My Billionaire Ex-Boyfriend by Roxie Wilde

Machine Translated by Google
Fostul meu iubit miliardar
de Roxie Wilde
Aceasta este o operă de ficțiune. Toate personajele și evenimentele rezidă
exclusiv în imaginația autorului și orice asemănare cu oameni actuali, vii
sau morți, este pur întâmplătoare. Toate personajele au vârsta de
optsprezece ani sau mai mult.
© 2019, Roxie Wilde. Nicio porțiune din această lucrare nu poate fi
reprodusă în niciun fel fără acordul prealabil scris al autorului, cu excepția unui
extras de utilizare loială pentru recenzii și scopuri editoriale.
Acest titlu este doar pentru adulți. Conține acte sexuale explicite,
teme pentru adulți și materiale pe care unii oameni le-ar putea găsi
jignitoare. Vă rugăm să nu lăsați la îndemâna copiilor. Toate personajele
implicați în activități sexuale sunt adulții consimțitori de 18 ani sau
mai batran. Modelele de copertă apar doar în scop ilustrativ și
nu au nicio legătură cu evenimentele fictive ale acestei povești.
Nu te saturi? Vrei să fii primul care are mai mult? Înscrie-te pe lista mea de
corespondență!
Cuprins
Capitolul 1
capitolul 2
capitolul 3
capitolul 4
capitolul 5
Capitolul 6
Capitolul 7
Capitolul 8
Capitolul 9
Capitolul 10
Capitolul 11
Capitolul 12
Capitolul 13
Capitolul 14
Capitolul 15
Capitolul 16
Capitolul 17
Capitolul 18
Capitolul 19
Capitolul 20
Capitolul 21
Capitolul 22
Capitolul 23
Capitolul 24
Capitolul 25
Capitolul 26
Capitolul 27
Capitolul 28
Capitolul 29
Capitolul 30
Capitolul 31
Capitolul 32
Capitolul 33
Capitolul 34
Capitolul 35
Capitolul 36
Capitolul 37
Capitolul 38
Capitolul 39
Capitolul 40
Epilog
Vă mulțumim pentru citit!


Capitolul 1
Lexi
Zile de la ultima mea băutură: 78
Zile până la următorul meu salariu: 12
Zile până la scadența chiriei: 14
Dispoziție: optimistă
Cine decide când începe să cânte muzica de vacanță în cafenele? Într-o zi
sunt decorațiuni din pânză de păianjen în fiecare colț, următoarea Mariah
Carey s-a furișat din peștera ei pentru anul pentru a ne spune despre tot ce
își dorește de Crăciun.
Douăzeci și doi de ani pe această planetă și nu i-am luat niciodată
Alta viata.
Niște prostii serioase, sigur, dar aș putea spune cu încredere
acea crimă nu era printre ei. Siouxzie McAllister era pe cale să păteze acel
palmares. N-ai crede că vei fi împins să asalt într-o zi strălucitoare de toamnă
de 72 de grade în California de Sud. Nu când căldura înăbușitoare s-a risipit
în sfârșit, a existat un indiciu de ceea ce aproape ar putea trece pentru
crocante pe briza de Santa Ana, iar parfumul îmbietor al condimentului de
dovleac era în aer.
„Este scris greșit...”
Siouxzie a întins paharul de propilenă mai aproape de mine peste
counter, trimițând un spray fin de frișcă cu scorțișoară peste podul
nasului meu.
Nu se ocupă de diete vegetariene în închisoare, Lexus.

Mi-am pus pe față un zâmbet mare de serviciu pentru clienți și am înghițit
o altă felie din mândria mea, împreună cu orice vis de a arunca întregul venti chai
frappu - orice ar fi deasupra ei peste părul procesat și am ieșit chiar pe ușă. Aveam
nevoie de această slujbă — de toate slujbele mele — mult prea mult pentru a ceda
dreptul și frustrarea alimentată de colindele de Crăciun de la începutul lunii
octombrie. În schimb, am inspirat adânc și am luat băutura de la ea.
„Îți dau o ceașcă nouă”, am spus cu căldură în loc de ilegal
omucidere.
Ea a pufnit la mine ca răspuns, cu nasul deja îngropat înapoi în ea
telefon, deoarece, fără îndoială, le-a spus fiecăruia dintre adepții ei cât de
incompetent sunt și a avertizat lumea despre pericolele de a pune piciorul în
The Daily Grind.
Poate că închisoarea nu ar fi atât de rea până la urmă, m-am gândit.
SUZIE s-a uitat la mine cu un marker negru, suprapus deasupra
cafea înghețată și spumă. Am clipit pentru o clipă, simțind că frigul mi se
scurge prin vârful degetelor. Cel puțin, nu ar trebui să-mi fac griji cu privire la chirie
dacă aș fi închis. Cât de mult mai rău decât Sol ar putea fi oricum un gardian? Colțul
gurii mi s-a întors la acest gând. Am aruncat amestecul într-o ceașcă nouă, scriind
cu atenție numele enervantului obișnuit într-un script ordonat.
Era o celebritate minoră. Nu este ciudat prin aceste părți.
Cafeneaua se afla la marginea unui cartier la modă din Valea San
Fernando – suficient de aproape de studiouri și de centru pentru ca noi să ne
plimbăm ocazional pe cineva . Vedete de film, producători de discuri. Keanu a
intrat măcar
o dată la câteva luni și da, tipul era la fel de cool pe cât spuneau toată
lumea că este.
De cele mai multe ori, totuși, au fost modelele Instagram și vedetele de
realitate din lista B în căutarea validării.
Fiecare dintre ei era un praf de sare pe rana I
nu mi-am dat seama că ustură atât de mult până nu m-am mutat acasă.
"Poftim. Îmi pare rău pentru confuzie.”
Siouxzie era deja plecată, cu telefonul ridicat pentru a-și surprinde
numele pe cupă în cât mai mulți îngeri. Ea a ieșit pe ușă într-un fulger de
Raybans și Ugg Boots.
O privire rapidă la ceas mi-a făcut să știu că au mai rămas doar patru
ore înainte de a putea merge acasă să-mi fac temele și să mă pregătesc pentru
tura mea la restaurant. Să-mi trăiesc cea mai bună viață, nu?
Zâmbetul fals a alunecat înapoi în loc automat când m-am întors
pentru a face față următorului client la rând.
„Bună dimineață, bine ați venit la Daily Grind ce pot obține
a început să... Logan?
Zâmbetul s-a topit. Fiecare gând din capul meu
s-au evaporat, iar notele vesele ale lui Run Run Rudolf cântând pentru a
șaptea oară în acea dimineață s-au făcut tuneluri, au devenit zgomotoase, mai
tare până când nu a fost deloc un cântec, ci vuietul bătăilor inimii mele în
propriul meu cap. A înecat orice alt sunet din cameră.
Acolo, stând peste tejghea față de mine, erau cei
ochii albaștri inconfundabili ai lui Logan Houston.

Pentru prima dată în câteva săptămâni, degetele mele s-au îndoit în jurul
unei sticle imaginare.
Știam, am știut întotdeauna, că asta era o posibilitate reală când am
venit acasă. LA era mare. Masiv.
Ca orice alt oraș mare, este plin de cartiere.
Colțuri și colțuri familiare; buzunare de orașe mici cinstite către
Dumnezeu în care ești obligat să dai cu aceleași fețe.
Chiar dacă acele fețe ne-au depășit pe restul dintre noi.
Tocmai așa, ultimii patru ani au dispărut.
„Lexi? Nu știam că te-ai întors în oraș.”
Am căutat chipul lui Logan. Gheața din vocea lui nu era a
surprinde. După ce se întâmplase ultima dată când ne văzusem, după tot ce
făcuse cu viața lui de atunci, ultimul lucru la care ar fi trebuit să mă aștept
era căldura de la el. Totuși, a existat o vreme când tot ce trebuia să fac a fost
să mă uit la el, să mă uit la acele trăsături de necitit și să știu tot ce se
petrecea în spatele ochilor lui. A durut mai mult decât ar trebui.
„M-am întors acum aproximativ o lună, de fapt.”
Am urât asta. Ură cât de greu era să vorbesc cu el. Ura asta
era un străin. În mare parte, uram că era complet al meu

vina.
Încă un lucru pe care l-am greșit pe parcurs.

„Am fost într-o călătorie de afaceri. Tailanda. Tocmai m-am întors în
oraș.”
Ceva tare și rece s-a înfipt în gâtul meu, iar eu
înghițit în jurul lui.
Dând din cap, i-am zâmbit. Nu a fost nimic forțat
despre acesta. I-am urmărit cariera de când plecasem.
Ascensiunea lui prin Cal-Tech. Lansarea aplicației sale. Succesul fulminant al
HashtagDeleted. Reticenta lui se răspândește în Forbes și GQ. Indiferent de ce,
eram atât de mândru de Logan și de tot ce făcuse. Am deschis gura să-i spun
asta și imediat am închis-o din nou. Ce drept aveam?
„Am auzit”, am spus în schimb șchiop.
Și-a înclinat o sprânceană spre mine și am simțit un val de jenă
fierbinte, roșie, care mi se strecoară pe față. Un lucru nu se schimbase.
Se pare că fostul meu cel mai bun prieten, iubit pentru o noapte, acum
cel mai tânăr miliardar mogul tehnologiei de pe coasta de vest ar putea încă
citeste -ma ca pe o carte.
"Asa de. Lucrezi aici acum?”
A fost o întrebare destul de simplă. Doi oameni care nu au avut
ne-am văzut în patru ani. O interacțiune destul de comună și una care se
întâmplă probabil în fiecare zi,
în toată lumea.
Deci de ce nu am putut să respir?
Ultima dată când l-am văzut pe Logan, scăpasem de sub control. Nu
chiar și eu însumi. El fusese cel înarmat cu o călătorie completă la colegiile
alese de el, cu un bilet către oriunde în țară și cu creierul pentru a face asta
pentru el însuși.
Cumva, totuși, fusesem cel înflăcărat.
Atât de sigur. Atât de sigur că mă îndreptam pe un glonț unidirecțional
îndreptat direct spre celebritate. Aveam optsprezece ani, cu un corp fierbinte și
o căsuță de e-mail plină cu agenții de modeling sută la sută sincere față de
Dumnezeu, care oferă bani reali pentru a mă duce în locații exotice pentru concerte.
Eram pe cale să pătrund în marele timp.
Da domnule. În orice secundă acum.
"Eu sunt." Mi-am șters spuma de pe nas în grabă. "Am fost în
Nevada pentru o vreme, pentru muncă.”
Patru ani este un timp al naibii de mult. După o pagină din spate răspândită
într-o revistă de curse de mașini, două deschideri de magazine alimentare, o mare
închidere într-un bikini nefericit cu buline și refuzând mai multe oferte de a face
porno decât puteam număra, m-am mutat în Vegas pentru a deveni un club .
promotor.
Să fii plătit pentru petrecere, băutură și dans pare o oportunitate grozavă
de muncă. Până să nu-ți amintești ultima dată când ai văzut soarele. Sau în patul
în care te-ai trezit. Sau cum ai ajuns acasă... din nou.
„Ei bine, nu vreau să te țin. Există o linie. Voi avea un
Americano, mare. Nu-ți face griji să-mi pun numele pe ceașcă. Nu o voi posta pe
rețelele sociale.”
M-am înroșit din nou la comentariu, apoi m-am întors să-l fac pe al lui
cafea fără un alt cuvânt.
A fost o lovitură evidentă.
I-am frânt inima și Logan Houston devenise nuclear.
HashtagDeleted este aplicația pe care o folosește toată lumea și nimeni nu știa
aveau nevoie. Descărcarea care a reinventat despărțirea; aceasta

curăță oamenii din viața ta. Nicio urmă de ele pe rețelele de socializare,
toate fotografiile, mesajele și e-mailurile lor: au dispărut. O glisare și îl poți
curăța pe acel fost din viața ta. Era un întreg
colțul internetului dedicat meme-urilor despre cei cu inima rece
târfă care îl transformase pe Logan Houston în designerul de
aplicații miliardar introvertit care era astăzi.
Alertă spoiler: am fost 100% cățea aia.
M-am uitat la Logan cu coada ochiului în timp ce eu
espresso turnat. Patru ani au fost, într-adevăr, mult timp. Creștese în
cadrul lui. Întotdeauna înalt, pierduse stângăcia cu care se purta în liceu.
Era o definiție în brațele, pieptul, umerii lui care cu siguranță nu mai existase
înainte. Părul lui întunecat, un mop dezordonat și indisciplinat din câte îmi
amintesc, era îngrijit. A fost 200 de dolari
tuns dacă aș fi văzut vreodată una.
"Poftim. Mi-a făcut plăcere să te revăd, Logan.
„Bine ai revenit în LA, Lexus.”
L-am urmărit retrăgându-se înapoi și, pentru prima dată de când m-am
mutat acasă, m-am luptat cu lacrimile adevărate.

Capitolul 2
Logan
Există o zicală binecunoscută despre ce să faci după o
despărțire dezordonată. Un plan în trei pași pentru succes:
1. Merge la sala.
2. Ia un avocat.
3. Ștergeți Facebook.
Le luasem la inimă în zilele, săptămânile și lunile după ce
Lexi îmi smulsese inima care încă mai bătea din piept și mi-a
zdrobit-o sub tocuri înalte. Întotdeauna am fost slabă la școală.
Mama mea spusese întotdeauna că sunt doar un întârziat ca tatăl
meu, dar la acea vreme părea că unul dintre acele lucruri pe care
mamele au de spus.
Avusese dreptate, totuși. Nu le dezvoltasem doar orele
lungi petrecute ridicând greutăți sau afinitatea pentru artele marțiale
și box. Avusesem o creștere târzie, iar grăsimea bebelușului mi se
topise de pe pomeți. Facultatea fusese o experiență complet diferită
pentru mine decât liceul, și nu doar pentru că Lexi nu fusese acolo
cu mine la fiecare pas al
cale.
Am fost și eu un nemernic. Poate a fost ceva
prin care fiecare a trecut la un moment dat al vieții. Ca o
o parte necesară a creșterii a fost să devină un ticălos egoist
pentru puțin timp, învățând ce să nu faci. Fusesem insensibil
a sentimentelor fetelor care au vrut brusc să petreacă a

mult timp în camera mea de cămin. Pe vremea aceea, credeam că am
fost deja ars o dată de dragoste. A fost o fază; unul pe care îl depășisem
odată cu maturitatea. Sau așa am crezut eu.
„Bine ai revenit în LA, Lexus.”
Scena s-a reluat iar și iar în mintea mea în timp ce eu
a plecat de la Daily Grind. Îmi imaginasem asta de o sută de ori,
repetasem de o mie de ori lucrurile pe care i-aș putea spune prietenului
meu de odinioară. Niciuna dintre acele visuri nu fusese la fel de bună
ca realitatea. Fusese perfect.
Am fost un pur dispreț glacial, așa cum mi-am dorit întotdeauna să fiu.
Mișto, calm. În control. Asta eram acum.
Așa mă făcuse ea .
Ar fi trebuit să se simtă bine. cathartic. Mii de dolari
în terapie și un imperiu de afaceri de succes ar fi trebuit să pălească
în comparație cu acest moment. A fost punctul culminant al anilor de
muncă pentru ca atunci când o revăd pe Lexi Miller, să nu fiu eu cea cu
regrete.
Pe atunci nu exista nicio modalitate de a obține un avocat. Aceasta
ar trebui să fie un lucru, totuși. Ar trebui să existe un recurs legal pentru
să-ți recuperezi hanoracul preferat de la un fost îngrozitor. Pot fi
e totusi pentru bine. Nimeni nu obține o diplomă în drept pentru a stabili a
dezacord cu privire la proprietatea unui cerc de prieteni.
Acum aveam mai mult de un avocat în serviciu, dar erau strict
afaceri. Ca si mine. Relațiile au fost doar investiții proaste. Distrageri
de la lucrurile care cu adevărat

contat.
Mâinile îmi tremurau când descuiam Audi. M-am alunecat pe scaunul
șoferului, punând băutura în suportul pentru pahare și strângând strâns
volanul. Chiar nu am vrut să vărs accidental americano-ul meu proaspăt
peste Armani. Pulsul mi s-a spart în spatele tâmplelor. Nu mă mai simțeam
așa de... acum patru ani.
Acesta era ceea ce conta cu adevărat.
Acest sentiment și evitarea lui. Tensiunea și durerea de a vă vedea
un fost. Acest sentiment de a nu fi în control. Felul în care nu ai putut
scăpa niciodată de strânsoarea lor persistentă asupra vieții tale. Ca și
cancerul, s-au răspândit peste tot, au invadat tot ce ai făcut. Râmpile de
amintire au colorat tot ce ai făcut după o despărțire. Cântecele și filmele
preferate au devenit dulci-amăruie. Viața a devenit mai plictisitoare.
Când Lexus părăsise orașul și luase fiecare fărâmă de soare
cu ea, îmi găsisem un scop în a dedica totul pentru asta
al treilea sfat.
Ștergerea rețelelor de socializare mi s-a părut însă nedreaptă. De ce
ar trebui să fiu pedepsit pentru o despărțire care nu a fost vina mea? eu
nu fusese cel care pusese capăt lucrurilor. La început am încercat
doar o blochezi pe Lexi pe fiecare platformă, dar pe cea canceroasă
infecția rețelelor sociale a metastazat departe. Ea
ar apărea când mă așteptam mai puțin. Etichetat în prieteni
poze. Apar în vechile mele postări. Completat automat în my
e-mail de ieșire.
Așa că am creat o cale mai bună.

HashtagDeleted a început ca toate marile startup-uri
tehnologice; pe un laptop învechit din căminul meu de la facultate.
Inițial, am reușit să o exorcizez pe Lexi din viața mea. A accesat cu
crawlere toate rețelele sociale și nu a eliminat-o doar - a eliminat orice
mențiune despre ea sau despre oricine altcineva care ar putea
menționează-o.
Chimioterapia pentru cancerul pe care l-a avut Lexi Miller
deveni.
Colega mea de cameră fusese sceptică când i-am explicat asta, dar
când Jenny de la clasa lui Econ 101 s-a despărțit de el cu un emoji, mi-a
cerut să o scot din viața lui ca
Terminasem cu Lexi.
Știrile s-au răspândit rapid și în curând au devenit virale. Creșterea unei
companii bazate pe aplicații în timp ce menținem un 4.0 la una dintre cele
mai dure școli ale națiunii a fost dificilă, dar claritatea pe care am câștigat-o
în urma renunțării la relații cu totul mi-a dat multe
de timp la muncă.
Nu că n-aș fi avut întâlniri.
Amplasările și aventurile de o noapte erau ușor de găsit când erai
tânăr, frumos și bogat. Fiecare m-a lăsat să mă simt mai sigur că sunt pe
drumul cel bun. Au fost plăcute, dar nu m-au împlinit așa cum a făcut munca
mea.
Învățasem deja – de la prima mână – că, indiferent cât de profund erau
conectați doi oameni, dragostea nu era suficientă.
Mi-am deschis telefonul, verificându-mi programul. am fost
deja în afara programului meu de zi cu zi și întâlnirea cu Lexi a avut
doar m-a întors și mai departe. Inima îmi batea în continuare, al meu
pulsul îmi ciocănea în urechi. Chiar și după toți acești ani, o
vedea pe Lexi a adus înapoi toată anxietatea zdrobitoare care a însoțit
sfârșitul prieteniei noastre.
Dreapta. Era un singur lucru de făcut. Scrieți azi și opriți-l la
trecere. Aveam nevoie să ating baza, să mă centrez. Recăpătați
Loganul calm și cool pe care m-am străduit din greu să îl devin în
ultimii patru ani.
Mi-am luat telefonul, derulând în jos până la primul număr

în cele mai recente contacte.
A sunat de trei ori și de fiecare dată am simțit că anxietatea îmi zvâcnește
și adâncesc. Dacă nu a răspuns?
„Logan, ți-am mai spus că acest număr este doar pentru
urgențe.”
Vocea de la celălalt capăt era obosită și răbdătoare.
Exasperat.
„Am dat de Lexi, doctore.”
La celălalt capăt a fost o pauză de gravidă, urmată de un oftat.
„Îmi voi curăța restul dimineții.”

Capitolul 3
Lexi
„Nu am avut o zi treaz dacă aș putea să mă abțin. Am
făcut totul beat. Cumpărături, condus. Mă joc cu copiii mei. M-am
gândit întotdeauna că pot să renunț, oricând.”
Am așezat două scaune pliante de lângă bărbat în același
Librărie înfundată după ce se închidea în fiecare miercuri seara
de săptămâni întregi, dar era prima dată când îi auzeam vocea.
Simon și-a târât un set de degetelor cărnoase peste nasul roșu.
Anii de alcool îi lăsaseră obrajii cu un roșu de obraz roz permanent.
Era prea cald în cameră pentru jacheta camo deșert, dar nu-l
văzusem niciodată fără ea. Amprenta vagă a etichetelor de câine
abia era vizibilă sub tricou alb.
„Alice, a vrut să merg la terapie, știi?”
Simon adulmecă din nou. Se uita la mâinile lui. Doar
S-a spart zgomotul revelator al unei cutii de kleenex trecută înainte

liniștea relativă.
„Totuși, nu am văzut ce bine ar fi. Cum ar putea
un costum, care nu a fost niciodată plecat din oraș o zi în viața lui,
știe ce înseamnă să te trezești în propriul tău pat, legănându-te la
soția ta, vorbind nebun despre brad prietenos...”
Și-a strâns strânsoarea în jurul cutiei de șervețele, încercând să o facă
sugruma amintirile, înăbușă lacrimile înainte de a avea o
sansa de a scapa. Era prea târziu, totuși. Am stat în asta
scaun incomod de plastic pe marginea acestui cerc

Miercuri după miercuri acum și un lucru era sigur.
Până când cineva făcuse capul să ajungă acolo sus, sub lumina de rahat
galbenă a lămpii și să ne spună tuturor cât de prost s-au înșelat,
instalația de apă era garantată. A fost un botez prin foc, din câte mi-am
dat seama, iar lacrimile erau dreptul tău de trecere. Nu poți să te ierți
până nu te-ai dezbrăcat complet și ai îndeplinit actul tău
căin ă.
Poate de aceea nu reu isem încă să ajung acolo sus.
Am revărsat la Sol, sigur. Am vorbit cu alți câțiva.
M-am eliberat. Am fost aici, nu-i așa? Aș ajunge acolo.
Simon a suflat o răsuflare tremurătoare, întreruptă.
„Atunci Alice a dispărut și nu era nimeni în preajmă care să-mi
spună să mai concediez. Nici un motiv să nu bei. Știam cât de mult
va răni uscarea. Poate că am fost doar

speriat...”
Am simțit acum usturarea lacrimilor în spatele ochilor mei și
am înghițit-o cu izul acre al umilinței amare.
Deci... acum lucrezi aici?
Chipul lui Logan plutea în mintea mea, perfect și clar și
devastator de frumos. Și așa, atât de complet dezamăgit de mine.
Gata cu mine. În mod clar, nu despre cine eram și ce făcusem. De ce
ar trebui să fie? Ce făcusem pe vremea când îi năvălisem toată inima
și emoțiile, cu excepția devenirii

un be iv de nesuferit fără nici un ban pentru numele ei în timp ce el
a cucerit lumea, așa cum am știut întotdeauna că o va face?

„Acesta pare a fi un loc bun pentru a lua o pauză deocamdată.”
M-am scuturat din gânduri la tonul lin al moderatorului, mi-am
forțat atenția înapoi în prezent. Dacă m-aș opri să mă bat în trecut, mi-aș
petrece restul nopții făcându-mă negru și albastru. Ceea ce conta acum era să
mergi înainte, să te îmbunătățești. Trecând peste. Acesta a fost motivul pentru
care m-am întors acasă. Logan Houston poate fi cel mai mare regret al meu, dar
a fost departe de singura greșeală pe care a trebuit să o îndrept.
Operațiunea: Obțineți viața împreună cu Lexus era încă o încercare, iar eu
nu-și putea permite să se abată de la acel plan, la naiba.
„Sunt gogoși. Le-am adus pe cele umplute cu crema de Boston
iti place."
Cu excepția gogoșilor. Întotdeauna a fost timp pentru un ocol cu
gogoși. Mai ales tipul umplut cu cremă.
Am ieșit de pe scaun, urmându-mă pe Sol spre
masă din spatele camerei înainte de toate cele mai bune coapte
bunătățile au fost adunate de tezaurul înfometat. Catarsisul emoțional
trezește mai mult pofta de mâncare decât v-ați aștepta. Mi-am luat timpul să
smulg un tratament acoperit cu ciocolată din cutie, sperând să evit contactul
vizual cu sponsorul meu cât mai mult timp posibil.
O artistă de tatuaj emergentă cu propriul ei scaun la una
dintre cele mai la modă magazine de pe Sunset, le avea Marisol Carolina Perez
m-a împrietenit în prima mea noapte înapoi în California.

Plutasem în afara librăriei, nesigur
indiferent dacă eram sau nu pregătit să fac pasul următor și să încep să
merg la întâlniri. S-a apropiat de mine și a început să vorbească.
A fost ușor, confortabil. Ca și cum aș vorbi cu cineva pe care îl cunoscusem
toată viața. Mi-a fost atât de dor de solidaritatea conexiunii umane reale în
ultimii ani. Următorul lucru pe care l-am știut, eram așezați unul față de celălalt
la Norms on Vineland, făcându-ne drum printr-o grămadă de clătite.
Ne-am legat în timp ce ne-am comparat complicata jumătate de mânecă
tatuaje.
La fel ca al meu, tatuajul lui Sol a fost împletit cu simbolism.
Mai mult decât o simplă piesă de artă, fiecare adăugare a fost un plus
permanent pentru corpurile noastre; un marcator pe foaia de parcurs a vieții noastre.
Un moment în timp care a însemnat ceva pentru noi. Un mixer retro roșu
aprins din anii 50 chiar deasupra cotului ei, un portret spectaculos în omagiu
adus bunicii ei portoricane.
Perechea de zaruri pe care o făcusem în prima mea noapte de lucru
Vegas. O floare de hibiscus de ziua mea de douăzeci și unu. A ei
cip de cinci ani.
Erau lucrări în desfășurare... care evoluează împreună cu noi.
Am găsit un spirit înrudit în Marisol din prima noastră
întâlnire. De acolo i s-a părut firesc să nu o facă
devin doar sponsorul meu, dar și un bun prieten. Dumnezeu stie
acestea erau insuficiente în ultima vreme. Noi veneam la
întâlniri împreună cât mai des posibil din moment ce.
„Ce e cu tine? Cineva să-ți cumpere un cățeluș doar ca să-l dai cu piciorul
sau așa ceva?

Atât pentru că îmi țin gura prea plină de aluat prăjit
și umplutură cu cremă pentru a oferi orice în seara asta. Ar fi
trebuit sa stiu. Ochii mari negri ai lui Sol aveau un mod ciudat de
a citi sufletul unei persoane. Ea a părăsit-o ca fiind parțial bruja și au
fost momente în care nu eram complet sigur că glumea. Am oftat la
ea, uitându-mă la rândul de cercuri argintii din urechea ei sclipind și
reflectând lumina de pe calea de deasupra noastră.
Mâinile ei s-au oprit pe umflarea șoldurilor, chiar deasupra
întinderii crop topului ei negru mărunțit. Sol a fost o miniatură gotică
Jessica Rabbit care a prins viață. Rezultatul era de obicei distragător,
indiferent unde mergeam.
"Ce? Haide, încearcă să negi. Arăți ca și cum ai făcut-o când ți-
am făcut slănină tempeh”
„Nu…” M-am oprit brusc la asta, cu fața contorsionată
la amintirea bruscă nedorită. Pentru că am fost crescut cu bețișoare
de pește și brânză mac n cutie albastră, mă pricepeam destul de bine
să îmbrățișez paleta aventuroasă și stilul experimental de gătit al lui
Sol; mai ales că a fi porcușorul ei de Guineea însemna mâncare
gratuită și tot. Dar însăși amintirea combinației de soia fermentată și
sirop de arțar mi-a făcut încă stomacul

învârti captivate.
„Am convenit să nu mai vorbim niciodată despre asta”, m-am îngustat
ochii mei la ea peste vârful gogoșii mele.
„Voi doi veți sta aici și veți striga până la cafea
se răcește?”
Am tresărit la o râpă familiară.

„Îmi pare rău, Edith. Iată, vom scăpa din calea ta.”
Sol ne-a îndreptat către niște locuri goale, în timp ce reușeam să nu-
mi dau ochii peste cap la curmudgeonul în crocodili roz aprins. De cotul
ei îi atârna o pungă de băcănie mereu prezentă.
Totuși, dacă aveam vreo iluzie de a fi salvat de doamna pungă,
acestea s-au risipit rapid. Marisol a așteptat să termin de mestecat și de
spălat firimiturile de pe vârful degetelor înainte de a mă arunca din nou
cu o privire.
„Deci, ce dă? Ești bine?"
Ah, la dracu.
Brăgănaș, șef, Sol cu care aș putea face față. Prietenul în cauză
rutină? Nu eram sigur că îmi dobândisem încă rezistența pentru a da
deoparte asta. Nici măcar nu eram sigur că vreau. Poate că ceea ce
aveam nevoie acum era o perspectivă.
„A intrat în cafenea”, am spus simplu. m-am aplecat
înainte să-mi sprijin brațele pe blugi.
"El? Cine a venit în... oh. El, el. Tipul. Ta
ex?”
Am dat din cap. Cu exceptia…
„A fost mai mult decât atât, totuși. Nu ne-am întâlnit cu adevărat. Nu
ca asta. Era... Eram cei mai buni prieteni. Am fost singurul lui prieten
adevărat în cea mai mare parte.”
Adevărul era, indiferent cât de popular fusesem, indiferent
la câte petreceri fusesem invitat sau la ce băieți în vârstă

șoptise pe bancheta din spate vineri seara, Logan fusese și singurul
meu prieten adevărat.
„Am fost atât de aproape, toată viața. Chiar a mers la bal
împreună." Nu eram sigur dacă vorbesc cu Sol sau cu mine
mai mult.
„Nu avea de gând să meargă la un dans prost.” Am zâmbit un zâmbet
adevărat la asta. „Serios, știam că era prea timid să întrebe o fată. Așa că
i-am spus că trebuie să mă ia. El... era atât de fericit în noaptea aceea.
Deci am fost, știi? Am dansat și ne-am distrat și...”
M-am întors. Nu doar din Sol, ci din memorie. Aceasta

doare să-l privesc.
Mâna ei era caldă pe brațul meu și am respirat adânc.
La masa de gustare, Edith înfășura o gogoașă într-un șervețel, ținea-o
în geantă pentru a o lua acasă cu ea pentru mai târziu.
„Vrea să plece la Cal-Tech săptămâna următoare. am plecat
începe cariera mea de model.” Am pufnit, iar degetele ei s-au
strâns.
„Am făcut sex în noaptea aceea. M-am îmbătat. Mi-a spus că iubește
eu, am vomitat pe smochinul lui închiriat. abia îmi amintesc. Apoi eu
a decolat înainte să se trezească. Cel mai bun prieten al meu din lume și eu
nici măcar nu l-a sunat o dată. Tocmai i-a lăsat un bilet pe care l-ar face
grozav la facultate.”
Vocea mi s-a rupt la asta și am încetat să mai vorbesc înainte să pierd
e complet. Nu că ar fi ciudat să vezi pe cineva care se prăbușește
aici. Pur și simplu nu credeam că sunt încă pregătit să las poarta de emoție
despre Logan să iasă.

„Trebuie să renunți la o parte din asta, dragă.”
Am ridicat privirea spre Sol. În mod șocant, ea nu se uita la mine

ca monstrul pe care știam că trebuie să fiu.
„Nu vrea să vorbească cu mine.”
„Nu trebuie să vorbească cu tine. Asta depinde de el. Dar
poate poți să-ți notezi totul, să-l scoți de pe piept?”
Am dat din cap. A sunat ca o idee bună. Cumva, totuși,
am simțit că întotdeauna va fi o gaură căscată în pieptul meu, acolo
unde era Logan.

Capitolul 4
Logan
Este surprinzător de greu să găsești un terapeut bun când ești
celebru bogat.
Când am început să caut pentru prima dată, am trecut prin o
jumătate de duzină de potențiali candidați care erau în mod flagrant la
drum, ascultându-mă să-mi revars inima și oferind puțin în ceea ce
privește terapia comportamentală. Mi-au satisfăcut fiecare capriciu și
nevoie. Aruncând totul ca să mă țină pe linie.
Știam că încercau doar să țină balena momeală, să păstreze banii să
curgă înăuntru. Nu a ajutat lucrurile că eram în mod natural suspicios
de terapie pentru început.
Știam, intelectual, că a fost un pas bun.
Așa cum toată lumea știa că alimentația sănătoasă și exercițiile
zilnice sunt lucrurile potrivite de făcut. Asta nu i-a făcut mai ușor să
se implice.
Doctorul Dornole nu venise recomandat. Nu avea
fost în fruntea listei sau chiar pe prima pagină a listei. El
nici măcar nu era pe listă. Biroul lui nu era într-un graș

centrul orasului. Nu a condus un BMW nou-nouț.
De asemenea, nu a luat nimic.
Aș veni la el ca un fel de ultimă soluție. Toate celelalte
terapeutul îmi bătuse ușa pentru o întâlnire
când au auzit că eram în piață.

Lui Dornole nu-i păsa deloc. Pentru el, eram orice alt pacient.
De aceea știam că a înțeles gravitatea situației în cazul în care
eliberează alți clienți.
Pentru cineva care știa cât de important este, era surprinzător
de nonșalant.
Nu avea nici una dintre canapelele clasice, ci doar un
scaun pliant incomod care era puțin prea mic pentru cadrul meu.
Majoritatea ședințelor noastre nu s-au desfășurat oricum în afara
biroului lui. Majoritatea conversațiilor noastre au avut loc într-un parc
sau o cafenea din apropiere. Am fost precaut, la început. A fost greu
să vorbesc despre toate problemele mele cu un străin, dar în public
nu mai puțin?
Când în cele din urmă l-am întrebat despre asta, el doar
zâmbise la mine, cu colțurile gurii abia vizibile în spatele bărbii
înzăpezite.
„Dacă poți vorbi despre asta în aer liber, nu în spatele închis
uși, nu este chiar o problemă, nu?
Nu au fost plimbări azi, doar cele aglomerate și
camera compacta a biroului.
Dornole împărțea o clădire cu alți trei, și niciunul
aveau alți clienți de renume. De altfel, Dornole
mă percepea cu o zecime din cât avea oricine altcineva. stiam
cum era chiria, chiar și atât de departe de centrul orașului.
„Bine, Logan. Începe de la început, spune-mi
Tot. Vrei o gogoașă? Cafea?"

Am făcut semn cu mâna pe cutia deschisă pe care a împins-o peste birou, spre mine.
Selecția din interior părea veche și învechită de zile, dar asta nu părea să-l
împiedice pe bărbatul grizzliu să se bucure de ele. Dornole
a fost construit ca un mall Moș Crăciun și părea să savureze faptul
că nu a făcut dietă și nici nu a făcut mișcare. A fost aproape contradictoriu
felul în care a aruncat fericit două pachete de zahăr în cafea.
El știa ce nebună de sănătate am devenit, în urma...
„Ei bine, astăzi a început ca oricare altă zi. Știi rutina până acum.
Trezește-te la cinci, mergi la alergat, duș, micul dejun,
afară din...”
„
— ușa la șase, la birou la șase și jumătate. Da, puteți sări peste această
parte. Treci la lucrurile bune.”
Era și despre Dornole. Părea să se bucure de asta puțin prea mult. Și-a
învârtit mâna într-o roată, indicând că ar trebui să accelerez. Zahărul de gogoși
glazurat s-a presărat pe partea de sus a biroului lui, amestecându-se cu restul
mizeriei.
"Dreapta. Uh, Missy a sunat bolnavă. Ea este noul meu asistent,
tu stii. După ce a trebuit să o las pe Samantha să plece.”
Am înroșit puțin când am spus-o. Ceva despre Dornole
întotdeauna m-a făcut timid să devin prea explicit. Poate că era doar vârsta lui.
„Se pare că îmi amintesc că problema a fost că ea nu a lăsat-o
din penisul tău suficient de lung pentru a termina orice lucru.”
Sau poate doar că nu m-a lăsat niciodată să aud sfârșitul.

„Ok, bine. Missy e diferită, totuși. Ea are un
soț, este complet interzisă și sunt sigur că nici măcar nu este interesată de
mine în acest fel.”
Dornole mi-a aruncat o privire impresionantă. A reușit să-i
transmită sentimentele despre faptul că sunt idiot de naiv, fără nici
măcar să ridic o sprânceană. Dacă o imagine valorează cât o mie de
cuvinte, acest aspect a fost un Warhol cu prețul
Meci.
O mână mi-a spălat fața înainte să o ridic, prevenindu-l
prelegerea propriu-zisă.
„Bine, am înțeles. Sunt bogat, toată lumea este interesată.”
„Nu toată lumea, băiatul meu. Nu sunt deloc atras de tine, căci
exemplu. Nu sunt doar banii, Logan. Ești tânăr, de succes și arătos.
Banii sunt doar cireașa de pe acel tort. Trebuie să nu te mai aștepți să găsești
pe cineva care să te iubească în ciuda acestor lucruri. Aceste lucruri sunt ceea
ce ești.”
A fost cel mai frecvent subiect de conversație al nostru. Am
preferat să mă văd ca un romantic plin de speranță în miezul meu.
Dornole tocmai m-a numit fără speranță.
Făcându-i cu mâna, am ajuns la miezul problemei.
„Fără Missy afară, am decis să trec pe lângă cea mai apropiată cafea
fac cumpărături. Lexi era acolo, lucrând.”
„Cum a fost ea?”
"Ocupat. Părea stresată. Ea a avut – are – se uzează pe margini, știi?
Părul căzut din împletitură, îmbrăcămintea ușor...

„Nu sentimentele ei, idiotule. Mă refeream la cum era ea fizic.
S-a îngrășat teribil? Sânii deformați de la o operație plastică
rătăcită? Îngrozitor de desfigurat într-o explozie ciudată de
espresso?
"Ce? Doamne nu!”
Dornole oftă tare, o mare rafală de expirație care
a trimis împachetări goale fluturând peste partea de sus a biroului său.
"Rușine. Este mai ușor să-ți treci peste foști când îți fac favoarea
de a deveni hidos. Deci, lasă-mă să ghicesc. I-ai dat umărul rece.
Perfect geros până când ai scăpat din vedere. Am dreptate?"
Am clătinat din cap, un zâmbet smulgându-mi colțurile

gură.
— Nu știu cum faci asta, doctore. Ești sigur că nu mă spionezi?”
Bărbatul cărunțit își dădu ochii peste cap. „Abia am nevoie să merg pe toate
NSA pe telefonul tău pentru a ști cum ai reacționa la asta
situație, Logan. Nu ești chiar primul tip care îl are pe al lui
inima frântă, ești doar un pic aberan în severitatea
reacția ta.”
„Vrei să spui că sunt un ciudat?” Mi-am păstrat tonul ușor, nu chiar

serios.
"Ai perfecta dreptate. Tu, băiatul meu, ești un ciudat al naturii.”
„Pare un lucru groaznic pe care un terapeut să-l spună pacientului”

"Este. De ce crezi că mă aflu în această colibă în loc să conduc
sesiuni dintr-un birou din clădirea ta elegantă? Pentru că le spun
oamenilor ce trebuie să audă, nu ceea ce vor să audă. Majoritatea așa-
zișilor mei colegi din

acest ora au mai multe în comun cu ghicitorii i
psihici decât medicii adevărați.”
Nu era prima dată când auzeam această dezgustă, dar asta
nu a încetat să mă amuze. În plus, să-l faci să plece pe o tangentă a fost
o modalitate bună de a...
„
— și să nu crezi că ești șmecher, știu că încerci să schimbi
subiectul. Ești la fel de neîndemânatic acum precum ai fost, fără îndoială,
în noaptea în care tu și Lexi ai luat-o.”
M-am încruntat, legănându-mă puțin pe spate în păr. „Asta e un pic
aspru, doc. Ești bine?"
Bărbatul s-a spălat uscat pe față înainte de a lovi aceeași mână pe
partea de sus a biroului său, trimițând ultimele rămășițe.
de micul dejun zaharat împrăștiat pe podea.
„Nu, nu sunt bine. Am pe unul dintre cei mai deștepți bărbați
planeta din biroul meu se comportă ca un bărbați cu pipernicie
emoțională, pentru că așa este el. Ascultă la mine. Rănirea acelei
sărace fete cu rutina prințului de gheață nu te va repara și nici nu te va
face să te simți mai bine.”
„M-am simțit al naibii de bine în acel moment, doctore.”
„La fel și heroina. Dacă vrei să continui să te răzbune mărunte, fii
invitatul meu. Dar nu te obosi să mă suni din nou, pentru că refuz să
ajut oamenii să se sinucidă!” Ultimul

cuvântul a fost accentuat cu un pumn închis lovindu-se în vârf

de biroul lui.
Am înghițit replica plină de spirit pe care fusesem pe cale să o
spun, severitatea cuvintelor lui și seriozitatea bruscă a vocii lui drenând
tot umorul din situație.
El a oftat.
„Logan, ești un copil bun. Sunt sigur că și ea este. Crede
sau nu, acesta este cel mai bun lucru posibil care s-ar putea întâmpla.
Revenirea ei îți oferă șansa de a te închide.”
„Știi, majoritatea literaturii curente pe care am citit-o spune
să nu te confrunți cu adevărat cu sursa traumei tale”
Asta mi-a câștigat încă un ochi, așa cum a făcut întotdeauna.
Dornole a fost enervat de o multitudine de lucruri despre tehnologia
modernă, dar nimic mai mult decât tendința de a se autodiagnostica sau
pretinde că au diplome medicale.
„Ei bine, asta este adevărat pentru mulți oameni. Pentru ca sunt
păsăricile. Nu mi s-a părut niciodată una, dar dacă insisti...”
Am oftat în timp ce rânjetul de lup s-a extins pe fața lui,
transformându-i fața roșie, cu barbă cenușie, în ceva mai prădător.
"Amenda. Deci, ai ceva sfaturi pentru a-mi confrunta trecutul?”
„Băiatul meu, am crezut că nu o să întrebi niciodată.”

Capitolul 5
Lexi
Stimate domnule Houston,
Ca multe alte lucruri, asta ar fi fost mai ușor cu o băutură în mână.
Se pare că îmi pierdusem coloana vertebrală când m-am trezit. Poate că nu
am avut niciodată una cu adevărat.
Hei Linus,
Poate asta a fost o parte a problemei.
Logan,
Mi-a făcut plăcere să te revăd
Am auzit despre aplicația ta
Cum au
Doamna Mannewitz este o stripteză acum.
Am zâmbit în sinea mea în strălucirea albastru-gri a luminii
laptopului.
Mi-a murit pe buze o clipă mai târziu ca un spray fin de
gips-carton din tavanul meu a aterizat pe tastatură. Aparent,
vecinii mei de la etaj începuseră rutina Riverdance a
cam devreme în seara asta. De fapt, am reușit doar să pun ochii pe
ei o dată. Păreau un cuplu drăguț. Destul de normal.
Nu este deloc genul care adăpostește în secret un curling canadian
echipa în camera lor de zi sau folosind dormitorul de rezervă pentru

antrenament roller derby. Am clătinat din cap, m-am forțat

se concentreze.
Am văzut-o dansând la un club la care lucram în Vegas. Nu a
lucrat ca stripper. Nu am fost o stripteză, vreau să spun. Ea poartă
ochelari roșii și tocuri și dansează pe „Hot for Teacher”. Mi-aș fi dorit să-l
fi văzut. Toate știința Pământului din perioada a noua

și-ar fi pierdut rahatul.
Mi-am strâns ochii strâns, cu degetul în poziție.
Mi-aș fi dorit să fi văzut multe lucruri. Mi-ai fost atât de dor de tine
mult, Logan. Știu cum sună asta și nu ai de ce să mă crezi. Dar nu
a fost o singură zi în care să nu mă gândesc la tine. Ai meritat mult
mai bine decât mine pur și simplu să ies din viața ta așa.
am baut prea mult.
Cineva slefuiește premiul Understatement of the Year și mi-l
înmânează, repede.
Dacă nu aș putea să-i spun cuvintele, dacă nici n-aș putea fi
sincer cu Logan, dintre toți oamenii – ce șansă am avut vreodată
ai de rezolvat toată treaba asta?
Am o problema. Acesta este adevăratul motiv pentru care am venit acasă. La
curăță-te. Sunt la școală — online. Ma ofer voluntar. Au trecut 79 de
zile de când am băut. Știu că nu e nimic, nu în comparație cu tot ce ai
realizat de la absolvire.
Mi-am petrecut următoarele câteva minute îngrijorându-mă la buza de jos
cu dinții mei. Vecinii și-au continuat Klompendan-urile

practică în timp ce mă întrebam dacă să mă adresez sau nu
elefantului de milioane de dolari din cameră. Ar fi o prostie să nu
menționez că știam cum a crescut vertiginos spre succes. Pe de
altă parte, să-i amintesc de propriul meu pantof de lemn
călcându-i peste inima fragilă de adolescent, nici nu a fost chiar
așa cum mi-am dorit să meargă această misivă.
Am citit povestea despre tine în Maxim.
Un alt adevăr pe jumătate. Realitatea era că am ținut
pasul cât de mult am putut din viața lui Logan. Am devorat
fiecare bucată de informații pe care am putut să-l găsesc despre el;
nu este ușor de făcut când și-a făcut treaba vieții să mă scoată din
lumea lui digitală. Poate că Logan m-a șters Hashtag din viața lui,
dar încă nu am găsit o modalitate de a-l șterge din viața mea. Era
prea împletit în amintirile mele. Din câte îmi amintesc, fuseserăm
eu și el – noi doi. Mereu împreună.
Te-a numit un „burlac retras”, cu ochi pătrunzători și o
personalitate păzită, secretă.
Mă făcuse să râd, la vremea aceea. Nu era nimeni
mai cald, mai deschis decât Logan Houston. El fusese acela
constantă în viața mea, piatra pe care știam că pot conta. Ce
am fost era pur și bun și sănătos. El a avut o
afecțiune fără viclenie; singura persoană pe care am întâlnit-o vreodată care a zâmbit
fără nicio preten ie.
A fost de mirare că m-am asigurat că îl ard complet până la
pământ?
Cu siguranță învățase să dea frigul în ultimii ani. Era același zâmbet
pe care mi-l aminteam, doar că nu-i mai atingea ochii. Știind că eu am
fost cel care a întunecat strălucirea în privirea lui azurie. Mi-am amintit
felul în care se uitase la mine în cafenea. Nu mai era căldură în el, oricum
nu pentru mine.
Oare stricasem tot binele acela dulce din el? Doamne, am sperat
nu. Gândul singur a stat ca o minge de groază în intestinul meu.
Mi-e dor de tine. Nu burlacul izolat care călătorește în lume.
Sunt sigur că e cool și tot, dar nu-l cunosc pe Logan. imi lipseste
tu al meu.
Tavanul s-a bătut atunci, de parcă până și vecinii mei
neconsiderați ar fi fost șocați că am avut îndrăzneala să merg atât de departe.
Dar era adevărul, la naiba.
Nu vreau nimic, Logan. Am vrut doar să-mi cer scuze. eu
Știu că am întârziat patru ani. S-ar putea să întârzii o viață întreagă.
Am făcut mai multe greșeli decât pot număra, dar am nevoie de tine
să știi că să mă îndepărtez de tine așa cum am făcut-o eu
regret cel mai mult. Fii bine. Fi fericit.
Lexi
Nu am observat că plâng până când cuvintele au început să se estompeze
pe pagina din fața mea. Apoi, oricât de repede aș fi
clipi, indiferent cât de tare le-am adulmecat, era
nu opri lacrimile. Picături grase și grele care au aterizat pe
hârtie de caiet și a amenințat că vor estompa cuvintele într-un

mizerie de necitit.
Cumva, am reușit să printez și să îndoiesc scrisoarea în
sus, să adresez un plic casei părintelui său. Au fost unele lucruri pe
care nu le uitați niciodată, iar numerele de pe veranda din față a
singurei case pe care v-ați simțit vreodată binevenite erau unul dintre ele. De
timpul în care coborasem scările la cutia poștală și mă întorsesem
cutia mea de pantofi dintr-un apartament, eram o mizerie.
Din mine mi-au smuls suspinele tari și zguduitoare. Am plâns
pentru fata care a părăsit LA după absolvire. Pentru toate nopțile în
care am petrecut dimineața, crezând că marea mea pauză era la orizont.
Pentru Logan și visele pe care le-am zdrobit sub tocuri înalte. Pentru
nopțile amare și singuratice în care nu voiam să mai fiu beat, dar să fiu
treaz era mai rău.
În cele din urmă, epuizat, am adormit sub bătaia mea
vecinii fac orice fac.

Capitolul 6
Logan
Somnul era insuficient în noaptea aceea. Dornole fusese plin
de sfaturi, majoritatea mai puțin decât inutile. Cu toate acestea, el era
de obicei o fântână de înțelepciune, în această situație el era doar să
ratați marcajul.
Nu a fost vina lui. Pur și simplu nu a înțeles-o pe Lexi ca mine.
În ciuda faptului că m-am răsturnat toată noaptea, eram hotărât să ajung
viața mea a revenit la program începând cu răsăritul soarelui. Asta
însemna să mă târăsc din pat înaintea zorilor și să mă forțez să mă îmbrac
în hainele de gimnastică.
Pentru o vreme, am fost entuziasmat de noua mea dimineață
rutină. Fericit că mă arunc în ridicarea greutăților și o oră la geanta grea. Orice
să-mi distragă atenția de la marea gaură în formă de Lexi din viața mea. Fusesem
atât de nedespărțiți toată viața, încât nu știu cum să funcționez fără ea. Fusese
ca și cum ai învăța să mergi din nou.
Nu cel mai mândru moment al meu, dar eram mândru de felul în care
mi-am revenit, aruncându-mă în muncă și auto-îmbunătățire.
De mai multe ori chiar i-am spus mamei mele că intenționez să mă căsătoresc
cu mine, când m-a întrebat când mă voi stabili și să devin serios să-i dau niște
nepoți.
Noua strălucire a mașinii își pierduse repede strălucirea când a venit la
sală. Nu fusesem niciodată înclinat către ea când eram copil și, deși scăparea
de a mă arunca în ea fusese una binevenită, acum era doar întreținere. Nu am
avut
timp pe care să-l dedic pentru creșterea câștigurilor mele. Munca a
crescut pentru a umple pantofii pe care i-a purtat exercițiul și a făcut-o rapid
le-a revărsat.
Rutina fusese salvatorul meu după Lexi și speram
că ținându-se de ea ar împiedica reapariția ei bruscă să răstoarne tot
ceea ce muncisem atât de mult ca să țin pe linia de plutire. Asta însemna
că oricât mi-aș fi dorit să sar peste el, aș avea fundul în sală la 6 dimineața,
fără scuze.
Până la 7 am cedat să las munca să se strecoare, răsfoind
prin e-mailuri de pe telefonul meu în timp ce mergeam pe una dintre
biciclete, făcându-mi cardio pentru ziua. Poate a fost doar căptușeala
bătrânului meu iubit care a apărut de nicăieri, dar m-am trezit cu nostalgică
pentru primele zile ale companiei. Era surprinzător de puțin de făcut acum
– sau mai degrabă, puțin îmi plăcea să fac. Încă nu lipseau elementele
care aveau nevoie de atenția mea, dar niciunul dintre ele nu avea de-a
face cu lucrul la aplicație în sine. Am creat o echipă mică, dedicată
extinderii noilor funcții și remedierii problemelor. Au fost unii dintre cei
mai buni de pe Coasta de Vest. Am fost neclintit în a lua o mână personală
în angajarea lor pe toți.
Acum, că au fost ferm instalați, totuși, nu aveau nevoie de nicio
microgestionare. Era exact scopul meu la acea vreme, dar acum m-am trezit
tânjind după zilele în care eram doar eu, un laptop și cei 500 de metri pătrați
din camera mea de cămin. Prima iterație a HashtagDeleted fusese plină de
erori și bug-uri în cod, iar eu fusesem singurul capabil să lucrez la acestea
în timp ce lucram și la noi funcții care, inevitabil, introduceau mai multe
probleme în sistem.
În cele din urmă, am obținut timp și bani să intru și să o iau de
la zero. Arde vechiul pentru a face loc

noul.
Asta era ceea ce trebuia să fac cu Lexi, potrivit
Dornole. Treci mai departe și iei de la capăt. Începe proaspăt. Pune toți
anii de prietenie, toți anii de durere și aruncă-l într-un tomberon și apoi
dă foc.
Fusese foarte ciudat de specific, de fapt.
Gândurile la Lexi au continuat să fluture în jur, pândind la marginea
creierului meu. Acum că a apărut de nicăieri, mă tot așteptam să o văd
la fiecare colț. Fiecare persoană care trecea m-a făcut să-și examinez fața
și corpul pentru a mă asigura că nu era ea. Acesta a fost sentimentul că
nu reu isem să-l fac pe Dornole să în eleagă. Mi-a fost supărat că se
intrude în viața mea.
Doar știind că se află în același oraș a început să îmi crească ritmul
cardiac într-un mod în care FitBit-ul meu mi-a spus că este mult mai bun
decât media mea pe ciclurile staționare.
Am clătinat din cap, curățându-mi transpirația de pe frunte și
toate gândurile despre Lexus Miller din minte. Am sperat că sala de
sport va fi un loc de mângâiere din cauza ei necruțătoare în capul meu,
dar ea era peste tot și nicăieri în același timp.
M-am îndepărtat de biciclete spre dușuri, furios
dezbrăcându-mi UnderArmor transpirat. Cum îndrăznește să apară
din nou? Ar fi putut măcar să aibă decența să se îngrașă. Nu avusesem
mult să o studiez ieri, dar nu era nicio îndoială că era aceeași Lexi din
punct de vedere fizic care petrecuse o noapte în brațele mele.
O noapte în care regretase atât de mult încât îmi părăsise viața pentru totdeauna.
O noapte pe care nu am putut-o uita, oricât m-am strădui.
Grea a fost problema, în timp ce m-am prăbușit de peretele dușului învins.
Sala de sport din clădirea mea găzduia copiii bogați din fonduri fiduciare și tinerii
miliardari din tehnologie, iar dușurile erau la fel de frumoase ca și restul. Taraba
personală era spațioasă, spațiu mai mult decât suficient pentru ca să mă relaxez
și să-mi iau penisul înțepenit în mine
mâinile.
Chiar și acum, mulți ani și multe, multe aventuri mai târziu, Lexi era încă
cine mă gândeam. Singurul lucru la care mă puteam gândi când mă mângâiam.
Inevitabil, gândurile mele s-au întors la ea, la netezimea pielii ei, la foamea aprigă
din sărutul ei în timp ce se cobora asupra mea. Am clătinat din cap, încercând să
mă gândesc la cât de bine arătase Samantha în genunchi în biroul meu, dar
libidoul meu trădător tocmai a înlocuit fața lui Lexi.
Privindu-mă cu acel zâmbet Lexi, mâinile întinse pentru a-mi trage
fermoarul în jos și limba roz smulgând pentru a atinge capul umflat al meu...
Am mormăit când am terminat, pompând furios în timp ce am explodat
peretele dușului cu frânghie după frânghie groasă, albă.
Nu că nu aș putea să mă masturbez la altceva, dar Lexi a fost
întotdeauna cea mai bună. Am venit mai repede, mai greu și mai bine când m-am
gândit la ea.
Doar încă un lucru pentru care să o urăști.
Am oftat, tensiunea scăzând din mine în timp ce apa fierbinte se spăla
transpirația și rușinea mea împreună pe canalul de scurgere.
Poate că Dornole avea dreptate. Evitarea ei nu funcționase niciodată, chiar
și atunci când ștergeam fiecare urmă a ei din digital și

viata fizica. Fantoma lui Lexi mă chinuise timp de patru ani și, dacă
nici măcar exercițiile nu au funcționat, poate că era timpul să încerc o
abordare diferită pentru a exorciza acest demon.
În timp ce mi-am scos prosopul, am observat că pierdusem un apel. nu am folosit
numărul meu de telefon privat pentru serviciu, așa că ar putea fi doar
cineva din viața mea privată. Pentru un moment terifiant, m-am întrebat
dacă Lexi a găsit deja pe cineva care să-i dea numărul meu. M-aș putea
gândi la orice număr de oameni care ar face-o, inclusiv -
mama. Am oftat, iritația și ușurarea amestecându-se în asta
sentiment unic pe care numai o mamă l-ar putea genera.
Am sunat-o înapoi, punând-o pe difuzor în timp ce mă scoteam cu prosopul.
Oglinda se dezaburise deja când a răspuns ea, permițându-mi să mă
examinez scurt. Poate că Lexi nu s-a schimbat de la liceu, dar eu cu
siguranță m-am schimbat. Nu că nu mă recunosc acum, ci mai mult că
nu recunosc poze cu mine de atunci. Nu că sentimentele mele despre
ei au împiedicat vreodată unitatea mea maternă să-i scoată la iveală
uite.
„Logan, când aveai de gând să-mi spui că te-ai întors

oraș?
„Ma, știi că încă nu e 8, nu?”
Fără salut în casa din Houston. Doar direct la

Afaceri.
"Oh te rog. Știu că ai fost treaz de cel puțin 3 ore.
Ești exact ca tatăl tău. La culcare devreme și la trezire devreme...

„— îl face pe om sănătos, bogat și înțelept. Încerc să lucrez la toate trei și
cred că ai sprijini asta. Nu te-am auzit niciodată plângându-te de banii tatălui.”
„Logan Houston, nu lua tonul ăsta cu mine.”
M-am strâmbat, deși ea nu putea să-l vadă. Nu am vrut să spun
să iasă la fel de ascuțit precum a avut. Am oftat. „Îmi pare rău, mamă, cred că
este încă devreme pentru apeluri sociale. Nu am vrut să spun, știi
acea."
"Asa e mai bine. Ești un băiat bun, dar așa poți fi
încăpățânat uneori.”
„Ei bine, cu siguranță am primit asta de la tine.” De data asta mi-am păstrat
ton ușor și tachinat și a fost răsplătit cu un râs.
— Prea adevărat, bietul tău tată. Nu stiu cum suporta
Cu acesta."
„Probabil pentru că încă te încadrezi în bucuria ta de liceu
imbracaminte."
Râsul ei a devenit cu o nuanță mai greu, un chicotit în toată regula.
„Lingu irea te va duce departe cu doamnele, dar nicăieri cu mine. Cred că
merit scuze în persoană.”
Mi-am dat ochii peste cap atât de tare încât m-a durut.
"Am văzut că. Nu-ți da ochii peste cap la mine.”
„Nu suntem la un apel video, mamă. Nu l-ai văzut.
Aceasta a fost întâmpinată cu un adulmec disprețuitor.
"Am auzit."
— Prânzul la Pierre? am intrebat cu speranta. Un prânz pe care l-aș
putea numi scurt, să caut scuza de a lua...
Adulmecul s-a transformat de data asta într-un pufnit. „ — ca să poți fugi
ne-am întors la muncă cu o scuză slabă după o jumătate de oră de
cules de la o salată? Nu, domnule. Ia-ți spatele la cină diseară. apte,
ascu it. Fără scuze, Logan.
„Ma…”
— Nu am spus scuze, tinere.
Nici în gospodăria Houston nu au fost rămas-bun.
Doar tonul apelului care s-a încheiat când m-am lăsat pe spate de perete.
Eram deja epuizată și nimic nu era de la antrenament. Oricât de mult mi-
am antrenat mușchii să ia o bătaie, nu am fost niciodată un fluture social.
A fost o anumită cantitate de rețea pe care trebuia să-l faci în afaceri, dar
acesta era un domeniu care scăpase de măiestrie. Era ceva de care
trebuia să trec repede dacă aveam de gând să extind compania așa cum
eu
dorit.
Chiar dacă devenisem mai bine să prefac situațiile sociale
mereu m-a lăsat să mă simt epuizat. Simțeam deja că se strecoară
peste mine doar de la un apel cu mama. Fără îndoială că va aranja ca
una dintre burlacele eligibile din cluburile ei Grădină, Carte sau Tricotat
să vină. O domnișoară potrivită pentru a duce mai departe numele
Houston. Nu că mamei i-ar păsa aproape la fel de mult de descendență
precum prietenii ei - și-a dorit doar nepoți, cu cât mai devreme, cu atât
mai bine.
Mi-am luat timpul cu prosopul. Am sperat că o va face rutina
reîncărcați-mi bateriile interne, dă-mi o modalitate de a-mi reveni din
tulburarea emoțională de a-l vedea pe Lexi din senin. Familie

În mod normal, cina nu ar fi prea dificilă, dar dacă ar apărea și sora
mea...
De teamă nu ar face-o să dispară. Nu a existat
fugind de familie. Nicio aplicație care să le îndepărteze convenabil din
vedere pentru totdeauna.
Chiar dacă numele de familie era la fel de vechi ca oricare din oraș,
banii familiei nu erau. Spre deosebire de majoritatea copiilor WASP în
preajma cărora am crescut, vechii noștri bani se uscaseră cu cincizeci de
ani înainte să mă nasc eu. Tatăl meu a construit o parte din el, dar deși era
o cantitate relativ mare, această parte a LA nu era un loc ieftin pentru a
trăi.
A existat o scurtă perioadă în adolescență în care îmi era
supărată, fiind mai săracă decât copiii din diversele mele cluburi de la
școală. Folosind echipament sport la mâna a doua sau un instrument
de mână, în timp ce mulți alți copii aveau totul nou-nouț în fiecare an.
Lexi mă înlăturase din multe lucruri. Ea fusese chiar mai proastă decât
mine, piccolo ei îndoit și stricat și în mod clar era un magazin special.
A fost un sentiment ciudat, mi-am amintit. Frustrare vinovată
pentru faptul că nu ai destule lucruri frumoase. Lexi o simțea cu atât mai
rău, încât să fie resentită se simțise greșit cumva. Nerecunoscător.
Ceea ce, desigur, fusese. Părinții mei făcuseră așa
mult mai mult pentru mine, oferindu-mi oportunități pe care ea nu le avusese.
Poate de aceea...
Nu. N-aveam de gând să o las și eu să se întoarcă în gândurile mele.
Lexi Miller a iesit din suflet pentru totdeauna. Gindind despre
ea nu a făcut bine nimănui.
A fost atât de greu să eviți să-ți amintesc, mai ales înapoi
la vechea mea casă unde ne-am lăsat nenumărate ore din copilărie. În
timp ce am tras Audi-ul meu fără probleme pe strada părinților mei, amintirile
au revenit. Am oprit valul verificând sticla de vin de pe scaunul pasagerului,
făcând
sigur că nu a căzut pe podea în timp ce am pornit puternic roata
și a alunecat în sus pe alee.
Toată lumea din familia mea s-a plâns că am condus ca un nebun,
dar pur și simplu nu mă puteam lăsa să încetinesc. Mergeam la maxim
încă de la liceu și nu eram pe cale să-mi las piciorul de pe gaz în acest
moment al vieții.
Literal sau metaforic.
Am oftat în timp ce număram mașinile. Mult prea multe. ale lui Crystal
Escalade, Porsche al soțului ei Ben, un Benz pe care nu l-am recunoscut.
Auzeam voci prin fereastra din față, ridicate în acel volum puțin mai puternic
decât conversația pe care oamenii îl aveau la adunări ca acesta. Mereu mi-a
pus nervii pe cap. Lexi mă tachinase pentru urechile mele sensibile, profitând
de orice șansă să sufle în ele, doar pentru a mă vedea sărind.
Nu. Pleacă, Lex.
Ea a fost la fel de insensibilă în mintea mea pe cât fusese în realitate
via ă. Lexus nu ajunsese niciodată să i se spună ce să facă. Tatăl meu o
numea spirit liber când eram noi și se înșela atât de rar în privința oamenilor.
Să mergem, Logan. Fața jocului.
În schimb, am fugit. Ei bine, am alergat. Poarta laterală era deschisă,
așa că am intrat în curtea noastră. În timp ce casa, mașinile din alee, chiar
și strada însăși ar fi putut evolua de-a lungul anilor, vechea mea curte
părea să aibă
a rezistat curgerii timpului.
Piscina din pământ domina jumătate din ea. Cealaltă parte a fost
iarba proaspat taiata si intretinuta impecabil si doi stejari inalti. De ani de
zile, cel mai înalt dintre cei doi copaci fusese împodobit de mine
veche casă în copac.
Vechea noastră casă în copac.
Ne-am petrecut o vară lungă, glorioasă, împletind-o din resturi vechi și
cuie ruginite. Orice am putea culege din zona înconjurătoare. Tatăl meu a
supravegheat cea mai mare parte a construcției, asigurându-se că nu vom
prăbuși nimic și a refuzat cererea mea de utilizare a burghiului electric.
În schimb, am rămas cu elementele de bază. Ciocan și cuie.
Frânghie. Încă reușisem să creăm un fel de monstruozitate elvețiană a
familiei Robinson. Era cu mai multe etaje, pe trei etaje, fiecare s-a micșorat
pentru a forma o piramidă liberă până la întinderea stejarului falnic. A pornit
la trei metri de sol și s-a întins în sus cel puțin încă treizeci. Încă simțeam să
simt vârful de frică pe care îl aveam de fiecare dată când urcam pe el.
Patruzeci de picioare în sus este mult când ai doar patru picioare înălțime.
Lexi mă împinsese, mă îndemnase înainte, în sus. Înapoi
înainte de majorete și liceu. Pe vremea când încă împroșcase tot ce
avea în culori strălucitoare, vibrante și

propria mea lume părea mai vibrantă pentru asta. Înainte de dragoste.
Tocmai eram doi copii, iar ea fusese un băiețel. A fost o parte din motivul pentru
care am fost atât de confuz când s-a întors dintr-o tabără de bucurie într-o vară
împodobită doar în roz și nu mai
am avut timp să lucreze la casa noastră în copac.
Apoi devenise casa mea în copac, dar nu se simțise niciodată la fel fără ea.
Fără nicio Lexi care să mă împingă să-mi depășesc frica, nici nu am vrut să mă urc
pe ea. Nu am putut. Îmi aminteam că am înghețat la jumătatea drumului, paralizat
și nehotărât.
Acel sentiment de slăbiciune a lăsat întotdeauna un gust atât de prost în mine
gură. Chiar și ani mai târziu, deși acum eram o persoană complet diferită,
tot mi-a rămas lipit de limbă. Era dezgustător să mă uit înapoi și să văd un
băiețel atât de trist și speriat în oglinda trecutului.
Parcă pentru a dovedi ceva, mâinile mele au găsit scândurile
scara care urca pe portbagaj. S-a învârtit, nu există două scânduri exact la
fel. Am urmat poteca șerpuitoare în sus, urcând-o cu ușurință până la trunchi,
picioarele lungi sărind cu fiecare pas în sus. Un astfel de contrast cu tinerețea mea,
când Lexi ar fi trebuit să mă tragă până la urmă. Acum aș fi putut s-o duc pe spate
și
încă făcut urcarea cu o mână.
Imaginea mentală a blondei minune s-a înfășurat în jurul meu
spatele mi-a trecut prin minte. Nu a zăbovit ca de obicei, dar asta a înrăutățit
cumva situația. De parcă propria mea imaginație m-ar tachina. Mai rău, poza cu
ea era încă proaspătă în mintea mea, nemaifiind construită pur din memorie.
Nu că aș fi avut vreodată dificultăți să-mi amintesc exact cum arăta fiecare
centimetru din Lexi Miller.

Etajul a fost exact așa cum mi-l aminteam. Afișele de film se
lipeau de fiecare suprafață. Făcusem raid în fiecare cinematograf
din oraș, cerșind pentru orice extra sau copii pe care nu le foloseau. În
loc să le dăm jos, tocmai le tencuisem pe bucată când am rămas fără
cameră. Efectul a fost ceva asemănător unui tapet de colaj. În mod
miraculos, cei mai mulți dintre ei păreau că nu au suferit prea mult în
ultimii patru ani.
Apoi, din nou, afișele nu le-au bătut inima.
Întinzând mâna, mi-am trasat vârfurile degetelor pe finisajul lucios
de unul după altul. Alocația mea săptămânală nu fusese niciodată
suficient de aproape pentru a ne face pe amândoi să vedem fiecare film
pe pereți, dar, cumva, părinții mei găsiseră întotdeauna ceva care să ne
plătească suficient pentru a ne permite să mergem. Chiar și atunci o
văzusem așa cum era – caritate față de o fată săracă care venea dintr-o
casă stricat. Totuși, dacă ea i-ar fi supărat vreodată, eu nu l-am făcut niciodată
îmbrăcat pe bumbac.
Gândindu-se la sentimentele și motivațiile ei consumase
cea mai mare parte a gândurilor mele inactiv de ani de zile.
În timp ce îmi făceam drum prin cameră, amintirile s-au spălat
pe mine. Una dintre primele sculpturi ale lui Lexi – o replică de sârmă
a unui robot ghemuit pe care îl proiectasem împreună după un maraton
de filme SF – stătea acoperită cu o strălucire fină de rugină. Acestea
erau cele plăcute, lucrurile bune cu care Dornole îmi spusese că trebuie
să mă reconectez. Summers și-a petrecut leneș ascunzându-se de
căldura apăsătoare, inventând noi modalități de a se distra reciproc.
Exuberanța de a fi tânăr și fericit și de a avea un prieten care să stea
lângă tine nu
conteaza ce…
Acolo era, amărăciunea. Oricât m-am străduit
prietenia separată din copilărie și evaziunea de mai târziu a unei relații
în care devenim, era imposibil. Cei doi s-au împletit pentru totdeauna în
mintea mea. Prea multe promisiuni ne-am făcut unul altuia. Sigur, s-ar
putea să fi fost preadolescenti, dar am vorbit serios . De ce nu făcuse ea?
Chiar ai? Unde este acea prietenie acum?
Vocea de mustrare a lui Dornole mi-a răsunat în urechi, vocea mea
constiinta vinovata. Știam ce argumente și scuzele pe care i le-aș fi dat,
dacă ar fi fost aici, curiindu-mă cu acele întrebări perspicace. Avea un mod
de a face o întrebare simplă clară, mânuindu-o împotriva mea ca pe bisturiul
unui chirurg. Tăiind toate prostiile, dezvăluind rana de dedesubt.
Doar pentru că ea și-a încălcat cuvântul nu însemna că trebuia
sparge-l pe al meu. A fi rănit nu era o scuză. Acțiunile mele erau singurul
lucru pe care l-am putut controla și nici nu fuseseră bune.
Oftând, m-am tras la etajul doi.
În mod surprinzător, era complet acoperit de praf. Nu supraviețuise
nicăieri în forma pe care o avea primul etaj și, în timp ce puneam o mână pe
o treaptă a scării, am simțit slăbiciunea lemnului. Practic s-a prăbușit în mână,
împușcat de putregai; în niciun caz nu mi-ar menține greutatea corporală
semnificativ crescută.
Încruntat, m-am liniștit înapoi, privind în jur.
Totul era atât de curat aici, pentru ca celelalte etaje să fi dispărut la fel
de rău ca ele, cineva trebuie să fi...
„A fost un loc atât de frumos, știi. Atât de multe amintiri fericite când
v-am privit, copii, aici. Mi s-a părut păcat să

lăsați totul să putrezească, chiar dacă părea că voi doi sunteți hotărâți
să lăsați asta să se întâmple.
M-am uitat în jos prin gaura din podea, surprinzând chipul zâmbitor
blând al tatălui meu. El se descurca de ani de zile și, cu un șoc, mi-am dat
seama că începea să arate asta. Riduri în jurul ochilor, cute în frunte. Părul
lui era încă prezent și contabilizat, dar mult mai mult pe partea sărată de
sare și piper decât îmi aminteam.
„Doamne, tată. Aproape că mi-ai făcut un atac de cord.”
Chicotul lui nu îmbătrânise nici o zi: tot același bas profund
chiorăit.
„Cu tot acel exercițiu pe care îl faci? Mă îndoiesc de asta. Ești la fel de în
stare ca o lăutară, băiete.
Am început să mă u urez în jos pe scară i apoi, apucându-mă
printr-o explozie de inspirație, un acces de a dori să-i demonstrez lui, ei
și mie cât de diferit eram, am sărit în jos restul
cale.
A fost o cădere lungă decât credeam și am simțit impactul
reverberându-mi prin tibie.
"Vedea? Dacă aș face acest salt, mi-aș rupe un șold. Poate doi.”
Zâmbind, l-am împins de umăr. Chiar și cât de puternic am fost, eu
nu l-am mutat nici pe departe atât de mult pe cât am crezut că o voi face.
Tata era blând și vorbea blând, dar era robust. Voinic. Mușchi solid. Când
am devenit serios în ceea ce privește sala de sport, el fusese prima și
singura mea resursă despre cum să fac lucrurile corect.
— Ai fost cu ochii pe locul pentru mine? Am întrebat.

Zâmbetul nu i-a părăsit fața, dar în ochii lui întunecați se vedea
o licărire de ceva. Tristețe, sau ceva apropiat.
"Nu pentru tine. Nu doar pentru tine.”
Iar începem.
„Tată, am vorbit despre asta. Mi-e mai bine fără ea
viata mea."
Tata și cu mine nu am avut niciodată o relație foarte argumentată.
Nu m-am identificat niciodată cu copiii care s-au răzvrătit împotriva
taților lor în adolescență. Al meu nu avusese niciun interes în ceartă sau
strigăte. O dată, și doar o dată, băgasem o bere în căsuța din copac. Pe
cont propriu, desigur. Chiar și când eram copil, eram sensibil la cât de
mult o afectau pe Lexi așa ceva. Dar mă prinsese, desigur. Mirosul era
peste tot pe mine.
În loc să-mi rupă un nou ticălos, tocmai mă privise cu dezamăgire,
atârnându-i pe toată fața.
A fost destul de zdrobitor încât nu am vrut să-i mai văd niciodată pe
fața. În ciuda eforturilor mele, încă a făcut o privire

la mine din când în când.
Ca tocmai acum.
„Fiule, ești un adult îndreptățit să iei propriile decizii.
Totuși, sunt încă tatăl tău, așa că o să-ți dau un sfat.
Mai ales atunci când ești prost și încăpățânat.”
Mi-am încrucișat brațele peste piept, ridicând bărbia pentru a-i
întâlni privirea.
„Acest... lucru a durat destul de mult. Ai pedepsit
biata fata aia destul de tare, nu crezi?

Oftând, am întors o jumătate de duzină de răspunsuri tăiate. N-avea
rost să încerc să-l ridic pe bătrânul meu. El nu a făcut-o
mu că vreodată.
„Și ce, ar trebui doar să mă machiez cu ea? Prefă-te nimic
s-a întâmplat?"
El clătină din cap, cu sprâncenele încruntate de îngrijorare.
„Nu, fiule. Nu spun că ar trebui să reparați lucrurile sau să iertați și să
uitați.”
O mână mare s-a oprit pe umărul meu, dându-i o strângere
reconfortantă. Mi-a zâmbit din nou și de data aceasta nu a existat nicio
dezamăgire în nicio urmă a expresiei lui.
„Sunt mândru de tine, Logan. Ai devenit un om destul de mare. Aceasta
ar fi păcat să lași așa ceva să te îngreuneze, să te împiedice să devii bărbatul
pentru care te-ai născut.
Ai fugit de asta timp de patru ani și asta e mai mult decât suficient. Înfruntă-o
direct, fiule. Dacă te duci pe drumuri separate după aceea, atunci e în regulă.
Dar nu te mai ascunde.”
Cealaltă mână a venit în sus, împingând un plic îndoit în mine
piept cu mai mult decât puțină forță. M-am legănat pe călcâie, dar mâna lui
pe umărul meu m-a ținut drept.
„Acum haide, este timpul ca amândoi să nu ne mai ascundem de
mama ta, nu?
Cu un rânjet și cu ochiul, m-a tras după el. Aruncând o privire
jos, am citit numele de pe scrisoare.
Lucy
Capitolul 7
Lexi
Situație de lenjerie curată: îngrozitoare
Dispoziție: epuizată
Am șaisprezece teme pentru acasă până luni. Dacă dorm exact patru ore și un
sfert pe noapte, ar trebui să reușesc să fac totul și să fac totuși o tură de vârf
vineri dimineața.
O săptămână mai târziu, eram prea ocupat să mă gândesc la Logan Houston.
Aproape prea ocupat.
„Cea mai veche din acest tip de opere de artă a fost găsită în limba franceză
pesteri.”
Sol stătea în picioare, citind din manualul pe care îl ținea într-o mână, în
timp ce smulgea cerneală viu colorată de pe raftul de sticlă cu cealaltă.
— Ce este arta preistorică, Alex? Am prins sticla de indigo,
adăugându-l la grămada precară din brațele mele.
"Excelent. Definiți Renașterea.”
Am mers în urmă în spatele ei, așteptând în timp ce ea scruta un rând
de markeri cutanați, examinându-le cu atenție pentru o calitate distinctă aparent
importantă. Când și-a făcut alegerea, s-a întors să mă privească cu așteptare.

„Înseamnă renaștere. Mișcare culturală care s-a întins de la
14-16... nu secolele al XVII-lea începând în Italia și răspândindu-se în
restul Europei.” Mi-am agitat mâna într-un mod vag cuprinzător, aproape
că scăpa o fiolă de cerneală magenta în acest proces.
Faceam echipe, făceam comisioane împreună înainte de muncă
pentru a economisi gaz și timp. Fiind prietena cu care era, Sol mă ajuta să
pregătesc examenele intermediare în timp ce noi am făcut-o. Am ajuns deja la
magazinul alimentar și la bibliotecă. O oprire rapidă pentru a reumple proviziile
pentru magazinul ei și s- ar putea să avem timp să ne răsfățăm cu rarul tratament
de vineri cu taco, înainte de schimbarea mea la Denny's.
„Vrei să iei cina cu mine? Probabil este destul de aproape de
vremea rece pentru ca doamna tamale să fie afară. Am găsit vreo șase
sferturi în plus sub covoraș când am curățat mașina, asa,” i-am făcut cel mai
seducător cu ochiul meu. „Tratamentul meu.”
Ea a pufnit și a râs de mine peste capul cărții mele de istoria artei.
„În primul rând, dacă poți învăța să spui Daenerys Targaryen, jur că
te voi învăța să pronunți corect tamal . De asemenea, a continuat ea peste
propriul meu hohot de râs. „Oricât de atrăgătoare ar fi o ofertă, voi trece.
Mai trebuie să fac opt ore în magazin în seara asta înainte de a putea merge
acasă să mă îmbrățișez cu câinele meu.”
Sol mi-a aruncat o privire bănuitoare când ne-am întors spre

tejghea.
"Ce dă?"
"Ce? Nu pot să vreau doar să ies cu cea mai tare tipă

Știu fără un motiv ascuns?”
„Nu vrei să fii singur.”

Mi-a întins cartea, luând ultimele sticle de cerneală
de la mine în schimb.
„Nu fi ridicol.”
Nu am vrut să fiu singur.
Din fericire, un autobuz plin de turiști în drum pentru a vedea un tur
din casele vedetelor m-au ținut prea ocupat ca să fiu singur. Sau să mă
întreb dacă scrisoarea mea ajunsese încă la Logan.
Sau mai rău, dacă l-ar arunca fără să deschidă vreodată
aceasta.
Deși l-am scris pentru mine, pentru închidere, a existat
ceva puțin amar despre gândul că el nu știa niciodată cât de rău îmi parea că l-
am rănit. Pe de altă parte, poate că nu a contat. Logan cu siguranță făcuse mai
mult decât suficient de bine pentru el însuși. Poate că nici nu i-a păsat atât de
mult pe cât credeam...
Bine ai revenit în LA, Lexus.
Îi păsa.
„Pot să iau burger de curcan, cu avocado? Pesto suplimentar, nr
ceapă. Multumesc draga."
"Buna alegere."
Nu l-am încercat niciodată.
Totuși, mi-am păstrat zâmbetul fix, adunând meniurile în timp ce eu
a făcut ocolul mesei. Avea să fie o noapte lungă, dar dacă eu

Am avut noroc, ar fi niște sfaturi decente pentru mine.
Mă dureau brațele, transpirația curgea pe ceafă
M-am mișcat între bucătărie și sufragerie de mai multe ori decât am
putut număra, ridicând tăvi cu mâncare și încărcate cu pahare goale și
argintărie. Scârțâitul scârțâit al pantofilor mei antiaderenți care se mișca
între țiglă și peste covorul strâns împletit s-a repetat în urechile mele ca un
joc video prost

coloana sonoră.
"Hei. Ți-a spus cineva că poți fi model?”
O noapte foarte lungă.
Telefonul mi-a vibrat în buzunarul șorțului și pentru o singură inimă
moment de oprire, m-am gândit... poate.
Am urât cât de iritat eram de mesajul care mi-a clipit

de pe ecranul LCD crăpat când am intrat în toaletă
20 de minute mai târziu. Am fost așa toată săptămâna. Sărind de fiecare
dată când buzunarul meu bâzâia, nervos la fiecare ton familiar de text. A fost
ridicol.
Tracy (Daily Grind): Personal scurt TMR. Poți să intri

cu o ora mai devreme?
Mi-am suflat o șuviță lungă de păr blond de pe față înainte de a da
un răspuns.
Eu: Fii acolo.
Aș. Aș fi acolo luminos și devreme. De asta aveam nevoie
pe care să te concentrezi acum. Muncă, întâlniri și ținându-mi nasul
la piatră de șlefuit înainte de a reuși să mai enervez ani de zile din
timpul pierdut și prostii.

Era mai multă hotărâre în pasul scârțâit al meu
tălpi de cauciuc decât aș fi putut simți înăuntru, dar uneori trebuie
să o falsești până o reușești. Acea rezoluție a scopului – real sau
imaginar – a fost testată din nou în ultima oră a mea

schimb.
Poate că aș fi observat-o cu suficient timp pentru a da masa
altcuiva dacă nu aș fi fost atât de obosită. Poate că aș fi putut chiar
să construiesc un zid al profesionalismului dacă durerea sâcâitoare
din partea mică a spatelui meu nu ar fi devenit imposibil de ignorat
proporțiile. Adevărul era că, când am stat în fața lui Crystal Houston,
eram la a doua oră de prelungiri; rulează pe RedBull și Nicorette Gum.
Mintea mea era la temele care mă așteptau când am ajuns acasă - și
anume la cât de mult îmi puteam permite să sar peste toate cursurile
și să-mi trec în continuare, împărțit la numărul de ore de somn pe
care le puteam strânge înainte de primul meu schimb de mâine. , ori
pachetele de ramen rămase în dulapul de bucătărie.
Până când am făcut conexiunea, am înregistrat albastrul larg
ochii și părul negru ieșind din cabină pentru a mă sugruma într-o
îmbrățișare, era prea târziu.
„Lexi! E adevărat, te-ai întors!”
Emoția și epuizarea s-au luptat în mine, mi-au strâns gâtul
cu lacrimi când sora mai mare a lui Logan m-a învăluit într-o îmbrățișare de urs.
Nu era nimic din răceala lui în salutul lui Crystal. Nimic din disprețul
înghețat cu care Logan mă tăiase la cafenea. Crystal trebuia să știe
că i-am frânt inima fratelui ei mai mic. Nu e ca și cum m-aș fi obosit
să păstrez legătura cu ea sau cu părinții ei în ultimii patru ani.

Mai multe regrete.
Lacrimile au amenințat din nou când am cedat și m-am întors
Îmbrățișarea lui Crystal. M-am simțit bine. Mai bine decât am meritat. Era doar
o altă persoană pe care am rănit-o pe parcurs.
„Sunt”, am spus când ea s-a retras în cele din urmă. am observat
inelul pe degetul ei, atunci, umflarea rotundă a unui cucui doar
vizibil sub tricoul de baseball largi pe care îl purta. Un alt
junghiul de vinovăție a trecut prin mine. Crystal se căsătorise i
Nu fusesem aici pentru asta.
"Cum ai fost?" am întrebat în timp ce ea s-a întors înapoi în
cabină cu un zgomot mulțumit de ușurare. O mână a fost lipită de spatele ei într-
un gest pe care l-am recunoscut.
Mi s-a părut o întrebare atât de stupidă. Oamenii își continuaseră viața
reală în timp ce eu stăteam nemișcat timp de patru ani. Aș înceta vreodată să
mă simt ca un eșec?
"Fericit." Ea a mișcat banda de aur simplă spre mine
masa. „Mi-a fost dor de tine, Lucy.”
Zâmbetul meu crescând s-a topit la vechea poreclă a lui Crystal pentru mine.
Linus și Lucy. LL.
Era mic. Un simplu joc cu numele noastre. O cale pentru
Houstons pentru a-mi aminti că am fost întotdeauna o familie.
A mângâiat cabina de lângă ea și, pentru o dată, am ignorat
reguli și s-a strecurat înăuntru. Nu făcusem o pauză pentru totdeauna și, spre deosebire de
majoritatea celorlalte servere, nu am făcut pauze de fum. M-am gândit că eu
își putea permite un minut cu un vechi prieten.

— Și mie mi-ai fost dor de tine, Crys. Prea mult." Era și adevărat.
Mai ales în ultimele săptămâni.
„Vino la cină. Mâine? Faceți cunoștință cu rugratul.”
Am riscat să arunc o privire în jos la burtica înflorită ea
sport sub tricou. S-ar putea să nu fiu un expert în astfel de lucruri,

dar ea nu părea că avea să se datoreze atât de curând...
Îmi era dor de râsul ei. Era un sunet plin de gât, precum clopotele care
sunau. Când Crystal a pornit, a fost imposibil să nu intervină. M-a lovit cât de
mult se vor înțelege ea și Marisol. Oh,
La dracu. Ar trebui să-i spun lui Crys toată povestea mea sordidă. Bine,
ar fi timp pentru asta. Eram acasă să stau acum.
„Nu acesta . Numele fiicei mele este Shelby. Ea are doi ani.
Fac tacos mâine. Cum e 7 de lucru pentru tine? Am vrut să încerc oricum o
nouă rețetă de legume prăjite.”
M-am gândit la toate motivele pentru care trec la Crystal's

ar fi o idee groaznica. Nu în ultimul rând era că ea
era încă și va fi mereu sora mai mare a lui Logan.
Apoi, din nou, era și prietena mea. Aș minți dacă nu aș spune că
gândul de a ajunge din urmă cu ea și de a relua legătura cu cineva din
trecutul meu care nu mă urăște nu a fost unul atrăgător. Ca să nu mai
vorbim de taco-urile de casă suna glorios. Nu că nu o iubeam pe Marisol, dar
rămâneam fără modalități de a spune că încercările ei la curry erau
interesante.
„Șapte e grozav. Voi fi acolo."
Crystal a scos un scârțâit ascuțit de încântare când am alunecat afară

a cabinei.
„Îți voi trimite un mesaj pe noua mea adresă.” Ea a adăugat un chicot
pentru a accentua.
M-am îndreptat spre bucătărie în căutarea cartofilor ei prăjiți
și milkshake Oreo, abia observând durerea din spate

de data asta.
Capitolul 8
Logan
Eu: Absolut nu, Crystal. Sunt mult prea ocupat ca să am
două cine de familie într-o săptămână.
Ziua abia începea și deja familia mea
se introduceau în ea în cel mai frustrant dintre
moduri.
Nu deseori, dar din când în când, când eram copil, invidiam
libertatea lui Lexi. Știam că am o viață mai bună acasă, o familie care
avea grijă de mine și nu aș fi schimbat asta pentru
orice în lume în circumstanțe normale, dar când Crystal sau Mama s-
au îmbolnăvit mai ales ca...
Chiar dacă mă gândesc că m-a făcut să mă simt vinovat. Neapreciez.
Ceea ce, inevitabil, m-ar face să fiu de acord cu lucruri precum cina
la sora mea la doar două zile după cină la mine.
părin i.
Nu fusese rău, dar existase un element de bază
tensiune. Toată lumea de acolo știa că există o blondă
elefant în cameră. Toți fuseseră dornici să vorbească despre asta, eu
putea simți. Abia aștept o deschidere pentru a o aduce înăuntru

într-o manieră constructivă.
Deci nu le-am dat unul.
Între scrisoare și familie, tăiasem imediat
dupa cina. Mama s-a plâns că abia a ajuns să mă vadă

mai, dar tata, cel puțin, înțelesese. Chiar și așa, ochii lui fuseseră plini de
emoție. Tristețe, regret.
Ochii mei erau fără îndoială asemănători.
Scrisoarea lui Lexi fusese greu de procesat. am vrut să rămân
nebun. Furia și sentimentele rănite mă alimentaseră atât de mult timp,
încât îmi făceam griji că voi rămâne în derivă fără ca ele să mă alimenteze.
Ca o mașină cu abur înfometată de cărbune, cazanul meu trecând de la fierul
fierbinte, roșu cireș, la fierul negru rece. Fără acea sămânță de durere să
încolțească adânc în mine, aș putea încă să mențin progresul necruțător pe
care l-am făcut?
Dornole a insistat că am nevoie de închidere. El nu s-ar îndoi
vrei să scriu o scrisoare asemănătoare dacă i-am spus despre aceasta.
Scrisoarea lui Lexi a fost mult prea tentantă. Partea nenorocita
despre asta era că voiam să cred. O parte din mine proastă, idioată și
băiețestă încă mai era îndrăgostită de cel mai bun prieten al lui. Cu mult
înainte să devină o femeie incredibil de sexy, a făcut-o
mi-a prins inima. Era în felul în care râdea fără
rezervare, felul în care indiferent ce am vorbit
despre, ea a fost investită. Prezent într-un mod în care mi-aș putea da seama
alții nu erau. Întotdeauna creând.
Când am vorbit, Lexi m-a ascultat. A ascultat cu adevărat, nu a
așteptat doar rândul ei să vorbească. Poate că asta m-a atras la Dornole
față de contemporanii săi care aveau cinci stele pe Yelp: de la bun început,
mă ascultase.
Nu mi-a plăcut întotdeauna ce credea el despre ceea ce trebuia să fac
spune, dar a ascultat.

Acum eram sfâșiat, conflictual. Să-l împiedic pe acel cățeluș prost,
ca parte din mine, să nu-și creeze speranțe în ceea ce privește fostul nostru
cel mai bun prieten. Arsese acel pod mult prea bine când plecase.
Asta nu a fost tot ce a făcut bine înainte de a pleca,
de i. Șoldurile rotunjite se rotunjesc, pompând, alunecând în sus și în jos,
umflat, greu -
Telefonul care suna a rupt fulgerul brusc al visei cu ochii deschisi, l-
a spulberat la fel de bine cum fusesem rupt de Lexi. Nu m-am obosit să mă
uit la fulgerul numelui înainte de a răspunde.
— Nu înseamnă că nu, Chrys. Este 2019. Consimțământul este cel mai
sexy lucru care există.”
„Știi ce nu este sexy, frățioare? Un copil de doi ani
cu un vocabular South Park.”
Oricine mă urmărește prin camerele de la sala de sport ar face-o
am crezut că mă doare când m-am tresărit la cuvintele ei.
„Joci acea carte? Acum?"
„Joc o carte? Logan, fiica mea pare o pensionară
sergent instructor care s-a apucat de navigare. Acesta nu este un card, este un
toată puntea.”
Oftând, mi-am încetinit mersul pe bicicletă, începând
antrenament se răcește.
„Bine, dar primești doar o cină de la mine
acest."
„Ei bine, nu e ca și cum ai putea să-mi plătești înapoi făcând dădacă, nu-i așa
aceasta? Nu întârzia.”
Ani în care am avut de-a face cu manierele din Houston au însemnat că nu
chiar deranjează să încerci să aflu ultimul cuvânt. Nu a funcționat niciodată
cu familia mea. Cândva, am crezut că asta însemna că soarta o atrase pe Lexi
spre mine. Pentru noi. Ea și sora mea erau atât de asemănătoare câteodată
încât era înfricoșător.
Cu toate acestea, foarte diferite în măsurătorile lor.
Gândurile intruzive au fost întotdeauna cu mine, dar PL —
post-Lexi — se strecuraseră din ce în ce mai des.
Toată lumea a fost privită printr-o sticlă colorată cu Lexi. Vocea ei trăia în capul
meu, râzând, batjocorind, tachinând. Flirtând în acel mod fără efort pe care îl
avea, carisma pură atrăgând oamenii chiar și fără ca ea să-și dea seama ce face.
Ea fusese întotdeauna populară, chiar înainte de a încerca să fie.
Mulți oameni văd situația din exterior
ar fi crezut că este norocoasă să se împrietenească cu
băiat drăguț din cartierul bun. Adevărul era că am fost
norocos să fii prieten cu cineva atât de extraordinar de incredibil. eu
fusese întotdeauna sigur că Lexi mergea spre locuri. Că noi
amândoi erau.
Doar unul dintre noi avusese totuși. Acesta a fost gustul amar care
se lipește de cocktailul meu de reminiscență. Vremurile bune au fost
mereu colorate de cunoașterea a ceea ce avea să vină mai târziu. Lacrimi și
durere și atât de mult potențial irosit.
Chiar și lăsând deoparte ceea ce mi-a făcut, a fost doar obiectiv
tragică. Se străduise atât de mult să scape de

de unde a început ea și încă reușise să o tragă înapoi.
Droguri. Alcool. O ușă rotativă de aventuri de o noapte -
Telefonul meu a bâzâit din nou, deraiând acel tren special de
gândit înainte de a putea părăsi gara.
BigSis: poartă ceva frumos.
Cristal din nou. Era la fel de necruțătoare ca și Lexi. Noi
a concurat peste toate ani de zile. Jocuri video, curse de
picior, note. Chiar și cine a fost vedeta fanfarei. Provocată în tot
ceea ce am făcut și, de cele mai multe ori, ea ieșise în frunte.
„Îmi place să fiu în top.”
Un alt bâzâit a împins o Lexi care râdea înapoi în
adâncurile minții mele.
BigSis: nu prea drăguț, dar mai drăguț de obicei. nici nu fii
târziu!!!!! ;)
Mi-am lăsat capul să se odihnească de metalul rece al
dulapului din fața mea în timp ce mă schimbam în Armani. Am
zâmbit în jos la ecran în timp ce i-am trimis un mesaj text.
Din punct de vedere intelectual, știam că sora mea nu a trimis mesaje ca și cum ar fi
pre-adolescent bârfind despre băieți doar pentru a mă enerva, dar
uneori cu siguranță se simțea așa.
Încă o zi de muncă întreruptă de obligații. Între familia mea
și terapie, în ultima săptămână nu dedicasem suficient timp la
muncă. Întâlnirea de la Paris era din ce în ce mai aproape, iar eu
nu eram nici pe departe unde îmi doream

a fi. Ca să nu mai spun că, cu cât se apropia mai mult termenul limită, cu
atât mai multă teamă și anxietate mi-ar încetini productivitatea.
Am respirat adânc, am forțat să se relaxeze mușchii cordați de
la gât și umeri. Chiar și proaspăt ieșit dintr-un duș fierbinte, eu
purta deja prea multă tensiune. A fost un echilibru delicat: să luați timp
liber de la muncă pentru a merge la terapie a creat tensiune. Trucul a
fost să te asiguri că Dornole a ajutat la ameliorarea mai mult decât a
creat. Asta a fost viața mea pe scurt.
Mi-am atenuat familia și prietenii, asigurându-mă că nu m-au scurs de
un punct critic. L-am prefăcut până l-am făcut, dar ceea ce nu ți-au
spus despre acel vechi zical a fost că odată ce ai făcut-o, trebuie să
continui să-l prefaci.
Pentru totdeauna.
O crăpătură în armură, un picior așezat ușor decalat și tot ce ai
construit s-ar prăbuși.
În vârful lanțului alimentar, singurul lucru rămas era

rechini.
Mă aruncasem în capătul adânc, dar învățasem să o fac
înot. Nu aveam cum să las ceva -
familie, prieteni, o veche îndrăgostită - trage-mă înapoi în jos

valurile.
BigSis: oh și încă îmi ești dator pentru lecția de vocabular a lui Shelby
Totuși, a fost păcat că încă nu am găsit o cale
HashtagDelete familia așa cum aveam flăcări vechi. Chiar dacă

nu a durat pentru totdeauna.
Capitolul 9
Lexi
Mormanul de rufe creștea la proporții monstruoase.
Am vrut să mă ocup de asta, dar ore din zi erau
în aprovizionare strânsă în aceste zile. Împachetându-mi toate hainele
murdare, târându-mi fundul la spălătorie, îndoind muntele de tricouri curate
și apoi însoțindu-le acasă, mi-a consumat cea mai mare parte a unei zile
prețioase libere. Au fost atât de puțini și de departe încât m-am trezit aici:
Încerc să aleg între două dintre petrecerile mele vechi din Las Vegas
topuri de purtat la cină la Crystal's. M-am gândit să o sun pe Marisol
și să împrumut o ținută, dar gândul de a încerca să mă încordez în oricare
dintre ansamblurile mici și negre pe care le deținea era de râs.
Cumva, să-mi arăt sânii într-un top plonjant a fost
nu cum mi-am imaginat întâlnirea cu copilul lui Crystal. Fetița nici nu
știa că există până ieri. Doamne, ce ar crede părinții lui Crys și ai lui Logan
după patru ani dacă m-ar vedea mergând la cină într-o bustieră glorificată?
Niciun motiv să mă panichez pe Lex, m-am gândit în sinea mea, tu ești doar cel
fată care a distrus inima fiului lor atât de complet încât a
revoluționat întâlnirile pe internet. Mulțumesc cerului de sus, încă nu a
trebuit să-i înfrunt pe Houston. Nu știam ce simțeau pentru mine și nu
eram sigur că voi suporta dezamăgirea înghețată din partea a doi oameni
care m-au iubit atât de sănătos toată viața.

Am gemut și m-am aruncat trupește pe grămada de designer
imitații și blugi aruncați pe patul din spatele meu.
A fost aceasta o idee bună? Poate că nu eram deloc pregătit pentru...
Ce? Tacos?
Am râs de asta, frecându-mi o mână pe fața impecabil machiată. A fost
ridicol felul în care încercam să evit să vorbesc cu Crystal despre fratele ei.
Logan trebuie să-i fi spus despre noi până acum.
Oricât de apropiați erau, nu era posibil să nu fi făcut-o deja
să știi că am făcut twerk peste tot dulcele lui tânăr fără inimă, la doar
douăsprezece ore după ce l-am dezbrăcat de virginitate. Doar un bilet de rămas
bun, un attaboy și gustul prafului meu de anvelope în gură când s-a trezit.
Ei bine, Logan cu siguranță luase la inimă cuvintele mele.
— Te vei descurca grozav la facultate! Ești genial. Prea bun pentru
pe mine.
„O, Doamne”, am spus cu voce tare nimănui în special. Gemetul
a răsunat prin asuprirea apartamentului meu minuscul, batjocorindu-
mă acolo unde m-am bătut.
Să stau acasă pentru că nu spălisem rufele mi s-a părut doar ca o
scuză plauzibilă până mi-am dat seama că o folosesc ca un tampon evident.
m-am ascuns.
Nu trebuie să am asta acum.
Am sperat să mă ridic într-o singură mișcare lină, răsfoind prin dulapul meu
până când am produs un pulover negru pe care s-ar putea să-l pot
puneți un strat peste acest top uluitor și scăpați cu el purtând-o la cină. Hei, este
LA, nu?
Înainte să-mi pierd nervii, i-am trimis lui Crystal un mesaj prin care o anunțăm
Eram pe drum. Un răspuns mi-a vibrat telefonul câteva minute mai târziu, când
m-am urcat pe scaunul șoferului jeep-ului meu. Doi ochi albaștri uriași și un moș
dezordonat de păr negru care îmi umpleau ecranul. Am ignorat felul în care fața
rotundă adorabilă a fetiței mi-a amintit instantaneu de Logan. Am încercat, cu mai
puțin succes, să ignor felul în care negrul ei de cerneală al părului ei m-a făcut să-mi
imaginez copilul pe care Beth Houston ne-a tachinat mereu despre o zi. Am închis ochii
și am respirat, forțând imaginea din minte. Aș putea face asta. Eram calm, cool și
adunat. Când le-am deschis din nou, am zâmbit la zâmbetul cu gropițe de pe ecran.
Shelby mi-a amintit de tânărul Logan, nu exista
negând-o. Nu a fost un lucru rău, totuși. Avea întotdeauna cel mai cald zâmbet pe
care l-am văzut vreodată în viața mea. Era ca un răsărit al naibii de soare. Era bine
de știut că zâmbetul încă mai exista, strălucește în lume o bucurie de trăire pură și
nepătată .
În mod clar, cel mai tânăr Houston îi legăna pe cei de familie
genele.
Jumătate din Houston, a început monologul meu interior. Crystal era
căsătorită acum și nici măcar nu-l cunoscusem pe soțul ei. Am avut o
întreaga viață pentru a ajunge din urmă.
Eu: De abia astept sa o cunosc! Ne vedem în curând.

Strălucirea femeii însărcinate a lui Crystal a fost la maxim atunci când
a deschis ușa.
O înroșire roz s-a strecurat din vârful tricotului ei albastru din cablu
pulover și până în fața ei. Abia puteam să văd stropii de pistrui care îi făceau
praf obrajii și podul nasului ei sub fardul profund.
"Ai venit! O, aici, intră, intră, Arăți grozav, îmi place vârful ăsta.”
M-am aplecat pentru o îmbrățișare și aproape că m-am învârtit de
pe picioare o secundă mai târziu, când Crystal m-a dus în sufragerie și a
închis ușa în urma noastră. Mi-a dat o strângere suplimentară înainte de a mă
lăsa să plec și de a mă conduce la o masă mică cu un sortiment de brânzeturi
și biscuiți. Crys vorbea nervoasă la ce oră avea să fie gata cina, strângând-o
mâinile.
Ok, fie hormonii femeilor însărcinate au fost chiar mai nebuni decât mine
gândit, sau Crystal punea la cale ceva. Eram plecat de multă vreme. Dar nu
atât de mult încât să nu-mi dau seama când era furișă. Acea îmbujorare
începea să arate mai puțin ca o strălucire de bucurie și mult mai mult ca
povestirea cuiva cu un ulterior
motive.
Înainte să o pot întreba despre asta, ușa bucătăriei s-a deschis,
iar întrebarea și-a răspuns de la sine.
Tocmai așa, Logan Houston a revenit în viața mea pentru
a doua oară.
Poate că ar fi trebuit să fiu mai pregătit pentru asta de când eram
în casa surorii lui. Știam ce romantic fără speranță

Crystal fusese întotdeauna, poate ar fi trebuit să văd asta venind.
Nimic din toate nu conta.
Logan a intrat în cameră purtând un zvârcolit, încântat
fetiță și inima mi s-a oprit.
Tot aerul a fost aspirat din cameră, o gaură neagră
creat clar doar pentru acest moment. Inima mea a uitat cum să lucreze,
bătând un ritm neregulat care nu avea sens. Am încercat să-mi dau
seama dacă ar trebui să fiu mai îngrijorat să-mi amintesc cum să respir
sau cum să-mi fac inima să funcționeze din nou.
"Bună! Jos te rog.”
Expresia de pe chipul lui Logan mi-a spus că era mult mai puțin fericit
să fie aici decât nimfa cu ochii mari în straturi de tul pe care o cobora la
pământ.
Nu mai folosisem niciodată cuvântul eteric , dar ceva din el părea
să se potrivească perfect fiicei lui Crystal. Avea ochii albaștri strălucitori ai
mamei și ai unchiului ei, cu saturația activată

la 100%. Copilul elfin avea atât de mult păr negru încât aproape
plutea în jurul feței ei minuscule în timp ce se uita la mine de sub ea, în
mod clar încântată să aibă atâta companie deodată.
Brusc, ea se învârti, trimițându-și rochia să fluture într-un milion de
straturi mici diferite.
"Bună!" bolborosi ea din nou.
"Bună. Tu trebuie să fii Shelby, am zâmbit la micul minge
bucurie. Nu a fost vina copilului că mama ei a avut cea mai proastă idee
din istoria ideilor. În spatele lui Shelby, Logan se mișcă stângaci, privind
între ușa din față și nepoata lui. Era evident

având gânduri asemănătoare. Din când în când, trăgea cu pumnale
în direcția surorii sale.
"Aștepta. Este pentru tine."
Am privit, confuză la început, cum Shelby pleacă în fugă
spre coșul ei de jucării din colțul camerei. Toată lumea a râs când
s-a întors un minut mai târziu, cu un telefon de joacă așezat pe
umăr. Ea și-a dat pe rând iPhone-ul de plastic și tensiunea a
dispărut vizibil din cameră în grade. Umerii relaxați, pumnii strânși.
Oamenii au purtat conversații animate cu oricine i-a instruit Shelby
că se afla la celălalt capăt al firului. Bunica, în cazul meu, copilul avea
un simț dulce-amar al ironiei.
"Bună!" Shelby a luat telefonul înapoi și a făcut o impresie
perfectă că își verifică mesajele în timp ce răspundea la un apel
prin difuzor. În mod clar, Crystal și soțul ei – un consultant de
securitate super drăguț pe nume Benjamin, care mi-a plăcut imediat –
aveau să aibă mâinile pline într-o zi. Apoi și-a încruntat sprânceana
minusculă spre ecranul de plastic, cu o expresie îngrijorată pe față în
timp ce se încruntă la imaginea imprimată a receptorului.
„Ei bine, la naiba!” exclamă Shelby vehement.
Mi-am strâns mâna peste gură ca să-mi stăpânesc izbucnirea
bruscă de râs care mi-a scăpat la izbucnirea proastă a unui copil atât
de îngeresc. Crystal se ridicase deja din fotoliu, aruncând-o pe Shelby
de pe covor.
„Ok, munchkin ce zici că ai venit să o ajuți pe mama să verifice
cina, da? Vrei să-mi dai o mână de ajutor pentru a pune masa?”
Shelby și-a așezat greutatea ușoară pe curba familiară a șoldului
mamei sale, degetele goale de la picioare clătinându-se încântată la
gândul că fac parte dintr-o corvoadă atât de importantă. Nu mi-a ratat
privirea înfiorătoare pe care Crystal a aruncat-o fratelui ei în timp ce ieșea
din cameră; sau felul în care Logan s-a prăbușit ușor pe scaun, culoarea
urcându-se pe lângă gulerul cămășii lui.
„Încercăm să nu facem mare lucru din asta”, m-a împușcat Ben
un zâmbet ușor amuzat, de scuze. „Toate blogurile pentru părinți spun
că o va depăși dacă îl ignorăm, așa că o corectăm o singură dată în public.
În caz contrar, încercăm doar să nu facem tam-tam. Dacă știe că ne intră
sub piele, s-a terminat.”
Pe canapea, Logan părea că vrea să dispară.
„Am fost dădacă pentru ziua aceea”, a scapat el în cele din urmă,
cu brațele încrucișate. Atitudinea petulantă, felul în care ar privi oriunde
în cameră, în afară de mine; Logan ar fi putut la fel de bine să treacă prin
propriii lui doi îngrozitori, dacă nu ar fi fost Tom Ford foarte matur pe care
îl purta atât de lejer.
"Doua ore." Colțul buzei lui Ben s-a răsucit într-o
rânjet jucăuș în timp ce își mișca degetele spre mine în formă de V. "El
a avut-o două ore. A venit acasă cu ceva nou
vocabular. Și lipsesc trei centimetri de păr. Cristal aproape

am ucis salut...”
„Este foarte ușor să-i pierzi notele! Am crezut că era
somnul de somn. În plus, eu sunt cel care o va ucide pe Crystal după

toni—”
S-a prins singur, dar era prea târziu. A fost nevoie să mă mușc
puternic pe interiorul obrazului pentru a împiedica lacrimile fierbinți
care sclipeau brusc în spatele ochilor să nu se reverse, dar am făcut-o. Poate am

strigau lacrimi amare peste el, din cauza lui. Dar aș fi al naibii dacă l-aș lăsa
pe Logan Houston să vadă o singură vărsare pentru el. Nu acum.

Nu asa. Nici eu nu cerusem această reuniune incomodă.
M-am ridicat să ies și l-am văzut pe Logan ridicându-se în picioare

în același timp.
„Lexi...”
În spatele ușii bucătăriei s-a auzit o trântitură și o zbucitură,
urmată de apariția capului lui Shelby o clipă mai târziu.
„Este ora mesei!”
Ben era la brațul meu, cu privirea lui serioasă.
„Lexi, sper că vei rămâne la cină. Am auzit atât de multe
despre tine de-a lungul anilor. Ar fi minunat să te cunosc.”
I-am dat un zâmbet cald, un milion de scuze politicoase pe buze. M-
a durut prea mult, știind că Logan nu mă dorea aici.
„Stai, Lexi. Vă rog?"
A fost liniste. Incomodă. Când am întors capul, Logan încă
nu-mi întâlnise pe deplin privirea. Dar se uita la mine, cel puțin.
— Mi-ar plăcea, Ben.
A fost un început.
„Iată, dragă. E atât de cald aici. Lasă-mă să-ți iau puloverul.”

Mintea mi-a luat-o în viteză, încercând și eșuând să găsesc un
motiv adecvat normal pentru a-mi ține hanoracul îmbrăcat în sala de mese
confortabilă. Am aruncat o privire spre fereastră, sperând în tăcere într-o furtună
de zăpadă ciudată. Nici un asemenea noroc. Doar o noapte de toamnă minunat
de senină a Californiei de Sud.
„Îmi plac strălucirile tale”, a declarat Shelby cu o apreciere
dând din cap de pe scaunul ei de înălțare.
A venit rândul meu să împrumut fardul lui Logan. Fara
Un pulover respectabil, topul meu cu paiete, fără bretele, visiniu, ieșea în evidență
ca niște lumini de neon în mijlocul stilului colonial spaniol întins de bun gust al
lui Crystal și Ben. Ochii lui Logan s-au aruncat în jos spre sclipirile mele înainte
de a se muta în sus, pe lângă fața mea, până la un punct de pe perete chiar
deasupra capului meu.
Crystal a lăsat aranjamentul de locuri cu Logan și cu mine unul lângă
celălalt; nu surprinde pe nimeni în acest moment.
M-am strecurat pe scaunul cu spătar înalt oftând. Cumva, asta
noaptea trecuse atât de înclinat, încât până și parfumul îmbietor al mâncării
gratuite își pierduse din atractie.
„Nu am avut nimic de-a face cu asta”, am șoptit
fără să ridic privirea de la locul meu.
Ben era ocupat să o țină pe Shelby distrată în timp ce era plină de spirit
Fata a încercat să se ridice de pe scaun și să plece să facă Doamne știe ce.
Totuși, mi-am păstrat vocea destul de joasă doar pentru Logan și pentru
mine. Nu e nevoie să transform toată chestia asta într-o familie
dramă.
Alături de mine, a răsuflat ușor.
"Stiu. Crys este... ei bine, ea nu s-a schimbat prea mult.”

Am râs amândoi în liniște de asta, înainte să mă întind după paharul
cu apă, simțindu-mă puțin mai bine. Crystal și-a petrecut cea mai mare
parte a adolescenței jucându-l pe chibrit. Nu doar cu Logan și cu mine, ci
cu aproape toată lumea din cercul nostru mai mare de prieteni. De cele
mai multe ori, avea un ochi decent pentru

aceasta.
Păcat că se înșelase atât de dureros în privința noastră.
"Acesta este nou." Logan m-a atins atunci; surprinzându-mă înapoi la
realitate cu cea mai neașteptă urmă a degetului său de-a lungul pielii expuse
a bicepsului meu. M-am uitat în jos, i-am urmărit vârful degetului în timp ce
urmărea designul tatuajului meu. M-am întrebat dacă ar putea simți întinderea
minusculă de piele de găină erupând ca o potecă de artificii sub atingerea lui.
Mi-a trecut de-a lungul brațului, aproape de frică să mă atingă – de parcă și-ar
fi făcut griji să nu se ardă.
S-ar putea să nu fie nici măcar o preocupare metaforică, cel puțin nu
complet. Căldura care se rostogoli de pe pielea mea în apropierea lui Logan
era palpabilă.
Nu mi-aș fi putut lua ochii de la fața lui dacă aș fi vrut
acum. Era intenționat, concentrat să descifreze harta anilor pierduți
gravată pe brațul meu. A schițat ceasul de buzunar și am văzut că zâmbetul
îi zvâcnește buzele. Știam că a recunoscut imediat citatul înscris pe față. Toti
suntem suparati aici. Atunci ar fi, nu-i așa?
Logan a fost singurul care a știut vreodată despre dragostea mea
pentru Lewis Caroll și despre poveștile lui despre o fată care s-a aruncat
într-o groapă de iepure în încercarea de a scăpa din viață. Timp de câteva
minute, ne-am bucurat de un fel de armistițiu tăcut, Logan explorându-mi

viața în cerneală în timp ce am încercat să nu tremur la cât de mult ca acasă
simțit simplu la atingere.
S-a încordat lângă mine, trăgând aer tremurat. Pentru un
moment precar, am fost îngrijorat că obloanele îi erau din nou trase pe
ochii lui cerulean.
În schimb, i-a adus să-i întâlnească pe ai mei, plini de întrebări.
Nu a trebuit să mă uit în jos ca să știu unde era așezat degetul
lui. Tatuajul era simplu, mai puțin îndrăzneț decât mulți dintre cei din
jurul lui. Linus și Lucy, în siluetă și ținându-se de capetele opuse ale
întinderii de pătură de pe brațul meu.
„A fost primul meu.” Am fost surprins să găsesc asprime
pe marginile vocii mele.
Logan a început să spună ceva, dar sa oprit când
Crystal a intrat o clipă mai târziu, cu brațele încărcate cu mâncare.
În mod clar, încerca să-și mituiască drumul înapoi în bunătatea
noastră prin ardei copți condimentați și vinete sote.
Dacă mirosurile care ieșiră de pe masă erau vreun indiciu, asta
făcea un farmec.
„Mmmm!”
Părea că Shelby și cu mine suntem de acord.
Câteva ore de mâncare delicioasă și conversație stânjenitoare
mai târziu, m-am trezit singur cu Logan Houston pentru prima dată
în patru ani.
Ridicam din umeri în pulover când Crystal a profitat

de șansa în timp ce Ben scotea gunoiul pentru a avea nevoie
previzibil să o spele pe Shelby exact atunci, lăsându-l pe Logan și
pe mine unul față în față în camera din față.
„Bănuiesc că ar trebui să plec...”
„Ai nevoie de o plimbare înapoi sau altceva...”
Niciunul dintre noi nu reușise să reușească complet

contactul vizual pe parcursul unei mese întregi, cafea și o gamă cu
adevărat spectaculoasă de prăjituri cu ciocolată. Acum suflă
exasperat, târându-și o mână prin ciocul scurt de păr negru. Era
ceva ce îl văzusem făcând de mai multe ori decât puteam număra
în viețile noastre, dar dintr-un motiv oarecare, văzându-l făcând-o
din nou în seara asta, pentru prima dată, mi-a inundat emoția.
gât.
„Am primit scrisoarea ta.”
"Oh."
Oh.
Nu știam ce să spun. Era rândul meu să mă uit la

fereastra din față la o întâmplare indescriptibil de fascinantă
pe strada întunecată în loc să nu la el.
„Lexi, eu... nu știu ce să spun.”
Cum să nu râd?
Chiar și acum, după tot ce se întâmplase între noi, încă

împărtășeam aceleași gânduri.
— Nu trebuie să spui nimic, Logan. Adevărul a fost,

el ridicase deja o greutate uriașă de pe umerii mei
întorcându-se pe călcâie și ieșind chiar pe ușă în clipa în care am întunecat
pragul surorii lui. N-aș avea niciodată ce aș fi putut avea cu Logan. Probabil că
n-aș fi niciodată capabil să recâștig nici măcar o bucată din prietenia de care ne-
am bucurat cândva. Poate, totuși, nu s-ar fi supărat întotdeauna de mine. Nu m-
ar urî întotdeauna.
A fost suficient.
Aș face suficient.
„Am vrut să spun ce am spus. Vreau doar să fii fericit. imi pare rau
dacă apariția mea aici sus a adus amintiri proaste. Îmi pare rău pentru atât
de mult.”
M-am întrerupt înainte să mă transform într-o mizerie plină de lacrimi. Dolar
rimelul magazinului a gestionat emoțiile la fel de bine ca Ricky Santiago când m-
am despărțit de el în timpul întoarcerii anului junior
dans.
Sunetul foșnetului direct în fața mea m-a forțat
Întoarce-te, cu ochii care m-au cunoscut, au văzut în mine mai complet
decât 100 de Ricky Santiagos.
„Nu voi spune că e în regulă. Nu a fost ok. Nu ceea ce ai făcut, în felul acesta
ai plecat — așa cum m-ai părăsit pe mine? Dar sunt mândru de tine că ai
primit ajutor, că te-ai curățat. Și mă bucur că te-ai întors, Lexi.”
Am înghițit în sec, întunericul din pieptul meu s-a închis a
fracțiune.
Ochii îi străluceau de propria emoție nevărsată. A fost o jumătate de bătaie
a inimii când mi s-a părut natural să ne aplecam pentru o îmbrățișare așa cum
obișnuiam. Dur și strâns; ca și cum ar fi un loc în lume în care nimic nu ar putea
ajunge la noi.
În schimb, Logan și-a întins brațul, lăsându-mă să clipesc
în confuzie înainte ca creierul meu să ajungă din urmă și i-am bătut
pumnul cu al meu.
Crinul amenința să spele gustul de întuneric bogat
ciocolata chiar din gura mea. Totuși, pielea mea frezona cu o căldură
plăcută acolo unde el o lovise pe a mea, la naiba.
Poate aveam nevoie doar să mă culc...

Capitolul 10
Logan
Respirația ei era caldă în urechea mea, atingerea ei dând coșuri
de gâscă curgându-mi pe piele. Am tremurat, iar ea s-a lăsat pe
spate, cu un rânjet vulpin larg tencuit pe față. Privea la fiecare
centimetru vulpea care-și încolțise prada.
— Frig, Logan?
Lexi și-a mișcat șoldurile, legănându-se împotriva mea și abia atunci
mi-am dat seama că amândoi eram goi. Puterea erecției m-a lovit
brusc, atât de tare încât a fost o durere dureroasă, surdă. Îi simțeam
căldura împotriva mea, buzele umede alunecând de-a lungul lungimii
mele, trăgându-i păsărica moale împotriva mea. Atât de aproape de ceea
ce îmi doream, aveam nevoie, poftisem.
Zâmbetul ei a rămas pe loc când se legăna împotriva mea,
amenințând că se va împinge din nou asupra mea. A fost un alt joc, o altă
competiție. O îndrăzneală, un pariu. Ceva. Era o joacă în ea, în cuvintele
și mișcările ei. Nu știam cum să o risipesc, cum să-i arăt cât de mult a
însemnat pentru mine. Cum acesta nu a fost un joc pentru mine.
Nu știam cum să fac asta fără să stric acest moment,
și mă durea asta atât de mult timp. Epuizat pentru ea
ani de zile fără măcar să-mi dau seama.
Eram îndrăgostită de Lexi și chiar acum era la o zecime de centimetru
de la a-mi lua virginitatea.

M-am trezit cu tresărire, transpirația făcându-mi cearșafurile să se lipească
de piele. Eram la fel de gol precum fusesem în visul meu. Inima îmi bătea în viteză,
ciocănindu-mi în piept la fel de intens ca în noaptea aceea în urmă cu patru ani, când
Lexi îmi furase virginitatea și inima cu o înclinare lungă și lentă a șoldurilor ei.
Mâinile mele au găsit sticla de apă pe care o țineam pe noptieră.
Tremurat, am deschis partea superioară, scurgând jumătate dintr-o clipă.
Apa rece nu mi-a calmat nervii, pulsul îmi bătea atât de tare încât îl auzeam
în urechi, îl simțeam în vârful degetelor. Mâinile mele s-au dus reflexiv după
sticla de pastile de pe noptieră. M-am înțărcat de ele în anii de după criza
mea de nervi, dar încă tânjeam la ușurarea pe care mi-au oferit-o.
Am respirat adânc... doi, trei. Nicio imbunatatire.
La naiba.
Douăzeci de minute mai târziu, medicamentul își făcuse treaba și, ca
întotdeauna, m-am simțit puțin prost că am încercat să-l întăresc doar ca
face un punct pentru mine. Nu exista niciun motiv logic să suferi.
A fost un medicament foarte ușor, doar ceva care să ia avantajul
în afara palpitațiilor mele. Fara efecte secundare.
Totuși, era supărat că nici măcar nu aveam controlul deplin asupra corpului
meu.
De două ori, pentru că douăzeci de minute mai târziu penisul meu era
palpitând, pulsand în timp în ritmul acum încetinit al meu
inima. În ciuda groaznicului de a te trezi într-o sudoare nervoasă,
amintirile persistente ale unei nopți de acum patru ani mai aveau
firele lor adânci în libidoul meu. Prostia, animalul, primarul

o parte din mine nu-i păsa de sentimente sau promisiuni sau de
situatie.
Dorea un singur lucru și nu se putea nega.
Nu era în mine putere să lupt cu ea. Mă înțărcam de asta,
eliminând-o din viața mea cu un bisturiu. Fără poze tentante pe
Facebook. Fără selfie-uri drăguțe sau sexy pe Instagram. O epurasem pe
Lexi din toate colțurile vieții mele pe care o puteam, dar ea a reușit totuși
să-și găsească drumul înapoi.
M-am întins pe spate, cu mâinile învârtindu-mă pe lungimea greutății mele
erecție. Nu a fost niciodată atât de greu decât dacă îmi aminteam de ea.
Acea noapte. Șoldurile ei legănându-se pe ale mele, felul în care acel șoc
îi înlocuise rânjetul jucăuș. Surpriza s-a topit într-o nevoie de poftă când a
simțit penisul meu alunecând mai adânc în ea. Felul în care știusem,
instinctiv, cum să mă mișc cu ea. De parcă ne-am dracu de când ne
cunoșteam.
Mâinile ei apăsând pe ale mele de sânii ei, gura ei găsindu-i pe a
mea. Felul în care împărtășisem primul nostru sărut când eram deja
îngropată până la mâner în mâna ei.
Asta era de obicei atâta timp cât am durat. Sentimentul ei
buzele pe ale mele, limba apăsând pe a mea ca mâinile mele
sânii ei și păsărica ei strâns în jurul meu ca o
menghină umed fierbinte. Amintirea punctului ei brusc și puternic
era încă la fel de proaspăt ca și cum s-ar fi întâmplat chiar aseară.
Noaptea trecuta…
Neintenționat, gândurile mele s-au îndepărtat de balul de absolvire
noapte și înapoi la cină la sora mea. Imaginandu-ne finalul

foarte diferit. Aducând-o pe Lexi înapoi aici și eliminând-o pe ani de frustrare.
Toate lucrurile negative, rănirea, durerea - trădarea.
Dornole a spus că am nevoie de catharsis, nu? M-am putut gândi la puțini
lucruri care ar fi mai cathartice decât să o aplec pe Lexi asupra fiecărei
piese de mobilier pe care o deținem.
Imaginea feței ei era proaspătă în mintea mea și a fost
destul de ușor să-l suprapun cu ceea ce știam că este o față O
deosebit de sufocă. Gândul la ea aici, acum, sub mine a fost mai mult
decât suficient pentru ca mâinile mele să lucreze o mare încărcătură pe
foile mele cu o mie de fire.
Imediat, vinovăția de a se masturba asupra fetei care
mi-a frânt inima m-a lovit, dar pentru o dată am dat cu ușurință
gândurile deoparte. Trebuia să se întâmple. Întâlnindu-mă cu ea, sora mea
fermecătoare dându-mi o ambuscadă cu prezența lui Lexi.
Arsese tot ceea ce îi datoram și apoi cu ceva
acea mică cascadorie.
Înainte de a putea lăsa gândurile negative despre trădare
spirală, am respirat adânc pentru a mă concentra. Crys nu a fost un
persoană rea și ea nu intenționase să mă rănească. Ea cu siguranta
nu vedeam lucrurile la fel ca mine. În plus, cina nu a făcut-o
a fost groaznic, una peste alta.
Ca și cum ar fi să intervină, cocoșul meu înmuiat a pulsat în mână, un
zgomot plăcut de strălucire târzie. Nu mi-am putut ține un rânjet de pe față
la asta. Să o văd pe Lexi nu fusese niciodată altceva decât cel mai bun. Doar
momentele în care era plecată au fost cu adevărat
teribil.
Amintirile m-au inundat. Așteptând ca ea să vină,
plimbându-se cu nerăbdare în sus și în jos, asigurându-se că
totul era în regulă. Arangându-mi părinții și mama ei să ne lase să
facem o petrecere în pijama în căsuța din copac, pentru că nu ne
păsa că suntem băiat și fată, eram cei mai buni prieteni înainte de toate astea.
Rânjetul de pe fața mea s-a atenuat într-un zâmbet. Relaxat, natural.

Mai mult decât cei mai buni prieteni. Văzusem și alți așa-ziși BFF-uri
coală; lupta, ceartă, „despărțire” ca orice alt cuplu.
Ignorându-se unul pe celălalt luni întregi. Lexi și cu mine

nu fusese niciodată așa. Am fost acolo unul pentru celălalt
prin toate, până la sfârșit.
Prietenia, prietenia adevărată, fusese baza noastră și
ceea ce am fost. Pentru 99% din viețile noastre, am fost prieteni.
Suflete pereche în cel mai real sens al cuvântului. Era doar acel
detaliu mic, minuscul, nesemnificativ de un procent.
Un la sută o noapte.
Poate că a fost ceva salvabil. Întrebarea era
simplu atunci: era ceva ce mi-am mai dorit?
A fost ea?
Gândul mi-a dominat gândurile restul
dimineața când făceam naveta în centru. Compania nu a fost la
scena că aveam nevoie de un etaj pentru noi înșine — încă — dar
Am împărțit spațiul cu una dintre legile viitoare ale orașului
firmelor. A fost la îndemână, să ai consiliere juridică la câteva uși mai jos.
Mai ales că i-am păstrat pe câțiva dintre avocații lor.
Au fost mereu bucuroși pentru muncă. Fericit să faci orice
pune piciorul în ușă, scoate-le numele acolo. Noi

a existat într-o simbioză reciproc avantajoasă, primind amândoi

ce aveam nevoie unul de la altul cu un minim de tam-tam.
Dacă orice relație din viață ar putea fi atât de
simplă și ușoară.
Mi-am propus să trec pe lângă Daily Grind fără să mă opresc,
doar pentru a dovedi tuturor părților din mine că am

ar putea.
Speram să mă pierd într-o zi plină de muncă. Reveniți la rutina
mea stabilită de lucru până când am scăpat, douăzeci și patru și
șapte. Exista un confort distinct în monotonia nesfârșită și fără
minte a acesteia. O ușurare pe care o găsim în retragerea în spatele
ecranului computerului meu, unde nimeni nu se aștepta să
interacționez prea mult cu ei.
Din păcate, am avut succes doar pe jumătate. Întâlnirea mea
de după-amiază cu investitorii francezi a fost amânată,
reprogramată pentru a doua zi. Puteam doar presupune că s-a
întâmplat ceva drastic, ca și cum au rămas fără vin sau brânza nu
era suficient de perfectă.
Mișcarea inteligentă ar fi fost să mă închid
biroul meu și să mai lucrez cât ar fi trebuit
fost la întâlnire. Folosește timpul cu înțelepciune. Să mă întorc
in grafic. Mă distanțează de orice ar putea fi a

distragerea atenției.
Zece minute mai târziu, dezbateam meritele cafelei.
Existau o mulțime de modalități de a-l obține, chiar și fără
asistent. Aș fi putut să-l livrez. a întrebat prietenul meu

Avocat-omul de cartier să mă duc la cel mai apropiat Starbucks
și să-mi aducă dosarul meu de latte.
Aș fi putut să cumpăr cel mai apropiat Starbucks.
În schimb, la mai puțin de o jumătate de oră după ce
trebuia să înceapă întâlnirea mea, intram în parcarea Daily
Grind, tânjind după următoarea soluție.

Capitolul 11
Lexi
Numărul de condimente de dovleac tot ce am făcut săptămâna aceasta:

Numărul pierdut
Dispoziție: Epuizat
Am găsit astăzi un șevalet în picioare pe marginea drumului și l-am
ridicat. Era in stare foarte buna. Ocupă cea mai mare parte din restul mic
de spațiu care este sufrageria mea, dar oricum nu este ca și cum aș avea
o masă. Sau prieteni pe care să-i invităm...
Viteza obturatorului: durata de timp în care lumina este lăsată în cameră
pentru a expune filmul. Nu m-ar deranja ca Logan să mă expună la lungimea
lui...
Am închis cu putere cartea de introducere în fotografie
suficient cât să zdrăngănească macchiato cu gheață de pe masa de lângă mine.
În mod clar, alergam cu o combinație diabolică de mult prea multă cofeină
și somn insuficient. Turul meu la Grind se terminase cu aproape două ore
în urmă, dar nu aveam încredere că nu mă duc acasă și nu mă târăsc direct
în pat și trag un pui de somn toată ziua înainte de cina la Denny's, așa că
iată-mă. Încă mă îmbibă în parfumul moka și sper să studiez gândurile rătăcite
aleatorii care mă chinuiau în ultimele trei nopți.
Încă de la nenorocita noapte de taco a lui Crystal, nu am mai putut
să-mi scot Logan Houston din cap. Ei bine, dacă aș fi fost cu adevărat
sincer cu mine, l-aș fi pus pe Logan ferm

gândurile mele de mult mai mult decât atât acum, dar asta era diferit.
De patru ani încoace, trăiam nu numai cu rușinea și dezamăgirea
de a ști ce i-am făcut fostului meu cel mai bun prieten, ci și de a nu ști
ce i-am făcut.
Oricât m-am gândit la asta, amintiri despre ce
de fapt sa întâmplat între noi — între cearșafurile moi de bumbac
din patul lui vechi — nu s-ar forma. Ca de obicei, și eu eram prea beat
din asta, să-mi amintesc cu adevărat noaptea așa cum ar trebui.
Asta a durut aproape la fel de tare precum i-a smuls inima din piept;
știind că nici nu-mi aminteam care ar fi trebuit să fie noaptea noastră
specială.
Au fost totuși fulgere. Bucăți și bucăți transpirate, întunecate
și întunecate, care mi s-au răsturnat în nopți ca aseară, când m-am
aruncat undeva între somn și veghe.
Vise în care loviturile incomode ale pumnului din camera de zi a lui
Crystal au sângerat într-o strângere puternică de șolduri și o plinătate
în interiorul meu atât de perfectă și brutală încât știam că voi fi trezit
dureros pentru tot restul zilei. Mi-aș dori doar să am cum să știu cât de
multe dintre acele sărutări aprige și împingeri profunde au fost amintiri
reale și câte au fost pur și simplu oferite de imaginația mea febrilă și
hiperactivă.
„Vrei o reumplere?”
Vocea barista m-a adus înapoi în prezent.
Am clătinat din cap, ținând o palmă peste paharul reutilizabil.
„Mai bine nu”, s-a colorat o nuanță de dezamăgire plânsă
râsul meu. „Deja aud culorile.”

„Stai, nu așa știi că e timpul pentru o altă ceașcă?

Când mov începe să aibă sens?”
Nu noua fată de la ghișeu cu jumătate de normă a răspuns. Cel puțin de
data aceasta, când ochii albaștri ai lui Logan au apărut peste umărul ei, nu
am vrut ca Pământul să se deschidă și să mă înghită întreg.
Progres.
Nu mai auzisem de el de la cina la sora lui. In timp ce eu
începea să cultive un sâmbure de speranță că poate într-o zi Logan și cu
mine am putea fi din nou prietenoși, cu siguranță nu mă așteptam să se
întoarcă în cafenea prea curând. Văzându-l stând sub căldura suprafețelor m-
a umplut de mai multă așteptare decât voiam să recunosc.
„Părerea ta despre această chestiune nu contează”, am rânjit
Logan s-a apropiat de măsuța mea. „Piatra ta de naștere este un

Fasole Arabica.”
El a râs, sunetul bogat și plin.
Miezul din pieptul meu amenința să înflorească.
"Zi libera?" A dat din cap spre manuale și minor
avalanșă de note îngrămădite pe lemnul artificial din fața mea.
A venit rândul meu să râd, deși nu era prea multă veselie

sunetul.
„Oprit? Îmi pare rău, ați putea repeta întrebarea, vă rog?” Mi-am luat
o secundă să adun câteva dintre lucrurile mele, făcându-i loc lui să mi se
alăture. „Nu. Dar mai am câteva ore înainte să înregistrez din nou. Ce zici de
tine, o zi întreagă fără altceva decât lucruri grozave de făcut pentru copii
bogați? Parasailing? Curse de iahturi? Pitic albinos rar

rasa de cai — ack!”
Mâna lui Logan m-a tăiat brusc, palma lui acoperindu-mi cea mai mare
parte a feței într-un gest afectuos de familiar care a însemnat pentru mine mult
mai mult decât avea dreptul.
„Ești absolut cel mai rău. Nu îmi iau zile libere.”
De la oricine altcineva, mai ales de la oricine cu numărul ridicol de
zerouri din contul bancar al lui Logan, simpla declarație ar fi sunat pretențioasă.
O altă persoană înfățișată de afaceri, dornică să ne facă pe noi muritorii mai
mici să ne simțim incapabili să ținem pasul. Îl cunoșteam pe Logan, totuși.
Bărbatul era incapabil de viclenie.
Am văzut umbra slabă care începea să apară sub a lui
mai albaștri decât ochii albaștri. Pomeții lui, mereu bine conturați, chiar
și în rotunjimea tinereții, se limitau cu ascuțiți. Era obosit, suprasolicitat și
se împingea la limite.
Și nu aveți niciun drept să menționați asta.
„Ei bine, sună ca un plan prost.”
Mereu am fost rahat la urmarirea instructiunilor.
Logan și-a dat ochii peste cap spre mine, dar, din fericire, nu părea
cu adevărat enervat de că m-am bătut. Am decis să-mi împing norocul.
„Unde pleci acum?”
„De fapt, am avut o întâlnire.”
"A avut?" Am înclinat o sprânceană spre el. Logan își dădu ochii peste cap
din nou, simțindu-mă că mă prind de un potențial de șmecherie.
În mod clar, încă putea să mă citească bine.
„A avut, da. A fost anulat.” A făcut un spectacol de citire
notitele mele.
"Perfect." Am sărit de pe scaunul cafenelei, luându-mi în mână
cărți.
"Perfect pentru…?" Vocea lui Logan picura de neîncredere.
„M-am îndreptat spre adăpostul de animale. Suntem în jos ceva
voluntari în această săptămână, iar întâlnirea dvs. tocmai a fost anulată!” I-
am întâlnit privirea cu un rânjet al meu cu ochii mari.
Logan s-a încruntat la mine, sprâncenele lui întunecate
împletindu-se într-o combinație de supărare impresionată, când l-am
prins de încheietura mâinii și ne-am învârtit spre ușile din față.
„Tu și Shelby ar trebui să te înțelegi bine”, mormăi el.
Am ignorat micul balon de bucurie la gândul de a cheltui
mai mult timp în jurul clanului Houston din nou.
„Ei bine, știu o mulțime de cuvinte grozave proaste.”
Există ceva absolut fascinant în vizionarea unui
un bărbat de 6 picioare din Armani plimbă un teckel în miniatură.
Conducătorul se întindea în fața lui, Bertold făcând catifelare și
dansând în bucurie absolută la șansa de a se arăta pentru a
uman nou.
„Sunt surprins că încă nu i-ai luat pe toți acasă.” El
mi-a trecut capătul lesei.
Am pufnit un sunet nedelicat ca răspuns, aplecându-mă spre
dă-i lui Bertie o zgârietură afectuoasă în spatele urechilor. Ar fi

Aproape că ar fi enervant cât de bine și-a amintit de mine, dacă nu s-a întâmplat
simt atat de mult ca acasa.
„Nu sunt permise animale de companie în dulapul meu mic al unui apartament”, am
a recunoscut după o clipă.
„Uită-te la tine, respectând regulile și tot.”
N-a trebuit să spună un cuvânt când l-am pus pe Bertold înapoi în canisa
lui, nu trebuia. Scânteia din ochii lui spunea multe.
Ne amintim amândoi de același lucru. A fost un semestru al doilea an în care
salvasem o pisică de alee cu jumătate de coadă, găzduind nefericitul felin într-un
fortăreț pe care îl certasem pe Logan să mă ajute să construiesc în spatele cantinei.
Din câte știam, Stumpy – și toate cele trei pui de pisoi pe care a ajuns să le aibă
înainte de absolvire – încă se descurcau bine.
— Mai ai o plimbare în tine?
Logan era îmbrăcat în păr de câine, costumul lui scump și cămașa de
designer erau un dezastru de slob și blană după două ore și jumătate de muncă
voluntară și soare. Zâmbea, râdea cu adevărat pentru ceea ce părea a fi prima
dată de când îl văzusem intrând în Daily Grind. M-am întrebat cât timp trecuse de
când nu se distrase cu adevărat.
„Aduceți mintea de blană”.
Rânjind, l-am condus pe Logan spre cel mai îndepărtat canisa. A mea
un scris de mână îngrijit a umplut eticheta cu numele simplă din partea de sus
a cuștii: Tinkerbelle
„Chihuahua?” A ghicit în timp ce am găsit hamul și am deschis ușa.
"Închide."
O sută șaizeci și patru de kilograme de exuberant Great Dane au ieșit
imediat, dornic de prima ei ieșire a zilei.
„Aceasta este Tinkerbelle?” întrebă Logan neîncrezător în timp ce eu
s-a abătut din calea sărutărilor primite de la câini și s-a potrivit cu
pui sus.
Am râs de tonul lui.
— Prea mult pentru tine, Houston?
Trucul de a-l face pe Logan să iasă din învelișul său de siguranță și să
facă ceva, aflasem cu mult timp în urmă, era un vechi bun.
îndrăzneală la modă.
Aparent, încă a funcționat, în timp ce l-am privit îndreptându-se spre
animalul masiv. Mușchii picioarelor din față ale lui Tink s-au strâns, în mod clar
entuziasmați la gândul la iarbă și la soare în viitorul ei imediat. Degetele lungi
ale lui Logan le-au periat pe ale mele în timp ce îmi întindeam lesa și am făcut
tot posibilul să ignor sfârâitul de electricitate care mi-a frezonat de-a lungul
pielii la contact.
„Fără transpirație. O voi obosi într-o clipă.”
În ciuda tonului îngâmfat, am văzut fulgerul momentan de îngrijorare
în ochii lui, în timp ce Tinkerbelle se trânti înainte, trimițându-i pe amândoi
să zboare pe poteca ierboasă șerpuitoare cu o tresărire.
Cineva avea să fie obosit până la sfârșitul zilei,
asta era sigur.
Dacă am fost foarte norocos, s-ar putea să fiu eu.

"Sunt un dezastru."
Nu era niciun reproș în asta. Mă îndoiesc că aș fi putut fi așa
nonșalant dacă cineva m-ar fi târât afară pentru o zi de distracție
promisă și apoi ar fi procedat să undă o ținută care valorează mai mult decât
mașina mea cu mâncare umedă pentru pisici și blană de Great Dane. Desigur,
Logan și-ar putea permite probabil să poarte costume Gucci de unică folosință
pentru o săptămână, dar asta nu avea rost. Părea să facă o observație autentică,
spre deosebire de a se chinui despre starea lui actuală de lucruri. Totuși, l-am
băgat în această situație.
Cel puțin aș putea face este să-i ofer să-l îndrept din nou.
— Se întâmplă să știi dacă acea cămașă se poate spăla la mașină?
Logan s-a uitat la mine de parcă mi-aș fi crescut un al doilea cap.
Ne întorceam spre parcare, unde a lui
Tesla argintie elegantă a reușit cumva să facă micuța mea Honda să pară și mai
bătrână prin comparație.
„Nu pot să cred că mai ai chestia asta.” Un zâmbet melancolic i-a întors
colțul gurii în timp ce Logan a trasat un deget de-a lungul petei de vopsea
decojită înțepată în lateral de când mă învățase să parc paralel pe parcursul unui
weekend foarte lung. Cum reușisem să lovesc fiecare suprafață disponibilă într-
o parcare goală a unui magazin alimentar a fost o sursă nesfârșită de
amuzament pentru el săptămâni după aceea.

Am așteptat când a scos din spate o geantă de sport bine uzată
scaun, s-a desprins din cămașa de păr și și-a pus în schimb un tricou
decolorat. Ceva despre îmbrăcămintea atletică lejeră, moale, l-a făcut să arate
fiecare centimetru cu băiatul de șaptesprezece ani pe care l-am lăsat în urmă, dacă
mai elegant, mai sexy— cu mult mai multă definiție în abdomen și
cufăr. M-a făcut să mă doară inima peste tot pentru el. Pentru amândoi, dacă aș
fi sincer.
Închizând ușa acelei amintiri înainte să mă pot uita la ea
prea tare, i-am luat cămașa de la rochie, aruncând-o pe bancheta mea din spate
deasupra grămezii de rufe pe care în cele din urmă reușisem să le strâng pentru
spălat. Logan se uită, clar confuz de ce îi furam hainele și le adăugam la grămada
tot mai mare de ceea ce trebuie să arate ca un mobil.
depozit.
„Nu te teme”, l-am asigurat când îmi deschideam ușa pasagerului
și i-a făcut semn să intre. „Este în mâini sigure. În mare parte mâini sigure. Nu
mai am înălbitor, așa că șansele să-l vopsesc sau să-l transform într-o capodopera
de spălare cu acid grunge rock sunt destul de
sub ire."
"Nu sunt atât de sigur. Se pare că îmi amintesc complet incapacitatea ta de
a împrumuta un hanorac sau o pereche de șosete fără a le returna roz strălucitor.”
„Asta, domnule meu, a fost strategie.” Am închis ușa după
Logan își încrucișase picioarele lungi printre pungile goale cu chipsuri și sticlele
de apă care se rostogoleau pe podeaua mașinii mele înainte de a veni și se așeza
pe scaunul șoferului. Două seturi de centuri de siguranță s-au fixat la loc.

„Știam că nu le vei mai purta dacă ar fi roz, așa că
o ușoară nuanță magenta după o spălare a asigurat că mă vei lăsa
să-ți păstrez puloverele după ce le-am împrumutat.”
„Fiu de... asta e diabolic.”
„Într-un mod genial, da.”
Logan a zguduit pe scaunul de lângă mine în timp ce am intrat
trafic, dar mi-am dat seama că încă zâmbea.
A fost frumos, să pot petrece timpul cu el așa
din nou. Bucurați-vă de compania celuilalt. Era bine să știu că nu devenisem
atât de insuportabil încât nici Logan să nu mai suporte să fie în preajma
mea. Sau poate doar că începeam să mă regăsesc. Oricum, începeam să
pot să mă uit direct la Lexi pe care o vedeam în oglindă în fiecare dimineață,
pentru prima dată în viața mea.
Spălătoria cu apă caldă a ocupat două vitrine într-un mall dintr-o
intersecție aglomerată, la jumătatea distanței dintre adăpostul pentru
animale și apartamentul meu. Era curat, bine luminat și, cel mai
important, era ușor să vă aruncați hainele în uscătorul altcuiva când a
terminat, fără a fi nevoie să vă ridicați din nou. Una peste alta, m-am
gândit că economisisem aproape zece dolari cu tehnica mea patentată
de swoop, dive și dry.
„Din nou cu strălucirea diabolică”, a tachinat Logan.
Rezemat de masa pliabilă, un teanc de rezervoare și

tăiate în fața lui, ar fi putut fi doar încă douăzeci de ceva în lupta.
Am scuturat puternic cămașa lui caldă înainte de a o ridica pentru
inspecție.
"Vedea?" am spus cu o încredere care mi-a dezmințit propria surpriză.
"Perfect. Nici măcar șifonată. Și ați crezut că trebuie să curățați uscat doar
pentru că spuneau doar curățare chimică.”
A râs din nou, luând cămașa de la mine. El a ignorat
umerașul l-am întins, aruncându-l pe grămada de haine proaspăt
spălate în fața lui. Pentru un minut, Logan doar s-a uitat la mine. Nu i-am
putut citi expresia.
„M-am distrat azi, Lex. Mulțumiri."
Inima mi s-a împiedicat în piept. A fost simplu, casual. Aceasta
a însemnat mult mai mult decât atât.
I-am zâmbit și mi-am întins brațul, mimând
mo iunea lui de săptămâna trecută la Crystal's.
— Și eu, Logan. Mulțumesc că ai venit.”
De data aceasta, când lui l-a lovit cu pumnul pe al meu, am salutat căldura
goana de contact.
Capitolul 12
Logan
„Logan, ești un nenorocit de idiot. E clar că ești îndrăgostit
nebunește de această fată. Doar deține-l, fii direct. Ea trebuie să
simtă la fel acum că ești bogat și îndrăgostit și nu tocilarul slăbit de
trupă pe care a depășit-o.”
Ce m-am gândit să mă bucur de cum mi-a dat Dornole
direct?
„Asta este cea mai mare prostie de până acum, Dornole. Nu
dă-mi porcăria aia de atracție sublimată.”
„Sublimat? Băiete, dacă asta ar fi mai li-mated ar fi
fii gravida. Stai, ea?"
"Ce?! Doamne, nu, nu am făcut sex. Am stat exact de două
ori, iar prima dată a fost acasă la sora mea.”
„Păi, de ce nu ai tras-o acasă la sora ta?”
M-am uitat doar la el. Eram așezați la banca lui preferată
în parcul din apropiere. Ceea ce el numea „biroul său adevărat”. Din apropiere
rațele veneau uneori să vadă dacă avem ceva de oferit,
dar din câte mi-am dat seama, pe Dornole îl interesa doar
verificând joggerii.
„Un milion de motive? În primul rând, adică este casa surorii mele?
Casa surorii mele?”
"Și ce dacă? Este 2019. Game of Thrones este un lucru.”

Mi-am dat ochii peste cap, smulgând o bucată din bătrânul de o zi
bagheta pe care o adusesem cu mine. Dornole mă încurajase să mă
angajez în tehnici simple de relaxare. Mirosind trandafiri, hrănind
păsările.
Făcând sex.
„Să fac sex cu Lexi este ultimul lucru în minte, doctore.”
Capul îi tremura înainte ca eu să termin, cu degetul clătinându-se
spre mine.
— Vor fi o sută de dolari, domnule Houston.
De la început, a spus clar că singurul lucru interzis era să-l mintă.
— Nu a fost o minciună, doctore. am protestat.
„A te minți pe tine însuți este încă o minciună. Nu a fost ultimul lucru
mintea ta, era chiar acolo sus cu „respira” și „clipi”.
Este scris peste tine, dar deocamdată o voi lăsa să alunece. Ok, deci
nu te gândeai dacă twerking-ul ei s-a îmbunătățit de la liceu.”
„Nu mai era un lucru pe când am ajuns noi
a absolvit. Twerkingul era școala gimnazială.”
Bărbatul ursuz mi-a aruncat o privire care a reușit cumva să
transmită exasperare, neîncredere și iritare, toate într-o scurtă privire.
„Îl știi pe Logan, uitasem complet că tu
sunt un copil mic cu fața de bebeluș care abia este suficient de mare pentru a fi nevoit
îngrijorează-te pentru bărbierit. Vă mulțumim pentru reamintirea blândă.”

am zâmbit. Era atât de rar să poți ateriza un barb cu
Dornole că le-am savurat cât au valorat. Terapeuții din trecut au
spus că am un „ostil, combativ

purtare."
Dornole îi numise pe toți o grămadă de panseluțe slabe și
lipsite de forță testiculară.
„Hai, doctore. Spune-mi din nou despre cum ai călărit un T
Rex să lucreze la carieră.”
El a chicotit, dar nu era prea multă distracție scânteietoare în ochii
lui întunecați.
„Oh, aș prefera să-ți arăt cum ne-am descurcat cu tinerii idioți
nesăbuiți. Deoarece este împotriva eticii să pui mâna pe un pacient

—”
„ —”
— oricum nu am vrea să-ți rupi un șold
„
— Mă voi mulțumi să subliniez că nu m-ai făcut
uita de ce suntem aici. Spune-mi, Logan, ți s-a întâmplat
să-ți creezi compania tehnologică uimitoare în somn? Visează-l
sus?"
Clipind, nesigur de unghiul lui de întrebare și unde era
mergând, am clătinat încet din cap.
„Nuuuu. De ce?"
„Pentru că, în mod clar, subconștientul tău este creierul acestui lucru
Operațiune. Acea parte din tine care încă gâfâie după cea a lui Lexi
fuste? Cel puțin știe ce vrea.”
„Ei bine, scuză-mă că nu știu ce vreau. Nu-i așa?
pentru ce te am?”
Căldura din vocea mea m-a surprins. Petrecusem ani de
zile cultivând un comportament calm și rece. Mă prefăcusem că
există un Logan înghețat, mă prefăcusem la el atât de mult timp și
atât de greu încât, la un moment dat, devenise adevăratul eu. Nimic
nu m-a mai putut trezi.
Nu nimic. Doar un lucru. O persoana.
Dornole zâmbea acum, o bucurie vicioasă răsucindu-și
trăsăturile de la Moș Crăciun într-o imagine mai tulburătoare.
Ceva mai sinistru. Un basm mai vechi, mai sumbru.
"Să vedem. Fata asta se întoarce în oraș și în viața ta
este răsturnat cu susul în jos. Acum se pare că nu te poți opri
să dai peste ea, iar ieri te-ai distrat sincer pentru Dumnezeu pentru
prima dată în patru ani? Ai recunoscut că încă ești atras de ea și, din
câte îmi dau seama, băiatul meu, ea este
Bravo ție."
Cuvintele lui m-au lovit cu ciocanul, expresia lui prea mult
urs. Mi-am îndepărtat ochii de el, uitându-mă la betonul de
sub picioarele mele, aplecându-mă înainte până când Dornhole a ieșit
chiar și din periferia mea.
„Dacă ea nu se simte la fel?”
Nu am vrut să o spun cu voce tare, dar cuvintele au făcut-o
mi-a căzut de pe buze fără o fracțiune de secundă de ezitare. Tot
umorul se scursese din vocea mea, cuvintele blânde, aproape
implorante. M-a făcut să strâng din dinți să aud

plângerea în vocea mea, slăbiciunea. Păream ca un băiețel
speriat în loc de bărbatul pe care mi-l făcusem.
O mână m-a prins de umăr și mi-am ridicat privirea după
ce am studiat pământul dintre picioarele mele. Pentru o dată, el
nu zâmbea sau zâmbea, cu linii de râs slăbite pe față. Îl făcea să pară
mai tânăr, dar nu mai puțin distins.
„Fiule, te-ai întrebat asta de când știi asta
a fost întrebarea. Nu crezi că le datorezi amândurora să o întrebi
la un moment dat?”
Înghițind în jurul strângerii bruște din gât, am clătinat din
cap.
„Am pierdut-o deja o dată și aproape m-a distrus. Nu pot
risca asta din nou, nu când ea tocmai s-a întors în mine

via ă."
Capitolul 13
Lexi
„Tatăl meu m-a făcut să încep.”
Avea una dintre acele chipuri care ar fi putut fi oriunde
de la șaisprezece la treizeci și cinci. Adevărul era că Jenny probabil

nu era cu mult mai în vârstă decât mine. Golul din obrajii ei și
umbre întunecate gravate sub ochii ei mari spuneau o parte din
povestea ei, chiar dacă se mișca inconfortabil pe scaunul pliant de la

centrul camerei.
„Bănuiesc că nu este chiar adevărat – a fost propria mea decizie,
dreapta? Dar toată viața mea a fost acolo. Mă întorsesem acasă de
la școală și... sticlele erau deja deschise. Sâmbătă dimineața, miercuri
seara, vineri după-amiaza. Nu conta. Sticlele erau mereu acolo. Mirosul
de bere era ca un odorizant la mine acasă.”
Cuvintele lui Jenny au lovit ceva în mine, un visceral
reacție de memorie. S-a format imaginea propriei mele mame, limpede
ca cristalul în mintea mea. Mângâieri dulci de vodcă, puternice ca alcoolul
de-a lungul obrazului meu în timpul săruturilor de noapte bună. Am
simțit gustul acre din fundul gâtului.
„După un timp, aveam nevoie doar să știu. Era ca o
comoară interzisă care era peste tot, peste tot în casă. Aveam
treisprezece ani prima dată când am furișat o bere în camera mea să o gust.
A fost îngrozitor, îngrozitor – dezgustător. Am făcut-o din nou în noaptea
următoare.”
O fâșie de păr palid îi căzu peste ochi și nu făcu niciun efort
pentru a o muta.
„Când aveam cincisprezece ani nici măcar nu mai ascundeam asta.
Aș deschide unul și aș sta pe canapea lângă el. A fost…
a fost o ușurare pentru amândoi.”
Jenny a adulmecat, înfă urându- i bra ele în jurul taliei ei.
Totuși, nu se putea ascunde de amintiri. Știam, pentru că ai mei
erau chiar acolo, bântuindu-mă. Profitând de fiecare ocazie disponibilă
pentru a-mi aminti ce a fost.
Nu am putut număra de câte ori am băut cu mine
mama. Pentru că eram fericiți. Pentru că am sărbătorit.
Pentru că eram triști. Doar pentru că.
Prefer să bei aici cu mine decât să ieși și să te îmbeți singur!
Am ignorat amândoi în mod convenabil faptul că făceam
ambii.
„Tata a murit dintr-o dată și apoi am fost doar eu și
sticle.” Jenny nu ridică privirea, dar acum în vocea ei era o
hotărâre de oțel. De parcă ar fi trebuit să scoată restul poveștii.
„Din ce în ce mai multe sticle și bancnote pe masă în fiecare săptămână,
până când într-o zi tocmai m-am trezit în spital. Nici măcar nu aveam
douăzeci și unu de ani, iar doctorul a spus că o să mor și eu. A fost ca și
cum m-am trezit din cel mai lung vis din întreaga mea viață.”
Mi-am frecat cu vicioasă călcâiul mâinii peste ochi, dorind ca
înțepătura lacrimilor să rămână pe loc.

„Toată viața mea până acum a fost acea casă și acele proști
sticle maro. Eu... nici măcar nu știu cum să fiu normal.”
S-au deschis porțile atunci. Jenny s-a mototolit în ea însăși, suspinele
blânde zdrobindu-i corpul ușor. Moderatorul s-a ridicat și a spus ceva
despre luarea unei pauze. O mână de oameni s-au apropiat de ea. Am
urmărit totul. Am văzut oamenii și mișcarea neclară. Se simțea detașat,
cumva. Ca și cum scaunul meu pliabil de metal de la marginea semicercului
era dintr-o dată la o lume întreagă distanță și mă uitam în jos, nu la Jenny, ci
la o cu totul altă blondă minionă.
M-am văzut, acum un milion de ani. Lumea întreagă nuanțată
cu nesiguranță îngâmfată și cu gustul Absolut. Mașini și linii albe vopsite trec
în viteză pe lângă Los Angeles, mama mea și Logan, toți dispăreau în
neclaritatea dezordonată a condusului beat și plin de lacrimi.
"Ești bine? Încă mai vii pentru cafea și gogoși gratuite?”
Vocea răgușită m-a readus la realitate într-o clipă. eu

clipi de două ori înainte ca ansamblul eclectic al lui Edith să fie în centrul aten iei.
În ciuda zilei de toamnă de șaptezeci și cinci de grade, pe coama ei
sălbatică de păr roșu era o căciulă portocalie ars, cu pompon, cocoțată.
Geanta ei de băcănie, mereu prezentă, atârna lejer de coada ei – îmbrăcată
în mai multe straturi de pulovere largi. Crocorile ei roz semnături au
completat aspectul.
Am suflat lung.
„Eu... nu sunt încă pregătit să ajung acolo sus. Eu doar…"
„Nu te-am întrebat încă dacă ești gata să ajungi acolo sus. O privire
la tine și pot spune că nu ești pregătit. Am întrebat dacă ești bine.”

Mi-am deschis gura ca să răspund, să-i spun să se ocupe de ea
naibii de afaceri. L-am închis din nou când am văzut cum se uita Edith la
mine. A fost prima dată când femeia bruscă făcea vreodată un efort să
vorbească cu mine — vorbește cu oricine aici.
unul la unul, din câte mi-am dat seama. Nu a fost șef sau chiar
oarecare simț greșit de autoritate. Edith mă privea în același mod în care
mulțimea de oameni adunați în jurul lui Jenny.

Cu îngrijorare.
„Sunt bine”, am oftat. Sol a lucrat târziu în seara asta, așa că eu
de unul singur. Totuși, m-am uitat prin cameră, sperând să găsesc o
cale de ieșire dintr-o conversație despre care eram sigur că urma și am

nu voia să aibă.
— Încă nu, nu ești, bâfâi ea. „Dar vei fi, cred.
Dacă reușești să-ți ții capul departe de fund.”
Asta mi-a atras atenția repede.
Am ridicat privirea spre ea. Atât de aproape, am putut vedea că Edith nu era
aproape la fel de vechi pe cât am crezut prima dată. Stilul ei de
damă și îmbrăcămintea supradimensionată erau un camuflaj propriu. Nu
putea fi cu mult mai în vârstă decât propria mea mamă. Fața mi s-a
contorsionat la acest gând, o val de amintiri de mai devreme revenind la

sufocă-mă dintr-o dată.
"Intelegi ce vreau sa spun?"
Era o sclipire de ceva în ochii ei albaștri. eu
nu putea spune dacă mă avertizează sau râdea de mine.

Noaptea a fost curată când întâlnirea s-a despărțit în sfârșit. A
furtuna de vânt trecuse noaptea trecută, ar trebui să vină încă una
până în weekend. Între timp, aerul căpătase un indiciu de anticipare.
Era o briză suficientă pentru a-mi ridica vârfurile părului, o tachinare a
rafalelor care aveau să sufle în curând, suficient de tare încât să zdângă
geamurile.
Am stat o vreme în fața mașinii, cu cheile în mână. am avut un
schimb devreme mâine, teme de făcut. Totuși, nu m-am putut
decide să intru încă. Chipul lui Jenny mi-a fost imprimat în minte.
Privirea bântuită din ochii ei mă privea din nou

geamul din partea șoferului.
A fost ca și cum m-am trezit din cel mai lung vis din viața mea.
Lăsând mașina în lot, m-am îndreptat spre stradă. Am plecat
telefonul meu în buzunar. Aceste trotuare erau destul de cunoscute
pentru ca eu să le pot plimba cu ochii legati - sau, de altfel,
beat orb. Librăria, biblioteca. Starbucks-ul care a folosit

să fie Foster's Freeze.
Două blocuri în jos la dreapta. Patru străzi peste. Duplexul
unde Georgie Cassamares mi-a dat iarbă pentru prima dată. I-am
arătat sânii mei și apoi am mâncat o cutie întreagă de Lucky

Farmece.
Încă un sfert de milă de rătăcire nu atât de fără scop și eu
s-a oprit.
Fără lună în seara asta, era aproape suficient de întuneric pentru ca
stelele adevărate să se filtreze prin întinderea luminilor orașului deasupra
terenului de fotbal. Intrarea din față a liceului public Hillside era la aproape
două străzi, dar asta ar fi putut la fel de bine să fie în ea
propriul univers. Aici intrasem, plecasem.
Acesta fusese locul nostru.
Până nu a mai fost.
Degetele mele au trecut de veriga, simțind metalul rece și solid al
gradelor dincolo de ea. Nu trebuia să mă întreb dacă golul din gard va
mai fi acolo. Bineînțeles că ar fi. Unele lucruri au fost pur și simplu.
M-am abătut prin deschiderea făcută de studenți în același fel

avut de un milion de ori înainte.
A existat un nou tablou de bord, fioroșii Hillside Bulldogs
mascota care se uită în jos de pe bibanul lui permanent. În rest, întregul
spațiu părea încremenit în timp. Mirosul de iarbă din aerul de toamnă,
zgomotul plictisitor al gradelor de sub pantofii mei. Am stat cu telefonul în
mână pentru ceea ce mi s-a părut pentru totdeauna, ascultând vuietul stins
al traficului dincolo de terenul de fotbal.
Logan: Lucrezi?
Ca și cum ar fi fost chemat doar de amintirile mele, textul lui
Logan mi-a vibrat în mână înainte să reușesc să-mi fac curaj.

pentru a ajunge primul.
Am scris un paragraf complet, mi-am revărsat jumătate din suflet
și am șters fiecare cuvânt înainte ca linia ușoară a cursorului care clipește
pe ecranul LCD să mă aducă înapoi pe Pământ cu un

prăbușire.
Eu: Nu. Am făcut totuși o plimbare la școală.
#BleacherSquad.
Trei puncte intermitente pluteau în colțul ecranului pentru
atât de mult am început să regret chiar că i-am spus unde mă aflam.
Logan: Fii acolo în 15
Chiar și cu trafic, a ajuns în sub doisprezece ani. Sunetul de
Pașii lui Logan care veneau pe aceste tribune în spatele meu îmi erau la fel
de familiari ca și bătăile mele inimii.
„M-am gândit că o să-ți iei piccolocul cu tine.”
Am râs fără să ridic privirea în timp ce el s-a lăsat pe marginea băncii de
lângă mine. În apropiere, parfumul citric al gelului său de corp mi-a înțepat
simțurile.
„Nici nu aș ști unde să-l găsesc”, am recunoscut cu a
clătinare blândă din cap. „Probabil că este undeva la mama dacă nu l-a
dat lui Goodwill – sau nu l-a vândut.”
Tâmplele îmi pulsau la încă o amintire a mamei mele
astă seară. Am presupus că este modul universului de a mustra

pe mine. Nici măcar nu i-am spus că m-am întors în oraș.
— Ai fost deja să o vezi?
Încă o clătinare din cap.
„I-am dat capcana mea lui Shelby.” Chiar și cu reflectoarele de pe
câmp stinse, expresia de satisfacție a lui Logan era simplă ca lumina zilei.
„Ea îl adoră. Crystal nu a vorbit cu mine de aproape o săptămână. Câștigă
dublă.”
Mi-a scăpat un hohot de râs la asta.
„Cine e diabolic acum?”

Am stat o vreme într-o liniște confortabilă, bucurându-ne unul de
compania celuilalt și de o noapte frumoasă din California de Sud în partea
dreaptă a toamnei devreme. Nu eram pe deplin sigur ce l-a făcut pe Logan să se
hotărască să mi se alăture la vechiul nostru loc de întâlnire, dar nu eram pe cale
să mă plâng.
„Cum mai face echipa de fotbal acum?” am întrebat dezinvolt,
sprijinindu-se în banca din spatele nostru.
Din acest unghi, puteam vedea mai bine chipul lui Logan. am privit
urmărirea amuzantă prin trăsăturile lui înainte ca altceva să-i întunece ochii
azurii.
„Abisal ca întotdeauna.” Colțul gurii i s-a înclinat înăuntru
un zâmbet. „Dacă nu ar fi majorete, nimeni nu ar veni deloc la jocuri.”
Am râs din nou. Unele lucruri chiar nu s-au schimbat niciodată.
„Sunt sigur că și pomponii mei sunt încă înapoi la mama.”
Logan nu a râs de data asta. Întunericul din ochii lui s-a adâncit în
timp ce se întoarse de pe câmp să se uite drept la mine
prima dată de când sosise.
"Ce?" am întrebat în cele din urmă. „Nu...” I-am urmat privirea în timp ce el
a încercat să mă ridic din umeri și să schimbe subiectul. "Ce?"
El a întins mâna ezitant, de parcă ar fi vrut să-mi bage o șuviță de păr în
spatele urechii. Era ceva ce făcuse de un milion de ori înainte pe aceleași bănci.
Poate de aceea a dat înapoi în ultimul moment, băgându-și mâinile în buzunarele
hanoracul lui negru moale.
„Ce s-a întâmplat, Lexi?”

Întrebarea a fost suficient de liniștită încât să mă prindă cu nerăbdare, să
mă zguduie. I-am trimis o scrisoare, am încercat să-i explic... Dar chiar și eu
am încercat să găsesc cuvintele, mi-am dat seama că nu asta a vrut să spună.
"Tu si eu. Eram mai aproape decât știam că doi oameni ar putea
fi. Tu... Păreai fericit, pentru puțin timp? Știu că eram copii, Lex, dar te
cunosc. Trupa pentru că îți place muzica.
Camera din anuar care a trăit în jurul gâtului tău timp de trei ani. Creioanele
de schiță care trăiau în buzunarele tale. Toate opțiunile de artă pe care le puteți
obține. Pisica aia blestemata.”
Am înghițit greu în jurul nodului din gât.
Nu a mers. Jenny, Edith. Acum, această călătorie pe linia memoriei. Seara
asta a fost doar legată și hotărâtă să-mi smulgă emoția. Am cedat în fața ei și
am dat o respirație tremurătoare, în timp ce briza mi-a răcorit umezeala de-a
lungul obrajilor.
Nu a greșit. Asta a fost ultima dată, poate singura
moment din viața mea, în care îmi amintesc că eram fericit. Nu-mi pasase
deloc de ce crede cineva. Dar era o fericire slabă. Întotdeauna întins încordat,
mereu pe margine
de burnout.
„Atunci te-ai dus în tabără de ovații sau orice altceva, fete
fabrica a fost înainte de anul junior. Parcă cu greu l-am recunoscut pe Lexi care
a venit acasă. Au fost toate tutoriale de machiaj și un round-robin de iubiți.
Petreceri cu oameni pe care i-ai urât.”
Vocea lui Logan avea o tărie. Nu l-aș putea învinovăți
pentru asta. Își câștigase resentimentele, fiecare gram de gheață
i-a colorat tonul. Cum trebuie să fi fost, să-l urmăresc cel mai bine
prietenul, persoana pe care a cunoscut-o cel mai bine din lume, încet-încet pe sine
distruge?
M-am uitat în fața noastră. Pentru o clipă, am putut să văd
câmp: nu în întunericul care îl învăluia acum, ci scăldat în
căldura unei după-amiezi însorite. Auzeam trăncăneala altor nouă fete,
murmurele apreciative care se unduiau printr-o mulțime de străini. Am
simțit mângâierea rapidă a vârfurilor degetelor unui fotbalist senior sub
tivul plisat al fustei mele. E amuzant cum l-am putut privi de pe tribune
acum, patru ani mai târziu, ca un spectator îndepărtat, și să văd totul pentru
încercarea trecătoare de a găsi acceptarea că a fost. Atunci totul se simțise
atât de real.
„Eu...”
Am clătinat din cap.
Fața lui Jenny mi-a bântuit din nou gândurile.
„Am crezut că mă regăsesc. Am crezut că mă rup
liber, cumva?” L-am simțit pe Logan mișcându-se să se uite drept la mine, dar
nu s-a mișcat.
Flashuri de bal; muzică și zâmbetul lui Logan. Vina m-a cuprins
din nou când am vrut ca restul amintirilor să se formeze și nu s-au făcut.
Bucăți de râs, moliciunea familiară a cearșafurilor lui.
Tot ce a rămas a fost felul în care mă trase aproape și îmi scoase
părul transpirat din ochi.
„Vreau să fiu fericit din nou.” Mi-am dat seama că era prima dată
Spusesem cuvintele cu voce tare. Poate că era prima dată când recunosc asta
în fața mea. Trecând pe duritatea băncii rece de metal, m-am întors către
Logan.
„Îmi fac fundul. Îmi iau diploma în arte plastice.”
Logan nu a spus nimic când i-am spus că-mi țin profesorul, dar eu
a văzut oricum reacția din ochii lui. El fusese cel... cel

numai unul — să mă încurajez să-mi urmez inima când spuneam că vreau să
devin artist. Își cheltuise fiecare cent din alocație când aveam paisprezece
ani pentru a-mi cumpăra cel mai bun aparat foto pe care îl avea
își putea permite la momentul respectiv.
„Știu că probabil este prea târziu să mă întorc. Vreau doar-"
Cuvintele mi s-au întrerupt brusc când Logan m-a tras pentru a
îmbră i are. Vântul a năvălit din mine, lacrimile și răsuflarea împietrită
umărul hanoracului lui în timp ce m-am ținut de viață dragă. El simțea
solid, lini titor i familiar, i pentru prima dată în patru ani m-am sim it
ca i cum sunt din nou acasă.
„Nu e prea târziu să fii fericit, Lexi.” Vocea proprie a lui Logan era
aspru de emoție. "Esti aici. Indiferent de ce, sunt mândru de tine pentru
ceea ce faci.”
Strânsoarea lui Logan s-a strâns în jurul meu, caldă și liniștitoare.
Am stat acolo pentru ceea ce mi s-a părut pentru totdeauna, intim
familiaritatea pieptului lui Logan s-a apăsat pe al meu, făcându-și
încet prezența cunoscută în conștiința mea. Era încă Loganul meu, toate
hanorace moi și mirodenii calde de citrice. Dar, sub toate acestea, se simțea
mai puternic, corpul lui încordat și slab într-un mod care îmi făcea pielea să
furnice de conștient.
Visele febrile din noaptea trecută mi-au străfulgerat prin minte,
nedorite. Logan în noaptea balului, Logan acum. Încețoșate împreună,
fierbinte și feroce și tandru și încet și...
Am răsuflat tremurător, trăgându-mă de îmbrățișare cu a
zâmbet tentativ.
S-ar putea să fii... dacă reușești să-ți ții capul departe
fundul tău.
Ca de obicei, asta se dovedea a fi mai greu decât se aștepta.

Capitolul 14
Logan
„Vă mulțumesc foarte mult, domnule Houston. Pa."
Fluxul video a fost tăiat în același timp cu cel audio, dar eu
Am așteptat încă un minut, verificând de două ori pentru a mă asigura că
apelul video s-a încheiat cu adevărat, înainte de a-mi lăsa capul să se afunde
la biroul din fața mea. Un mic geamăt mi-a scăpat de buzele involuntar ca al meu
fruntea se opri pe lemnul neted.
Investitorii mei francezi au rugat din nou, împingând
întâlnirea noastră înapoi. Se pare că acesta era modul lor de operare:
blocați întâlnirile până când le puteți avea personal. Urăsc să fiu condus,
dar nu puteam face mare lucru în privința asta.
În ciuda statutului meu de miliardar mult laudat, aproape tot a fost legat în
stocul companiei mele. Averile mele au crescut și au scăzut odată cu succesul
HashtagDeleted.
Investitorii au fost un rău necesar pentru a extinde compania așa
cum mi-am dorit. Doar o aplicație depășise deja capacitatea mea de a
întreține și aveam alte câteva idei promițătoare pe care voiam să le
deschid. Timpul meu a fost mult mai bine petrecut inovând și creând, dar
nu aveam pe nimeni căruia să am încredere să-mi predau copilul.
Din păcate, potențialii mei parteneri de afaceri din întreaga
iaz avea un simț al punctualității foarte slab. Poate a fost doar o chestie
europeană.
Stând în picioare, mâinile mi-au mers la tâmple. m-am întrebat cu lejeritate
cum ar fi să trăiești o viață lacotică ca asta. Fără

stres sau îngrijorare. Doar să existe, să fii, să trăiești în clipa. O
viață fără reguli. Trăind ca Lexi.
Gândul mi-a adus un zâmbet pe buze. Inca a surprins
eu, cât de ușor se scurseseră toate sentimentele amare.
Nu dispăruseră complet, încă îi simțeam odihnindu-se înăuntru
sânul meu, dar nu-mi mai prindeau inima într-un pumn de fier de
fiecare dată când mă gândeam la ea. Un alt zical vechi al mamei mi-
a trecut prin minte, făcându-mă să chicotesc. Poate că a fost

Adevărat.
Poate că timpul chiar a vindecat toate rănile, chiar și pe cele ale

inima.
Lexi nu ar avea nicio problemă să se ocupe de curentul meu
situatie. Ea a reușit să rețină și să captiveze atenția oriunde
mergea. Îmi puteam imagina cu ușurință pe cel mai bun prieten al
meu înstrăinat fermecând pantalonii dintr-o cameră de bani vechi
galici. Nu era prima dată când aveam gândul, dar era prima dată când
îl distram serios.
Toate acestea ar fi mult mai ușor cu Lexi lângă mine.
Când eram copii – Linus și Lucy în carne și oase – am avut
întotdeauna această dinamică. Eu am fost planificatorul. Ea a visat
mare și mi-am dat seama de pașii de care aveam nevoie pentru a
ajunge acolo. Când inevitabil ne-am prăbușit și am ars - la propriu, o
dată - ea a fost cea care ne-a vorbit pentru a scăpa de necazuri. Repede cu ea
picioarele.
Tot farmecul de gheață pe care reușisem să devin
infam pentru că tocmai fusese săraca mea imitație a ei vivace

inteligență și carisma naturală. A rezistat la o inspecție superficială pentru că
am ținut oamenii la distanță de braț.
Uitându-mă în jos, am observat că degetele mele ridicaseră cu desăvârșire
informațiile ei de contact de pe telefon, degetul meu plutând peste
butonul de apelare.
O mică parte din mine a tresărit la idee, dar restul
creierul a depășit-o. Zilele trecute arătaseră foarte clar că nu mai aveam de
ce să mă tem de Lexi. Ea crescuse – am avut amândoi. Nu mai eram acei
copii. S-ar putea să fi fost îndrăgostită de spatele ei când eram copii, dar
depășisem asta cu mult timp în urmă. Acum era doar prietena mea.
Așa cum ar trebui să fie lucrurile.
Dacă nu ești îndrăgostit de ea, de ce îți faci griji
toate?
Oftând, m-am ridicat. Întins. O poftă bruscă de cafea
m-a lovit și nu am putut să-mi țin zâmbetul de pe față. Chiar mai bine. Nu i-aș
da de ales. Lexi nu reușise niciodată să fie atrasă în urma mea, chiar și atunci
când detaliile erau în mod clar o idee foarte proastă.
A fost doar un weekend la Paris. Ce ar putea merge prost?
Conducerea a fost un neclar de apel pentru a face aranjamente
în timp ce am țesut în și din trafic. De obicei, detalii pe care le-as avea

predat lui Missy, dar era ceva visceral atrăgător în a mă ocupa de
lucrurile mărunte. Mi-a amintit de primele zile ale HashtagDeleted,
jonglarea cu zece sau douăzeci de bile în aer. Făcând totul singur, învățându-
mă lucrurile pe care nu știam să le fac. Preformând totul suficient de bine
încât în cele din urmă am știut cu adevărat ce fac.
Daily Grind a fost la fel de popular ca întotdeauna și pentru o dată
mi se potrivea foarte bine. După ce am hotărât o cale de acțiune, a fost mai
ușor să mă las să plec. Majoritatea anxietății și grijilor mele au venit din
deliberarea unui curs de acțiune. Aș fi înghețat, cântărind argumentele pro și
contra la nesfârșit înainte și înapoi. Cu ani în urmă, m-am bazat pe instinctul
lui Lexi pentru a-și crea o cale înainte prin copaci – păduri, într-adevăr – a
deciziilor.
Mă învățasem cum să renunț și să fac la fel, dar tot așa
nu a venit de la sine. Am ezitat, psihicându-mă mult prea des. A fost ceva
ce nu mi-am putut permite să fac când a fost vorba de această afacere.
Pierderea acestor investitori m-ar da înapoi săptămâni.
În ciuda atitudinii lor cavaler față de întâlniri, erau genul de oameni pe care
mi-am dorit să dețină părți ale companiei mele.
La început, mi-am promis că îmi voi conduce compania în mod etic. Asta
însemna să nu luați niciunul dintre banii ușori disponibili din surse mai
puțin scrupuloase.
Ziua se încălzise considerabil de când plecasem de la sală

la 7. Era rar pentru mine să fiu afară în plină căldură
ziua, și chiar și jacheta ușoară a costumului meu Tom Ford era prea mult
în soarele arzător. Toamna în LA a fost doar un cuvânt.

A fost o mică diferență între căldura de la mijloc
după-amiaza soarele de octombrie și căldura zilelor câinelui de vară.

Cravata mea era deja scoasă, primul lucru care trebuie dat deoparte,
desfăcut și gulerul desfăcut înainte chiar să ies din
Garaj pentru parcare. Legăturile m-au făcut întotdeauna să mă simt ușor nelini tit.
Ochii mari ai Lexii se uită la mine în timp ce îmi înfășura cravata
în jurul mâinii ei și m-a smucit înainte împotriva ei.
Am alungat gândul înainte de a putea merge prea departe, pierdut
în reveria mea tulbure, plăcută. Nu mi-ar ajuta la nimic să intru în cafenea
având o erecție furioasă.
Chiar și cu jacheta în afara ritmului soarelui a fost suficient să
fă-mă să transpir. Degetele mele au găsit nasturii de la ambele manșete,
rostogolind butonul neted în jos până la cot.
A fost un pic de nedreptate în acțiunea simplă. stiam
că am avut un anumit efect asupra femeilor. A fost greu să ratezi
felul în care ochii lor zăboveau asupra antebrațelor mele expuse. Mai ales
pronunțat la mine, pentru că nimeni nu se uitase așa la mine în liceu. Să mergi
la sală nu a fost numai bun pentru sănătatea ta fizică. Boostul ego-ului ar putea
dovedi, de asemenea, un balsam pentru un ego rănit și învinețit.
Al meu cu siguranță luase o bătaie.
Asta a fost înainte. Acum, însă, Lexi și cu mine eram mai egali
pereche. Ea încă mai avea o carismă naturală pe care știam că nu o voi egala
niciodată, dar bântuisem în felul meu de a face lucrurile. Miros, calm, adunat.
Creștesem mult în timpul despărțirii, iar acum eram încântată să-i arăt câteva
părți din mine pe care nu le văzuse niciodată.
inainte de.
Pentru o dată, nu a fost coadă lungă la ghișeul cafenelei
când am intrat.
Mi-a fost teamă de o așteptare lungă care atenuează impactul sosirii
mele. Am vrut-o din nou cu garda jos, pe piciorul din spate. Probabil a
fost mult prea meschin și, cu siguranță, un rămas de la că m-am îmbufnat
din cauza sentimentelor mele rănite mult prea mult timp, dar acea mică
parte din mine era încă extrem de încântată să pot să-l dezgust puțin pe Lexi.
pic.
Era aplecată, lucrând la ceva ce nu puteam desăvârși
face-te, așa că a obținut efectul deplin al ambuscadă a mea. M-am
rezemat de tejghea, asigurându-mă că albastrul meu strălucitor era primul
lucru pe care l-ar vedea când își ridica privirea. Asta și un zâmbet îngâmfat.
„Ow, la dracu, al naibii de fund vechi de... scuze, ce pot obține
tu ai…”
A meritat, fie doar pentru aspectul de pe chipul ei. Flashul de surpriză,
o ușoară mărire a ochilor ei. Felul în care și-a mușcat buzele în timp ce și-a
aruncat privirea în jos – scurt, pentru o jumătate de secundă – la brațele
mele. Nu a fost evident, doar cea mai mică ciugulă. Probabil ea

nici măcar nu era conștientă de asta.
"Nu știu. Mi-e sete. Ce ai recomanda?"
Am prins câteva lucruri de-a lungul anilor. Mi-am făcut un gol
a fi fluent în flirt. Dornole putea protesta până când era albastru la față că
era vorba doar de aspect sau de bani, dar eu îmi testasem asta satisfacția
mea. Îmbrăcarea, ofuscandu-mi în mod deliberat atât contul bancar, cât și
priceperea fizică.
Farmecul era o abilitate și lucrasem destul de mult la asta încât să am
nu avea nevoie de bani sau de trup pentru a fi atractiv. Învățasem devreme
că există ceva în vocea mea care ar putea dezgheța chiar și pe cea mai
rece regină a gheții.

A urmat o pauză de gravidă când Lexi a adunat gândurile pe
care le-am izbit din capul ei, roșu strecurându-se în ea.

obraji în timp ce ea întinse mâna peste tejghea pentru a mă împinge înapoi.
"Nesimtitule. Nu ai dreptul să stai acolo, să arăți și să suni așa, în
timp ce eu mă întorc aici transpir prin șorț și acoperit de spumă.”
Mi-am strâns mâinile, apăsându-mi palmele și
dându-i o mică plecăciune asupra lor.
„Îmi pare teribil de rău, domnișoară Miller. Lasă-mă să mă revanșez.
Ce faci în acest weekend?"
Toate urmele de dezmembrare îi scăpaseră de pe față. Ea
a revenit la a fi Lexi pe care o cunoșteam de ani de zile – nu prințesa de
plastic pe care devenise ca om de clasa superioară, ci cea mai bună prietenă
a mea. Jucău . Tachinare. Fericit.
"Lucru. De ce, ți-au căzut planurile? Ți-a făcut iahtul
arunca in aer? Ți-au luat jet-ul? Nu, stai, nu-mi spune.”
Ea a ridicat un deget înainte ca eu să pot întrerupe. „Personalul casnic a
intrat în grevă? Valetul tău este bolnav?”
Vintage Lexi. Am vrut să fiu supărată de cât de ușor a fost pentru ea,
dar nu era nimic altceva decât un respect abia întâmpinat și puțină venerație.
Doi ar putea juca la acest joc acum, totuși.
„De fapt, este asistentul meu personal. A prins un parazit.”
„Uh, asta e groaznic de fapt. Cum…"
„Oh, presupun soțul ei. Va fi plecată nouă luni.”
Realizarea i-a trecut peste chip. A fost un proces – ea
sprânceana încruntată de îngrijorare, desfășurată într-o netezime perfectă ca

ea și-a mijit ochii spre mine.
„Sarcina nu este un parazit, Houston. Jur."
„Totuși, nu-i așa?”
Și-a dat ochii peste cap, dar i-am văzut un colț al gurii
tresărind în sus.
— Ce vrei, Logan?
Tu. Aplecat peste sacii cu boabe de cafea în camera din spate,
purtând nimic altceva decât șorțul acela.
— Ți-am spus deja ce vreau, Lexi. În loc să se întoarcă
gândurile mele departe de fulgerul intruziv al dorinței, m-am rostogolit
cu ea. L-a folosit. Am pus o parte din nevoia autentică pe care o simțea
libidoul meu în voce. Lasă căldura să picure de pe ea în timp ce am
întins mâna să-i pun o mână pe brațul ei, privind-o de sub genele
grele.
"Te vreau."
A mai fost un moment de tensiune înghețată, când totul din jurul
nostru a dispărut în ochii ei.
„Să fiu asistentul meu în weekend.” Acum am injectat fiecare
Puteam să adun un pic de jucăuș în cuvintele mele, îndepărtându-mă de
ea și oferindu-i cel mai mic zâmbet.
„Ugggh. Ești un monstru, Logan Houston. Ar trebui să te scot chiar
și numai pentru a proteja întreaga femeie. Niciun bărbat nu ar trebui să
aibă vreodată voie să stăpânească flirtul cu arme.”
Ea se uita la mine cu ochii, cu brațele încrucișate peste piept, dar
zâmbetul era încă pe buze.
„Ei bine, ce loc mai bun pentru a ascunde un cadavru decât Paris?”
Am lăsat ultimul cuvânt să zăbovească în aer. Am putut vedea cum a lovit
a ei. Întotdeauna și-a dorit să călătorească. Chiar și atunci când fusese un
absolvent de liceu îndepărtat, petrecând cu celelalte majorete, păstrase
acel impuls de bază. Știam că jumătate din ea dorea doar să scape de acest
loc. Multă vreme, am crezut că și ea a vrut să scape de mine. M-a ghemuit în
aceeași barcă cu mama ei, disperată să ne lase în urmă
și o ia de la capăt.
Părțile mărunte din mine se bucurase de fiecare loc nou pe care l-aș fi ales
am călătorit, savurând-o cu mult mai multă plăcere decât aș fi simțit singur.
Exista fiorul de a se chiar cumva, de a echilibra balanța făcând lucruri pe care
și-a dorit întotdeauna să le facă. Lucruri pe care mi le-am imaginat făcând cu
ea, atunci când eu
a fost un adolescent îndrăgostit.
„Logan, nu pot să merg la Paris. Slujba mea, școala, mea, uh,
întâlniri…”
„Îți voi scrie o notă.”
Lexi avusese întotdeauna un chip expresiv. A purtat-o
sentimente pe care să le vadă întreaga lume. Ba mai mult, putea reuși
să-și transmită pe față emoții pe care nici nu credeam că le pot exprima în
cuvinte. Ea s-a uitat la mine acum și am putut
simți-i neîncrederea amuzată, frustrată.
„Nu am nimic la pachet. Nu am nimic de făcut
ambalaj. Nu am nimic în care să-mi împachetez nimic.”
"Nu este nevoie. Vom face cumpărături când ajungem acolo.”
Acolo era. Am putut să văd asta în ochii ei atunci. Ea avea să se certe
încă o oră sau două, să protesteze pe tot drumul până la

aeroport, dar am atras-o. Lexi fusese întotdeauna un nebun

pentru planurile mele mai scandaloase și mai grandioase. Acum,
însă, habar n-avea în ce se băga. Nu-l întâlnise niciodată pe Logan
Houston, mogul tehnologiei și playboy miliardar.
Dacă în viața mea nu se putea evita ca Lexi să fie, atunci

avea să fie în condițiile mele.
Capitolul 15
Lexi
Starea de spirit: OMG OMG OMG
Sunt. Merge. La. PARIS!
Nuanța roz a norilor s-a spart exact ca avionul privat al lui Logan
înclinat spre stânga.
Din bibanul meu nerăbdător pe canapeaua de piele untoasă, am avut
vedere perfectă, în timp ce fâșiile de verde și maro de sub noi au început să
capete forme ceva mai definitive. Lovitura alungită a unei văi, dreptunghiul
verde lung al unui câmp ondulat. Capul mi s-a repezit cu o senzație care se
simțea periculos de aproape de a fi bătut.
Mi-a luat mult prea mult timp să-l recunosc pentru ceea ce a fost -
entuziasm. Anticipare. Bucurie.
„Lași ruj pe toată geamul.” În ciuda avertismentului, am putut auzi
tachinarea din vocea lui Logan. Stătea la unul dintre fotoliile care înconjurau
masa de conferință din lemn, notițe și dosare întinse în fața lui.
În ciuda faptului că am fost în el în ultimele nouă ore și jumătate, tot nu
am putut trece peste faptul că călătorim într-un penthouse de lux plutitor.
Zburând la Paris în penthouse-ul zburător al lui Logan Houston, nr
Mai puțin.
M-aș fi ciupit, dar adevărul era că nu voiam să mă trezesc.

„Vino aici, Lex.” Logan mi-a făcut semn spre masă. Eram reticent să
părăsesc Franța întinsă ca un covor sub noi, dar eram la ceas. În ciuda a tot
și cât de departe am ajuns, încă voiam să-i demonstrez ceva lui Logan.
Poate și pentru mine.
„Vom ateriza destul de curând, așa că am vrut să trec peste câteva
lucruri cu tine — să-ți spun despre unii dintre oamenii cu care ne vom
întâlni.”
Am înclinat o sprânceană la asta. Logan nu spusese nimic despre
întâlniri.
Mi-a înțeles privirea, un zâmbet sfioasă străbătându-l pe a lui

față.
„Puteți face niște poze publicitare.”
"Și…?" Am așteptat o bătaie.
„Și”, recunoscu el cu o jumătate de respirație, „ești o persoană. M-
am gândit că cina s-ar putea descurca mai bine cu tine acolo pentru a
netezi lucrurile.
Mi-am apăsat o palmă pe piept, unde simțeam inima bătând mult
mai repede decât ar trebui. Sub tricoul negru Daily Grind, pielea mi se
înțepa de căldură. Mi-am păstrat zâmbetul ușor, tonul meu jucăuș.
„De ce, domnule Houston. M-ai invitat până la Paris?
doar ca să mă duci la cină?”
Logan și-a dat ochii peste cap la livrarea mea dramatică, dar am prins
uzul unui zâmbet trăgându-i de marginile buzelor. S-ar putea să fie o
pălărie veche să călătorească prin lume până acum, dar eram dispus să
pariez că Logan a fost prins de graba momentului împreună cu mine.

„Stai jos, avem multe de analizat.”
Cabina avionului avea o masă ovală elegantă. Fiecare dintre fotoliile
adânci care înconjura masa de conferință din mahon
era făcută din aceeași piele bogată ca și canapeaua care se odihnea
pe rândul de ferestre.
M-am alunecat pe scaunul gol de lângă Logan, observând felul în care făcuse
a trecut ușor înapoi în modul profesional. Era nou și asta. Îl cunoșteam pe
Logan mai bine decât mă cunoșteam pe mine. Acesta a fost
o latură a lui pe care nu o văzusem înainte. Acesta trebuie să fi fost
Logan Houston care a făcut primul său milion cu nouăsprezece ani. A fost
condus, în control.
Sexy.
„Ea este Adele Bisset. Ea și soțul ei au puterea – și banii – să mă facă mai
mare decât HashtagDeleted.”
Logan și-a târât o mână prin părul întunecat și mi-a trecut pe lângă dosarul
gros. Femeia împrăștiată pe coperta revistei franceze de deasupra era simbolul
rafinamentului elegant.
Fiecare fotografie, fiecare articol de ziar; femeia era perpetuu drapată
în ultima modă, picurând cu bijuterii. Mi-am ridicat privirea din mijlocul snopului
gros de hârtii și l-am găsit pe Logan privindu-mă la mine, cu ochii aprinși de
amuzament la mine.
reac ie.
„Este aproape o parodie a bogatului socialit parizian”, am rânjit.
"Aproape." Logan s-a așezat pe spate pe scaun când avionul începea
coborâre u oară pentru aterizare. — Cu excepția faptului că ea este adevărata afacere.

Hotelul de Crillon a fost proiectat de același arhitect ca și

palatul de la Versailles.
Nu a fost un fapt greu de crezut, mai ales după mine
a trecut pe lângă coloanele magnifice de la intrarea din față și în holul
palațial din față. Cumva, Logan nici măcar nu s-a obosit să facă check-in.
Pur și simplu ne-a dus către un lift privat de parcă ar fi proprietarul locului.
Din câte știam, a știut. Oricât de mult era încă prietenul meu, am învățat
rapid că Logan Houston este mult mai mult acum. M-am simțit ușor amețit,
fără suflare de emoție, când ușile ornamentate ale liftului se deschideau
spre Les Grands Apartments.
Nici Grands nu a spus-o ușor. Ai putea încăpea trei
dintre garsonierele mele în spațiul apartamentului nostru penthouse. Peste tot în
jurul nostru, țesăturile somptuoase și accente luxuriante au servit pentru a reaminti
eu ca am fost la Paris.
De parcă aș putea uita.
M-am mișcat prin spațiu, tras de frumusețea senină a
fereastra din podea până în tavan în fața noastră. Tot Parisul este întins
la picioarele noastre, catedrale cu cupole și acoperișuri înclinate așezate
ca niște bijuterii pentru cules.
"Iti place?"
Învârtindu-mă la sunetul vocii lui Logan, m-am lansat spre el înainte
să mă pot opri să mă gândesc. Brațele mele le-au găsit

în jurul gâtului lui, cu degetele de la picioare abia atingând pământul. M-am
simțit bine; natural.
„Linus, este cel mai frumos lucru pe care l-am văzut vreodată! nu pot
Cred că sunt la Paris, rahat, asta e incredibil, mulțumesc

mult-"
Strânsoarea lui Logan s-a strâns reflex în jurul taliei mele. Nu

intenționam să mă strecoare în vechea lui poreclă și, pentru o clipă,
m-am gândit că poate am dat naibii. Dar a râs la urechea mea, lung
și greu, înainte de a mă ridica complet de pe picioare și de a mă
balansa în cerc.
"Haide." M-a pus jos și m-a prins de mână cu a

entuziasm brusc care m-a lăsat din nou fără suflare. „Există un
dormitor pe care Karl Lagerfield l-a proiectat literalmente pentru pisica lui.
O să-ți placă.”
„Lasă-mă să-l văd pe cel negru”.
Am ținut umerașul căptușit de cadrul meu, uitându-mă la

felul în care rochia de seară neagră cu mărgele strălucea și
dansa sub candelabru argintiu al cabinei de toaletă.
Când Logan m-a dus în aventura vieții și mi-a spus să nu-

mi fac griji în privința împachetării, am presupus naiv că ne vom
întoarce la echivalentul parizian al Old Navy și vom lua câteva
lucruri pentru weekend. eu, cu siguranță
nu mă așteptam la un tur turbulent al magazinelor franceze de
îmbrăcăminte, unde mă punea să încerc jumătate din inventarul orașului.
„Dar mi-a plăcut albastrul”, am strigat peste perdea
despărțindu-mă de locul în care stătea Logan în magazin. Sincer, îmi plăcea
fiecare lucru pe care l-am încercat și probabil că aș putea finanța un an din
educația mea cu oricare dintre aceste ansambluri. Nu aveam idee ce avea
în minte Logan pentru cina diseară, așa că în cele din urmă a fost chemarea
lui.
Rochia s-a agățat de mine ca o amantă, toată strălucitoare și
goală, aruncată pe spate. Oricât de mult îmi plăcuse rochia de ceai
cerulean cu mâneci lungi și felul în care se potrivea cu ochii lui Logan,
acesta era cu totul altceva. S-a mișcat odată cu mine, tachinandu-mi părul
deschis chiar și în timp ce mă strecuram din spatele perdelei. Am văzut
reacția în ochii lui Logan, am văzut cum se uita la mine. Era în același mod
în care se uitase la mine în noaptea aceea, acasă la Crystal.
Foame.
„Le vom lua”, i-a spus el proprietarului magazinului de rochii fără să-
și ia ochii de la mine. "Toti."
„Te învârtești mai mult decât Shelby.”
O val aprins de culoare mi-a inundat fața într-un mod casual
Logan se uita la trei femei diferite care mă manipulau

acelasi timp.
„Explică-mi din nou... oh!” Am sărit ușor ca o pereche de
Mâini remarcabil de reci s-au furișat de nicăieri pentru a aluneca o
bandă de măsurare de-a lungul pielii moale de sub bustul meu. Logan a
avut decența să se prefacă că privește în altă parte.
— Nu luăm mâine cina cu soții Bisset? Am încercat din nou, ținând
un ochi pe croitoreasa cu degete agile.
Logan promisese că mă va duce astăzi la Luvru , dar mai întâi ne-am oprit
la un magazin de rochii pe drum. Totuși, nu existau rafturi cu rochii uimitoare
de încercat de data asta; fără oglinzi ornamentate sau candelabre care
picură.
Într-un fel, micuța vitrină cu covorul său de pluș și croitorese liniștite și
pline de viață a fost cumva cu atât mai impresionantă pentru
aceasta.
„Suntem, da.” Logan dădu din cap spre una dintre femei, care
păru să înțeleagă indiciul tăcut și porni rapid spre
perdea groasă de visiniu care despărțea spatele magazinului.
Pe chipul lui era ușoară amuzament, în timp ce l-am aruncat în ochi peste
capetele aflate la locul de muncă, luând mai multe măsurători decât știam că
am.
„Această rochie nu va fi gata până la rezervarea de mâine dacă
asta intrebi.”
Mi-am micsorat privirea usturatoare. "Atunci de ce-"
„Dacă totul va merge bine la cină de mâine – și contează că va merge
bine – atunci am nevoie de o întâlnire pentru un mare eveniment caritabil în
Monaco luna viitoare. Această rochie va fi trimisă în apartamentul tău acasă la
timp pentru asta.”

Am încercat să nu las enormitatea acelui gând să mă copleșească.
De parcă să mă aducă la Paris cu el nu ar fi de ajuns, Logan vorbea deja atât
de lejer despre a mă duce la altul.

colț exotic de lume peste câteva săptămâni? Cei încântați
bătăile de tobe ale inimii mele amenințau să iasă fără mine. Am
fredonat la el, lăsându-mi brațele în jos în timp ce femeile mă învârteau în
cerc. Câteva minute mai târziu, păreau să aibă tot ce le trebuia
de la mine, rânduri îngrijite de numere bifate pe caietele lor.
„Îngrozitor de presumptuos din partea ta să presupui că îți voi da o
a doua întâlnire când aceasta nici măcar nu s-a terminat încă, Houston.
„Arăt deplasat?”
Culoarea mi s-a repezit la față la întrebare, dar oricum nu m-am putut
împiedica să întreb. Oricât de mult timp mi-am luat cu machiajul, speram ca
naiba să reușesc aspectul care îmi aparțin aici. Logan nu-și luase ochii de la
mine de când am ieșit din camera mea, gata de plecare. Pe de altă parte, nici
eu nu reușisem să-mi întorc privirea de la el. Ultima dată când îl văzusem pe
Logan Houston într-un costum complet fusese seara noastră dezastruoasă
de bal. De atunci, cu siguranță ar fi completat câteva.
„Ești cea mai frumoasă femeie din acest restaurant, Lex.”
A spus-o atât de sigur, fără nici cea mai mică urmă de lingu ire
tonul lui de parcă ar fi fost un simplu fapt. Nu am avut de ales decât să
crede că a fost adevărul.

„Domnule Houston”, se auzi vocea din spatele nostru,
plină de expansiune și bogată chiar și printre zgomotul și zgomotul argintării.
Am început să stau alături de Logan, dar omul robust ne-a făcut semn cu
mâna în jos. Soția lui a sosit o clipă mai târziu într-un vârtej de țesătură aurie
și un strop de ruj purpuriu. Adele Bisset a fost cea mai scumpă femeie
mirositoare pe care am întâlnit-o vreodată.
„Louis, Adele. Aș dori să vă prezint asistentei mele, Lexi. Lexus; domnul
și doamna Bisset.”
Le-am zâmbit asociaților de afaceri ai lui Logan, așa cum suna
de parcă jumătate din conținutul bucătăriei a fost comandat în exuberant
Limba franceza. Am urmărit, impresionat, cum Logan ținea pasul atât cu
chelnerul, cât și cu soții Bisset. Pâinea caldă și untul au apărut câteva clipe mai
târziu. N-am știut niciodată că ceva atât de simplu ar putea avea un gust atât de
bun.
„Logan a menționat că ești vegetarian, Oui, Lexi?”
O înroșire caldă mi s-a strecurat pe față la întrebarea lui Adele. Nu că m-
aș fi așteptat vreodată să uite Logan – era ceva care se împletise în structura
vieții noastre cu ani în urmă.
— Da, am recunoscut. „Am fost încă de când eram adolescent.”
— Atunci ai noroc, interveni Louis de pe scaun
lângă soția lui. „Acest restaurant face cea mai bună ratatouille din
Paris. O sa il iubesti."
L-am simțit pe Logan relaxându-se treptat lângă mine.
„Abia aștept. Nu l-am încercat niciodată. Am văzut filmul trei
ori, totuși.” Am făcut o pauză, cu paharul cu apă pe jumătate până la buze.

Doamne, Lexi.
Acești oameni erau miliardari francezi. Viitorul lui
Afacerile lui Logan au depins de ca această cină să meargă bine, iar aici am
scăpat de filmele Pixar. Cum îți ștergi hashtag-ul propriile decizii proaste?
Spre surprinderea mea totală, Adele și-a aruncat capul pe spate, o
răvășită de păr roșu răsturnându-i pe umerii ei cremos, în timp ce ea
scăpa un râs plin.
„Fiica noastră adoră acest film. L-am văzut de mai multe ori decât
pot număra. Cu cât timp lucrezi

Domnule Houston?”
Am mai luat o înghițitură ezitant, nervii trecându-se înăuntru
rochia neagră cu mărgele.
"Oficial? Nu foarte lung. Dar ne cunoaștem de ani de zile.”
„Adele, acum că suntem cu toții în același loc, am fost
întrebându-ne dacă nu am putea să luăm o clipă și să trecem peste câteva dintre ele
detaliile-"
Ea flutură în aer cu o mână subțire, atingând cuvintele lui Logan
deoparte cu o învârtire disprețuitoare a degetelor ei delicate.
„Afaceri, afaceri, afaceri. Cum te descurci cu el,

cherie?”
O sclipire în ochii palizi ai Adelei mi-a spus că ea
știam exact cum mi-ar plăcea să mă descurc cu Logan. Nu că aș putea
da vina pe femeie. Fostul meu iubit slash one night stand slash boyfriend
slash sef pentru noapte a făcut el însuși un răsfăț delicios, îmbrăcat în
bogatul bleumarin Tom Ford.

„Nu este ușor”, am admis cu un oftat jucăuș. puteam simți
mă relaxez. „Este nevoie de o mână fermă și multă ciocolată.”
Doamna Bisset râse din nou, Louis alăturându-se în această perioadă. am furat
o privire la Logan, îngrijorat că ar putea fi supărat de tonul informal pe care îl
luase cina lui de afaceri. Știam cât de mult era în balanță în seara asta. Aparent,
totuși, nu aveam de ce să-mi fac griji. Logan nu părea supărat. De fapt, arăta
aproape...
u urat?
Amintirile s-au împletit în și din plin de viață
conversație în jurul mesei. Chipul animat al Adelei, care punea întrebări
investigatoare despre viața personală a unui potențial nou asociat de afaceri, s-
a îmbinat cu chicotele curioase ale majoretelor și ale colegilor de trupă. Logan
nu fusese niciodată ceea ce aș numi timid. Nu l-a deranjat atât de mult să
vorbească cu străini, încât nu a vrut să fie deranjat cu asta. Conversația inactivă
pur și simplu nu a fost programată în el. A făcut parte din ceea ce l-a făcut al naibii
de bun în tot ceea ce făcea — Logan Houston și-a păstrat energia și și-a concentrat
atenția ca pe nimeni pe care nu-l cunoscusem vreodată.
M-a lovit acum, ca o suliță de gheață în piept: n-aș face niciodată
m-am întrebat cât de mult însemnasem pentru el, pur și simplu datorită faptului că
Logan-ul avea întotdeauna ceva de spus.
Adele avea dreptate. Ratatouille a fost cel mai bun lucru pe care l-am mâncat
vreodată în viața mea.

De asemenea, era atât de incredibil de frumos încât nu mi-am dorit
tăiați în ea. O rozetă perfectă de vinete, roșii și dovlecei care a făcut de
rușine fiecare prânz prostesc pe care l-am pălmuit vreodată pe Instagram.
Din fericire, am străpuns vigneta, pentru că legumele prăjite s-au topit pe
limbă într-un mod care a provocat ceea ce ar fi fost altfel foarte nepotrivit.
zgomot.
Ca totul despre cină, noapte, această călătorie, a fost perfect.
Am încercat tot posibilul să-mi amintesc că am fost aici să-l luăm pe Louis
și Adele să investească în viitorul HashtagDeleted.
Cel puțin la început.
Adevărul a fost că am găsit Bissets fascinanti. Louis a fost un
zgomotos, fermecător butoi de bărbat. Barba lui neagră și mustața
robustă, pe ghidon, erau colorate cu dungi de oțel
cenușiu într-un mod care îmi amintea de un stăpân de ring — sau de un
îmblânzitor de lei de miliarde de dolari. Mă răsfătase cu povești despre cum am
crescut în Marsilia, când am întâlnit-o pe Adele la facultate, compania de
tehnologie eoliană și solară pe care o construiseră împreună. Ceva cald și
familiar s-a răspândit prin pieptul meu la felul în care soția lui întrerupea
întâmplător povești pe care, evident, le spusese de o mie de ori. L-a corectat, a
râs cu el, și-a terminat glumele.
Până când a fost servit desertul - felii subțiri de întuneric bogat
prăjitură de ciocolată și căni minuscule de espresso amar — uitasem
de ce ne aflam aici. Degetele lui Logan s-au întins sub masă, legându-se lejer
cu ale mele într-un mod care a acoperit patru ani într-un singur gest ușor.
O dezamăgire autentică a crescut în mine când Louis s-a ridicat
și a măturat pelerina magnifică a soției sale de pe spătarul scaunului.
Dincolo de ferestrele restaurantului, noaptea se lăsase cu câteva ore în urmă.
Luminile orașului sclipeau ca un pat de stele. Louis a întins mâna peste masă
pentru a-mi strânge mâna cu căldură.
„Lexi, a fost o plăcere absolută. nu stiu de ce
Logan v-a ținut pe toți pentru el atât de mult timp.”
Am început să mă simt ca Cenușăreasa se apropie de miezul nopții.
Adele se apropie de soțul ei. Au schimbat o privire, aparent ajungând
la o înțelegere nespusă înainte de a se întoarce către Logan. Avertismentul din
stomacul meu s-a apropiat de ora dovleacului. Mi-am dat seama că, în ciuda
faptului că am fost la masă până la mult timp după ce toți ceilalți din restaurant
au plecat peste noapte, nu vorbisem de fapt despre muncă. Deloc.
Logan mă adusese la Paris să-l ajute să-l convingă pe
Bisset trebuie să investească în el, iar eu am petrecut toată noaptea doar
vorbind cu ei.
Bună treabă, as.
Panica înghețată a început să se formeze în mine. Înainte să mă pot gândi
spune ceva, orice oricăruia dintre ei, Adele se întoarse către Logan.
„Ne bucurăm că în sfârșit ai venit să ne întâlnim față în față
Față, domnule Houston. Este imposibil să înveți ceva despre cine sunt
oamenii cu adevărat prin e-mailuri sau apeluri telefonice.
Louis și cu mine suntem impresionați atât de tine, cât și de compania ta. Sperăm
că HashtagDeleted va face parte din Crystal Ball Charity

Eveniment. Ar fi un prim pas minunat către construirea unei relații de
lucru între companiile noastre, oui?”
A fost un vârtej de rămas-bun, strângeri de mână și
sărutări pe obraji.
Odată ce cei de la Bisset au dispărut, Logan s-a întors să mă privească.
Eram singuri în semiîntunericul restaurantului, singurii doi oameni au plecat
atât de târziu. Nici măcar nu eram sigur ce dracu tocmai se întâmplase.
„Logan eu...”
Scuzele mi-au fost tăiate în gât când Logan m-a smuls de pe pământ și m-
a învârtit în cerc.
„Ai fost perfect. Știam că vei fi.”
Am râs, amețit și fără suflare, când Logan m-a pus înapoi pe călcâie.
Părea atât de fericit, atât de lipsit de griji încât am vrut să îngheț acest
moment și să-l păstrez pentru totdeauna. Pictează-i pe chip un portret al
bucuriei și atârnă-l în fiecare muzeu din Franța. Zâmbetul lui era deschis și
cald, lumina din ochii lui albaștri aproape la fel de strălucitoare ca lumina lunii
deasupra Parisului de afară.
Inima mi-a bătut în piept, o bătaie a inimii întinzându-se
doi, într-o viață în timp ce Logan s-a uitat în fața mea. Capul mi se învârte
din nou, dar nu mai știam dacă era din cauza amețelii sau a intensității din
privirea lui Logan. Respirația lui era caldă pe obrazul meu. M-am gândit că...
pentru o bătaie dureroasă a inimii am fost atât de sigur că era pe cale să
facă puntea dintre noi și să-mi zdrobească gura.
cu al lui.
am vrut-o.
Mi-am dorit mai mult decât mi-am dorit următoarea respirație.

Un nod s-a strâns undeva în pieptul meu, căldura lichidă
șerpuindu-și drum prin corpul meu în timp ce fiecare fibră a ființei
mele în care se concentra, a devenit acut conștientă de mâna lui largă
pe partea mică a spatelui meu. A trimis căldură radiand prin miezul meu.
Logan a făcut o jumătate de pas înapoi,
„Hai, Lucy”, a zâmbit el într-un mod care i-a desfăcut pe toți
a apărărilor mele. "Să iesim de aici."

Capitolul 16
Logan
Lexi era cel mai frumos lucru la vedere.
În orice moment al vieții ei, oricine – bărbat sau femeie – ar
putea spune asta despre Lexus Miller și, de obicei, ar fi o afirmație
adevărată. Era posedata de o vibratie unica, o stralucire interioara
care atragea in ochii celor din jurul ei. Ea a fost întotdeauna în centrul
atenției în orice loc în care mergea. Pe parcursul weekendului, văzusem
cum până și cetățenii obosiți din bătrânul Paris gay fuseseră vrăjiți de
ea.
Acel magnetism a fost, la urma urmei, o mare parte din motivul pentru care am
o dorease aici.
Lexi era cel mai frumos lucru la vedere...
Oricine ar putea spune asta oriunde, dar chiar acum, impactul
din acea observație m-a lovit ca un meteor. Stând pe
Pont des Arts, călare pe apele Senei. Institutul
Franța pe de o parte, Luvru pe de altă parte. Catedrala _
de Notre Dame tocmai vizibilă mai în sus pe râu. Eram
înconjurat din toate păr ile de frumuse ea triumfătoare a
civilizație, dar Lexi mi-a fost atras privirea.
Cina cu soții Bisset a mers mai bine decât puteam chiar și eu
au visat. M-am trezit nu numai cu invitațiile mele la evenimentul lor
caritabil Crystal Ball , ci și cu o negociere preliminară a contractului
din partea avocatului lor. Cei mai bogați și mai etici miliardari de
energie curată din Europa tocmai îmi dăduseră un

oportunitatea de a-mi duce compania în orice direcție mi-am dorit.

Toate mulțumim lui Lexi.
Lexi, care i-a captivat pe toți cei pe care i-a întâlnit astăzi.
Ea a dus la camera ca un club de jurnalism de juniori
totul din nou. Zâmbete tachinate din mine, cuplul de tânăr dulce de
la patiserie, bătrâna cu părul cărunt de la papetărie, vânzătorul de
parfumuri aparent apatic. Stătuse peste o oră, privind un pictor în ulei la
colțul străzii, făcând fotografii și folosindu-se de mine pentru a-i traduce
întrebările animate despre lumină și umbră și cum era să trăiești, să lucrezi
și să respiri artă în cel mai romantic oraș.
în lume. Am auzit toate poveștile despre parizieni și
antipatia lor față de turiștii americani, dar există doar ceva la Lexi. O
căldură autentică care radia din interiorul ei.
Oamenii pur și simplu gravitau spre ea, indiferent cine – sau unde – erau.
Ea se sprijinea acum de o balustradă, elegantă lejer în moda ei din
Paris. Rochia simplă a fost lucrul perfect atât pentru a evidenția, cât și
pentru a-i accentua farmecul natural. Erau zeci de fete care aveau
măsurătorile și trăsăturile ei perfecte în acest oraș, dar niciuna nu ar fi
eclipsat.
apusul.
Încadrând-o doar decentrat, am făcut o altă fotografie. eu
nu era profesionistă, dar ea a făcut ușor să surprindă lucrurile
care arăta mai degrabă ca artă decât ceva ce ai fi găsit tencuit

peste tot pe rețelele sociale.
„Întoarceți-vă puțin, lăsați lumina să vă lovească fața.”

Furasem camera în timp ce Lexi savura o înghețată
cornet și deși terminasem desertul, încă nu mă hotărâsem să-l dau
înapoi. Făcuse fotografii cu mine, cu Parisul, cu hotelul, cu această
călătorie... dar tot ce voiam să-mi amintesc despre weekend era sprijinit de
o balustradă din fier forjat, cu soarele care apunea la spate.
— Ai fi fost un mare marinar, știi.
Lexi râse, zgomotul lui la fel de limpede ca cristalul ca clopotele

Doamna noastră.
"Ce vrei să spui? Este vocabularul meu naibii?”
Rânjind, uimit, am clătinat din cap în timp ce am coborât
aparatul de fotografiat, făcându-i privirea.
"Ți se potrivește. Fiind undeva nou. Descoperirea unui
teritoriu neexplorat. Explorând.”
Chiar și în portocaliile și rozele muritoare ale soarelui apus, am putut
vedea impactul cuvintelor mele scrise mare pe toată fața ei.
Pielea ei nu era la fel de vibrantă ca lumina pe moarte.
„Îmi place așa, roșind. Ti se potriveste si tie. Face
apusul acela al doilea cel mai frumos lucru de pe acest pod.”
Și-a dat ochii peste cap, întorcându-se pentru a privi afară
Seine, ascunzându-și fața și este destul de roz de la mine. eu
m-am mutat lângă ea, lăsând camera să atârne în dreapta mea
mâna când mă sprijineam de cotul stâng, împingându-mă înapoi înăuntru

câmpul ei de vedere.
— Știu ce faci, Logan. Dându-mă
Paris, cheltuind sume grozave de bani pe mine...

„
— nu chiar atât de generos. Sincer. Abia chiar lav...”
„—tratându-mă ca și cum aș fi cineva care nu sunt.” Vocea ei
s-a stins într-o șoaptă. Nu aș fi putut s-o aud deloc dacă nu aș fi
fost deja atât de aproape.
„Ce este asta, Lexi?”
Ea s-a uitat la mine, cu ochii mari umezi, plini.
„Una dintre acele fete.”
Chicotind, i-am întins camera. „Uite, ia-o.”
Ea clătină din cap, dar mâna ei încă se strânse
aparatul foto în mod reflex. M-am îndepărtat de balustradă,
scoțându-mi jacheta și luând o ipostază ridicolă. Cu un genunchi în
sus, Washington traversând Delaware.
Râsete ieșiră din ea în timp ce își tampona ochii
cu dosul unei mâini înainte de a ține camera în sus.
„Ce faci, idiotule?”
am zâmbit.
„Ei bine, nu te pot lăsa să crezi că tocmai te-am adus
aici să te seducă. În primul rând, este jignitor. eu niciodata
am nevoie de avionul pentru a aduce foști majorete drăguțe în pat.”
Degetul ei mijlociu întins în sus din spatele camerei,
dar nu s-a clintit din fața feței.
„În al doilea rând, nu aș fi niciodată așa cu ei. Tot ceea ce
se întâmplă altceva, orice altceva am fi, Lexi, mi-a fost dor de mine
prieten. Asta a fost partea cea mai dureroasă din toate astea. Pierzând
singura persoană din lume care putea să râd așa
cu."
Am luat o altă poziție, aplecându-mă în față, echilibrându-mă pe
balustradă cu un pumn în fața mea.
„Bine, Clark Kent, așează-te. Ți-ai făcut punctul de vedere.”
Am zâmbit, clătinându-mă pe margine. Am aruncat o privire peste lateral la
o picătură care se afla cu ușurință patruzeci de picioare până la apă de dedesubt.
În ciuda bibanului meu precar, nu era nicio teamă. Lexi a avut un mod de a mă
face fără teamă. Îndrăzne . Ea a scos tot ce e mai bun din mine.
Am alunecat un picior, apoi am prefăcut că alunec. Ea a fost acolo într-o
fulger, clar pregătit pentru asta, mâna întinzându-mă să mă apuce și să mă
tragă înapoi în siguranță. Mi-am agățat piciorul, strângându-mi strânsoarea
pe structură înainte să-i apuc bra ul întins i
a tras-o aproape.
Neînfricat.
Pentru a doua oară în viața noastră, am sărutat-o pe Lexi Miller.
Când am avut nenorocita noastră aventură de o noapte la bal, ea a
preluat conducerea. A fost agresorul. Fusesem încremenit de nehotărâre.
Indecis. Ultimii patru ani au fost petrecuți ardând acele lucruri din mine,
transformându-mă în genul acesta
a omului care știa ce vrea și l-a luat.
O voiam pe Lexi.
Corpul ei a devenit rigid la atingerea buzelor mele de ale ei.
Chiar și presiunea ușoară a gurii mele împotriva a ei a lăsat-o
înghețată. Am putut simți tensiunea din tot corpul ei în timp ce ea

s-a rezemat de mine. Căldura ei, parfumul curat, proaspăt al șamponului
pe care îl asociasem mereu cu ea. Ale mele

degetul mare i-a mângâiat pielea moale din interiorul încheieturii mâinii, unde eu
a ținut-o. Buzele mele s-au apăsat din nou pe ale ei, cu capul înclinat
ușor într-o parte.
Ea a întâlnit sărutul meu la jumătatea drumului, corpul relaxându-se în el. Mainile ei
a venit la fața mea, alunecând peste miriște pentru a se încurca în părul
meu, în timp ce unul dintre brațele mele o încolăcea, trăgând-o de

pe mine.
Sărutul nostru s-a adâncit odată cu întunericul tot mai mare al
cer de noapte. Ultima lumină a apusului a lăsat loc luminii mai
slabe ale stelelor, dar totuși, am ținut-o aproape. A fost un sărut tentativ,
ezitant. Mai mult decât orice altceva, m-a făcut să realizez asta
ea s-a întors.
O parte din mine așteptase asta de când am pus ochii pentru
prima dată pe ea în acea mică cafenea, știind că inevitabil ne vom ciocni
din nou unul de celălalt.
Mi-am amintit cât de flămând fusese ultimul nostru sărut
pasiune și nevoie în ea. Nu era nimic din toate astea acum. Fără sine
încredere, nicio siguranță din partea ei. Mesele fuseseră
răsturnat complet. Ea îmi urma exemplul,
lăsându-mă să ghid exact unde și cât de departe am mers. The
singurul indiciu că Lexi nevoiașă și poftioasă a amintirilor mele
nu a fost doar o invenție a ego-ului meu învinețit, a fost felul în care ea
mâinile îmi strângeau părul, strângându-mă, trăgându-mă atât de ușor
împotriva ei.
Mă lăsa să ne ghidez, dar m-a întâlnit rapid cu aceeași fervoare
când mi-am cuprins brațele în jurul ei, trăgând-o împotriva mea și
despărțindu-mi ușor buzele. Ceea ce a început ca un sărut dulce și
romantic a devenit de-a dreptul nevoie în timp record. Mâinile ei se
mișcă în jos, alunecând peste miriștea mea pentru a se sprijini pe
umerii mei, explorând liniile musculare de acolo care nu existaseră
acum patru ani.
Degetele mele s-au întins pe partea ei, simțindu-i coastele
prin materialul subțire al rochiei. Ea a tremurat, apăsându-mă mai
tare în timp ce i-am strâns fundul umflat.
Avea un gust diferit decât mi-am amintit. Evident, acolo
Nu era nicio urmă de vodcă care mi-a ars nările, dar era mai mult
decât atât. Înainte, fusese aproape prea dulce. La granița cu
stânjenirea și nu avea nimic de-a face cu gustul punchului zaharat
pe care îl mâncase la cină.
Poate o chestie de vârstă? Înainte, ea fusese fată. Avusese o viață
grea, dar încă fusese naivă. Tineri. Mai inocent.
Acum era cu siguranță o femeie. Viața nu o doborâse complet, dar
îi luase marginea.
Ne-am sărutat minute în șir. Ore. Zile.
Probabil nu zile, sau chiar o oră, dar suficient de lungă pentru
ca amurgul să se estompeze în întunericul deplin al nopții. A fost o
ardere lentă, intensă, dar măsurată. Mâinile rătăceau ici și colo,
explorând, atingând, dar nu alunecă niciodată sub nimic. Era o magie
în ea, ceva în aer care făcea asta în regulă, chiar acum.

Poate că n-ar fi mâine.
Oricare ar fi vrăjirea Parisului pentru îndrăgostiți, chiar și aceasta
probabil că nu a fost suficient pentru a depăși istoria care am fost
Lexi și mine. A fost în regulă, totuși. O noapte poate fi tot ce aveam, dar
eram hotărât să nu las asta să scape

pe mine.
Ani de zile am regretat nu doar felul în care îmi pierdusem
virginitatea cu cel mai bun prieten al meu, ci și întregul episod.
Întotdeauna mi-am imaginat că este mai degrabă așa. Lentă și senzuală.
A fost jucăuș și distractiv și foarte noi, și nu era rău - dar nu a existat
nimic din această scânteie, până la sfârșit. Niciuna dintre emoții.
Acum aceeași emoție amenința să ne copleșească pe amândoi.
Am simțit-o că încearcă să se retragă uneori și am alungat-o. Mâinile ei îmi
frecau pieptul, îmi simțeau brațul și puteam simți cum diferența dintre cine
eram și cine devenisem trăgea prin ea. Atrăgând-o înapoi la realitatea
situației. Atunci ea s-ar strânge, trăgându-se înapoi. Aș apăsa mai tare pe
ea, strângând-o mai tare.
Nu o lăsa să fugă de asta. Nu o las să fugă de mine. Nu mai.
Niciodata.
Abia când mi-am dat seama că dădea din cap, i-am simțit
mișcarea capului, mi-am dat seama că am șoptit acele cuvinte cu
voce tare. Apoi mă săruta și acolo era mai mult nevoie decât senzuală.
Urgent. Frenetic. Acum trebuia să lupt să țin pasul. Acum competitivitatea
ei a preluat-o, împingând-o.
Limba ei a alunecat peste a mea, fiecare dintre noi despărțindu-ne doar pentru
reveniți împreună. Lovindu-se împreună cu o forță aproape de
vânătăi. Timpul a fost măsurat doar în durerea dureroasă a mușchilor
care protestau, când ne răsuceam și ne întorceam împotriva fiecăruia

alte.
Ne-am alimentat unul pe altul de la cărbuni fierbinți la aprinși
infernuri. Dinții ei mi-au găsit buza de jos, afundându-se doar
cât să trimită un fior de durere să mă străbată, forțându-mi ochii să-i
întâlnească pe ai ei. Erau aprinși de răutăți și dorință, o combinație
amețitoare care mi-a făcut penisul să palpească și mai tare pe coapsa
ei decât era deja. Știam că o simțea și ea, în felul în care ochii ei s-au
mărit aproape imperceptibil.
— O să te duc înapoi la hotel, Lexi. Vocea mea era răgușită, abia
peste o șoaptă.
— Atunci ce, Logan? Ea mi-a șoptit înapoi pe buzele mele.
„Atunci o să te trag .”
Îi simțeam pulsul accelerat, zgomotul corpului ei
în timp ce se strângea de mine. Corpul ei s-a conturat perfect cu al
meu, curbele potrivindu-se cu ușurință pe planurile dure ale pieptului și
ale abdomenului meu. De parcă am fi făcuți unul pentru celălalt. I-am
încurcat o mână în părul ei, trăgându-i gura de a mea într-un sărut
profund și arzător care mi-a lăsat mai mult decât degetele de la picioare.
Mersesem până la pod, dar nu era timp pentru asta
acum. Șoferul nostru Uber s-a prefăcut că nu a observat cum am cheltuit
toată călătoria înapoi făcând afară, mâinile amenințănd să se strecoare
și sub orice și tot ce puteau. N-am putut ajunge

destul de pielea ei sub vârful degetelor mele, felul în care cea mai
simplă atingere o făcea să tremure și să geme în mine.

gură.
Crescând, amândoi eram prea conștienți de pericole
de dependență. Nu în modul prostesc, contraproductiv DARE. Am râs
amândoi la ședințele școlare obligatorii pentru a ne avertiza pe toți despre
cât de groaznice erau drogurile. Oricine venise cu ideea de a corela
purtarea unui tricou roșu în săptămâna spiritului cu abstinența la droguri,
în mod clar, niciodată nu fusese niciodată un adolescent.
Am rămas amândoi pe linie dreaptă și îngustă mult mai mult
motive personale. Mama ei dăduse un exemplu strălucitor despre ceea
ce nu trebuie să facă. În rarele ocazii în care am fost la ea în loc de invers,
s-au făcut puțin efort pentru a ascunde mirosul evident de alcool. Lexi
crescuse într-o remorcă 100-proof și am jurat să nu mergem niciodată
pe acel drum.
Am încălcat amândoi acea promisiune, totuși. Lexi se târase

în aceeași sticlă pe care o avea mama ei.
Propria mea dependență era mult mai sinistră. Era presant
însuși împotriva lungimii palpitante a penisului meu prin subțire
materialul pantalonilor mei în lift, mâinile deja lucrând
la nasturii cămășii mele, trăgându-l pe lângă centură pentru a aluneca
o mână perfect îngrijită pe stomacul meu, simțind
jocul mușchilor de sub piele.
Lexi fusese întotdeauna slăbiciunea mea. Dependenta mea.
Reușisem doar mergând la rece. Acum eram
principalul ei. Totul la ea m-a atras și mai profund.

Știam că mă scufundam repede, mă înecam sub apele ei.
Pierzându-mă, sau cel puțin partea din mine pe care o cioplisem

afară în lipsa ei.
Mâinile mi-au tremurat puțin când am lucrat cu fermoarul rochiei
ei. Liftul încă urca, dar senzația de mișcare nu era nimic nou; capul mi
se învârtea de la pod. Poate înainte.
Mâinile ei au alunecat în sus de la explorarea ei a pachetului meu de șase până la
pieptul meu, simțindu-mi umflarea pectoralilor sub mâinile ei.
Au fost mișto la început, dar până când palmele ei îmi acopereau
sfarcurile, mâinile ei erau la fel de calde ca pielea mea.
Fermoarul mergea până în partea de sus a spatelui ei, sunetul lui
coborând suficient de mult încât să o facă să rupă sărutul nostru, cu ochii
mari când am dezvăluit-o înapoi la lift.
A fost un moment de vulnerabilitate, ochii ei ținându-i pe ai mei, căutându-
mă după ceva.
Iertare? Ezitare? Nu puteam fi sigur. Lexi se uită
pierdut pentru acea jumătate de secundă, aruncat în derivă.
Apoi mișcarea s-a oprit, ușile deschizându-se în luxul nostru
apartament și am ridicat-o și am dus-o înăuntru. Căldura i-a revenit
în ochi, mâinile ei frenetice acum, când ei au atins, mângâiat și târât
unghiile pe pielea mea.
Nu era departe de patul mare din suita principală. Treizeci
pași, poate patruzeci purtând-o. Erau douăzeci prea departe pentru mine,
de i. Cea mai apropiată piesă de mobilier de lift era a
sezlongul frumos. Lexi s-a întors la insistențele mele, s-a răsucit
despre, spatele ei gol expus de fermoarul acum căscat al

rochia ei. Mâinile mele au apucat fiecare un umăr și au tras, cusăturile
amenințănd să se despartă de forța acestuia. Oricât de mult mi-am dorit să
rămân calm și să controlez, Lexi era încă departe
îmbătător pentru mine să-mi păstrez strânsoarea obișnuită de fier.
M-am simțit beat, intoxicat de moment, incapabil să păstrez
Mâinile îmi trec de-a lungul pielii ei netede, călcându-i pe părțile laterale,
alunecând până la mijlocul spatelui ei pentru a-i desfășura sutienul și a-l
lăsa să coboare în jos pentru a se alătura țesăturii.
la picioarele ei.
Era izbitoare: pielea palidă luminată de lumina lunii
intră prin ferestrele mari, îmbrăcată doar într-un set de chiloți negri din
dantelă, care îmi făceau nevoia de a avea țeapă periculoasă.
Mi-am înfășurat brațele în jurul lui Lexi, cu mâinile în sus
explorează-i pieptul în același mod în care făcuse cu al meu.
Ea și-a întors capul pe jumătate, gura găsindu-l pe a mea în timp ce i-am luat
sânii în mână. Vârfurile încordate ale sfarcurilor ei erau tari pe palmele mele în
timp ce mă frecam, strângeam și mângâiam în egală măsură. I-am trasat curbele
corpului, vârfurile degetelor i-am străbătut suprafața pielii. Gemetele și scâncetele
ei împotriva gurii mele m-au condus exact unde să apăs mai tare, unde ea tânjea
să-mi simtă atingerea.
Fusese de mai multe ori dimineața mea
masturbarea fusese invadată de Lexi de-a lungul anilor. Ea
a avut un rol principal, recurent. De mai multe ori, m-am pozat
ceva de genul acesta: o întâlnire întâmplătoare, mai târziu în viață. O întâlnire.

O oportunitate de a reuși, de a face bine. De parcă aș avea ceva de
dovedit.
Acum, în acest moment, nu m-am putut decide să cedez
ceva josnic și carnal. I-am spus că am de gând să o trag și am vrut să
spună că o șochează cu intensitatea, îndrăzneala. Totuși, ea răspunsese la
fel și știam că nu era nimic aproape de ura cathartică pe care o făceam
adesea
fantezat despre.
Nu, asta a fost ceva mult mai bun. Era la fel de nevoie, pasională,
dornică ca mine. Mâinile ei se potriveau cu ale mele, întinzându-se în
spatele ei pentru a lucra la catarama curelei mele, pentru a smulge fermoarul
pantalonilor și a-și înfășura mâinile în jurul lungimii groase a dorinței mele.
Am ținut-o cu un braț în jurul ei, ținând-o în sus, cu mâna mare
lucrându-i mamelonul stâng. Celălalt al meu a căzut jos, drept pe lângă
buricul ei pentru a se scufunda în partea din față a chiloților.
Înmuiat. Pielea ei netedă, rasă, era incredibil de umedă,
destul de alunecos încât am simțit-o în interiorul coapselor ei. Ale mele
dulce Lexi era la fel de incredibil de excitată ca și mine, poftioasă,
păsărică lacomă saliva în așteptare.
„Ce sa întâmplat, Logan? Am crezut că o să tragi
pe mine."
Cuvintele care se prăbușeau de pe buzele ei și în urechea mea erau
chiar mai excitantă decât umezeala care i se scurgea de pe buze i
pe degetele mele. Respirația îmi venea greu și repede acum
prin nări, gura apăsată strâns pe articulația
gâtul și umărul ei.

Nu m-am obosit să răspund cu cuvinte. În schimb, am tras-o mai
tare pe spate împotriva mea, forțând-o să-și arcuiască spatele,
schimbând puțin unghiul în cel pe care mi-l doream.
S-a mișcat să se sprijine de canapeaua din fața noastră, dar am tras-o pe
spate. O voiam așa, zvârcolindu-mă pentru echilibru, suspendată în brațe,
ținută exact acolo unde aveam nevoie
a ei.
Nu a existat nici un preambul, nicio tachinare, nici un avertisment.
Doar penisul meu brusc în interiorul ei, cufundându-se adânc în limitele ei
fierbinți și umede. Era catifea topită, strângându-mi ușor penisul cu fiecare
gram de putere.
Capul lui Lexi se legănă pe spate, un strigăt scăpând din gură, sfâșiat
din gâtul ei prin forța invaziei mele bruște. Părea primordială,
sălbatică în nevoia ei. Mâinile ei s-au întins înapoi, strângându-mă de
șolduri, trăgându-mă înăuntru și sprijinindu-se de mine în același timp. Nici
măcar corpul ei nu știa exact ce vrea, dacă tânjește mai mult sau nu.
Corpul ei nu, dar cu siguranță gura a făcut-o.
„La naiba, Logan. Vă rog? Am nevoie de ea. Dă-mi dracu mai tare.”
Erau urme de dinți în pielea ei în timp ce mi-am mișcat gura în sus de
la gâtul ei spre o parte a capului ei. Eram suficient de aproape încât
asprimea mirii mele s-a zgâriat de urechea ei.
— Vrei greu, Lexi?
Vocea mea era o șoaptă, profundă, joasă, pătată de nevoie.
În loc de cuvinte, ea doar gemu, un scâncet, o rugăminte

sunet care îi transmitea pofta mult mai intens decât ar fi putut orice cuvânt
vreodată.
O luasem adânc și brusc la început, dar acum am încetinit
jos. Savurând senzația de asta, nu doar senzația intens de plăcută
a unei femei trezite care îmi mulge penisul, ci și știința amețitoare că era
Lexi. Îmi doream asta de ani de zile, o duream, visam la acest moment
mai des decât mine
știam că ar trebui.
O mână i-a apăsat partea mică a spatelui, forțând
ea să se contorsioneze, să se arcuiască mai tare. Dându-mi un acces
mai bun la împingere cât se poate de puternică și profundă. Sala era
dominată de sex, aglomerată, plină de el. Mirosul lui parfuma aerul
rece al nopții, sunetele lui răsunau în seara pariziană prin fereastra
deschisă.
Încet, cu câțiva centimetri, ne-am dus spre balcon. Toate
luminile Parisului s-au răspândit sub noi în timp ce am fixat-o pe
Lexi de balustradă, marmura rece a balustradei făcându-i pielea pietrișată
de pielea de găină.
„Vreau să te audă, Lexi. Tot Parisul. le vreau
să te aud țipând pe penisul meu.”
Când în sfârșit a țipat, a fost cea mai dulce muzică pe care am avut-o
auzise vreodată. Gâfâind, gâfâind, se prăbușise în brațele mele, cu
picioarele prea slabe ca să o mai țină sus. Ea gemuse, răsucindu-și trunchiul
pentru a se uita la mine cu uimire și poftă și un pic de trepidare în timp ce
mă mutam în ea, nici măcar aproape.
de făcut.
„De data aceasta, mă voi asigura că îți amintești.”

Capitolul 17
Lexi
"Ai intarziat."
Am înclinat o sprânceană către Sol, ridicând privirea la enorm
ceas goth Hello Kitty deasupra biroului de la stația ei.
8:02
Ridică un umăr gol, iar noul știft de diamant din claviculă
strălucind sub luminile fluorescente prea albe ale magazinului. Ea era
devreme pentru a ajunge din urmă cu documentele și fusese de acord
să se întâlnească pentru a ajuta la proiectarea următoarei părți a
mânecii mele. După weekendul trecut, părea că venise momentul să adaugi o piesă.
Sosise timpul pentru o mulțime de lucruri.
„Nu e ca și cum tu ai fi totul.” Marisol ridică privirea de la
foaia de calcul Excel s-a deschis pe laptopul ei. Mi-am dat ochii peste
cap la rânjetul vulpin care s-a extins imediat pe fața ei.
„Tu elimini distracția din tot”, m-am scâncit.
"Ce vrei sa spui?! Nici măcar nu am spus un cuvânt.”
Vocea lui Sol s-a ridicat cu o octavă, ochii ei nu i-au părăsit niciodată pe ai
mei, când m-am afundat în scaunul de piele înclinat în fața ei.
„Nu trebuia. Te uiți la mine ca pe pisica asta
a înghițit canarul. Nici măcar nu te pot surprinde cu veștile mele
bune.”
Sol țipă încântată, strângându-și mâinile.

„ Știam asta. O privire la tine și era scris pe toată fața ta. Ai fost culcat,
nu-i așa?!”
Nu m-am putut abține să nu râd de felul în care accentul lui Marisol
îngroșată de entuziasmul ei.
„Fata, habar n-ai. Scoate-ți blocul de schițe, pentru că
avem ceva serios de rezolvat. Cum te simți să desenezi Turnul Eiffel?”
Era prea multă corespondență îndesată în cutia de metal ghemuită
pe marginea drumului de pietriș.
Nu era nimic nou. Din câte îmi amintesc, eram singurul care s-a
deranjat vreodată să aducă facturile de un roșu aprins și pliantele de la
băcănie, împreună cu împrumuturile ocazionale pentru ziua de plată sau
cecul social. Am fost ușor surprins că cineva sa obosit să golească cutia în
ultimii patru ani. Un strat gros de praf a acoperit MILLER-ul roșu tern de sub
steag. Cel puțin mama nu se recăsătorise cât eram plecată.
Ecranul LCD de pe telefonul meu s-a aprins, vibrând cu anunțul
unui nou follower. Fiecare era propriul ei fior separat.
Încă o val de emoție pe care o datoram lui Logan și călătoriei sale la Paris.
De când ședința noastră foto improvizată și de când m-a creditat ca
consultant creativ interimar pentru HashtagDeleted – orice înseamnă asta
– telefonul meu a fost un focar de activitate.

„Lexi? Lexus Neveah Miller ești cu adevărat tu?!”
Îmi arunc toate gândurile despre paradis în fundul buzunarelor
cu telefonul, mi-am ferit ochii de lumina soarelui de după-amiază cu dosul
mâinii. Mama mea stătea într-o ușă batantă cu ecran spre casa micuță modulară
pe care o numisem acasă pentru cea mai mare parte a vieții mele.
"Buna mama."
Ea îmbătrânise zece ani în cei patru în care fusesem plecat.
Ridurile fine care intotdeauna sifonaseră marginile ei
zâmbetul era mai profund, mai pronunțat decât îmi aminteam.
Umbrele adânci îi întunecau golurile obrajilor, dădeau ochilor ei o adâncime
aproape învinețită. Chiar și brațele pe care le înfășura în jurul meu, obișnuiau
să mă tragă pentru o îmbrățișare strânsă, erau mai subțiri și
mai fragil decât mi-am putut aminti vreodată.
„O, dragă, mă bucur că ești acasă!” Respirația mamei mele
m-a mângâiat cu nota acre familiară a șurubelniței ei de la ora 14. Trei părți
vodcă marca magazin, o parte Sunny D. Ochii mi-au lăcrimat de o combinație
amară de emoție și vinovăție și doar un indiciu de teamă în timp ce pluteam în
pragul ușii pe care ea mi-a ținut deschisă.
„Intră, intră. O să ne pregătesc ceva de băut. Cât timp ești în oraș? Mi-ai
lipsit atât de mult, Lexus.”
M-am încrețit, aruncând corespondența pe blatul din bucătărie printre
sticlele goale. Nici unul dintre noi nu a menționat cizmele cu vârf de oțel
răvășite care se sprijineau de dulapul mic din hol. A fost o pereche de cizme
de un tip sau altul așezat în fața acelui dulap pentru cea mai mare parte a
vieții mele. Cowboy, construcții. Odată, pentru

Două săptămâni întregi în vara clasei a treia, fuseseră chiar și o
pereche bună de mocasini italieni în sală și gheață de marcă.

crema la congelator.
„Nu mai beau, mamă.”
Ea a fluturat cuvintele râzând.
„Nu fi prost, Lexus. O singură băutură nu te va ucide.”
„Mamă. sunt treaz. Nu am băut de optzeci și nouă de zile.

Nu sunt-"
„Lexus, nu ai mai fost acasă de patru ani, iar acum tu
nici măcar nu vei bea o bere cu mama ta?”
Telefonul mi-a vibrat din nou în buzunar. Am rezistat
tentația de a-l scoate și de a trimite un mesaj lui Logan. De câte ori
făcusem exact asta, exact din acest loc?
Nu fusese deosebit de surprinzător că petrecusem mai mult
timp în casa lui decât a mea când eram copii. Nu numai că avea mai
mult spațiu – camere și canapele și o curte mare, întinsă – dar
Houston erau, ei bine, Houston. M-au hrănit.
S-a agitat peste mine. Crystal a ajutat la teme, iar Betty îmi
strecura batoane de granola în rucsac.
Am băgat mâna în frigider și am scos unul din întuneric

sticle maro care aliniau rafturile. Câți ani aveam
prima dată când spargeam o bere și i-am dat-o mamei? ase?
Șapte? Cam în același timp îmi dădusem seama că era fiecare femeie
pentru ea însăși în casa Miller.
„Lasă-mă să-ți pregătesc ceva de mâncare”, i-am dat sticla
mama înainte de a se întoarce la frigider.

„Întotdeauna ai făcut cea mai bună brânză la grătar.” Ea a zgâiat
veselă, lăsându-se pe unul dintre cele două scaune de bar de vinil care au
trecut drept setul nostru de mic dejun. „Member prima dată când mi-ai făcut
unul?” Ea a chicotit ca o adolescentă și de data aceasta nu m-am putut abține
să nu mă alătur.
Aceasta a fost Karen Miller pe care o iubeam cel mai mult. Ea nu fusese niciodată
mult de o mamă. Dar din când în când, am reușit să lăsăm totul deoparte și
să fim prieteni destul de buni timp de o oră sau două

la un moment dat.
"Fac. Javier Gutierrez mi-a rupt inima tandra și cu mine

era supărat pe lume pentru asta.”
Mi-am apăsat blocul de margarină dramatic la piept ca
dacă pentru a puncta finalitatea iubirii de treisprezece ani. Javier mă
părăsise fără preambul pentru Diane Lopez; o fată din complexul lui de
apartamente cu mai multe sâni și șolduri în clasa a IX-a decât aș putea
spera să dezvolt într-un milion de vieți.
„M-ai învinovățit”, a râs ea de marginea sticlei.
„Pentru că ți-am dat un nume stupid .”
Pâinea albă sfârâia pe tigaia cel mai puțin zdrobită din bucătărie,
umplând spațiul cu parfum de brânză topită și

carbohidrați prăjiți.
„În apărarea mea”, i-am zâmbit peste umăr. „Sunt la afirmația mea că
este o prostie...”
„Este elegant!” a țipat ea, chiar la semnal.
Am scos spatula din sertar, folosind marginea
unghia mea mare pentru a răzui cel mai rău din plasticul ars.
„Mamă. Fără supărare, dar dacă ai fi vrut să mă numești după
ceva ce nu ne-am putut permite, ar fi putut la fel de bine să fi fost Rent.”
M-am aplecat în timp ce capacul sticlei a zburat prin bucătărie spre
mine, amândoi râzând la unison acum.
Se făcea târziu.
Soarele apusese cu aproape o oră în urmă și nu voiam să fiu prin
preajmă ori de câte ori proprietarul cizmelor de construcție ajungea acasă.
Totuși, am fost reticent să mă descurc de pe marginea canapelei
nodulare. Capul mamei s-a odihnit în poala mea, ea respirând lent,
măsurat. Știam că va fi afară până dimineață.
Am făcut vasele și am aruncat cea mai veche dintre mâncarea din
frigiderul. Lângă ușa din spate erau două saci de reciclare care trebuiau
scoase până când am terminat de măturat podeaua laminată a bucătăriei.
În cele din urmă, când am auzit zdrăngănitul unei camionete
venind pe stradă, i-am apăsat pătura în jurul umerilor ei subțiri și i-am
aruncat un sărut pe fruntea mamei, lăsându-mă să ies.

Capitolul 18
Logan
„Ma, pentru ultima dată, nu am o soție secretă. Există
nici o prietena. Nici măcar nu am…”
M-am oprit când amintirea Lexii în genunchi, cu penisul în
gură, pe un balcon din Paris, mi-a fulgerat.

minte.
„... ce, Logan? Un prieten cu beneficii?”
"Ce? Ma, nu!”
„Oh, nu suna atât de șocat. Știu ce se întâmplă cu voi, copii.
Mă uit la TMZ.”
„Ma, oprește-te. Vă rog. Aveam să spun că nici măcar nu am
pe nimeni care să mă intereseze. Nu vor mai fi bunici acum, peste
luni, peste ani. Posibil niciodata.
Nu de la mine. Ai deja o fabrică de copii în familie!”
„O, dragă, știi că niciodată nu poți avea prea mult
familie. Nu există așa ceva pe lumea asta ca prea multă iubire.
În plus, sunt bunici, dar nu sunt ai tăi, Logan.
Ei nu sunt Houstoni.”
Ciupind podul nasului, mi-am strecurat pantalonii de
trening gri. Era durere în mușchi pe care nu m-am antrenat foarte
des. Asta, combinat cu stresul întâlnirii și cu o noapte care nu se
terminase cu răsăritul soarelui, a însemnat că

mama mă prinsese chiar înainte să plec din apartament, darămite
să ajung la sală.
„Mamă, știu că știi știința. Acești copii sunt 50% Houston, la
fel de mult ca ai mei. Știu că nu încerci să spui că Shelby nu este
imaginea perfectă a unei prințese răsfățate.”
„Oh, știi ce vreau să spun, Logan. Numele de familie poate
să nu însemne nimic pentru tine, dar pentru mine înseamnă.
Și tatălui tău.”
Mama mea fusese așa de când îmi amintesc. Era dulce
și îndrăzneață, bună și grijulie.
Tot ce ți-ar putea dori la o mamă. Știam că am avut noroc că am
avut o educație de basm. Mulți dintre prietenii mei veniseră din
case dărâmate sau aveau părinți cărora pur și simplu nu le păsa.
Fiecare avea de purtat crucile lui. A mea a fost a mea
obsesia mamei pentru bunici; mai exact, al meu. Tata
era mai general interesat de „onoarea familiei”,
dar o îndrăgea pe mama mea timp de treizeci de ani. El nu era
pe cale să-i refuze orice dorea.
„Hai, ma. Am compania pe care să se concentreze. Dacă
nu primesc banii de la investitorii mei francezi, va trebui să
concediez unii oameni până voi putea obține mai multe active lichide.
Sunt prea multe în farfurie acum ca să le iau în considerare

romantism."
Luminile sclipitoare ale Luvru noaptea, Lexi pe
punte cu buzele ei pe ale mele.

„Logan, asta-i viața. Va fi întotdeauna o criză a unora
drăguț. Muncă, sănătate, termene limită. Vei găsi în mod constant scuze,
spunându-ți că vei găsi dragostea doar după ce vei termina acest proiect
sau te-ai mutat într-o casă drăguță sau ai pierdut acele zece lire.”
„Nu am avut nevoie să slăbesc în viața mea, mamă.”
— Nu-i răspunde mamei tale, Logan. Nimănui nu-i place a
desteptule."
— Mă întreb de unde îl iau, nu?
Se auzi zgomotul unui oftat lung, mult suferind.
„Logan. Trebuie să începeți să vă gândiți să vă stabiliți.
Nu e bine pentru tine, acest stil de viață de burlac. Adu o fată la cină în
seara asta. Oricine. Dar fata aceea drăguță care lucrează pentru tine,
Samantha?
„Mamă, a trebuit să o concediez pe Samantha acum o lună. Ea nu era în
fruntea lucrurilor.”
Pe deasupra mea, da. Muncă, nu atât.
"Bine. Dă-ți seama. Ești un băiat frumos, asta
nu ar trebui să fie greu.”
— Trebuie să plec acum, mamă.
„Distracție plăcută la sală dragă.”
Am oftat, uimit și exasperat în cantități egale, ca întotdeauna, de
concentrarea unică a mamei. Nu pot nega că am moștenit un pic din
tendințele obsesive ale lui Betty Louise Houston. A fost doar norocos că am
putut să canalizez
ei în eforturi fructuoase în loc de căutarea infructuoasă a și mai
multor copii pe care părinții mei să-i strice.
Pacea dimineții devreme fusese întotdeauna un refugiu
pentru mine. Chiar înainte să încep să lovesc sacii grei și să sară
frânghiile în zorii zilei, mă trezeam devreme.
Sus înainte să cânte primul cocoș, trecând la un proiect sau
altul. De la început tocmai citea de plăcere înainte de școală.
Asta s-a transformat în codificare, apoi în a-mi da seama exact
cum să manipulez și să creez și, în cele din urmă, la a face pe 1
și 0 să danseze exact așa cum mi-am dorit

ei sa.
Au existat multe asemănări în a-mi aduna unitatea maternă și
a lucra la o aplicație. Amândoi aveau nevoie de o atingere pricepută.

Nu ai putea o soluție cu forța brută cu ei. Trebuia să fie
ceva inteligent, ceva în afara cutiei.
O alertă prin e-mail de pe telefon mi-a rupt gândurile,
distrandu-mi atenția pentru tot restul antrenamentului. Biroul Bissets,
mulțumindu-mi din nou pentru o seară minunată și exprimându-mi,
în termeni foarte vagi, că sunt încă interesați, dar nu tocmai pregătiți
să facă următorul pas major decât după Bal.
Era foarte tipic pentru comunicările lor. Atât de mult
erau insinuări subtile și fraze care puteau fi interpretate
în mai multe moduri. Păreau să nu spună niciodată da sau nu când
ar putea scăpa poate și având în vedere cât de mult
Am vrut banii lor, ei au putut întotdeauna să scape

aceasta.
Totul a fost înrăutățit de faptul că îmi plăceau cu adevărat Adele și
Louis. Am avut senzația că vor să se asigure că și ei mă plac cu adevărat,
înainte de a investi o mulțime de bani în următoarea mea afacere.
Era genul de inginerie socială frustrantă pe care o ignorasem complet
la școală. Nu fusesem niciodată membru al vreunei clicuri. Nu fusesem
nepopular, dar nici Lexi nu fusesem. Am mers pe coasta, mergând și
ieșind între grupuri, în funcție de situație. Cameleonică. M-am amestecat
cu împrejurimile mele, fără a ieși niciodată în evidență
mult.
Asta fusese treaba ei.
Dacă aș fi fost concepută să mă integrez, ea ar fi fost întotdeauna strălucitoare.
Culorile prind viață.
Doar să te gândești în termeni adiacenți Lexi a fost prea mult.
Imaginile mi-au umplut mintea, amintirile de la Paris amenință
dă-mi transpirații gri o amprentă. Am clătinat din cap, târând
mintea mea din jgheab. Din fericire, aveam patru ani de
antrenându-mă să pivotez în jurul elefantului blond din

cameră.
Știam că potențialii mei sponsori erau îngrijorați de capacitatea
mea de a mă ramifica. Nu au vrut să susțină echivalentul Silicon Valley al
unei minuni cu o lovitură. Aveam nevoie de un alt produs sau măcar de
scheletul oaselor goale a ceva pentru a le stârni interesul. HashtagDeleted
a fost copilul meu, în ciuda a ceea ce a spus mama. Nu s-a înșelat însă cu
un singur lucru:
Era timpul pentru un alt copil.
Am sperat să îmbarc Bisset-urile cu ușurință din mers, să îmi ofer
puțin spațiu de respirație. Conducerea laturii de afaceri a companiei și,
de asemenea, să fiu șef de cercetare și dezvoltare m-a târât în jos. Chiar
și cu zile de douăsprezece sau șaisprezece ore, erau prea multe lucruri
pe care doar eu le puteam rezolva pentru ca eu să le rezolv vreodată pe
toate într-o singură zi. Banii francezi au fost necesari pentru a crea ceva
cu adevărat incredibil, dar nu am putut obține fără să arăt măcar că pot
veni cu mai multă inspirație.
Ceea ce trebuia cu adevărat să fac era să renunț cu totul la cina și să
rămân treaz să lucrez toată noaptea. Nu ar fi primul

timp sau chiar al zecelea.
Toți membrii familiei mă simțiseră bine în urma despărțirii mele
de Lexi, încurajându-mă în orice făceam în efortul de a scăpa de
depresia și anxietatea zdrobitoare.
În doi ani încetaseră să-mi mai umoreze obiceiurile nebunești de
muncă, exprimând aceeași îngrijorare. Aceiași ochi triști fiecare

timp.
Ajunsesem să urăsc la fel de mult felul în care mă priveau
ca privirile pline de milă ale prietenilor mei. Prieteni care erau înainte
oricum mai multe ale lui Lexi decât ale mele.
Suficient de rău pentru a fi rănit, rupt, dar mai rău pentru a fi amintit
de fiecare persoană cu care am interacționat.
Așa că m-am îngropat. M-am pierdut, mai întâi în aplicație și ea
dezvoltare— și curățarea Lexus de la mine

via ă. Apoi în companie și gestionarea atentă a fiecărui aspect al
creației mele.
Doar că nu erau suficiente ore în zi. A trebuit să
sacrific ceva și, deși fusesem prea fericit să-mi evit familia și aspectul lor
trist de ani de zile, am ajuns să îmi fie prea dor de ei. Mai ales odată ce mi-
am împachetat destul din mine ca să prefac suficient pentru ca ei să nu mă
privească cu milă.
Nu, n-aveam cum să sar peste altă cină. Deja ratasem prea multe.
Mi-am aruncat privirea spre telefon în timp ce m-am alunecat pe
scaunul șoferului modelului meu X, atât ușurat, cât și puțin trist că aveam
doar un mesaj de la sora mea.
BigSis: Shelby are solo de tobe pe care abia așteaptă să ți-l arate.
fi acolo până la 6.
Încruntat, am dat un răspuns și am ieșit din parcare.
Eu: Nu am cum să ajung acolo cu o oră mai devreme,
Căma ă.
Începutul meu târziu a însemnat că am lovit unul dintre puținele
lucruri pe care, fiind bogat și faimos, nu te-a putut lăsa să le eviți: graba dimineții.
trafic orar.
Ei bine, aș fi putut folosi un elicopter, dar nu știam
cum să zbor unul și m-am bucurat mult de senzația de a conduce rapid
mult să renunț la el.

În mod normal, am evitat ce e mai rău, făcându-mă la sală înainte
de a se stinge lumina, dar acum stop-and-go m-a făcut să mă mișc cinci
picioare la un moment dat.
Senzația că telefonul meu bâzâie pe coapsă a trimis a
tresări prin mine. Anticipare. Nerăbdare. Corpul meu tânjea deja
după următoarea lovitură a dependenței mele, chiar și după ce am
avut-o pe ea pentru tot weekendul.
BigSis: nu poți rata soloul ei, pentru Logan e de moarte.
Zâmbind, am tras un răspuns între ridicând privirea
și jos la luminile roșii din spate din fața mea.
Eu: Crys, sunt înfundat la serviciu. Doar pregătind cina
va fi greu.
Nici măcar nu am avut timp să-mi pun telefonul jos înainte
bubui ca răspuns.
BigSis: Îmi ești dator.
Confuz, m-am încruntat la mesaj, zguduindu-mi creierul.
Nu mi-aș aminti că Crystal făcea pentru mine nimic care să însemne că
îi datorez ceva. În cele din urmă, pantoful a căzut.
Eu: Glumesti?! Îmi ești dator pentru cascadoria aia.
Fugând, m-am mișcat pe scaun. Pielea de lux
gălețile erau în mod normal confortabile, dar târâșul lent al navetei de
dimineață mă făcea neliniștit, frecându-mă de tot. Nici măcar nu m-am
obosit să-mi strec telefonul înapoi în buzunar, ținându-l de volan în timp ce
mă uitam la notificarea „Crys tastează un mesaj” clipind.

BigSis: arăți de parcă te-ai distra aici.
O captură de ecran cu Lexi și cu mine stând unul lângă celălalt
a fost ata at Pont des Arts . Din fericire, nu a fost ceva atât de
romantic, dar amândoi râdeam de ceva. Până la urmă, fusese scopul de a
fi în public. Imaginea și brandingul au fost incredibil de importante.
Din păcate, însemna că familia mea va fi
enervant de greu de înșelat.
Eu bine. Voi încerca să fiu cât mai devreme posibil. La rata
Mă duc, oricum nu o să reușesc niciodată 5. Scheletul meu va fi
descoperit peste o sută de ani de către arheologi, perfect conservat în
sicriul meu electric.
Mi-am lăsat capul să se prăbușească înainte, având grijă să nu dau
claxonul în timp ce mă sprijineam de volan. Nu ne mutasem în ceea ce
părea o eternitate.
BigSis: lol!
Cristal tipic. Nimic la fel de ușor enervant ca
cineva care răspunde la paragraful tău de text cu unul
răspuns cuvânt. A fost atât de greu să găsești pe cineva care să se potrivească cu tine
viteza si tempo-ul.
Arcul spatelui lui Lexi, cu părul aruncat peste un umăr, în timp ce își
arunca șoldurile pe spate împotriva pelvisului meu.
Google a fost prea bucuros să mă informeze că au existat

nu două, ci trei epave între mine și birou.
Gemuind, am verificat următoarea ieșire. Nu avea deloc rost în
încercând să scoți ceva din această zi. A fost o spălare completă.

M-aș întoarce și m-aș face cât de mult aș putea de acasă. Însemna
că ziua de mâine va fi plină de menaj general în loc de productivitate
reală, dar era mai bine decât să pierzi două zile întregi de muncă reală.
Un jumătate de zâmbet mi-a străbătut buzele în timp ce o idee
a început să se scurgă. Dacă mă întorceam, aș putea la fel de bine să
mă opresc pentru o cafea. La urma urmei, nu aș putea în drum spre casă.
Din moment ce îi datoram atât de mult lui Crys, n-ar fi mare lucru să o invit
pe Lexi la cină, m-am gândit. Ar împiedica-o pe mama mea să invite și pe
orice burlăciță eligibilă de vârstă fertilă. În plus, i-ar oferi lui Shelby un
public mai mare captiv. În mod logic, era perfect logic.
Da. Cu siguranță nu am avut nimic de-a face cu faptul că eu
abia asteptam sa o revad.
Mulțimea de la micul dejun se risipise complet de către
când am tras în parcarea lui Grind. Lovită de o altă idee grozavă, mi-
am luat ghiozdanul laptopului și mi-am abandonat cravata. Nu are rost
să te îmbraci pentru birou, când biroul era populat de studenți
înfometați care lepădau wi-fi gratuit.
Nu trebuie deloc să mă întorc acasă când am putut să-l iau
aceeași muncă făcută chiar aici. În plus, ar fi distractiv să stai și

mocnește la Lexi în timp ce ea trebuia să flirteze cu clienții.
Nu eram sigur că mă voi sătura vreodată de ochii ei larg mari
văzându-mă. La început, primisem un fior de plăcere interzis prin a o
surprinde cu garda subterană. Fusese mic, meschin și răzbunător și se
simțea atât de bine. Ea mă lăsase mereu strâns când eram niște
adolescenți stingheri care dansau prin preajmă

fiecare. A fost frumos ca pantoful să fie pe celălalt picior,
chiar dacă nu arătam la fel de bine în tocuri.
De data aceasta era la mijlocul băuturii, aburând lapte pentru
cappuccino prea complicat al cuiva.
„Bună, doar un minut, voi avea dreptate – Oh, dracu!”
Lapte spumos stropi de unde Lexi smucise la el
vederea mea apărând în fața ei, lipindu-mă de șorțul ei negru și
acoperindu-i fața cu cremă spumoasă. Am ridicat o sprânceană, punându-
mi cel mai bun zâmbet îngâmfat.
— E un aspect bun și tot, Lucy, dar nu e o modă?
pas fals să porți același lucru două zile la rând?”
Obrajii palizi, înspumoși, au izbucnit în flăcări, un roșu purpuriu
lovindu-o puternic în timp ce a prins insinuarea. „Logan, încerc. La.
Muncă."
"Și eu. O cafea, te rog.” Mi-am ridicat ghiozdanul în sus
privirea ei, întorcându-se pentru a indica o măsuță lângă fereastră.
„Sunt rezerve gratuite și wifi, nu?”
Ochii ei s-au mărit din nou, îngustându-se în timp ce tampona un prosop
la bunătatea lăptoasă care îi acoperă fa a.
„Logan Houston, nu stai aici toată ziua.”
„Hei, clientul are întotdeauna dreptate, Lucy. În plus, nu sunt
suntem prieteni acum?”
Ma durea spatele. Am verificat daunele din
oglindă în acea dimineață; Lexi practic mă hașurase,
grebland cu unghiile gropi adânci pe care le-aș simți pentru a

saptamana cel putin. Știam că și ea era într-o formă la fel de proastă. Abia
așteptam să o văd șchiopătând în jurul valorii de lucru.
Poate că nu va fi cea mai productivă zi, dar ar fi cea mai distractivă
muncă pe care am făcut-o vreodată.
"Prieteni?" Șoapta ei era un șuierat, ochii ei o strălucire perfectă.
„Cred că au trecut puțin prieteni, Logan!”
"Prieteni cu beneficii?" Nu mi-am putut împiedica rânjetul să amenințe
că îmi rup fața în jumătate. Uitasem cât de mult
distractiv era să tachineze.
Ea a alunecat pe bar, continuând să-și pregătească cappuccino fără
spumă. „Logan, nu mă înțelege greșit, a fost...”
Ea s-a oprit, băutura uitată, pe jumătate ridicată într-o mână, în timp ce
ochii i se străluceau în amintire.
Am decis să intervin și să ajut. "Uimitor? Incredibil?
Cutremurător de pământ? Schimbare de viață?"
Ea a ieșit brusc din reverie, cu obrajii încă roșii ca vișinii
ea trânti băutura la capătul barului. "Unu
cappuccino, spumă ușoară pentru Tom!”
„Dar nu am comandat spumă ușoară...”
„Îmi pare rău, Tom, azi e spumă.” Ea i-a arătat-o
cel mai bun zâmbet, iar cel mai bun zâmbet al lui Lexi a fost mult mai mult decât un meci pentru
place lui Tom. El s-a îndepărtat în fugă, plăcerea căzându-i de pe fața ei în
timp ce mă fixa din nou cu privirea ei.
— A fost o greșeală, Logan. Știi că a fost.”

Am ridicat din umeri, zâmbetul nemișcat de un centimetru. "Daca spui tu,
Lex. Hei, vrei să vii mai târziu?”
Nu știam că este posibil ca cineva să arate sexy în timp ce încearcă să-
mi dea foc doar cu mintea lor, dar a fost un aspect bun pentru prietenul meu
de odinioară și viitor cu beneficii.
„Pentru părinții mei, adică. Pentru cina. Mi s-a ordonat
produce un plus unu.”
Lupta ieșea mereu din ea când era vorba de familia mea.
A fost nedrept, știam, dar nu m-a interesat în mod deosebit
în jocul corect în care a fost implicată Lexi Miller. Fusesem perfect prima
dată și îmi călcasem inima în picioare
pentru asta.
De data asta?
De data asta, aveam să fiu perfect rău.

Capitolul 19
Lexi
Întotdeauna am fost un iubitor de aroma cafelei. Acolo
Era ceva magic în camera din spate a Daily Grind, în felul în care
boabele nemăcinate încă emanau acel miros magic de cafea. Promisiunea
acelui parfum ceresc la doar o clipă distanță, mașina de râșniță așezată pe
o masă, dornică să ofere zahăr proaspăt și un alt hit din acea aromă dulce
și dulce. Doar să pun piciorul înapoi aici a fost suficient pentru a readuce
amintiri despre diminețile devreme și nopțile târzii alimentate la rândul lor
de o ceașcă proaspătă. A fost un sentiment nostalgic, cald și deosebit de
fericit.
Gura lui Logan pe a mea era chiar mai îmbătătoare decât să fie
înconjurat de o mie de kilograme de cea mai bună friptură întunecată din
Columbia. Mâinile lui erau încurcate în părul meu, amândoi în picioare, în
timp ce se apleca în mine, lipindu-mi spatele de u ă. M-am întins în jos,
trăgându-i de cămașă, desfăcând Tom Fordul și punându-mi mâinile pe
pielea lui.
Ar trebui să fie ilegal ca un fost să devină mai atractiv,
mai ales cât avea Logan. Trebuia să fie împotriva unui
Convenția de la Geneva sau două.
Degetele mele au trasat de-a lungul planurilor plate ale stomacului lui.
Orice a făcut Logan la sală, a funcționat. A fost mărunțit într-un mod pe
care nu l-am experimentat înainte și nu m-am putut opri să-l ating, să
explorez.
Mâinile mele aveau propriile lor minți și amândoi erau ferm în jgheab.
Nu părea să-l deranjeze, propriile mâini alunecându-l în jos
părul să-mi încercuiască talia. În timp ce i-am alunecat o mână la pieptul lui, sub
cămașa lui acum descheiată – la naiba, mâinile mele lucrau repede – l-am simțit
că se sprijină și apoi mă ridică.
Râsul meu brusc a fost înăbușit de gura lui, picioarele strângându-l
în jurul lui ca să mă trag mai tare de el. În acest unghi, am putut simți cât de
tare era, simțeam căldura revărsându-se de pe pula lui palpitantă prin straturile
de haine. Singurul lucru care ardea mai tare era ochii lui pe ai mei în timp ce mă
privea cu foame primară pură.
„Logan, nu ar trebui. O să fiu concediat ...”
Credeam că fusta până la genunchi și șosetele până la genunchi
fusese o privire drăguță. M-am simțit de parcă am avut un pic din
marea mea de la Paris încă de la Paris. regretam
acum totuși, în timp ce fusta îmi era înfășurată în jurul șoldurilor,
expunând cât de umedă era a doua cea mai bună pereche de chiloți ai mei.
„Sunt sigur că vei găsi un alt loc de muncă.” Zâmbetul lui era atât
enervant, cât și suficient pentru a mă face să-i strâng talia între coapsele mele,
trăgându-l mai aproape. Am urât cât de mult îl voiam acum. Cât de ușor reușise
să mă aducă înapoi aici, cât de dornic eram să-l simt din nou în mine.
„Nu este doar atât. Nu ar trebui să fim... Am încetat. eu
nu puteam exprima în cuvinte această vinovăție de nedescris pe care am avut-o
pentru ceea ce făceam. Ceea ce făceam.

"De ce nu?"
Aceste două cuvinte simple au fost suficiente pentru a mă
dezarma. Combinația dintre senzația Loganului și aroma amețitoare
a cafelei bogate din jurul nostru a fost mai mult decât suficientă
pentru a spăla orice rezerve persistente pe care le aveam. I-am
răspuns la întrebarea lui cu un sărut, buzele mele lipindu-le cu
nerăbdare. Avea un gust incredibil de cald, reconfortant și trezitor în egală măsură.
Îi simțeam inima bătând constant sub mâna mea. The
bătaie lentă, ritmică, a cuiva care nici măcar nu a transpirat până
nu a terminat prima milă. Diferența incredibilă dintre Logan-ul
pe care îl cunoscusem și Logan-ul care era pe cale să mă tragă în
camera de măcinare a celui de-al doilea loc de muncă m-a înfuriat
irațional.
O combinație a modului în care mă atingea și a zâmbetului de
pe fața lui și a cât de calm era amestecat în mine și m-a copleșit cu
nevoia de a da razna, de a
a rezista, a lupta. Mi-am tras gura departe de a lui și mi-am înfipt dinții
în umărul lui, mâinile alunecându-mi ca să-mi sape unghiile.

în spatele lui.
Reacția pe care am primit-o nu a fost cea la care mă așteptam. l-am simțit
încordată împotriva mea, dar apoi o mână îmi trăgea de chiloți
lateral i celălalt î i cobora fermoarul, sunetul de
asurzitor de tare până la urechile mele. Cineva o să audă asta
Sună și știi că m-am întors aici să-mi pun creierii la bătaie

afară.
Atunci Logan era în mine și orice șansă de a gândi
mi-a iesit din cap. M-a copleșit mai departe

fiecare nivel. Mâinile lui mă țineau prins de ușă, pistonarea lentă a
șoldurilor lui împingându-l în mine într-un ritm măsurat, negrabă. De
parcă am avea tot timpul din lume. M-am tras înapoi să-l privesc,
simțindu-mă căd în vraja lui. Căldura din ochii lui, intensitatea, nevoia.
Chiar înainte să obțină un fizic model, ochii lui reușeau întotdeauna să
mă facă să simt lucruri pe care „doar prieteni”
nu am simțit unul pentru celălalt.
Mi-am lăsat pleoapele să se închidă, neputând să mă uit în
continuare la el. Nu când mă privea cu foamea aceea în ochi. A fost
mult prea bine. Știam deja că ochii aceia din dormitor mă vor ține treaz
toată noaptea. I-aș vedea de fiecare dată când închideam ochii, bântuit
de ei. Nu pot face altceva decât să încerc să sparg un alt vibrator într-
un efort de a exorciza acest demon cu ochi albaștri din corpul meu.
Apoi degetul mare s-a lovit de clitorisul meu, iar ochii mi-au fulgerat
deschis. M-am uitat la el, încercând să-i dau foc cu mintea mea,
să-l înjunghie, să facă orice l-ar face să nu mai caute
la mine așa și atingându-mă chiar acolo.
„Oh, la naiba, e atât de bine ...” scâncitul din vocea mea era străin
pentru urechile mele, nevoia și disperarea atârnând de fiecare sunet pe
care îl scoteam. Părea că nu mă puteam opri, nu puteam face altceva
decât să-mi apăs din nou gura pe a lui, gemând și țipând orgasmul meu
direct în sărutul lui. M-a lovit

de nicăieri.
Cele mai multe dintre culmile mele au fost lucruri lente care au construit și construit
în mine până când s-au prăbușit în valuri uriașe. Acest

a fost brusc și orbitor, fără acumulare, nimic altceva decât plăcerea pură
și crudă a păsăricii mele strângându-i penisul, degetele lui atingându-mă
într-un mod clar diferit de

normal.
În mod normal, timpul și-ar fi pierdut orice sens, dar eram foarte
conștient de ticăitul ceasului, de faptul că lăsasem contorul nesupravegheat
mult prea mult timp, pulsul propriei mele inimi ciocănind ca un metronom
nebun.
„Logan, eu...”
„Taci. Trebuie să te întorci la muncă.”
Cu blândețe, Logan s-a desprins din mine și mi-a dat picioarele înapoi
la pământ, un braț ținându-mi talia pentru a mă liniști. Eram pe cale să
protestez când genunchiul meu stâng a decis să nu funcționeze corect
în momentul în care a atins podeaua.
„Ușor face asta, nebun.” Logan părea ca pisica care înghițise
canarul. N-am auzit niciodată pe cineva să pară atât de sigur pe ei înșiși
ca și atunci. Nici eu nu l-aș putea învinovăți. Zâmbetul lui era atât de
obraznic încât nu m-am putut abține

dar lovi-l pe umăr.
— A fost o nebunie, Logan. O să mă omori, sau
mai rău, concediat!”
Râsul lui încă răsuna în urechile mele zece minute mai târziu
în timp ce ștergeam tejgheaua, simțirea lui încă dureros

în mine o oră mai târziu. Am făcut mai multe greșeli în această schimbare decât mine
avut în șase luni, incapabil să se concentreze pe nimic în afară de

căldură care radiază în întregul meu corp de între picioare.
Oh.
Oh, mingi.
Am atât de multe probleme.

Capitolul 20
Logan
„Logan, am crezut că s-ar putea să fi murit. Au trecut două
săptămâni de când am auzit de tine.”
„M-am gândit că ai aprecia timpul liber, doctore. Apropo, mă descurc
grozav.” M-am oprit, mi-am mutat șoldurile și lăsându-mi capul să se lase
pe spate. „Chiar grozav.”
— Mă bucur că nu ai atacuri de panică, Logan, dar
asta nu înseamnă că ar trebui să sari peste sesiunea noastră săptămânală.”
Dornhole părea în părți egale supărat și îngrijorat.
„Doc, într-adevăr. Sunt bine."
Am mutat telefonul de la o ureche la cealaltă. Transpirație făcută
geamul neted al ecranului mi se alunecă pe ureche. Nu am fost
singurul care s-a schimbat în același moment, a
manevră care mi-a transmis un fior de plăcere
coloana vertebrală. Mi-am pus două încheieturi în gură, mu când ca să păstrez a
geme că m-am pierdut pe terapeutul meu.
„Ascultă, doctore, sunt în mijlocul a ceva. Bolnav
reprogramez cu tine mai târziu în această săptămână, bine?”
”
„Logan, să nu îndrăznești să spânzuri...
Am apăsat butonul roșu și am aruncat telefonul deoparte. A aterizat
printre grămada încâlcită în care deveniseră cearșafurile. Jumătate dintre
ei erau pe podea, cealaltă o minge înnodată împinsă într-o parte
a patului.
Lexi și cu mine am ocupat cealaltă jumătate. Ea fusese cea care
răspunse, nebunul năzuinic, împingându-mi telefonul la ureche cu o mână,
în timp ce cealaltă se sprijinea de pieptul meu.
Ea nu încetase să mă călărește pe tot parcursul apelului, strângându-
mi și mulgându-mi penisul cu păsărica ei udă care picură într-un efort.

să mă spargă în fața lui Dornhole.
„Domnișoară Miller, aveți atât de multe probleme.”
"Oh? Pentru că simt că necazul este deja în mine.”
Nu a fost prima noastră rundă a dimineții. A fost greu să
chiar amintește-ți când sexul încetase și se întâmplase somnul.
De fiecare dată când plecam, unul dintre noi îl trezea pe celălalt,
mișcându-se unul împotriva celuilalt, atingând, explorând. Mi s-a părut
că încercăm cu disperare să ne recuperăm timp de patru ani deodată.
Fiecare atingere, fiecare sărut sau legănare înfometată a fost mai mult
decât suficientă pentru ca noi să plecăm din nou la curse.
Și din nou. Și din nou…
— Habar n-ai , domnișoară.
— Sunt cu trei luni mai mare decât tine, Logan.
„Numai cronologic. Amândoi știm cine este matur
unul este în această relație.”
"Oh? O să mă pedepsești? Plesnește-mă?"
Ideea nu-mi trecuse prin minte, dar acum, când ea a plantat-
o, eram copleșită de o dorință intensă de a face tocmai asta. Acea
parte mică și vicioasă din mine care a refuzat să dispară în ciuda anilor
de terapie a vrut să o rănească, chiar și într-un fel mic, pentru ceea ce
făcuse.
A cântat, a sunat, m-a îndemnat înainte acolo unde în mod normal aș fi
dat înapoi.
Într-o ispravă de forță, m-am ridicat complet, mișcându-ne fără
a rupe ritmul lui Lexi. Ochii ei s-au mărit, cu o scriere de surpriză pe față.
Încă a șocat-o, cât de mult crescusem. Ce puternică eram. Nu mi-a cântărit
nimic, fapt pe care m-am bucurat să-l demonstrez cu orice ocazie. A fost
atât de satisfăcător să o arunc.
Fiecare cerc larg al șoldurilor ei se ridica și cobora, mișcându-se
nu doar în sus și în jos, ci și pe orizontală. Erau mișcări largi, leneșe,
care nu au fost concepute pentru a ne apropia nici măcar de a coborî. Nu
a fost altceva decât un preludiu senzual și am savurat amândoi mai mult
ritmul pentru asta.
Am căzut fără cuvinte în acel ciclu în miezul nopții: unul dintre noi ne
dezvăluie amândoi într-o frenezie. Tachinări, batjocuri. Un cuplaj jucăuș,
care a fost tot sass până când fundul a căzut și am fost prinși în frenezia de
a termina
împreună.
S-a dovedit că prima noapte împreună cu ani în urmă nu a făcut-o
fost o întâmplare.
Gura mea a găsit-o pe a ei, sărutând-o să o tacă.
În toate viețile noastre împreună, a fost primul lucru pe care l-am găsit
eficient în a o face pe Lexi să nu mai vorbească. Sărutul a început cu
buzunarul ei, dar ea a cedat sub buzele mele, topindu-se în el cu cantități
egale de tachinare și pasiune. M-a sărutat exact așa cum m-a dracu: toată
atitudinea și spiritul sălbatic și liber, care s-a construit încet și inexorabil în
ceva mai mare.

În timp ce ne sărutam, m-am schimbat din nou, pregătindu-mă.
Acolo. În vârful mișcării ei în sus, am prins-o de șolduri, rupând
sărutul nostru pentru a o întoarce în poala mea, așezând-o pe spate.
Fără gura mea pe a ei, camera a răsunat cu sunetele ei. În primul rând,
scâncetul pierderii când am părăsit-o, apoi geamătul de plăcere când
am umplut-o din nou pe jumătate.
al doilea mai târziu.
„Logan, ce ești...”
Dar mă așezam deja pe spate lângă tăblia patului, înclinat, așa că
aveam o vedere perfectă asupra fundului ei în formă de inimă, în timp
ce se sprijinea pe șoldurile mele. Ea încetase să se miște în timp ce ne
reajustam, dar mâinile ei mi-au găsit picioarele, strângându-mi gambele
în timp ce își dădea seama de pârghie. Și-a aruncat părul pe spate peste
un umăr, răsucindu-se să mă privească cu un zâmbet diavolesc pe ea.
față.
„Puteai să întrebi, știi.”
Am întâlnit-o rânjet pentru rânjet. „Uneori este mai distractiv să faci
ia ce vreau.”
„Hmph.” Atitudinea ei a fost disprețuitoare, dar șoldurile ei au început
să măcina și să încercuiască din nou în timp ce ea se ajusta la unghi.
„Înclină-te mai mult înainte”, am spus.
Făcu o pauză, aruncând o altă privire murdară peste ea
umăr. Lexi ura să i se spună cum să facă orice.
„Dacă vrei să-mi arăți cum să călăresc un cocoș, Logan, voi fi mai
mult decât fericit să împrumut un curea de la Sol și să te las

lucrează-mi fundul ăla drăguț ca și cum ai dansa pentru dolari la Spearmint
Rhino.
Mi-am dat ochii peste cap la melodrama ei. O mână din partea mică
a spatelui i-a dat un ghiont delicat. Am simțit mai mult din greutatea ei
deplasându-se pe brațele ei, ținându-se pe picioarele mele.
— Mai bine, domnule? Nu era nimic altceva decât venin pur care
picura din cuvinte în timp ce ea se întoarse complet. Părul i-a căzut pe
umeri, aproape ajungând la mâna mea, în timp ce am mângâiat mai întâi
un obraz, apoi altul.
„Mult mai bine, mulțumesc.” Am pus tot disprețul trufaș
Aș putea să-l intru, știind că va răsuci cuțitul puțin mai adânc. Unghiul
era chiar acum. Am așteptat, frecându-i fundul, lăsând-o să intre și
mai mult în asta.
Ritmul ei era lent, senzual, perfect. Ascensiunea si caderea
șoldurile ei se simțeau incredibil, atât de bine încât aproape că m-am
hotărât împotriva planului meu. Era greu să strici ceva la fel de bun ca
combinație dintre senzațiile care îmi strâng penisul și priveliștea
de fundul lui Lexi ridicându-se și coborând deasupra mea.
Aghesmui!
Camera a răsunat cu sunetul făuririi mâinii mele
contactul cu obrazul ei fund stâng. A fost lovitura perfectă
un fel de bătaie perfectă pe care ar avea-o un regizor
avea nevoie de o sută de luate pentru a captura. Sunetul, senzația, chiar
vederea fundului lui Lexi care se ondula sub impactul puternic.
Ea stătea în picioare, un sunet strident scurt și brusc ieșindu-i de pe
buze.
„Nenorocitul!”
Ea s-a întors să mă privească, dar îmi scăpasem zâmbetul de pe
față. Tot ceea ce se uita înapoi la ea a fost un control calm și rece.
Loganul Houston cu care nu crescuse. Cel pe care ea o făcuse. Ea a fost
cea responsabilă pentru această parte a mea. Cu siguranță nu m-am
simțit niciodată așa cu altcineva.
"A se sprijini. Redirec iona."
Tonul meu nu accepta neascultarea. Era genul de nu

ton aiurea pe care l-am folosit când un stagiar se făcuse
ceva atât de rău încât a trebuit să cer să mă lase să văd. Era un ton greu,
greu.
Chipul lui Lexi o trăda. Era atât de expresivă încât nu mi-a putut
ascunde un singur lucru. Am văzut războiul în derulare, respectul de sine
și granițele luptând în zadar împotriva libidoului ei. A fost o concluzie
dinainte, desigur. Îl simțeam în zgomotul corpului ei, îl vedeam în felul în
care roadea
pe buza de jos, pleoapele grele de dorință. Simțeam asta în felul acesta
păsărica ei se strânsese în jurul meu când am bătut-o.
Încet, încet, dureros, Lexi se aplecă înainte. Ea nu a făcut-o
rupe contactul vizual cu mine pentru o clipă, urmărindu-mi în mod
deliberat fața în timp ce se apleca și mai mult înainte, arcuindu-și
spatele. Aproape paralel cu picioarele mele, fundul sus și ridicat.
Unghiul era groaznic pentru a mă dracu, dar ea încetase să mai
încerce.
— Mai bine, domnule?

De data asta nu a existat niciun venin. Vocea ei era
atent controlat, amestecul perfect de inocență și dorință. Un sunet
gutural, nevoiaș, un sunet disperat care a trecut direct prin mine. Ea m-ar
putea face să vin cu acea voce singură.
Acum chiar am zâmbit și am lăsat-o să vadă. Felul în care mi-a luminat fața
sus, toată gheața se topește.
"Mult mai bine. Ești o fată atât de bună, Lexus.”
Mi-am coborât mâna pe celălalt obraz, mai tare decât
primul. Știam că va avea o amprentă roșie a mâinii tatuată pe ea
fundul pentru restul săptămânii.
A urmat un altul pe cealaltă parte și altul, până când eu
am simțit-o pe Lexi venind peste penisul meu, pulsația strânsă a climaxului
ei inconfundabil în timp ce se legăna înainte, îngropându-și fața
în cear afuri.
Am alunecat o mână în jos, apucându-i coama de păr, trăgând-o
înapoi ca s-o aud. Orgasmul era atât de intens încât își pierdea vocea pentru
momente, strigăte gemete transformându-se în țipete larg deschise, tăcute;
încordarea ei prea mult pentru gâtul ei, prea mult pentru a produce efectiv un
sunet.
Fiecare val de plăcere se prăbuși prin ea cu suficientă
forța că am simțit-o, păsărica ei mă mulge iar și iar.
Aveam dreptate.
Sunetul a fost mai mult decât suficient pentru a mă împinge peste
marginea până la care mă antrenase. M-am ridicat în genunchi,
împingând-o înainte și cufundându-se adânc în ea, o mișcare
asta a lăsat-o gâfâind și zvârcolindu-se și mai mult. Pumnii ei

înnodate în cearșafurile de ambele părți ale patului, cu capul răsucindu-se
înainte și înapoi iar și iar. De parcă nu i-ar fi putut crede, a refuzat să recunoască
plăcerea care îi curgea prin vene, intensitatea ei.
M-am aplecat înainte, prinzându-i trupul zvârcolit sub al meu,
mișcându-i capul pentru a-mi apăsa gura pe a ei. Avea gust sărat și abia
mai târziu mi-am dat seama că plângea din cauza intensității acesteia. Gura ei a
găsit-o pe a mea cu foame, nerăbdare și am întâlnit-o cu aceeași fervoare.
Propriile mele șolduri s-au smucit și au pompat în ea, gemetele mele adânci
și suficient de puternică încât am știut că le va simți și el adânc în piept.
Am rămas așa pentru totdeauna. Închiși împreună când am coborât
amândoi. La un moment dat, mâinile ei îmi prinseseră încheieturile în loc de
cearșaf, iar interiorul încheieturilor mele era marcat fiecare cu patru semiluni.
Șoldurile ei încă s-au ridicat ușor, pompând doar puțin, lucrându-se pe mine.
Scurgandu-ma uscat. M-am înfiorat împotriva ei, în interiorul ei. Fiecare mișcare
era mai lentă, mai moale. Sărutul nostru s-a diminuat, căldura s-a stins din el
pe măsură ce pofta se potoli.
Pe măsură ce respirația noastră a revenit la normal, am simțit-o. O u oară
zumzet. Nu chiar vibrația de tragere a unui telefon mobil care sună.
Era înfundat, ca și cum...
„La naiba, Logan, ajută-mă să-mi găsesc telefonul!”
Lexi a țâșnit de sub mine, foșnind în jur
minge vată de cear afuri care acum amenin au să sară

patul cu totul. Am văzut ecranul aprins de sub straturi și am întins mâna
să o ajut să deznodă mizeria.
„Am înțeles – o, la naiba!”
Am privit, uimit, cum Lexi aluneca de pe capătul patului
cu mormanul de cearșafuri, prăbușindu-se pe podea. O mână se ridică,
ținând triumfător telefonul tremurând.
"Am înțeles! La naiba, e deja după cinci, și traficul la ora asta a
zilei... ugggh.
Mi-am aruncat capul peste marginea patului, privind în jos la ea.
Arăta și mai sexy decât înainte, înfășurată în cearșafurile mele.
Ademenitoare fără efort.
„Așa că trece peste. Stai aici în pat. Cu mine."
Ea clătină din cap.
„Sari peste terapie, asta e chemarea ta. Nu pot rata. Am făcut o
promisiune.”
Un zâmbet s-a strecurat pe fața mea când m-am întins în jos, alunecând
palma unei mâini în sus pe gambe, târându-se spre interior
a coapsei ei.
„Aș putea oricând să-ți scriu un alt bilet.”
Cu un strigăt de râs, Lexi s-a îndepărtat, stând în picioare,
adunându-și hainele de unde erau împrăștiate
locul. Am urmărit-o, găsind întregul spectacol ambele
drăgăstos și trezitor în egală măsură.
— Termină ceva de lucru cât sunt plecat, Logan.

„Oh, m-am slăbit? Îmi pare rău, șefule.” Mi-am rostogolit
ochii, încruntat la ea.
Se apropie de pat, cumva deja îmbrăcată și
alunecând pe un pantof.
„Nu, ești cea mai puțin slăbită persoană pe care o cunosc. Dar eu fac
știi că ai câteva lucruri pentru care să te pregătești cu o gală pentru
copii bogați cu pantaloni de lux, iar când mă întorc, fundul ăla drăguț este
A mea."
Gura ei pe a mea nu a făcut nimic pentru a-i înmuia cuvintele. am fost
tentat să o trag înapoi în pat și să o dezbrac — din nou — dar am lăsat-o
să se retragă.
"Amenda. Mergi cu noii tăi prieteni. Eu voi sta aici. Gol. Toată
noaptea."
Ultimul lucru pe care am văzut-o a fost pe ea, intrând în lift,
aruncându-mă fără să mă uit înapoi.

Capitolul 21
Lexi
Zile de când am nevoie de băutură: 1
Orgasme în ultima săptămână: a pierdut numărul
Dispoziție: optimistă
S-ar putea să fi căzut dintr-un vagon? S-a aruncat? S-a rostogolit pe el?
Am fost dezactivat — rahat târziu pentru mtg GTG
Furtunile erau rare pe aici, chiar și până în toamna asta.
California de Sud avea o chestie despre a nu lăsa niciodată cu adevărat
uiți că era un deșert. Angelinos a savurat ploaia cu un fel de fervoare rezervată
de obicei pentru lucruri precum avocado organic și prietenia dintre Snoop și
Martha Stewart. Burnița care s-a strecurat în jurul vechiului meu hanorac Hillside
High în timp ce mă îndreptam spre fața de sticlă a librăriei era rece împotriva
înroșirii încalzite a pielii. Traficul ar fi fost un motiv suficient pentru ca eu să întârzii
în seara asta – de fapt, probabil că nu aveam să fiu ultimul care sosește, în ciuda
faptului că întâlnirea trebuia să înceapă cu peste cincisprezece minute în urmă.
Nu era un blocaj pe 405 care mă împiedicase să fiu
aici la timp, totuși.
Degetele mi-au tremurat pe mânerul uzat de alamă al ușii, mișcându-se
tava cu cești de cafea la o mână în timp ce îmi forțam pulsul accelerat să
încetinească. Dacă închideam ochii, mai puteam simți buzele lui Logan, încurcarea
degetelor lui în părul meu, întinderea și tragerea mea.

spatele și șoldurile arcuindu-se pentru el. Undeva între ceea ce fusese
și ceea ce ar putea fi, Logan și cu mine făceam ceva nou și minunat
pentru noi înșine.
— Ai întârziat, puștiule. Edith s-a uitat la ceasul antic al
magazinului de second-hand de pe încheietura ei osoasă, în timp ce a
întins mâna să-mi ia suportul pentru pahare din carton.
M-am simțit complet pedepsit, în ciuda faptului că jumătate din
scaunele din cameră erau încă goale.
„Hei, autostrada...”
„Autostrada nu ți-a pătat rujul la rahat.” Marisol a apărut de nicăieri,
luând una dintre căni de la Edith și schimbând-o cu un croissant.
Varful degetelor mi-a zburat la gura. Cel bine repetat și
O scuză meteorologică perfect plauzibilă a murit de o moarte năucitoare
la privirile înțelegătoare care mi-au trecut pe față.
Edith a adulmecat în cappuccino.
Luminile s-au stins și m-am aplecat spre marginea
cerc, gata să mă alunece în tăcere în locul meu obișnuit. Degetele lui Sol
se învârteau în jurul antebrațului meu înainte să mă pot strecura în
relativa siguranță a scaunului meu pliant. În lumina caldă a librăriei,
unghiile ei maro străluceau aproape negre.
„Hei, începem?”
Ea a ezitat o jumătate de bătaie a inimii, cu ochii ei întunecați scanând
fața mea pentru un semn de suferință de necitit.
„Te descurci, iubito?”

Am așteptat o tachinare liniștită sau niște bătăi de cap jucăușă
despre că m-am rostogolit aici cu părul fuit . În schimb, Marisol îmi căuta
expresia cu o seriozitate pe care rar o văzusem de la ea. Ar fi putut să mă
enerveze. S-a întâmplat, poate, într-un fel trecător.
Iată că în sfârșit reușisem să mă încalz pe demonii mei, ieși
deasupra în mai mult de un fel, iar iubita mea cea mai dragă era
bănuitoare cu privire la fericirea mea.
„Mai mult decât ok”, am asigurat-o zâmbind. Era și adevărat.
Corpul meu fredona de bucuria caldă care începuse să bată în mine când
am aterizat la Paris și de atunci nu se mai oprise cu adevărat. Era o durere
plăcută, nesfârșită, în mușchii mei.
„Eu doar... vreau să mă asigur că iei lucrurile încet. eu
Știu că tu și tipul ăsta erați apropiați și totul, dar...”
Marisol a căutat cuvintele potrivite.
Era greu, imposibil pentru alții să înțeleagă.
Logan și cu mine nu eram doar apropiați. Ceea ce împărtășisem depășea
doar prietenia. Eram două jumătăți din același întreg.
Acum că eram din nou împreună, așa cum ar fi trebuit să fie de-a lungul
timpului, totul începea în sfârșit să se lase la loc.
"Sol. Este bine. Mă descurc grozav, promit. sunt total în

Control."
De pe locul ei de lângă noi, Edith a adulmecat din nou, mai tare asta
timp.
Marisol m-a tras înăuntru pentru o îmbrățișare.
„Știu că deții controlul. Doar nu uita că ești presupus
să lucrez mai întâi la Lexi, bine?”

Respirația mea a aburit parbrizul mașinii puțin peste an
oră mai târziu.
Ploaia încetinise, doar câte o picătură groasă și leneșă
căzând pe acoperiș sau pe capotă cu o lovitură surdă .
Cuvintele lui Marisol mi s-au frecat de marginea minții; cu atât mai mult
decât orice mai spusese cineva în seara asta. Nu eram supărat pe ea. Cum aș
putea să explic, cum aș putea face pe altcineva să înțeleagă ceea ce eu nici
măcar nu mi-aș putea explica?
Mi-am îndreptat cu precauție Honda zdrobită pe strada întunecată,
instinctul mă împinge înapoi acasă și gândurile încă rupte între Logan-ul de
acum patru ani și cel care mă devorase atât de bine astăzi.
Niciunul dintre noi nu vorbise încă despre ceea ce sa întâmplat.
Sigur, i-am trimis scrisoarea mea; și am ajuns cumva
încurcat în a-l ajuta să-și promoveze compania. Afacerea
se lansase să mă elimine din viața lui, ca să fie tehnic
lucruri. A rămas, totuși, faptul că dansasem complet în jurul focului din trecutul
nostru – toate lucrurile care mă făcuseră să mă prăbușesc și să ard în primul
rând.
Când am alergat pe ultima jumătate de bloc de la locul de parcare până la
ușa din față, pierdut în gânduri, aproape că am ratat cutia groasă de carton
cuibărită în spatele cactusului în ghiveci de pe micuța mea.

aplecați. Poștalul uriaș alb ștampilat pe față era mâzgălit cu litere
franceze.
Degetele mele au periat sfoara, pulsul crescând. Căldura unei
după-amiezi pariziene mi-a pătruns în amintirile chiar prin ceața
ușoară și umezeala burniței. Mintea mea s-a repezit la felul în care
Logan mă privise, a avut ochi doar pentru mine tot weekendul. Cu mult
înainte de a cădea împreună în pat. Făcuse o rochie – această rochie, în
această cutie – făcută pentru mine. A duce la o minge.
Vorbește despre a te simți ca Cinder-freakin-Rella.
În buzunar, mi-a bâzâit telefonul mobil, o altă senzație
familiară mi-a încărcat șira spinării când am recunoscut textul lui
Logan, verificând să mă asigur că am ajuns acasă în siguranță. Orice
tensiune, orice îngrijorare care ar fi putut persista s-a deznodat de la mine

cufăr.
Apoi, din nou, mi-am zâmbit în sinea mea, poate că Marisol habar
nu are despre ce vorbește.

Capitolul 22
Logan
„La dracu, asta e Xiomara de la Cruz.”
Unghiile lui Lexi, lustruite până la același albastru de noapte ca
rochia ei, înfiptă în antebrațul meu prin materialul mânecii mele.
Chiar și cu toate cristalele și confettiurile care cădeau reflectând prisme
de lumină într-un milion de cioburi strălucitoare, ochii ei erau cele mai
strălucitoare lucruri din cameră.
Bissets nu erau cunoscuți pentru că făceau nimic la jumătate
de măsură. Dar Globul de Cristal a fost peste cap, chiar și după
standardele tale medii miliardare. Nu a fost găsită nicio suită de
hotel goală sau un iaht în Monaco în seara asta, iar Ave Princess
Grace era luminată ca Times Square pe New

Ajunul Anilor.
Opulența din Salle des Etoiles a fost la maxim
astă seară. Niciun detaliu nu a fost cruțat. Pereții erau făcuți din
ferestre, geam după geam din sticlă din podea până în tavan, care
dădeau impresia că suntem afară. Verdele copacilor mici și îngrijiți și
al gardurilor vii care umpleau spațiul masiv a fost evidențiat de iluminare
delicată. Până și tavanul era în joc, luminat într-un albastru perfect al
cerului, petet cu pete tulburi de bumbac alb.
„Îmi pare rău, Xiomara de la Who?” am întrebat, câștigându-mi a
ochi ridicol.
Deasupra noastră, un aerialist a coborât și s-a răsucit pe opulenta ei
biban, pene care dansează în aer în spatele ei în timp ce ea

mutat.
„Linia ei de machiaj este magnifică și vegană. Marisol a văzut
fiecare dintre spectacolele ei. Chiar și petele meteorologice pe care le-a
făcut în Mexic. Nu pot să cred că nu știi cine e ea

este."
„Pentru asta ești aici.”
„Credeam că ai nevoie de mine doar pentru frumusețea mea
incredibilă și sex-appeal-ul uluitor.” Era ceva îmbătător în zâmbetul lui
Lexi, o contagioasă pentru entuziasmul ei
fiind aici, asta mi-a îndepărtat propria anxietate.
„Oh, Lexi, nu ai putea fi niciodată doar sex-appeal.”
Asta mi-a câștigat un alt ochi.
Chiar și printre sala de bal plină de actrițe și moștenitoare,
Lexi s-a remarcat. A fost ceea ce a făcut ea cel mai bine. Stelele de aur
împrăștiată de-a lungul corsetului rochiei ei i-a dat palidă
ten o luminesce care m-a facut sa ma doare pentru ea.
„Ei bine, ce acum?” Am întrebat.
„De unde naiba să știu? Ce faci de obicei
la aceste lucruri?”
„În mod normal, nu fac deloc aceste lucruri. am fost
lucrez la imaginea mea de miliardar geniu izolat.”
„Ei bine, cunoști pe cineva aici?”
„În afară de tine și de soții Bisset? Doar unul."

"Care?"
Xiomara a Crucii
Asta mi-a câștigat o lovitură la braț. Nu m-am putut abține să nu
râd de indignarea pur și frustrată de pe fața lui Lexi. Era prea drăguță
când era supărată.
Am privit-o scanând camera. Ochii ei s-au luminat cu
recunoaștere un moment mai târziu.
"Uite. Asta e Penelopi Winters. Twitter ei este hi-larious.
Ea este cel mai mare critic de teatru din lume. Tatăl ei și-a început
propria companie de producție pe Broadway. Doar du-te acolo și
prezintă-te. Lămâie u oară
strâns.”
Am urmat linia semnului subtil al lui Lexi către un mic
mulțime s-a adunat în apropierea unei piramide falnice de macaroane pastelate.
Penelopi, mi-am imaginat, era femeia care ținea tribunalul în
centrul cercului. Era înaltă, cu buclele închise la culoare
un updo elaborat care a lăsat câteva fire de parcurs goale
umerii. Rochia ei gri înghețată era aproape de aceeași culoare ca
ochii ei, o combinație izbitoare de albastru și gunmetal.
Dreapta. Doar... salută. Stors ușor de lămâie.
„Bună, domnișoară, uh, Penelopi. Un loc grozav, nu?” eu
întinse o mână, la care se uită bruneta cu picioare
dispre uitor înainte de a adulmeca i de a- i da ochii peste cap.
„Da, este întotdeauna minunat aici. Prima data?"

„Da. Uh. Da. Da, stii. Pur și simplu iubesc
animale.”
„Oh, ești crescător?”
„Nu, nu există copii aici. Groaznic cu ei. Sora mea are asta
sub control."
Am aruncat o privire peste zâmbetul forțat de pe fața lui Penelopi pentru a vedea
Ochii lui Lexi se fac mari de groază.
„Uh, mare discuție. frate Mulțumiri."
Am fugit de lângă ea. Simțeam transpirația lipindu-se de mine
piele, interiorul sălii devenind brusc mai fierbinte decât suprafața soarelui.
Până și palmele îmi erau transpirate, inima îmi batea rapid ca și cum tocmai
aș fi făcut o oră pe banda de alergare
de zece secunde de vorbă mică.
— Tocmai ai încercat să o dai cu pumnul pe Penelopi Winters?
uieratul lui Lexi era în egală măsură neîncredere i trădare.
Degetele ei subțiri și-au găsit drum în jurul încheieturii mele în timp
ce mă trăgea pe lângă un alt grup de socialiți care râdeau. Cum s-a întâmplat
că toți ceilalți au reușit să rezolve toată chestia asta de socializare, în afară de
mine?
Ne-am oprit lângă o masă plină de fluturi de șampanie clocotite.
Pentru o clipă înspăimântătoare mi-am făcut griji că stingerea mea
fusese suficient pentru ca Lexi să se gândească la bea din nou,
dar ea doar clătina din cap. Privirea deznădăjduită ea
mi-a dat a fost la fel de familiar ca sentimentul sucit din intestinul meu.
"Cum?" Un semn de zâmbet amenința colțul ei
buze. „Cum ești miliardar și eu abia mă descurc cu chiria

pe 427 de metri pătrați gloriosi, Logan?
„Ei bine, din punct de vedere tehnic, majoritatea banilor mei sunt blocați
oricum stocuri, așa că nu am multe de unică folosință...”
„Logan!”
Capul lui Lexi a aterizat pe pieptul meu bâlbâit, înăbușindu-și
râsul sugrumat. Dreapta. Acesta a fost exact genul de lucru la care se
referea. Am oftat, mângâindu-i moliciunea familiară a părului ei
înainte de a sufla.
„Este ca la liceu din nou.”
"Exact."
Lexi m-a tresărit cu claritatea tonului ei. Ea se uita înapoi la mine
acum, ceva foarte asemănător cu iritația luminându-i fața.
„Ai fost un rahat să te lași și să te distrezi atunci,
și acum ești și mai rău la asta, Linus.
O vibrație înfiorătoare a bubuit în cameră ca o falsă
tunetul se răsfrângea prin atmosfera creată de om. Sclipitor
fulgerul s-a străduit prin încăpere o clipă mai târziu.
„Ne aflăm într-unul dintre cele mai incredibile locuri din lume.
Înconjurat de oameni minunați. Tot acest potențial.”
M-am uitat în jur în timp ce ea vorbea, observând marea de rochii
și smoking, milele de sticlărie. Deasupra peretelui cel mai îndepărtat,
un contor digital masiv a numărat suprafața pădurii și
sanctuarele sălbatice câștigate până acum de generoșii nopții

donatii.
„Cum poți fi atât de incredibil când suntem singuri și așa

fără idee în restul timpului?”
Chipul ei era imaginea nedumeririi în timp ce stătea în picioare

vizavi de mine. Chiar și în zece mii de dolari Oscar de la
Renta originală, era încă Lexi. Personalitatea ei a depășit orice purta,
ca soarele care strălucea din spatele

nori.
Am întins mâna, strângându-i obrazul cu o mână. Ea
ridică privirea spre mine, surprinsă de contactul brusc.
— Pentru că tu ești, Lexi.
Privirea din ochii ei era de nepătruns. Prea multe emoții
amestecate în ele pentru ca eu să încep să le procesez. A fost mai
ușor, în întuneric. Acolo o puteam citi mult mai bine. Corpul ei nu m-a
derutat niciodată așa cum ar fi putut ochii ei.
„Logan? Logan Houston?”
Am fost o tragere de braț. M-am întors pe jumătate spre ea
și am întâlnit o față pe care știam că ar trebui să-i pot pune un nume.
Ca întotdeauna în situațiile aglomerate, stresante, amintirea mea
a decis să-și ia o vacanță. Era un chip demn de amintit,
de asemenea. Pomeți izbitori, ochi de smarald, toată fața ei
încadrată de o strângere de bucle auburn.
„Uh, îmi pare rău, te cunosc…?”
„Scarlett Irons. Am fost împreună la Cal-Tech. Ei bine, până când
ai renunțat.”
Mi-a dat seama.

— La dracu, Scarlett. Tu, uh, arăți diferit.”
Râzând, se învârti, rochia ei de gossamer prinde lumina
exact. „Treceam printr-o fază rebelă. Nu voiam niciunul din banii lui tati.”
„S-a schimbat opinia odată ce împrumuturile pentru studenți au ajuns la scadență?”
Ea clătină din cap, zâmbind. "Nu. Eu conduc compania

acum. Dragul tată bătrân a decis să se pensioneze.”
Era o licărire de ceva în ochiul ei. A fost
aproape sinistră, o răutate care s-a mărginit
periculos.
"Înțeleg. Ei bine, felicitări pentru norocul tău atunci.”
Se auzi un sunet de lângă mine, un sunet delicat, feminin
tuse. Lexi a întins o mână, tot zâmbet și farmec.
"Bună. Lexi Miller, întâlnirea cu Logan. Îmi pare rău că sunt nepoliticos, dar ar fi făcut-o
nu ne prezenta niciodată – un pic de coșmar social, acesta.”
Ochii lui Scarlett străluciră când ia mâna lui Lexi. Nici
dintre ei și-au îndepărtat privirea de celălalt și am putut vedea
strânsoarea cu degetele albe au dezvoltat amândoi în timp ce se scuturau
mâinile.
Tensiunea bâzâia ca o adevărată electricitate în aer.
„O, faimoasa Lexi. Logan pur și simplu nu a vrut să tacă
te-ai intors la scoala. A fost mereu așa?”
Niciunul dintre ei nu părea supărat, dar în aer era o tensiune pe care
nici măcar eu nu o puteam rata. Ceva nu era în regulă, dar nu am putut
pune degetul pe el.

În loc să-i răspundă, Lexi s-a întors spre mine.
„Logan, compania lui Scarlett face bombe.”
Zâmbetul lui Scarlett a devenit mai mare chiar dacă tonul ei a scăzut cu
zece grade.
"Făcut. Lucrurile stau altfel acum când sunt eu la conducere.”
S-a întors spre mine, lăsându-și mâna să cadă de pe cea a lui Lexi
apucă în timp ce ea îmi strângea brațul. Căldura a revenit

vocea ei în timp ce mi se adresa direct.
„Am auzit că faci cumpărături pentru cineva nou cu care să te
bagi în pat. Anunță-mă dacă Bissets te îndepărtează. Știu o investiție
care merită când văd una. S-ar putea să fii dur pe margini, dar îmi place
dur.”
Cu asta, Scarlett se îndepărtă. Lexi făcu o mutră la ea
înapoi, sco ând limba.
„Îmi place dur, Logan. Fă-mă, Logan. Uf.” Ea
a imitat cuvintele lui Scarlett, răsucind tonul pentru a fi
insuportabil de gratificant. Nu m-am putut abține să nu râd în liniște
la afișarea ei batjocoritoare.
„Lexi, ești foarte iubitoare fără motiv.”
"Ce? Tatăl ei era un profitor de război. Este în întregime genul
lucru pe care vrei să-l eviți.”
„Acesta este singurul motiv pentru care îți sunt ghearele scoase, hmm?
Pentru că are bani murdari?”
— Nu doar banii ei sunt murdari, Logan...
„Este o fată foarte murdară, asta vrei să spui?

„În primul rând, ew. În al doilea rând, este neplăcut să flirtezi cu cineva din față
de data lor.”
"Este? N-aș ști, nu prea fac întâlniri, Lex. Sunt

cam faimos pentru asta.”
Ea se enerva de fapt pe mine, trecând pe lângă o bofă falsă și
drăguță într-o furie completă. Faptul că se supăra , la rândul său, mă
înfuria și pe mine.
Vioi. Sarcastic.
Căldura i-a scăpat din ochi când i-a prins pe ai mei, toată lupta
ieșind din ea când a redus distanța dintre noi pentru a-și sprijini capul
pe pieptul meu.
„Logan, îmi pare rău. Ai dreptate, nu ai ști asta
și asta e vina mea.”
Știam că ar trebui să-i spun că nu este, dar adevărul era că
Nu credeam asta mai mult decât credea ea. A fost vina ei.
M-a speriat de dragoste de ani de zile. În schimb, eu doar
mi-am cuprins brațele în jurul ei, trăgând-o mai aproape.
Ea și-a întors fața în sus, uitându-se în ochii mei. Acolo a fost un
hotărâre în ea, o forță pe care nu o mai văzusem de când eram copii.
Ea a fost Lexi-ul meu, cea de care mi-am amintit, cea de-a mea
se îndrăgostise de.
"Haide. Hai să-ți aducem niște bani.”
Și-a alunecat brațele în sus în jurul gâtului meu, trăgându-mă în jos
pentru a-mi zdrobi buzele cu ale ei. Nu a fost pasional sau poftitor. A
fost sărutul dulce și blând al scuzei și al iubirii rănite și pură, simplă. M-a
zguduit până la capăt. A fi prins în chestia asta

făceam – orice ar fi fost – era un lucru, dar acesta era diferit. A fost
pur și dulce și dureros de perfect.
M-a speriat mai mult decât toți oamenii din această cameră
la un loc.
Capitolul 23
Lexi
Număr de urmăritori pe Instagram: 524.874
Orgasme în ultima săptămână: a pierdut numărul
Starea de spirit: SE ÎNTÂMPLĂ!!!
Mă doare în locuri în care nu știam că am locuri. Destul de sigur că am ruj pe
Armani Tux al lui Logan. Cu siguranță i-a distrus
sute de milioane de coli cu număr de fire.
Poza sărutului nostru a început să fie în tendințe.
La nivel global.
Pe de o parte, nu puteam fi supărat. A fost o imagine perfectă
sărut. Un sărut potrivit pentru coperta unei cărți de dragoste aburindă
— sau un basm animat cu o prințesă complet cu un animal adorabil
tovarasul.
În fiecare iterație a îmbrățișării noastre de la miezul nopții, Logan părea
încrezător, sigur de sine. Zâmbea și vesel. Niciunul dintre zâmbetele lui obișnuite
încordate sau grimasele incomode ale paparazzilor. Luminile a o mie de blițuri
ale camerei au strălucit din întunericul părului lui Logan, pâlpâind printre
confettiurile roz și argintii.
care a plouat în jurul nostru.
Fiecare sunet al notificărilor mele, fiecare vibrație a telefonului meu
informarea mea despre un nou follower sau mențiune a trimis un milion
de emoții amestecate năvălindu-mi prin vene. M-am așezat împotriva

munte de perne de pluș pe patul king-size al lui Logan, privind ecranul LCD
crăpat al telefonului meu bâzâit lângă mine.
E-mailuri, SMS-uri, apeluri telefonice. Au început toate în același timp.
Emoția înfiorătoare din pieptul meu a funcționat
de-a lungul întregului meu corp.
Pentru o clipă, vinovăția a revenit, stânjenitoare și amenințată cu asta
gheare înapoi în gâtul meu. Știam cât de mult prețuia Logan
intimitatea lui; el își construise literalmente o carieră în jurul lui. Am
închis ochii și am dat o respirație tremurătoare, înghițind senzația. Logan
mă invitase la Bal să-l ajut să-l scoată din carapace și să fac conexiuni cu
oamenii. Îmi dăduse un aparat de fotografiat la Paris pentru a ajuta
imaginea companiei sale și a-mi obține

nume în același timp.
Acesta a fost un lucru bun. Pentru amândoi.
Sunetul telefonului mi-a întrerupt din nou gândurile.
O altă mențiune — TMZ, de data aceasta.
Tech Billionaire Boy Wonder strălucește cu un nou interes amoros
superb. Nu vei crede cine Logan Houston Doar Hashtag — Un — Șters!
Degetul mare a plutit peste plicul portocaliu din colț

a ecranului în timp ce o bătaie a inimii se întindea în trei. Pentru un
instant terifiant, mi-am facut griji ca am gresit, ca visam. Că
aveam optsprezece ani și iarăși eram beat; DM-urile mele au fost
inundate cu doar oferte însetate de la bărbați slăbiți care se
prefaceu a fi „agenții de modeling”.
Mi-am văzut căsuța de e-mail se umple.

Cereri de interviu. Sesiuni foto. Oferte de munca. Oamenii întreabă
eu să port marfa lor pe rețelele mele de socializare. Din nou și din
nou, pictograma semicerc a reîmprospătat pagina, umplându-mi ecranul
cu emoji-uri și semne de exclamare și link-uri către site-uri web cu numele
meu împrăștiat peste ea.
Când am ieșit din aburii plăcilor lui Logan
cabină de duș, înfășurată într-unul dintre prosoapele de lux pe care
le ținea pe rafturile de încălzire din oțel inoxidabil, mi se învârtea
capul de posibilitate. Doar sunetul distinct al trioului Vince Guaraldi –
tonul de apel al lui Logan – care străpunge zgomotul constant al
telefonului meu care exploda a fost suficient pentru a aduce

mă întorc pe Pământ.
„Lexi Miller, explozie de aur de la blonda trecută
vorbind bombă .”
Râsul lui Logan a fost scăzut la urechea mea. Mi-a ratat deja
căldura lui lângă mine. Auzeam zgomotele revelatoare ale
sala de sport foșnind în fundal.
„Pacat, il cautam pe Lexus Miller, fosta majoreta devenita reclusa-
reformatoare.”
Am gemut puțin la asta, frecându-mi o mână prin părul ud. Cât de
mult înainte să vorbească cu toții despre Lexi Miller: Recuperarea
alcoolului și motivul pentru care Logan Houston a creat HashtagDeleted
în primul rând?
Emoția din tonul lui Logan a fost suficientă pentru a alunga
orice posibilă îngrijorare.
„Am primit deja trei apeluri de la biroul publicistului meu
azi. Nu cred că am auzit de ei de când am reproiectat

site-ul acum doi ani fără să spun nimănui. Toată lumea te iubește,
Lex.”
„Cine sunt toți?”
Am dezgropat o pereche de blugi de rezervă de pe raftul din plimbare
în dulapul unde le lăsasem data trecută. Marisol mă aștepta la cafea
în douăzeci de minute și mai trebuia să ajung la jumătatea orașului în
traficul de duminică dimineață.
„Rețelele sociale. Agenții de publicitate. Publicul larg?” Logan
suna așa cum făceam eu de obicei când aveam de-a face cu el în situații
sociale. Era greu să-l învinovățim – Globul de Cristal făcuse exact ceea
ce trebuia să facă pentru compania lui. În acest proces, părea să fi
lansat cariera de stele a viselor mele de tinerețe. Se aștepta să sar pe
patul lui, țipând, țipând de încântare.
Nu mă lovise încă.
O altă notificare a bubuit, un mesaj text acesta

timp.
Tracy (Daily Grind): Am nevoie să lucrezi un schimb suplimentar
azi. Intră cât de curând
„Sfinte rahat de rahat!” M-am uitat la ecranul telefonului din mine
mâna, simțind balonul de râs jos în gât.
Emoția s-a strecurat atunci, o val de fericire
ciugulindu-i călcâiele. La celălalt capăt al liniei, Logan a continuat să fie
selectiv, ținându-mă cu ochii pe minge.

„Două cappuccino Venti blonde, vă rog. Una cu scorțișoară.
Și o să luăm și câteva din acele scones cu portocale cu merișoare.

Mulțumiri."
Tracy clipi la mine confuză. Marisol mi-a aruncat o privire de
nedumerit înainte de a se întoarce spre fata de peste

tejghea.
„De fapt, ai putea să faci din asta o cană obișnuită...”
„Nu”, i-am rânjit lui Sol. "Ma descurc."
Tracy încă părea că avea nevoie de un minut pentru procesare
lucruri.
„Tu... Lexi? Nu ai sunat să renunți ca... jumătate de oră
în urmă?"
„Ți -ai renunțat la slujbă?!” Tenul caramel al lui Marisol
s-a adâncit cu încruntarea ei.
Am băgat mâna în buzunar după telefonul meu vibrator, gata
explică, când unul dintre ceilalți baristi a ieșit din

camera din spate.
„Lexi?! Doamne, am văzut că totul s-a dus pe Twitter aseară. Nu
am dormit. A trebuit să stau trează și să aflu totul. L-am ascultat pe
Perez Hilton azi dimineață și colegii mei de cameră nu m-au crezut când
le-am spus că lucrez cu tine de parcă trebuie să mă lași să-mi fac un
selfie cu tine înainte de a sări puh

leeze?!”
Sarah nu făcu o pauză între cuvinte. The
emoția scânteietoare în ochii ei mi-a amintit de Shelby când a pornit pe
vechea capcană a lui Logan.
Marisol și-a scos propriul telefon în timp ce eu m-am aplecat pentru a trage un
fotografie cu fostul meu coleg de muncă. Confuzia s-a târât pe fața lui Sol,
nedumerire și îngrijorare împletindu-și sprâncenele întunecate, în timp ce ne-
am alunecat în masa noastră obișnuită de lângă fereastră, cu cafeaua în
mână, o clipă mai târziu.
„Lexi?”
Ea a susținut rezultatele căutării ei rapide pe Google. Imaginile cu Logan
și cu mine au fost răspândite pe internet. Fiecare mi-a transmis un val rapid,
un val de adrenalină nediluată. Monaco s-a întins înaintea noastră, coasta
strălucitoare și culorile fastuoase ale balului. Totul era atât de departe de
normalitatea „vieții mele reale” încât mi s-a părut imposibil.
La fel de îndepărtat și în același timp real ca și gustul vodcii
limba mea.
Am luat o înghițitură de cafea, bucurându-mă de bogăția netedă a
cappuccino-ului.
— Se întâmplă, Sol. În sfârșit, totul cade la loc. Așa cum ar trebui să
fie acum patru ani. Încep să trăiesc viața pe care trebuia să o fac.”
S-a uitat la mine de parcă ar fi vrut să spună ceva. Era familiar, cumva.
Indiciu de umbră în ochii ei întunecați mi-a amintit de felul în care Logan
mă privise liniștit în acea noapte pe gradație. În cele din urmă, totuși,
Marisol tocmai a întins mâna peste măsuța și m-a înfășurat într-o îmbrățișare
feroce.
„Mă bucur pentru tine, Lex. Chiar sunt. Vreau doar să fii fericit.” Ea
își ridică privirea la mine atunci, zâmbind. „Așadar, care este planul
pentru restul zilei, mare?”
A venit rândul meu să-i întorc zâmbetul.
„Mă gândeam să renunț la cealaltă slujbă a mea proastă, să accept
câteva dintre acele concerte de modeling și de promovare și apoi să-mi
petrec restul zilei completând acest tatuaj. Ce spui?”
Sol a țipat veselă, strângându-și mâinile încântată la gândul că
voi ajunge să-mi termin jumătatea de mânecă mult mai devreme
decât ne-am așteptat.
„Hei, acum că vei fi o cățea șefă, o voi face
te percepe de două ori mai mult, știi asta, nu?” Ea a alunecat de pe scaun
cu o privire ascuțită în direcția mea.
"Pare corect."
Înainte să ieșim complet pe ușa din față, intra o lumină
fața m-a făcut să clipesc de două ori.
Cine folosește blițul în plină zi?
Aparent, fotografi caută să surprindă tot posibilul
pata si porul do. Poza era deja online în momentul în care Sol și cu
mine am fost prinși în siguranță în mașina ei câteva minute mai târziu.
Am decis chiar atunci și acolo să ard acești blugi în momentul în care
am ajuns acasă.
„A făcut intenționat poze nemăgulitoare”, i-am fluturat
ecran sub nasul lui Sol în timp ce așteptam următoarea lumină roșie.
"Nu știu." Mi-a luat telefonul, folosindu-se de ea
degetele pentru a ciupi și a mări.

„ Funul meu arată fantastic.”

Capitolul 24
Logan
Au existat unele dezavantaje serioase în a avea același lucru
program de rutină pentru întreaga ta viață de adult.
Unitatea maternă: Logan, răspunde la telefon. Știu că ești
sus. Îți urmăresc GPS-ul
De asemenea, ar trebui să fie ilegal ca părinții să fie tehnologic
pricepere. Asta trebuia să fie împotriva convențiilor de la Geneva. A
fost cu siguranță crud și neobișnuit. Majoritatea părinților prietenilor mei
abia își puteau porni propriile telefoane.
Oftând, învins, mi-am adus telefonul la ureche. Sudoare
se revărsa deja din mine. Coapsele mele țipau cu zece minute mai
devreme decât de obicei, dar au primit un set suplimentar de repetări
aseară.
În clipa în care s-a conectat apelul, am apelat la ea.
„Ma, acel GPS este pentru urgențe.”
„Logan, dragă, aceasta este o urgență. Am văzut poza aceea pe
emisiunea Good Today și aproape că m-am înecat de cafea. Jur că tatăl
tău aproape a avut un atac de cord. La ce te gândeai?!"
— Ascultă, mamă, știu că ar fi trebuit să spun ceva, dar...
„Iubito, voi doi sunteți adorabili împreună! Esti perfect!
Știi, chiar și după tot ce s-a întâmplat, orice s-a întâmplat când erați
copii, întotdeauna am avut speranța că vă veți întâlni. Asta este
fantastic…"
Betty Houston a fost regina romanticilor fără speranță. Ar
putea fi cuprinsă de cel mai mic indiciu de chimie între cele două
personaje din orice carte, emisiune sau film. Ea ar putea ucide ore
întregi postulând exact ce set de circumstanțe ar trebui să apară
pentru a-i face pe doi oameni să-și dea seama că sunt perfecti pentru
fiecare.
Nu a fost nicio surpriză că hobby-ul ei preferat
extins și la singurul ei fiu. Am ascultat-o îndelung, ținând cont de
detaliile, în timp ce ea a vorbit despre cum a știut întotdeauna că ne
vom întâlni în cele din urmă. M-am concentrat pe ritmul cardiac,
asigurându-mă că mențin un ritm constant.
Nu a fost greu. Între exercițiu și mama mea
delirios despre „copiii ei”, eram pe cale să-mi înving personalul

Cel mai bun.
Mi-am rupt tăcerea doar când ea a virat pe un teritoriu periculos.
„Da, mamă, e prea devreme să plănuiești o cină cu repetiții. eu
nici nu stiu ce facem. Acest lucru oarecum... s-a întâmplat.”
Asta mi-a câștigat o amânare de la dezgustările ei. am luat
pace relativă să-mi verifice telefonul. Un mesaj de la Lexi. Fără text,
dar imaginea din interior a făcut mai mult să-mi ridice ritmul cardiac
decât o cameră întreagă plină de echipamente. Gândurile mele de a
o târî cu mine la sală mâine și de a-i lins transpirația de pe piele când
am terminat au fost deraiate de tonul liniștit al meu.

vocea mamei.
„Logan, mai mergi la terapie?”

Era cu cinci minute mai devreme, dar era clar că nu plec
să mi se permită să mă întorc la liniștea și singurătatea din regimul
meu de exerciții de dimineață. Am sărit de pe eliptică și am început
întinderile de răcire.
— Tocmai am auzit de Dornole ieri, mamă.
— Ăsta nu este un răspuns, tinere. Nu încercați să vorbiți despre
asta, răspundeți la întrebarea mea.”
„Azi am o întâlnire.”
„La care vei participa. Voi ști dacă nu, Logan.
„Ma, te rog nu mă pune să-ți dezactivez accesul GPS.”
„Hmph.” Auzeam adulmecul de derizoriu din partea celuilalt
capătul telefonului. „De parcă mi-ar trebui. Nu ai reușit niciodată să
ascunzi adevărul de mama ta, Logan.
„Dacă merg sau nu la terapie este în întregime decizia mea,

mamă."
O spuneam „mamă” doar când eram supărată și noi amândoi

Știam eu.
„Logan, sunt doar îngrijorat. Nu a fost cu mult timp în urmă tu

nici măcar nu puteam vorbi despre Lexi. Știi că o iubesc așa cum a fost
unul de-al meu, dar...
„Dar ce, mamă? Am crezut că vei fi pentru asta.”
„Sunt dacă o faci bine. Sunt doar îngrijorat că repeți
din nou aceeași greșeală.”
Acea voce minuscul din interiorul meu, cea pe care o ținusem strâns
strâns și călușată din acea primă noapte la Paris, a răsunat cu ea în mine.

cap.
La fel sunt și eu, mamă. la fel sunt eu .
Până la ora 5, renunțasem. Toată ziua, părea că universul conspira să mă
împiedice să fiu fericit. Nu avea niciun sens. Totul mergea grozav. Lexi îi fermecase
pe toată lumea. Am luat vin și am luat masa cei mai buni și mai străluciți miliardari
din lume. Nimic nu fusese pus în piatră, desigur – chiar și eu știam că încheierea
contractelor la o strângere de fonduri de caritate era un pas social fals – dar
existase mult interes. Cel mai important, Bissets fuseseră impresionați în mod
corespunzător. Ei au spus clar că sunt la bord.
Ar fi trebuit să fiu fericit, așa că de ce am fost plin de atâtea
a II Fii frica?
Mai întâi telefonul dezastruos cu mama, care avea
de fapt și-a lăsat deoparte foamea de pachete mai prețioase de încântare drăguță
sub formă de nepoți pentru a-și exprima îngrijorarea față de noi.
Despre mine.
Era aceeași îngrijorare liniștită pe care o manifestase după aceea
a despărțirii noastre. Mama mea era atât de plină de viață și energie, încât
atunci când a ales să fie tăcută și solemnă, a lovit cu adevărat o coardă.
Apoi călătoria mea de cumpărături avortată. Am plănuit să o furișez pe Lexi a
cadou, o cameră Nikon de calitate profesională. Și-a dovedit mai mult
deprinderea în spatele obiectivului și doar văzând cât de fericită era

a fost să am o ieșire creativă care să nu creeze artă cu spumă de latte, m-a
făcut nerăbdător să-i iau ceva propriu.
Primul magazin în care am fost nu avea modelul pe care îl aveam
stabilit după două ore scurte de cercetare. Nici cel
al doilea. Am urât să mă stabilesc, și când a fost vorba de Lexi?
Nu niciodata. Ea a meritat tot ce e mai bun. Cel mai bun
camere, cele mai bune haine, cele mai bune...
Uf. Cel mai bun eu. La gândul acesta, mi-am dat seama că nu făcusem niciodată
l-a sunat pe Dornole înapoi după ce ne întrerupse deliciul de după-amiază.
I-am tras numărul înainte de a termina gândul, punându-l pe difuzor în
timp ce ieșeam din al cincilea magazin cu mâinile goale.
„Logan”.
Chiar și la celălalt capăt al firului, am tresărit. Dornole nu a făcut-o
suna furios. Mai rău, vocea îi picura de dezamăgire abia reținută. Era același
sunet pe care îl făcuse tatăl meu când i-am pus deoparte fonta udă și s-a
ruginit peste noapte.
„Bună, doctore. Îmi pare rău că nu am revenit la tine. Am fost -"
„Ocupat să fac bestia cu un miliard de spate cu Lexi
Miller? Am văzut fotografia voastră împreună la gală. Faci un cuplu drăguț. Nu
se găsește nici măcar un țâț dezechilibrat.”
Un geamăt mi-a scăpat când m-am mișcat pe scaun. Avea chef să
răsucească cuțitul și știam că nu am un picior pe care să mă apăr.
„Ascultă, știu că arată rău...”

„Ești surd, băiete? Rău? Tocmai am spus că arăți naibii
fantastic. Ca un pamflet pentru un chirurg plastician din Beverly Hills.
Nici un fir de păr deplasat pe niciunul dintre voi.”
„Dacă aș putea să explic...”
„Păi bine, acum ai timp să vorbești? Ești sigur că nu ai întârziat la o
cină și la o muie de la colegul tău de joacă cu PTSD?”
Tonul lui devenea din ce în ce mai mușcător și, deși știam că
meritam bătut, felul în care vorbea despre Lexi nu era deloc potrivit.
„Hei, Dornole, dă înapoi. Ea este iubita mea.”
„Oh, ea este iubita ta. Doamne, Logan, îmi pare atât de rău.
Asta face totul mai bine. De ce nu ai spus asta?
Iubita. Wow. Deci, ai rezolvat complet toate problemele tale traumatice
debilitante din jurul dragostei în general și a Lexi Miller în special și tot ce
a fost nevoie a fost puterea

dragoste."
Dezamăgirea din vocea lui se cristalizase,
transcendend o simplă certare. Se distilase până la pur dispreț, vocea
lui, de obicei, aspră și bunicească, aspră de dispreț. M-a făcut să mă simt
mic și prost, auzindu-l întinzându-l așa. Mai rău, o parte din mine știa că
are dreptate.
Nu partea din mine a răspuns.
„Doctore Dornole, deși ați fost de mare ajutor, simt că am mers cât
de departe am putut împreună. Nu cred că noi

ar trebui să ne continuăm asociația.”
Nici măcar nu am recunoscut sunetul propriei voci. Era dincolo de
gheață. Solid înghețat, lipsit de emoții, îndepărtat. Vocea rece a cuiva care
era cu adevărat furios. Depășit cu bine pasiunea înflăcărată și într-o ură
rece.
„Logan, aceasta este o greșeală. Nu ești pregătit pentru acest tip de
rela ie. Încă nu ți-ai acceptat responsabilitatea pentru propriile tale
acțiuni. Dacă intri în asta purtând încă toată vina și durerea în inima ta, va
otrăvi ceea ce ai putea avea. Ceea ce tu și Lexi ați putea chiar să aveți dacă o
faceți corect.
Nu face asta. Nu face aceeași greșeală…”
A încetat, dar a fost ușor să pună piesele împreună. eu
știuse mereu din felul în care vorbea, din felul în care se apropia de
mine, că Dornole înțelegea. Că cunoștea acest tip de traumă nu doar
clinic, ci și personal.
Era ceva despre durerea extremă care pur și simplu nu putea fi
transmisă de un manual. Era ceea ce mă ținuse să cumpăr pentru un
terapeut timp de aproape trei ani.
„Nu vă faceți griji, doctore. Mă voi asigura că ultimul tău control se îndepărtează.”
Nu urmărea banii mei și știam asta.
Era un refugiu sigur, totuși. Ceva în spatele căruia aș putea ascunde,
muniție cu care să-l rănească. A fost mai ușor să ataci, să desprinzi
această relație decât să încerce să-i explic exact ce se întâmplase. Mai ales
că acea voce mică și sâcâitoare din capul meu era de acord cu el.
— La naiba, Logan, știi că nu asta îmi pasă.
„Ei bine, doctore, ceea ce îmi pasă acum este Lexi și compania mea.
Apropo, amândoi se descurcă grozav. Deci nu cred

Trebuie să te mai văd. Poate nu niciodată.”
„Doar acele două lucruri, nu? Dar tu, Logan? Te descurci grozav?
Cui îi pasă de tine?”
„Lexi.” Chiar dacă cuvântul mi-a părăsit buzele, am știut că nu era
Ceea ce este corect de spus, știam că are rolul de a juca în argumentul
lui, dar a sărit de la mine totuși.
"Într-adevăr? Ei bine, transmite-i acest mesaj pentru mine. Spune
ea „Mult noroc”. Va avea nevoie de ea.”

Capitolul 25
Lexi
„Funul tău arată fantastic!”
M-am înroșit la entuziasmul din vocea bărbatului. The Bissets
fotograful a fost extravagant, exagerat și, în general, era un răsfăț. A trebuit
să recunosc, după toate ședințele foto, întâlnirile și interviurile pe care le-am
avut săptămâna aceasta, această răspândire relaxată pentru site-ul web al
organizației nonprofit s-a dovedit a fi cea mai bună.
distrac ie.
Faptul că ar putea ajuta la lubrifierea viitoarei înțelegeri a lui Logan cu Adele
și Louis a fost bonusul perfect.
„‘Ere, iubire.” Gary, o blondă slăbită, cu un cockney gros
accent, mi-a întins una dintre camerele sale de rezervă din cutiile deschise
de echipamente. „Louis a spus că tu ești un pic fotograf? Hai să facem o fotografie
sau două cu o cameră, nu?
Eram într-un mic spațiu industrial chiar lângă Hollywood
Dealuri. Pereții erau goi, priveliștea spectaculoasă. Era exact genul de spațiu
pe care l-aș fi ales pentru o expoziție dacă aș fi organizat vreodată propria mea
expoziție de artă. Soare moale s-a filtrat
în jurul nostru
„Deocamdată doar un student la arte”, am recunoscut. Gary mi-a înclinat
bărbie, folosind lămpile strălucitoare pe care le instalase în spațiu pentru a capta
o combinație magică de lumină naturală și artificială. A tras o serie de fotografii,
studiind afișajul înainte de a preda camera unuia dintre cei doi asistenți care
păreau să apară în tăcere de nicăieri când avea nevoie de ele.

O jumătate de oră și nenumărate fotografii mai târziu, am stat alături
Gary la fereastră, cercetând imaginile.
„Dacă cealaltă parte a camerei te iubește la fel de mult ca și aceasta,
nu ai de ce să-ți faci griji, iubire.”
„Deci, acestea sunt fermele reale în care fiecare articol de pe

a venit meniul?”
Din exterior, Capo -ul lui Santa Monica seamănă mai mult cu unul
dintre micile duplexuri de ciment din San Fernando decât un restaurant
de cinci stele de la fermă la masă. Înăuntru, lemnul bogat al acoperișului
cu vârf și masa lustruită au făcut ca întregul loc să se simtă ca și cum ai fi
fost invitat la casa bunicii italiene a cuiva pentru

masa de seara.
Bunica bogată a cuiva , judecând după meniu.
Mi-aș fi părăsit slujbele de zi cu zi și am înotat în slujbă, dar

nu toți mă împăcasem cu faptul că eram un
tendință în tendințe. Un caz concret: deși știam pe deplin și al naibii de bine
că Logan își permite să cumpere totul din acest meniu și clădirea de la
început, tot mă uitam la prețurile afișate în dosarul de piele de pluș din fața
mea.
„Lexi”, a râs el, trăgând în jos marginea meniului
cu un deget ca să-mi poată vedea fața. Pâlpâirea de chihlimbar a luminii
lumânărilor îi puse scântei argintii în ochi. „Porcinii

supa de ciuperci este de moarte. Și da, se aprovizionează cu totul la nivel
local. De fapt, este destul de grozav...”
„O, Doamne!”
Ne-am întors amândoi în același timp la scârțâitul speriat. A
deraparea unei fete — una dintre gazde, judecând după ținuta ei și
mănunchiul de meniuri pe care ea îl ținea strâns la piept — stătea alături
la masa noastră.
„Tu ești... Lexus Miller, nu?! Fata HashtagDeleted !”
În cabina de lângă mine, Logan a pufnit zgomotos. Cuplul de la masa
de vizavi de noi s-a întors la următorul zgomot scârțâit care a scăpat de mica
brunetă. Ea părea să vibreze cu
entuziasm.
„Îți urmăresc pe deplin insta-ul și am văzut tutorialul de machiaj
povestea ta Snap mai devreme azi. Abia aștept să încerc creionul de buze
truc. Pot... Ar fi ciudat dacă aș cere un selfie?”
Au fost mai mult de câteva priviri acum când am ieșit din
cabină pentru a-mi înfă ura bra ul în jurul adolescentului plin de veselie.
Și-a ridicat telefonul într-un unghi, făcându-și cea mai bună impresie de o
mufă sexy în timp ce eu încercam câteva dintre zâmbetele diferite pe care
Gary mă antrenase mai devreme. Când m-am strecurat înapoi în locul meu
lângă el, Logan îmi arunca o privire precaută peste un vas de lemn cu
verdeață proaspătă aruncată. Conform meniului, totul fusese cultivat la mai
puțin de zece mile de locul unde ne așezam.
Nu am ajuns să cunosc niciodată povestea originii unui aperitiv
personal înainte.
„Vrei să-i semnezi sutienul în timp ce faci asta?” a tachinat el,
aplecându-mă pentru a-mi strânge partea laterală a gâtului.

L-am lovit jucău pe umăr înainte de a-l fura
cel mai mare crutoane din farfurie.
— Ești o revoltă, Houston. Ți-a spus cineva în ultima vreme cât de
fermecător și de personal ești?”
Strângerea tachinătoare a dinților lui s-a intensificat și a amenințat
se transformă într-o mușcătură completă.
„Ok, bine armistițiu!” M-am zvârcolit de lângă el râzând.
Era o adiere blândă și bubuitul blând al valurilor afară, în timp ce apusul
săruta oceanul dincolo de munții Santa Monica. În interiorul meu, a
existat și un val de emoție. Valul de bucurie și anticipare. Tot ceea ce mi-
am dorit vreodată era să se adună, să cadă la locul lor.
Eu și Logan am avut în sfârșit relația pe care ar fi trebuit să o facem.
Slujba mea de vis aterizase la picioarele mele. Pentru o dată în viața
mea, nu am mâncat la cină mac cu brânză marca magazin.
Lucrurile nu puteau merge decât de aici.

Capitolul 26
Logan
„Nu, Adele. Sună minunat. Da, voi fi acolo. Lexi?
Oh, are mâinile pline chiar acum. Nu pot vorbi. Va fi tristă că i-a fost
dor de tine, totuși.”
Nu a trebuit să mă uit în jos pentru a simți semnul lui Lexi din cap
acord.
"Grozav. ne vedem atunci. La revedere."
Gemuind, mi-am strecurat telefonul înapoi în buzunar,
eliberându-mi mâna să se încurce în pletele blonde ale lui Lexi și să-i
smulg buzele de pe penisul meu. Totul strălucea, alunecos de saliva ei.
Ea și-a ridicat privirea la mine, cu ochii strălucind atât de amuzament,
cât și de o foame profundă care mi-a făcut pula picură.

TIC nervos.
„Ești incorigibil, Lexus.”
Ea mi-a zâmbit dulce înainte de a-mi împinge penisul înapoi
în gât. Mâinile lui Lexi și-au zgâriat pe coapsele mele în timp ce îmi
sugea pula, unghiile zgâriindu-mi ușor pielea într-un mod care mi-a
dat fiorii în sus șira spinării. Degetele ei s-au lovit de v-urile pronunțate
de la talia mea. O simțeam gemeind în jurul meu apreciativ în timp
ce îmi atingea și mângâia planurile stomacului.
În tot acest timp, ea nu și-a îndepărtat niciodată privirea, abia chiar și
clipi. Ochii ei alune mă țineau hipnotizat. Toată ea
atenția, concentrarea ei, bucuria ei de a trăi erau condensate în ea

ochi. Toate pentru mine. Adorându-mă, mângâindu-mă, închinându-mă
pe mine.
Chiar și din genunchi, Lexi era o forță de neoprit.
Ea s-a tras înapoi, zâmbindu-mi ca capul strălucitor
penisul meu s-a frecat de buzele ei perfecte roz.
"Ce pot sa spun? Am mult timp pierdut de recuperat
pentru."
Cu acestea, m-a luat înapoi în gură, limba învârtindu-se în jurul
meu într-un mod care mi-a slăbit genunchii.
A cui e vina, Lex? Tu ești cel care a fugit.
Gândul a fost scurt, un fulger. De când l-am concediat,
acea voce sâcâitoare din capul meu vorbise în
vocea lui Dornole.
A auzit-o pe terapeutul meu șoptind criticile nu a făcut minuni
pentru libidoul meu. Am scuturat-o, trăgând-o pe Lexi în sus și aruncând-o
pe pat într-o singură mișcare lină.
„Hei, ce naiba Logan!”
O înlocuiam deja, perna de pe podea încă caldă din cauza căldurii
corpului ei, când genunchii mi-au lovit-o. Mâinile mele s-au dus la coapsele
ei, întinzându-le larg și trăgându-i fundul până la marginea patului. I-am
zâmbit în timp ce îmi coboram buzele pentru a o sărut chiar sub buric,
ridicând privirea spre ea pentru a o prinde
ochi.
"Randul tau."
Gura mea a rătăcit mai jos, trecând peste vârful movilei ei fin
ceară. A fost un fulger, o amintire a pielii ei aspră de miriște din
noaptea aceea de acum patru ani, când

amândoi am fost niște copii frânti care nici măcar nu știau ce a
Brazillian a fost, în afară de rezident în Rio.
Ei bine, probabil că știa despre ei, dar fusese și ea
sărac sau prea tânăr pentru a se răsfăța. A fost un alt memento
că lucrurile stau altfel acum. Nu eram aceiași copii proști care să
facă aceleași greșeli stupide.
"Nu e corect. Nu am terminat cu penisul tău superb - oh
naiba, nu contează.”
Fața lui Lexi nu era singurul lucru care era incredibil de
expresiv. A fost un fior să o lase fără cuvinte, sau la fel de aproape
de a rămâne fără cuvinte. Divagațiile și înjurăturile incoerente au
fost la fel de aproape cum am ajuns vreodată.
Nu că aș fi mulțumit să mă opresc acolo. Eram
competitivi încă din liga mică, iar viața noastră sexuală era justă
un alt mod în care ne-am chinuit să ieșim în frunte.
Limba mea a urmărit îmbinarea piciorului cu corp,
sărutându-i pielea sensibilă din interiorul coapsei. Netezimea
ei a contrastat cu grosoalitatea miriștii mele în timp ce o
pătrundea atât de ușor.
Lexii îi plăcuse întotdeauna un pic de asprime.
„La naiba, Logan, te rog. Vă rog."
Exista o dulceață în rugăciunea ei. Era atât de rar pentru
unul dintre noi să cedeze cu totul și complet în orice altceva

noi am facut. În timbrul vocii ei era o nevoie crudă, goală.
Felul în care șoldurile ei s-au ridicat, încercând să se strângă de mine.
Am pus o mână mare pe vârful movilei ei, împingând-o înapoi în
pat, ținând-o sub mine.
„Stai pe loc.”
Mi-am ținut gura chiar deasupra pielii ei, gâdilând-o cu respirația și
promisiunea buzelor mele. Ea s-a zvârcolit sub mine, zvârcolindu-se,
încordându-se. Tendoanele i-au ieșit în evidență în brațe și picioare în
timp ce ea a încercat și nu a reușit să-și preseze pisica pe gura mea.
În cele din urmă, ea a cedat. Am așteptat treizeci de secunde înainte
apăsându-mi buzele de ea, inhalând parfumul păsăricii ei ude fierbinți,
în timp ce nasul meu se atingea de ea. Era dulce și sexy, iar penisul meu,
deja tare, a pulsat de nevoie la simpla atingere a pliurilor ei de catifea pe
buzele mele.
Sunetele pe care le scotea s-au înăbușit brusc în timp ce coapsele ei
s-au trântit în jurul capului meu. Faptul că o auzeam deloc era indicația
mea că eram pe drumul cel bun.
În timp ce se mișca, am prins cuvinte ici și colo, coapsele ei se
deschid și se închideau în jurul meu.
„Chiar acolo, asta e...”
„O, Doamne, la naiba, ce naiba”
„Nu te opri , nu te opri, nu te opri!”
Buzele mele au format un cerc, sugând atât de ușor în timp
ce i-am aruncat clitorisul cu vârful limbii. Șoldurile ei s-au înclinat și s-
au ținut, cu spatele arcuit în timp ce un orgasm puternic i-a zguduit
întregul corp. Simțirea umezelii ei pe fața mea m-a făcut

mă doare să fiu din nou în ea, dar, în schimb, am alunecat în spatele ei,
ținând-o în brațe în timp ce valurile de plăcere îi zguduiau corpul.
Nu văzusem niciodată pe cineva care a venit să fie dur ca Lexi. Doar
Privirea ei zvârcolindu-se și zvârcolindu-se a fost o experiență intimă
incredibil de excitantă. Era mult mai captivant decât orice altceva
gustasem vreodată. Am vrut să o țin în pat toată ziua și toată noaptea,
făcând tot posibilul să o lucrez de la punctul culminant până la

punct culminant.
Gâfâia în brațele mele, ridicarea și coborârea rapidă a pieptului ei
cedând încet loc unui ritm mai măsurat, mai constant. Ea s-a întors
spre mine în timp ce m-am ridicat să o țin în brațe, întorcându-se în
brațele mele pentru a-și apăsa ușor buzele de ale mele. A fost un sărut blând.
Un sărut de iubit. Languros și încet și plin de căldură. Ochii ei pe
jumătate s-au uitat la mine mulțumiți.
„Logan, eu...” a început ea, dar am sărutat-o din nou,
făcând-o la tăcere.
„Taci. Nu strica momentul.” M-am îndepărtat, capul ei
căzând la pieptul meu pentru a se ghemui în mine. O mână leneș
mi-a frecat stomacul, trasând încet cercuri mari în sus
și jos partea superioară a corpului meu.
„Nu cred că nimic ar putea strica acest moment.”
„Sora mea ar putea intra. Mama ar putea. Mama ta
ar putea. S-ar putea să filmeze un documentar. Ar putea ajunge
s-a scurs presei. Ar putea deveni viral...”
Am fost tăiat de simțirea buzelor ei pe ale mele, mâinile trăgând
gura mea la a ei, râsul ei murind împotriva mea

gură. Acest sărut era încă dulce, dar mai adult. Ușor serios, în mare
parte prostesc, și s-a terminat cu râsul ei, trăgându-se pentru a aluneca
peste mine, călare pe șolduri și prinzându-mi brațele deasupra capului
meu.
„Ei bine, atunci, ar fi bine să dăm lumii un spectacol al naibii de bun
apoi, domnule Houston.”
S-a mutat deasupra mea, lucrându-și șoldurile, zdrobindu-se de mine.
Tachinare. Încă mă simțeam, mă durea, iar căldura umedă a ei care se mișca
în sus și în jos pe lungimea mea, fără să mă îngrădească, a fost al doilea
lucru cel mai frustrant pe care l-aș fi avut vreodată.
simțit.
"Ah ah ah. Spune te rog."
M-am uitat la zâmbetul ei zâmbitor în timp ce se străduia să-l egaleze
punctaj între noi. Șoldurile mele s-au ridicat, împingând în sus, dar ea
se ridica deja cu mișcarea mea, ținându-ne în poziție pe marginea
desăvârșirii fără a trece peste.
Relaxându-mă, m-am așezat înapoi în pat și ea a copiat
mi care. Cu o înclinare a bărbiei, mi-am încruntat sprânceana.
„Nu am de gând să cerșesc, Lexi.”
"Mai vedem noi." Ea a fost și înger și demon în acel moment, cu părul
blond ca un halou în jurul umerilor ei, firav și dezordonat în acel fel care
poate fi obținut doar din sex cu adevărat bun. Dulce tentație în ochii ei și
zâmbet diavolesc.
Am rezistat cât am putut, dar, ca de obicei, Lexi a ieșit
deasupra.
Capitolul 27
Lexi
Starea de spirit: al naibii de proaspăt
Perdele opace. Cine ar fi crezut că scăpând astfel de bani pe câteva panouri
de fereastră ar duce la unul dintre cele mai bune somnuri din viața mea?! Am
oprit fiecare alarmă de pe telefonul meu pentru prima dată de când... nu-mi
amintesc.
Zgomotul telefonului meu a fost ceea ce a străpuns în cele din urmă grosul
văl de somn.
Nu era tonul de apel al lui Logan, așa că era o singură persoană
care ar putea suna asta instantaneu atât de dimineață. M-am adâncit mai
adânc sub moliciunea de pluș a noului
consola de puf. Nu a fost de folos. Chiar și cu două dintre cele groase
perne înăbușindu-mi urechile, încă îl auzeam ciripind și fredonând pe
noptieră de lângă mine.
Cedând în fața conștientizării reticente că eram treaz, eu
în cele din urmă întinse mâna în întunericul camerei pentru a smulge
telefonul și a opri sunetul neîncetat.
"Sol? Ce este în flăcări? Soarele nu este nici măcar...
„Lexus, dragă? Ești tu?" Vocea mamei era așa
slug la celălalt capăt al firului pe care aproape că simțeam mirosul
ușoară indică de rom de dimineață în aer. În strălucirea albastru-cenusie
aruncată de lumina telefonului, ecranul LCD mi-a strălucit înapoi:

10:27
Nu ar putea fi corect. Creierul meu s-a chinuit să pornească
sus, procesează cum ar putea fi atât de târziu, chiar dacă
recunoașterea mi-a pătruns creierul încețoșat de somn.
„Mama? Ce s-a întâmplat?" Aș putea număra numărul de telefon
apelurile de la Karen Miller de-a lungul anilor, pe de o parte. Niciunul dintre
ei nu fusese vreodată doar să discute.
Aruncând cuvertura matlasată într-o parte, mi-am legănat picioarele
din pat, aproape că mă împiedic de o cutie goală Postmates de acum două
nopți. Am tot vrut să ajung la asta.
"Gresit?" Mama mea chiar părea supărată la mine
întrebare, tonul ei arogant, în ciuda ușoarei insulte a vorbirii ei.
„De ce trebuie să fie ceva în neregulă ca să-mi numesc propria fiică? Cred că
ești prea bun pentru cei ca mine acum?
Acum că te întâlnești cu niște bogați...”
"Mamă, te rog."
Deci despre asta era vorba. Am ajuns la fereastră, lovindu-mi tibia doar o
dată în proces. Când am deschis draperiile groase și negre, lumina strălucitoare
a soarelui mi-a usturat ochii suficient pentru a-i face să lăcrime. Colorează-mă
șocat că mama mea nici măcar nu a recunoscut numele celui mai bun prieten
al meu de-o viață în titluri prin semnele de dolar care i-au întunecat vederea.
La celălalt capăt al firului, mama a adulmecat indignată.
„Eu...”
— Am să vin săptămâna asta, am intervenit eu înainte ca ea să ajungă
mergând. S-a auzit un bip pe linie, când un alt apel încerca să vină.
— Pot să trec pe la tine, dacă vrei? Sunetul plin de speranță din
tonul mamei mi-a ridicat toate apărările.
Mutând telefonul de pe un umăr pe altul, m-am îndreptat spre comodă și am
deschis sertarul de sus.
"Nu. Nu. Mamă, trebuie să plec, dar te sun săptămâna asta și
vom ajunge din urmă, ok? Te voi duce la prânz.”
Răspunsul ei plin de răutate a fost întrerupt când am schimbat apelul
fara sa te uiti. Degetul mare mi-a alunecat de la difuzor în sertarul plin
din fața mea. Etichete, pachete și felicitări de mulțumire s-au prăbușit pe
covorul de la picioarele mele. Chiar a trebuit să mă ocup de a-mi organiza
lucrurile.
„Marisol. Îmi pare atât de rău, am adormit prea mult. Voi fi acolo peste zece
minute, trebuie doar să-mi găsesc sutienul bun și...
„De ce ai nevoie de sutienul tău bun pentru a o întâlni pe Marisol?”
Vocea lui Logan era toată amuzată indignată.
Cureaua de care trăgeam a cedat, eliberându-se de orice
a fost prins și s-a pocnit de încheietura mâinii cu viteza fulgerului.
M-a enervat cât de calm suna. Mai mult, eram enervat
cu mine pentru că sunt enervat.
În cele din urmă, am scăpat sutienul trădător înapoi în sertarul deschis
și m-am prăbușit pe marginea patului meu cu un bufit. Nu a fost vina lui
Logan că am adormit prea mult.
„Nu vreau. Am vrut doar să arăt respectabil astăzi.” am târât
o mână prin mopul meu dezordonat de păr blond căpșuni.
Atât pentru asta.

„Sol venea cu mine să caute apartamente”, am continuat

după o răsuflare.
„Nu a fost asta dimineață?” Pentru un miliardar de geniu, Logan
chiar poate fi lent uneori.
„Da, am întârziat. Ca. cam târziu. Mă întâlneam cu ea la opt.
Și-a luat ziua liberă de la muncă și tot.
„Hei, ea va înțelege.”
Am dat din cap, deși nu mă putea vedea. Sol a fost cea mai înțelegătoare
bruja pe care am cunoscut-o, dar asta nu m-a împiedicat să mă simt ca un
idiot în privința asta.
— Apropo de întâlniri, vocea lui Logan mi-a întrerupt gândurile.
„Am unul în aproximativ douăzeci de minute. Dar m-am gândit că putem lua
prânzul după. Încercați acel nou local vegetarian thailandez de jos, pe Sunset?
Gândul mi-a înseninat starea de spirit. Petrecerea timpului cu
Logan m-a făcut întotdeauna să mă simt mai bine. Am petrecut din ce în
ce mai mult împreună în ultima vreme. M-am simțit corect, ca pe vremuri.
Vederea hainelor nepurtate pe podea, a grămezilor de etichete și
autocolante încă puse a declanșat o realizare nedorită într-o clipă

mai tarziu.
"Trage. Nu cred că pot face prânzul. Am o sedinta foto
cu Gary până la ase. Ce zici de cina?”
La celălalt capăt se auzea târâituri, un sunet pe care l-am recunoscut în
timp ce Logan verifică calendarul amănunțit pe care îl păstra pe telefon.
„Trebuie să mă pregătesc pentru prezentarea cu Bissets.
Teleconferință cu echipa juridică internațională la șapte și jumătate.

Vrei să petreci noaptea? Ar trebui să fiu acasă la zece sau cam așa ceva.”
Ma durea inima la gândul la o altă noapte confortabilă
Patul mare al lui Logan. Dar oricât mi-aș fi dorit, știam că, dacă o faceam,
ne vom petrece noaptea făcându-ne altceva decât unul pe altul.
Apoi m-aș prăbuși într-o grămadă epuizată, epuizată și certată

in bratele lui.
De sub un alt morman de haine de pe pat, laptopul meu
clipi la mine ca avertisment.
„Vreau, dar am atât de multe teme. Mic dejun?"
La celălalt capăt al firului se auzi un oftat liniștit, învins,
și mi-a frânt inima.
„Doar dacă pot comanda vafe cu ciocolată.”
"Afacere."
„Știu că nu vii aici cât timp sunt înarmat cu o armă încărcată.”
Marisol ridică pistolul de tatuaj în cauză, un ac cu vârf albastru la
capăt vibrând sălbatic. Bărbatul întins în scaunul de piele din fața ei era ușor
înalt de 6 metri, o coadă de cal stufoasă trasă în partea laterală a gâtului său
musculos. Pe spatele lui avea un model complicat de craniu și oase
vesta de piele.
În momentul de față, o pereche de blugi și boxeri erau împachetate

în jurul gleznelor.
Tatuajul parțial finalizat s-a înfășurat în jurul trunchiului gros al
coapsei bărbatului. Odată terminat, sunt sigur că va fi la fel de impunător ca
și restul impresionantului număr de lucrări de artă care l-au împodobit. În
momentul de față, totuși, el era pur și simplu un motociclist cu fundul gol, cu
fața în jos pe scaunul lui Marisol, cu fundul lui foarte palid expus sub
strălucirea luminii magazinului ei.
El mormăi stângaci, părând vizibil îngrijorat. Sol pur și simplu
a apăsat o mână fermă în centrul spatelui și l-a împins din nou în jos.
"Îmi pare foarte rău." Am ridicat ambele palme în rugăciune. „Eu
am adormit prea mult și sunt un nemernic complet și total.”
„Da”, a punctat ea cuvântul cu o lovitură solidă a pistolului
in aer. "Tu esti. Am așteptat în fața acelui complex de apartamente stupid
timp de aproximativ patruzeci și cinci de minute. Ești cel mai rău și prețul
tatuajului tău tocmai a crescut cu șaizeci și nouă de dolari.”
Am pufnit la majorarea de cost aleasă de ea, recunoscător că era
a face glume. Cel puțin ea încă țipa la mine.
„O să mă revanșez”, am întâlnit focul în privirea ei întunecată
ceea ce speram să fie cei mai buni ochi ai mei de cățeluș.
„Pariezi că vei face fundul”.
„Îl voi îngriji pe Gordo, gratuit data viitoare când ai nevoie de un
Caine de companie. O să-l iau și nici măcar n-o să mă încurc când el
slobea peste tot scaunul meu din față.”
A mers. Sol s-a străduit să-și păstreze fața dreaptă, dar

col ul gurii ei tremură.
„Voi da foc de artificii în curtea din spate înainte.”

Bulldogul ei în vârstă, minunat de dulce, a redefinit termenul de
nevoi speciale. Au fost puține lucruri care i-au declanșat dispoziția
delicată – și stomacul lui gazos – precum zgomotele puternice.
"Este corect." Am dat din cap solemn.
„Scuză-mă…” Orice ar fi încercat să spună clientul lui Sol,

cuvintele lui au fost înăbușite o secundă mai târziu, când ea se întinse
cu o mână minună și l-a împins din nou pe spătarul scaunului.
„Deal”, mi-a zâmbit Marisol. Era încă supărată, mi-am dat seama,
dar am fost iertat. L-am urât; ura că am lăsat-o

jos.
M-aș compensa cu ea. Trebuia să... și acum puteam. La naiba, eu
era în sfârșit în poziția de a putea face oamenii fericiți și, cumva, tot ce
am reușit să fac a fost să o dau dracu.

Capitolul 28
Logan
Mâna mea a oprit alarma telefonului înainte de a avea o secundă
pentru a ajunge la volumul maxim. Deja eram treaz de o oră când a
explodat, întins în pat.
Singur.
Era ciudat cât de repede se obișnuia o persoană
trăind într-un anumit fel. Când am făcut primul meu milion, eram
sigur că nu mă voi obișnui niciodată să nu mănânc ramen din singura
mea cană de cafea din camera comună a căminului. Mi-a luat mai puțin
de trei luni să mă aclimatizam cu stelele Michelin

și etichete Armani.
Mă obișnuisem să mă trezesc lângă cineva în ultimele săptămâni,
iar acum lipsa de căldură era tulburătoare.
O pierdere. Chiar și stând întins în pat cu ochii închiși, am simțit modul
în care corpul lui Lexi nu distorsiona salteaua de lângă

pe mine. Absența leșinului aproape non-sunet al ei
respirând, visând lângă mine.
Nu ne mutasem împreună, dar ea cheltuise majoritatea
din nopțile ei aici. In patul meu. Unde îi aparținea.
Știam că e bine și eram fericit că era ocupată.
De succes. Ea a meritat, ca lumea să o vadă așa cum am făcut-o eu.
Era incredibilă și întotdeauna dăduse totul în tot ceea ce făcea.
Nu i-am reproșat succesul, doar

a dorit…
Aș vrea să nu o smulgă de mine.
Să știi că ai probleme de abandon și să trăiești cu
ei, a face cu ei, sunt două lucruri complet diferite.
Asemenea oamenilor care spun „doar înveselește-te” unei persoane
deprimate, nu a existat o modalitate simplă de a-ți modifica gândirea.
A fost nevoie de timp, efort și, de obicei, ajutor profesional. Așa cum
cineva care și-a revenit după o rană gravă, incapacitante, avea nevoie de
terapie fizică pentru a-și recăpăta utilizarea completă a corpului, cineva
care a suferit o rană psihică gravă avea nevoie de terapie cognitivă pentru
a-și recupera complet.
Degetele mele își ghidaseră drumul prin raritatea mea
lista de contacte la numărul lui Dornole, dar nu a fost de folos. La fel de
cu cât o parte din mine dorea să solicite îndrumare, eram încă supărată
pe el. Mi-a trecut prin minte amintirea ultimei noastre conversații și am
putut simți că tensiunea arterială îmi crește chiar înainte de încălzirea de
dimineață.
Sala de sport a clădirii ocupa jumătate din întregul etaj.
De ultimă generație și deschis nonstop pentru a găzdui
diversele programe excentrice ale călătorilor lumii și încrederea
fond copii. Avea tot ce ți-ai putea dori în facilități moderne, dar îi
lipsea personalitate. Prima sală de sport la care am mers vreodată
fusese un loc vechi, prăpădit, lângă locuința mea de rahat din campus.
Colegul meu de cămin devenit coleg de cameră, Jack, mă împins să-mi
găsesc o ieșire fizică sănătoasă pentru agresiune.
Cuvintele lui exacte mi-au ramas mult timp:
— Trebuie să spargi ceva, Logan. Spuneți o față, o geantă sau
spargeți o nucă în fata aceea drăguță la două uși mai jos, dar dacă țineți
Ținând toate acestea înăuntru, vei fi lucrul care se sparge.”
Jack nu fusese cel mai elocvent tip pe care l-am întâlnit vreodată, dar
inima lui era la locul potrivit. Sfatul lui fusese și el.
Să-mi exersez sentimentele lucrând peste sacii de box plini de nisip
din acea sală veche și prăfuită a fost pur

catharsis.
Am cercetat sala goală. Imaginat, impecabil. Nici o picătură de
transpirație deplasată. Sala de sport a lui Jack fusese acoperită de sudoare.
Se infiltrase în fiecare suprafață: pereți, podea, chiar și tavan.
Vestiarul fusese copt de miros, chiar și când era proaspăt șters. Gențile
fuseseră lucruri bine uzate, nu construcțiile curate de spumă care îți
amortizau degetele, astfel încât să nu te răni.
Asta era problema. Totul aici a fost conceput pentru
confort. Era chiar și sloganul francizei:
„Maximizarea câștigurilor, minimizarea durerilor.”
Uneori, durerea era ceea ce aveam nevoie pentru a crește. Ne-
a arătat unde ne sunt limitele. Ne-a învățat să savurăm momentele
bune pentru că au venit după încercările de mușchi dureri și inimi frânte.
Întorcându-mă, am părăsit clădirea. Portarul a tresărit -
nu mă văzuse niciodată plecând în altceva decât într-o stare impecabilă
costum. Transpirațiile mele cenușii nu erau la fel de urât ca primul meu set de sală
hainele fuseseră, dar sigur că nu erau Tom Ford.
Lucrul inteligent de făcut ar fi fost să arăți ceva
sus. O privire rapidă la Google Maps mi-ar fi dat

o selecție de săli de sport vechi. Acum trei luni, aș fi făcut exact asta. La
naiba, acum trei luni nu aș fi părăsit clădirea în afara programului meu. Lexi
a făcut asta, mi-a dat acel impuls. M-a scos din rădăcină
creierele scoase. Ea mă infectase cu sim ul ei de mirare i
aventură. Acea scânteie copilărească de bucurie pe care mi-o puteam
aminti atât de limpede, dar pe care nu o simțisem de ani de zile.
În schimb, am aruncat prudența în vânt. Aș alerga până când aș găsi
ceea ce căutam, iar dacă nu l-aș găsi astăzi, aș alerga un
mâine alt traseu. Habar n-aveam dacă îl voi găsi vreodată
locul pe care il cautam. Nici măcar nu eram sută la sută sigur ce căutam.
Știam doar că o voi ști când o voi vedea.
O oră infructuoasă, transpirată mai târziu, mi-am întors drumul pe
lângă portar, făcându-i un val plin de bucurie. Pierdasem cincizeci și trei de
e-mailuri și trei apeluri de la mama, dar mi se simțea limpede într-un mod
pe care în mod normal îl găseam doar după orgasm.
Am decis că e-mailurile ar putea aștepta. Dacă cineva avea nevoie de mine
destul de rău, ar urma. Dacă nu au făcut-o, nu a fost asta
important pentru început.
Mama mea, desigur, avea nevoie de o notă mai personală.
„Ma, ascultă. Am fost doar la jogging, bine?
„Logan, scumpo, sunt doar îngrijorat pentru tine. Tu stii
acea."
„Sunt bine, mamă. într-adevăr. Ma simt minunat. Mă îndrept spre Paris
în această după-amiază. Nici nu am idee când mă voi întoarce.”

„O altă excursie la Paris cu Lex? Logan, o să faci

epuiza-o.”
„Ea, ah, nu merge. Doar eu."
Pauza de la mama a spus multe.
— Ai mai avut o ceartă, iubito?
„Nu, mamă. E doar ocupată. Ea a fost cu adevărat în aer de când
Gală. E bine, știi? Ea merită să aibă succes.”
„Uh-huh. Și ce crede doctorul Dornole despre toate
acest?"
"L? S-a supărat că am ratat o întâlnire. La fel de
dacă nu l-aș plăti suficient pentru a fi la îndemâna mea.”
„Chiar asta vrei, Logan? Credeam că îți place
el pentru că nu era un om da fără spinare care să-ți spună ce ai vrut
să auzi?”
„Există o linie și a trecut-o. Chiar sunt bine. Mai bine
decât am fost de ani de zile. Suntem bine. Nu-ți face griji.”
„Iubito, îngrijorarea este treaba unei mame. Apropo de asta, eu
nu-mi place că alergi singur așa, fără să răspunzi la telefon.
Cine știe ce s-ar fi putut întâmpla cu tine?”
„Mamă, sunt bine. Într-adevăr. Sunt un om matur, nu am nevoie
babysitting.”
„Iubito, nu încerc să te îngrijesc. Vreau doar tu
fii în siguranță, asta-i tot.”

Mențiunea despre Dornole atât de puțin după Lexi m-a făcut
să mă răsturnesc înăuntru. Amintindu-mi lupta pe care am avut-o,
felul în care mă răstim la el. Gheața din vocea mea. Am simțit că se
târăște din interiorul meu acum, aceeași furie, doar că de data asta a fost
rosu aprins.
„Ma, destul, bine? Nu am făcut altceva decât să joc
sigur de ani de zile. Mi-am asumat un risc prost când eram copil în
liceu, dar lucrurile stau altfel acum, ok? Sunt diferit. Ea este diferită.
Suntem diferiti. Bine? Lexi nu a fost decât bună pentru mine de când
am dat peste ea. Nu mai încerca să o draci !”
Gâfâiam când am terminat, aproape strigând în telefon. Nu
ridicasem niciodată vocea la mama mea, nu așa. Nu într-adevăr, furie
crudă. Cu întârziere, m-am prins de marginea biroului meu, liniștindu-
mi mâinile tremurânde. Mi-am simțit pulsul urlând în urechi.
„Ma, îmi pare rău, eu...”
— Ei bine, dacă așa simți, Logan. O să încetez să mai deranjez
tu."
Tăcerea era mai blestemată decât orice ar fi putut ea să spună.
Furios, mi-am trecut mâinile peste birou, trimițând totul să se
prăbușească pe podea.
De ce a trebuit să devină totul atât de dificil, nu?
cand totul mergea bine? Am fost doar blestemat? Sau a fost

ea?
Sau doar noi?

Capitolul 29
Lexi
Noul meu telefon mobil era elegant și raționalizat
carcasă întărită păstrând-o bine protejată de orice potențial

fisuri.
Totuși, încă nu încetase să vibreze cu notificări.
De la: Gary Windhelm
Re: Deschiderea galeriei vineri
-Lexi
Aștept cu nerăbdare să ne vedem vineri la vernisaj.
Abia aștept să te prezint. Ar trebui să fie o mulțime de oameni din industrie
acolo. Toată lumea știe că nu aș fi putut reuși acest spectacol fără tine. Am
atașat o previzualizare a unora dintre cele mai bune

fotografii pe care vreau să le includ.
-G
Am trecut e-mailul închis.
Fotografiile lui Gary erau magnifice. Nu mă așteptam la nimic
mai puțin de calibru de fotograf angajat de oameni ca Bisset; genul de
persoană pe care Logan și-ar putea permite să o angajeze dintr-un capriciu.
Doar iluminatul era demn de un loc pe peretele unui muzeu, studiu de o
clasă plină de elevi. Și acolo am fost...

față și centru.
Pe scurt, am închis ochii, lăsându-mi capul pe spate de

tetiera scaunului șoferului.
Cum ar fi, m-am gândit, să pun un spectacol al meu? Deschiderea
unei galerii. Una cu numele meu pe ea. Nu ca model sau chiar ca asistent.
Dar ca să-mi titlum propria expoziție.
Mi-am imaginat spațiul mansardei ascuns pe partea dealului
din nou. Numai că, în loc de iluminarea ședinței foto și de elemente de
recuzită împrăștiate, mi-am reimaginat spațiul pentru a miliona oară de
când am fost acolo. Picturi de-a lungul unui perete, sculpturi căptușind pe
altul. Poate o expoziție de fotografie interactivă. Culoarea, textura și arta
lucrează împreună pentru a spune o poveste coerentă.
Gândul era o prostie - doar un alt vis exagerat,
ca să plec din oraș în miezul nopții într-o încercare juvenilă de a-mi lăsa viața
în urmă. Acestea nu erau genurile de gânduri realiste pe care trebuia să le
întreținem ca adult. Am clătinat din cap, curățându-l de orice prostie artistică.
Singurul loc unde te-au prins gânduri ca acelea a fost parcat
în afara casei mamei tale, la 11:45, într-o dimineață de duminică, simțind
căldura soarelui de toamnă prin parbriz, în timp ce găseai toate motivele
posibile pentru a evita să intri înăuntru.
Apoi din nou…
S-ar putea să nu se fi întâmplat așa cum mi-am dorit și m-aș fi întâmplat
a trebuit să ardă câteva punți și o mulțime de funcție hepatică pentru a
ajunge aici, dar privind obiectivul, acum trăiam viața pe care mi-am propus-o
la optsprezece ani. Modeling, călătorii — chiar făceam câteva fotografii
promoționale pentru noul site web al lui Logan. Deci cine știe? Poate că
visarea cu ochii deschiși nu a fost la fel de rău ca toate cele de după
toate?
M-am răsfățat cu un zâmbet, deschizând e-mailul pentru ultima oară
pentru a mai arunca o privire la ultima fotografie. A fost a mea

favorit. În mod surprinzător, nu una dintre zecile pe care le făcusem
pe locație la parcul solar și eolian al lui Bisset de-a lungul coastei, ci o simplă
fotografie retrospectivă. A fost făcută la prima noastră filmare, cea din
spațiul industrial. Era o juxtapunere în ea. Țesături moi, metale dure, lumină
delicată, focalizare perfectă.
„Lexus!”
Tonul înalt al vocii mamei mele și dintr-o dată
lovindu-mi fereastra m-a smuls din reverie.
Îmbrăcată în mod clar pentru o zi în oraș, mama era îmbrăcată în cele mai bune ei
fard de pleoape albastru și o rochie de cocktail, care era mai potrivită
pentru băuturile și dansul după cină decât locul de brunch la care i-am
spus că vom merge.
„Îmi place ce ai făcut cu părul tău”, a spus Karen
expresiv în timp ce deschise ușa pasagerului și se așeză pe scaunul puștii.
De la parfumul 90 dovadă care ieșea de pe ea, ca un parfum aplicat
generos, ea împușcase martini cu vodcă, ca pregătire pentru ziua fetei
noastre.
În mod reflex, strânsoarea mea s-a strâns în jurul volanului

înainte ca ea să-și fi pus centura de siguranță.
"Mulțumiri. Se numește coadă de cal. E furori la Milano.” Voiam să sune
sec și sarcastic, dar era o ascuțire în tonul meu pe care am auzit-o amândoi.
Timp de câteva minute, nimic altceva decât zumzetul lini tit al radioului a
umplut ma ina caldă. Muzica veselă de vacanță a răsunat stânjenit între noi.
Urăsc faptul că eram suspicios față de ea, urăm că am presupus că voia să
mă vadă doar pentru că citise despre mine că mă întâlnesc cu Logan. În mare
parte, am urât
că a fi în preajma mamei mele m-a făcut să mă simt din nou ca un tânăr
rebel de șaisprezece ani.
Cu coada ochiului, am privit-o urmărind tivul
rochia ei roșie dantelă în modelele luminii aruncate de către
parbriz.
Bruce Springsteen a țipat despre venirea lui Moș Crăciun
oraș. Isuse, Ziua Recunoștinței era încă la câteva săptămâni.
„Vă va plăcea acest loc. Ele fac gropi de cartofi încărcate.
Bloody Marys fără fund, de asemenea. Mi-am injectat entuziasm în voce.
Nici asta nu se schimbase prea mult din anii adolescenței. Nu conta cine a
început, sau de ce eram supărați unul pe celălalt. Ori de câte ori mama era
coborâtă, ori de câte ori era tensiune, întotdeauna am văzut că este treaba
mea să repar, să înveselesc între noi. Mama mea nu fusese niciodată așa de
bună
sărută un boo boo și fă-o mai bună.
Mai ales nu când știa că ea fusese cea care provocase
aceasta.
„În plus”, am adăugat când ea s-a uitat la mine, cu zâmbetul ei
tineresc la loc. „Au cel mai bun brunch cu burgeri din West Hollywood.”
Hamburger Mary's Drag Brunch are burgeri fenomenali și părți
ucigașe.
Totuși, spectacolul este unul dintre cele mai tari
bilete de rezervare pentru weekend în LA. De la hilar la
feroce până la de-a dreptul peste cap, interpreții vin din Vegas, New York și cel
mai sacru spațiu dintre toate: RuPaul's Drag Race.
Încă încercând să compensez vinovăția pe care nu am reușit să o identific, eu
ne-a comandat o selecție dintre cele mai decadente aperitive pe care le-am putut
găsi în meniu — bile de mac cu brânză, glisoare cu legume încărcate și chiar și
câteva lucruri pe care știam că mama nu le-a încercat niciodată.
inainte de.
Își făcea drum prin al cincilea gin tonic, cu ochii străluciți, când mi-am dat
seama că eram singurul care privea dansatorii, singurul care ronțăia coșul cu
murături prăjite.
Logan: Cum merge?
Textul mi-a apărut pe ecran exact când mama a terminat
semnalând chelnerul pentru o reumplere.
Eu: Te rog salvează-mă.
"Este acela prietenul tău?" Mama și-a clătinat degetele în fața telefonului meu
pentru a-mi atrage atenția.
Când mi-am ridicat privirea, în ochii ei s-a strălucit o strălucire
dincolo de be ie. În mod clar, aceasta era doar deschiderea pe care o căutase
toată după-amiaza în timp ce o plictisisem cu mine.
prezen ă.
Am așteptat să mi se dezvolte nodul de emoție în gât.
În mod surprinzător, de data aceasta a fost dozat cu o atmosferă
necunoscută.
„De cât ai nevoie, mamă?”
Karen clipi la mine de pe scaunul ei. Aparent, am prins
ea nepregătită cu puterile mele aspre de deducție.
„Lexus. Ce vorbești, nu mă pot interesa?
viata ta?"
— Lasa prostiile, mamă. Pentru o singură clipă limpede am fost
tentat să întindă mâna în timp ce chelnerul își pune paharul proaspăt
jos și îl smulge. Doar scurgeți fiecare picătură din ea și apoi comandați
altul. Altul și altul, până când și eu am fost prea prost bețiv orb ca să
știu cu adevărat cu cine stăteam la masă.
Poate dacă am fi amândoi prea în stare de ebrietate ca să stăm
drept, m-aș întoarce. Înapoi, mi-am dat seama că mamei nu i-a păsat
niciodată. Înapoi când credeam că am avut o relație bună. Înapoi la
vremea când credeam că am fost norocos să am mama cool care m-a
lăsat să fumez, să beau și să petrec.
„Lexi, este ceva...”
"Nu. Nimic nu este în neregulă. Doar că sunt aici cu tine și nu
vreau să fiu. Și nici tu nu vrei să fii, așa că hai să sărim peste prostii și
să-mi spuneți de cât ai nevoie.
Câteva sute pentru ca Construction Boots să-și poată repara camionul?
Doar cât să te treacă până când cecul ți se va închide? Știi ce

—”
Emoția se construia acum, odată cu temperamentul. Mi-am
ținut vocea scăzută, stânca neclintită, chiar dacă mi-a usturat fundul
ochilor.
„Construcții – despre ce naiba te gândești?”

Nu a funcționat, totuși. Aș putea spune că am lovit o coardă.
Mama nu a încercat să mă oprească când am întins mâna spre
scaunul gol dintre noi, unde stătea geanta mea, și asta mi-a spus totul.
Trebuia să știu.
Minusculele puncte de culoare care se ridicau pe obrajii ei aveau
nimic de-a face cu alcoolemia.
Majoritatea ultimului cec al lui Gary mi-a stat în portofel, proaspăt

încasat.
Am scos-o pe toate, cu o bancnotă de o sută de dolari
ordonat deasupra altuia, fiecare cu fața în același sens.
"Aici."
I-am auzit respirația ascuțită când i-am întins mamei mele
bani.
„Nu sunt sigur cât este asta. Ar trebui să fie suficient pentru
orice ai nevoie, totuși.”
„Lexus asta este mult mai mult decât...”
„Dar”, am continuat eu peste ea. "Asta e. Acesta este ultimul lucru pe
care îl primești vreodată de la mine. Nu suna. Nu scrie. Am terminat, mamă.”
M-am ridicat, lăsând suficient în plus pe masă pentru a acoperi cecul.
N-am lăsat nicio lacrimă să cadă până când am fost cu spatele la ea.
Karen Miller încă se uita în jos la teancul de bancnote dinăuntru
palma ei strânsă când am ieșit din restaurant.

Capitolul 30
Logan
„Adele, unde este jumătatea ta mai bună?”
„Oh, el lucrează. Bărbatul este un dependent de muncă necruțător
asta o să mă lase văduvă la cincizeci de ani.”
— Cel puțin va fi ușor să găsești un alt soț. Pentru că ești
drăguță. Nu din cauza banilor. Deși asta nu doare, am dreptate?”
Adele mi-a aruncat o privire care ar fi putut îngheța magma
înainte de a-și lăsa ochii să studieze meniul. Părea că o doare fizic
să se uite la mine.
Nu am dat vina pe ea. Se pare că pe zborul transatlantic

Aș fi avut un caz masiv de febră aftoasă.
„Îmi pare rău, Adele. Uh. Domnișoară... doamnă Bisset, am
spus, sorbind din paharul meu de apă pentru a încerca să ușureze
deșertul uscat care era gura mea. „Trebuie să fie jet lag”.
„Mmm. Sunt sigur." Adele a zâmbit, dar nu a ajuns la ea
ochi, care se năpustiră din nou la meniu.
Sunt sută la sută suflat asta. Ce ar fi Lexi

do?
Gândul ar fi trebuit să mă centreze, dar eram sălbatic
off kilter. Instagramul ei a explodat atât de tare pe care îl făcusem
pentru a-l dezactiva. Ea a răsfățat lumea întreagă cu poze,
dar nu găsise timpul să-mi răspundă cu mai mult de

încurajarea generică. Era greu să o învinuiesc – știam că se
pregătește pentru deschiderea galeriei de mâine.
A fi titlul de afiș în ceva atât de mare era exact ceea ce avea
nevoie pentru a-și trimite cariera în stratosferă. am fost fericit

pentru ea.
Așadar, de ce nu aș putea scutura iritația ușoară?
Tu ești fata HashtagDeleted!
A fost o distanță între noi pentru prima dată de atunci
ea venea să se reverse în viața mea. Simțeam golul, abisul urlator
care amenința să mă mistuie din nou. Părea să crească cu fiecare
respirație pe care am luat-o, căscând deschis până când nici măcar
nu o mai văd pe Lexi de cealaltă parte.
M-am simțit așa înainte. La începutul acelei veri fatidice în
care plecase în tabără de ovație și se întorsese ca o casnică Stepford.
Cu o clătinare din cap, mi-am îmbrăcat cel mai bun fermecător al meu
zâmbet.
Când aveți îndoieli, falsificați până reușiți.
„Așadar, Adele, la gală tu și Louis ați părut amândoi la bord.
Speram să avem un acord până acum. Sunt dornic să mă apuc de
muncă și să-ți transform investiția în ceva semnificativ.”
Am crezut că este mai bine decât prezentarea mea jalnică de mai devreme
conversația, dar dacă ceva, încruntarea ei s-a adâncit. Ea a pus
deoparte meniul, privind peste restaurant.

Luam un prânz ușor la o cafenea îndepărtată.

Cu greu la masa extravagantă la care m-aș fi așteptat
de la al treilea cel mai bogat individ din Franța în spatele ei
soțul și CEO-ul Louis Vuitton. A fost de-a dreptul familiar.

Ciudat. Decorul a fost simplu, clientela neinteresată de noi.
Singurul lucru remarcabil a fost vederea
Sena.
Un zâmbet adevărat i-a străbătut fața în timp ce se uita la
River și i-a luat zece ani de pe față. Liniile au dispărut sau s-

au răsucit în ceva mai cald și mai regal.
Elegant.
„Frumos, nu-i așa?” întrebă ea, cu o notă melancolică în voce.
„Râul este minunat. Mi-a plăcut mereu.”
Ea a oftat, iar din tonul ei și din felul în care i-a căzut

zâmbetul mi-am dat seama că am spus ceva greșit. O mare
parte din viața mea fusese așa. De parcă mi-ar lipsi ceva ce toți
ceilalți fuseseră învățați. Știam doar că am spus ceva greșit încă
o dată, pisând un test pe care nici măcar nu știam că îl susțin.
„Nu râul. Pe pod."
M-am uitat afară. Era prea bine educată să arate, de

desigur, așa că mi-a luat un moment să caut ce a vrut să spună.
Prea lung, aș putea spune. Lexi ar fi văzut-o imediat.

L-ar fi văzut înaintea râului.
Un cuplu tânăr se îmbrățișa pe pod, aproape

exact în același loc, Lex și cu mine ne adunasem de o lună
inainte de.
"Ah. Da. Dragostea tânără este un lucru minunat.”
„Este, nu-i așa?” Ea zâmbi acum, sprijinindu-și bărbia pe ea
mâna, uitându-se la cuplul de pe pod. „Dragostea este totul,
domnule Houston. Este tot ce contează în această viață nebună a
noastră. Atât de mulți nu au nicio șansă, știi.
Nu dragoste adevărată. Uita-te la ei."
Ea și-a înclinat bărbia, indicând încă o dată perechea. Mă
întorsesem de la ei pentru a-i acorda toată atenția mea, dar avea ochi doar
pentru cuplul de pe pod. Erau amândoi înalți, întunecați. O ținuse prinsă de
pod, cu mâinile mult prea îndrăznețe pentru asta devreme. Nu păreau să le
pese cine i-ar putea vedea, molestându-se unul pe altul în plină zi.
— Mi se pare mai degrabă poftă, madame.
Ea a chicotit, iar sunetul bogat ma cuprins.
"Este. Dragostea tânără și pofta sunt atât de des confundate cu fiecare
alte. Pofta duce la infatuare, care duce inevitabil la
frângerea inimii. Dragostea are nevoie de o bază mult mai solidă. Pofta este
nisipuri mi cătoare. Înainte să-ți dai seama, te scufunzi dedesubt,
gâfâind după aer. Da?"
Am dat din cap.
„Oui. Crezi că acel cuplu de pe pod nu va dura,
apoi?"
Ea mi-a aruncat o privire grea. Genul de lucru la care mi-aș petrece
zile întregi gândindu-mă, văzând un alt strat. Un unghi pe care îl ratasem.

Apoi a ridicat din umeri, un gest grațios. Laconic. Vârf
Limba franceza.
"Cine știe? Asta depinde de ei. Nu pot prezice viitorul. S-ar putea să
ajungă fericiți pentru totdeauna. S-ar putea despărți săptămâna viitoare.
Afacerile inimii sunt atât de fluide, tu
știu.”
Ea a întrerupt contactul vizual pentru a-și arunca privirea proaspăt
a sosit salata. Dându-mi o amânare, șansa de a analiza totul. A fost un
stil de conversație atât de giratoriu.
Vorbește fără să spui exact ce vrei să spui. Folosind metafore pentru
orice, fără să ajungă la nimic imediat. Era genul de lucru pe care Lexi făcea la
fel de natural ca și respirația. Întotdeauna am urât, nu am fost niciodată bun
la asta. M-aș bucura să fiu responsabil de propria mea companie, dacă nu din
alt motiv decât pentru că aș putea fi simplu cu
toata lumea.
Din păcate, oricât de succes ai fost, acolo
a fost întotdeauna un pește mai mare peste iaz.
Știam că Adele era amabilă, dându-mi un moment de găsit
piciorul meu. Chiar și conștientizarea că ea ia lipsa mea de pricepere
în considerare m-a tulburat mai mult, m-a făcut să mă simt ca și cum sunt
din nou zece și făceam un raid pe cel mai aproape de joaca al mamei
îmbracă-te. Prefăcând că sunt adult. Pe vremea aceea fusese
atât de simplu în capul nostru. Îmi aminteam că am întrebat-o dacă am vrea
fi căsătorită, iar Lexi tocmai își dăduse ochii peste cap la mine.
„Duh. Desigur că vom face. Suntem cei mai buni prieteni, nu?”
Amintirea a fost una plăcută, dar nu a făcut nimic să atenueze
tensiunea din interiorul meu. Din nou, am simțit acel decalaj dintre noi.
Mâna mea dreaptă s-a agitat, nerăbdătoare să-mi verifice telefonul, să
vadă dacă în sfârșit venise înapoi la mine. Singurul lucru care m-a reținut
a fost să nu vreau să-mi jignesc din nou gazda cu nebunia mea

sensibilități americane.
În cele din urmă, am reușit să-mi pun gândurile în ordine, să formulez
le în cuvinte.
„Adele, dacă dragostea este totul pentru tine, de ce suntem chiar noi
vorbind? Aplicația mea nu este despre dragoste. Este invers.”
A fost o întrebare nesăbuită, simplă, dar aveam nevoie
un fel de ancoră pentru această conversație. Un ghid. S-ar putea să
fi fost suficient pentru a scufunda toată treaba. Eram pregătit
pentru o varietate de reacții.
Furie. Frustrare. Dezamăgire.
În schimb, am fost întâmpinat cu râsul răsuflat al Adelei Bisset.
Cu gâtul plin și plin de bucurie. Corpul ei s-a zguduit din cauza asta și ea
a făcut o pauză pentru a-și șterge lacrimile de pe ochi.
„O, domnule Houston. Mă vei ierta, te rog. Tu
vezi, din afară, ești atât de clar un om în nevoie
de ceva. Oamenii care nu sunt îndrăgostiți nu creează
imperii dedicate evitării oamenilor de care nu le pasă,
Vezi?"
Gemuind, m-am prăbușit înainte. Nu m-am putut abține. La naiba,
mi-am lăsat capul să se sprijine de măsuța de lemn.

Nu aveam cum să-mi mai arăt vreodată fața aici
oricum.
„Aici” fiind tot Parisul. Fran a. Poate Europa.
Am simțit o mână ciufulindu-mi părul și mi-am ridicat privirea și am
văzut-o pe Adele uitându-se la mine cu cel mai uimit, zâmbet de matronă
văzuse vreodată.
„Logan, ești un om genial care are mult mai multe de oferit lumii
decât o aplicație de despărțire. Eu și Louis nu vom investi în asta, dar vă
vom ajuta cu următorul proiect. Adu-ne ceva demn și vei avea finanțarea
de care ai nevoie.”
Sprânceana încruntă, m-am uitat în sus de la masă la ea.
„Este imposibil, totuși. Nu pot conduce această companie,
continuați să lucrați la HashtagDeleted și să dezvoltați lucruri noi. Nu
există atât de multe în mine.”
Zâmbetul ei cald s-a schimbat, luând un pic răutăcios
aer.
„Deci nu face acele lucruri.”
Încruntarea mea s-a adâncit când m-am așezat înapoi.
„Aș sângera bani. hemoragie. În momentul în care nu există sprijin,
în momentul în care mă opresc, totul se prăbușește. Sunt singurul lucru care
a ținut acest proiect împreună. Nimeni altcineva nu este echipat să umple
acești pantofi.”
Și-a luat paharul de vin, uitându-se la mine de deasupra
partea de sus cu ochii ei întunecați și fumurii. Am fost lovit de

comparație cu cea a lui Lexi; Adele a fost imposibil de citit în
comparație cu cartea deschisă care a fost privirea deschisă de alun a
prietenei mele.
„Viața este plină de riscuri, Logan. A renunța la școală pentru a urma
această aplicație a ta a fost un risc, nu-i așa? Lumea este plină de oameni
care au jucat în siguranță, care nu au făcut acel salt de credință.
De asta avem nevoie de la tine, Logan. Arată-ne că ești dispus să renunți la
securitate în căutarea a ceva ce îți dorești.”
Ochii ei nu i-au părăsit niciodată pe ai mei, zâmbetul încolțit în colțuri
din gura ei, rânjind flămând în timp ce vorbea.
„Uneori, trebuie să distrugi ceea ce era deja acolo
înainte de a putea pune o bază nouă, mai bună. Ștergeți ardezia și
începeți din nou.”

Capitolul 31
Lexi
„Lexus! Pe aici, iubire. E cineva pe care vreau să-l faci

întâlni."
Fluturii care îmi fuseseră cuibărit în stomac toată noaptea și-
au luat zborul în timp ce mergeam în spatele lui Gary. Vernisajul
expoziției sale fusese preluat de The Annenberg Space, și doar fiind aici,
văzându-mi pozele sus pe pereții eleganti fusese suficient pentru a-mi pune
o bula constantă de neîncredere în intestine de când intrasem pe ușă.
Brunchul nefericit cu mama îmi stătea în minte în ultimele zile, bântuindu-
mă.
Batjocorindu-mă.
Îmi petrecusem timpul îngropat în muncă, ajungând din urmă
teme pentru acasă. Noua mea faimă și cariera bruscă de model aproape
că mă costase câteva cursuri. În tot acest timp, chipul lui Logan a plutit
în fundul minții mele.
„Eu și Seb am fost împreună la Uni. Îi povesteam totul despre
tu."
M-am forțat să rămân pe pământ, să mă mențin aici și acum, în
timp ce Gary mă conducea prin cameră. Seara asta a fost mult prea
importantă pentru ca mintea mea să fie în altă parte. Nu pentru prima
dată de când am părăsit apartamentul meu, m-am trezit să-mi doresc ca
Logan să fie aici. Zgomotul unui fulger s-a declanșat lângă fața mea și a
trimis un alt val orbitor de adrenalină prin mine.

Ochii verzi pătrunzători ai lui Sebastian Fletcher erau recunoscuți
de peste tot. Emisiunea lui de reality-cooking, The Great American Bake
Off, a fost parțial spectacol de jocuri, parțial programare în stil de viață și
răsfăț demn sută la sută. Toată lumea știa despre inteligența acerbă și
limba ascuțită a bucătarului cu stea Michelin.
„Îmi pare bine să te cunosc în sfârșit, Lexi. Gary a menționat că ești
un artist."
Cumva am reușit să-mi țin capătul unei conversații
în ciuda nodului de care se legase limba mea. Creierul meu nu a reținut
nimic. Undeva, în groapa agitată de nervi care era stomacul meu, am
dezvoltat o simpatie bruscă pentru cum trebuie să se simtă Logan în situații
sociale. Mintea mi-a sărit la Paris înainte să-l pot opri, la cum se descurca el
singur cu Adele
Bisset.
Sosisem cu treizeci de minute mai devreme pentru deschidere și mă așezam
parcarea hiperventilizând și reaplicându-mi rujul.
Lucrurile au mers doar la vale de acolo. Logan sunase o dată și trimisese
mesaje de două ori, Dumnezeu să-l binecuvânteze, în ciuda timpului
diferenta fata de Franta.
Totuși, nu era același lucru cu a-l avea aici și m-am trezit privind în
jos la ecranul pe care îl ținem mai mult în mână.
de multe ori decât ar fi trebuit.
Mulțimea era groasă, atmosfera grea de scumpă
parfumul și aerul uscat, reciclat al unei galerii de artă.
Acesta a fost în mod normal exact genul de situație în care eu
a strălucit. Motivul pentru care Gary m-a făcut piesa centrală a
acestei campanii, pentru care am vrut să fac asta eu

intr-o zi. Acesta a fost motivul pentru care Logan a avut încredere în mine pentru a-
l ajuta să-și rebrandă întreaga companie.
Ce dracu a fost în neregulă cu toată lumea?!
Am înăbușit valul de sugrumare al îndoielii de sine.
Panica mi s-a strecurat pe gât, cu un val de greață fierbinte pe
călcâie, în timp ce mă uitam din nou prin cameră. Vederea mea s-a
făcut tunel în jurul mării de rochii negre. Ironia situației m-a izbit de
nicăieri, destul de tare și de repede încât să mă facă să-mi apăs dosul
mâinii de un obraz care devenise brusc moale.
Oriunde m-am uitat, pozele cu mine priveau înapoi.
Imagini superbe, clasice, fenomenale, profesionale cu mine. Genul de
fotografii cu gust la care aș fi putut visa doar când plecasem din oraș în
urmă cu patru ani. Iată-mă, înconjurată de oamenii pe care mi-am dorit
dintotdeauna să fiu, fiind plătit să port genul de haine pe care speram
să le dețin într-o zi.
Și încă mai prefaci totul. Gary. Logan. The Bissets.
Fiecare persoană din această cameră. Toți o să-ți dea seama...
„Ești bine, iubire?”
Fața lui Gary a fost focalizată prin mulțime. am realizat
apoi că trebuie să fi vorbit de câteva minute.
„Îmi pare rău”, am clătinat din cap. „Nu știu ce m-a pătruns în
seara asta.”
„Nervi, iubire. Se întâmplă tuturor.”
Soțul lui Gary s-a apropiat de noi, o pereche de barbotași
fluturi de șampanie în mâinile lui întinse. L-am întâlnit pe Nigel câteva

ori în timpul filmărilor noastre. Gary luă unul dintre pahare și
a extins-o spre mine.
"Aici. Câteva înghițituri vor scoate marginea. Tu vei fi
înapoi la sinele tău fermecător în cel mai scurt timp.”
Nu, mulțumesc, nu beau.
A fost ușor. Răspunsul meu de referință și destul de vag pentru a-l păstra
de a fi nevoit să răspund la orice întrebări reale atunci când nu am vrut. Mereu a
funcționat pentru mine. Era ceea ce ar trebui să am
a spus.
nu am făcut-o.
Nu i-am trimis mesaje lui Sol sau l-am sunat pe Logan. Niciunul dintre
lucrurile pe care le-am planificat atât de atent în ultimele 116 zile.
În schimb, mi-am înfășurat degetele în jurul tijei paharului,
zâmbindu-i ușor lui Gary și luă o înghițitură mică.
Avea dreptate, am argumentat eu.
O înghițitură micuță era exact ceea ce aveam nevoie pentru a slăbi
și uit totul despre îndoielile care persistă în fundul minții mele. Uită că Logan a
fost la jumătatea lumii și nu aici cu mine în seara asta. Uită că mama mea a fost... mama
mea.
Nu eram același Lexus Miller ca acum patru ani. Acesta era modul în care lucrurile
trebuiau să se desfășoare tot timpul și asta însemna că ar trebui să mă bucur de un
singur pahar de șampanie într-o zi la fel de interesantă ca aceasta.
O înghițitură. Ce ar putea să doară?

"Aștepta? Deci tu ai fost fostul care l-a făcut să
înceapă HashtagDeleted în primul rând?!”
Din cercul de oameni se auzi un alt hohot de râs
care m-a înconjurat. Întreaga încăpere strălucea, distorsionată în jurul
marginilor. Mi-a dat impresia că mă uit la lume

din interiorul unui diamant.
Sau zirconiu cubic.
Am mai luat o înghițitură mică de șampanie. Părea în jurul meu
cap, bule care îmi trimiteau gândurile împrăștiate într-un milion
de direcții, în timp ce am dat din cap către blonda curbată. Gary ne
prezentase cu ceva timp în urmă, iar eu nu prea puteam să scutur ideea
de păianjen care se agăța de marginea creierului meu spunând că ar
trebui să-mi amintesc numele ei. Era importantă — era cineva. Nu un
nimeni ca mine, nu...
Tocmai așa, cu încă o înghițitură mică de fericire efervescentă,
toată negativitatea, toată disprețul de sine s-a evaporat.
Aproape că uitasem de asta.
Am uitat cât de ușor fusese să zdrobesc acea voce enervantă
în capul meu cu ajutorul unui pic de curaj lichid. Desigur, de data asta
a fost diferit. Nu eram beat, m-am asigurat. Era doar un pahar – poate
mai mult de unul pentru că primul se terminase atât de repede, dar nu
mai mult de două sau trei. Cu siguranță nu mai mult decât puteam
suporta, pentru că nu era nicio cale în iad

Aveam să devin din nou alcoolic. Și mai rău, nu aveam cum să devin
mama mea vreodată într-un milion de ani.
De fapt, am mai luat o înghițitură doar pentru a o ciudă. Doar pentru a dovedi
Karen Miller că aș putea.
Să-i arăt că am făcut-o. Aș putea să beau și să mă descurc într-o
așa cum n-ar fi făcut-o niciodată, și totuși va fi fericită și de succes și ...
„Lex?”
Tonul profund familiar m-a luat cu nerăbdare. Mi-a luat o secundă
să-l procesez. Altul să recunoască de ce nu ar trebui să fie

Aici.
Vocea lui Logan era în urechea mea. A fost cel mai firesc
loc în întreaga lume pentru ea.
De ce, atunci, auzind-o chiar lângă mine acum, când tânjisem atât
de feroce după el, cu doar câteva ore în urmă, a trimis un șoc reînnoit de
frică și anxietate care mi-a năvălit în miez.
„Logan! Bună!" Era căldură sub zâmbetul meu. A

combinație de entuziasm și confuzie și...
Logan s-a uitat de pe fața mea la paharul pe jumătate gol din mine
mână și spate.
Dreapta. De aceea.
Mi-a luat câteva secunde să înregistrez pachetul de lumini

flori exotice în brațe.
"Ai venit inapoi?" Am prins capătul de coadă a insultei cu propriile
mele cuvinte și am tresărit în interior.
Logan dădu scurt din cap spre blondă — Charlotte! Numele ei era
Charlotte, înainte de a-și înfășura degetele lungi în jurul

pielea goală a brațului meu.
„Lexus”, vocea lui era joasă în timp ce mă îndrepta spre o liniște
colțul galeriei. În mod ironic, stăteam în fața setului meu preferat de
poze; cele luate în podul industrial de lângă Mullholland. Pe scurt, m-am
gândit să-i spun totul despre galeria viselor mele.
„Ce naiba faci?”
Am adulmecat indignat, îndreptându-mi puțin umerii.
— Supraviețuiesc, Logan. Este ceea ce facem aici jos, pe locurile
ieftine.”
Și-a micșorat privirea spre mine. Am putut vedea atunci,
frustrarea. Mai rău, dezamăgirea. Unul pe care l-aș putea lua, dar
nu celălalt.
„Care este problema ta, Lexi? Am zburat înapoi devreme să te surprind.
Am vrut să fiu aici pentru tine și...
„Atunci ar fi trebuit să fii.”
Emoția era acolo în sfârșit. Un nod gros din el la bază
a gâtului meu, amenințăndu-mi orele de machiaj minuțios.
„Lex? Despre ce dracu vorbesti?"
„Am fost acolo pentru tine când ai avut nevoie de mine.”
Am putut gusta șampania din propria respirație. S-a simțit
gresit. Aveam un gust la fel de acru ca cuvintele care mi se prăbușeau
din gură, dar acum eram neputincios să le opresc. Mă uram pentru că le
spuneam chiar înainte de a începe să vorbesc.
„Am fost acolo când ai avut nevoie de mine. Cu Bissets. Si in
Paris— Și în liceu. Te-am vrut doar aici pentru unul

dracului de noapte și nu ai putut să-ți iei timp liber pentru mine? Nu am putut să
nu mai lucrez pentru o noapte. Nu pot veni niciodată pe primul loc pentru nimeni?”
Acolo era. Mi-aș fi dat seama când am făcut-o. Încercam să-l fac
supărat pe mine, apăsând fiecare buton pe care îl știam ca să se lupte
în loc să se uite la mine de parcă l-aș fi dezamăgit. Lasă-ne pe amândoi

jos.
— Da, pufni el. Vocea îi era joasă, dar era un glas înghețat
foc albastru în ochii lui acum. Mai mult decât dezamăgire. Adevărata furie
de data asta. Genul de furie pe care nu știu că am văzut-o vreodată

de la el.
„Acela ești tu, bine. Întotdeauna acolo pentru mine. Niciodată
când Lexus Miller nu era un far strălucitor al fiabilității.”
— Hai, Houston. Mi-am ridicat brațele într-un învins
gest. „Nu am un miliard de dolari. Nu am o soră mare grozavă și un tată
care să-mi dea sfaturi solide și să-mi spună că mă iubesc pentru cine sunt,
indiferent de ce.” Am punctat sarcasmul cu un melc fals „atta boy” pe
umărul lui Logan.
Mă legănam jos și amândoi știam asta. Nu a fost al lui Logan
vina ca a avut o familie grozava care l-a iubit si l-a tratat cu bunatate si
respect. La naiba, i-am iubit pe Houston cu atât mai mult pentru cât de
grozavi erau pentru el. Si pentru mine.
Mi-a smuls paharul de pe degetele mele încleștate, doborând
restul de șampanie dintr-o înghițitură. Era prima dată când îl văzusem
pe Logan bea alcool. Întotdeauna fusese atât de atent să evite asta în jurul
meu. În primul rând, pentru că știa cât de sensibil
Eram despre mama mea. Mai târziu, cred, pentru că a urât ce e

mi-a făcut la fel de mult pe cât am urât ceea ce ia făcut ei.
O chelneriță care trecea a folosit exact acel moment pentru a face exerciții
cel mai prost moment din istoria omenirii.
Făcând o pauză cu o tavă cu fluturi și aperitive, ea făcu un semn

spre noi.
„Pot să vă aduc niște rezerve?”
Dacă simțea tensiunea zgomotătoare dintre noi, transpirația și
căldura care se învârteau de pe noi, aceasta s-a topit în căldura untoasă a

accentul ei de sud.
„De fapt, asta sună minunat!”
Logan a smuls toată sticla de pe tava fetei cu ochii mari,
completarea paharului cu genul de înflorire rezervat de obicei
cabinelor VIP din cluburile de lux din Vegas. Mi-a băgat paharul în
mână înainte de a trage direct din gura sticlei

se.
„Bea, Lexi. Asta facem în seara asta, nu-i așa?
A fi lovit cu ciocanul? Să te încurci?”
M-am trezit privindu-l, la un milion de mile depărtare. Acum era
o mică mulțime adunată în jurul display-ului nostru și, cu o groază
absurdă, am surprins printre ei mustața de ghidon a lui Louis Bisset.
Asta le fac oamenilor.
În ochii lui Logan era o sclipire dură, metalică. A lui
în mod normal, părul negru îngrijit era dezordonat. Dezordonat de la a
combinație de călătorie spate în spate și numărul de ori
târase o mână furioasă prin ea de când trecea prin el

usa.
El bea.
Totul a fost din cauza mea. stric lucrurile.
Încercând să nu mă clătin, am pus paharul nou plin jos pe
cea mai apropiată masă laterală. Logan era încă ocupat încercând
să dea jos sticla de Dom dintr-o înghițitură. Bula cristalină care
încapsula încăperea cu puțin timp mai devreme izbucnise. Spațiul
temporar al galeriei încă strălucea, dar strălucirea apoasă a lacrimilor
din spatele ochilor mei l-a făcut să strălucească acum.
Ecoul călcâielor mele a fost un vuiet asurzitor în propriile mele urechi
în timp ce mă îndepărtam de Logan. Un picior în fața celuilalt,
pieptul mi se strângea în timp ce mă concentram pe paharul lui

usa din fata.
„Da, du-te și pleacă.” În tonul lui Logan era mai mult acid mușcător
decât îmi aminteam să fi auzit vreodată. „Ești chiar mai bun la asta
decât la modeling. Îmbătați-vă și plecați încă patru ani.” Fiecare dintre
cuvintele lui m-a surprins corect

unde meritam.
Se auzi o bătaie grea în timp ce a pus sticla goală jos
înainte de a pleca în căutarea altuia.
„Poate că chiar te-am tras destul de bine ca să-mi amintesc asta

timp."
Capitolul 32
Logan
Primul lucru care m-a lovit a fost mirosul. A fost o aromă
nesfântă în jurul meu, care a făcut imediat greață, un val de
transpirație izbucnind pe frunte. Mi-au luat câteva momente să-mi
dau seama că sursa duhoarei era a mea

piele.
Nimeni nu vorbește niciodată despre mirosul de mahmureală.
Se pune atât de mult accent pe durerea de cap și pe ochelari de soare.
Presupun că are sens totuși. Nu are rost să vorbim despre asta.
Mirosul îngrozitor era ceva ce nu putea fi explicat, doar experimentat.
Cumva am reușit să ajung la baie, târându-mă și trântindu-mă
pe podea. Tigla rece se simțea uimitoare pe pielea mea plină de
transpirație, ajutând la ușurarea bătăilor care începeau să-mi bată
acum în spatele ochilor.
De ce ar face cineva asta de mai multe ori?
Mi-am bâjbâit telefonul, derulând în jos lista de contacte.
Mișcarea neclară a numerelor care se rostogoleau pe ecran m-a făcut să
privesc în altă parte, stomacul meu făcând o întoarcere. Am spart butonul
de apel în efortul de a face ca întreaga cameră să nu se mai învârtească într-
un mod similar.
A sunat de cinci ori înainte de a primi un răspuns.
— Ce dracu vrei, Logan?

Vocea era greșită. Mi-a luat prea mult timp să procesez de ce medicul
meu a avut vocea lui Dornole. La dracu. L-am sunat pe doctorul greșit.
„Îmi pare rău, doctore. Doc greșit. Am vrut să-l sun pe celălalt doctor al meu. Nu
totuși, un fel de andocare a bărcii.”
Am mormăit ultima parte, cuvintele zgâiind în timp ce chipul meu a refuzat
să coopereze. Mi se simțea limba de cinci ori prea mare pentru gura mea. Și
neclară.
„Logan, ești beat?”
„Mmmmnnnnoooo. Beat a fost aseară. Am dormit. Sunt
mahmureala acum. Posibil pe moarte.”
S-a auzit un oftat la celălalt capăt și o lungă tăcere. obisnuiam
pentru a număra liniile plăcilor de pe tavanul meu, dar am pierdut numărul când
au început să se transforme în cercuri.
"Vin pe la tine. Spune-i majordomului tău de la u ă să mă lase să intru.”
"Bine. Dacă nu mor mai întâi.”
— Ei bine, dacă o faci, le voi spune polițiștilor că majordomul a făcut-o.
Telefonul a încetat să facă zgomot, ceea ce era bine pentru că
stomacul meu a ales acel moment pentru a-mi da de înțeles că nu am făcut-o
ai-o sub control.
Între accese de tuse violentă, am reușit să sun
recepția clădirii și să-i comunic că voi primi un oaspete care nu este pe lista
aprobată și să-i las, fără întrebări.
Apoi am făcut-o din nou, doar că de data aceasta nu complet în mine
cap.
Undeva între treizeci de minute și șapte sute de ani mai
târziu, s-a auzit o scurtă bătaie în ușă înainte de a fi împinsă.
„Logan?” țipă Dornole.
„Shhhhh. Aici."
Dornole a intrat pe hol. Nu observasem niciodată cât de uzați erau
pantofii lui. Din punctul meu de vedere de pe podea,

Am avut o priveliște excelentă.
„Doc, pantofii tăi au nevoie de curățare.”
— Mă bucur să te văd și pe tine, Logan. a tunat Dornole, abia acum
Mi-am dat seama că vorbea normal, nu țipa deloc.
— Am urechile rupte, doctore.
S-a auzit un oftat de mult de sus când se aplecă să împingă
covorașul transpirat al părului meu de pe față.
„Urechile tale nu sunt rupte. Vor fi bine în curând. Îți aduc niște
aspirine.”
„Și inima mea este frântă. Va rezolva aspirina asta?”
Dornole se opri, bătându-mă pe umăr. "Haide.
Hai să te ridicăm în pat. Ai nevoie și de mâncare.”
„Da. Fac. Sunt gol.”
Pe chipul lui Dornole era un zâmbet, o căldură în tonul lui
cu care nu eram obișnuit. Totul încă venea la mine în bucăți, dar știam
că ar trebui să fie supărat pe mine. Această disonanță între ceea ce mă
așteptam și ceea ce am primit a fost zguduitoare, făcând încă o dată
camera să se învârtă în acel mod îngrozitor.

Apoi am vomitat pe pantofii lui.
„Vezi, au nevoie de curățenie.”
„Miliardarul Boy-Wonder se desparte de Blonde Bombshell”
"Oprește-te, te rog. Încă am greață și asta nu ajută.”
Am fost așezați pe canapeaua mea aproape nouă. L-am cumpărat
împreună cu restul mobilierului pentru că a avea o plapumă era un semn
că ai făcut-o cu adevărat ca adult.
„Logan și Lexi: de la „este complicat” la „într-un
relație” și înapoi.”
„Știi, câteva dintre cele mai mari minți ale generației noastre
consideră rețelele sociale cea mai dăunătoare invenție din toate timpurile?
Mai mult decât arme, TNT, arme nucleare sau orice altceva. Este ca un
virus, o armă biologică concepută special pentru a distruge spiritul uman.”
Am mai luat o lingură de supă. A fost bine, iar al meu
stomacul rebel părea să fi fost în cele din urmă liniștit de oferirea de pui și
tăiței ușor picant. Dornole rămăsese tot timpul, alternând între să mă
tachineze necruțător și să se comporte ca o mamă găină morocănoasă și
grijită
peste un pui bolnav.
Ciorba fusese adusă de portar, care Dornole
a refuzat să se adreseze ca altceva decât „Jeeves”.
Și-a mângâiat bărbia, gândindu-mă la cuvintele mele pentru o clipă

înainte să scuture din cap.
„Nu. Eu nu-l cumpăr. Rețelele sociale sunt bune, oamenii sunt cei care sunt
Problema."
"Oh? Nu crezi că dăunează? Ce zici de toate
hărțuirea?"
Ridică o mână plată, fluturând-o înainte și înapoi într-un so
asa cum.
„Hărțuirea este întotdeauna rău. Dar asta e pentru bătăuși, ceea ce
revine la punctul meu. Tot ceea ce face tehnologia este să amplifice
problemele foarte reale pe care le avem ca specie și societate. Ești un exemplu
grozav. Prea mult accent pe succesul material. Ai atins obiective profesionale,
așa că ești lăudat ca exemplu al modului corect de a reuși. Dar ești o mizerie
ca ființă umană.”
„Păi, mulțumesc Doc. Amintește-mi din nou de ce te-am concediat?”
„Pentru că ești o mizerie. De fapt nu te-ai ocupat cu nimic. Tocmai ai
fugit. Asta a fost această aplicație, Logan. Nu îi ajută pe oameni să-și facă față
problemelor. Nu ajută pe nimeni să meargă mai departe. Vă permite doar să o
evitați. Nu șterge pe cineva, ci fugi.”
Gemuind, mi-am lăsat capul să se afunde înapoi în confort
limitele canapelei din piele de pluș.
"Nu chiar. Dă-mi-o direct Doc. Asta e super."
„Logan, toți cei din jurul tău au luat întotdeauna un blând și
abordare blândă, dar cu toții vă spunem același lucru de ani de zile. Parintii
tai. Sora ta. Pe mine. Totuși, oamenii trebuie să experimenteze astfel de
lucruri pentru ei înșiși. Ca un copil care se joacă cu o sobă încinsă. Le poți
spune să nu-l atingă, dar

până nu vor fi arse, nu vor înțelege cu adevărat. Ei vor continua să se
întoarcă la ea, vor continua să vrea să o atingă.”
„Deci ce, suntem încă doar niște copii care nu știu ce noi
vrei?"
El a ridicat din umeri.
„Nu știu despre ea, dar tu? Ai ceva de făcut, Logan.
Am oftat, urandu-i fiecare cuvant din gura din cauza ca o parte din
am stiut ca are dreptate. Vocea minusculă, sâcâitoare, care sună brusc
atât de îngâmfată.
„Bine. Ai dreptate. Cum dracu să fac asta? Ultima data,
mi-ai spus că ar trebui să vorbesc cu ea pentru catarsis și știm cu toții

cum a mers asta.”
„Da, pentru că de fapt nu v-ați înfruntat propria responsabilitate.
Rolul pe care l-ai jucat în ceea ce s-a întâmplat acum patru ani. Încă te
eschizi. O parte din a fi adult înseamnă să-ți asumi greșelile, Logan.”
„M-a părăsit, doctore. Cum e vina mea?”
„Oh, așa că a plecat după ce tu ai așezat-o și i-ai mărturisit-o
sentimente pentru ea, treaz și la lumina zilei? Ai încercat

Cel mai bine este să funcționeze ca un adult?”
„Știi că nu asta s-a întâmplat.”
Eram prea slăbit ca să mă strălucesc corect. În schimb, m-am mulțumit
ridicând un șervețel la pachet și aruncându-l în direcția lui generală.
A ajuns la jumătatea drumului înainte de a cădea la pământ.

„Este nevoie de doi oameni pentru a tango, Logan. Ai avut parte

acea."
„Ok, doctore, dar deja se îndepărtase de mine.”
„Da, asta ai spus. Să facem câteva cercetări foarte repede.”
„Ce ai, de exemplu, o mașină a timpului? O să meargă
înapoi și obțineți un videoclip secret?”
"Nu este nevoie. Am o mulțime de muniție pe internet.
Mulți oameni au mers la liceul tău, Logan. O mulțime de videoclipuri cu
tot felul de lucruri. Evenimente sportive, concursuri de trupe, dansuri.
S-ar putea să-l fi șters pe Lexi, dar tot am putut să te caut.”
„Da? Nu sunt multe, doctore.”
"Exact."
A zâmbit în timp ce a împins laptopul spre mine, arătând trei
rezultate slabe. Două imagini și un videoclip și toate aveau ceva foarte
evident în comun. Lexi era acolo, târându-mă în cadru.
„Lexi se lupta cu mult mai mult decât tine și ea
încă a încercat să te includă în cercul ei social. Ce eforturi ai făcut,
Logan, în afară de resentimentele ei pentru că se schimbase? Ea nu s-
a îndepărtat de tine, idiotule. Ea a crescut și tu nu ai făcut-o.”
Gemuind, mi-am mutat un braț peste ochi, blocându-mă
lumina diabolică a soarelui și privirea îngâmfată a fostului meu terapeut.
"Amenda. Ai castigat. Am meritat să fiu abandonat. Fericit?"

Am fost o smucitură de braț, iar Dornole era chiar acolo, în fața mea,
cu ochii întunecați luminați de frustrare și dezamăgire.
— Nici asta nu este, prințesă. Nu te mai îneca în autocompătimire.
Și ea a nenorocit și asta e pe ea. Amândoi ați făcut greșeli atunci. Tocmai
le-ai repetat, spre surprinderea literalmente a nimănui.
Acum, ești în sfârșit gata să-ți înveți lecția din toate acestea?
sau nu?"
„Nu o să renunți niciodată la asta, nu-i așa?” am întrebat eu pe cale
de a raspunde. În ciuda încruntării mele, nu am putut pune nicio căldură
în întrebare. Dornole avea tot dreptul să se laude, iar noi

amândoi o știau.
— Stai destul de mult și vom afla. Acum, mă duc să aranjez niște
lucruri și apoi mă voi întoarce.
Vreau să-ți ștergi programul pentru următoarele două săptămâni cât sunt
plecat. Sunt sigur că un expert în tehnologie ca tine poate reuși să lucreze
cu un laptop chiar și în starea ta rău.”
„Doc, nu pot să renunț la serviciu timp de două săptămâni. Toată chestia
se va prăbuși.”
Chicotul lui era bun, scoțându-și înțepătura

cuvinte.
„Logan, te-ai prăbușit deja. Asta e pentru bine, încredere

pe mine."
Cu asta, m-a lăsat în pace să mă gândesc cât de departe aș fi

căzut.
Capitolul 33
Lexi
„Am băut un pahar de șampanie aseară.”
Mi-a ars gâtul. Era o uscăciune care nu avea ce face
cu mahmureala mea sau cu cruditatea care venea din plânsul răgușit
de lacrimi amare până când răsărise soarele. Cumva, aerul din librărie
se simțea diferit în acest scaun pliabil. Ca și cum ar fi fost un reflector
invizibil îndreptat spre mijlocul cercului, care a mărit căldura cu
douăzeci și cinci de grade în comparație cu marginea. Am aruncat o
privire rapidă către obișnuitul meu

scaun.
Era gol. Batjocoritor.
Simon s-a uitat la mine de pe scaun, conturul câinelui său
etichete lipite de verdele măsliniu teribil al tricoului pe care îl
purta sub jachetă. Știam că dacă mă uit la câteva locuri, o vedeam
pe Jenny aruncându-mi aceeași privire de încurajare. A fost
suficient să mă facă să mă uit din nou la mâinile mele.
Cutia cu șervețele stătea lângă mine, gata. Habar n-aveam de cât
timp stăteam aici, divagand. Evitarea.
Botezul prin foc.
"Mai mult de o." Am suflat și am continuat. "Dupa o
sută șaptesprezece zile, am rupt aseară. Adevărul este că nu știu
ce naiba fac. Poate că nu sunt...
Ceva mic și furios s-a strâns în mine.

„M-am gândit... am crezut că în sfârșit am rezolvat totul.
Am obținut jobul visurilor mele. Tip perfect. Am fost la Paris.

Se pare că nu contează. Sunt eu. Eu sunt cel care s-a stricat. eu
nu pot. Nu cred că sunt făcut să fac asta.” Glasul mi-a tremurat,

amenințat să crape.
„Ți-am spus că ai s-ai dracu dacă nu îți scoți capul
fundul tău, nu-i așa?"
Am clipit în micuța mulțime de fețe, așteptând
cuvinte în care să se cufunde. Când vocea familiară s-a înregistrat în sfârșit,
furia a izbucnit din nou.
„Edith? eu...”
"Nu." Pietrișul din vocea ei era la fel de dur ca privirea din ochii ei.
Fiecare pereche de ochi din cameră s-a mutat între mine și

Edith.
„Ți-am spus și m-ai ignorat. Acum uită-te la tine. Tu
încă ți-ai înghesuit capul atât de mult în spatele tău. Sunt surprins că nu
ți-ai schimbat specializarea la proctologie.
Am clipit la femeia mai în vârstă, în timp ce ea s-a oprit să chicotească la
propria ei hilaritate.
„Am încercat”, am clătinat din cap. Lacrimile s-au vărsat liber atunci.
Prostie, m-am gândit că voi putea scăpa de această parte. Că poate m-am
plâns uscat cu o seară înainte, că poate mi-am smuls destulă emoție încât
să reușesc să nu pun spectacol în fața întregii nenorocite de încăpere.
Trebuia sa fi stiut mai bine.
„Nu îndrăzni.”
De data aceasta, Edith se ridică brusc, conținutul pungii ei de băcănie
zgâiind de efort.
„Ok, simt că acesta este un moment bun pentru a lua o pauză.
De ce nu luăm cu toții niște cafea?”
„Nu ai încercat. Nu este suficient, continuă Edith
moderatoare de parcă n-ar fi vorbit deloc. Nimeni din cameră nu s-a
mișcat. Urme gemene de lacrimi fierbinți și-au marcat drumul pe fața
mea în timp ce Edith se apropie.
„Iubitul meu nu a fost acolo. M-am certat cu mama. Am avut
emotii." Vocea ei era acum mai joasă, suficient de joasă încât doar eu să
o aud, în timp ce îmi repeta scuzele înapoi.
Nu se putea nega acum – exact asta e ceea ce ei

au fost.
„Poți să dai vina pe cine vrei. Nimeni nu te-a pus să alegi
sus paharul acela.” Ea mi-a spus gândurile, le-a făcut reale. „Ai dat naibii
și o vei face din nou. Vrei să știi de unde știu? Pentru că nu ai spus
cuvintele. Ești aici, aici sus, făcând toate prostiile mea culpa . Spunendu-
ne cum a fost vina tuturor. Dar încă nu te-ai uitat în oglindă și ai dat
vina pe adevărata problemă. Și pun pariu că nu ai făcut-o niciodată. Nu
aseară. Nu acum o sută șaptesprezece zile. Nu acum patru ani. Niciodata."

„Hei, chica, ascultă. Edith poate fi foarte aspră pe margini, dar
are o inimă bună. Ea a fost de ceva vreme.

Ea e-"
— Are perfectă dreptate, Sol.
Am luat șervețelul proaspăt oferit de Marisol, tamponându-mă pe
marginile ochilor arși și usturatori. Obrajii mei erau zdrobiți, frecati

brut.
Cafeaua pe care am sorbit-o la încurajarea lui Sol stătea ca cenusa
fierbinte în adâncul căscat al stomacului meu. Am clătinat din cap la
covrigi pe care mi l-a oferit. Oricât de gol îmi era stomacul, gândul că
voi mânca din nou era cumva și mai rău. Ea a oftat, frecându-mi o mână
în sus și în jos pe brațul meu. Am așteptat ca căldura să-i urmeze gestul,
să-mi pătrundă cumva pielea rece, dar nici frecarea, nici cafeaua opărită
nu păreau să facă mare lucru pentru a dezgheța gheața care se
răspândește în mine.
— Și tu la fel, am adăugat eu încet.
Pentru cineva care nu a plâns prea mult, cu siguranță m-aș descurca
pentru a găsi o mulțime de lacrimi în ultimele douăzeci și patru de ore.
Cumva, au mai rămas, iar acum s-au ridicat la suprafață, revărsându-se pe
lângă buzele mele tremurătoare și peste umărul lui Sol, în timp ce mă
strângea într-o îmbrățișare strânsă.
"Oh, dragă. Știu că am fost. Totuși, nu arăta atât de nefericit,
iei toată distracția din asta.”
Am tușit un râs prin plânsul meu.
„Iată-ne, așa e mai bine.” Degetele ei s-au încurcat în părul meu
în timp ce Marisol mă conducea pe scaunele de la marginea cercului.
„Lex. Lexi, uită-te la mine, chica.

Ea a așteptat cu răbdare în timp ce îmi ștergeam ochii cu zdrențurile

resturi de tesut.
„Am fost”, încuviință ea fără nicio urmă de îngâmfare sau ironie.
„La fel și Edith. Și asta e ok. Este ceva ce toată lumea din această
cameră trebuie să învețe, mai devreme sau mai târziu. În felul lor. Propriile lor
timp."
„Este întotdeauna nasol atât de mult?” M-am uitat peste tot
marginea camerei, unde Simon și Jenny vorbeau cu un nou-venit
supărător într-o jachetă de piele supradimensionată.
Sol oftă din greu, luând o înghițitură din propria ei cafea.
„De obicei, da.”

Capitolul 34
Logan
A trecut o săptămână și o zi în excursia noastră de camping până
când am pus întrebarea care mă consumase în cea mai mare parte a
șederii noastre în aer liber.
„Doc, ce naiba i-ai spus mamei mele ca să o faci să nu mai sune?”
În prima zi, în timpul călătoriei către țară, mama explozise
telefonul meu aprins non-stop. Atunci a sunat poliția și abia după
ce a lansat asta, Dornole a oprit mașina. Parcasem o jumătate de oră
în timp ce el vorbea cu ea, alungandu-mă la magazin să găsesc gustări
pentru călătoria.
Zâmbetul lui Dornole înflori încet pe chipul lui. O săptămână de
creșterea îi transformase miriștea mărunțită într-o barbă plină,
neîngrijită și sălbatică. Era mai mult sare decât piper, firele de păr
întunecat străpungându-l de parcă ar fi fost întotdeauna alb și se
înnegrea încet.
„M-am gândit cu ea, de la un părinte la altul.”
Mi-am încrucișat brațele, studiindu-l încet de peste micul
nostru foc de tabără.
Ideea lui Dornole de o retragere de terapie nu era tipică
Vizită de dezintoxicare la Hollywood. Nu exista electricitate,
nicio recepție de celule, iar singura facilitate era priveliștea. Campată
la jumătatea unui munte, priveliștea văii care se întindea sub noi era
uluitoare.
Inițial, am crezut că vom umple timpul cu discuții, dar Dornole ne ținuse
ocupați cu orice, în afară de a ne adresa sentimentelor mele. Zilele erau pline
de pescuit și liniște. Nopțile erau pline de gătit pește și liniște. Am urmat un
traseu diferit în fiecare zi, am găsit un nou pârâu sau iaz pentru a petrece ore
întregi făcând altceva decât să ne aruncăm în mod meditativ liniile în apă.
Orice încercare de conversație a fost oprită pentru a „nu
sperie peștii.”
„Uh-huh. Și când asta nu a funcționat?” Am întrebat.
Zâmbetul lui a crescut, transformându-se într-un rânjet imens. Bărbatul
nu era frumos, dar avea un rânjet fantastic . I-a despicat fața în jumătate,
transformându-l într-o caricatură a lui însuși.
„I-am spus că mă voi întâlni cu ea în fiecare zi. Acolo eu
mergi in fiecare zi dupa micul dejun.”
Am stat în tăcere o vreme, singurul sunet este mic pops
și trosnitul micului nostru foc de tabără. L-am studiat o vreme, flăcările
dansând doar cât să fiu hipnotic. Oricât de mult uram să recunosc, era ceva în
legătură cu deconectarea de la societate, revenirea la natură.
„Am crezut că doar o să te faci de rahat”.
Ochii lui Dornole sclipeau în timp ce chicotea la mine.
"Haide. Mai bine mergem să vedem cum să luăm cina.”
Oftând, mi-am întins picioarele, mi-am rostogolit gâtul înapoi și
mai departe.
„Dornole, ce facem aici? Adică am înțeles, vacanțele sunt grozave și
toate, dar tot trebuie să mă întorc și să înfrunt

mizeria care este viața mea și habar n-am cum ar trebui să fac
fa aia."
Rânjetul bătrânului s-a stins într-un zâmbet când a pășit pe lângă el
spre locul unde stăteam, cu o mână întinsă pentru a mă ajuta să mă ridic.
„Logan, nu pot să-ți spun cum să-ți repari viața.”
„Nu este exact ceea ce te plătesc pentru a face?”
"Absolut nu. De asemenea, în prezent nu mă plătești. Acest
nu este o terapie profesională, este o intervenție prietenoasă. Tot ce
pot face eu, tot ce poate face oricine, este să-ți ofer instrumentele
pentru a-ți rezolva singur problemele. Asta este ceea ce nu ai înțeles
niciodată despre nimic din toate astea. Munca, terapie, viață... ce
înseamnă să fii bărbat. Ți-ai petrecut întreaga viață fugind de problemele
tale, iar acum nu știi cum să te oprești din alergat.”
M-a tras în sus și am fost uimit de puterea din el. eu
știa cu siguranță că Dornole nu ieșea. Ura sălile de sport.
A mâncat orice a vrut, nu a numărat nicio calorie în viața lui. Dar am
putut simți soliditatea lui, deoarece nu s-a clintit un centimetru, ridicându-
mă de la pământ cu un braț. M-a bătut pe umăr în timp ce stăteam în
picioare și am simțit greutatea impactului.
"Haide. Aceasta este ultima noastră noapte aici, și încă ai făcut-o
am mult de ascultat.”
“Doc — Dornole —”
„Prietenii mei îmi spun Isaac, Logan.”
„Isaac. Mulțumesc, vorbesc serios. Dar nu am făcut nimic
dar ascultând o săptămână. Nu ai spus nimic. Doar o mică discuție
despre vreme și pescuit.”

El a zâmbit din nou. — Și tu ai vorbit. Cele mai bune
conversații sunt cele pe care le avem cu noi înșine, Logan. Nu trebuie
să vorbiți cu mine pentru a vă rezolva problemele, trebuie să vorbiți cu
el.” M-a lovit în piept cu un deget gros.
„Hai, lasă-mă să-ți arăt cum se face.”
Liniștea micului nostru iaz de munte era neîntreruptă. The
apele erau uniform lini tite, abia se vedea un val de mi care.
Singurele sunete care s-au găsit au fost micile gândaci cântătoare,
stropii nalucii noastre lovind în apă, zâmbetul liniilor aruncate.
„Întoarce-te dracului aici, ticălosule urât!”
Dornole a spulberat liniștea cu înjurăturile sale. am fost
tresărit la început să descopere că omul calm i calm avea gura pe
el ca un marinar. Ori de câte ori prindea ceva, știam despre asta,
chiar și din cealaltă parte a iazului.
„O să-ți scot fundul rău din apă dacă este ultimul lucru pe care îl
fac!”
La început zarva fusese zguduitoare, stropii
peștele cu cârlig și înjurăturile puternice ale lui Dornole întrerupându-
mi șirul gândurilor. După o săptămână însă, devenise zgomot de fundal.
Era un ritm. Asemenea pașilor unui dans, gura de olita a lui Isaac,
acoperită peste sunetele naturii, m-a lini tit într-un

stare de zen.
Înainte de asta, dacă ar fi fost întrebată, aș fi spus că dușul este cel mai
meditativ loc din lume. Cu siguranță îmi făcusem cea mai mare parte a
gândirii mele filozofice profunde înfundate în spray-ul cald de săpun al
abluțiilor mele de dimineață. S-a dovedit că liniștea și liniștea din duș nu
erau nimic în comparație cu a fi singur în ea

natură.
„Oh, crezi că ești amuzant, rahat mic? huh?!
O să te dezgust pentru distracție!”
Ei bine, aproape singur. Am fost cuprins de dorința de a înregistra
Dornhole dezlănțuie pentru posteritate, ca să-l pot împărtăși cu Lexi
când m-am întors la civilizație. Ea ar fi dat afară

din ea.
Realizarea cu care nu aș împărtăși nimic
Lexi nu a lovit atât de tare ca acum o săptămână. M-aș împăca cu
despărțirea noastră. Nu m-am bucurat de asta, dar am putut vedea că Isaac
avea dreptate. Fără nicio distragere care să-mi ocupe timpul, mă oprisem
în sfârșit și evaluasem obiectiv întreaga situație.
Făcusem greșeli . Cel mai mare dintre toate a fost săritul
într-o relație cu Lexi prea curând după ce venise acasă.
Nici unul dintre noi nu fusese pregătit pentru asta.
A fost doar o rușine. Lexi fusese o parte atât de fundamentală
a vieții mele atât de mult timp, mi s-a părut o risipă să pierd toți acești ani de
prietenie, ca să nu mai vorbim de potențialul pentru mult mai mult, din cauza
unui caz de timp prost. Cu toate acestea, nu a fost de ajutor.
Tot ce puteam face era să lucrez pe mine, iar versiunea actuală a Logan
Houston — Logan 1.0 — nu era pregătită pentru nici un fel de relație
romantică.
Atâția ani îmi spusesem că nu voi lăsa niciodată
Lexi Miller în viața mea din nou. Că era moartă pentru mine. Poate
că mi-a furat inima împreună cu virginitatea, dar am muncit din greu
să o scot din viața mea și să merg mai departe. Totuși, toate acestea
fuseseră un munte de prostii. În momentul în care a revenit în imagine,
eu începusem imediat să alunec pe o pantă alunecoasă de comportament
autodistructiv.
Totul părea atât de clar acum. Poate a fost apa lini tită
aer curat, soare...
"Ha! Crezi că ești atât de inteligent? Mă duc să iau o armă! Voi lua
niște dinamită și voi arunca în aer tot locul ăsta, rahat!"
Am zâmbit, privindu-l pe Isaac pătrunzând până la șold în apă în timp ce el
a încercat să lovească un pește până la moarte cu undița.
Sau poate că uneori aveam nevoie de un prieten.

Capitolul 35
Lexi
Zile de la ultima băutură: 13
Dispoziție: Nesigur
Zi libera. Acum două luni, acesta ar fi fost un fel de miracol. O modalitate
de a prinde din urmă temele și rufele și poate chiar să iei un pui de
somn. Acum două săptămâni, asta ar fi fost un răsfăț. O zi pentru
cumpărături și fotografiere și o noapte de petrecut cu Logan. Astăzi... este
doar terifiant. Nu vreau să petrec ziua singură cu mine.
În ciuda epuizării fizice și emoționale a ultimului
săptămâna, m-am trezit și m-am ridicat din pat la șapte dimineața.
Doar norocul meu de a avea o zi întreagă fără nimic de făcut întins în
fața mea și nici măcar draperiile opace nu au fost suficiente pentru a mă împiedica
constiinta.
Cedând, am rupt draperiile înapoi, vărsând
lumină foarte literală asupra dezastrului care a fost viața mea.
Am fost șocat de mizeria care mă înconjura. M-a prins ca un ciocan
în piept cât de mult arăta apartamentul cu o versiune mai scumpă,
modernizată, a rulotei mamei.
Tot ce lipsea erau o pereche de cizme de bărbați înclinate
împotriva dulapului din hol.
Nu mai.
Câteva clipe mai târziu, muzică a răsunat din difuzoarele mele Bluetooth în
timp ce asamblam fiecare produs de curățare pe care îl aveam. Mi-a luat toată
dimineața și cea mai mare parte a după-amiezii libere, dar mi-am recuperat
apartamentul. Toate hainele, atât noi cât și vechi, au fost sortate, agățate sau
împăturite. Am separat o cutie întreagă și trei pungi pentru a fi donate cât eram la
ea. Am aruncat fiecare gunoi, am curățat fiecare ceașcă de cafea goală și fiecare
recipient pentru mâncare. Fiecare centimetru a fost o palmă în față, o amintire a
ultimelor săptămâni de desfrânare risipitoare. Cât de repede aș aluneca înapoi pe
panta aceea alunecoasă.
Bănuiesc că nu a fost o gaură grea în care să cad, deoarece nu m-am ocupat niciodată
cu toți demonii care mă fugiseră din oraș în primul rând
loc.
Mulțumesc, Edith.
Am deschis si am sortat corespondenta.
Doar bucătăria a durat peste două ore. am plecat de la
supărare să mă uim de propria mea capacitate de a crea atâtea feluri de mâncare
într-un spațiu de patru metri pătrați.
În cele din urmă, totuși, fiecare suprafață disponibilă în apartament
strălucea. Am scos chiar și vechiul diavol de murdărie din gaura sa ascunsă din
spatele dulapului dormitorului meu și am aspirat covorul mic care se întindea de
sub pat până la peretele îndepărtat.
Când am terminat, m-am așezat și mi-am terminat temele
pentru saptamana. Unele dintre cele de săptămâna trecută, de asemenea. S-ar
putea să nu fac lista decanului, dar aș fi al naibii dacă nu aș promova fiecare curs în
acest semestru; fie numai de pielea din ilor mei.
În tot acest timp, telefonul meu mobil a stat în tăcere lângă mine.
Nu vibrase o dată.
Am presupus că ar fi trebuit să știu că va veni. Tu nu
îmbăta-te și provoacă o scenă la primul tău eveniment major din
industrie și apoi așteaptă-te ca apelurile telefonice să continue. Cariera
mea era moartă înainte de a avea vreodată șansa de a decola.
Din nou.
A mai fost și problema despărțirii mele foarte publice de un Logan
Houston.
HashtagDeleted fusese cândva copilul lui. Lansase acel demers de un
miliard de dolari prima dată când călcasem în picioare

inima lui. Deși nu era un secret că devenisem chipul lui
În ultimele zile, nici nu a fost chiar un mare șocant faptul că munca de
la compania lui se secătase imediat când îmi făcusem un idiot de stea.
Publicul era o amantă volubilă. Nu m-am obosit să-mi verific numărul de
urmăritori în ultima zi sau cam așa ceva, dar eram dispus să pariez că niciuna
dintre mențiunile mele nu a fost deosebit de amabil săptămâna aceasta.
De asemenea, aș... ce a fost?
Oh da.
A distrus viața și inima lui Logan Houston. Din nou.
Gemuind, m-am afundat pe marginea patului meu scârțâit. Întregul
meu corp a protestat în timp ce m-am lăsat înapoi, amintindu-mi că la fel
ca atâtea lucruri din viața mea... a lui Logan era mai bine.
Nodul din gâtul meu amenința să înflorească în altul
plângeam, dar am oprit valul înainte să poată merge așa

timp.
"Nu. Nu mai simți milă de tine însuți.”
Spunând cuvintele cu voce tare, chiar și în apartamentul gol,
părea că ajută. Am adulmecat din nou, cu mai multă convingere de data aceasta.
Logan merita mult mai bine decât tot ce i-am făcut. Meritase întotdeauna
mai bine. Era timpul să-mi pun chiloții de fetiță mare și să înfrunt adevărata
problemă.
Stând cu o hotărâre hotărâtă, mi-am surprins reflecția
oglinda de cosmetică proaspăt lustruită de peste cameră.
Da, asta ar fi problema în cauză.
Am deschis magazinul de aplicații de pe telefon. Determinarea în
am ovăit doar o clipă. Apoi propria mea față s-a uitat la mine de pe ecran,
batjocorindu-mă chiar cu aplicația pe care o descărcam. Ironia era aproape
prea mare.
HashtagDeleted
Deciziile pe care le luasem îl determinaseră pe Logan să creeze asta.
Acum era rândul meu. Cel mai bun lucru pe care l-am putut face pentru Logan
a fost să mă îndepărtez din viața lui. Pleacă de lângă el și fă ceea ce ar fi
trebuit să fac în primul rând.
Imaginea de pe ecranul meu s-a distorsionat prin neclaritatea lacrimilor
ca apăsat descărcare.
„Deci l-ai șters Hashtag ?”

Marisol i-a tăiat conducerea lui Bertie înainte de a se îndrepta lângă
mine.
Era o uscăciune în briza care îl ciufulea pe micuț
blana de teckel. Mâinile mi-au fost băgate în buzunarele unui
hanorac din bumbac decolorat. Era încă cald afară, dar cel puțin
apusul mi-a prefăcut să dau vina pe aerul nopții pentru frigul care mi se
pătrunsese în oase și a refuzat să se clinteze.
„Da. Eu... nu are nevoie de mine pentru el
chiar acum."
Sol scoase un zumzet liniștit. A fost un sunet pe care am ajuns să-l
recunosc ca ea, dându-mi spațiu pentru a discuta lucrurile, lasă-mă să ajung
la propria mea concluzie. Am mers de-a lungul timpului de câteva minute,
micuțul câine Weiner, chipper, conducând drumul.
Edith. Marisol. Logan. Toată lumea a putut să vadă asta a
milă depărtare. Toți în afară de mine.
„Cred că poate trebuie să petrec ceva timp pentru a mă cunoaște
puțin.”
M-am gândit la vremurile în care Sol îmi spusese să mă concentrez
asupra mea, să-mi amintesc ce era cel mai important în toate acestea.
„Îmi dau seama ce îmi doresc cu adevărat, ce mă face fericit.
Pentru că am crezut că am. Și am greșit atât de mult.”

Capitolul 36
Logan
„Cine este Logan Houston?”
A fost o întrebare care a fost pusă mult în ultimul an.
Televiziune, bloguri, jurnali ti. Toată lumea dorise să obțină
să-l cunosc pe „adevăratul” Logan. Lumea mă întrebase de atâtea ori
cum sunt acasă, încât pierdusem socotelile. Povestea mea era de
notorietate, dar nu i-a împiedicat pe oameni să dorească să mă audă
spunând-o iar și iar, până la nebunie.
Fusesem întrebat și răspunsesem la întrebare de atâtea ori,
încât nu mi-a trecut niciodată prin minte că s-ar putea să nu știu

răspunsul.
Cine sunt eu, cu adevărat?
De ani de zile, nu am fost altceva decât aplicația. M-am aruncat la
muncă cu o doză nesănătoasă. A fost întotdeauna un punct de ceartă, a
trebuit să vorbesc cu familia mea și să-i aud cerându-mi să încetinesc
sau să iau o pauză. La acea vreme, părea că ei voiau să eșuez.
În retrospectivă ar putea avea douăzeci și douăzeci, dar nu reușește
mai ușor să privești trecutul. Doar pentru că totul a fost
limpede ca cristalul, inclusiv nemernicul monumental care fusesem,
nu însemna că vreau să mă confrunt cu acea realitate.
Eddie, portarul, mi-a făcut un salut plin de bucurie când am ieșit din
clădire și l-am întors, cu un zâmbet pe buze. M-am oprit mai departe

Prima zi m-am întors să-mi cer scuze pentru toată dificultatea și, deși la
început fusese puțin distant, după puțin timp l-am făcut să-mi accepte
scuzele. El a fost cel care mi-a indicat unde trebuia să merg în fiecare
dimineață.
Mike's Gym era o clădire mică, ghemuită, fără publicitate.
Era un semn în față, dar era mic și discret. Nu existau fluturași, oferte
lunare, nici antrenori de fitness care să te ajute să găsești cea mai bună
rutină pentru tine. Fără mașini de ultimă generație.
Erau doar greutăți, genți și un inel. Mike fusese
antrenând luptători timp de treizeci de ani și a rămas cu ceea ce el
știa că funcționează.
Era exact genul de loc pe care îl căutasem.
Al lui Mike era sălbăticia sălilor de sport. Pașnic, liniștit, mirosind a
sudoare și lacrimi. Nu mi-am dat seama de cât timp îmi lipsise un loc ca
acesta până când am călcat piciorul înăuntru și
se îndrăgostise.
Uneori era mai bine să rămânem cu elementele de bază. De-a lungul
cu munca, sala de sport fusese terapia mea dupa Lexi. aș
M-am aruncat prea greu în ea atunci, așa cum am făcut-o cu munca,
și nu aveam de gând să fac acea greșeală de două ori.
De data asta, aș face lucrurile bine.
„Logan, mă bucur să te văd.”
Mike fusese clar un luptător în tinerețe. Avea acel trup solid al cuiva
smuls care în cele din urmă se lăsase să plece. Definiția avea flexibilitate,
dar puterea era încă acolo.

Strângerea lui de mână a fost ușor fermă, dar doar una era tot
ce trebuia să știi că încă ți-ar putea zdrobi mâna.
„Locația se bucură cu adevărat în această dimineață, nu?”
În sală mai erau trei persoane. Don și Jerry,
doi prieteni pensionari ai lui Mike, și cel mai recent – și unii au spus
ultimul - luptător, un copil pe nume Brock.
Cei doi băieți mai în vârstă își croiau încet-încet drum
printr-un set de lifturi și o cutie de o duzină vitată. Brock lucra la
saci, pumnii fulgerați făcând să răsune întregul loc cu impactul
loviturilor lui.
Mike zâmbi. A preferat așa. Nu oricine ar putea folosi locul.
Eddie trebuia să spună o vorbă bună pentru mine, să garanteze
caracterul meu. Nu eram sigur că o merit, după ceea ce l-am supus.
Nu eram pe cale să ratez o a doua șansă... Niciodată din nou.
„Brock! Luați cinci, legați-vă.” strigă Mike peste

podea.
Mike zâmbea, dar eu deja clătinam din cap.
„Hai, Mike. Nu vreau să mă lupt cu copilul.”
— Va fi bine pentru tine, Logan. Ai nevoie de câteva runde cu
cineva mai tânăr și mai rapid. Te va duce în jos un cuier.”
Mi s-a cerut să mă bat cu câțiva patroni, dar
au fost meciuri ușoare, amicale. O oră în jurul lui Brock

mi-a fost suficient să știu că avea un cip pe umăr lung de o milă. Nimic
prietenos la el sau la pumnii lui.
„Cred că m-am săturat să fiu doborât pentru o

pic."
"Prostii. Nu putem fi niciodată suficient de umili.”
Bătrânul nu mi-a dat șansa să răspund, apucându-mă de
mâini și împingându-le în tampoane pe care a început să le
șireteze. „Toți ne facem partea noastră aici. Brock trebuie să se
lupte cu cineva care este încă în floare, copilul se bazează pe viteza
lui pentru a reduce diferența de calificare și funcționează

Aici."
„Deci asta va fi bine pentru amândoi?” am întrebat, cu capul înclinat.
„Acum îl înțelegi. Lucrează mai inteligent, nu mai greu.
Apropo de asta, o să vrei să-l depășești pentru că nu poți să-l
învingi. Du-te!"
Cu un împins surprinzător de puternic, am intrat în ring.
Brock făcea box în umbră, rămânând încălzit. Mușchii
și-a încordat cadrul. Era slab, puternic și plin de mânie
testosteron. Transpirația îi mărgea deja pielea întunecată. A lui
ochii erau moroși.
Știam că arată mult prea bine. Brock fugea de
ceva, exact cum fusesem la vârsta lui.
Clopoțelul a sunat și el a ieșit legănându-se. Există o
moment oribil în fiecare luptă când realizezi că ești
surclasat de viteza sau puterea cuiva sau natural brut
talent. Brock avea două din cele trei, iar întinderea lui era la fel
atâta timp cât a mea. M-a pus pe piciorul din spate imediat și asta
a fost tot ce am putut face pentru a rezista furtunii de lovituri pe care a plouat-o
pe mine ca Tyson în floare.
— Ține-ți garda sus, Brock!
Fără cuvinte de înțelepciune pentru mine, dar apoi, nu mă antrenam
să lupt. Aceasta nu a fost doar o evadare fizică pentru Brock: a fost și
munca lui. Tot ce am turnat în compania mea, el a turnat în asta. Chiar și
prin tampoane, i-am simțit loviturile. A început să aterizeze trei pentru
fiecare aruncat, și asta

a crescut la patru în cursul primelor două minute.
În ciuda faptului că Mike și-a petrecut tot timpul strigând
defectele și greșelile lui, nu am putut niciodată să profit de ele. Brock
a fost prea rapid pentru a corecta orice derapaj. Mi-au sunat urechile
când a sunat clopoțelul, adăugând încă o cacofonie de sunet la izbucnirea
din capul meu.
„Logan, trebuie să-ți bagi capul în ring înaintea lui

o scoate. A fost trist.”
Vocea lui Dornole m-a luat neprevăzut, prezența lui bruscă
făcându-mă să cred că am avut o contuzie și că am halucinații.
„Isaac? Ce naiba?"
Fostul meu prieten de pescuit, fostul terapeut, a pălmuit
eu pe braț, strângându-l cu putere.
„Mike și cu mine ne întoarcem. De ce crezi că te-a lăsat să intri
aici, nu?”
Am ridicat din umeri, înghițind apă dintr-o sticlă de stropire cât
de repede am putut s-o strâng în gură.

"Bine. Ei bine, dacă mă scuzați, sunt ocupat să-mi iau fundul
lovit fizic în loc de psihologic în acest moment.
Va trebui să-ți aștepți rândul.”
„Sau, știi, ai putea pur și simplu să-l bat în fund.”
Chiar și sub accesoriul de protecție, eram sigur că mi-a atras privirea.
„Oh, da, de ce nu m-am gândit la asta. Îi voi lovi cu piciorul în fund. Este doar
un profesionist calificat.”
„Pe jumătate antrenat. Este un copil, Logan. Problema ta este că ești
luptându-se cu el la nivelul lui. Ești mai inteligent decât el. Foloseste-l."
Am aruncat sticla goală deoparte, trăgând în jos o frânghie pentru a
intra din nou în ring.
„Nu văd cum mă va ajuta priceperea mea în afaceri să obțin un fânător,
Isaac. Nici o supărare."
Dornole se aplecă înăuntru, alunecându-și brațul în sus, pentru a-și prinde spatele
capul meu și trage-mă aproape.
„Idiotule. Ești mult mai mult decât un om de afaceri Logan.
Nu mai alerga, nu te mai ascunde și luptă.”
Fruntea i s-a izbit de spuma protectoare de peste a mea
în timp ce mă lovea cu capul, trimițându-mă să mă întins în ring. Aceasta
fusese mai mult o împingere decât o lovitură, dar tot a stabilit
public slab râzând. Chiar și îngrozitorul Brock chicotea
așa cum stăteam, dar până mi-am găsit picioarele tot umorul avea
a dispărut de pe fața lui.
„Hai, bătrâne. Arată-mi câteva dintre acele mișcări de la
pe vremuri.”
Nevoia bruscă de a-l lovi pe Brock în față a fost copleșitoare.
Din păcate, turul doi a fost la fel de dificil ca
primul. Mai mult; Obosisem deja și părea că ar mai putea merge încă
douăsprezece. Petrecusem mult mai mult timp evitându-mă, mișcându-
mă și, în general, încercând să-l evit decât mi-a făcut el. Picioarele mele
începeau să simtă încordarea ființei

suprasolicitat.
Gândește-te la el. Ușor de spus când nu ești ocupat să încerci
să nu-ți scapi dinții.
Atât de mult din luptă era memoria musculară pe care o avea și
nu am făcut-o. Reacțiile lui au fost perfecte. Fiecare scufundare, rață,
scufundare și eschivare a fost suficientă pentru a evita loviturile mele.
Am simțit că mă mișc în melasă groasă, leneș în comparație cu
reflexele lui fulgerătoare.
„Ce se întâmplă, popii? Îți rupi un șold?”
Chiar și bătaia lui a fost mai rapidă decât a mea. Încercam să trag
un fel de strategie, dar el se ținea de metoda încercată și adevărată de a
mă lovi cu pumnul în față. Repetat.
„Logan, nu-i mai prinde pumnul cu fața ta!”
M-am întors spre vocea lui Dornole în momentul perfect.
Momentul era potrivit pentru ca Brock să-l rateze, corpul lui complet
extins din forța loviturii. Ne-a prins pe amândoi neprevăzuți, iar el s-a
grăbit să danseze, dar văzusem deschiderea. Toată lumea o văzuse.
Probabil că era vizibil din
spa iu.
Brock își antrenase corpul la perfecțiune, dar încă nu avusese
nicio luptă adevărată. Nu fusese niciodată pedepsit pentru că a împins
prea tare, prea repede. Nu căzuse niciodată greu. Nu a fost niciodată
doborât, nu a trebuit să se ridice niciodată.
Desigur. Dornole nu m-ar fi împins în asta dacă nu ar fi existat un
motiv întemeiat. Nu a fost doar o lecție abjectă de umilință pentru mine,
ci și pentru Brock. Am fost doborât de destule ori. Era timpul să revenim
în vârf.
Brock nu a fost un împingător. El a fost adevărata afacere, iar eu am fost
absolut sigur că va avea o carieră lungă în fața lui.
Își văzuse propria deschidere și mi-a luat încă un minut solid pentru
a fi lovit de lovituri corporale pentru a găsi momentul potrivit. În loc
să încerc să-i abat următoarea lovitură în intestine, am luat-o cu capul.
Pusese tot ce avea în el și bărbia lui era larg deschisă pentru
contrapunctul meu.
Vederea feței lui chiar înainte ca pumnul meu să descopere că
era ceva ce știam că nu voi uita niciodată.
Mike a sunat la sonerie, sărind să-și verifice minunea. eu
mi-am smuls căpăcelul, întinzând o mână în jos către Brock.
Nu ieșise complet, dar se așezase destul de repede.
„Nu-ți face griji puștiule. Când vei crește, vei fi
un luptător al naibii.”
S-a uitat la mine pentru o clipă înainte de a mă lua de mână, un
rânjet despărțindu-i fața.

— Ești bine, Houston. Întoarce-te, vom face asta din nou

cândva."
Capitolul 37
Lexi
„Pot să vă încep, doamnelor, cu niște băuturi?”
A fost o întrebare simplă. Cu doar câteva săptămâni în urmă aș fi
simțit o explozie de mândrie că am putut să-l dau deoparte cu ușurință.
Acum a fost doar unul dintre cele sute de minuscule memento-uri zilnice
că mă începusem de la capăt, în partea de jos a unui

scara inalta.
„Nu, mulțumesc, doar niște apă, te rog.” Sol mi-a dat un meniu.
Edith își făcea deja drumul cu entuziasm
coșul cu chipsuri și vasul ceramic de salsa de pe masa dintre noi.
Taquitos 'n Tequila era departe de restaurantele de cinci stele de-a lungul
coastei pe care Logan le cumpărase pentru noi.

cine intime.
Dar micul loc aglomerat de prânz era plin de viață, mâncarea
delicioase, iar prețurile rezonabile. Poate cel mai important, terasa lor în
aer liber era prietenoasă cu câinii, ceea ce însemna că lui Gordo i sa permis
excursia rară în aer liber cu noi. În prezent, moțea mulțumit, lânceind pe o
parte corpulentă pe o întindere de plăci de teracotă care se încălzește în
soarele amiezii.
Ocazional, Marisol arunca un chip de tortilla prăjită în direcția generală
a caninului leneș. Capacitatea lui Gordo de a prinde o gustare fără să-și
rupă poziția de somn a fost cu adevărat o priveliște de văzut.
Câinele a fost #goaluri.
„Arăți mai puțin ca un rahat.” Edith s-a uitat la mine peste partea de sus
ochelarii ei de soare supradimensionați de la magazinul de second hand.

Am pufnit în râs alături de Marisol. Încă o dată, Edith a fost lipsită
de tact, dar departe de a greși. În timp ce ultimele câteva zile fuseseră
un rollercoaster perfid de emoții, când îmi epurasem din nou atât
alcoolul, cât și Loganul din sistemul meu, încet mă simțeam mai puțin
ca o groapă fără fund de disperare.
„Ei bine, aparențele pot fi înșelătoare. Încă mă simt ca un rahat
cele mai multe zile."
M-am simțit mai bine după ce m-am îndepărtat de viața lui
Logan. Energizat de decizia mea de a lucra puțin la mine.
Singurul lucru pe care ar fi trebuit să-l fac de la început. Apoi m-am trezit
astăzi și mi-am dat seama că habar nu aveam ce fac.
Cum te faci mai bun? Care este primul pas în auto-îmbunătățire?
Sol a pus o mână pe a mea de peste masă. Edith întinse și ea
mâna, dar mâna ei s-a oprit la coșul cu jetoane.
Marisol îi aruncă o privire de sus, dar Edith doar ridică din umeri.
"Ce? Ea trece peste un tip, nu cancer. O să fie bine.”
I-am strâns mâna lui Marisol de mulțumire înainte de a o elibera

aceasta.
"Ai dreptate. Sunt doar puțin pierdut, cred. Nu sunt sigur ce ar
trebui să fac.”
Edith pufni.
„Nimeni nu este niciodată sigur ce fac, dragilor. este
era timpul să înveți asta.”
Edith a fost salvată de Marisol să o mustre din nou de chelnerița
care s-a întors să ne ia comenzile. Încă din noaptea spectacolului lui Gary,
gândul la mâncare îmi întoarse stomacul.

Abia reușisem să țin mai mult decât cafeaua, și chiar și asta venise
doar când eram destul de amețit încât să nu-mi pot aminti ultima dată
când mâncasem sau băusem ceva.
Deodată, totul din meniu a sunat uimitor. Am putut gusta fiecare
cuvânt în timp ce ochii îmi treceau peste ele.
Chelnerița a ridicat o sprânceană palidă când am comandat
farfuria de împărțit cu enchiladas cu brânză atât cu supă , cât și cu
salată, dar nu a spus niciun cuvânt.
Nu toți ceilalți au fost la fel de politicoși.
„Oh, asta e? Mănânci pentru doi? Băiatul ăla bătut
te-ai trezit?" Edith mi-a lovit burta plată, dar eu i-am dat mâna,
exasperată.
„Nu, sunt doar râvnitor. Simt că nu am mâncat nimic

în săptămâni.”
„Da, arăți și tu.”
„Amintește-mi din nou de ce te-am invitat la prânz cu noi?”
întrebă Marisol cu o privire ascuțită în direcția lui Edith.
— Ei bine, presupun că ai vrut sfatul meu înțelept. Edith avea
a lustruit deja un coș de jetoane și era la jumătatea celui de-al
doilea. Ea a mâncat cu o poftă pe care îmi aminteam că o avea. Savurând
fiecare mușcătură.
Mi-am dorit acea înapoi, Lexi care a trăit viața la maxim.
Cea care nu a vrut să uite niciodată felul în care a gustat untul la
Paris, nu cea care își verifica obsesiv numărul de adepți în fiecare
dimineață.
Nu carapacea tristă în care aș fi devenit.

„Trebuia să aud ce a avut de spus noaptea trecută. eu
a vrut să știu ce crede ea că ar trebui să fac acum.
Ne-am întors amândoi spre femeie. Purta un poncho mozaic
peste o bluză care părea că ar fi fost livrată într-un vagon. Își lăsase
ochelarii de soare negri de plastic deoparte, la umbra palmierilor mari
ai curții, dezvăluind o pereche uimitor de limpede de ochi albaștri.
Chiar dacă încălțămintea ei era o pereche de pantofi de cauciuc, m-am
trezit reevaluând-o pe Edith.
Nu avea ochii unei bătrâne vagabonde, chiar dacă ea

îmbrăcat ca una.
„De unde naiba să știu? Fa ce vrei."
Și-a băgat un alt chip în gură când ne întorceam amândoi
departe cu suspine potrivite.
"Bine. Dacă te întorci la ceea ce făceai
înainte de a începe totul? Ia-ți vechile locuri de muncă înapoi, termină
coală."
Marisol făcu o pauză, așteptând ca Edith să intervină, dar ea a
continuat să-și roncească fericită chipsurile. Ea mutase coșul direct în
fața ei acum și reușise

furișează toată salsa și pe partea ei a mesei.
Mi-am strâns buzele când mă gândeam la asta. — Nu știu, Sol. eu
nu vreau să merg înapoi.”
"Bun." a proclamat Edith. În ciuda aparentei ei
lipsă de ajutor și garderoba magazinelor second-hand, era clar că încă
purta pantaloni de judecată. „Ești mai bun decât câteva locuri de muncă
fără fund.”
A sunat bine, chiar dacă s-a spus cu un spray de crocant

bucăți de tortilla.
„Bine, dar asta încă mă lasă cu marea întrebare

semn de ce naiba ar trebui să fac.”
Edith făcu o pauză, scărpinându-și bărbia. A scos un sunet audibil în
timp ce unghiile ei au periat miriștea. Am jurat hotărât atunci și acolo să
nu mă mai rad niciodată niciodată. Aș întârzia la închiriere decât să
renunț la epilarea cu ceară.
„Ai putea să te dezlipi.”
Marisol o privi cu groază. Aș putea spune că era
am ajuns să-i smulg pe femeia mai în vârstă una nouă, dar i-am pus o
mână pe brațul ei de peste masă, oprind-o cu o mică clătinare din cap.
„Mulțumesc, Edith. Nu cred că aș putea reuși.” am spus
pe cale amiabilă.
„Sigur că ai putea. Pereche dulce de conserve ca a ta? Te-ai putea
retrage într-un an dacă îți joci cărțile bine.”
Am fost salvați de orice explicație ulterioară prin sosirea mâncării
noastre. Auzeam sfârâitul mesei mele venind din bucătărie, simteam
mirosul înainte ca chelnerul să deschidă ușa în secțiunea noastră a curții.
Eu și Edith ne-am sfâșiat mâncarea în aproximativ același ritm și cu
aceeași bucurie. În mod normal, aș fi fost îngrijorat să mănânc ca doamna
de geantă rezidentă, dar revenirea bruscă a aromei în viața mea a depășit
orice jenă.
„Este amuzant, am fost peste tot în lume în ultimele luni.
Mâncat la cele mai scumpe restaurante. Am încercat lucruri la care nu
credeam că voi ajunge. Dar asta este doar. Asa de. Bun." eu
am subliniat ideea cu o altă mușcătură mare dintr-o tortilla umplută cu
brânză, sos prelingându-mi pe buze. Am gemut apreciativ în jurul lui, cu
ochii închiși la gustul rafinat.
"Vedea?" Edith mi-a făcut semn cu furculița
scânteie înapoi în ochii ei.
De data aceasta, Sol a râs în jurul unei bucăți din propriul prânz.
"Bine așteaptă. Poate că Edith are o idee, Lex. Să faci din nou zgomotul
ăsta? Aș fi dispus să plătesc...”
A meritat să sacrific cel mai mare cruton din salata mea
aruncă direct la fața ei îngâmfată la mijlocul propoziției.
Poate că încă nu mi-am dat seama despre viața mea, dar acum, viața
începea să aibă din nou gust bun. A fost un început.
"Iubesc locul acesta."
Făceam o plimbare prin canion după prânz, digerând greutatea
corporală în mâncare mexicană. Edith se dovedise surprinzător de flexibilă în
cizmele ei de urs Paddington, ținând pasul
cu Marisol și cu mine.
Nici măcar nu mi-am dat seama încotro mă îndrept până când m-am oprit
în fața ferestrelor masive de sticlă. Iedera și mușchi se strecuraseră pe perete în
săptămânile de când fusesem ultima oară aici, deși se pare că venise un echipaj
de întreținere pentru a menține aleea șerpuitoare curată și curată. Ușile elegante
din metal din față mi-au amintit de pânza clară și perfectă care era spațiul din
interior.
„Ai mai fost aici? Ce este locul ăsta, cumva

studio?"
Marisol s-a oprit lângă mine la clădirea mică

Intrare.
Am dat din cap spre ei fără să-mi iau ochii de la gri ardezie
pereții cutiței ghemuite construite în partea dealului.
„Am făcut un lucru de promovare aici pentru Logan și această
organizație caritabilă uimitoare.” Am zâmbit amintirii și m-a surprins
cât de bine m-a simțit să pot începe să despart binele de îngrozitor.
„Închiriază spațiul pentru ședințe foto, diferite prezentări.
Lumina este uimitoare în interior. Ar fi cea mai incredibilă galerie de artă pe
care ai văzut-o vreodată. L-am putut vedea de fiecare dată când am fost înăuntru
—”
"Atunci, fă-o."
Eu și Marisol ne-am întors amândoi către Edith acum, uimiți la ea
întreruperea bruscă și felul în care se uita din clădire către mine.
"Ce? Ascultă, puștiule. Nu te-am văzut niciodată privind sau
vorbind despre ceva așa cum tocmai te-am văzut privind cu dor la
aceste ferestre. Cu excepția poate acele enchiladas. Și acea dată te-
am ascultat cu urechea, spunându-i lui Marisol cât de bine era Logan
la lis...
„Edith!”
„Edith!”
Râsul încântat al lui Edith răsună peste amândoi

strigătele noastre îngrozite.
— Oricum, continuă ea de parcă nimic nu s-ar fi întâmplat. „Ideea este
că ai tot vorbit despre pasiune și ai găsit ceea ce vrei să faci cu viața ta. Dar se
pare că știi deja ce vrei să faci. Te privește fix în
față."
Ea și-a înclinat capul spre mansardă. Mi-am imaginat spațiul
din nou în capul meu, exact așa cum l-am proiectat de un milion de ori
înainte. Exponate individuale în materiale mixte, lumini și texturi care
lucrează împreună pentru a crea profunzime și iluzie în timp ce oaspeții au
pășit prin spațiu și s-au cufundat în culoare.
Speranța a crescut, amenințată...
Am clătinat din cap către Edith.
„Asta e grozav și tot, și poate într-o zi, dacă mă descurc și fac stagiar
pentru toți oamenii potriviți, aș putea să obțin una dintre cele mai bune
piese ale mele într-o galerie ca aceasta undeva.
Dar să fim realiști. Ați văzut prețul imobilului în LA?
A deține o galerie este un vis. Chiar și închirierea unui spațiu ar fi... Cum ar
trebui să-mi organizez propriul spectacol când...
„Nu propriul tău spațiu undeva.” Edith mi-a tăiat-o
incoerent. Mi-a luat bărbia în palmă și m-a învârtit până când lumina stinsă
de după-amiază care strălucea de pe ferestre m-a încălzit.

față.
"Acest loc. Crezi că ai ceea ce este nevoie pentru a transforma asta
locul în galeria de artă a visurilor tale? Atunci hai să o facem.”
Ea mi-a dat drumul brusc, cuvintele ei răsturnându-mi în creier în timp
ce a întins mâna în geanta ei de băcănie fără fund pentru un minut întreg. În
cele din urmă, ea a dezgropat o celulă Nokia antică

telefon și un card American Express negru. Singura dată când mai văzusem
una dintre acestea a fost când Logan, miliardarul Houston, mă punea să-mi
pregătesc o rochie de bal personalizată la Paris.
„Stai, ce spui?” Am ridicat privirea spre ea înăuntru
confuzie.
„Stai, de ce naiba am plătit prânzul?”
Pumnii lui Marisol erau în șolduri. În mod clar, ea procesa lucrurile mult
mai repede decât mine.
„Pentru că ești prost ca naiba? Nu e vina mea că ai făcut presupuneri.
Toată lumea știe ce se întâmplă când faci asta.” Edith a fost deosebit de
încântată să chicoti la expresia de pe chipul lui Sol, înainte de a se întoarce
spre mine și a mișca AmEx-ul în mine.
direc ie.
„Am încercat să-ți spun, puștiule. Dezbracarea este un mod al naibii de a te retrage
devreme dacă îți joci cărțile corect. Acum, să dăm niște apeluri, să-ți cumpărăm
o clădire. Mi se pare că ai treaba pentru tine dacă vrei să transformi acest loc
în altceva decât într-un depozit de transport.
„Deci, ce fel de spectacol de artă va fi acesta, oricum?”
Marisol a mai aruncat un sac de frunze în coșul de gunoi.
Angajasem o grămadă de liceeni locali pentru a ne ajuta să facem cea mai
mare parte a amenajării teritoriului, dar reducerea costurilor la fiecare colț
însemna totuși că majoritatea weekendurilor erau petrecute la galerie. Eram hotărât

să vină la timp și sub bugetul acestui proiect. Învățasem multe din timpul în
care am lucrat cu Logan – mai mult decât cum să fac poze grozave pentru
„Gram și să cad de pe căruță într-un mod spectaculos, s-ar părea.
Din păcate, deși mi-am putut imagina perfect exact cum am
am vrut să arate spațiul, amenajarea... chiar și cum am vrut să meargă
marea deschidere a galeriei; Încă nu am reușit să-mi înțeleg exact ce fel
de spectacol voiam să organizez. Era ca și cum comutatorul meu creativ
ar fi fost dezactivat.
Ca și cum toată culoarea dispăruse din lumea mea când a plecat
Logan.
Nu. Nu m-aș duce acolo.
„Nu știu încă.” Am ridicat foarfecele de tundere ca și cum
Aș putea cumva să-mi modelez viitorul și orice altceva care s-a bazat
pe o altă seară de deschidere să meargă bine împreună cu trandafirii
care căptușesc pasarela.
„Ei bine, ar fi bine să începi să te gândești.” Bicepsul tonifiat al lui Sol s-a flectat
sub tricou-ul AC/DC în timp ce se apleca să lege un alt sac de gunoi închis.
Își legase hanoracul din fleece roz aprins în jurul taliei, cam în aceeași
perioadă în care Gordo se obosise să urmărească fluturi și pur și simplu se
prăbușise într-o grămadă mulțumită să ne privească lucrând.
„Ai dreptate”, am dat din cap, uitându-mă peste întinderea îngrijită
de gazon care înconjura nou-închiriat Peanuts Art .

Centru. "Ca de obicei."
Pânza a fost greșită.
A fost frumos. Probabil unele dintre cele mai bune lucrări ale mele.
Munca pe care o făcusem pentru soții Bisset, pentru Gary... pentru Logan. Aceasta
toate îmi dăduseră suficient timp să mă ascund și să nu fac altceva decât
să creez pentru săptămânile premergătoare spectacolului. Am reușit
chiar să trec peste semestru cu un GPA decent.
Aici, închis în spațiul apartamentului meu cu
nimic altceva decât materii prime, fiecare playlist pe care l-am descărcat
vreodată și propria mea viziune care să mă ghideze, m-am oprit.
Fiecare pânză era dezactivată, fiecare sculptură extraterestră în propriile
mele mâini. Nu era că nu erau buni. Nici măcar că nu erau suficient de buni.
Toate erau acceptabile și simetrice și plăcute ochiului. Toate aveau un peisaj
de culori bun, neted și

curgea bine.
Nu aveau inimă.
Indiferent ce am creat; Indiferent de câte fotografii făcusem sau de
grija meticuloasă pe care am acordat-o în fiecare pas al procesului,
fiecare piesă de artă pe care am creat-o se simțea moartă în mâinile mele.
Fără suflet — fără suflare sau căldură sau frică sau bucurie. Nu era
nimic pentru ei.
Nu am putut umple galeria cu nimic din astea.
„Ei bine, la naiba.”

Mi-am suflat o șuviță de păr rătăcită din ochi.
În mod inconștient, degetul mare a plutit peste un loc familiar al telefonului
meu. În ultimele zile, încetasem să mai contactez automat Logan la fel de
des. Mi-am amintit și eu această parte de acum patru ani. În ciuda faptului
că știam că nu există nicio modalitate de a ajunge la el, știam că eram
literalmente deconectați, nu exista nicio modalitate de a opri durerea. S-ar
putea să ne ștergem Hashtag unul pe celălalt din listele noastre de contacte,
dar nu a existat nicio modalitate de a-l șterge din inima mea.
Nu te-ai privit niciodată în oglindă și ți-ai asumat responsabilitatea. Nu
acum patru ani. Nu acum o sută șaptesprezece zile. Nu ultimul
noapte. Niciodata.
Am așteptat durerea de gheață din piept. Cel care întotdeauna
a însoțit reamintirea mea internă a lui Edith despre ce termeni groaznici
Logan și cu mine lăsasem lucrurile. Adevărul era că nu recunoscusem
cât de mult o mână am avut în propria mea moarte. Eu și Logan ne-am
prăbușit și am ars în mare parte pentru că

din ea.
În loc de durere, totuși, era doar căldura
realizarea de data aceasta. Nu l-aș găsi pe Logan și nu mi-aș cere scuze, sau
nu l-aș face vreunul din celelalte milioane de lucruri care îmi trec prin creier.
Asta ar înfrânge scopul. Am terminat cu gesturi egoiste care mi-au servit doar
pe termen lung. Viața lui Logan era mai bună

Fără lexi.
Ideea m-a lovit atunci, tare și repede ca un glonț de
emoție la piept.
Am tras o respirație tremurătoare, suflând-o din nou în timp ce priveam
conținutul apartamentului meu. Ar trebui să încep totul

expoziție de la zero, imediat. Chiar și atunci, aș fi presat de

timp. Nu conta, asta era calea corectă. Nu am fost niciodată
mai sigur de nimic.
Capitolul 38
Logan
„Bine ați venit la casa de Logan, tuturor.”
Shelby a sărit în brațele mele, aruncându-se pe ușă cu o fracțiune
apreciabilă din viteza luminii. Am luat-o, folosind impulsul copilului mic
pentru a o ridica la nivelul ochilor. Coastele mele au strigat în semn de
protest ca și eu. Bătaia lui Brock mă lăsase învinețit timp de o săptămână,
dar nu am lăsat asta să mă împiedice să o ridic pe nepoata mea cât de sus
a putut.
„Îmi pare rău, Logan. Shelby, nu este un mod de a te prezenta,
domnisoara."
— E în regulă, Crystal. Într-adevăr."
„Nu, ea trebuie să învețe niște maniere în cele din urmă.” Ea
făcu semn spre podea. — Coboară de la unchiul tău, domnișoară.
Făcând o bofă, Shelby a căzut pe corpul meu, ei mic
genunchii lovind cumva fiecare punct dureros de pe trunchiul meu pe
parcurs. M-am strâmbat, fără să mă obosesc să ascund expresia
dureroasă, deoarece ea nu îmi putea vedea fața. Până când ea a lovit
pământul, am învățat-o înapoi într-o aparență de normalitate.
Cu o privire vinovată către mama ei, Shelby a căzut în cea mai
adorabilă reverență pe care o văzusem vreodată. A trebuit să înăbuș o
chicoteală la cât de drăguță era, fără să vreau să o jignesc sau să o fac să
creadă că râd de ea.

„Mulțumesc mult, Shell.” Am întâlnit-o cu o reverență adâncă
plecăciune, ceea ce a făcut ca chipul ei să se schimbe din nou într-un zâmbet radiant.
„Acum, dacă mama ta spune că e în regulă, am câteva lucruri pentru tine
ar putea dori să te joci cu...?”
M-am oprit, alăturându-mă nepoatei mele cu privirea rugătoare
la sora mea. Crystal încerca să păstreze o față sinceră, dar îmi dădeam
seama că se lupta. Buza superioară îi tremura, încercând să nu izbucnească
în râs.
Ea a reușit să pară neamuzată, cel puțin.
„Asta va fi în regulă, atâta timp cât Shelby se îngrijește de manierele ei
restul nopții.”
„Mulțumesc, mami!”
Ea a strâns piciorul lui Crystal atât de tare încât am crezut că o va doborî
înainte să alerge în direcția indicată de mine.
„Logan, de ce ai jucării pentru copii? Plănuiești să o reconstitui pe Annie
sau ceva de genul?
„Nu începe. Aș face un Daddy Warbucks fabulos.”
"Sunt serios."
"Si eu sunt. Ar trebui să mă auzi cum nu vei fi orfan
Pentru mult timp."
Crystal ma privit cu aceeași privire severă ca a noastră
mama a avut când unul dintre noi era un idiot insuportabil.
I-am aruncat cel mai mare zâmbet al meu, ceea ce a făcut la fel de mult să mă scoată
probleme cu ea, așa cum a făcut unitatea noastră maternă.
„Am luat câteva lucruri pentru Shelby. Sunt unchiul ei. ”

„Logan, ești bine? Ca, aceasta cina este despre tine

sănătate?"
„Nu mor, Crystal. Tocmai am crescut ceva în ultima lună. Mi-am
dat seama că am dezamăgit mulți oameni, mai ales pe mine. Încerc să
compensez o parte din asta.”
Strigătul râsului unei fete tinere răsună pe hol.
Ochii severi ai lui Crystal s-au mărit în timp ce ea a împins pe lângă
mine, burta gravidei nu părea să o încetinească deloc.
„Este un sunet terifiant, crede-mă. Ea a intrat în ceva ce
știe că nu ar trebui să fie.”
„Totul este perfect în siguranță, crede-mă.”
„Ce este sigur? Logan, ce ai... făcut. La dracu!
Logan!”
Crystal și-a acoperit gura când a rotunjit colțul și
de data asta nici n-am încercat o privire stricată.
— Ai grijă la gură, mamă. Ea o să ridice
Vocabularul Houston devreme dacă nu ești atent.”
„Logan!” Ea a șuierat de data asta, apucându-mă de braț. A ei
cuie înfipte prin țesătura cămășii mele. „Este atât de... atât de roz!”
Camera era ceva dintr-un castel de basm. Sclipici roz a
împodobit fiecare suprafață disponibilă. Perdele, perete, tavan; toate
împodobite în diferite grade de trandafir și roz și mov și fard de
obraz și strălucitor. Patul cu baldachin era absolut plin de animale
mici, drăgălașe, de orice formă și dimensiune.
„Logan, e o zebră împăiată?!”

„Doi, de fapt. Doi din fiecare animal. Altfel, s-ar simți singuri?”
Shelby se învârtea în jurul nostru în fundal, cu brațele îndesate
la plin de animale.
„Mami, pot să am câteva dintre ele? Te rogaaaaaaase?”
Aplecându-mă, i-am pus o mână în vârful capului,
oprindu-i impulsul și întorcând-o să se uite la mine.
— Trebuie să stea cu mine, Shelby. Aceasta este casa lor. Dar
trebuie să promiți că vei veni în vizită și mă ajuți cu ei tot timpul, bine?”
"Bine! Putem, mami?”
Obraz la obraz, amândoi ne-am uitat la Crystal, bătându-ne
ochi.
— O răsfățați, Logan.
"Prostii. Veți observa că acestea sunt toate umplute. M-am gândit că
Aș aștepta până va fi suficient de mare ca să o călărească înainte să investim în ponei
adevărați.”
Ochii lui Crystal s-au deschis trântind de groază când și-a dat seama de asta
chiar dacă glumeam, îmi puteam permite absolut un ponei. Îmi puteam
permite un grajd de ponei.
„Mya, stai puțin aici cu noii tăi prieteni, bine?

Unchiul tău și cu mine trebuie să vorbim.”
A așteptat până ne-am întors în bucătărie cu ușa
închis înainte ca ea să se rotească spre mine.
„Logan Houston, să nu îndrăznești să -mi cumperi fiicei a
ponei!"
Vocea lui Crystal a avut un ecou, vocea mică ducând departe
în toată casa.
„Da, la naiba!”
Nu s-a putut opri râsul din care s-a năpustit
eu de data asta. Încă râdeam când Ben a sosit cu părinții noștri în
remorche. Pe obraji îmi curgeau lacrimi în timp ce Crystal mânuia o
pernă și amenința să treacă la ceva ascuțit sau greu sau ambele
dacă nu mă opresc din crapat.
„E atât de bine să te văd râzând, Logan. Vino aici iubito."
Mama m-a îmbrățișat în timp ce Crystal pufăia. Am profitat de
ocazie pentru a scoate limba la ea foarte matur

umărul mamei noastre.
„Logan, nu te mai tachina pe sora ta.”
„Da, mamă.”
Cina a fost exact așa cum mi-am amintit. Atitudinea caldă și
fericită a familiei. Plin de râsete și povești și bucuria simplă a
companiei celuilalt. După cină, am stat și am vorbit, apoi am recrutat-o
pe Shelby să mă ajute să fac vasele. Asta sa dovedit a fi o greșeală
uriașă care ne-a lăsat pe amândoi udă și chicotind. Crystal își luase fiica
udă și soțul chicotit acasă, uitându-se la mine tot timpul.
Mama adormise pe canapea după cină, un pahar de
vin mai mult decât suficient pentru a o face. Eu și tata migrasem

a ieșit pe balcon, atât pentru a se bucura de seara curată de toamnă, cât și
pentru a o lăsa să doarmă.
„Întotdeauna am simțit că ar trebui să avem țuică și trabucuri pentru
aceste discuții, dar nu am fost niciodată fumător și am fost solemn
a renunțat la orice alcool pentru totdeauna.”
Tatăl meu a zâmbit, ridurile de râs i se înrădăcinau adânc în față.
„Ce-ar fi să continuăm să ne lucrăm la cafeaua și să ne prefacem,
nu?”
„Asta funcționează pentru mine.”
Am stat o clipă într-o tăcere de companie. Briza venea ceva mai tare decât
fusese în dimineața aceea și m-am bucurat că m-am îmbrăcat într-un pulover
după ce m-am schimbat.
„Logan, pari foarte bun.”
"Eu sunt. Pentru prima dată după mult timp.”
Tatăl meu întinse mâna, bătându-mă pe genunchi. "Mă bucur
ai reușit să-ți găsești puțină pace, Logan. Tot ce am dorit vreodată oricare dintre
noi – sora ta, mama ta, eu – a fost ca tu să fii fericit.”
„Știu, tată.”
„Este tot ce își dorește și ea, știi.”
Nu e nevoie să elucidezi cine era ea. Tatăl meu a fost foarte
om liniștit, dar avea o voce bogată în emoții. Nu l-am cunoscut niciodată să
vorbească despre altcineva cu același ton. Știam că o considera pe Lexi fiica sa
capricioasă.
"Stiu. Am încurcat asta, totuși. Cu totul. eu am fost
unul care să strice lucrurile de data asta.”

Am stat mult timp în tăcere după aceea, sorbindu-ne cafeaua în
timp ce se răcea, bucurându-ne de aer. Înainte, aș fi înnebunit absolut. Îmi
aminteam că urăsc astfel de discuții nu cu mult timp în urmă. Tatăl meu mă
înnebunise mereu. Aș fi putut să fac o jumătate de duzină de lucruri diferite.
În trecut, îmi petrecusem nopți întregi în familie pe telefon. Am întârziat
amintirea
acum.
"Mi se pare…"
Mi-am ridicat privirea din ceașcă pentru a întâlni ochii tatălui meu. ei
nu avea decât căldură și înțelepciune.
„Mi se pare că asta vă face pe voi doi egali.”
Reacția mea intestinală a fost un fulger de venin. Nimic nu ar face
chiar si noi. Aceeași parte minusculă din mine era încă acolo, mușcând și
furios, spumând la gură la insultă. Lexi îmi smulsese inima atât de complet
încât nu exista nicio comparație.
Cafeaua mea devenea prea rece pentru a fi plăcută în frig
aer de noapte, așa că l-am terminat dintr-o singură mișcare. Am lăsat gândurile
negative să se termine, le-am respins ca fiind otrava care erau.
"Ai dreptate. Apropo, este foarte enervant.”
Mi-a zâmbit deasupra cănii lui.
„Primești asta de la mine.”
S-a ridicat, întinzându-mi, oferindu-mi o mână în sus. L-am luat,
întâlnindu-i ochii.
„Tată, ce să fac? Nu știu cum să trec peste trecut.
Avem atât de multă istorie și multe dintre ele nu sunt grozave. Mai ales
lucrurile recente.”
„Nu este totul rău, fiule. Ai dus-o la Paris. Asta trebuie
conta pentru ceva.”
— Vorbesc serios, tată.
„Logan, tot ce poți face este să te pui acolo, dacă ești
gata. Dacă simți că e corect. Știu că ai făcut multe progrese, dar ești
singurul care poate judeca dacă o relație este potrivită pentru tine. Apoi,
trebuie doar să faci un salt
de credință.”
Este un salt de credință, domnule Houston.
Un zâmbet s-a strecurat pe chipul meu când l-am tras pe tatăl meu într-o
îmbră i are.
"Mulțumesc tată. Am să merg. O poți gestiona pe mama ta
propriu?”
„Oh, va fi afară tot restul nopții. o să plec
joacă-te cu animalele lui Shelby.”
"Grozav. O ultimă întrebare... cunoști un croitor bun?”

Capitolul 39
Lexi
Număr de urmăritori pe Instagram: 1252
Dispoziție: plină de speranță
Trebuia să plouă în seara asta. M-am gândit că traficul pe 405 ar putea fi chiar
mai mult un coșmar decât de obicei. Se pare că nu aveam de ce să-mi fac griji.
Este o noapte superbă pentru o artă
spectacol.
„Lexus! Cherie ce bine să te văd din nou. Arăți magnific.”
Am zâmbit pe umărul Adelei, permițându-i femeii să facă
prinde-mă într-o îmbrățișare caldă.
„Mă bucur că ai venit.” Ultima dată când i-am văzut pe Bisset
fuseseră la propriul eveniment – în noaptea expoziției lui Gary la Annenberg
Space. Am ezitat să-i invit în seara asta, îngrijorat că amintirile lor fuseseră prea
pătate de toate. M-am bucurat acum că am plecat cu instinctul.
„Nu pot să cred ce ai reușit. Expozitia este
incredibil." Adele a privit în jur complet renovat
spațiu, la ceea ce devenise Peanuts Art Gallery. The
mul imea care măcina în jurul spa iului modest era o frac iune de
dimensiunea cu care fusese în noaptea spectacolului lor, populată

o mică mână de critici locali, studenți și membri ai comunității
generale.
Nu aș putea fi mai fericit de prezența la vot.
Cu coada ochiului, i-am surprins pe Sol și pe Edith,
prelingându-se în noile lor ținute. Mi-a luat mult mai mult timp decât
aveam de rezervă între proiecte pentru a cerceta fiecare magazin pinup
și vintage din oraș, dar în sfârșit găsisem rochia roșie și neagră perfectă
pentru Marisol. Decolteul iubit,
jupon original din anii 1950 – chiar și tocuri rockabilly ucigașe și
manșetă asortată. Era 100% Marisol. Ținuta de deschidere a lui Edith
fusese puțin mai ușor de scos. O simplă chestiune de a sări online acum o
săptămână și de a comanda un set de crocodili personalizați gravați în
„Taffy Pink”.
„Trebuie să fi lucrat fără oprire pentru a face toate acestea atât
de repede! Vino, arată-mi prin jur.” Louis s-a aplecat în jurul soției sale
pentru a mă îmbrățișa.
Nervii au înflorit în mine. Nu teroarea oarbă pe care o avea
a preluat controlul deplin asupra minții și corpului meu ultima dată când am
era în această poziție. Aceasta nu a fost panica cuiva
jucându-se prefăcându-se și îngrozit de a fi descoperit pentru o fraudă.
Mai bine, și cumva mult mai rău, acesta era gâtul gol
vulnerabilitatea de a mă descoperi pentru cine am fost cu adevărat și
expunându-l lumii. Indiferent dacă lumii i-a plăcut sau nu
era pe ei. Am terminat să-mi pese de partea aceea.
Nu aveam nevoie de publicul larg pentru a-mi valida existența
mai mult.
Asta nu a schimbat faptul că m-am pus în continuare acolo în seara asta.
Acest spectacol a fost mai mult decât doar punctul culminant al fiecărei ore, minut,
secundă liberă din viața mea de la despărțirea mea de Logan. A fost și produsul
banilor lui Edith. Echitatea de sudoare a lui Sol. Houston-ul rămâne în colțul meu,
trecut de mult când încă îl meritam. Și fiecare lacrimă, fiecare picătură de sânge,
fiecare gram de durere și moment străpunzător de auto-realizare. Toate s-au
revărsat în arta mea. Mai mult decât poze, și atât de departe de lumea modelingului
și a „realității” Instagram, încât nici nu am înțeles-o pe fata care și-a dorit cândva
acea viață mai mult decât orice.
Nu, nu era adevărat. Am înțeles-o perfect și inima mea a putut în sfârșit să
se întristeze pentru ea cum trebuie. În seara asta a fost vorba despre răscumpărare
și, deși nu aveam nevoie de validare, aș putea cu siguranță să folosesc suportul.
"Desigur." Am legat cu ușurință un braț prin fiecare dintre ele.
„Am decis că prima mea expoziție de artă ar trebui să fie despre dragoste. In toate
formele sale brute, pasionale. Ce sărbătoare mai bună a
experiență umană?”
Le-am început la capătul cel mai îndepărtat al spațiului slab luminat.
Deasupra noastră, intrarea în expoziție era marcată cu un
semn sculptat elaborat.
Cat de mult este pentru totdeauna?
Uneori, doar o secundă
Sol și cu mine lucrasem nenumărate ore de muncă în primele acelea
săptămâni istovitoare, în cele din urmă angajând câțiva dintre băieții de la ea
magazin pentru a ne ajuta să terminăm ultima parte a electricității. Rezultatul final

a fost o călătorie prin amintiri. Amintirile mele și o viață întreagă de
bucurie și tristețe, durere și iubire. Prin toate acestea, un fir a ținut totul
împreună.
Logan.
Calea luminată începea de la o replică captivantă a unei căsuțe
din copac din copilărie. Hârtie machetă și vopsea acrilică s-au adăugat
aspectului delicat și deformat al pereților care ne înconjurau, afișele decojite
care aliniau instalația la 365 de grade.
O cale luminoasă fragilă a condus spectatorii de la un instantaneu la
Următorul. Fiecare o memorie diferită, un mediu diferit. Uleiuri,
pasteluri. Sculptură și mozaic. Fiecare un cadru nemișcat al lui Logan și
al meu. Fiecare o reflectare a doi oameni, o oglindă în timp la un băiat
și o fată și o femeie și un bărbat
care a iubit-o.
Pe un ecran deasupra unui perete întunecat, a fost redat un film animat.
Recrearea unui adolescent care își învață cel mai bun prieten să facă
parc paralel într-un teren gol. Schițele au fost
suprapuse peste cadrele de prim plan ale zgârieturilor din lateral
a Honda mea.
„Oamenii se gândesc la dragoste ca pe o astfel de emoție adultă.” Louis
Ne-a oprit la pătura Linus și Lucy, recreată din sute de cioburi de sticlă
multicoloră și întinsă de-a lungul peretelui opus. Strălucea de mișcare și
textură.
— Deloc, mi-a zâmbit el, observând marginea mea
tatuaj și pătratul asortat de pătură cu cerneală peste mine
biceps. „Copiii înțeleg și apreciază dragostea cu mult înainte
majoritatea oamenilor le dau credit”.

Un dulap minuscul își ținea locul sub lumina reflectoarelor.
Figurile sculpturale din interior au fost surprinse pentru totdeauna în
uimire copilărească, drapate în straturi de îmbrăcăminte prea mari
pentru ei. Un nas blond de spiriduș ieșea cu ochiul de sub o pălărie albă de
soare, cu picioarele clătinate pe tocuri împrumutate.
Urmează colajul anuarului. Alb-negru inteligenți ai lui

Logan și a mea, de la gimnaziu până la ultimul an. Spațiul
dintre fiecare imagine a crescut odată cu trecerea timpului,
până când a rămas doar o poză cu Logan, înconjurată de
capturi de ecran ale aplicației sale.
Am inclus poza balului. În ciuda durerii din piept, nu mă
mai durea atât de mult să mă uit. Lui Louis i-a luat o clipă. Am
urmărit înregistrarea recunoașterii în ochii lui, în timp ce se uita din
fotografia cu Logan și cu mine, sub un arc de balon, în auditoriul
liceului, înapoi la mine stând lângă mine.

l.
— Porți aceeași rochie în seara asta?
Rochia de bal albastru deschis fusese o glumă interioară. A
guler rotund blând, o margine festonată lungă ca ceai. Negrul

Dahlia pe care o purtam prinsă în seara asta a fost cel mai aproape de care m-am putut apropia
potrivindu-se cu corsajul pe care mi-l dăduse Logan în urmă cu patru ani.
— Fac parte din expoziție, am dat din cap spre Louis.
Stând între poza balului și mozaic

pătură, am netezit fusta rochiei în jos. A adus
imaginea mai clară în focalizare. Logan renunțase la un formal
cămașă sub costumul lui, purtând un simplu dungi roșii și negre
tricou, în schimb.
„Linus și Lucy”, i-am explicat cu un zâmbet nostalgic. "Este
cine eram noi. Cine vom fi mereu, în centrul ei.”
Logan încă merita scuze – una corectă. Noaptea asta a fost
cea mai aproape pe care am putut să-i dau una.
Era o melancolie dulce-amăruie în a ști că nu va ști niciodată că
i-am dedicat prima mea expoziție de artă, a făcut din povestea
noastră piesa centrală a întregii expoziții.
"Ce minunat!"
Aplauda încântată a Adelei m-a adus înapoi în prezent

cu un alt zâmbet.
Turnul Eiffel a fost făcut din sârmă răsucite și sticlă.
A fost una dintre cele mai mari piese din spectacol și cea care mi-a
luat cel mai mult timp până la final. În jurul display-ului, cu fața
către mulțime, erau mai multe poze. Cele pe care le luasem prin
Paris și în magazinele de rochii de pe Rue Saint Honore'. Cele pe
care Logan le luase la micul dejun în somn
cafenea cu vedere la Sena. Unul dintre noi doi a fost luat de

Bissets la cină.
„Adele”, m-am apropiat de ea. "Ma bucur ca ai venit.
Nu doar pentru că am vrut să vă revăd pe amândoi. Dar pentru că a
fost important pentru mine să vă arăt această latură a lui Logan.
Știu că ultima dată – știu că era cu nerăbdare să dezvolte o relație de
lucru cu organizația ta.”
Dacă nu ar fi ocupată să reinventeze lumea energiei curate,
Adele Bisset ar fi un poker profesionist fenomenal
jucător. Fața ei perfect netedă a rămas inexpresivă ca

Am vorbit. În cele din urmă, ea a întins mâna, strângându-mi brațul cu o mână
impecabil îngrijită.
„Cherie, nu am fi ratat pentru nimic deschiderea galeriei tale. Asa cum este,
Logan ne-a sunat mai devreme in seara asta si ne-a spus ca va fi aici, intrebat daca
vom fi prezenti.
de asemenea."
Înainte ca cuvintele ei să se înregistreze pe deplin, Adele și-a folosit strânsoarea
să mă învârtă spre intrarea luminată de lângă
casă in copac.
Logan Houston stătea într-un cerc perfect de lumină palidă, a lui
părul întunecat și ochii albaștri strălucind în tonul palid al afișajului. Sub
jacheta neagră Armani perfect croită, purta un tricou cu dungi roșii și negre. Din
buzunarul costumului iese un pătrat asortat.
Linus.
Red Converse a completat aspectul.
„Hei, Lex.”
Au fost o mulțime de lucruri pe care le-aș fi putut spune. Doar două
cuvinte au reușit să surprindă amestecul de emoție pe care l-am simțit văzându-
mi fostul iubit miliardar.
„Bine durere.”
Capitolul 40
Logan
„Logan, de unde ai aflat despre acest spectacol? obisnuiam
aplicația dvs. N-ar fi trebuit să găsești nimic aproape de mine.”
I-am spus lui Lexi cel mai mare zâmbet al meu.
„Am eliminat HashTagDeleted. L-am șters. S-a dus.
Am desfacut totul.”
S-a uitat la mine cu gura căscată de șoc.
„Dar... compania ta? Munca ta - tot ce ai
pune în ea. De ce nu l-ai vândut dacă ai vrut să ieși?
„Pentru că mi-am dat seama că nu era genul de lucru din lume
are nevoie. Avem nevoie de mai multă dragoste, mai multă
prietenie, mai multe conexiuni. A fost munca stupidă a unui băiețel prost
care a fugit de problemele sale în loc să le confrunte ca
un barbat."
Ochii lui Lexi s-au mărit când am făcut un pas înainte, mâinile ei
venind să-l apuce pe al meu.
„M-am gândit că ai fi ars cămașa aceea stupidă.”
Ținuta mea de seară s-a potrivit cu a ei, tematic la
cel mai pu in. Purtam un alt sacou de costum, dar dedesubt
era aceeași cămașă pe care o purtasem la bal. Roșu aprins cu subțire
dungi negre orizontale, era aspectul perfect pentru Linus
se potrivesc cu rochia ei albastră Lucy.

„Trebuia să găsesc pe cineva care să-l modifice. Nu am vrut să apar
arătând ca hulk, mânecile smulse și întinse pe pieptul meu.”
"Arata grozav. Într-adevăr. Arati bine."
Părea surprinsă de propria ei evaluare, dar nu am învinuit-o. Cu
greu mă descurcasem bine ultima dată când ne-am văzut. Am trecut cu
degetul mare peste dosul uneia dintre mâinile ei,
strângându-le strâns.
„Acest spectacol este spectaculos. Vreau să spun, Lexi, ceea ce ai

făcut aici…”
Deja erau lacrimi în ochii ei alune strălucitori,
amenin ând să se reverse pe obrajii ei în orice secundă. "A fost ușor.
Am făcut-o pentru tine."
„Lexi, asta e...”
„Taci. Lasă-mă să termin." Ea s-a apropiat mai mult, ținându-mă în
ochi. Eram la un centimetru unul de celălalt, iar ea era atât de frumoasă încât
rănit să se uite la ea.
„Trebuia să las toate astea în urmă. Acesta era noi
am fost, cine am devenit. Era mereu la pândă peste umărul
meu. Vina, rusinea. Nu puteam să-i dau drumul, nu puteam merge
mai departe, nu puteam crește. Aceasta este trimiterea mea, la revedere

tribut pentru noi.”
Mă mâncărime în gât și am înghițit brusc
nod imens în gât. Știam că era o posibilitate ca

Am întârziat.
„Lexi, mai întâi vreau să spun că îmi pare rău. Acum știu că
Te-am rănit, am fost incredibil de nedrept cu tine și te-am
învinovățit pentru propriile greșeli și neajunsuri. Ai crescut atât de mult,
îți iei viața de frâi, mergi mai departe. Te-am dat înapoi, te-am târât în
trecut. Am făcut multe căutări de suflet în ultimele luni. Și eu am un
oarecare simț bătut în mine. M-am înșelat și îmi pare rău.”
Lexi a clipit la mine timp de zece secunde, lacrimile crescând
în ochii ei până când i s-au revărsat pe obraji. Am început să-mi
fac griji că îmi făcusem cumva scuze înainte ca ea să se arunce în
brațele mele.
„Oh, Logan, e în regulă. Nu merit scuzele tale.”
Brațele mele o țineau strâns, înconjurând-o, trăgând-o atât de strâns
împotriva mea că am ridicat-o de pe picioare.
"Tu faci. Mi-aș putea cere scuze în fiecare zi pentru restul nostru
traieste si inca sa ramana scurt. De fapt…"
Am lăsat-o să cadă, corpul ei alunecând pe partea din față a mea
și înapoi pe propriile picioare. Am zâmbit. Lexi fusese mereu neclintită,
neavând niciodată nevoie de ajutorul nimănui. A fost întotdeauna ceva
ce admirasem la ea, acea forță interioară. Capacitatea de a sări în orice,
fără a ține seama de riscuri.
M-am mișcat încet, îngenunchând în fața ei, strângând-o
mâinile strânse.
„Logan, ce…”
„Taci. Randul meu." I-am zâmbit, cu inima bătând în viteză
am luat saltul de credință. „Știu că am făcut tot posibilul

Există o greșeală, Lexi. Mi-a fost prea frică să-ți spun ce

simțeam cu adevărat, prea lent ca să-mi dau seama că te rețin,
prea repede să fug de tine. Ai fost întotdeauna raza de soare în
viața mea, lumina pe care o urmăresc. Am încercat să te iubesc
de departe, de aproape. Am încercat să te urăsc. Am încercat
prietenia, sexul și toate astea, și nimic nu este de ajuns.”
Era o mulțime adunată în fundal, dar pentru

odată, nu am fost înghețat de frică.
„Lexus Miller, vei strica...”
"Stop."
A fost o mică inspirație din mulțimea adunată când Lexi

m-a întrerupt.
Nu părea supărată sau supărată. Buzele îi erau încovoiate

un zâmbet, iar lacrimile de pe chipul ei păreau fericite.
„Lexi, ce...”
„Logan, asta este tot ce mi-am dorit vreodată. Trebuie să-
mi amintesc asta. Vă rog. Vreau să păstrez în memorie fiecare detaliu,
astfel încât să nu uit niciodată.”
S-a auzit un mic chicotit din partea oamenilor adunați. eu

o vedea pe Adele în fața grupului, râzând, la fel
uită-te la fața ei pe care o văzusem în timp ce privea cuplul
podul.
"Bine. Sunt gata."
Am inspirat adânc, simțind că totul cade la loc.
„Lexi, ne vom căsători într-o zi?”

„Duh”, vocea ei era blândă, cu ochii strălucitori. „Suntem cei mai buni
prieteni."
Mulțimea a răcnit la asta, izbucnind în aplauze și urale zgomotoase.
Am luat-o pe Lexi, învârtindu-o înainte de a o sărut pe gură. Acel sărut a
făcut ca uralele să se transforme în strigăte de pisică, dar toate acestea au
dispărut în fundal, în timp ce inima mea a crescut de bucurie.

Epilog
Lexi
„Logan, dacă nu te oprești că vom întârzia atât de...”
Mi-am aruncat privirea între coapsele mele și-l văd pe Logan
zâmbindu-mi, cu buzele lipite de interiorul coapsei mele. Le-a tras,
zâmbindu-mi. A fost incredibil de nedrept: cum ar putea cineva să
arate atât angelic, cât și incredibil de diavolesc doar cu

un zambet?
Bine sau rău, acel zâmbet încă îmi făcea inima să bată.
Nu doar inima mea.
— Și dacă întârziem? întrebă el, apăsând un alt sărut
coapsa mea care m-a făcut să izbucnească în pielea de găină din cap până în picioare.
Întinzându-mă în jos, am prins două pumni de păr pentru a-l trage pe al lui
gura de pe corpul meu și ochii lui spre ai mei.
„Logan Houston, nu vom întârzia la botez
unde suntem Nașii.”
Nu a răspuns imediat, doar ținându-mi privirea înainte
întorcându-se încet pentru a apăsa încă un sărut pe coapsa opusă.
— Orice ai spune, doamnă Houston.
Inima mi-a tresărit din nou. L-am împins, rostogolindu-mă
departe de el în același timp.
„Nu-mi spune așa. Încă nu suntem căsătoriți.”
El a ridicat din umeri, zâmbetul viclean încă mă face să doară să stau în pat
cu el.
„Vom fi destul de curând. M-am gândit că o să te prind
aclimatizat cu ea.”
Mi-am dat ochii peste cap.
"Suficient. Du-te, pregătește-te, nu voi putea termina niciodată dacă tu ești
Aici."
Zâmbetul lui a înflorit, singurul avertisment pe care l-am primit înainte
să se arunce din nou asupra mea.
„Nu-ți face griji, mă voi asigura că termini.”
„Logan, eu... la naiba ... bine cowboy, ai cinci
minute.”
După cum s-a dovedit, avea nevoie doar de trei. A luat cincisprezece
oricum.
O oră mai târziu, am fost u urat, stânjenit i pu in
insultat să descopere că Crystal plănuise întârzierea noastră.
Ea ne spusese amândoi să fim acolo cu o oră înainte de începerea efectivă
a ceremoniei.
„Lex, te iubesc ca pe o soră, dar cei doi pentru care ai fost
întârziat la toate în ultima lună. Nu că te-am învinovățit,
dar…"
M-am încruntat, indignarea învingând jena. "Noi
nu am întârziat săptămâna trecută la cină.”

Ea mi-a aruncat o privire. „A fost la tine acasă, cina a fost târziu,
și te-am dus să te faci ca niște adolescenți excitați.”
Ridicând din umeri, i-am oferit cel mai inocent zâmbet al meu.
"Ar fi putut fi mai rau. Săptămâna trecută, noi...”
„Lex, groaznic. Îmi plac poveștile tale sordide, dar acesta este fratele meu.”
Râzând, am învăluit-o într-o îmbrățișare mare. Ea a returnat-o cu un
entuziasm pe măsură. În ciuda mustrărilor ei, mi-am dat seama cât de
fericită era.
„Ce mai face azi nepotul meu preferat?” întrebă Logan ca
a mers în sus, întrerupându-ne îmbrățișarea.
Crystal s-a îndepărtat de mine ca să-și tragă fratele în jos și
într-o îmbrățișare a lui.
"Agitat. Foame. Solicitant.”
Logan se dădu înapoi, dând încet din cap. „Îmi place deja de el.”
Crystal mi-a privit ochii și am împărțit o rolă. Apoi un rău
zâmbetul a apărut pe chipul ei.
„Mai bine te obișnuiești cu el. Va fi un antrenament bun pentru când îl
aveți pe al vostru, care, în ritmul pe care îl mergeți voi doi, va fi ceva timp anul
viitor...”
Eu și Logan ne-am privit.
Spre surprinderea mea, nu părea la fel de îngrozit ca cândva
la menționarea familiei sale despre inevitabilele case pline de bebeluși.
— Nu anul viitor, clătină el din cap.
În spatele nostru, ușile de lemn s-au deschis ca clanul Houston
au început să- i croiască drum spre strane.

„Mă gândesc că vor dura cel puțin doi ani până când Lexi se va simți confortabil
suficient pentru a ocupa locul din spate și a lăsa frâiele galeriei suficient de mult
încât să se gândească la copii.”
Sprânceana lui Crystal se ridică, dar micuțul Michael Logan a ales exact acel
moment pentru a țipa după atenție. L-a strâns în pătură albă de in, mijind ochii,
mai întâi spre mine și apoi spre fratele ei mai mare.
„Ne vedem pe voi doi înăuntru. Nu rătăci în niciun tufiș
a face afară.”
Degetele mele s-au îndreptat între căldura lui Logan în timp ce ne-am
îndreptat. În călcâiele mele, capul meu era la înălțimea potrivită pentru a mă
sprijini confortabil pe umărul lui.
„Copii peste doi ani, nu?” Mi-am păstrat tonul ușor, tachinand.
„Ei bine, sigur. Trebuie să las compania unei persoane în care am încredere.”
Vocea lui Logan era împletită cu tot atâta lejeritate. A ajuns atât de departe, a crescut
atât de mult – am avut amândoi.

Vă mulțumim pentru citit!

Nu te saturi? Vrei să fii primul care are mai mult? Înscrie-te pe lista mea de
corespondență!
Urmărește -o pe Roxie Wilde pe Twitter!
Vedeți-mă pe Instagram!
Lung, lent și constant

Romantism de Roxie Wilde:
Saruta bucatarul
INIMILE care bat
Quick and Dirty Romance de

Roxie Wilde:
Cumpărare curbe: (Protective Alpha Male Curvy Gal Book 1)
Riding Curves (Protective Alpha Male Curvy Gal Book 2)
Killer Curves (Protective Alpha Male Curvy Gal Book 3)
Mai aproape: O romantism curbat
În centrul atenției: Un bărbat în vârstă Curvy Romance


My Billionaire Ex-Boyfriend by Roxie Wilde

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

My Billionaire Ex-Boyfriend by Roxie Wilde

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Machine Translated by Google

Machine Translated by Google

Fostul meu iubit miliardar

exclusiv în imaginația autorului și orice asemănare cu oameni actuali, vii

sau morți, este pur întâmplătoare. Toate personajele au vârsta de

optsprezece ani sau mai mult.

© 2019, Roxie Wilde. Nicio porțiune din această lucrare nu poate fi

extras de utilizare loială pentru recenzii și scopuri editoriale.

jignitoare. Vă rugăm să nu lăsați la îndemâna copiilor. Toate personajele

implicați în activități sexuale sunt adulții consimțitori de 18 ani sau

mai batran. Modelele de copertă apar doar în scop ilustrativ și

nu au nicio legătură cu evenimentele fictive ale acestei povești.

Fostul meu iubit miliardar

Vă mulțumim pentru citit!

Fostul meu iubit miliardar

Zile de la ultima mea băutură: 78

Zile până la următorul meu salariu: 12

Zile până la scadența chiriei: 14

Cine decide când începe să cânte muzica de vacanță în cafenele? Într-o zi

sunt decorațiuni din pânză de păianjen în fiecare colț, următoarea Mariah

își dorește de Crăciun.

Douăzeci și doi de ani pe această planetă și nu i-am luat niciodată

Niște prostii serioase, sigur, dar aș putea spune cu încredere

palmares. N-ai crede că vei fi împins să asalt într-o zi strălucitoare de toamnă

de 72 de grade în California de Sud. Nu când căldura înăbușitoare s-a risipit

în sfârșit, a existat un indiciu de ceea ce aproape ar putea trece pentru

crocante pe briza de Santa Ana, iar parfumul îmbietor al condimentului de

dovleac era în aer.

„Este scris greșit...”

Siouxzie a întins paharul de propilenă mai aproape de mine peste

counter, trimițând un spray fin de frișcă cu scorțișoară peste podul

Nu se ocupă de diete vegetariene în închisoare, Lexus.

Mi-am pus pe față un zâmbet mare de serviciu pentru clienți și am înghițit

dreptul și frustrarea alimentată de colindele de Crăciun de la începutul lunii

octombrie. În schimb, am inspirat adânc și am luat băutura de la ea.

„Îți dau o ceașcă nouă”, am spus cu căldură în loc de ilegal

Ea a pufnit la mine ca răspuns, cu nasul deja îngropat înapoi în ea

incompetent sunt și a avertizat lumea despre pericolele de a pune piciorul în

The Daily Grind.

Poate că închisoarea nu ar fi atât de rea până la urmă, m-am gândit.

SUZIE s-a uitat la mine cu un marker negru, suprapus deasupra

cafea înghețată și spumă. Am clipit pentru o clipă, simțind că frigul mi se

cu atenție numele enervantului obișnuit într-un script ordonat.

Era o celebritate minoră. Nu este ciudat prin aceste părți.

Cafeneaua se afla la marginea unui cartier la modă din Valea San

Fernando – suficient de aproape de studiouri și de centru pentru ca noi să ne

plimbăm ocazional pe cineva . Vedete de film, producători de discuri. Keanu a

De cele mai multe ori, totuși, au fost modelele Instagram și vedetele de

realitate din lista B în căutarea validării.

Fiecare dintre ei era un praf de sare pe rana I

"Poftim. Îmi pare rău pentru confuzie.”

Siouxzie era deja plecată, cu telefonul ridicat pentru a-și surprinde

Raybans și Ugg Boots.

Zâmbetul fals a alunecat înapoi în loc automat când m-am întors

pentru a face față următorului client la rând.

„Bună dimineață, bine ați venit la Daily Grind ce pot obține

a început să... Logan?

Zâmbetul s-a topit. Fiecare gând din capul meu

propriul meu cap. A înecat orice alt sunet din cameră.

Acolo, stând peste tejghea față de mine, erau cei

ochii albaștri inconfundabili ai lui Logan Houston.

unei sticle imaginare.

Știam, am știut întotdeauna, că asta era o posibilitate reală când am

venit acasă. LA era mare. Masiv.