Universitatea Ovidius -Constanța

Facultatea de Științe Politice

Curs: Economie politică

Tranzitia Romaniei la economia de piata

Profesor : Cristian Mosnianu

Student: Zavoianu Silviu Mitel

Științe Politice; Anul

I

Constanța 2022
 Tranziția României la economia de piață

Profesor univ. Cristian Moșnianu

Student: Zăvoianu Silviu Mitel

Științe Politice ; Anul I

In aceasta lucrare voi încerca sa fac o descriere a ceea ce a însemnat tranziția, tarii noastre, la economia
de piața, modul haotic in care s-a desfășurat , aici fac referire la privatizarea mai mult politica, rata
șomajului...etc. Subiectul fiind foarte amplu voi face o trecere succinta prin etapele tranziției si
repercusiunile ei asupra vieții noastre de zi cu zi.

După ieșirea din comunism , Romania intra într-o perioadă de tranziție. O tara săraca,
obosita, incapabila sa se adapteze la modelul economiei de piață. Ca nivel de dezvoltare eram
cu zeci de ani in urma fata de tarile din Europa. Comunismul impus la noi a fost foarte greu , n-
am ieșit egali din dictatura, Romania fiind cu decenii in urma fata de Europa, era într-o mare
criză economica.
Cu toate aceste derapaje si greutăți de ordin politic si social totuși Romania a reușit sa ajungă
nesperat de departe , am recuperat mult si totuși foarte puțin fata de restul Europei, fata de
Europa Occidentala.
Pentru Romania trecerea la economia de piața reprezintă condiția esențiala a revitalizării
activității economice, a asigurării bunăstării generale. Economia de comanda , planificata
centralizat, s-a dovedit ineficienta, mecanismul ei de funcționare, bazat pe proprietatea
socialista, nu a fost in măsura sa asigure libertatea de acțiune a agenților economici,
rentabilizarea activității acestora pe criterii concurențiale de piața. Rezultatul nemijlocit al
acestui sistem economic l-au construit: înstrăinarea continua si in proporții de masa, a omului
de roadele muncii sale, nașterea si dezvoltarea lipsei de motivației de a muncii, cu consecințe
grave asupra eficientei asupra activității economice.
Respectând intru totul opțiunea ferma a poporului roman de lichidare a structurilor economiei
de comanda si de trecere la economia de piață, se încearcă sa se contureze acel gen de
economie care sa valorifice potențialul economic al României , o economie moderna, eficienta,
de nuanța europeana. Numai așa mecanismele acesteia vor putea sa-l slujească in efortul sau
de progres si prosperitate, in libertate si democrație. Orientarea spre tipul european de
economie de piața are numeroase motivații. In primul rând tara noastră are relații economice
cu celelalte tari europene, cu cele vecine in general , comparativ cu alte tari de pe continent.
Evoluția societății confirma, iar teoria economica consacra adevărul, potrivit căruia progresul
omenirii nu poate fi asigurat decât prin concurenta deschisa a agenților economici, bazata pe
existenta si consacrarea sacra si inviolabila a proprietății private, pe predominanta acesteia.
Rezultatele economice relevate de istoria moderna si contemporana, demonstrează eficienta
economica si pe aceasta baza sociala, generata de proprietatea privata. Ea este in cea mai mare
măsura sa stimuleze inițiativa manageriala si sa determine un interes real al agenților economici
in utilizarea eficienta a resurselor. In vechiul regim , proprietatea socialista sa i spunem așa sau
de stat , aici vorbim de cea cooperatista era atotcuprinzătoare. In aceste condiții a apărut
fenomenul de depersonalizare a proprietății, astfel încât proprietatea socialista devenise din
punct de vedere al agenților economici , un fel de proprietatea nimănui . Comportamentul
subiecților proprietății releva inhibarea spiritului întreprinzător, absenta inițiativei si un
dezinteres general. In consecința, unitățile economice, cărora li se dădea in administrare o
parte a patrimoniului global, erau sufocate de presiunea exercitata de administratorul general
adică statul. Sub influenta reglementarii administrativ -birocratice, adaptate de acesta, a
planificării hipercentralizate, acestea se vedeau deposedate de orice încercare de inițiativa in
gestionarea efectiva si eficienta a activităților. Ca urmare, economia României era lipsita de un
mecanism de autoreglare, fiind rigida la schimbări si aflând-se in imposibilitatea de a asimila noi
tehnologii.
Depășirea crizei actuale se poate realiza numai prin negarea sistemului monopolista tal,
dictatorial care a generat teoretic si practic, aceasta criza a societății. In mod firesc s-a afirmat
opțiunea către o economie de piață, întrucât acest tip de economie este singurul care s-a impus
in plan istoric, printr-o înalta eficienta, valabilitatea sa fi in detestata de nivelul economic al
tarilor avansate din lume.
Alături de schimbările radicale in structurile politice, cele mai multe schimbări au vizat viată
economica, in toate comportamentele ei, cu implicații in toate celelalte sectoare ale vieții
sociale: înlocuirea sistemului ``super etatismului`` in desfășurarea activităților economico
sociale cu instituții, pârghii si mijloace statale specifice economiei de piață care sa stimuleze
inițiativa particulara si competiția; restructurarea intre structurile economice si cele soci o
profesionale, printr-o noua așezare si organizare a sistemului de învățământ si a celorlalte
forme de pregătire profesionala; modernizarea tehnica si tehnologica a potențialului productiv,
pentru o relansare generala a activității ramurilor si unităților economice, reorientarea si
reprofilarea lor pe baze economice, pentru realizarea unui nou tip de echilibru si optimism
economic, asigurarea unei curelari corespunzătoare economice si sporirea competitivității
produselor si serviciilor romanești in raporturile economice internaționale, realizarea
infrastructurii instituționale si legislative specifice mecanismului economiei de piață.
Principalele cerințe ale tranziției sunt:
-Un cadru legislativ care sa confere drept de proprietate privata asupra bunurilor, sa
reglementeze funcționarea sistemului bancar, financiar si contabil, precum si elaborarea legilor
privind restructurarea, privatizarea si falimentul.
- Pregătirea proprietarilor, managerilor si angajaților in raport cu cerințele producției orientate
către piață.
-A sistemelor moderne de management in domeniul financiar, al producției si a marketingului.
- Modernizarea sistemului de producție pentru industria grea si ușoara (echipamente si mașini),
a sistemelor informaționale si de prelucrare a datelor in scopul creșterii productivității si calității
producției, a eforturilor manageriale si de gestiune.
La baza elaborării si înfăptuirii politicii sociale la nivel național este necesar sa fie luate in
considerare o serie de principii, in concordanta cu recomandările si reglementările
organismelor europene cum ar fi:
- Protecția demnității umane
- Universalizarea masurilor de protecție sociala
- Promovarea principiilor solidarității si justiției sociale
- Eliminarea oricărei forme de discriminare in întreaga politica de protecție sociala
- Flexibilizarea, respectiv adaptarea masurilor de protecție sociala in direcția mobilizării si
participării tuturor forțelor sociale la relansarea economica, munca fiind prima sursa a
bunăstării si libertății individuale, sursa cea mai stabila a sănătății societății.
Trecerea treptata la descentralizarea realizării protecției sociale si odată cu aceasta,
angrenarea in activitatea de protecție sociala a agentului economic, unitățile publice
administrative locale, a instituțiilor guvernamentale, societăților de caritate si persoane
fizice, prin contribuții materiale, financiare si sociale, intr-un cadru legal adecvat.

Avantajele tranziției României la economia de piață

Principiile de baza ale politicii economiei in Romania sunt prevăzute in Constituția României
care este respectata obligatoriu de oricare partid, economia tarii noastre este o economie de
piață ( capitalista).

In Romania statului trebuie sa asigure: comerțul liber, protecția concurentei loiale, crearea unui
cadru favorabil valorificării factorilor de producție, protejarea intereselor naționale in
activitatea economica , financiara, valutara, stimularea cercetării științifice, utilizarea resurselor
naturale in concordanta cu interesul național, ocrotirea mediului, menținerea echilibrului
ecologic, asigurarea de condiții pentru creșterea calității vieții.

Proprietatea privata este garantata si ocrotita de lege. Nimeni nu poate fi expropriat decât in
interes public, cu dreapta si prealabila despăgubire al cărui cuantum se stabilește de comun
acord cu proprietarul, sau in justiție. In aceste condiții de prevederi constituționale, guvernul,
care elaborează politica economica, se rezuma la a asigura un cadru legislativ si instituțional
care sa asigure o creștere a economiei si a standardului de viată.

Intervenția guvernului in economie poate fi mai mare sau mai mica in funcție de partidul aflat la
putere dar si de starea economiei la un moment dat, limitând-se la utilizarea de pârghii
specifice economiei de piață. In domeniul protecției sociale, guvernele de stânga o așază in
prim plan, indiferent de starea economiei, guvernele de dreapta pledeaza pentru protectie
sociala in funcție de posibilitățile economiei si pentru auto-protecție.

Fundamentarea teoretica a trăsăturilor si comportamentelor structurale ale sistemului

economiei de piață își are originea in filozofia liberalismului economic si a proprietății private
sintetizate in principiul elaborat. Statul democratic veghează respectarea regulilor pieței,
completează si corectează mecanismul sau, folosind cadru legislativ si pârghiile economica-
financiare.

Economiile care au funcționat timp mai îndelungat pe coordonatele sistemului de piață au

evidențiat, prin rezultatele obținute, viabilitatea acestui sistem economic, un nivel ridicat al
eficientei economice si al calității vieții, stimularea inovației individuale, ca principala sursa de
progres, mobilitatea si adaptabilitatea sistemului economic, reacția operativa la anomaliile care
se ivesc.

Riscurile tranziției la economia de piață

In ceea ce privește componentele tranziției si derularea procesului, se poate vorbi de un

anumit consens asupra laturilor procesului de tranziție de la cea politica si componentele pe
care sa se edifice economia de piață pana la infrastructura instituționala si asistenta externa in
sprijinul reformei. Puncte de vedere contradictorii s-au emis si susținut cu privire la
succesiunea, ritmul si importanta componentelor tranziției.

Sistemul economiei de piață nu este unul perfect, imun la anumite noxe. In realitate i se imputa
faptul ca nu-si asigura stabilitatea interna, inflația si șomajul fiind, in dimensiuni diferite,
însoțitorii săi inevitabili; generează tendința de concentrare anormala a puterii economice, intr-
un mic număr de întreprinderi si centre de piață, repartizarea venitului național se face in unele
situații, in opoziție cu normele elementare de justiție sociala, fapt ce impune prezenta unor
instrumente de corecție si protecție sociala.

Problemele si costurile sociale ale tranziției economice la economia de piață

Cea mai neplăcuta consecința a oricărei recesiuni este creșterea șomajului. Deoarece producția
scade, firmele au nevoie de tot mai putina forța de munca, nu mai sunt angajați noi, iar cei
existenți sunt concediați. Un șomaj ridicat reprezintă o problema economica dar si una sociala.
Din punct de vedere economic, șomajul este o risipa de resurse prețioase. Din punct de vedere
social, el este cauza unor suferințe profunde, întrucât șomerii se lupta sa supraviețuiască cu
venituri mici. In perioada de șomaj ridicat, problemele materiale se înmulțesc, deteriorând
sentimentele oamenilor si viată de familie. Când rata șomajului creste, economia renunța de
fapt la toate bunurile si serviciile pe care șomerii le-ar fi putut realiza.

Șomajul este un fenomen cu implicații sociale profunde,, deosebit de grave a însoțit

desfășurarea programului de restructurare economica in toate tarile in tranziție, manifestând-
se însă cu intensități diferite.

Bibliografie:

Evoluția economica a României: Moneda, credit, comerț, finanțe publice, V. Axenciuc, Editura
Academiei Romane,2000

Niță Dobrotă si colb, Economia politica, Editura economica, 1995

Evoluția economiei romanești, după războiul mondial, Virgil Madgearu, Editura Științifica, 1995

Wikipedia- Economia Românească