mai mare. În
fiecare secol, profeþii ºi-au înãlþat glasul împotriva pãcatelor împãraþilor,
conducãtorilor ºi poporului, transmiþând cuvintele pe care le-a dat
Dumnezeu ºi ascultând de voinþa Lui cu preþul vieþii. Din generaþie în
generaþie s-a îngrãmãdit o îngrozitoare pedeapsã pentru cei care lepãdau
lumina ºi adevãrul. Vrãjmaºii lui Christos îºi atrãgeau aceastã pedeapsã
asupra capului lor. Pãcatul preoþilor ºi conducãtorilor era mai mare
decât al oricãrei generaþii de mai înainte. Prin lepãdarea Mântuitorului,
ei se fãceau rãspunzãtori [618] de sângele tuturor oamenilor neprihãniþi,
omorâþi de la Abel pânã la Christos. Erau gata sã umple cupa nelegiuirii.
ªi în curând avea sã se reverse peste capetele lor ca o pedeapsã dreaptã.
Despre lucrul acesta, Iisus i-a avertizat:
„Ca sã vinã asupra voastrã tot sângele nevinovat care a fost vãrsat
pe pãmânt, de la sângele neprihãnitului Abel pânã la sângele lui Zaharia,
fiul lui Barachia, pe care l-aþi omorât între templu ºi altar. Adevãrat vã
spun cã toate acestea vor veni peste neamul acesta.”
Cãrturarii ºi fariseii care Îl ascultau pe Iisus ºtiau cã aceste cuvinte
erau adevãrate. Ei ºtiau cum fusese ucis profetul Zaharia. În timp ce
cuvintele de avertizare din partea lui Dumnezeu erau pe buzele acestuia,
o furie demonicã l-a apucat pe regele decãzut ºi, la porunca lui, profetul
a fost omorât. Sângele lui a curs pe pietrele din curtea templului ºi n-a
putut fi ºters; a rãmas acolo pentru a mãrturisi împotriva Israelului
apostaziat. Câtã vreme urma sã dureze templul, urma sã fie acolo pata
aceea de sânge neprihãnit, strigând cãtre Dumnezeu dupã rãzbunare.
Când Iisus S-a referit la aceste pãcate îngrozitoare, un tremur de groazã
a strãbãtut prin mulþime. Vaiuri pentru farisei
Privind înainte, Iisus a declarat cã nepocãinþa iudeilor ºi intoleranþa
lor faþã de servii lui Dumnezeu urmau sã fie în viitor la fel ca în trecut.
„De aceea, iatã, vã trimit prooroci, înþelepþi ºi cãrturari. Pe unii din
ei îi veþi omorî ºi rãstigni, pe alþii îi veþi bate în sinagogile voastre ºi-i veþi
prigoni din cetate în cetate.” Profeþi ºi înþelepþi plini de credinþã ºi de
Duhul Sfânt – ªtefan, Iacov ºi mulþi alþii – urmau sã fie condamnaþi ºi
573
uciºi. Cu mâna ridicatã cãtre cer, învãluit în luminã dumnezeiascã, Christos
a vorbit ca un judecãtor celor din faþa Lui. Glasul Lui, care se auzise de
atâtea ori plin de bunãtate ºi îndemn, s-a auzit acum în mustrare asprã
ºi condamnare. Ascultãtorii s-au cutremurat. Impresia fãcutã de cuvin-
tele ºi privirea Lui nu avea sã fie ºtearsã niciodatã.
Christos, Lumina lumii

Indignarea lui Christos era îndreptatã împotriva fãþãrniciei ºi a pãca-


telor grosolane, prin care oamenii îºi distrugeau sufletul, înºelau pe
semeni ºi dezonorau pe Dumnezeu. În raþionamentele amãgitoare ºi
fãþarnice ale preoþilor ºi conducãtorilor, El a vãzut lucrarea trimiºilor lui
Satana. Felul în care a denunþat pãcatul era puternic ºi pãtrunzãtor, dar
El n-a rostit nici un cuvânt de rãzbunare. Avea o mânie sfântã împotriva
domnului întunericului; dar n-a manifestat deloc iritare sau lipsã de
rãbdare. Tot astfel ºi creºtinul care trãieºte în armonie cu Dumnezeu,
având plãcutele însuºiri ale iubirii ºi milei, va simþi o dreaptã [619]
indignare împotriva pãcatului, dar nu va fi mânat de pasiune sã insulte
pe acela pe care-l mustrã. Chiar când întâlneºte pe cei care, mânaþi de
o putere din adânc, susþin minciuna, în Christos el îºi va pãstra liniºtea ºi
stãpânirea de sine.
O milã dumnezeiascã s-a arãtat pe faþa Fiului lui Dumnezeu când a
aruncat o lungã privire de regret asupra templului ºi apoi asupra
ascultãtorilor Lui. Cu vocea înecatã de durere ºi de lacrimi amare, a
exclamat: „Ierusalime, Ierusalime, care omori pe prooroci ºi ucizi cu
pietre pe cei trimiºi la tine! De câte ori am vrut sã strâng pe copiii tãi,
cum îºi strânge gãina puii sub aripi, ºi n-aþi vrut”. Aceasta este lupta
dinaintea despãrþirii. În plângerile lui Iisus se revãrsa însãºi inima lui
Dumnezeu. Acesta fusese tainicul rãmas-bun al iubirii îndelung
rãbdãtoare a Dumnezeirii.
Fariseii ºi saducheii amuþiserã ºi ei. Iisus i-a chemat pe ucenici ºi S-a
pregãtit sã pãrãseascã templul nu ca Unul înfrânt ºi silit sã plece din
faþa adversarilor Lui, ci ca Unul care-ªi terminase lucrarea. S-a retras
din luptã ca biruitor.
Mãrgãritarele de adevãr care au cãzut de pe buzele lui Christos în
ziua aceea plinã de evenimente au fost adunate ca o comoarã în multe
inimi. Din ele, noi gânduri au prins viaþã, noi aspiraþii s-au trezit ºi o
nouã istorie a început. Dupã rãstignirea ºi învierea lui Christos, persoanele
acestea au pãºit în faþã ºi au împlinit misiunea pe care le-a încredin-
þat-o Cerul cu o râvnã ºi o înþelepciune pe mãsura mãreþiei lucrãrii. Au
574
adus o solie care a miºcat inima oamenilor, spulberând vechile superstiþii
care atâta vreme piperniciserã viaþa a mii de oameni. În faþa mãrturiei
lor, teoriile ºi filozofiile oamenilor rãmâneau ca niºte simple poveºti.
Mari au fost rezultatele cuvintelor Mântuitorului rostite cãtre mulþimea
aceea uimitã ºi îngrozitã din Templul de la Ierusalim.
Dar Israel, ca naþiune, se despãrþise de Dumnezeu. Ramurile natu-
rale ale mãslinului fuseserã rupte. Privind pentru ultima datã la interiorul
templului, Iisus a spus cu multã jale: „Iatã cã vi se lasã casa pustie, cãci
vã spun cã de acum încolo nu Mã veþi mai vedea pânã când veþi zice:
’Binecuvântat este Cel ce vine în Numele Domnului’”. Pânã acum, El
dãduse templului numele de casa Tatãlui Sãu, dar acum, când Fiul lui
Dumnezeu trebuia sã plece dintre zidurile lui, prezenþa lui Dumnezeu
urma sã se retragã pentru totdeauna din templul clãdit pentru slava
Lui. De aici înainte, ceremoniile lui aveau sã-ºi piardã orice semnificaþie,
iar slujbele lui aveau sã ajungã o batjocurã. [620]

Vaiuri pentru farisei

575
CAPITOLUL 68

ÎN CURTEA DE AFARÃ

Viaþa trãitã pentru sine e ca un grãunte mâncat.


Dispare, dar nu sporeºte. Un om poate sã adune
cât se poate de mult pentru sine; el poate trãi,
gândi ºi plãnui pentru sine; dar viaþa lui piere ºi
nu-i mai rãmâne nimic. Legea slujirii eului
este legea distrugerii de sine.

„NIªTE GRECI dintre cei ce se suiserã sã se închine la praznic, s-au


apropiat de Filip, care era din Betsaida Galileii, l-au rugat ºi au zis:
’Domnule, am vrea sã vedem pe Iisus’. Filip s-a dus ºi a spus lui Andrei;
apoi Andrei ºi Filip au spus lui Iisus.”
În vremea aceea, se pãrea cã lucrarea lui Christos suferise o grozavã
înfrângere. El biruise în discuþia cu preoþii ºi fariseii, dar se vedea bine
cã ei nu-L vor primi ca Mesia. Despãrþirea definitivã venise. Pentru
ucenici, situaþia pãrea deznãdãjduitã. Dar Christos Se apropia de
încheierea lucrãrii Sale. Marele eveniment, care îi interesa nu numai
pe iudei, ci ºi lumea întreagã, era gata sã aibã loc. Când Christos a
auzit cererea stãruitoare: „Vrem sã vedem pe Iisus”, ca un ecou al
strigãtului lumii flãmânde, faþa Lui s-a luminat ºi a zis: „A sosit ceasul
sã fie proslãvit Fiul omului”. În cererea grecilor, El a vãzut primele
roade aduse de jertfa Sa cea mare.
Oamenii aceºtia veneau din Apus sã-L caute pe Mântuitorul la
sfârºitul vieþii Lui, aºa cum la început magii veniserã din Rãsãrit. Pe
576 vremea naºterii lui Christos, iudeii erau atât de adânciþi în planurile lor
ambiþioase, încât nu ºtiau nimic despre venirea Lui. Magii [621] dintr-o
þarã pãgânã au venit la staul cu darurile lor, spre a se închina Mântuito-
rului. Tot astfel, aceºti greci, reprezentând naþiunile, seminþiile ºi po-
Capitolul acesta se bazeazã pe cele relatate în Ioan 12,20-43.
poarele lumii, au venit sã-L vadã pe Iisus. În felul acesta, oamenii din
toate þãrile ºi din toate timpurile urmau sã fie atraºi de crucea Mân-
tuitorului. La fel „vor veni mulþi de la rãsãrit ºi de la apus, ºi vor sta la
masã cu Avraam, Isaac ºi Iacov în Împãrãþia cerurilor” (Mat. 8,11).
Grecii auziserã despre intrarea triumfalã a lui Iisus în Ierusalim.
Unii îºi închipuiserã ºi rãspândiserã vestea cã El îi izgonise pe preoþi ºi
pe conducãtori din templu, cã urma sã ia în stãpânire tronul lui David ºi
sã domneascã în Israel ca rege. Grecii doreau sã cunoascã adevãrul
cu privire la misiunea Lui. „Vrem sã vedem pe Iisus”, au spus ei. Dorinþa
le-a fost îndeplinitã. Când cererea a fost adusã la Iisus, El Se afla în
acea parte a templului unde numai iudeii aveau voie sã intre, dar El a
mers la greci, în curtea exterioarã, ºi a vorbit personal cu ei.
Venise ceasul proslãvirii lui Christos. El Se afla deja în umbra crucii,
iar cererea grecilor Îi arãta cã jertfa pe care El urma sã o aducã avea
sã atragã pe mulþi la Dumnezeu. ªtia cã grecii Îl vor vedea în curând
într-o situaþie pe care n-o visau atunci. Ei urmau sã-L vadã pus alãturi
de Baraba, un tâlhar ºi un criminal, ºi cã acesta avea sã fie preferat
spre a fi eliberat în locul Fiului lui Dumnezeu. Ei aveau sã audã cum
oamenii, instigaþi de preoþi ºi conducãtori, fãceau alegerea. ªi la
întrebarea: „Dar ce sã fac cu Iisus, care Se numeºte Christos?”, rãspunsul
urma sã fie: „Sã fie rãstignit” (Mat. 27,22). Fãcând aceastã ispãºire
pentru pãcatele oamenilor, Christos ºtia cã Împãrãþia Lui va fi desãvârºitã
ºi se va rãspândi pe întregul pãmânt. El urma sã lucreze ca Unul care
reface, ºi Spiritul Lui urma sã biruie. Pentru o clipã, El a privit în viitor
ºi a auzit glasurile celor ce vor vesti pe întregul pãmânt: „Iatã Mielul lui
Dumnezeu, care ridicã pãcatul lumii” (Ioan 1,29). El a vãzut în strãinii
În curtea de afarã

aceºtia fãgãduinþa unui seceriº bogat, când despãrþirea dintre iudei ºi


neamuri urma sã fie datã la o parte ºi când toate neamurile, limbile ºi
popoarele vor auzi solia mântuirii. Ca o anticipare a acestora, ca o îm-
plinire a nãdejdii Sale, a rostit cuvintele: „A sosit ceasul ca Fiul omului
sã fie proslãvit!” Dar Christos nu uita deloc modul în care trebuia sã
577
aibã loc aceastã proslãvire. Adunarea neamurilor trebuia sã vinã dupã
apropiata Lui moarte. Numai prin moartea Lui putea sã fie mântuitã
lumea. Ca o sãmânþã de grâu, [622] Fiul omului trebuia sã fie aruncat în
pãmânt, sã moarã ºi sã fie înmormântat departe de oameni; dar avea
sã învie.
Christos, Lumina lumii

Christos S-a servit de lucrurile din naturã pentru prezentarea viitorului


Sãu, astfel încât ucenicii sã poatã înþelege. Adevãratele rezultate ale
lucrãrii Sale aveau sã se realizeze prin moartea Sa. „Adevãrat, adevãrat
vã spun”, a zis El, „cã dacã grãuntele de grâu, care a cãzut pe pãmânt,
nu moare, rãmâne singur; dar dacã moare, aduce multã roadã.” Când
grãuntele de grâu cade pe pãmânt ºi moare, rãsare ºi aduce roadã. Tot
astfel ºi moartea lui Christos urma sã aibã ca rezultat roade pentru
Împãrãþia lui Dumnezeu. Potrivit cu legea din lumea plantelor, viaþa
trebuia sã fie rezultatul morþii Lui.
Cei care lucreazã pãmântul au mereu ilustraþia aceasta în faþã. An
dupã an, omul îºi pãstreazã provizia de grâu, aruncând, aparent, partea
cea mai aleasã. Pentru un timp, aceasta trebuie sã fie ascunsã sub
brazdã, unde numai Domnul îi poartã de grijã. Întâi, se aratã firul verde,
apoi spicul ºi, în cele din urmã, grâul deplin în spic. Dar dezvoltarea
aceasta nu poate sã aibã loc decât dacã grãuntele e îngropat pentru a
nu fi vãzut, e ascuns ºi, dupã toate aparenþele, pierdut.
Sãmânþa îngropatã în pãmânt produce rod, ºi acesta, la rândul lui, e
semãnat. În felul acesta sporeºte recolta. Tot astfel ºi moartea lui Christos
pe crucea Golgotei va aduce roadã pentru viaþa veºnicã. Contemplarea
acestei jertfe va fi slava acelora care, ca rod al Lui, vor trãi în veacuri
veºnice.
Grãuntele de grâu care-ºi pãstreazã viaþa nu poate aduce roadã.
Rãmâne singur. Christos putea, dacã alegea aceasta, sã-ªi cruþe viaþa ºi
sã nu moarã. Dar, dacã ar fi fãcut aºa, ar fi rãmas singur. N-ar fi putut
aduce fii ºi fiice la Dumnezeu. Numai dându-ªi viaþa putea sã dea
viaþã omenirii. Numai cãzând pe pãmânt pentru a muri putea El sã
devinã sãmânþã pentru acea nemãsuratã recolt㠖 mulþimea aceea,
care este mântuitã pentru Dumnezeu din orice naþiune, seminþie, limbã
ºi popor.
Christos pune acest adevãr în legãturã cu învãþãtura jertfirii de sine,
pe care toþi trebuie sã o înveþe: „Cine îºi iubeºte viaþa, o va pierde; ºi
578
cine îºi urãºte viaþa în lumea aceasta, o va pãstra pentru viaþa veºnicã”.
Toþi cei care doresc sã aducã roade ca lucrãtori împreunã cu Christos
trebuie mai întâi sã cadã pe pãmânt ºi sã moarã. Viaþa trebuie sã fie
aruncatã în brazda nevoilor lumii. Iubirea de sine, interesul egoist trebuie
sã piarã. Legea jertfirii de sine este în acelaºi timp legea pãstrãrii de
sine. Gospodarul îºi pãstreazã grãunþele aruncându-le. Tot aºa este ºi
în viaþa omului. A da înseamnã a trãi. Viaþa care va fi pãstratã este
viaþa dãruitã cu generozitate în serviciul lui Dumnezeu ºi al omului.
Aceia care, pentru [623] Numele lui Christos, îºi vor jertfi viaþa în lumea
aceasta o vor pãstra pentru viaþa veºnicã.
Viaþa trãitã pentru sine e ca un grãunte mâncat. Dispare, dar nu
sporeºte. Un om poate sã adune cât se poate de mult pentru sine; el
poate trãi, gândi ºi plãnui pentru sine; dar viaþa lui piere ºi nu-i mai
rãmâne nimic. Legea slujirii eului este legea distrugerii de sine.
„Dacã Îmi slujeºte cineva”, a zis Iisus, „sã Mã urmeze, ºi unde sunt
Eu, acolo va fi ºi slujitorul Meu. Dacã Îmi slujeºte cineva, Tatãl îl va
cinsti.” Toþi cei care au purtat împreunã cu Christos crucea sacrificiului
vor fi pãrtaºi cu El la slavã. Bucuria lui Christos, atunci când era umilit
ºi în chinuri, era cã ucenicii vor fi proslãviþi împreunã cu El. Ei sunt
roadele jertfei Sale. Reproducerea caracterului ºi spiritului Sãu în ei
este rãsplata Lui ºi va fi bucuria Lui în toatã veºnicia. Ei împãrtãºesc
bucuria aceasta cu El, atunci când roada lucrãrii ºi jertfei lor se vede în
inima ºi viaþa altora. Ei sunt lucrãtori împreunã cu Christos, ºi Tatãl îi
va onora aºa cum Îl onoreazã pe Fiul Sãu.
Solia grecilor, prefigurând adunarea neamurilor, aducea în mintea
lui Christos întreaga Sa misiune. El a revãzut lucrarea de mântuire din
momentul când s-a fãcut planul în cer, pânã la moartea care era acum
atât de aproape. Un nor tainic pãrea cã învãluie pe Fiul lui Dumnezeu.
Apãsarea Lui a fost simþitã de cei care-I erau aproape. El era adâncit
în gânduri. În cele din urmã, tãcerea a fost ruptã de glasul Lui îndurerat.
„Acum sufletul Meu este tulburat. ªi ce voi zice?… Tatã, izbãveº-
În curtea de afarã

te-Mã din ceasul acesta?” Christos începuse deja sã bea din cupa
amãrãciunii. Natura Sa omeneascã se cutremura în faþa pãrãsirii, când,
în aparenþã, urma sã fie lepãdat chiar ºi de Dumnezeu, când toþi urmau
sã-L vadã lovit, bãtut de Dumnezeu ºi în suferinþã. El Se cutremura la
gândul cã va fi o priveliºte pentru lume, cã va fi tratat mai rãu ca un
criminal ºi cã va avea o moarte ruºinoasã ºi dezonorantã. Presentimentul
579
luptei Sale cu puterile întunericului, un simþ al grozavei poveri a nelegiuirii
omeneºti ºi a mâniei Tatãlui din cauza pãcatului fãceau sã slãbeascã
duhul lui Christos ºi sã se întindã pe faþa Lui paloarea morþii.
A urmat atunci supunerea faþã de voinþa Tatãlui Sãu. „Tocmai pentru
aceasta”, a zis El, „am venit pânã la ceasul acesta. Tatã, proslãveºte
Christos, Lumina lumii

Numele Tãu!” Numai prin moartea lui Christos putea sã fie rãsturnatã
domnia lui Satana. Numai în felul acesta putea sã fie rãscumpãrat omul,
iar Dumnezeu sã fie proslãvit. Iisus a consimþit sã sufere, a acceptat
jertfa. Maiestatea cerului a consimþit sã sufere ca Purtãtor de pãcate.
„Tatã, proslãveºte Numele Tãu!” a zis El. În timp ce [624] Christos a
rostit aceste cuvinte, din norul care plutea deasupra Lui a venit un
rãspuns: „L-am proslãvit, ºi-l voi mai proslãvi”. În întreaga Sa viaþã, de
la staul pânã la momentul când se rosteau aceste cuvinte, El proslãvise
pe Dumnezeu; iar în încercarea ce urma sã vinã, suferinþele Sale di-
vino-umane aveau cu adevãrat sã proslãveascã Numele Tatãlui Sãu.
Când s-a auzit glasul, o luminã s-a coborât din nor ºi L-a înconjurat
pe Christos, ca ºi cum braþele Puterii nemãrginite ar fi fost întinse în
jurul Lui ca un zid de foc. Oamenii priveau scena aceasta cu groazã ºi
uimire. Nimeni nu îndrãznea sã vorbeascã. Amuþiþi ºi cu respiraþia tãiatã,
toþi stãteau cu ochii þintã la Iisus. Dupã ce s-a dat mãrturia Tatãlui,
norul s-a ridicat ºi s-a împrãºtiat pe cer. Pentru un timp, legãtura vizibilã
între Tatãl ºi Fiul a fost întreruptã.
„Norodul care stãtea acolo ºi care auzise glasul a zis cã a fost un
tunet. Alþii ziceau: ’Un înger a vorbit cu El’.” Dar grecii veniþi sã-L
caute pe Iisus au vãzut norul, au auzit vocea, înþelegând însemnãtatea
ei, ºi L-au vãzut pe Christos; lor le-a fost descoperit ca fiind Trimisul lui
Dumnezeu.
Glasul lui Dumnezeu se auzise la botezul lui Iisus, la începutul lucrãrii
Lui, ºi, din nou, pe munte, cu ocazia schimbãrii la faþã. Acum, la
încheierea lucrãrii, a fost auzit pentru a treia oarã, de un numãr mai
mare de oameni ºi în împrejurãri deosebite. Iisus tocmai rostise cel mai
solemn adevãr cu privire la starea iudeilor. El fãcuse ultimul apel ºi
pronunþase sentinþa. Acum Dumnezeu a pus din nou sigiliul asupra
misiunii Fiului Sãu. El a recunoscut pe Acela pe care Israel Îl lepãdase.
„Nu pentru Mine”, a zis Iisus, „s-a auzit glasul acesta, ci pentru voi.”
Era dovada supremã a mesianitãþii Lui, semn de la Tatãl cã Iisus spunea
580
adevãrul ºi cã era Fiul lui Dumnezeu.
„Acum are loc judecata lumii acesteia”, a continuat Christos, „acum
stãpânitorul lumii acesteia va fi aruncat afarã. ªi dupã ce voi fi înãlþat
de pe pãmânt, voi atrage la Mine pe toþi oamenii. Vorbind astfel, arãta
cu ce moarte avea sã moarã.” Aceasta era criza lumii. Dacã Eu devin
ispãºire pentru pãcatele oamenilor, lumea va fi luminatã. Stãpânirea lui
Satana asupra sufletelor oamenilor va fi zdrobitã. Chipul lui Dumnezeu,
deformat din cauza pãcatului, va fi refãcut în oameni ºi o familie de
sfinþi credincioºi va moºteni în cele din urmã cãminul ceresc. Aceasta
va fi urmarea morþii lui Christos. Mântuitorul era adâncit în contemplarea
scenei de triumf aduse în faþa Lui. El vedea crucea, cruda ºi înjositoarea
cruce, strãlucind de slavã în ciuda grozãviilor ei. [625]
Dar lucrarea de mântuire a oamenilor nu e singurul lucru realizat
prin cruce. Iubirea lui Dumnezeu se manifestã în univers. Domnul
acestei lumi este alungat. Acuzaþiile aduse de Satana împotriva lui
Dumnezeu se dovedesc a fi mincinoase. Ocara pe care el o aruncase
este îndepãrtatã pentru totdeauna. Atât îngerii, cât ºi oamenii sunt atraºi
cãtre Mântuitorul. „Dupã ce voi fi înãlþat de pe pãmânt”, a zis El, „voi
atrage la Mine pe toþi oamenii.”
Mulþi oameni erau în jurul lui Christos, când a spus cuvintele acestea,
ºi unul a zis: „’Noi am auzit din Lege cã Christosul rãmâne în veac; cum
dar zici Tu cã Fiul omului trebuie sã fie înãlþat? Cine este acest Fiu al
omului?’ Iisus le-a zis: ’Lumina mai este puþinã vreme în mijlocul vostru.
Umblaþi ca unii care aveþi luminã, ca sã nu vã cuprindã întunericul: cine
umblã în întuneric, nu ºtie unde merge. Câtã vreme aveþi lumina între
voi, credeþi în luminã, ca sã fiþi fii ai luminii.”
„Mãcar cã fãcuse atâtea semne înaintea lor, tot nu credeau în El.”
Ei Îl întrebaserã odatã pe Mântuitorul: „Ce semn faci Tu, ca sã vedem
ºi sã credem în Tine?” (Ioan 6,30). Se dãduserã semne nenumãrate,
dar ei închiseserã ochii ºi îºi împietriserã inima. Acum, când Însuºi
Tatãl vorbise ºi nu mai puteau cere un alt semn, tot refuzau sã creadã.
În curtea de afarã

„Totuºi, chiar dintre fruntaºi, mulþi au crezut în El; dar de frica


fariseilor, nu-L mãrturiseau pe faþã, ca sã nu fie daþi afarã din sinagogã.”
Ei preferau onoarea oamenilor decât aprobarea lui Dumnezeu. Pentru
a scãpa de ocarã ºi ruºine, tãgãduiau pe Christos ºi lepãdau darul vieþii
veºnice. ªi câþi n-au fãcut la fel de-a lungul veacurilor! Lor li se
adreseazã toate cuvintele de avertisment ale Mântuitorului: „Cine îºi
581
iubeºte viaþa, o va pierde”. „Pe cine Mã nesocoteºte”, a zis Iisus, „ºi nu
primeºte cuvintele Mele, are cine-l osândi: Cuvântul pe care l-am vestit
Eu, acela îl va osândi în ziua de apoi” (Ioan 12,48).
Vai de cei care n-au cunoscut timpul cercetãrii lor! Încet ºi cu pãrere
de rãu, Christos a pãrãsit pentru totdeauna locul templului. [626]
CAPITOLUL 69

PE MUNTELE MÃSLINILOR

Deºi se manifestã cea mai mare agitaþie, ceasul de


probã este aproape sã se încheie ºi fiecare caz este pe
punctul de a fi hotãrât pentru veºnicie. Satana vede
cã timpul lui este scurt. El ºi-a pus la lucru toþi
agenþii, pentru ca oamenii sã fie amãgiþi, înºelaþi,
ocupaþi ºi fermecaþi, pânã când trece ziua cercetãrii
ºi uºa milei se va închide pentru totdeauna.

CUVINTELE ADRESATE DE CHRISTOS preoþilor ºi conducã-


torilor: „Iatã, vi se lasã casa pustie” (Mat. 23,38) au stârnit groazã în
inima lor. Ei se arãtau nepãsãtori, dar în mintea lor persista întrebarea
cu privire la importanþa acestor cuvinte. Pãrea cã-i ameninþã o primejdie
nevãzutã. Era oare posibil ca templul mãreþ, slava naþiunii, sã fie curând
prefãcut într-o ruinã? Prevestirea rãului era împãrtãºitã ºi de ucenici ºi,
nerãbdãtori, ei aºteptau o declaraþie mai lãmuritã din partea lui Iisus.
Când au ieºit din templu, I-au atras atenþia asupra trãiniciei ºi frumuseþii
lui. Pietrele templului erau din marmura cea mai curatã, de un alb nepãtat,
ºi, unele din ele, de o mãrime grandioasã. O parte din zid rezistase ata-
curilor oºtirii lui Nebucadneþar. Clãdirea avea o structurã perfectã ºi
pãrea construitã dintr-o singurã piatrã solidã, tãiatã întreagã din carierã.
Ucenicii nu puteau sã înþeleagã cum s-ar fi putut dãrâma aceste ziduri
puternice.
Care vor fi fost oare gândurile neexprimate ale lui Christos, Cel lepãdat,
582 când I s-a atras atenþia asupra mãreþiei templului? Cu adevãrat,
priveliºtea din faþa Lui era frumoasã, dar El a zis cu tristeþe: Vãd totul.
Zidurile sunt cu adevãrat minunate. Voi arãtaþi la zidurile acestea care,

Capitolul acesta se bazeazã pe cele relatate în Matei 24; Marcu 13; Luca 21,5-38.
în aparenþã, sunt indestructibile; dar ascultaþi cuvintele Mele: Vine ziua
când „nu va rãmâne aici piatrã pe piatrã, care sã nu fie dãrâmatã”.
[627]
Christos vorbise unei mulþimi de oameni; dar, când a rãmas singur,
Petru, Ioan, Iacov ºi Andrei au venit la El, pe când stãteau pe Muntele
Mãslinilor, ºi au zis: „Spune-ne, când se vor întâmpla aceste lucruri? ªi
care va fi semnul venirii Tale ºi al sfârºitului veacului acestuia?” Iisus
nu le-a rãspuns ucenicilor, fãcând deosebire între distrugerea Ieru-
salimului ºi ziua cea mare a venirii Sale. El a amestecat descrierea
acestor douã evenimente. Dacã le-ar fi descoperit ucenicilor eveni-
mentele viitoare, aºa cum le vedea El, ei n-ar fi putut suporta priveliºtea.
Din milã pentru ei, El a amestecat descrierea celor douã mari crize,
lãsându-i pe ucenici sã cerceteze ei înºiºi înþelesul. Fãcând aluzie la
distrugerea Ierusalimului, cuvintele Lui profetice au trecut de la acest
eveniment la lupta finalã, care va avea loc în ziua când Domnul Se va
ridica din locul Sãu sã pedepseascã lumea pentru nelegiuirea ei ºi când
pãmântul va lãsa sã se vadã sângele lui ºi nu-ºi va mai acoperi uciºii.
Toatã aceastã cuvântare a fost þinutã nu numai pentru ucenici, ci ºi
pentru aceia care vor trãi în timpul ultimelor momente ale istoriei
pãmântului.
Întorcându-Se cãtre ucenici, Christos a zis: „Bãgaþi de seamã sã nu
vã înºele cineva. Fiindcã vor veni mulþi în Numele Meu ºi vor zice: ’Eu
sunt Christosul!’ ªi vor înºela pe mulþi”. Mulþi hristoºi mincinoºi se vor
arãta, pretinzând cã fac minuni ºi declarând cã a sosit timpul eliberãrii
Pe Muntele Mãslinilor
naþiunii iudeilor. Aceºtia vor rãtãci pe mulþi. Cuvintele lui Christos s-au
împlinit. Între moartea Sa ºi asediul Ierusalimului, s-au arãtat mulþi
hristoºi mincinoºi. Dar avertismentele au fost date ºi pentru aceia care
trãiesc în vremea de azi. Aceleaºi înºelãciuni care au fost înainte de
distrugerea Ierusalimului au fost practicate de-a lungul veacurilor ºi
vor fi practicate din nou.
„Veþi auzi de rãzboaie ºi veºti de rãzboaie; vedeþi sã nu vã
583
înspãimântaþi; cãci toate aceste lucruri trebuie sã se întâmple. Dar
sfârºitul nu va fi atunci.” Înainte de distrugerea Ierusalimului, oamenii
se luptau pentru supremaþie. Împãraþii erau omorâþi. Aceia despre care
se credea cã stau mai aproape de tron erau uciºi. Erau rãzboaie ºi veºti
de rãzboaie. „Toate aceste lucruri trebuie sã se întâmple”, spunea
Christos, Lumina lumii

Christos, „dar sfârºitul [naþiunii iudeilor ca stat] tot nu va fi atunci. Un


neam se va scula împotriva altui neam ºi o împãrãþie împotriva altei
împãrãþii; ºi, pe alocuri, vor fi cutremure de pãmânt, foamete ºi ciumi.
Dar toate aceste lucruri nu vor fi decât începutul durerilor.” Christos a
spus: Când vor vedea aceste semne, rabinii vor spune cã sunt judecãþile
trimise de Dumnezeu asupra naþiunilor, pentru motivul cã þin în robie pe
poporul Sãu ales. Ei vor declara cã acestea sunt semnele venirii lui
[628] Mesia. Nu vã înºelaþi: ele sunt începutul judecãþilor Lui. Oamenii
nu s-au gândit decât la ei înºiºi. Nu s-au pocãit ºi nu s-au convertit, ca
sã-i vindec. Semnele pe care ei le socotesc dovezile eliberãrii lor din
sclavie sunt semnele nimicirii lor.
„Atunci vã vor da sã fiþi chinuiþi ºi vã vor omorî ºi veþi fi urâþi de
toate neamurile pentru Numele Meu. Atunci mulþi vor cãdea, se vor
vinde unii pe alþii ºi se vor urî unii pe alþii.” Toate acestea le-au suferit
creºtinii. Taþi ºi mame ºi-au trãdat copiii. Copiii ºi-au trãdat pãrinþii.
Oamenii au dat pe mâna Sinedriului pe prietenii lor. Persecutorii ºi-au
împlinit scopul, omorând pe ªtefan, pe Iacov ºi pe alþi creºtini. [629]
Prin servii Sãi, Dumnezeu le-a dat iudeilor o ultimã ocazie de a se
pocãi. El S-a manifestat prin martorii Sãi, când au fost arestaþi, judecaþi
ºi închiºi. Cu toate acestea, judecãtorii i-au condamnat la moarte. Ei
erau oameni de care lumea nu era vrednicã ºi, omorându-i, iudeii
rãstigneau din nou pe Fiul lui Dumnezeu. Lucrurile acestea se vor petrece
din nou. Autoritãþile vor face legi pentru a restrânge libertatea religioasã.
Ele îºi vor însuºi un drept pe care-l are numai Dumnezeu. Vor crede cã
pot constrânge conºtiinþa, pe care numai Dumnezeu o poate stãpâni.
Au început deja sã facã lucrul acesta ºi vor continua pânã vor ajunge la
o limitã peste care nu vor putea trece. Dumnezeu va interveni pentru
poporul Sãu credincios, care pãzeºte poruncile.
De fiecare datã când are loc o persecuþie, cei care sunt martori la
ea se hotãrãsc fie pentru Christos, fie împotriva Lui. Aceia care îºi
aratã simpatia pentru cei condamnaþi pe nedrept dovedesc legãtura lor
584
cu Christos. Alþii nu se simt bine, pentru cã principiile adevãrului
constituie o piedicã în calea lor. Mulþi se poticnesc ºi cad, depãrtându-
se de credinþa pe care odatã au apãrat-o. Aceia care cad de la credinþã
în vremuri de încercare, pentru a fi ei în siguranþã, vor aduce mãrturie
mincinoasã ºi vor trãda pe fraþii lor. Christos ne-a avertizat cu privire la
aceasta, ca sã nu fim surprinºi de puterea nefireascã ºi crudã a celor
care resping lumina.
Christos le-a dat ucenicilor un semn al prãpãdului care avea sã vinã
asupra Ierusalimului ºi le-a spus cum sã scape: „Când veþi vedea
Ierusalimul înconjurat de oºti, sã ºtiþi cã atunci pustiirea lui este aproape.
Atunci cei din Iudea sã fugã la munþi, cei din mijlocul Ierusalimului sã
iasã afarã din el; ºi cei de prin ogoare sã nu intre în el. Cãci zilele
acelea vor fi zile de rãzbunare, ca sã se împlineascã tot ce e scris”.
Acest avertisment a fost dat ca sã se þinã seama de el dupã patruzeci
de ani, la distrugerea Ierusalimului. Creºtinii au þinut seama de
avertisment ºi nici unul n-a pierit la cãderea cetãþii.
„Rugaþi-vã ca fuga voastrã sã nu fie iarna, nici într-o zi de Sabat”, a
zis Christos. Acela care a fãcut Sabatul nu l-a desfiinþat, þintuindu-l pe
cruce. Sabatul n-a fost anulat ºi nu ºi-a pierdut valoarea prin moartea
Lui. La patruzeci de ani dupã rãstignire, trebuia sã fie pãstrat încã
sfânt. Timp de patruzeci de ani, ucenicii trebuiau sã se roage ca fuga
lor sã nu aibã loc într-o zi de Sabat.
De la distrugerea Ierusalimului, Christos a trecut repede la un
eveniment mai mare, ultimul inel din lanþul istoriei acestui pãmânt –
venirea Fiului lui Dumnezeu în mãrire ºi slavã. Între aceste douã
evenimente s-au deschis privirii lui Christos îndelungate secole de
întuneric, secole care, pentru [630] biserica Lui, sunt însemnate cu sânge,
lacrimi ºi chinuri. Ucenicii nu erau pregãtiþi atunci sã priveascã aceste
scene, ºi Iisus a trecut peste ele, amintindu-le doar pe scurt. „Atunci va
Pe Muntele Mãslinilor
fi un necaz aºa de mare”, a zis El, „cum n-a fost niciodatã de la începutul
lumii pânã acum, ºi nici nu va mai fi. ªi dacã zilele acelea n-ar fi fost
scurtate, nimeni n-ar scãpa; dar din pricina celor aleºi, zilele acelea vor
fi scurtate.” O persecuþie cum nu mai vãzuse lumea niciodatã trebuia
sã vinã asupra urmaºilor lui Christos, iar ea urma sã dureze mai mult de
o mie de ani. Milioane ºi milioane de martori credincioºi ai Lui aveau sã
fie uciºi. Dacã Dumnezeu n-ar fi întins mâna sã apere pe poporul Sãu,
585
toþi ar fi pierit. „Dar din pricina celor aleºi zilele acelea vor fi scurtate.”
În continuare, Domnul nostru vorbeºte în cuvinte clare despre a
doua venire ºi vesteºte primejdiile care Îi vor preceda venirea în lume.
„Dacã vã va spune cineva: ’Iatã Christosul este aici sau acolo’, sã nu-l
credeþi. Cãci se vor scula hristoºi mincinoºi ºi prooroci mincinoºi; vor
Christos, Lumina lumii

face semne mari ºi minuni, pânã acolo încât sã înºele, dacã va fi cu


putinþã, chiar ºi pe cei aleºi. Iatã cã v-am spus mai dinainte. Deci, dacã
vã vor zice: ’Iatã-l în pustie’, sã nu vã duceþi acolo! ’Iatã-l în odãiþe
ascunse’, sã nu credeþi. Cãci cum iese fulgerul de la rãsãrit ºi se vede
pânã la apus, aºa va fi venirea Fiului omului.” Dupã cum anunþase
distrugerea Ierusalimului, Christos a arãtat ºi acest semn: „Se vor scula
mulþi profeþi mincinoºi ºi vor înºela pe mulþi”. Prooroci mincinoºi s-au
ridicat ºi au înºelat pe oameni, ducând un mare numãr în pustie. Magi ºi
vrãjitori, susþinând cã au puteri miraculoase, au atras pe oameni dupã
ei prin singurãtãþile munþilor. Dar profeþia aceasta a fost datã ºi pentru
zilele din urmã. Semnul acesta este dat ca o dovadã a celei de a doua
veniri. Chiar acum, hristoºi mincinoºi ºi prooroci mincinoºi fac semne
ºi minuni ca sã înºele pe ucenicii Lui. Nu auzim strigarea: „Iatã-l în
pustie”? N-au mers mii de oameni în pustie, nãdãjduind sã-L gãseascã
pe Christos? ªi din nenumãrate întruniri, în care oamenii pretind cã au
legãturã cu spiritele celor morþi, nu se aduce chemarea: „Iatã-L în
odãiþe ascunse”? Chiar aceasta este pretenþia spiritismului. Dar ce
zice Christos? „Sã nu credeþi. Cãci cum iese fulgerul de la rãsãrit ºi se
vede pânã la apus, aºa va fi venirea Fiului omului”.
Mântuitorul aratã semnele venirii Sale ºi, chiar mai mult, fixeazã
timpul când va apãrea cel dintâi semn. „Îndatã dupã acele zile de necaz,
soarele se va întuneca, luna [631] nu-ºi va mai da lumina ei, stelele vor
cãdea din cer ºi puterile cerului vor fi clãtinate. Atunci se va arãta în
cer semnul Fiului omului, toate seminþiile pãmântului se vor boci ºi vor
vedea pe Fiul omului venind pe norii cerului cu putere ºi cu o mare
slavã. El va trimite pe îngerii Sãi cu trâmbiþa rãsunãtoare ºi vor aduna
pe aleºii Lui din cele patru vânturi, de la o margine a cerului pânã la
cealaltã.”
Christos declarã cã, la sfârºitul persecuþiei papale, soarele avea sã
se întunece, iar luna sã nu-ºi mai dea lumina. Apoi stelele aveau sã
cadã din cer. El spune: „De la smochin învãþaþi pilda lui. Când îi
586
înfrãgezeºte mlãdiþa, ºtiþi cã vara este aproape. Tot aºa ºi voi, când veþi
vedea toate aceste lucruri, sã ºtiþi cã Fiul omului este aproape, este
chiar la uºi” (Mat. 24,32,33).
Christos a arãtat semnele venirii Lui. El declarã cã noi putem ºti
când este aproape, chiar la uºi. El spune despre aceia care vãd aceste
semne: „Nu va trece neamul acesta, pânã se vor întâmpla aceste
lucruri”. Semnele acestea s-au arãtat. Acum ºtim cu siguranþã cã a
doua venire este aproape. „Cerul ºi pãmântul vor trece, dar cuvintele
Mele nu vor trece”, a zis El.
Christos vine pe nori cu mare slavã. Va fi însoþit de o mulþime de
îngeri strãlucitori. El va veni sã trezeascã pe cei morþi ºi sã glorifice pe
sfinþii cei vii din mãrire în mãrire. El va veni sã onoreze pe aceia care
L-au iubit ºi au pãzit poruncile Sale, pentru a-i lua la Sine. El nu i-a uitat
nici pe ei, nici fãgãduinþele Lui. Legãtura familiei se va reface. Când
privim în urmã la morþii noºtri, ne putem gândi la dimineaþa în care
trâmbiþa lui Dumnezeu va suna, când „morþii vor învia nesupuºi putrezirii,
ºi noi vom fi schimbaþi” (1 Cor. 15,52). Încã puþin, ºi vom vedea pe
Împãrat în frumuseþea Lui. Încã puþin, ºi El ºterge orice lacrimã din
ochii noºtri. Încã puþin, ºi El ne va înfãþiºa „fãrã prihanã ºi plini de
bucurie înainte slavei Sale” (Iuda 24). De aceea, când a dat semnele
venirii Sale, El a zis: „Când vor începe sã se întâmple aceste lucruri, sã
vã uitaþi în sus ºi sã vã ridicaþi capetele, pentru cã izbãvirea voastrã se
apropie”.
Cu toate acestea, Christos nu a descoperit ziua ºi ceasul venirii Sale.
Le-a spus clar ucenicilor cã nici El nu le poate spune ziua sau ceasul
celei de a doua veniri. Dacã ar fi fost liber sã le descopere lucrul acesta,
de ce trebuia sã-i mai îndemne sã pãstreze o atitudine de continuã
aºteptare? Sunt unii care pretind cã ºtiu exact ziua venirii Domnului.
Cu multã sârguinþã, ei cautã sã descrie [632] viitorul. Dar Domnul i-a
avertizat în ce situaþie se aflã. Momentul exact al celei de a doua veniri Pe Muntele Mãslinilor
a Fiului omului este o tainã a lui Dumnezeu.
Christos vorbeºte mai departe, arãtând starea lumii la venirea Lui.
„Cum s-a întâmplat în zilele lui Noe, aidoma se va întâmpla ºi la venirea
Fiului omului. În adevãr, cum era în zilele dinainte de potop, când mâncau
ºi beau, se însurau ºi se mãritau, pânã în ziua când a intrat Noe în
corabie, ºi n-au ºtiut nimic pânã când a venit potopul ºi i-a luat pe toþi,
tot aºa va fi ºi la venirea Fiului omului.” Christos nu ne prezintã un
587
mileniu temporal, o mie de ani în care urmeazã sã se pregãteascã toþi
pentru veºnicie. El ne spune cã, dupã cum a fost în zilele lui Noe, tot
aºa va fi când va veni Fiul omului.
Cum a fost în zilele lui Noe? „Domnul a vãzut cã rãutatea omului
era mare pe pãmânt, ºi cã toate întocmirile gândurilor din inima lui erau
Christos, Lumina lumii

îndreptate în fiecare zi numai spre rãu” (Gen. 6,5). Locuitorii lumii


dinainte de potop se îndepãrteazã de Iehova, refuzând sã împlineascã
voinþa Lui sfântã. Ei se lãsau conduºi de plãsmuirile minþii lor nesfinþite
ºi de idei pervertite. Tocmai din cauza stricãciunii lor au fost distruºi; ºi
astãzi, lumea este pornitã pe aceeaºi cale. Nimic, nici un semn încurajator
nu anunþã un mileniu de slavã. Cãlcãtorii Legii lui Dumnezeu umplu
pãmântul de nelegiuiri. Pariurile, cursele de cai, jocurile de noroc, risipa,
practicile desfrânate, patimile neîmblânzite umplu rapid lumea de
violenþã.
În profeþia despre distrugerea Ierusalimului, Christos a spus: „Din
pricina înmulþirii fãrãdelegii, dragostea celor mai mulþi se va rãci. Dar
cine va rãbda pânã la sfârºit va fi mântuit. Evanghelia aceasta a
Împãrãþiei va fi propovãduitã în toatã lumea, ca sã slujeascã de mãrturie
tuturor neamurilor. Atunci va veni sfârºitul”. Profeþia aceasta se va
împlini din nou. Nelegiuirea copleºitoare din zilele acelea îºi gãseºte
corespondentul în aceastã generaþie. La fel stau lucrurile ºi cu profeþia
privitoare la predicarea Evangheliei. Înainte de cãderea Ierusalimului,
Pavel, scriind inspirat de Duhul Sfânt, a declarat cã Evanghelia se
predicase „oricãrei fiinþe de sub cer” (Col. 1,23). Tot astfel ºi acum,
înainte de venirea Fiului omului, Evanghelia veºnicã se va predica
„oricãrui neam, oricãrei seminþii, oricãrei limbi ºi oricãrui norod” (Apoc.
14,6.14). Dumnezeu „a rânduit o zi în care sã judece lumea” (Fapte
17,31). Domnul Christos ne spune cum vom putea recunoaºte
apropierea acelei zile. El nu ne spune cã toatã lumea va fi convertitã, ci
c㠄Evanghelia aceasta a Împãrãþiei va fi propovãduitã în toatã lumea,
ca sã slujeascã de mãrturie tuturor neamurilor. Atunci va veni sfârºitul”.
Stã în puterea noastrã sã grãbim venirea Domnului, vestind lumii
Evanghelia. Noi nu trebuie numai sã aºteptãm, dar sã ºi grãbim venirea
zilei Domnului (2 Petru 3,12). Dacã [633] biserica lui Christos ºi-ar fi
fãcut lucrarea rânduitã de Domnul, lumea ar fi fost deja avertizatã, iar
Domnul Iisus ar fi venit pe pãmânt cu putere ºi slavã mare.
588
Dupã ce a arãtat semnele venirii Sale, Christos a spus: „Când veþi
vedea cã se împlinesc aceste lucruri, sã ºtiþi cã Împãrãþia lui Dumnezeu
este aproape”. „Luaþi seama, vegheaþi ºi rugaþi-vã.” Dumnezeu i-a
avertizat întotdeauna pe oameni despre judecãþile care trebuiau sã vinã.
Cei care credeau în soliile Lui pentru vremea aceea ºi aplicau credinþa
lor în ascultare de poruncile Lui scãpau de judecãþile care cãdeau asupra
celor neascultãtori ºi necredincioºi. Lui Noe i s-a spus: „Intrã în corabie,
tu ºi toatã casa ta; cãci te-am vãzut fãrã prihanã înaintea Mea”. Noe a
ascultat ºi a fost salvat. Lui Lot i s-a trimis vestea: „Sculaþi-vã, ieºiþi din
locul acesta; cãci Domnul are sã nimiceascã cetatea” (Gen. 7,1; 19,14).
Lot s-a lãsat ocrotit de trimiºii cerului ºi a fost salvat. Tot astfel le-a
fost dat ucenicilor Domnului un avertisment despre distrugerea
Ierusalimului. Aceia care au cãutat sã vadã semnul pierzãrii apropiate
ºi au fugit din cetate au scãpat de distrugere. Tot aºa ni se dã ºi nouã o
avertizare despre a doua venire a lui Christos ºi despre prãpãdul care
trebuie sã cadã asupra lumii. Toþi aceia care iau seama la avertizare
vor fi salvaþi.
Pentru cã nu ºtim timpul exact al venirii Lui, ni se dã sfatul sã
veghem. „Ferice de robii aceia pe care stãpânul îi va gãsi veghind la
venirea Lui” (Luca 12,37). Aceia care aºteaptã venirea Domnului nu
lenevesc. Aºteptarea venirii lui Christos are ca scop sã-i facã pe oameni
sã se teamã de Domnul ºi de judecãþile Lui asupra neascultãrii. Ea
trebuie sã le deschidã ochii faþã de pãcatul cel mare al lepãdãrii darurilor
milei Sale. Aceia care vegheazã în vederea venirii Domnului îºi curãþã
sufletele, prin ascultare de adevãr. ªi cu vegherea atentã ei combinã o
activitate plinã de zel. Pentru cã ºtiu cã Domnul este la uºã, zelul lor
este înviorat ºi colaboreazã cu fiinþele cereºti în lucrarea pentru salvarea
sufletelor. Aceºtia sunt slujitorii credincioºi ºi înþelepþi, care dau celor
din casa Domnului „partea lor de hranã la timpul cuvenit” (Luca 12,42).
Pe Muntele Mãslinilor
Ei vestesc adevãrul care este de folos în vremea aceasta. Dupã cum
Enoh, Noe, Avraam ºi Moise au vestit adevãrul, fiecare pentru vremea
lui, tot astfel ºi slujitorii lui Christos dau acum o avertizare deosebitã
pentru generaþia lor.
Dar Christos scoate în evidenþã încã o clasã: „Dacã este un rob rãu,
care zice în inima lui: ’Stãpânul meu zãboveºte sã vinã!’ Dacã va începe
sã batã pe tovarãºii lui de slujbã ºi sã mãnânce ºi sã bea cu beþivii,
589
stãpânul robului aceluia va veni în ziua în care el nu se aºteaptã ºi în
ceasul pe care nu-l ºtie”. [634]
Robul cel rãu zice în inima lui: „Domnul meu zãboveºte sã vinã!” El
nu spune cã Christos nu va veni. Nu ia în râs ideea celei de a doua veniri
a Lui. Dar în inimã, prin purtarea ºi cuvintele lui, el declarã cã venirea
Christos, Lumina lumii

Domnului întârzie. El izgoneºte din mintea altora convingerea cã Domnul


vine în curând. Influenþa lui îi duce pe oameni la o amânare neglijentã ºi
sfidãtoare în comportarea lor. Ei sunt întãriþi în viaþa lumeascã ºi în
nepãsare. Pasiuni fireºti, gânduri stricate pun stãpânire pe mintea lui.
Servul cel rãu mãnâncã ºi bea cu beþivii, se uneºte cu lumea în cãutarea
de plãceri. El îi bate pe cei împreunã-slujitori cu el, acuzând ºi calomniind
pe cei care sunt credincioºi faþã de Domnul lor. El se asociazã cu
lumea. Cu cât se aseamãnã mai mult cu ea, cu atât înainteazã în nele-
giuire. Este o asociere groaznicã. Împreunã cu lumea, el este prins în
laþ. „Stãpânul robului aceluia va veni în ceasul pe care nu-l ºtie, îl va
tãia în douã ºi soarta lui va fi soarta fãþarnicilor.”
„Dacã nu veghezi, voi veni ca un hoþ ºi nu vei ºti în care ceas voi
veni peste tine” (Apoc. 3,3). Venirea lui Christos va fi o surprizã pentru
învãþãtorii mincinoºi. Ei zic: „Pace ºi liniºte”. La fel ca preoþii ºi învã-
þãtorii dinaintea cãderii Ierusalimului, ei cautã ca biserica sã se bucure
de prosperitate ºi slavã. Interpreteazã semnele timpului ca preînchipuind
lucrul acesta. Dar ce zice Cuvântul Inspiraþiei? „O prãpãdenie
neaºteptatã va veni peste ei” (1 Tes. 5,3). Asupra tuturor acelora care
locuiesc pe faþa pãmântului, asupra tuturor acelora care fac din lumea
aceasta locuinþa lor, ziua Domnului va veni ca o capcanã. Ea vine ca
un hoþ, pe furiº.
Lumea, plinã de rãzvrãtire ºi plãceri nelegiuite, a adormit în siguranþa
fireascã. Oamenii considerã venirea Domnului îndepãrtatã. Ei râd de
avertismente. Cu îngâmfare se spune: „Toate rãmân aºa cum erau de
la începutul zidirii”. „Mâine vom face tot ca azi, ba încã ºi mai rãu!”
(2 Petru 3,4; Is.56,12). Ne vom afunda ºi mai mult în iubirea de plãceri.
Dar Christos zice: „Iatã, Eu vin ca un hoþ” (Apoc. 16,15). Tocmai în
timpul când lumea întreabã în batjocurã: „Unde este fãgãduinþa venirii
Lui?” se împlinesc semnele. Când strig㠄pace ºi liniºte”, vine deodatã
distrugerea. Când batjocoritorul, cel care leapãdã adevãrul, a devenit
îndrãzneþ, când oamenii cautã sã câºtige bani fãrã sã þinã seama de
590
principii, când cercetãtorul cautã cunoºtinþe de tot felul, dar numai din
Biblie nu, Christos vine ca un hoþ. [635]
Totul se agitã în lume. Semnele timpului sunt de rãu augur.
Evenimentele gata sã izbucneascã îºi aruncã deja umbrele. Spiritul lui
Dumnezeu Se retrage de pe pãmânt ºi nenorociri dupã nenorociri vin
pe apã ºi pe uscat. Au loc furtuni mari, cutremure de pãmânt, incendii,
inundaþii, crime de tot felul. Cine poate citi viitorul? Unde este siguranþa?
Siguranþa nu este în nimic din cele pãmânteºti sau omeneºti. Oamenii
se grupeazã rapid sub steagul pe care ºi l-au ales. Cu neliniºte, aºteaptã
ºi urmãresc miºcãrile conducãtorilor lor. Sunt însã ºi aceia care aºteaptã,
vegheazã ºi lucreazã pentru arãtarea Domnului nostru. O altã clasã se
aliazã sub conducerea primului mare apostat. Puþini sunt aceia care
cred din toatã inima ºi din tot sufletul cã avem de evitat un iad ºi cã
avem de câºtigat un cer.
Criza se furiºeazã asupra noastrã. Soarele strãluceºte pe cer,
urmându-ºi cursul obiºnuit, ºi cerurile încã mai spun slava lui Dumnezeu.
Oamenii încã mai mãnâncã ºi beau, sãdesc ºi zidesc, se cãsãtoresc ºi
dau în cãsãtorie. Negustorii încã mai cumpãrã ºi mai vând. Oamenii
încã se mai aruncã unii asupra altora, luptându-se pentru locul cel mai
de frunte. Iubitorii de plãceri încã se mai duc cu grãmada la teatre, la
curse de cai, la jocuri de noroc. Deºi se manifestã cea mai mare agitaþie,
ceasul de probã este aproape sã se încheie ºi fiecare caz este pe punctul
de a fi hotãrât pentru veºnicie. Satana vede cã timpul lui este scurt. El
ºi-a pus toþi agenþii la lucru pentru ca oamenii sã fie amãgiþi, înºelaþi,
ocupaþi ºi vrãjiþi, pânã când trece ziua cercetãrii ºi uºa milei se va
închide pentru totdeauna.
Cu solemnitate, de-a lungul veacurilor, vin pânã la noi cuvintele de
avertizare ale Domnului, rostite pe Muntele Mãslinilor: „Luaþi seama la
voi înºivã, ca nu cumva sã vi se îngreuieze inimile cu îmbuibare de
Pe Muntele Mãslinilor
mâncare ºi bãuturã ºi cu îngrijorãrile vieþii acesteia, ºi astfel ziua aceea
sã vinã fãrã veste asupra voastrã”. „Vegheaþi dar în tot timpul ºi ru-
gaþi-vã ca sã aveþi putere sã scãpaþi de toate lucrurile acestea, care se
vor întâmpla, ºi sã staþi în picioare înaintea Fiului omului.” [636]

591
CAPITOLUL 70

„ACEªTI FOARTE NEÎNSEMNAÞI


FRAÞI AI MEI”

Dar iubirea lui Christos nu este restrânsã la o


anumitã clasã de oameni. El Se identificã astfel cu
fiecare copil al omenirii. El a devenit membru al
familiei pãmânteºti, pentru ca noi sã putem deveni
membri ai familiei cereºti. El este Fiul omului ºi, în
felul acesta, frate cu fiecare copil al lui Adam.

„CÂND VA VENI FIUL OMULUI în slava Sa, cu toþi sfinþii


îngeri, va ºedea pe scaunul de domnie al slavei Sale. Toate neamurile
vor fi adunate înaintea Lui. El îi va despãrþi pe unii de alþii.” În felul
acesta, Christos, aflat pe Muntele Mãslinilor, le-a zugrãvit ucenicilor
scena din ziua cea mare a judecãþii. El a spus cã hotãrârea ce se va lua
atunci va depinde de un singur lucru. Când popoarele vor fi adunate
înaintea Lui, vor fi acolo numai douã clase ºi viitorul lor în veºnicie va fi
hotãrât de ceea ce au fãcut sau au neglijat sã facã pentru El, în persoana
celor sãraci ºi suferinzi.
În ziua aceea, în loc sã prezinte marea lucrare pe care El a fãcut-o,
dându-ªi viaþa pentru mântuirea oamenilor, Christos le va arãta lucrarea
plinã de credinþã pe care ei au fãcut-o pentru El. Celor pe care îi va
aºeza la dreapta Sa, le va zice: „Veniþi, binecuvântaþii Tatãlui Meu, de
moºteniþi Împãrãþia care v-a fost pregãtitã de la întemeierea lumii. Cãci
592
am fost flãmând ºi Mi-aþi dat de mâncat; Mi-a fost sete ºi Mi-aþi dat de
bãut; am fost strãin ºi M-aþi primit; am fost gol ºi M-aþi îmbrãcat; am
fost bolnav ºi aþi venit sã Mã vedeþi; am fost în temniþã ºi aþi venit pe la
Mine”. Dar aceia pe care Christos îi laudã nu vor ºti cã I-au servit Lui.
Capitolul acesta se bazeazã pe cele relatate în Matei 25,31-46.
La întrebãrile lor neliniºtite, El va rãspunde: „Ori de câte ori aþi fãcut
aceste lucruri unuia dintre aceºti foarte neînsemnaþi fraþi ai Mei, Mie
Mi le-aþi fãcut”.
Iisus le-a spus ucenicilor cã aveau sã fie urâþi de toþi oamenii,
persecutaþi ºi chinuiþi. Mulþi urmau sã fie izgoniþi din casele lor ºi aduºi
la sãrãcie. Mulþi aveau sã fie în suferinþã din cauza bolii ºi [637] a lipsurilor.
Mulþi aveau sã fie aruncaþi în închisoare. Tuturor acelora care pãrãseau
prieteni ºi familii pentru Numele Lui, le-a fãgãduit însutit în viaþa aceasta.
Acum i-a asigurat de o binecuvântare deosebitã pe toþi cei care aveau
sã le slujeascã fraþilor lor. În toþi aceia care suferã pentru Numele
Meu, a zis Iisus, trebuie sã Mã recunoaºteþi pe Mine. Dupã cum Mi-aþi
slujit Mie, aºa sã le slujiþi ºi lor. Aceasta este dovada cã voi sunteþi
ucenicii Mei.
Toþi aceia care, prin naºterea din nou, au intrat în familia cereascã
sunt în mod special fraþi ai Domnului. Iubirea lui Christos îi leagã pe
membrii familiei Sale ºi oriunde se manifestã aceastã iubire, se
descoperã ºi înrudirea aceasta dumnezeiascã. „Oricine iubeºte este
nãscut din Dumnezeu ºi cunoaºte pe Dumnezeu” (1 Ioan 4,7).
Cei pe care Christos îi va lãuda la judecatã au cunoscut poate puþinã

„Aceºti foarte neînsemnaþi fraþi ai Mei”


teologie, dar au cultivat principiile Lui. Prin influenþa Duhului Sfânt, ei
au fost o binecuvântare pentru cei din jurul lor. Chiar ºi printre pãgâni
sunt unii care au cultivat spiritul bunãtãþii; înainte sã fi ajuns cuvintele
vieþii la urechile lor, ei s-au purtat prieteneºte cu misionarii ºi i-au ajutat
chiar cu riscul vieþii. Printre pãgâni existã unii care se închinã lui
Dumnezeu, în neºtiinþa lor, cãrora nu le-a fost adusã niciodatã lumina
prin vreun mijloc omenesc, dar care nu vor pieri. Cu toate cã nu cunosc
legea scrisã a lui Dumnezeu, ei au auzit glasul Lui vorbindu-le prin
naturã ºi au fãcut lucrurile cerute de lege. Faptele lor dau dovadã cã
Duhul Sfânt le-a atins inima ºi sunt recunoscuþi ca fii ai lui Dumnezeu.
Cât de surprinºi ºi bucuroºi vor fi cei umili, dintre neamuri ºi pãgâni,
când vor auzi de pe buzele Mântuitorului: „Ori de câte ori aþi fãcut
593
aceste lucruri unuia dintre aceºti foarte neînsemnaþi fraþi ai Mei, Mie
Mi le-aþi fãcut!” Cât de fericitã va fi inima Iubirii Infinite când urmaºii
Lui vor asculta cu surprindere ºi bucurie cuvintele de aprobare!
Dar iubirea lui Christos nu este restrânsã la o anumitã clasã de oameni.
El Se identificã astfel cu fiecare copil al omenirii. El a devenit membru
Christos, Lumina lumii

al familiei pãmânteºti, pentru ca noi sã putem deveni membri ai familiei


cereºti. El este Fiul omului ºi, în felul acesta, frate cu fiecare copil al lui
Adam. Urmaºii Lui nu trebuie sã se simtã despãrþiþi de lumea care
piere în jurul lor. Ei sunt o parte din uriaºa þesãturã a omenirii, iar Cerul
îi considerã fraþi cu pãcãtoºii ºi cu sfinþii. Iubirea lui Christos îmbrãþiºeazã
pe cel decãzut, rãtãcit ºi pãcãtos; ºi fiecare faptã de bunãtate îndeplinitã
pentru înãlþarea unui suflet cãzut, fiecare faptã de milã este primitã ca
fiind fãcutã pentru El. [638]
Îngerii cerului sunt trimiºi sã slujeascã acelora care vor moºteni
mântuirea. Noi nu ºtim cine sunt ei; pânã acum nu s-a descoperit cine
va birui ºi va avea parte de moºtenirea sfinþilor în luminã; dar îngerii
cerului trec de-a lungul ºi de-a latul pãmântului, cãutând sã mângâie pe
cei întristaþi, sã apere pe cei aflaþi în primejdie, sã câºtige inima oamenilor
pentru Christos. Nimeni nu este neglijat sau trecut cu vederea. Dumnezeu
nu face deosebire între oameni ºi are aceeaºi grijã pentru toate fiinþele
pe care le-a creat.
Când deschizi uºa pentru cei nevoiaºi ºi suferinzi ai lui Christos,
primeºti îngeri nevãzuþi. Primeºti astfel tovãrãºia fiinþelor cereºti. Ele
aduc o atmosferã sfântã de bucurie ºi pace. Vin cu laude pe buze ºi în
ceruri se aude ecoul laudelor. Fiecare faptã de milã fãcutã aici jos, pe
pãmânt, are efectul unei muzici minunate sus, în cer. De pe tronul Sãu,
Tatãl considerã lucrãtorii neegoiºti ca fiind cea mai preþioasã comoarã.
Cei de la stânga lui Christos, cei care L-au neglijat în persoana celor
sãraci ºi suferinzi, nu ºi-au dat seama de vinovãþia lor. Satana i-a orbit;
ei nu au înþeles ce le datorau fraþilor lor. Ei au fost absorbiþi de eul lor ºi
nu s-au îngrijit de nevoile altora.
Dumnezeu le-a dat bogãþie celor bogaþi ca sã-i ajute ºi sã-i mângâie
pe copiii Lui aflaþi în suferinþã; dar, prea adesea, ei sunt nepãsãtori faþã
de nevoile altora. Se cred superiori fraþilor lor sãraci. Nu se aºazã în
locul omului sãrac. Ei nu înþeleg ispitele ºi luptele celui sãrac ºi mila
piere din inima lor. În locuinþe costisitoare ºi biserici fastuoase, cei bogaþi
594
se despart de sãraci; mijloacele materiale, pe care Dumnezeu li le-a
dat pentru a-i binecuvânta pe cei nevoiaºi, sunt cheltuite pentru a hrãni
mândria ºi egoismul. Zilnic, sãracii sunt jefuiþi de învãþãtura pe care ar
trebui sã o primeascã despre mila fãrã margini a lui Dumnezeu; cãci El
a luat suficiente mãsuri pentru ca ei sã fie mângâiaþi în lipsurile vieþii. Ei
sunt nevoiþi sã simtã sãrãcia care le limiteazã viaþa ºi sunt deseori ispitiþi
sã devinã invidioºi, geloºi ºi plini de bãnuieli rele. Aceia care n-au simþit
povara lipsurilor îi trateazã prea adesea pe cei sãraci în chip dispreþuitor
ºi îi fac sã simtã cã sunt priviþi ca oameni sãraci.
Dar Christos vede toate acestea ºi zice: Eu am fost flãmând ºi însetat.
Am fost strãin. Am fost bolnav. Am fost închis. În timp ce voi petreceaþi
la mesele voastre îmbelºugate, Eu flãmânzeam prin colibe sau pe uliþi
pustii. În timp ce voi mâncaþi în casele voastre luxoase, Eu nu aveam
unde sã-Mi plec capul. În timp ce [639] voi vã adunaþi haine bogate, Eu
eram gol. În timp ce voi vã þineaþi de distracþii, Eu zãceam în închisoare.
Când aþi drãmuit pâinea pentru sãracii care flãmânzesc, când aþi
dat hainele cele uzate ca sã-i feriþi de gerul muºcãtor, v-aþi amintit voi
cã le dãdeaþi Domnului mãririi? În toate zilele vieþii voastre, am fost
aproape de voi în persoana celor suferinzi, dar voi nu M-aþi cãutat.
N-aþi vrut sã fiþi în tovãrãºia Mea. Nu vã cunosc.
Mulþi cred cã ar fi un mare privilegiu sã viziteze locurile unde a trãit
Christos pe pãmânt, sã-ºi poarte paºii pe unde a mers El ºi sã priveascã
lacul pe malul cãruia Îl plãcea sã înveþe, dealurile ºi vãile asupra cãrora
adesea I se odihneau privirile. Dar nu este nevoie sã mergem la Nazaret,

„Aceºti foarte neînsemnaþi fraþi ai Mei”


Capernaum sau Betania ca sã umblãm pe urmele lui Iisus. Putem gãsi
urmele Lui lângã patul celui bolnav, în colibele sãrãciei, pe strãzile prea
aglomerate ale marilor oraºe ºi în tot locul unde inima omului are nevoie
de mângâiere. Fãcând aºa cum a fãcut Iisus când era pe pãmânt, vom
merge pe urmele Lui.
Toþi pot gãsi ceva de fãcut. „Pe sãraci totdeauna îi aveþi cu voi”
(Ioan 12,8), a zis Iisus, ºi nimeni nu trebuie sã creadã cã nu se gãseºte
loc unde sã poatã lucra pentru El. Milioane ºi milioane de suflete gata
sã piarã, legate în lanþurile neºtiinþei ºi pãcatului, n-au auzit niciodatã
despre iubirea lui Iisus pentru ele. Dacã am fi în situaþia lor, ce am dori
sã facã pentru noi? Atât cât stã în puterea noastrã, avem obligaþia
imperioasã sã facem totul pentru aceºti oameni. Regula de viaþã a lui
595
Christos, în faþa cãreia, în ziua judecãþii, fiecare va sta sau va cãdea,
este aceasta: „Tot ce voiþi sã vã facã vouã oamenii, faceþi-le ºi voi la
fel” (Mat. 7,12).
Mântuitorul ªi-a dat viaþa preþioasã ca sã întemeieze o bisericã în
stare sã îngrijeascã de sufletele întristate ºi ispitite. O grupã de credincioºi
Christos, Lumina lumii

poate fi sãracã, needucatã ºi necunoscutã; dar, în Numele lui Christos,


ea poate face, în familie, între vecini, în bisericã ºi chiar în locurile mai
depãrtate, o lucrare ale cãrei urmãri sã þinã cât veºnicia.
Tocmai din pricinã cã lucrarea aceasta este neglijatã, mulþi ucenici
tineri nu depãºesc abc-ul experienþei creºtine. Ei ar fi putut sã þinã
aprinsã lumina care a strãlucit în inimile lor atunci când Iisus le-a spus:
„Iertate îþi sunt pãcatele”, dacã ar fi oferit ajutor celor lipsiþi. Energia
neobositã, care este adesea un izvor de primejdie pentru tineri, poate fi
îndrumatã pe cãi din care ar [640] curge râuri de binecuvântãri. Eul ar fi
uitat în lucrarea plinã de râvnã de a face bine altora.
Marele Pãstor va sluji celor care slujesc altora. Ei vor bea din apa
vie ºi vor fi mulþumiþi. Nu vor umbla dupã plãceri aþâþãtoare sau dupã
schimbãri în viaþã. Marele subiect care-i va interesa va fi cum sã salveze
sufletele care sunt gata sã piarã. Legãturile sociale vor fi folositoare.
Iubirea Rãscumpãrãtorului va uni toate inimile.
Când ne vom da seama cã suntem lucrãtori împreunã cu Dumnezeu,
fãgãduinþele Lui nu vor fi rostite cu nepãsare. Ele ne vor mistui inima ºi
ne vor arde buzele. Când Moise a fost chemat sã lucreze pentru un
popor ignorant, nedisciplinat ºi rãzvrãtit, Dumnezeu i-a dat fãgãduinþa:
„Voi merge Eu Însumi cu tine ºi îþi voi da odihnã”. ªi El a zis: „Eu voi fi
negreºit cu tine” (Exod 33,14; 3,12). Fãgãduinþa aceasta este pentru
toþi cei care lucreazã în locul lui Christos pentru cei suferinzi ºi întristaþi.
Iubirea pentru om este manifestarea pe pãmânt a iubirii lui
Dumnezeu. Tocmai pentru a sãdi aceastã iubire în noi, pentru a ne face
copii ai unei singure familii, Împãratul slavei S-a fãcut una cu noi. ªi
când vor fi împlinite cuvintele Lui de despãrþire: „Sã vã iubiþi unii pe
alþii cum v-am iubit Eu” (Ioan 15,12), când noi vom iubi lumea aºa cum
a iubit-o El, atunci, în ceea ce ne priveºte, misiunea Lui este împlinitã.
Suntem pregãtiþi pentru cer, deoarece avem cerul în inimã.
„Izbãveºte pe cei târâþi la moarte ºi scapã pe cei ce sunt aproape sã
596 fie junghiaþi. Dacã zici: ’Ah! N-am ºtiut!’… Crezi cã nu vede Cel ce
cântãreºte inimile ºi Cel ce vegheazã asupra sufletului tãu? ªi nu va
rãsplãti El fiecãruia dupã faptele lui?” (Prov. 24,11.12). În ziua cea
mare a judecãþii, cei care n-au lucrat pentru Christos, cei care au lenevit,
gândindu-se numai la ei ºi îngrijindu-se doar de ei, vor fi puºi de
Judecãtorul a tot pãmântul împreunã cu cei care au fãcut rãul. Ei primesc
aceeaºi condamnare.
Fiecãrui suflet i s-a dat o însãrcinare. Pe fiecare îl va întreba Marele
Pãstor: „Unde este turma care-þi fusese datã, turma ta frumoasã?” ªi
„ce vei zice când te va pedepsi?” (Ier. 13,20.21). [641]

„Aceºti foarte neînsemnaþi fraþi ai Mei”

597
CAPITOLUL 71

UN SERV AL SERVILOR

Cu spiritul pe care-l aveau atunci, nici unul dintre ei


nu era pregãtit pentru pãrtãºia cu Christos. Pânã
când nu erau aduºi la umilinþã ºi iubire, nu erau
pregãtiþi sã ia parte la cina pascalã sau sã fie
pãrtaºi la slujba de amintire, pe care Christos era
gata sã o instituie. Inima lor trebuia sã fie curãþitã...
Acum, cu inima supusã ºi recunoscãtoare, puteau
primi cuvintele lui Christos.

ÎN CAMERA DE SUS a unei locuinþe din Ierusalim, Christos stãtea


la masã cu ucenicii. Ei se adunaserã sã sãrbãtoreascã Paºtele.
Mântuitorul dorise sã petreacã aceastã sãrbãtoare singur cu cei
doisprezece. El ºtia cã Îi venise ceasul. El Însuºi era adevãratul miel
pascal ºi, în ziua când se mânca Paºtele, El trebuia sã fie jertfit. Era
gata sã bea cupa mâniei; în curând trebuia sã primeascã ultimul botez
al suferinþei. Dar Îi mai rãmâneau câteva ceasuri liniºtite, ºi acestea
urmau sã fie folosite pentru binele iubiþilor Sãi ucenici.
Întreaga viaþã a lui Christos a fost o viaþã de slujire neegoistã. „N-a
venit sã I se slujeascã, ci El sã slujeasc㔠(Mat. 20,28) fusese învãþãtura
datã de fiecare faptã a Lui. Dar ucenicii nu primiserã încã învãþãtura.
La aceastã ultimã Cinã de Paºte, Iisus a repetat învãþãtura printr-o
ilustraþie pe care le-a întipãrit-o pentru totdeauna în minte ºi în inimã.
Întâlnirile lui Iisus cu ucenicii, foarte mult apreciate de ei toþi, erau,
598 de obicei, prilejuri de bucurie liniºtitã. Cina de Paºte se bucurase
întotdeauna de un deosebit interes; dar, de data aceasta, Iisus era tulburat.
Inima Lui era împovãratã ºi faþa îi era umbritã. [642] Când S-a întâlnit

Capitolul acesta se bazeazã pe cele relatate în Luca 22,7-18.24; Ioan 13,1-17.


cu ucenicii în camera de sus, ei ºi-au dat seama cã sufletul Îi era adânc
împovãrat ºi, cu toate cã nu ºtiau cauza, simþeau durerea împreunã cu
El.
Când erau adunaþi în jurul mesei, El a spus pe un ton de profundã
tristeþe: „’Am dorit mult sã mãnânc Paºtele acesta cu voi, înainte de
patima Mea; cãci vã spun cã de acum încolo nu le voi mai mânca pânã
la împlinirea lor în Împãrãþia lui Dumnezeu’. ªi a luat un pahar, a mul-
þumit lui Dumnezeu, ºi a zis: ’Luaþi paharul acesta ºi împãrþiþi-l între
voi; pentru cã vã spun cã nu voi mai bea de acum încolo din rodul viþei,
pânã când va veni Împãrãþia lui Dumnezeu’”.
Christos ºtia cã sosise timpul ca El sã plece din lumea aceasta, sã
meargã la Tatãl. ªi, fiindcã îi iubea pe ai Sãi, care erau în lume, i-a iubit
pânã la capãt. Umbra crucii se lãsa deja peste El, iar inima Îi era chinuitã
de durere. ªtia cã va fi pãrãsit în ceasul în care va fi trãdat. ªtia cã va
fi omorât prin cel mai umilitor mijloc la care erau supuºi criminalii. Cu-
noºtea nerecunoºtinþa ºi cruzimea acelora pe care venise sã-i salveze.
Cunoºtea cât de mare era sacrificiul pe care trebuia sã-l facã ºi pentru
câþi acesta va fi în zadar. ªtiind tot ce urma sã se întâmple, fãrã îndoialã,
ar fi putut sã fie apãsat de gândul propriei umilinþe ºi suferinþe. Dar El
i-a privit pe cei doisprezece care fuseserã cu El ca fiind ai Sãi ºi care
urmau sã fie lãsaþi sã lupte în lume, dupã ce vor fi trecut ocara, întristarea
ºi chinurile Lui. Gândurile cu privire la cele ce avea sã sufere erau
întotdeauna legate de ucenicii Sãi. El nu Se gândea la Sine. Mintea Îi
era mai mult stãpânitã de grija pentru ei.
În aceastã ultimã searã cu ucenicii, Iisus avea sã le spunã multe. Un serv al servilor
Dacã ar fi fost pregãtiþi sã primeascã ceea ce El dorea sã le dea, ar fi
fost scãpaþi de durerea care le zdrobea inima, de dezamãgire ºi necre-
dinþã. Dar Iisus a vãzut cã ei nu puteau sã suporte ceea ce avea sã le
spunã. În timp ce le privea feþele, cuvintele de avertisment ºi de mân-
gâiere I s-au oprit pe buze. Clipele treceau în tãcere. Iisus pãrea cã
aºteaptã. Ucenicii erau stingheriþi. Se pãrea cã simpatia ºi duioºia
599
deºteptate de durerea lui Christos trecuserã. Cuvintele Lui întristate,
arãtând cãtre propria suferinþã, fãcuserã o slabã impresie. Privirea cu
care se uitau unii la alþii arãta cã sunt plini de gelozie ºi luptã.
Între ei „s-a iscat ºi o ceartã, ca sã ºtie care din ei avea sã fie
socotit ca cel mai mare”. Aceastã luptã, dusã în faþa lui Christos, Îl
Christos, Lumina lumii

întrista ºi-L rãnea. Ucenicii se agãþau de ideea lor preferatã, cã Christos


κi va arãta puterea ºi va lua tronul lui David. Fiecare nutrea în inimã
dorinþa de a avea locul cel mai de seamã din [643] împãrãþie. Ei se
comparau unii cu alþii ºi fiecare se considera ca fiind cel mai bun, în loc
sã-i priveascã pe fraþii lui ca fiind mai de preþ. Cererea lui Iacov ºi a lui
Ioan de a sta la dreapta ºi la stânga tronului lui Christos trezise nemul-
þumirea celorlalþi. Faptul cã cei doi fraþi îndrãzniserã sã cearã poziþia
cea mai înaltã îi iritase atât de mult pe cei zece, încât erau ameninþaþi
cu înstrãinarea. Li se pãrea cã erau judecaþi greºit ºi cã atât credincioºia,
cât ºi talentele lor nu erau preþuite. Iuda era cel mai aspru cu Iacov ºi
Ioan.
Când ucenicii au intrat în camera cinei, inima lor era plinã de
resentimente. Iuda s-a înghesuit lângã Christos, la stânga; Ioan era în
dreapta. Dacã era un loc mai de frunte, Iuda era hotãrât sã-l aibã, ºi
locul cel mai de frunte era considerat a fi lângã Christos. Dar Iuda era
un trãdãtor.
Se mai ridicase o cauzã de neînþelegere. Era obiceiul ca la zilele de
sãrbãtoare un slujitor sã spele picioarele oaspeþilor; ºi de data aceasta
se fãcuserã pregãtiri pentru slujire. Vasul cu apã, ligheanul ºi ºtergarul
erau acolo, gata pentru spãlarea picioarelor; dar nu era nici un slujitor
de faþã ºi ar fi trebuit ca ucenicii sã facã lucrul acesta. Dar fiecare
dintre ei, mânaþi de mândria lor rãnitã, s-a hotãrât sã nu facã lucrarea
de slujitor. Toþi se arãtau nepãsãtori, ca ºi când n-ar fi ºtiut cã aveau
ceva de fãcut. Prin tãcerea lor, refuzau sã se umileascã.
Cum putea sã aducã Christos aceste biete suflete la acea stare, încât
Satana sã nu câºtige asupra lor o biruinþã definitivã? Cum putea El sã
le arate cã o simplã mãrturisire a uceniciei nu fãcea din ei adevãraþi
ucenici ºi nici nu le asigura un loc în Împãrãþia Lui? Cum putea El sã le
arate cã adevãrata mãreþie constã într-o slujire din iubire, într-o realã
umilinþã? Cum putea El sã aprindã iubirea în inima lor ºi sã-i facã în
stare sã înþeleagã ce dorea sã le spunã?
600
Ucenicii nu fãceau nici o miºcare pentru a sluji unul altuia. Iisus a
aºteptat un timp, sã vadã ce vor face. Apoi El, Învãþãtorul ceresc, S-a
ridicat de la masã. Lãsând la o parte veºmântul care I-ar fi împiedicat
miºcãrile, a luat ºtergarul ºi S-a încins. Ucenicii priveau surprinºi ºi
plini de interes ºi, în tãcere, aºteptau sã vadã ce va urma. „Apoi a
turnat apã într-un lighean ºi a început sã spele picioarele ucenicilor ºi
sã le ºteargã cu ºtergarul cu care era încins.” Fapta aceasta a deschis
ochii ucenicilor. O ruºine ºi o amarã umilinþã le-au umplut inima. Au
înþeles mustrarea nerostitã ºi s-au vãzut într-o luminã cu totul nouã.
În felul acesta ªi-a arãtat Christos iubirea faþã de ucenici. Spiritul lor
egoist L-a umplut de întristare, dar n-a intrat în disputã [644] cu privire
la problema lor. În schimb, le-a dat o pildã pe care ei sã n-o uite
niciodatã. Iubirea Lui pentru ei nu putea fi tulburatã uºor sau stinsã. El
ºtia cã Tatãl dãduse toate lucrurile în mâinile Lui ºi cã El Însuºi venea
de la Dumnezeu ºi Se ducea la Dumnezeu. Era deplin conºtient de
divinitatea Sa; dar a lãsat la o parte coroana împãrãteascã ºi îmbrã-
cãmintea de domn ºi a luat chip de rob. Una din ultimele fapte pe care
le-a fãcut cât a trãit pe pãmânt a fost aceea de a Se încinge ºi de a
face lucrarea de rob.
Înainte de Paºte, Iuda se întâlnise pentru a doua oarã cu preoþii ºi
cãrturarii ºi se înþeleseserã sã-L dea pe Iisus în mâinile lor. ªi totuºi,
dupã aceea s-a amestecat cu ceilalþi ucenici, ca ºi cum n-ar fi fost
vinovat de nimic, ºi se interesa de lucrãrile de pregãtire pentru sãr-
bãtoare. Ucenicii nu ºtiau nimic despre planurile lui Iuda. Numai Iisus
putea sã cunoascã taina lui. ªi, cu toate acestea, nu l-a demascat. Iisus
îl iubea din toatã inima. Simþea pentru el aceeaºi povarã ca pentru
Ierusalim, când a plâns pentru cetatea nepocãitã. Inima Lui plângea:
„Cum pot sã te pãrãsesc?” Puterea constrângãtoare a acestei iubiri a
fost simþitã de Iuda. Când mâinile Mântuitorului i-au spãlat picioarele
murdare ºi le-au ºters cu ºtergarul, inima lui Iuda s-a cutremurat de Un serv al servilor
dorinþa ca atunci ºi acolo sã-ºi mãrturiseascã pãcatul. Dar n-a vrut sã
se umileascã. ªi-a împietrit inima ºi nu s-a pocãit; iar vechile porniri,
date pentru o clipã la o parte, au ajuns din nou sã-l stãpâneascã. Iuda
s-a simþit jignit de faptul cã Christos spalã picioarele ucenicilor. Dacã
Iisus Se putea umili în felul acesta, gândea el, nu putea sã fie împãratul
lui Israel. Toate speranþele pentru a fi onorat într-o împãrãþie pãmân-
601
teascã erau acum spulberate. Iuda era mulþumit cã nu se putea câºtiga
nimic urmându-L pe Christos. Dupã ce L-a vãzut cã Se înjoseºte, cum
credea el, s-a decis sã se lepede de El ºi sã susþinã cã s-a înºelat. Era
stãpânit de un demon ºi s-a hotãrât sã desãvârºeascã lucrarea pe care
o acceptase, de a trãda pe Domnul sãu.
Christos, Lumina lumii

Alegându-ºi locul la masã, Iuda a încercat sã se aºeze în frunte, ºi


Christos, ca slujitor, l-a servit primul. Ioan, împotriva cãruia Iuda avusese
atâta necaz, a fost lãsat la urmã. Dar Ioan n-a luat aceasta ca o mustrare
sau ca o lipsã de consideraþie. Ucenicii au fost foarte mult miºcaþi,
urmãrind lucrarea lui Christos. Când a venit rândul lui Petru, el I-a zis
înmãrmurit: „Doamne, Tu sã-mi speli mie picioarele?” Umilinþa lui
Christos i-a sfâºiat inima. Se simþea cuprins de o mare ruºine la gândul
cã nici unul dintre ucenici nu fãcuse serviciul acesta. „Ce fac Eu”, i-a
zis Christos, „tu nu pricepi acum, dar vei pricepe dupã aceea.” Petru
nu putea suporta sã-L vadã pe Domnul sãu, pe care-L considera Fiul
lui Dumnezeu, îndeplinind lucrarea unui slujitor. Tot sufletul lui s-a ridi-
cat împotriva acestei umilinþe. [645] El nu-ºi dãdea seama cã tocmai
pentru aceasta venise Christos în lume. Cu glasul hotãrât, el a zis:
„Niciodatã nu-mi vei spãla picioarele!”
Christos i-a zis lui Petru cu solemnitate: „Dacã nu te spãl Eu, nu vei
avea parte deloc cu Mine”. Serviciul pe care-l refuza Petru preînchipuia
o curãþire mai înaltã. Christos venise sã spele inima întinatã de pãcat.
Nelãsându-L pe Christos sã-i spele picioarele, Petru refuza curãþirea
mai înaltã, cuprinsã în cea umilã. De fapt, el Îl lepãda pe Domnul sãu.
Nu este o umilinþã pentru Domnul, dacã este lãsat sã lucreze pentru
curãþia noastrã. Adevãrata umilinþã este sã primeºti cu inima recu-
noscãtoare orice lucrare în favoarea noastrã ºi sã lucrezi cu sârguinþã
în slujba lui Christos.
La cuvintele: „Dacã nu te spãl Eu, nu vei avea parte deloc cu Mine”,
Petru a renunþat la mândria ºi încãpãþânarea sa. El nu putea sã suporte
gândul despãrþirii de Christos; aceasta ar fi însemnat pentru el moarte.
„Nu numai picioarele”, a zis el, „dar ºi mâinile ºi capul.” Iisus i-a zis:
„Cine s-a scãldat, n-are trebuinþã sã-ºi spele decât picioarele, ca sã fie
curat de tot”.
Cuvintele acestea înseamnã mai mult decât curãþire trupeascã.
Christos vorbeºte ºi de o curãþare mai înaltã, care este simbolizatã prin
602
cea umilã, a picioarelor. Acela care venea de la baie era curat, dar
picioarele din sandale se umpleau repede de praf ºi trebuiau sã fie
spãlate din nou. La fel ºi Petru ºi fraþii lui fuseserã spãlaþi în marele
izvor deschis pentru pãcat ºi necurãþie. Christos îi recunoºtea ca fiind ai
Lui. Dar ispita îi dusese la rãu ºi încã aveau nevoie de harul Lui curãþitor.
Când Iisus S-a încins cu ºtergarul pentru a spãla praful de pe picioarele
lor, El dorea ca prin acest lucru sã spele înstrãinarea, gelozia ºi mândria
din inimile lor. Aceasta reprezenta o valoare mult mai mare decât
spãlarea picioarelor lor prãfuite. Cu spiritul pe care-l aveau atunci, nici
unul dintre ei nu era pregãtit pentru pãrtãºia cu Christos. Pânã când nu
erau aduºi la umilinþã ºi iubire, nu era pregãtiþi sã ia parte la cina pascalã
sau sã fie pãrtaºi la slujba de amintire, pe care Christos era gata sã o
instituie. Inima lor trebuia sã fie curãþitã. Mândria, interesul egoist
nãscuserã despãrþire ºi urã, dar Iisus îndepãrtase toate acestea la
spãlarea picioarelor. Se fãcuse o schimbare de sentimente. Privind la
ei, Iisus putea sã zicã: „Voi sunteþi curaþi”. Acum se restabilise unirea
inimilor, precum ºi iubirea unul faþã de altul. Ei deveniserã umili ºi gata
sã primeascã învãþãtura. Afarã de Iuda, fiecare era gata sã cedeze
locul cel mai de frunte celuilalt. Acum, cu inima supusã ºi recunoscãtoare,
puteau primi cuvintele lui Christos.
La fel ca Petru ºi fraþii lui, ºi noi am fost spãlaþi în sângele lui Christos,
dar adesea curãþia inimii este întinatã prin atingerea de cele rele. Trebuie
sã venim la Christos pentru harul Lui curãþitor. Petru se îngrozea la
gândul cã mâinile Domnului ºi Învãþãtorului lor ating picioarele lui
murdare; [646] dar de câte ori nu atingem noi cu inimile noastre
pãcãtoase ºi întinate inima lui Christos! Cât de dureroase sunt pentru
El caracterul nostru rãu, deºertãciunea ºi îngâmfarea noastrã! ªi totuºi
trebuie sã aducem la El toate slãbiciunile ºi faptele noastre murdare.
Numai El ne poate curãþa. Noi nu suntem pregãtiþi pentru pãrtãºia cu
El decât atunci când suntem curãþiþi prin puterea Lui. Un serv al servilor
Iisus le-a spus ucenicilor: „Voi sunteþi curaþi, dar nu toþi”. El spãlase
picioarele lui Iuda, dar inima nu I se predase. Ea nu era curãþitã. Iuda
nu se supusese lui Christos.
Dupã ce Christos a spãlat picioarele ucenicilor, ªi-a luat veºmântul,
S-a aºezat la masã ºi le-a spus: „Înþelegeþi voi ce v-am fãcut Eu? Voi
Mã numiþi: ’Învãþãtorul ºi Domnul’, ºi bine ziceþi, cãci sunt. Deci, dacã
603
Eu, Domnul ºi Învãþãtorul vostru, v-am spãlat picioarele, ºi voi sunteþi
datori sã vã spãlaþi picioarele unii altora. Pentru cã Eu v-am dat o pildã,
ca ºi voi sã faceþi cum am fãcut Eu. Adevãrat, adevãrat, vã spun, cã
robul nu este mai mare decât domnul sãu, nici apostolul mai mare decât
cel care l-a trimis”.
Christos, Lumina lumii

Christos voia ca ucenicii Sãi sã priceapã cã, deºi le spãlase picioarele,


aceasta nu-I lua nicidecum ceva din demnitate. „Voi Mã numiþi
’Învãþãtorul ºi Domnul’, ºi bine ziceþi, cãci sunt.” ªi, fiind cu mult supe-
rior, El a dat acestui serviciu frumuseþe ºi însemnãtate. Nimeni nu era
atât de înãlþat ca Christos ºi, cu toate acestea, El S-a coborât sã facã
lucrarea cea mai umilã. Pentru ca poporul Sãu sã nu fie rãtãcit de
egoismul care se aflã de obicei în inima fireascã ºi care se întãreºte
prin slujirea de sine, Christos Însuºi a dat pilda umilinþei. El n-a vrut sã
lase lucrul acesta pe seama omului. L-a socotit atât de important, încât
El Însuºi, Cel egal cu Dumnezeu, le-a slujit ucenicilor. În timp ce ei se
certau pentru locul cel mai de frunte, El, înaintea cãruia trebuie sã se
plece orice genunchi, Cel pe care îngerii slavei Îl slujesc cu cinste, S-a
plecat sã spele picioarele acelora care Îl numeau Domn. El a spãlat
chiar ºi picioarele celui care L-a vândut.
În viaþa ºi învãþãturile Sale, Christos a dat o desãvârºitã pildã de
slujire neegoistã, care îºi are originea în Dumnezeu. Dumnezeu nu
trãieºte pentru Sine. Prin faptul cã a creat lumea ºi cã menþine toate
lucrurile, El slujeºte fãrã încetare altora. „El face sã rãsarã soarele Sãu
peste cei rãi ºi peste cei buni ºi dã ploaie peste cei drepþi ºi peste cei
nedrepþi” (Mat. 5,45). Dumnezeu a încredinþat Fiului Sãu acest ideal al
slujirii. Lui Iisus I s-a dat sã stea în fruntea omenirii, pentru ca, prin pilda
Sa, sã înveþe pe alþii ce înseamnã sã slujeascã. Întreaga Lui viaþã a fost
stãpânitã de legea slujirii. El i-a slujit pe toþi, a servit tuturor. În felul
acesta, El a trãit Legea lui Dumnezeu ºi, prin exemplul Sãu, ne-a arãtat
cum sã ascultãm de ea. [649]
Deseori, Iisus încercase sã stabileascã principiul acesta între ucenici.
Când Iacov ºi Ioan ceruserã sã li se dea locul de frunte, El a spus:
„Oricine vrea sã fie mai mare între voi, sã fie slujitorul vostru”
(Mat. 20,26). În Împãrãþia Mea n-are loc principiul preferinþei ºi al
supremaþiei. Singura mãreþie este mãreþia umilinþei. Singura deose-
bire este datã de devotamentul cu care slujim altora.
604
Acum, dupã ce spãlase picioarele ucenicilor, El a zis: „V-am dat o
pildã, ca ºi voi sã faceþi cum am fãcut Eu”. În cuvintele acestea, Christos
nu recomanda doar simpla ospitalitate. Era de înþeles mai mult decât
simpla spãlare a picioarelor oaspeþilor de praful drumului. Christos instituia
acum o slujbã religioasã. Prin fapta Domnului, ceremonia aceasta a
umilinþei a devenit una din rânduielile consacrate. Trebuia sã fie
practicatã de ucenici, ca sã pãstreze totdeauna în minte învãþãtura Lui
despre umilinþã ºi slujire.
Aceastã orânduire a fost instituitã de Christos ca o pregãtire pentru
Cina Domnului. Câtã vreme se cultivã mândria, discordia ºi lupta pentru
întâietate, inima nu poate sã intre în pãrtãºie cu Christos. Noi nu suntem
pregãtiþi sã primim împãrtãºirea cu trupul ºi sângele Lui. De aceea,
Christos a rânduit ca mai întâi sã se comemoreze scena umilinþei Sale.
Când vin la acest act, copiii lui Dumnezeu trebuie sã-ºi aducã aminte
de cuvintele rostite de Domnul vieþii ºi al slavei: „Înþelegeþi voi ce v-am
fãcut Eu? Voi Mã numiþi: ’Învãþãtorul ºi Domnul’, ºi bine ziceþi, cãci
sunt. Deci, dacã Eu, Domnul ºi Învãþãtorul vostru, v-am spãlat picioare-
le, ºi voi sunteþi datori sã vã spãlaþi picioarele unii altora. Pentru cã Eu
v-am dat o pildã, ca ºi voi sã faceþi cum am fãcut Eu. Adevãrat, adevãrat
vã spun, cã robul nu este mai mare decât domnul sãu, nici apostolul mai
mare decât cel ce l-a trimis. Dacã ºtiþi lucrurile acestea, ferice de voi
dacã le faceþi”. În om existã tendinþa sã se preþuiascã mai mult pe sine
decât pe fratele lui, sã lucreze pentru sine, sã caute locul cel mai de
frunte; ºi deseori, aceasta are ca rezultat bãnuieli rele ºi amãrãciune.
Orânduirea care precede Cina Domnului are ca scop sã îndepãrteze
neînþelegerile acestea, sã scoatã pe om din egoismul lui, sã-l coboare
de pe picioroangele înãlþãrii de sine, sã-l aducã la umilinþa inimii, care îl
va face sã slujeascã pe fratele sãu.
Cel Sfânt, care vegheazã din cer, este prezent la aceastã ocazie
pentru a ne ajuta sã ne cercetãm inimile, pentru a ne convinge de pãcat, Un serv al servilor
dar ºi pentru a ne da asigurarea iertãrii pãcatelor. Christos este acolo în
plinãtatea harului Sãu, pentru a schimba curentul gândurilor care au
alergat pe drumurile egoismului. Duhul Sfânt învioreazã simþurile ace-
lora care urmeazã pilda Domnului lor. Când se reaminteºte umilinþa
Mântuitorului pentru noi, gândurile [650] se leagã între ele; un lanþ de
amintiri este redeºteptat, amintiri despre marea bunãtate a lui Dumnezeu
605
ºi despre bunãtatea ºi duioºia prietenilor de pe pãmânt. Binecuvântãri
uitate, îndurãri de care s-a abuzat, bunãtate trecutã cu vederea sunt
readuse în minte. Rãdãcinile de amãrãciune, care au înãbuºit planta
scumpã a iubirii în inimile noastre, ies la ivealã. Defectele de caracter,
neglijarea datoriilor, nerecunoºtinþa faþã de Dumnezeu, rãceala faþã de
Christos, Lumina lumii

fraþii noºtri ne sunt reamintite. Pãcatul este vãzut în lumina în care-l


priveºte Dumnezeu. Gândurile noastre nu sunt gânduri de mulþumire
de sine, ci de mustrare asprã ºi umilire. Mintea este umplutã de energie,
pentru a dãrâma orice piatrã ce a provocat înstrãinarea. Gândurile rele
ºi vorbirea de rãu sunt îndepãrtate. Pãcatele sunt mãrturisite ºi sunt
iertate. Harul îmblânzitor al lui Christos pãtrunde în fiecare suflet ºi
iubirea lui Christos atrage inimile într-o binecuvântatã unire.
Când, în felul acesta, s-a învãþat ceea ce trebuia din serviciul
pregãtitor, se trezeºte dorinþa dupã o viaþã spiritualã mai înaltã. La dorinþa
aceasta va rãspunde Martorul divin. Sufletul va fi înãlþat. Noi putem
lua parte la împãrtãºire, având convingerea cã pãcatele ne sunt iertate.
Lumina neprihãnirii lui Christos va umple cãmãrile minþii noastre ºi
templul sufletului nostru. Noi Îl privim pe „Mielul lui Dumnezeu, care
ridicã pãcatul lumii” (Ioan 1,29).
Pentru cei care primesc spiritul acestei slujiri, niciodatã el nu poate
deveni o simplã ceremonie. Învãþãtura lui neîntreruptã va fi: „În iubire,
slujiþi unii altora” (Gal. 5,13). Spãlând picioarele ucenicilor, Christos a
dovedit cã ar dori sã îndeplineascã orice slujire, oricât de umilã, care ar
putea sã facã din ei moºtenitori împreunã cu El ai bogãþiei veºnice din
tezaurul cerului. Sãvârºind acest ritual, ucenicii se angajau sã slujeascã
în acelaºi fel pe fraþii lor. Ori de câte ori rânduiala aceasta este îndeplinitã
aºa cum trebuie, copiii lui Dumnezeu sunt aduºi într-o sfântã pãrtãºie,
care îl ajutã ºi îl binecuvânteazã pe fiecare. Ei fãgãduiesc ca viaþa sã
fie predatã unei lucrãri neegoiste. ªi aceasta nu numai între ei. Câmpul
lor de lucru este tot atât de întins ca al Domnului lor. Lumea este plinã
de oameni care au nevoie de slujirea noastrã. Cei sãraci, cei nevoiaºi,
cei ignoranþi se gãsesc peste tot. Cei care au avut pãrtãºie cu Christos
în camera de sus vor merge sã serveascã aºa cum a fãcut El.
Iisus, Cel slujit de toþi, a venit sã fie slujitorul tuturor. ªi datoritã
faptului cã a slujit tuturor, El va fi din nou slujit ºi onorat de toþi. Iar cei
care vor sã aibã parte de însuºirile Lui dumnezeieºti ºi sã împãrtãºeascã
bucuria Lui de a vedea suflete mântuite trebuie sã urmeze pilda Lui de
606
slujire neegoistã.
Toate acestea sunt cuprinse în cuvintele lui Christos: „Pildã v-am
dat, ca sã faceþi aºa cum v-am fãcut Eu”. Acesta a fost scopul servi-
ciului stabilit de El. ªi El zice: „Dacã ºtiþi lucrul acesta”, dacã vã este
cunoscut scopul învãþãturii, „ferice de voi dacã le faceþi”. [651]
CAPITOLUL 72

ÎN AMINTIREA MEA

Nimeni nu trebuie sã se retragã de la împãrtãºire


pentru cã persoane nevrednice sunt de faþã.
Fiecãrui ucenic i se cere sã participe în mod public
ºi sã mãrturiseascã în felul acesta cã primeºte pe
Christos ca Mântuitor personal. Tocmai în aceste
întocmiri ale Sale, Christos Se întâlneºte cu poporul
Sãu ºi îi dã puteri prin prezenþa Sa.

„DOMNUL IISUS, în noaptea în care a fost vândut, a luat o


pâine. ªi, dupã ce a mulþumit lui Dumnezeu, a frânt-o ºi a zis: ’Luaþi,
mâncaþi; acesta este trupul Meu, care se frânge pentru voi; sã faceþi
lucrul acesta spre pomenirea Mea’. Tot astfel, dupã cinã, a luat paharul
ºi a zis: ’Acest pahar este legãmântul cel nou în sângele Meu; sã faceþi
lucrul acesta spre pomenirea Mea, ori de câte ori veþi bea din el’.
Pentru cã, ori de câte ori mâncaþi din pâinea aceasta ºi beþi din paharul
acesta, vestiþi moartea Domnului, pânã va veni El” (1 Cor. 11,23-26).
Christos Se afla la trecerea dintre cele douã sisteme ºi cele douã
mari sãrbãtori ale lor. El, Mielul fãrã cusur al lui Dumnezeu, era gata sã
În amintirea Mea

Se ofere ca jertfã pentru pãcat, urmând ca, în felul acesta, sã punã


capãt sistemului de simboluri ºi ceremonii care, de patru mii de ani,
arãtau spre moartea Lui. În timp ce mânca Paºtele cu ucenicii, a instituit
în locul acestui sistem slujba care avea sã aminteascã de jertfa cea
mare. Sãrbãtoarea naþionalã a iudeilor trebuia sã fie desfiinþatã pentru
totdeauna. Slujba rânduitã de Christos trebuia sã fie îndeplinitã de urmaºii 607

Lui în toate þãrile, în toate timpurile.

Capitolul acesta se bazeazã pe cele relatate în Matei 26,20-29; Marcu 14,17-25;


Luca 22,14-23; Ioan 13,18-30.
Christos, Lumina lumii

Paºtele fusese rânduit ca amintire a eliberãrii lui Israel din robia


egipteanã. Dumnezeu dãduse îndrumarea ca, în fiecare an, atunci când
copiii întrebau ce înseamnã aceste lucruri, sã li se povesteascã din nou
cele întâmplate. În felul acesta, minunata eliberare urma sã se pãs-
treze vie în amintirea tuturor. Orânduirea Cinei Domnului a fost datã
[652] pentru a comemora marea eliberare sãvârºitã prin moartea
Domnului Christos. Aceastã orânduire trebuie sã se serbeze pânã la a
doua Sa venire în slavã ºi putere. Ea este mijlocul prin care putem
pãstra mereu în minte marea Lui lucrare, fãcutã pentru noi.
Când au fost eliberaþi din Egipt, copiii lui Israel au mâncat Paºtele în
picioare, având mijlocul încins, cu toiegele în mâini, gata de drum. Felul
în care ei serbau aceastã orânduire reflecta starea lor, deoarece ei
urmau sã fie izgoniþi din þara Egiptului ºi sã înceapã cãlãtoria grea ºi
chinuitoare prin pustie. Dar pe vremea lui Christos lucrurile se schim-
baserã. De data aceasta, ei nu mai urmau sã fie izgoniþi dintr-o þarã
strãinã, ci locuiau în þara lor. Potrivit cu posibilitatea de odihnã ce li se
dãduse, oamenii participau la Paºte într-o poziþie diferitã. În jurul mesei
erau aºezate paturi, iar oaspeþii erau întinºi, sprijinindu-se pe mâna
stângã, iar dreapta o aveau liberã pentru a mânca. În poziþia aceasta,
un mesean putea sã-ºi aºeze capul pe pieptul celui care se gãsea alãturi
de el, iar picioarele, ajungând la marginea patului, puteau fi spãlate de
cineva care trecea pe dinafara cercului.
Christos era încã la masa pe care se împãrþise cina pascalã. Pâinile
nedospite, folosite la Paºte, erau în faþa Lui. Vinul pascal, nefermentat,
era pe masã. Christos foloseºte aceste simboluri pentru a reprezenta
jertfa Sa fãrã patã. Nici un lucru stricat prin fermentare, simbolul
pãcatului ºi al morþii, nu putea sã reprezinte „Mielul fãrã cusur ºi fãrã
prihan㔠(1 Petru 1,19).
„Pe când mâncau ei, Iisus a luat o pâine; ºi, dupã ce a binecuvântat,
a frânt-o ºi a dat-o ucenicilor, zicând: ’Luaþi, mâncaþi; acesta este trupul
608 Meu’. Apoi a luat un pahar ºi, dupã ce a mulþumit lui Dumnezeu, li l-a
dat, zicând: ’Beþi toþi din el; cãci acesta este sângele Meu, sângele
legãmântului celui nou, care se varsã pentru mulþi, spre iertarea pãcatelor.
Vã spun cã, de acum încolo, nu voi mai bea din acest rod al viþei, pânã
în ziua când îl voi bea cu voi nou în Împãrãþia Tatãlui Meu’.”
Iuda, trãdãtorul, era de faþã la serviciul sfânt. El a primit de la Iisus
simbolurile trupului Sãu frânt ºi sângelui Sãu vãrsat. El a auzit: „Sã
faceþi acestea spre amintirea Mea”. ªi cum stãtea acolo, chiar în faþa
Mielului lui Dumnezeu, vânzãtorul punea la cale planurile lui întunecate
ºi nutrea gânduri încãpãþânate, de rãzbunare.
Cu prilejul spãlãrii picioarelor, Christos dãduse dovezi convingãtoare
cã înþelesese caracterul lui Iuda. „Voi nu sunteþi toþi curaþi” (Ioan 13,11),
[653] spusese El. Cuvintele acestea l-au convins pe falsul discipol cã
Christos îi citise tainele inimii. De data aceasta, Christos a vorbit mai
lãmurit. În timp ce ei erau aºezaþi la masã, El a zis, privind spre ucenicii
Sãi: „Nu vorbesc despre voi toþi; cunosc pe aceia pe care i-am ales.
Dar trebuie sã se împlineascã Scriptura, care zice: ’Cel ce mãnâncã
pâine cu Mine a ridicat cãlcâiul împotriva Mea’”.
Nici de data aceasta ucenicii nu l-au bãnuit pe Iuda. Dar au vãzut
cã Christos era foarte tulburat. Un nor de tristeþe s-a aºezat asupra lor,
ca un fel de presimþire a unei îngrozitoare nenorociri, a cãrei naturã n-o
înþelegeau. În timp ce mâncau în tãcere, Iisus a zis: „Adevãrat, adevãrat
vã spun, cã unul din voi Mã va vinde”. Auzind aceste cuvinte, au fost
cuprinºi de uimire ºi întristare. Nu înþelegeau cum L-ar fi putut trãda
unul dintre ei pe Învãþãtorul divin. Din ce cauzã sã-L trãdeze? ªi cui?
Inima cui putea da naºtere unui asemenea plan? Desigur cã nu putea fi
unul dintre cei doisprezece, care avuseserã privilegiul, mai mult decât
ceilalþi, de a asculta învãþãturile Lui, care se împãrtãºiserã din minunata
Lui iubire ºi faþã de care El arãtase atâta bunãtate, aducându-i într-o
comuniune atât de strânsã cu El.
Dându-ºi seama de însemnãtatea cuvintelor Lui ºi amintindu-ºi cã
În amintirea Mea

El întotdeauna spusese adevãrul, au fost cuprinºi de teamã ºi


neîncredere. Au început sã-ºi cerceteze inimile, ca sã vadã dacã nu
aveau vreun gând împotriva Învãþãtorului lor. Cu cea mai chinuitoare
emoþie, au întrebat unul dupã altul: „Doamne, sunt eu?” Dar Iuda stãtea
tãcut. Ioan, în adâncã tulburare, în cele din urmã a întrebat: „Doamne,
609
cine este?” ªi Iisus a rãspuns: „Cel ce a întins cu Mine mâna în blid,
acela Mã va vinde. Negreºit, Fiul omului Se duce dupã cum este scris
despre El. Dar vai de omul acela prin care este vândut Fiul omului!
Mai bine ar fi fost pentru el sã nu se fi nãscut!” Ucenicii îºi cercetaserã
îndeaproape feþele unii altora în timp ce întrebau: „Nu cumva sunt eu?”
Christos, Lumina lumii

ªi tãcerea lui Iuda atrãsese toate privirile asupra lui. În încurcãtura de


întrebãri ºi expresii de uimire, Iuda nu auzise cuvintele prin care Iisus
rãspunsese la întrebarea lui Ioan. Dar acum, pentru a scãpa de privirile
cercetãtoare ale ucenicilor, a întrebat ºi el, cum fãcuserã ceilalþi:
„Doamne, sunt eu?” Iisus i-a rãspuns cu gravitate: „Tu eºti”.
Surprins ºi încurcat de demascarea planului, Iuda s-a ridicat în grabã
ºi a pãrãsit camera. „Iisus i-a zis: ’Ce ai sã faci, fã repede’… Iuda,
dupã ce a luat bucãþica, a ieºit afarã în grabã. Era noapte.” Era într-a-
devãr noapte pentru trãdãtor, atunci când a plecat de la Christos, în
întunericul de afarã.
Pânã a fãcut pasul acesta, Iuda a mai avut posibilitatea pocãinþei.
Dar, când a pãrãsit faþa Domnului sãu ºi [654] pe cei care erau împreunã
cu el ucenici, hotãrârea cea din urmã fusese luatã. El trecuse hotarul
acestei ultime posibilitãþi.
Minunatã a fost îndelungata rãbdare a lui Iisus în purtarea Lui cu
acest suflet ispitit. Nimic din ceea ce l-ar fi putut salva pe Iuda nu a
fost lãsat nefãcut. Dupã ce Iuda se angajase de douã ori sã-L trãdeze
pe Domnul sãu, Iisus i-a dat încã o ocazie sã se pocãiascã. Citind
planul tainic din inima vânzãtorului Sãu, Christos i-a dat lui Iuda ultima
dovadã convingãtoare despre divinitatea Lui. Aceasta a fost pentru
falsul ucenic cea din urmã chemare la pocãinþã. Nu a fost cruþat nici
un apel pe care inima de Dumnezeu-om îl putea face. Valurile milei,
aruncate înapoi de îngâmfarea încãpãþânatã, se întorceau ca un flux ºi
mai puternic de iubire copleºitoare. Cu toate cã a fost surprins ºi alarmat
pentru cã i s-a descoperit vinovãþia, Iuda a devenit ºi mai hotãrât. De la
cina sacramentalã a plecat sã desãvârºeascã trãdarea.
Rostind vaiul asupra lui Iuda, Christos avusese încã un gând plin de
milã faþã de ucenici. El le-a dat în felul acesta dovada cea mai mare a
mesianitãþii Sale. „Vã spun lucrul acesta de pe acum, înainte ca sã se
întâmple”, a zis El, „pentru ca atunci când se va întâmpla sã credeþi cã
EU SUNT.” Dacã Iisus ar fi tãcut, lãsând sã se înþeleagã cã nu ºtie ce
610
avea sã I se întâmple, ucenicii ar fi putut crede cã Învãþãtorul lor n-ar
avea prevedere dumnezeiascã ºi a fost surprins ºi trãdat în mâinile
gloatei ucigaºe. Cu un an înainte, Iisus le spusese ucenicilor cã alesese
doisprezece ºi cã unul era diavol. Acum, cuvintele Lui cãtre Iuda,
arãtând cã trãdarea Îi era pe deplin cunoscutã Învãþãtorului sãu, urmau
sã-i întãreascã în credinþã pe adevãraþii urmaºi ai lui Christos în timpul
umilinþei Lui. Iar când Iuda trebuia sã ajungã la groaznicul lui sfârºit, ei
urmau sã-ºi reaminteascã de vaiul pe care Iisus îl pronunþase asupra
trãdãtorului.
Dar Mântuitorul mai avea un scop. El nu-ªi retrãsese harul de la
acela pe care-l ºtia cã este un trãdãtor. Ucenicii nu înþeleseserã cuvintele
Lui, când El spusese la spãlarea picioarelor: „Voi nu sunteþi toþi curaþi”
ºi nici atunci când, fiind la masã, El declarase: „Cel ce mãnâncã pâine
cu Mine a ridicat cãlcâiul împotriva Mea” (Ioan 13,11.18). Dar dupã
aceea, când gândurile I-au fost înþelese, ei au putut cugeta la rãbdarea
ºi îndrumarea lui Dumnezeu faþã de greºeala cea mai gravã.
Deºi îl cunoscuse pe Iuda de la început, Iisus i-a spãlat picioarele,
iar trãdãtorul avusese privilegiul de a se uni cu Christos prin împãrtãºirea
la actul cel sfânt. Un Mântuitor îndelung rãbdãtor a folosit orice mijloc
de atracþie faþã de pãcãtos ca sã-l primeascã sã se pocãiascã ºi sã fie
curãþit de pângãrirea pãcatului. Pilda aceasta este pentru noi. Când
presupunem despre cineva cã este în rãtãcire ºi pãcat, nu trebuie sã ne
despãrþim de el. Nu trebuie ca, printr-o nepãsãtoare [655] despãrþire,
sã-l lãsãm pradã ispitei sau sã-l izgonim pe câmpul de luptã al lui Satana.
Nu aceasta este metoda lui Christos. Datoritã faptului cã ucenicii erau
rãtãciþi ºi plini de greºeli, El le-a spãlat picioarele ºi, în felul acesta, toþi,
afarã de unul din cei doisprezece, au fost aduºi la pocãinþã.
Exemplul lui Christos nu îngãduie ca cineva sã fie exclus de la masa
Domnului. Este adevãrat cã pãcatul cunoscut pe faþã exclude pe
pãcãtos. Acest fapt este arãtat clar de Duhul Sfânt (1 Cor. 5,11). Dar,
dincolo de aceasta, nimeni nu trebuie sã judece. Dumnezeu n-a lãsat
În amintirea Mea

oamenilor sã spunã cine trebuie sã ia parte la asemenea împrejurãri.


Pentru cã cine poate sã citeascã inimile? Cine poate deosebi grâul de
neghinã? „Fiecare sã se cerceteze dar pe sine însuºi ºi aºa sã mãnânce
din pâinea aceasta ºi sã bea din paharul acesta.” Deoarece „oricine
mãnâncã pâinea aceasta sau bea paharul Domnului în chip nevrednic
611
va fi vinovat de trupul ºi sângele Domnului”. „Cãci cine mãnâncã ºi
bea, îºi mãnâncã ºi bea osânda lui însuºi, dacã nu deosebeºte trupul
Domnului” (1 Cor. 11,28.27.29).
Când credincioºii se adunã sã serbeze sfintele rânduieli, sunt de
faþã soli nevãzuþi de ochi omeneºti. În adunare poate sã fie un Iuda ºi,
Christos, Lumina lumii

în cazul acesta, sunt acolo soli de la domnul întunericului, deoarece ei îi


însoþesc pe toþi aceia care nu se lasã conduºi de Duhul Sfânt. Îngeri
cereºti sunt ºi ei de faþã. Aceºti vizitatori nevãzuþi sunt prezenþi în orice
ocazie de felul acesta. Pot veni în adunare persoane care nu sunt cu
toatã inima slujitori ai adevãrului ºi ai sfinþeniei, dar care ar dori sã ia
parte la actul sfânt. Lor nu trebuie sã li se spunã cã nu au voie. Sunt de
faþã martori care erau ºi atunci când Iisus a spãlat picioarele ucenicilor
ºi ale lui Iuda. Ochi mai presus de cei omeneºti privesc scena.
Christos este prezent prin Duhul Sãu cel Sfânt pentru a pune sigiliul
asupra întocmirilor Sale. El este acolo pentru a convinge ºi înduioºa
inima. Nu-I scapã nici un gând de întristare. Aºteaptã pe cei pocãiþi ºi
cu inima zdrobitã. Totul este pregãtit pentru primirea unui astfel de
suflet. Acela care a spãlat picioarele lui Iuda doreºte sã spele orice
inimã de întinarea pãcatului.
Nimeni nu trebuie sã se retragã de la împãrtãºire pentru cã persoane
nevrednice sunt de faþã. Se cere de la fiecare ucenic sã participe în
mod public ºi sã mãrturiseascã în felul acesta cã primeºte pe Christos
ca Mântuitor personal. Tocmai în aceste întocmiri ale Sale, Christos Se
întâlneºte cu poporul Sãu ºi îi dã puteri prin prezenþa Sa. Se poate ca
mâini ºi inimi întinate sã serveascã Cina, totuºi Christos serveºte pe
copiii Sãi. Toþi cei care vin cu credinþã legatã de El vor fi foarte mult
binecuvântaþi. Toþi cei care neglijeazã aceste ocazii de privilegii
dumnezeieºti vor pierde. Despre ei se poate spune foarte bine: „Voi nu
sunteþi cu toþii curaþi”.
Împãrþind cu ucenicii pâinea ºi vinul, Christos S-a obligat [656] sã fie
Rãscumpãrãtor. El le-a încredinþat Noul Legãmânt, prin care toþi cei
care Îl primesc devin copii ai lui Dumnezeu ºi moºtenitori împreunã cu
Christos. Prin acest legãmânt, primesc orice binecuvântare pe care
cerul o poate da pentru viaþa aceasta ºi pentru cea viitoare. Acest act
al legãmântului trebuie sã fie ratificat cu sângele lui Christos. Iar aducerea
la îndeplinire a actului sfânt trebuia sã le aminteascã ucenicilor jertfa
612
Sa nemãrginitã, adusã pentru fiecare ca o parte din marele întreg al
neamului omenesc decãzut.
Dar serviciul de împãrtãºire nu trebuie sã fie o ocazie de întristare.
Nu acesta a fost scopul lui. Când ucenicii Domnului se adunã în jurul
mesei Sale, nu trebuie sã-ºi aminteascã, nici sã deplângã slãbiciunile
lor. Nu trebuie sã se ocupe de experienþele lor religioase trecute, fie cã
acestea sunt înãlþãtoare, fie cã sunt descurajatoare. Nu trebuie sã
dezgroape neînþelegerile cu fraþii lor. Serviciul pregãtitor a cuprins toate
acestea. Totul s-a fãcut înainte: cercetarea de sine, mãrturisirea pãca-
telor, rezolvarea neînþelegerilor. Acum, ucenicii vin sã-L întâlneascã pe
Christos. Ei nu trebuie sã stea în umbra crucii, ci în lumina ei mân-
tuitoare. Trebuie sã-ºi deschidã sufletul în faþa razelor strãlucitoare ale
Soarelui Neprihãnirii. Cu inima curãþitã prin sângele scump al lui Christos,
în deplinã cunoºtinþã a prezenþei Lui, deºi nevãzut, ei urmeazã sã audã
cuvintele: „Vã las pacea, vã dau pacea Mea. Nu v-o dau cum o dã
lumea” (Ioan 14,27).
Domnul nostru zice: Când eºti convins de pãcat, adu-þi aminte cã
Eu am murit pentru tine. Când eºti urmãrit, persecutat ºi întristat pentru
Numele Meu ºi pentru Evanghelie, adu-þi aminte de iubirea Mea atât
de mare, încât pentru tine Mi-am dat viaþa. Când îndatoririle tale îþi par
prea aspre ºi dureroase ºi poverile tale prea grele de purtat, adu-þi
aminte cã pentru tine am purtat crucea, dispreþuind ruºinea. Când inima
ta se strânge de teama celor ce-i stau în faþã, aminteºte-þi cã Rãscum-
pãrãtorul tãu trãieºte ca sã mijloceascã pentru tine.
Serviciul de împãrtãºire aratã spre a doua venire a lui Christos. El a
fost destinat sã þinã vie în mintea ucenicilor tocmai aceastã nãdejde.
Ori de câte ori se întâlneau pentru a comemora moartea Lui, îºi
reaminteau cum „El a luat un pahar ºi, dupã ce a mulþumit lui Dumnezeu,
li l-a dat, zicând: ’Beþi toþi din el; cãci acesta este sângele Meu, sângele
legãmântului celui nou, care se varsã pentru mulþi, spre iertarea pãcatelor.
Vã spun cã de acum încolo nu voi mai bea din acest rod al viþei, pânã în
În amintirea Mea

ziua când îl voi bea cu voi nou în Împãrãþia Tatãlui Meu’”. În necazul
lor, ei au gãsit mângâiere în speranþa cã El va reveni. Nepreþuit a fost
pentru ei gândul: „Ori de câte ori mâncaþi din pâinea aceasta ºi beþi din
paharul acesta, vestiþi moartea Domnului pânã va veni El” (1 Cor. 11,26).
[659]
613
Acestea sunt lucrurile pe care niciodatã nu trebuie sã le uitãm. Iubirea
lui Christos, cu puterea ei constrângãtoare, trebuie sã fie pãstratã vie în
amintirea noastrã. Christos a instituit acest serviciu divin pentru ca el
sã ne poatã vorbi despre iubirea lui Dumnezeu care a fost manifestatã
în favoarea noastrã. Nu poate fi nici o unire între sufletele noastre ºi
Christos, Lumina lumii

Dumnezeu decât prin Christos. Iubirea ºi unirea dintre fraþi trebuie sã


fie cimentate ºi fãcute veºnice prin iubirea lui Iisus. ªi n-a trebuit nimic
altceva decât moartea lui Christos pentru a face ca iubirea Lui sã aibã
efect asupra noastrã. Numai prin faptul cã El a murit putem noi sã
privim cu bucurie la a doua Lui venire. Jertfa Lui este centrul nãdejdii
noastre. De ea trebuie sã ne prindem credinþa.
Orânduielile care scot la ivealã umilinþa ºi suferinþa Domnului nostru
sunt socotite prea mult ca forme. Ele au fost instituite cu un scop.
Simþurile noastre trebuie sã fie înviorate pentru a-ºi da seama de taina
evlaviei. Toþi au privilegiul sã înþeleagã, mai mult decât facem, suferinþele
ispãºitoare ale lui Christos. „Dupã cum Moise a înãlþat ºarpele în pustie”,
aºa a fost înãlþat ºi Fiul omului, „pentru ca oricine crede în El sã nu
piarã, ci sã aibã viaþa veºnic㔠(Ioan 3,14.15). Trebuie sã privim la
crucea de pe Golgota, pe care stã Mântuitorul muribund. Interesele
noastre veºnice cer sã dovedim credinþa în Christos.
Domnul nostru a zis: „Dacã nu mâncaþi trupul Fiului omului ºi dacã
nu beþi sângele Lui, n-aveþi viaþa în voi înºivã… Cãci trupul Meu este
cu adevãrat o hranã ºi sângele Meu este cu adevãrat o bãuturã”
(Ioan 6,53-55). Lucrul acesta este adevãrat ºi pentru viaþa noastrã
fizicã. Datorãm chiar ºi viaþa aceasta pãmânteascã morþii lui Christos.
Pâinea pe care o mâncãm este cumpãratã prin trupul Lui frânt. Apa pe
care o bem este cumpãratã prin sângele Lui vãrsat. Nimeni, sfânt sau
pãcãtos, nu mãnâncã hrana zilnicã fãrã a se hrãni cu trupul ºi sângele
lui Christos. Crucea de pe Calvar este gravatã pe fiecare pâine. Se
oglindeºte în fiecare izvor de apã. Toate acestea le-a spus Iisus când a
rânduit simbolurile marii Sale jertfe. Lumina care strãluceºte de la
serviciul de împãrtãºire din camera de sus sfinþeºte hrana pentru viaþa
noastrã zilnicã. Masa familiei ajunge ca masa Domnului ºi fiecare masã
e un act sfânt.
ªi cu atât mai bine putem sã aplicãm cuvintele lui Christos asupra
naturii noastre spirituale. El spune: „Cine mãnâncã trupul Meu ºi bea
614
sângele Meu, are viaþã veºnicã”. Numai când primim viaþa, aºa cum
s-a vãrsat pe crucea de pe Golgota, putem sã trãim viaþa de sfinþenie.
ªi primim aceastã viaþã primind Cuvântul Sãu ºi fãcând lucrurile pe
care El le-a poruncit. În felul acesta, ajungem una cu El. „Cine mãnâncã
trupul Meu”, zice El, „ºi bea sângele Meu, rãmâne în Mine, ºi Eu rãmân
în el. Dupã cum [660] Tatãl, care este viu, M-a trimis pe Mine, ºi Eu
trãiesc prin Tatãl, tot aºa, cine Mã mãnâncã pe Mine, va trãi ºi el prin
Mine” (Ioan 6,54.56.57). La sfânta împãrtãºire, se aplicã textul acesta
în chip deosebit. Când prin credinþã contemplãm jertfa cea mare a
Domnului nostru, sufletul asimileazã viaþa spiritualã a lui Christos. Sufletul
acesta va primi putere spiritualã din orice împãrtãºire. Slujba aceasta
stabileºte o legãturã vie, prin care credinciosul este legat de Christos ºi,
în felul acesta, este legat de Tatãl. Într-un sens deosebit, ea formeazã
o legãturã între fiinþele omeneºti dependente ºi Dumnezeu.
Când primim pâinea ºi vinul, care simbolizeazã trupul frânt al lui
Christos ºi sângele Lui vãrsat, în imaginaþie, ne alãturãm la scena
împãrtãºirii din camera de sus. Ni se pare cã trecem ºi noi prin grãdina
sfinþitã de agonia Aceluia care a purtat pãcatele lumii. Suntem ºi noi
martori la lupta prin care s-a câºtigat împãcarea noastrã cu Dumnezeu.
Christos ne este arãtat ca rãstignit între noi.
Privind la Rãscumpãrãtorul rãstignit, noi înþelegem mai bine mãreþia
ºi însemnãtatea jertfei aduse de Maiestatea cerului. Planul mântuirii
este slãvit înaintea noastrã ºi gândul despre Golgota deºteaptã în inima
noastrã emoþii vii ºi sfinte. În inimile ºi pe buzele noastre vor fi laude
pentru Dumnezeu ºi pentru Miel; mândria ºi adorarea de sine nu pot sã
creascã în sufletul care pãstreazã o vie amintire a celor petrecute pe
Golgota.
Acela care priveºte iubirea inegalabilã a Mântuitorului va fi învãþat
în gând, curãþit în inimã ºi transformat în caracter. El va merge în lume
spre a fi o luminã, pentru a reflecta într-o anumitã mãsurã aceastã
tainicã iubire. Cu cât contemplãm mai mult crucea lui Christos, cu atât
În amintirea Mea

mai mult ne vom însuºi vorbirea apostolului, când a zis: „Departe de


mine gândul sã mã laud cu altceva decât cu crucea Domnului nostru
Iisus Christos, prin care lumea este rãstignitã faþã de mine ºi eu faþã de
lume!” (Gal. 6,14). [661]
615
CAPITOLUL 73

„Sà NU VI SE TULBURE INIMA”

Oricând ºi în orice loc, în toate întristãrile ºi


în toate necazurile, când împrejurãrile sunt
întunecoase ºi viitorul plin de tulburãri, iar noi ne
simþim fãrã putere ºi singuri, Mângâietorul va fi
trimis ca rãspuns la rugãciunea credinþei.

PRIVIND LA UCENICII SÃI cu iubire dumnezeiascã ºi cu cea


mai blândã simpatie, Christos a zis: „Acum Fiul omului a fost proslãvit,
ºi Dumnezeu a fost proslãvit în El”. Iuda pãrãsise camera de sus ºi
Christos era numai cu cei unsprezece. El Se pregãtea sã le vorbeascã
despre apropiata despãrþire de ei; dar, înainte de a face aceasta, le-a
arãtat þinta cea mare a lucrãrii Lui. Acest lucru El l-a avut totdeauna
înaintea Sa. Bucuria Lui era cã toatã umilinþa ºi suferinþa Lui aveau sã
preamãreascã Numele Tatãlui. Cãtre acest lucru a îndreptat Iisus mai
întâi gândurile ucenicilor.
Apoi, adresându-li-Se prin cuvântul plin de iubire: „Copilaºilor”, le-a
zis: „Mai sunt puþin cu voi. Mã veþi cãuta, ºi cum am spus iudeilor cã,
unde Mã duc Eu, ei nu pot veni, tot aºa vã spun ºi vouã acum”.
Ucenicii nu s-au bucurat când au auzit aceasta. Teama a pus
stãpânire pe ei. Ei s-au strâns lângã Mântuitorul. Stãpânul ºi Domnul
lor, iubitul lor Învãþãtor ºi Prieten, le era mai scump decât viaþa. La
El cãutaserã ajutor în toate necazurile lor ºi mângâiere în întristãrile
ºi descurajãrile lor. Acum avea sã-i lase o grupã singuraticã ºi neaju-
616 toratã. Presimþirile care le umpleau inimile erau întunecate.
Dar cuvintele adresate lor de cãtre Mântuitorul erau pline de nãdejde.
El ºtia cã urmau sã fie asaltaþi de vrãjmaºul ºi cã viclenia lui Satana are

Capitolul acesta se bazeazã pe cele relatate în Ioan 13,31-38; 14-17.


cel mai mare succes împotriva celor apãsaþi de greutãþi. De aceea
le-a îndreptat atenþia de la „lucrurile care se vãd”, la „cele ce nu se
vãd” (2 Cor. 4,18). El le-a îndreptat gândurile de la exilul pãmântesc
cãtre cãminul ceresc. [662]
„Sã nu vi se tulbure inima”, a zis El. „Aveþi credinþã în Dumnezeu
ºi aveþi credinþã în Mine. În casa Tatãlui Meu sunt multe locaºuri.
Dacã n-ar fi aºa, v-aº fi spus. Eu Mã duc sã vã pregãtesc un loc. ªi
dupã ce Mã voi duce ºi vã voi pregãti un loc, Mã voi întoarce ºi vã voi
lua cu Mine, ca acolo unde sunt Eu sã fiþi ºi voi. ªtiþi unde Mã duc, ºi
ºtiþi calea într-acolo.” În lume am venit pentru binele vostru. Lucrez
acum pentru voi. Chiar dacã plec de aici, tot pentru binele vostru voi
lucra, cu toatã sârguinþa. Am venit în lume ca sã Mã descopãr vouã,
pentru ca voi sã credeþi. Mã duc la Tatãl ca sã conlucrez cu El în
favoarea voastrã. Scopul plecãrii lui Christos era altul decât acela de
care se temeau ucenicii. Aceasta nu însemna o despãrþire pentru
totdeauna. El Se ducea sã pregãteascã un loc pentru ei, ca sã vinã
iarãºi ºi sã-i primeascã la Sine. În timp ce clãdea locaºuri pentru ei,
aceºtia urmau sã îºi dezvolte caractere asemãnãtoare celui ceresc.
Ucenicii erau încã nedumeriþi. Toma, frãmântat mereu de îndoieli, a
zis: „Doamne, nu ºtim unde Te duci; cum putem sã ºtim calea într-acolo?”
Iisus i-a zis: „Eu sunt calea, adevãrul ºi viaþa. Nimeni nu vine la Tatãl
decât prin Mine. Dacã M-aþi fi cunoscut pe Mine, aþi fi cunoscut ºi pe
Tatãl Meu. ªi de acum încolo Îl veþi cunoaºte: ºi L-aþi ºi vãzut”.
„Sã nu vi se tulbure inima”
Nu sunt multe cãi cãtre cer. Nu se poate ca fiecare sã-ºi aleagã
drumul sãu. Christos zice: „Eu sunt calea… Nimeni nu vine la Tatãl
decât prin Mine”. Chiar de atunci de când s-a predicat întâi
Evanghelia, când în Eden s-a declarat cã sãmânþa femeii va sfãrâma
capul ºarpelui, Christos a fost înãlþat ca fiind calea, adevãrul ºi viaþa.
El a fost calea pe când trãia Adam, când Abel I-a înfãþiºat lui
Dumnezeu sângele mielului înjunghiat, care reprezenta sângele
Mântuitorului. Christos a fost calea prin care au fost mântuiþi patriarhii
617
ºi profeþii. El este singura cale pe care putem ajunge la Dumnezeu.
„Dacã M-aþi fi cunoscut pe Mine, aþi fi cunoscut ºi pe Tatãl Meu. ªi
de-acum încolo Îl veþi cunoaºte; ºi L-aþi ºi vãzut.” Dar nici acum ucenicii
n-au înþeles. „Doamne, aratã-ne pe Tatãl”, a exclamat Filip, „ºi ne este
de ajuns.”
Christos, Lumina lumii

Uimit de nepriceperea lui, Christos a întrebat cu o dureroasã sur-


prindere: „De atâta vreme sunt cu voi, ºi nu M-ai cunoscut, Filipe?”
Este cu putinþã sã nu vezi pe Tatãl în lucrãrile pe care le face prin
Mine? Nu crezi cã am venit sã mãrturisesc despre Tatãl? „Cum zici tu
dar: ’Aratã-ne pe Tatãl’? Cine M-a vãzut pe Mine, a vãzut pe Tatãl”.
Domnul Christos n-a încetat sã fie [663] Dumnezeu când a devenit om.
Cu toate cã Se umilise luând chip de om, κi pãstrase natura divinã.
Numai Christos putea sã-L reprezinte pe Tatãl între oameni, iar ucenicii
avuseserã privilegiul sã priveascã aceastã reprezentare timp de peste
trei ani.
„Credeþi-Mã cã Eu sunt în Tatãl ºi Tatãl este în Mine; credeþi cel
puþin pentru lucrãrile acestea.” Credinþa lor se putea sprijini pe dovada
datã de lucrãrile lui Christos, lucrãri pe care nici un om nu le-ar fi putut
face vreodatã de la sine. Lucrãrile lui Christos mãrturisesc despre
dumnezeirea Lui. Prin El S-a descoperit Tatãl.
Dacã ucenicii ar fi crezut în aceastã legãturã vitalã dintre Tatãl ºi
Fiul, credinþa lor nu i-ar fi pãrãsit atunci când au vãzut suferinþa ºi
moartea lui Christos pentru a salva o lume gata sã piarã. Christos cãuta
sã-i conducã de la starea lor de credinþã slabã la experienþa pe care ar
fi câºtigat-o, dacã ºi-ar fi dat seama cu adevãrat de ceea ce era El –
Dumnezeu în trup omenesc. El dorea ca ei sã-ºi dea seama cã trebuie
sã fie conduºi la Dumnezeu prin credinþã, iar aceasta sã rãmânã anco-
ratã în El. Cu câtã râvnã ºi stãruinþã a cãutat Mântuitorul nostru plin
de milã sã-i pregãteascã pe ucenici pentru furtuna de ispite ce urma sã
se abatã curând asupra lor! Ar fi dorit ca ei sã fie ascunºi cu El în
Dumnezeu.
Când Christos spunea aceste cuvinte, slava lui Dumnezeu strãlucea
pe faþa Sa ºi toþi cei prezenþi simþeau o teamã sfântã când ascultau cu
atenþia încordatã cuvintele Lui. Inima lor era atrasã ºi mai puternic
spre El; în timp ce erau atraºi cu o iubire mai mare cãtre Christos, erau
atraºi ºi unul cãtre altul. Simþeau cã cerul era foarte aproape ºi cã
618
vorbele pe care le ascultau erau o solie pentru ei de la Pãrintele ceresc.
„Adevãrat, adevãrat vã spun”, a continuat Christos, „cã cine crede
în Mine, va face ºi el lucrãrile pe care le fac Eu.” Mântuitorul dorea
foarte mult ca ucenicii Sãi sã înþeleagã scopul pentru care natura Lui
dumnezeiascã era unitã cu natura omeneascã. El a venit în lume ca sã
arate slava lui Dumnezeu, pentru ca omul sã fie înãlþat prin puterea ei
recreatoare. Dumnezeu Se descoperea în El, pentru ca El sã Se
descopere în ei. Iisus n-a dat pe faþã însuºiri ºi nu S-a folosit de puteri
pe care omul n-ar putea sã le aibã prin credinþa în El. Toþi urmaºii Lui
pot avea natura Lui omeneascã desãvârºitã, dacã se vor supune lui
Dumnezeu ca El.
„Va face lucrãri ºi mai mari decât acestea; pentru cã Eu Mã duc la
Tatãl.” Prin aceasta, Christos nu voia sã spunã cã lucrarea ucenicilor
Sãi va avea un caracter mai înalt decât a Sa, dar cã va fi mai întinsã. El
nu S-a referit numai la sãvârºirea de minuni, ci la tot ceea ce urma sã
aibã loc sub lucrarea Duhului Sfânt. [664]
Dupã înãlþarea Domnului, ucenicii ºi-au dat seama de împlinirea
fãgãduinþei Sale. Scenele rãstignirii, învierii ºi înãlþãrii lui Christos erau
pentru ei realitãþi vii. Ei au vãzut cã profeþiile s-au împlinit aºa cum
stãtea scris. Au cercetat Scripturile ºi au primit învãþãtura lor cu o
credinþã ºi o siguranþã necunoscute mai înainte. ªtiau cã Învãþãtorul
divin era exact ceea ce El pretinsese cã este. În timp ce îºi povesteau
experienþele ºi slãveau iubirea lui Dumnezeu, inimile oamenilor erau
înduioºate ºi supuse, iar mulþimile credeau în Iisus.
Fãgãduinþa datã de Iisus ucenicilor este o fãgãduinþã pentru biserica
Sa, pânã la sfârºitul timpului. Dumnezeu n-a intenþionat ca planul Sãu
minunat pentru rãscumpãrarea oamenilor sã aibã urmãri neînsemnate.
Toþi aceia care merg la lucru încrezãtori, nu în ceea ce pot face ei

„Sã nu vi se tulbure inima”


singuri, ci în ceea ce poate sã facã Dumnezeu pentru ei ºi prin ei, cu
siguranþã vor simþi împlinirea fãgãduinþei Sale: „Va face alte lucrãri ºi
mai mari decât acestea”, declarã El, „pentru cã Eu Mã duc la Tatãl”.
Pânã în clipa aceea, ucenicii nu cunoscuserã puterea ºi posibilitãþile
nemãrginite ale Mântuitorului lor. El le-a spus: „Pânã acum n-aþi cerut
nimic în Numele Meu” (Ioan 16,24). El le-a explicat cã secretul
succesului lor va depinde de cererea puterii ºi a harului în Numele
Sãu. El urma sã fie prezent înaintea Tatãlui pentru a face cereri în
numele lor. Rugãciunea închinãtorului umil va fi prezentatã de El ca
619
fiind rugãciunea Sa în beneficiul acelei fiinþe. Orice rugãciune sincerã
se aude în cer. Poate cã nu este exprimatã curgãtor; dar, dacã inima
este în ea, ruga se va înãlþa spre Sanctuarul în care slujeºte Christos
ºi El o va înfãþiºa Tatãlui fãrã nici un cuvânt stângaci, bâlbâit, ci
înfrumuseþatã ºi plãcutã prin parfumul propriei desãvârºiri.
Christos, Lumina lumii

Cãrarea sinceritãþii ºi cinstei nu este lipsitã de piedici, dar, în fiecare


greutate, noi trebuie sã vedem o chemare la rugãciune. Nu existã
suflet care sã aibã putere fãrã sã o fi primit de la Dumnezeu, iar
izvorul de unde vine ea este deschis ºi pentru cea mai slabã fiinþã
omeneascã. „Orice veþi cere în Numele Meu”, a zis Iisus, „voi face,
pentru ca Tatãl sã fie proslãvit în Fiul. Dacã veþi cere ceva în Numele
Meu, voi face.”
„În Numele Meu”, i-a îndemnat Christos pe ucenici sã se roage. În
Numele lui Christos vor sta urmaºii Lui în faþa lui Dumnezeu. Datoritã
valorii jertfei aduse pentru ei, au ºi ei valoare în faþa Domnului. Pentru
cã li se atribuie neprihãnirea lui Christos, sunt priviþi ca având preþ.
Pentru Numele lui Christos, Domnul iartã pe aceia care se tem de El.
El nu vede în ei ticãloºia pãcatului. El recunoaºte în ei asemãnarea cu
Fiul Sãu, în care aceºtia cred. [667]
Domnul este decepþionat când poporul Sãu se subapreciazã. El
doreºte ca moºtenirea aleasã sã se aprecieze dupã preþul pe care El
l-a pus asupra lor. Dumnezeu i-a dorit, altfel nu ar fi trimis pe Fiul Sãu
într-o misiune scump plãtitã pentru a-i rãscumpãra. El are o lucrare
pentru ei ºi este foarte mulþumit când ei Îi adreseazã cele mai mari
cereri, preamãrind astfel Numele Sãu. Ei pot sã se aºtepte la lucruri
mari, dacã au credinþã în fãgãduinþele Sale.
Dar rugãciunea în Numele lui Christos înseamnã mai mult. Înseamnã
a primi caracterul Sãu, a da pe faþã spiritul Sãu ºi a sãvârºi lucrãrile
Sale. Fãgãduinþa Mântuitorului este condiþionatã. „Dacã Mã iubiþi”,
zice El, „veþi pãzi poruncile Mele.” El mântuieºte pe oameni nu în pã-
cat, ci din pãcat; ºi aceia care Îl iubesc îºi vor dovedi iubirea prin
ascultare.
Orice ascultare adevãratã vine din inimã. Christos a lucrat în
felul acesta. ªi dacã noi consimþim, El Se va identifica în aºa mãsurã
cu gândurile ºi cu þintele noastre, încât va lega inima ºi mintea noastrã
cu voinþa Sa, astfel cã, atunci când ascultãm de El, vom împlini
620
propriile îndemnuri. Voinþa, înnobilatã ºi sfinþitã, îºi va gãsi cea mai
mare plãcere în slujirea Lui. Când Îl cunoaºtem pe Dumnezeu aºa
cum avem privilegiul sã-L cunoaºtem, viaþa noastrã va fi o viaþã de
continuã ascultare. Prin aprecierea caracterului lui Christos, prin
comuniunea cu Dumnezeu, pãcatul va ajunge pentru noi ceva odios.
Dupã cum Christos a trãit legea în natura omeneascã, tot astfel putem
face ºi noi, dacã ne vom sprijini pe Cel puternic. Dar nu trebuie sã
aruncãm asupra altora rãspunderea în ceea ce priveºte datoria noastrã,
aºteptând sã ni se spunã ce sã facem. Când este vorba de sfat, nu ne
putem încrede în oameni. Domnul ne va învãþa care ne este datoria tot
atât de binevoitor cum va învãþa ºi pe alþii. Dacã venim la El în credinþã,
ne va descoperi tainele Lui. Adesea, inima va arde în noi când Domnul
Se va apropia sã aibã comuniune cu noi aºa cum a avut pe vremuri cu
Enoh. Cei care se hotãrãsc sã nu facã nici un lucru, de nici un fel, care
nu I-ar plãcea lui Dumnezeu vor cunoaºte, dupã ce au înfãþiºat cazul
lor înaintea Lui, care este calea pe care trebuie sã meargã. Ei vor primi
nu numai înþelepciune, ci ºi putere. Li se va da putere sã asculte ºi sã
slujeascã, aºa cum a fãgãduit Christos. Tot ce I-a fost dat lui Christos –
„toate lucrurile” pentru a împlini nevoia oamenilor cãzuþi – I-a fost dat
în calitate de cãpetenie ºi reprezentant al neamului omenesc. „ªi orice
vom cere, vom cãpãta de la El, fiindcã pãzim poruncile Lui ºi facem ce
este plãcut înaintea Lui” (1 Ioan 3,22).
Înainte de a Se jertfi, Christos a cãutat darul cel mai însemnat ºi
desãvârºit pe care sã-l reverse asupra urmaºilor Sãi, un dar care [668]
sã le punã la îndemânã izvoarele nesecate ale harului. „Eu voi ruga pe
Tatãl ºi El vã va da un alt Mângâietor, care sã rãmânã cu voi în veac;
ºi anume Duhul adevãrului, pe care lumea nu-L poate primi, pentru cã
nu-L vede ºi nu-L cunoaºte; dar voi Îl cunoaºteþi, cãci rãmâne în voi ºi
„Sã nu vi se tulbure inima”
va fi în voi. Nu vã voi lãsa orfani. Mã voi întoarce la voi” (Ioan 14,16-18).
Duhul fusese ºi mai înainte în lume; El lucrase asupra inimii oamenilor
chiar de la începuturile lucrãrii de mântuire. Dar, câtã vreme Christos
fusese pe pãmânt, ucenicii nu doriserã alt ajutor. Numai când aveau sã
fie lipsiþi de prezenþa Lui aveau sã simtã nevoia dupã Duhul, ºi atunci
El urma sã vinã.
Duhul Sfânt este reprezentantul lui Christos, dar fãrã trup omenesc
ºi deci independent de acesta. Împiedicat de corpul omenesc, Christos
621
nu putea sã fie prezent peste tot, în acelaºi timp. De aceea, era spre
binele lor ca El sã meargã la Tatãl ºi sã trimitã Duhul Sfânt ca înlo-
cuitor pe pãmânt. Nimeni nu mai putea spune cã avea un avantaj din
cauzã cã se gãsea într-un anumit loc sau pentru cã avea legãturã
personalã cu Christos. Prin Duhul, Mântuitorul putea fi în legãturã cu
Christos, Lumina lumii

toþi. În felul acesta, era mai aproape de ei decât dacã nu S-ar fi


înãlþat.
„Cine Mã iubeºte, va fi iubit de Tatãl Meu, Eu îl voi iubi ºi Mã voi
arãta lui.” Iisus a citit viitorul ucenicilor Sãi. El a vãzut pe unul dus la
eºafod, pe altul la cruce, pe altul exilat printre stâncile singuratice ale
mãrii, pe alþii persecutaþi ºi omorâþi. El i-a încurajat cu fãgãduinþa cã, în
orice încercare, va fi cu ei. Fãgãduinþa aceasta nu ºi-a pierdut nimic
din putere. Domnul ºtie totul cu privire la slujitorii Sãi credincioºi, care,
pentru Numele Lui, zac în închisoare sau sunt izgoniþi pe insule pustii.
El îi mângâie prin prezenþa Sa. Când, din cauza adevãrului, credinciosul
se gãseºte la bara tribunalelor nedrepte, Christos este lângã el. Toate
ocãrile care cad asupra lui cad asupra lui Christos. Christos este
condamnat din nou în persoana ucenicilor Sãi. Când cineva este închis
între zidurile închisorii, Christos îi întãreºte inima prin iubirea Sa. Când
cineva suferã moartea pentru Numele Lui, Christos zice: „Eu sunt cel
viu. Am fost mort, ºi iatã cã sunt viu în vecii vecilor. Eu þin cheile morþii
ºi ale locuinþei morþilor” (Apoc. 1,18). Viaþa care se jertfeºte pentru
Mine este pãstratã pentru slava veºnicã.
Oricând ºi în orice loc, în toate întristãrile ºi în toate necazurile, când
împrejurãrile sunt întunecoase ºi viitorul plin de tulburãri, iar noi ne
simþim fãrã putere ºi singuri, Mângâietorul va fi trimis ca rãspuns la
rugãciunea [669] credinþei. Împrejurãrile ne pot despãrþi de orice prieten
pãmântesc; dar nici împrejurarea, nici depãrtarea nu ne pot despãrþi de
Mângâietorul ceresc. Oriunde am fi, oriunde am merge, El Se aflã
totdeauna la dreapta noastrã ca sã ne sprijine, sã ne ajute, sã ne ridice
ºi sã ne îmbãrbãteze.
Nici de data aceasta ucenicii nu au înþeles cuvintele lui Christos în
sensul lor spiritual, ºi Domnul le-a lãmurit din nou înþelesul. El a zis cã
li Se va descoperi prin Duhul. „Mângâietorul, adicã Duhul Sfânt, pe
care-L va trimite Tatãl, în Numele Meu, vã va învãþa toate lucrurile.”
Nu veþi mai zice: Nu pot sã înþeleg. Nu veþi mai vedea ca într-o oglin-
622
dã, în chip întunecos. Atunci „puteþi pricepe împreunã cu toþi sfinþii,
care este lãrgimea, lungimea, adâncimea ºi înãlþimea; ºi sã cunoaºteþi
dragostea lui Christos, care întrece orice cunoºtinþ㔠(Efes. 3,18.19).
Ucenicii aveau sã fie martori ai vieþii ºi lucrãrii lui Christos. Prin
cuvântul lor, Domnul trebuia sã vorbeascã tuturor oamenilor de pe
pãmânt. Dar, din cauza umilinþei ºi morþii lui Christos, ei aveau sã sufere
o mare încercare ºi dezamãgire. Pentru ca, dupã întâmplãrile acestea,
cuvintele lor sã poatã fi fãrã greºealã, Iisus le-a fãgãduit cã Mângâietorul
„vã va aduce aminte de tot ce v-am spus Eu”.
„Mai am sã vã spun multe lucruri”, a continuat El, „dar acum nu le
puteþi purta. Când va veni Mângâietorul, Duhul adevãrului, are sã vã
cãlãuzeascã în tot adevãrul; cãci El nu va vorbi de la El, ci va vorbi tot
ce va fi auzit ºi vã va descoperi lucrurile viitoare. El Mã va proslãvi,
pentru cã va lua din ce este al Meu ºi vã va descoperi.” Christos des-
chisese ucenicilor cãrarea nesfârºitã a adevãrului. Dar pentru ei era
foarte greu sã despartã învãþãturile Lui de tradiþiile ºi învãþãturile
cãrturarilor ºi fariseilor. Ei fuseserã deprinºi sã considere învãþãturile
rabinilor ca fiind glasul lui Dumnezeu ºi acestea mai aveau încã putere
asupra minþii ºi sentimentelor lor. Lucrurile trecãtoare ºi gândurile
pãmânteºti ocupau un loc de frunte în mintea lor. Ei nu înþelegeau na-
tura spiritualã a Împãrãþiei lui Christos, cu toate cã El le lãmurise acest
lucru de atâtea ori. Mintea lor se încurcase. Ei nu apreciau valoarea
Scripturilor pe care le prezenta Christos. Multe din învãþãturile Lui pã-
reau cã sunt pierdute pentru ei. Iisus a vãzut cã nu prinseserã adevã-
ratul înþeles al cuvintelor Lui. Plin de milã, le-a fãgãduit cã Duhul Sfânt
le va reaminti ceea ce le spusese. El mai lãsase nerostite multe lucruri
care nu puteau sã fie înþelese de ucenici. ªi lucrurile acestea urmau sã
fie descoperite prin Duhul. Duhul avea sã le lumineze [670] înþelege-
„Sã nu vi se tulbure inima”
rea, pentru ca ei sã aprecieze lucrurile cereºti. „Când va veni Mângâ-
ietorul, Duhul adevãrului”, a zis Iisus, „are sã vã cãlãuzeascã în tot
adevãrul.”
Mângâietorul este numit „Duhul adevãrului”. Lucrarea Lui este sã
defineascã ºi sã susþinã adevãrul. La început, El locuieºte în inimã ca
Duh al adevãrului ºi, dupã aceea, ajunge Mângâietor. Adevãrul aduce
mângâiere ºi pace, în timp ce minciuna nu poate sã dea adevãrata pace
ºi mângâiere. Satana ajunge sã stãpâneascã prin teorii ºi prin tradiþii
623
mincinoase mintea oamenilor. Îndrumându-i cãtre idealuri neadevãrate,
el le denatureazã caracterul. Duhul Sfânt vorbeºte minþii prin Scripturi
ºi le întipãreºte adevãrul în inimã. În felul acesta, demascã rãtãcirea ºi
o alungã din suflet. Tocmai prin Duhul adevãrului, care lucreazã prin
Cuvântul lui Dumnezeu, Christos κi supune poporul Sãu ales.
Christos, Lumina lumii

Descriindu-le lucrarea Duhului Sfânt, Christos a cãutat sã le insufle


ucenicilor aceeaºi bucurie ºi aceeaºi nãdejde care se aflau în inima Sa.
El Se bucura pentru cã putea sã dea bisericii Sale un ajutor atât de
îmbelºugat. Duhul Sfânt era cel mai de seamã dar pe care-l putea cere
de la Tatãl pentru înãlþarea poporului Sãu. Duhul trebuia sã fie dat ca o
putere înnoitoare, cãci, fãrã aceasta, jertfa lui Christos n-ar fi folosit la
nimic. În decursul veacurilor, puterea rãului se întãrise, iar supunerea
oamenilor faþã de aceastã putere satanicã era uluitoare. Pãcatul nu
putea sã fie oprit ºi înfrânt decât prin mijlocirea celei de a treia Persoane
a Dumnezeirii, care urma sã vinã nu cu puterea schimbatã, ci cu
plinãtatea puterii dumnezeieºti. Doar Duhul face sã aibã efect cele
sãvârºite de Mântuitorul lumii. Prin Duhul ajunge inima curatã. Prin
Duhul ajunge credinciosul pãrtaº de naturã dumnezeiascã. Christos a
dat Duhul Sãu cu putere divinã, pentru a birui toate înclinaþiile spre rãu,
moºtenite ºi cultivate, ºi pentru a întipãri caracterul Sãu în bisericã.
Iisus a spus despre Duhul: „El Mã va proslãvi”. Mântuitorul venise
pentru a proslãvi pe Tatãl, descoperind iubirea Lui; tot astfel Duhul
trebuia sã proslãveascã pe Christos, arãtând lumii harul Lui. În natura
omeneascã trebuia sã se refacã însuºi chipul lui Dumnezeu. Slava lui
Dumnezeu ºi a lui Christos necesitã desãvârºirea caracterului poporului
Sãu.
„Când va veni El [Duhul adevãrului], va dovedi lumea vinovatã
în ce priveºte pãcatul, neprihãnirea ºi judecata.” Predicarea
Cuvântului nu va fi de nici un folos fãrã prezenþa continuã a Duhului
Sfânt ºi fãrã ajutorul Sãu neîncetat. Acesta este singurul Învãþãtor
capabil al adevãrului dumnezeiesc. [671] Adevãrul va trezi conºtiinþa
ºi va transforma viaþa numai atunci când este însoþit în inimã de
Duhul. Poate cã cineva este în stare sã prezinte litera Cuvântului
lui Dumnezeu, poate cã are cunoºtinþã de toate poruncile ºi
fãgãduinþele lui, dar, dacã Duhul Sfânt nu sãdeºte adevãrul în inimã,
nici un suflet nu va cãdea pe Stâncã, sã se zdrobeascã. Învãþãtura,
624
oricât de multã, ºi avantajele, oricât de strãlucite, nu fac din om un
canal de luminã fãrã conlucrarea Duhului lui Dumnezeu. Semãnarea
seminþei Evangheliei nu va avea succes decât atunci când seminþele
sunt trezite la viaþã de roua cerului. Înainte ca vreo carte a Noului
Testament sã fi fost scrisã, înainte ca vreo predicã de vestire a
Evangheliei sã se fi rostit, dupã înãlþarea lui Christos la cer, Duhul
Sfânt a venit asupra apostolilor plecaþi în rugãciune. Dupã aceea,
vrãjmaºii lor au spus: „Aþi umplut Ierusalimul cu învãþãtura voastrã”
(Fapte 5,28).
Christos a fãgãduit bisericii Sale darul Duhului Sfânt, ºi fãgãduinþa
ne aparþine în aceeaºi mãsurã ca ºi celor dintâi ucenici. Dar, ca oricare
altã fãgãduinþã, ºi aceasta este datã în mod condiþionat. Sunt mulþi care
cred ºi mãrturisesc cã au încredere în fãgãduinþa Domnului; ei vorbesc
despre Christos ºi despre Duhul Sfânt ºi, cu toate acestea, n-au nici un
folos. Ei nu-ºi supun sufletul pentru a fi îndrumat ºi cãlãuzit de puterile
cereºti. Noi nu putem folosi Duhul Sfânt. Duhul trebuie sã ne foloseascã
pe noi. Dumnezeu lucreazã prin Duhul în poporul Sãu „ºi voinþa ºi
înfãptuirea dupã buna Lui plãcere” (Fil. 2,13). Dar mulþi nu vor sã se
supunã acestei acþiuni. Ei doresc sã se conducã singuri. Din cauza
aceasta nici nu primesc darul ceresc. Duhul Sfânt este dat numai acelor
care cautã cu umilinþã pe Dumnezeu, care urmeazã cãlãuzirea ºi harul
Sãu. Puterea lui Dumnezeu aºteaptã sã fie cerutã ºi primitã. Aceastã
binecuvântare fãgãduitã, dacã este cerutã prin credinþã, aduce cu sine
toate celelalte binecuvântãri. Ea se dã potrivit cu bogãþiile harului lui
Christos, ºi El este gata sã dea fiecãrui suflet atât cât poate sã primeascã.
În cuvântarea Sa adresatã ucenicilor, Iisus n-a fãcut nici o aluzie
dureroasã cu privire la suferinþele ºi moartea Sa. Moºtenirea pe care
le-a lãsat-o era o moºtenire de pace. El a zis: „Vã las pacea, vã dau
„Sã nu vi se tulbure inima”
pacea Mea. Nu v-o dau cum o dã lumea. Sã nu vi se tulbure inima, nici
sã nu se înspãimânte.”
Înainte de a pãrãsi odaia de sus, Mântuitorul i-a condus pe ucenici
într-o cântare de laudã. Glasul Lui s-a auzit nu în acordurile unui plâns
dureros, ci în notele de bucurie ale unui imn de Paºte:
„Lãudaþi pe Domnul, toate neamurile,
Lãudaþi-L, toate popoarele!
Cãci mare este bunãtatea Lui faþã de noi
625
ªi credincioºia Lui þine în veci.
Lãudaþi pe Domnul!” (Ps. 117) [672]

Dupã cântare, au ieºit. ªi-au fãcut drum pe strãzile aglomerate,


ieºind pe poarta cetãþii spre Muntele Mãslinilor. Mergeau încet, fiecare
Christos, Lumina lumii

stãpânit de gândurile lui. Când s-au îndreptat spre munte, Iisus a zis
cu glas de adâncã întristare: „În noaptea aceasta, toþi veþi gãsi în
Mine o pricinã de poticnire; cãci este scris: ’Voi bate Pãstorul, ºi oile
turmei vor fi risipite’” (Mat. 26,31). Ucenicii ascultau plini de întristare
ºi uimire. ªi-au amintit cum, în sinagoga din Capernaum, când Christos
a vorbit despre Sine ca fiind Pâinea Vieþii, mulþi au gãsit prilej de
poticnire ºi au plecat de la El. Dar cei doisprezece nu se arãtaserã
necredincioºi. Petru, vorbind în numele fraþilor sãi, declarase
credincioºie faþã de El. Mântuitorul spusese atunci: „Nu v-am ales
Eu pe voi cei doisprezece? ªi totuºi unul din voi este un drac” (Ioan
6,70). În camera de sus, Iisus a spus cã unul din cei doisprezece Îl va
vinde ºi cã Petru se va lepãda de El. Dar cuvintele de acum îi vizau
pe toþi.
Petru a început sã protesteze cu putere: „Chiar dacã toþi ar avea un
prilej de poticnire, eu nu voi avea”. În camera de sus, el spusese: „Eu
îmi voi da viaþa pentru Tine”. Iisus îl avertizase cã Îl va tãgãdui pe
Mântuitorul sãu chiar în noaptea aceea. Christos a repetat avertizarea:
„Adevãrat îþi spun cã astãzi, chiar în noaptea aceasta, înainte ca sã
cânte cocoºul de douã ori, te vei lepãda de Mine de trei ori”. „Dar
Petru I-a zis cu ºi mai multã tãrie: ’Chiar dacã ar trebui sã mor împreunã
cu Tine, tot nu mã voi lepãda de Tine’. ªi toþi ceilalþi au spus acelaºi
lucru” (Marcu 14,29-31). În încrederea lor în sine, au tãgãduit cuvintele
repetate de Acela care ºtia totul. Ei nu erau pregãtiþi sã dea piept cu
încercarea; numai atunci când avea sã-i doboare ispita urmau sã-ºi
dea seama de slãbiciunea lor.
Când Petru spunea cã-L va urma pe Domnul sãu chiar ºi la
închisoare ºi la moarte, aºa se ºi gândea sã facã; dar el nu se cunoºtea
pe sine. În ascunziºurile inimii lui erau elemente de rãutate, pe care
împrejurãrile urmau sã le scoatã în evidenþã. Dacã el nu-ºi dãdea
seama de primejdia în care se afla, lucrurile acestea puteau sã-l ducã
la ruinã veºnicã. Mântuitorul a vãzut în el o iubire de sine ºi o siguranþã
626
care urmau sã copleºeascã pânã ºi iubirea pentru Christos. În experienþa
lui se manifestaserã multã slãbiciune, multe pãcate necrucificate, un
duh de nepãsare, un temperament nesfinþit ºi o intrare necugetatã în
ispitã. Avertismentele pline de gravitate ale lui Christos erau o invitaþie
la cercetarea inimii. Petru avea nevoie sã nu se încreadã în sine ºi sã
aibã o încredere mai profundã în Christos. Dacã ar fi primit avertismen-
tul cu umilinþã, L-ar fi rugat pe Pãstorul turmei sã-ªi apere oaia. Când
era gata sã se înece pe Marea Galileii, el striga: „Doamne, scapã-mã?
(Matei 14,30). Atunci Domnul Christos ªi-a întins mâna [673] ca sã-l
prindã. Tot aºa ºi acum, dacã L-ar fi rugat pe Iisus: „Scapã-mã de
mine însumi”, El l-ar fi ajutat. Dar Petru simþea cã nu era crezut, ºi
lucrul acesta era prea dureros pentru el. S-a simþit jignit ºi de aceea
s-a încãpãþânat ºi mai mult sã se încreadã în sine.
Iisus îi privea cu milã pe ucenici. Nu putea sã-i scape de încercare,
dar nu voia sã-i lase nemângâiaþi. El i-a asigurat cã va sfãrâma lanþurile
mormântului ºi cã iubirea Sa pentru ei nu va slãbi. „Dupã ce voi învia”,
a spus El, „voi merge înaintea voastrã în Galilea” (Mat. 26,32). Chiar
înainte de a se lepãda de El, ei au avut asigurarea cã vor fi iertaþi. Dupã
moartea ºi învierea Sa, au ºtiut cã erau iertaþi ºi scumpi inimii lui Christos.
Iisus ºi ucenicii Sãi erau în drum cãtre Ghetsemani, la poalele Muntelui
Mãslinilor, un loc retras, unde El Se dusese adesea sã Se roage. Mân-
tuitorul le explicase ucenicilor misiunea Sa în lume ºi legãtura spiritualã
pe care ei trebuiau sã o pãstreze cu El. Acum, le-a ilustrat învãþãtura.
Luna lumina strãlucitor asupra unei viþe înflorite. Arãtându-le-o uce-
nicilor, Iisus a folosit-o ca simbol.
„Eu sunt adevãrata Viþã”, a zis El. În loc sã aleagã palmierul plin
de graþie, cedrul înalt sau stejarul puternic, Iisus a ales viþa, cu cârceii
ei agãþãtori, ca sã Se prezinte pe Sine. Palmierul, cedrul ºi stejarul
„Sã nu vi se tulbure inima”
stau prin puterea proprie. Ei n-au nevoie de sprijin. Dar viþa se agaþã
de araci ºi, în felul acesta, se înalþã cãtre cer. Tot astfel ºi Christos, în
natura Lui omeneascã, [674] avea nevoie de putere dumnezeiascã.
„De la Mine Însumi, nu pot face nimic”, spusese El mai înainte
(Ioan 5,30).
„Eu sunt adevãrata Viþã.” Iudeii consideraserã totdeauna viþa ca
fiind planta cea mai nobilã ºi simbol a tot ce este puternic, minunat ºi
roditor. Israel fusese reprezentat printr-o vie pe care Dumnezeu o
627
plantase în Þara Fãgãduitã. Iudeii îºi întemeiaserã nãdejdea de mântuire
pe legãturile lor cu Israel. Dar Iisus a zis: „Eu sunt adevãrata Viþã”. Sã
nu credeþi cã din cauza legãturii voastre cu Israel puteþi ajunge pãrtaºi
la viaþa lui Dumnezeu ºi moºtenitori ai fãgãduinþei Lui. Numai prin
Mine se primeºte viaþa spiritualã.
Christos, Lumina lumii

„Eu sunt adevãrata Viþã, ºi Tatãl Meu este vierul.” Pãrintele ceresc
sãdise aceastã viþã de soi bun pe dealurile Palestinei ºi El Însuºi fusese
vierul. Mulþi erau atraºi de frumuseþea acestei Viþe ºi recunoscuserã
obârºia ei dumnezeiascã. Dar, pentru conducãtorii lui Israel, era ca
un lãstar dintr-un pãmânt uscat. Au luat Viþa, au zdrobit-o ºi au cãl-
cat-o în picioarele lor nesfinte. Gândul lor era sã o nimiceascã pentru
totdeauna. Dar Vierul ceresc niciodatã nu pierduse din vedere viþa
Sa. Dupã ce oamenii ajunseserã sã creadã cã au nimicit-o, El a luat-o
ºi a rãsãdit-o de cealaltã parte a zidului. Tulpina de viþã nu se mai
vedea. Ea era ascunsã de atacurile crude ale oamenilor. Dar mlãdiþele
viþei atârnau peste zid. Ele trebuiau sã facã viþa cunoscutã. Prin ele
se mai puteau altoi ºi alte ramuri în viþã. Din ele a ieºit roadã. Roadele
lor îmbelºugate au fost culese de trecãtori.
„Eu sunt Viþa, voi sunteþi mlãdiþele”, a zis Christos cãtre ucenici. Cu
toate cã avea sã fie despãrþit de ei, unirea spiritualã cu El rãmânea
neschimbatã. Legãtura care este între mlãdiþã ºi viþã, a zis El, reprezintã
legãturile voastre cu Mine. Altoiul este înfipt în viþa cea vie ºi apoi
creºte în tulpinã, legându-se fibrã cu fibrã ºi nervurã cu nervurã. Viaþa
viþei devine viaþa mlãdiþei. Tot aºa ºi sufletul, care era mort în nelegiuiri
ºi pãcate, primeºte viaþã prin legãtura cu Christos. Legãtura cu El se
face prin credinþa în El ca Mântuitor personal. Pãcãtosul îºi uneºte
slãbiciunea cu tãria lui Christos, goliciunea sa cu plinãtatea lui Christos,
nimicnicia sa cu puterea dãinuitoare a lui Christos. El are gândul lui
Christos. Natura omeneascã a lui Christos a atins natura noastrã ome-
neascã ºi natura noastrã omeneascã a atins divinitatea. În felul acesta,
cu ajutorul Duhului Sfânt, omul ajunge pãrtaº al naturii dumnezeieºti.
El este primit în Cel Preaiubit. [675]
Aceastã unire cu Christos, o datã realizatã, trebuie pãstratã. Christos
a zis: „Rãmâneþi în Mine, ºi Eu voi rãmâne în voi. Dupã cum mlãdiþa nu
poate aduce roadã de la sine, dacã nu rãmâne în viþã, tot aºa nici voi nu
puteþi aduce roadã, dacã nu rãmâneþi în Mine”. Aceasta nu este o
628
atingere întâmplãtoare ºi nici o legãturã din când în când. Mlãdiþa ajunge
parte integrantã din viþã. Revãrsarea de viaþã, tãrie ºi putere de rodire
de la rãdãcinã la ramuri nu este împiedicatã de nimic ºi curge
neîntrerupt. Despãrþitã de viþã, mlãdiþa nu poate sã trãiascã. Nici voi, a
zis Iisus, nu puteþi trãi despãrþiþi de Mine. Viaþa pe care aþi primit-o de
la Mine nu poate fi pãstratã decât printr-o legãturã neîntreruptã. Fãrã
Mine nu puteþi birui nici un pãcat ºi nu puteþi sã vã împotriviþi nici unei
ispite.
„Rãmâneþi în Mine, ºi Eu voi rãmâne în voi.” A rãmâne în Christos
înseamnã a primi fãrã încetare Duhul Lui ºi a trãi o viaþã de supunere
fãrã rezerve în slujba Lui. Canalul de legãturã între om ºi Dumnezeu
trebuie sã fie deschis continuu. Dupã cum mlãdiþa trage neîntrerupt
seva din viþa-de vie, tot astfel ºi noi trebuie sã ne prindem de Iisus ºi sã
primim de la El, prin credinþã, tãria ºi desãvârºirea Lui de caracter.
Rãdãcina îºi trimite hrana prin ramuri pânã la cea mai slabã mlãdiþã.
Tot aºa ºi Christos trimite fiecãrui credincios curentul puterilor spirituale.
Atâta vreme cât sufletul este unit cu Christos, nu este nici o primejdie
ca el sã se ofileascã sau sã se strice.
Viaþa viþei se va arãta în chip de roadã bogatã pe mlãdiþe. „Cine
rãmâne în Mine, ºi în cine rãmân Eu, aduce multã roadã; cãci despãrþiþi
de Mine, nu puteþi face nimic.” Când trãim prin credinþa în Fiul lui
Dumnezeu, se vor da pe faþã în noi roadele Duhului Sfânt; nu va lipsi
nici una.
„Tatãl Meu este vierul. Pe orice mlãdiþã care este în Mine ºi nu
aduce roadã, El o taie.” Chiar dacã pe dinafarã s-ar pãrea cã altoiul
este unit cu viþa, se poate ca sã nu aibã o legãturã vitalã cu ea. În
cazul acesta, nu poate sã se arate nici creºtere, nici rodire. Tot astfel
poate sã fie o legãturã aparentã cu Christos, fãrã o unire adevãratã cu
„Sã nu vi se tulbure inima”
El, prin credinþã. Prin mãrturisire de credinþã, cineva poate sã pãtrundã
în bisericã, dar numai caracterul ºi purtarea aratã dacã este în legãturã
cu Christos. Dacã nu aduc roadã, sunt ramuri amãgitoare. Faptul cã
sunt despãrþiþi de Christos aduce dupã sine o ruinã totalã, cum e aceea
reprezentatã prin mlãdiþa moartã. „Dacã nu rãmâne cineva în Mine,
este aruncat afarã, ca mlãdiþa neroditoare, ºi se usucã; apoi mlãdiþele
uscate sunt strânse, aruncate în foc ºi ard.”
„ªi pe orice mlãdiþã care aduce roadã, o curãþeºte ca sã aducã ºi
629
mai multã roadã.” Din cei doisprezece care Îl urmaserã [676] pe Iisus,
unul, care se asemãna cu mlãdiþa uscatã, urma sã fie îndepãrtat, iar
restul trebuia sã treacã pe sub cosorul încercãrilor amare. Plin de
duioºie, Iisus le-a explicat ucenicilor scopul Vierului. Curãþirea aduce
durere, dar lucrarea de tãiere este fãcutã de Tatãl. El nu lucreazã cu
Christos, Lumina lumii

o mânã lipsitã de dibãcie sau cu inimã nepãsãtoare. Unele mlãdiþe se


întind pe pãmânt; acestea trebuie sã fie liberate de lucrurile pãmânteºti,
de care s-au prins cu cârceii lor. Ele trebuie sã se îndrepte cãtre cer
ºi sã se sprijine pe Dumnezeu. Frunziºul prea îmbelºugat, care atrage
curentul de viaþã ºi nu-l lasã sã ajungã la roade, trebuie sã fie tãiat.
Tot ceea ce a crescut peste mãsurã trebuie sã fie îndepãrtat, pentru
a face loc razelor vindecãtoare ale Soarelui Neprihãnirii. Vierul taie
toate creºterile dãunãtoare, pentru ca roadele sã fie mai bogate ºi
mai abundente.
„În aceasta este proslãvit Tatãl Meu”, a zis Christos, „dacã aduceþi
multã roadã.” Dumnezeu doreºte sã dea pe faþã prin tine sfinþenia,
bunãtatea ºi mila caracterului Sãu. Cu toate acestea, Mântuitorul nu
cere de la ucenici sã se chinuiascã pentru a aduce roadã. El le spune
sã rãmânã în El. „Dacã rãmâneþi în Mine”, zice El, „ºi dacã rãmân în
voi cuvintele Mele, cereþi orice veþi vrea ºi vi se va da.” Christos rãmâne
în urmaºii Sãi prin Cuvânt. Legãtura aceasta este tot atât de vitalã ca
aceea reprezentatã prin a mânca trupul Sãu ºi a bea sângele Sãu.
Cuvintele lui Christos sunt duh ºi viaþã. Primindu-le, primiþi viaþa Viþei.
Voi trãiþi „prin orice cuvânt care vine din gura lui Dumnezeu” (Mat.
4,4). Viaþa lui Christos ajunsã în voi dã naºtere aceloraºi roade ca ºi în
El. Dacã trãiþi în Christos, dacã vã alipiþi de Christos, dacã sunteþi sprijiniþi
de Christos ºi trageþi hrana din Christos, veþi aduce roade ca Christos.
Dorinþa cea mare, pe care Christos ªi-a exprimat-o la aceastã
ultimã întâlnire cu ucenicii, era ca ei sã se iubeascã unii pe alþii aºa
cum El îi iubise. Despre lucrul acesta le vorbise de multe ori: „Vã
poruncesc”, le repetase El adesea, „sã vã iubiþi unii pe alþii”. Cele
dintâi cuvinte pe care le-a rostit dupã ce a fost singur cu ei în came-
ra de sus au fost: „Vã dau o poruncã nouã: Sã vã iubiþi unii pe alþii;
cum v-am iubit Eu, aºa sã vã iubiþi ºi voi unii pe alþii.” Porunca
aceasta era nouã pentru ucenici, deoarece ei nu se iubiserã unii pe
alþii aºa cum îi iubise Christos. El a vãzut cã ei trebuie sã fie stãpâniþi
630
de idei ºi îndemnuri noi; cã trebuie sã trãiascã dupã principii noi;
prin viaþa ºi moartea lui Christos, ei trebuiau sã ajungã la o nouã
înþelegere a iubirii. Porunca de a se iubi unii pe alþii avea un înþeles
nou în lumina jertfei Sale. Toatã [677] lucrarea harului este o slujire
continuã, plinã de iubire ºi de strãdanii pline de lepãdare de sine ºi
jertfire de sine. În tot timpul cât a fost Christos pe pãmânt, iubirea lui
Dumnezeu se revarsã de la El în râuri nestãvilite. Toþi cei plini de
Duhul Lui vor iubi aºa cum a iubit El. Acelaºi principiu care îndemna
pe Christos la lucru îi va îndemna ºi pe ei în legãturile lor unul cu
altul.
Aceastã iubire este dovada cã ei sunt ucenici. „Prin aceasta vor
cunoaºte toþi cã sunteþi ucenicii Mei, dacã veþi avea dragoste unul pentru
altul.” Când oamenii sunt strâns legaþi, nu prin forþã sau interese egoiste,
ci prin iubire, ei dau dovadã despre lucrarea unei influenþe care este
mai presus de orice influenþã omeneascã. Oriunde ar exista aceastã
unire, ea este o dovadã cã s-a refãcut în om chipul lui Dumnezeu ºi cã
a fost sãdit un nou principiu de viaþã. Ea ne dovedeºte cã în natura
divinã se aflã putere pentru a sta împotriva forþelor supranaturale ale
rãului ºi cã harul lui Dumnezeu biruie egoismul inimii fireºti.
Iubirea aceasta, manifestatã în bisericã, va provoca fãrã îndoialã
ura lui Satana. Christos n-a croit pentru ucenicii Sãi o cale uºoarã.
„Dacã vã urãºte lumea”, a zis El, „sã ºtiþi cã pe Mine M-a urât înaintea
voastrã. Dacã aþi fi din lume, lumea ar iubi ce este al ei; dar, pentru
cã nu sunteþi din lume ºi pentru cã Eu v-am ales din mijlocul lumii, de
aceea vã urãºte lumea. Aduceþi-vã aminte de vorba pe care v-am
spus-o: ’Robul nu este mai mare decât stãpânul sãu’. Dacã M-au
prigonit pe Mine, ºi pe voi vã vor prigoni; dacã au pãzit cuvântul Meu,
ºi pe al vostru îl vor pãzi. Dar vã vor face toate aceste lucruri pentru
„Sã nu vi se tulbure inima”
Numele Meu, pentru cã ei nu cunosc pe Cel ce M-a trimis.” Evanghe-
lia urmeazã sã fie vestitã printr-o luptã neîncetatã în mijlocul împotrivirii,
primejdiilor, pagubelor ºi suferinþelor. Dar aceia care fac lucrarea
aceasta nu fac altceva decât sã meargã pe urmele Domnului.
Ca Mântuitor al lumii, Christos avea de fãcut faþã continuu unei
înfrângeri aparente. El, vestitorul milei în lumea noastrã, pãrea sã
realizeze puþin din lucrarea pe care dorea sã o facã pentru înãlþare
ºi mântuire. Influenþe satanice se împotriveau continuu drumului
631
Sãu. Dar El nu Se descuraja. Prin profetul Isaia, spune: „Degeaba
am muncit, în zadar ºi fãrã folos Mi-am istovit puterea. Dar dreptul
Meu este la Domnul, ºi rãsplata Mea la Dumnezeul Meu… ca sã
aduc înapoi la El pe Iacov ºi pe Israel, care este încã împrãºtiat; cãci
Eu sunt preþuit înaintea Domnului ºi Dumnezeul Meu este tãria
Christos, Lumina lumii

Mea”. Domnului Christos I se dã aceastã fãgãduinþã: „Aºa vorbeºte


Domnul, Rãscumpãrãtorul, Sfântul lui Israel, cãtre Cel dispreþuit ºi
urât de popor; [678] … Aºa vorbeºte mai departe Domnul: …’Te voi
pãzi ºi te voi pune sã faci legãmânt cu poporul, sã ridici þara ºi sã
împarþi moºtenirile pustiite; sã spui prinºilor de rãzboi: «Ieºiþi» ºi
celor ce sunt în întuneric: «Arãtaþi-v㻅 Nu le va fi foame, nici nu
le va fi sete; nu-i va bate arºiþa, nici soarele; cãci Cel ce are milã de
ei îi va cãlãuzi ºi-i va duce la izvoare de ape’” (Is. 49,4.5.7-10).
Iisus Se sprijinea pe cuvântul acesta ºi de aceea nu i-a dat lui Satana
nici un câºtig de cauzã. Atunci când urma sã se ia ultimele mãsuri
pentru umilirea lui Christos ºi când sufletul Sãu a fost cuprins de cea
mai adâncã durere, le-a spus ucenicilor: „Vine stãpânitorul lumii acesteia.
El n-are nimic în Mine”. „Stãpânitorul lumii acesteia este judecat.”
„Acum va fi aruncat” (Ioan 14,30; 16,11; 12,31). Cu ochi profetic,
Christos a vãzut scenele care aveau sã aibã loc în ultima Sa bãtãlie. El
ºtia cã, atunci când va zice: „S-a sfârºit!”, tot cerul va tresãlta de
bucuria biruinþei. Urechea Lui a auzit cântecele îndepãrtate ºi strigãtele
de biruinþã din curþile cereºti. ªtia cã atunci avea sã sune clopotul de
moarte al domniei lui Satana, iar Numele lui Christos avea sã fie rostit
dintr-o lume în alta, în tot universul.
Christos Se bucura cã putea sã facã pentru urmaºii Sãi mai mult
decât puteau ei sã cearã sau sã gândeascã. El vorbea cu siguranþã,
ºtiind cã se dãduse un decret atotputernic, înainte de a se face lumea.
El ºtia cã adevãrul, înarmat cu atotputernicia Duhului Sfânt, va birui în
lupta cu rãul ºi cã stindardul însângerat va flutura biruitor deasupra
urmaºilor Sãi. ªtia cã viaþa ucenicilor încrezãtori va fi ca a Sa, un ºir
neîntrerupt de biruinþe, nevãzute aici ca atare, dar socotite în felul acesta
în marele viitor.
„V-am spus aceste lucruri”, a zis El, „ca sã aveþi pace în Mine. În
lume veþi avea necazuri; dar îndrãzniþi, Eu am biruit lumea.” Christos n-
a fost nici înfrânt ºi nici nu S-a descurajat ºi urmaºii Lui trebuie sã dea
632
pe faþã o credinþã tot atât de dãinuitoare ca a Lui. Ei trebuie sã trãiascã
aºa cum a trãit El ºi sã lucreze aºa cum a lucrat El, pentru cã depind de
Marele lor Maestru. Ei trebuie sã aibã curaj, energie ºi stãruinþã. Cu
toate cã drumul lor este barat de aparente imposibilitãþi, trebuie sã meargã
înainte, prin harul Lui. În loc sã se plângã de greutãþi, ei sunt chemaþi sã
le depãºeascã. Nu trebuie sã se descurajeze de nimic, ci sã nãdãjduiascã.
Christos i-a legat de tronul lui Dumnezeu prin lanþul de aur al neîntrecutei
Sale iubiri. Planul Lui este ca ei sã aibã cea mai înaltã influenþã din
univers, care vine de la izvorul a toatã puterea. Ei vor avea putere [679]
sã se împotriveascã rãului, putere pe care nu o pot înfrânge nici
pãmântul, nici moartea ºi nici locuinþa morþilor, putere care îi va face în
stare sã biruie aºa cum a biruit Christos.
Christos doreºte ca ordinea cerului, planul ceresc de guvernare,
armonia divinã a cerului sã se gãseascã în biserica Sa de pe pãmânt.
În felul acesta, El va fi proslãvit în poporul Sãu. Soarele neprihãnirii
va strã