Universitatea Ovidius -Constanța

Facultatea de Istorie și Științe Politice

Tranziția României la economia de piata

Curs: Economie politică

Profesor : Cristian Moşnianu

Student:
Zavoianu Silviu - Mitel
Științe Politice
Anul I

Constanța
2022
 Tranziția României la economia de piață

Economiile care au funcționat timp mai îndelungat

pe coordonatele sistemului de piață au evidențiat, prin rezultatele obținute, viabilitatea
acestui sistem economic, un nivel ridicat al eficientei economice și al calității vieții,
stimularea inovației individuale, că principala sursa de progres, mobilitatea și
adaptabilitatea sistemului economic, reacția operativa la anomaliile care se ivesc.
Progresul omenirii nu poate fi asigurat decât prin concurenţa
deschisă a agenților economici, bazată pe existența și consacrarea sacră și inviolabilă a
proprietății private, pe predominanţa acesteia. Proprietatea privată este cea mai
mare măsură să stimuleze inițiativa managerială și să determine un interes real al
agenților economici în utilizarea eficienta a resurselor,
Trecerea la economia de piață reprezintă o condiție esențială a
revitalizării activității economice, a asigurării bunăstării general. Pentru România
trecerea la economia de piaţa reprezintă condiţia esențială a revitalizarii activității
economice, a asigurării bunăstării generale.
Tranziţia României la economia de piață a înregistrat costuri
economice şi sociale uriaşe, suportate de marea majoritate a populaţiei ţării ale cărei
condiţii de viaţă au fost precare. Principalele cerințe ale tranziției sunt:
● Un cadru legislativ care să confere drept de proprietate privată asupra bunurilor,
să reglementeze funcționarea sistemului bancar, financiar și contabil, precum si
elaborarea legilor privind restructurarea, privatizarea și falimentul.
● Pregătirea proprietarilor, managerilor și angajaților in raport cu cerințele
producției orientate către piață.
● A sistemelor moderne de management în domeniul financiar, al producției și a
marketingului.
● Modernizarea sistemului de producție pentru industria grea și ușoară
(echipamente și mașini), a sistemelor informaționale și de prelucrare a datelor în

1
 scopul creșterii productivității și calității producției, a eforturilor manageriale și
de gestiune.

Trăsăturile economiei românești în mai bine de patru decenii de

guvernare comunistă au fost dominația proprietății socialiste, de stat și cooperatiste,
monopolul statului în toate ramurile economiei naționale. Ele şi-au pus amprenta
asupra funcționării întregului sistem economic din tara noastra, asupra rezultatelor, a
eficienţei activităților economice, atât la nivel microeconomic cât și la nivel
macroeconomic.
Evenimentele din decembrie 1989, au deschis o nouă pagină în istoria
României, a trecerii de la communism la capitalism, de la totalitarism la democrație,
de la economia de comandă la economia de piaţă.

Evoluţia sistemului economic și social românesc prezintă unele

caracteristici intalnite în majoritatea țărilor foste comuniste, dar și unele specifice.
Caracteristicile specifice au fost determinate de “situaţia economico-socială foarte
gravă în care s-a aflat România în momentul căderii comunismului şi de faptul că
autorităţile „emanate” din revoluţie au ezitat să efectueze reformele necesare pentru a
transforma economia planificată în economie de piaţă. Această strategie "graduală" a
amplificat dezechilibrele economice moştenite din perioada comunistă, a împiedicat
reformele necesare şi a întârziat orientarea ţării spre structurile euro-atlantice.”1 

Tranziția a parcurs câteva etape distincte, acestea caracterizează nu doar

economia românească, dar și pe aceea a tuturor statelor foste socialiste din Europa
Centrala și de Est. Tranziția de la economia centralizată la economia de piata,
mijlocita de restrângerea rolului statului în economie, având ca obiectiv
redimensionare pieței forței de munca, cuprinde trei etape distincte:

1. Construcția instituțională: în țările foste socialiste s-au creat în aceasta perioada,

noi parlamente și s-a consacrat pluripartidismul. Au fost adoptate legislaţii
corespunzătoare privatizării, protecţiei investițiilor străine, piețelor financiare
și regimul fiscal. Au fost elaborate noile Constituții și s-a demarat construcția

1
http://www.ecol.ro/content/gandirea-economica-romaneasca-in-perioada-postcomunista;
2
 instituțională, stipulată de textul constituțional. Prima fază a tranziției s-a
derulat între anii 1990 - 1992 a însemnat destrămarea organizării
administrative de tip centralizat a economiei, demararea timidă a
mecanismelor de piață și cunoscut un declin important al produsului intern
brut.
2. Macrostabilizarea și ajustarea structurală: în cea de-a doua perioadă au
continuat cateva procese calitative ale tranziției: dezvoltarea concurenței și a
mediului competiţional, dezvoltarea noului sector privat, consolidarea piețelor
financiare. Un obiectiv important l-a constituit stabilitatea monetară, constând
în diminuarea ratei inflaţiei și în stabilizarea cursului de schimb.
3. Modernizarea și dezvoltarea economică: cea de-a treia etapă este specifică
fiecărui stat, de aceea vom aborda numai particularitatile modernizării şi
dezvoltării în România. Dezvoltarea economică are ca obiective principale
unele aspecte de natură cantitativă. Modernizarea economică are în vedere
procesele de natură calitativă, care privesc principiile și mecanismele
economice.

Direcții principale ale dezvoltării economice sunt:

❖ Stimularea noului sector privat;

❖ Elaborarea unor politici sectoriale;
❖ Continuarea redimensionării industriale;
❖ Evaluarea avantajului comparativ și stimularea exporturilor;
❖ Stimularea investitiilor străine;
❖ Consolidarea piețelor financiare (piața de capital, piața bancară, piața
asigurărilor);
❖ Dezvoltarea regională.
Direcțiile ale modernizării sunt:

❖ Redimensionarea rolului statului în economie;

❖ Garantarea proprietății;
❖ Politica fiscală activă și stimulativă;

3
 ❖ Corelarea politicii bugetare cu mecanismele de piață;
❖ Crearea și consolidarea mediului concurenței;
❖ Stabilitatea și claritatea legislației;
❖ Etica economiei de piaţă.

România este membră a Fondului Monetar Internațional din anul 1972.

Guvernul României a încheiat cu Fondul Monetar Internațional nouă aranjamente.

Primul a fost semnat în aprilie 1991, pe o perioada de 12 luni și

viza probleme legate de cadrul legislativ și instituțional, precum și de reforma
sistemului bancar. Printre prevederile cele mai importante se număra: liberalizarea
treptată a prețurilor; menținerea cursurilor multiple în economie; acceptarea unor rate
ale dobânzilor în economie puternic negative.

Cel de-al doilea angajament a fost încheiat în mai 1994 și avea ca

principale obiective macroeconomice: încheierea mișcării corective a prețurilor și
liberalizarea cursului de schimb al monedei naționale; scăderea inflației pâna la o rată
anualizata de 25 % ; finanțarea neinflationista a deficitului bugetar; stoparea declinului
economic; reducerea deficitului balanței comerciale și creșterea rezervelor valutare;
introducerea ratelor real pozitive ale dobanzii;unificarea reala a cursurilor valutare.

Cel de-al treilea angajament a fost încheiat la începutul anului 1994,

măsurile vizau: devalorizarea substanțială a cursului valutar oficial, eliminarea
subvențiilor acordate de stat, stabilirea unei rate a dobânzii reale pozitive, stabilirea
unor obiective de restructurare a sistemului financiar-bancar și în domeniul
privatizării.

Cel de-al patrulea angajament a fost încheiat în aprilie 1997,

obiectivele vizau: menținerea deficitului bugetar la un nivel rezonabil, reducerea ratei
inflației, liberalizarea pieței valutare și a prețurilor utilităților, creșterea rezervelor
BNR și sistarea creditelor discreționare.

Următorul angajament a fost încheiat în anul 1999, fiind cel de-al

cincilea, obiectivele vizate erau: diminuarea deficitului de cont curent, scaderea

4
inflamatiei, consolidarea fiscală și restricţionarea creșterii salariilor, creșterea rezervelor
valutare ale BNR, reducerea pierderilor întreprinderilor publice și implicarea mai
puternică a pieţei de capital în procesul de atragere a capitalurilor străine.

Un alt angajament a fost încheiat în octombrie 2001, obiectivele vizate erau

susținerea procesului de dezinflație și menținerea deficitului de cont curent,
concomitent cu accelerarea reformelor structurale şi întărirea perspectivelor de
creştere economică.

Al șaptelea angajament a fost încheiat în iulie 2004, acesta era de fapt un

acord de supraveghere preventivă, care a cuprins angajamentele luate de România în
privința politicilor macroeconomice din anii 2004-2006.

România a încheiat la data de 4 mai 2009, un nou angajament cu FMI.

Consiliul Executiv al FMI l-a aprobat, pe o perioada de 2 ani, fiind în valoare de 12,95
miliarde euro. Guvernul și-a luat următoarele angajamente : de a finaliza  legea
sistemului unic de salarizare în sectorul public și legea reformei sistemului public de
pensii, de a finaliza legea responsabilității fiscale (care va limita numărul rectificărilor
bugetare) până la sfârșitul lunii noiembrie și legea reformei sistemului public de
pensii până la finalul anului 2009.

Fondului Monetar Internațional a jucat un rol important în procesul de

tranziție al României. Colaborarea dintre acesta și România a jucat un rol crucial in
implementarea programelor de reformă economica menite să asigure liberalizarea
piețelor, scăderea inflaţiei, reducerea ratei șomajului prin stimularea investiţiilor,
intensificarea procesului de producție, atragerea investițiilor străine prin liberalizarea
pieței de capital și a fluxurilor monetare.

Un factor crucial în procesul de tranziție economică al României, a

fost decizia din 1999 a Uniunii Europene de a accepta cererea de aderare a României
și de a începe negocierile pentru aderare.

Perioada de preaderare a fost susținută de o serie de reforme politice

și economice. Relansarea economică a fost sustinuta de investițiile străine directe și

5
de politicile guvernamentale axate pe obținerea economiei funcționale de piață. A
fost aplicată în această perioadă o politică financiara prudentă pe latura cheltuielilor,
care a îngăduit reducerea semnificativă a deficitului bugetar. În această perioadă a
fost relansată şi producția internă. Investițiile străine directe au fost însoțite de un
transfer de tehnologie, care a condus la eficientizarea activității economice. Decalajul
față de media europeană era de 28,2% în anul 2000 din media UE și 38,8% în anul
2006.

Un avantaj al negocierilor de aderare l-a reprezentat și liberalizarea

circulaţiei cetățenilor români în țările Uniunii Europene, numărul cetățenilor
români plecaţi la muncă în Occident a crescut semnificativ, veniturile repatriate de
către aceștia, devenind un element major în compensarea deficitului balanţei
comerciale, acestea fiind si într-o continuă creștere.

România a reușit astfel să realizeze o recuperare parțială a decalajelor

economice care o desparţeau de media Uniunii Europene. Aceasta recuperare parțială
a continuat și în anii 2007-2008. Din a doua jumătate a anului 2008, s-a declanşat
criza economica mondială. Din cauza crizei, România a fost nevoită să încheie un
acord de împrumut și asistență, în valoare de 19,95 miliarde euro cu Fondului
Monetar Internațional, cu Comisia Europeană, cu Banca Mondială și cu Banca
Europeană pentru Reconstructie si Dezvoltare.

În prezent, sistemul economiei de piață al României nu este unul perfect, el

nu-si asigura stabilitatea internă, inflația și șomajul fiind, însoțitorii săi inevitabili care
generează tendința de concentrare anormala a puterii economice, într-un mic număr
de întreprinderi și centre de piață iar repartizarea venitului național se face în unele
situații, în opoziție cu normele elementare de justiție socială.

6
 Bibliografie:

1. Axenciuc Victor , Evoluția economica a României: Moneda, credit, comerț,

finanțe publice, Editura Academiei Române, București, 2000.
2. Madgearu Virgil, Evoluția economiei românești, după războiul mondial, Editura
Științifică, București, 1995.
3. Dobrotă Niță , Economia politică, Editura economică, Bucureşti, 1995.
4. http://www.ecol.ro/content/gandirea-economica-romaneasca-in-perioada-postco
munista;
5. https://www.eesc.europa.eu/sites/default/files/resources/docs/qe-01-15-435-ro-n.
pdf
6. https://media.hotnews.ro/media_server1/document-2016-01-18-20736179-0-econ
omie-mondiala-cap-7.pdf
7. https://revecon.ro/articles/2001-2/2001-2-1.pdf
8. Tranziția României: de la deceniul pierdut la succesul care s-a putut
(panorama.ro)