ECATERINA A II - A

Născută din părinţi germani, împărăteasa Ecaterina a II-a a

Rusiei, intrată în legendă sub numele de Ecaterina cea Mare, s-a
dovedit a fi nu doar una dintre cele mai înţelepte si respectate
ţarine, dar si simbolul unei identităţi naţionale. 

Ecaterina a II-a, născută Sophie Augusta Fredericka de

Anhalt-Zerbst, a fost împărăteasă a Rusiei de la 9 iulie 1762, (stil
nou) după asasinarea soţului ei, Petru al III-lea al Rusiei, până la
moartea ei la 17 noiembrie 1796.

La 1 ianuarie 1744, Sophia este chemată la Curtea Imperială

din Rusia de către împărăteasa Elisabeta I cu scopul de a vedea cum
decurge întâlnirea dintre moştenitorul împărătesei, Peter-Ulrich,
fiul surorii sale Anna, şi tânara prinţesă, în vederea căsătoriei.

La 28 iunie 1744, dată stabilita de împătăteasa, Sophia se

converteşte  la religia ortodoxă, când primeşte şi prenumele de
Ecaterina, care este şi prenumele mamei împărătesei Elisabeta .

La 21 august 1745 are loc căsătoria dintre prinţesa de

Anhalt-Zerbst, devenită Marea Ducesă a Rusiei Ecaterina, şi Marele
Duce Petru.

1
 Încetul cu încetul, Sophia descoperă cumplita faţă din spatele
măştii de bunătate afişate de ţarină, începe să facă diferenţa dintre
esenţa si aparenţa Rusiei:barbară, crudă, jalnică, dincolo de masca
de civilizaţie.

Relaţia cu Petru începe cu stângul din toate punctele de

vedere, primul copil venind pe lume abia după nouă ani de
căsătorie, Pavel Petrovici (20 septembrie 1754), iar cel de-al doilea
după treisprezece ani de căsătorie, Anna (9 decembrie 1758).

În 1762, Ecaterina a II-a este izolată într-un colţ al Palatului

de Iarnă din ordinul proaspătului ţar al Rusiei Petru al III-lea, timp
în care acesta se instaleaza cu amanta sa, Elisabeta Voronţova.

Pe măsură ce timpul trecea, iminenţa pericolului era evidentă,

iar toţi cei apropiati Curtii Imperiale se gândeau la o soluţie –
revoluţia de palat. În zorii zilei de 28 iunie 1762, Ecaterina, care se
află trimisă de soţul ei la Peterhof, pleacă spre Sankt-Petersburg.

În faţa regimentului Imailovski şi apoi a celorlalte regimente,

contele Kirill Razumovski o proclamă pe Majestatea Sa, împărăteasa
Ecaterina, suverană unică şi absolută a întregii Rusii.

Duminică, 30 iunie 1762, Ecaterina îşi face o intrare

triumfală la Sankt-Petersburg, salutată de focuri de artilerie şi de
aclamaţii însufleţite, iar incoronarea acesteia are loc pe data de 22
septembrie la Moscova.

Petru al III-lea, chiar în dizgraţie şi închis, reprezintă o

ameninţare permanentă pentru tron. La 6 iulie, ţarul este asasinat
de prietenii împărătesei.

2
 În 1763 pune bazele unor proiecte: un azil de copii orfani, o
școală de moașe, un stabiliment de igienă populară, un institut de
educație pentru fiicele de nobili (faimosul Institut Smolnâi). Aduce
muncitori germani să cultive pământurile Ucrainei și ale Volgăi.
Speră ca prezența pe pământ rusesc a acestor străini cinstiți, sobri
și activi să-i incite pe țăranii ruși și să le fie un exemplu.

Cheamă în Rusia medici, dentiști, arhitecți, ingineri,

meșteșugari. Înființează o Academie de Științe. O epidemie de
variolă, care a făcut ravagii în țară, o determină pe împărăteasă în
octombrie 1764 să-și facă vaccinul antivariolic, dând astfel un
exemplu întregii națiuni.

În 1768 Imperiul Otoman declară război Rusiei. La început

războiul a avut rezultate favorabile Rusiei, ale căror forțe au învins
flota turcă în Bătălia de la Chesme (1770) și au ocupat Moldova,
Țara Românească și Crimeea. În ianuarie 1772, o convenție secretă
este încheiată între Ecaterina a II-a, Frederic al II-lea al Prusiei și
Joseph al II-lea al Austriei în vederea unei împărțiri a Poloniei.

A încurajat imigranții străini să se stabilească în Rusia

oferindu-le pământ gratuit și scutindu-i de taxe, avantaje care au
dus la crearea unei comunități întreprinzătoare de germani în
regiunea Volgăi.

În 1782 a înființat o Comisie a Educației Naționale și a

înființat un colegiu de pregătire a profesorilor în 1783. Statutul
Școlilor Naționale din 1786 a decretat că trebuie să existe câte un
liceu în fiecare capitală de provincie și câte o școală primară în
fiecare oraș, care să asigure școlarizarea gratuită pentru băieți și
fete. Pedeapsa corporală în școli era un lucru obișnuit deși ea a fost
interzisă în 1786 și marea majoritate a populației a rămas

3
analfabetă, deoarece școlarizarea gratuită nu i-a inclus și pe copiii
de șerbi.

Rusia anexeaza Rusia Albă, cu orașele Polozk, Vitebsk, Orșa,

Moghilev, Mstislavl, cu un total de 1.600.000 locuitori. Prusia pune
mâna pe Warnia și palatinatele din Pomerelia cu 900.000 de
locuitori iar Austria pune stăpânire pe Galiția, populată de
2.500.000 locuitori. Astfel, Polonia este deposedată de o treime din
teritoriul său. Tratatul definitiv a fost semnat la Sankt-Petersburg
la 5 august 1772. Ecaterina își dorește Crimeea, accesul în Caucaz
și în bazinul Dunării, liberă navigație pe Marea Neagră.

În ultimii ani ai vieții, sănătatea șubrezită și îngrijorarea față

de evenimentele revoluționare din Franța și Polonia au contribuit la
transformarea Ecaterinei într-o femeie extrem de
contrarevoluționară.

A încercat să suprime Francmasoneria, crezând că lojile

masonice răspândeau ideile revoluționare.

Lucrarea lui Radișcev "Călătorie de la St. Petersburg la

Moscova", care incrimina condițiile sociale și politice din Rusia, a fost
interzisă. În ultimele luni de viață a impus o cenzură strictă a
cărților și ziarelor străine, inclusiv asupra lucrărilor lui Voltaire.

În anii 1790 sănătatea Ecaterinei s-a deteriorat. La 5

noiembrie 1796 a suferit un atac cerebral . Nu și-a mai revenit și a
murit în seara zilei de 6 noiembrie, la Palatul de iarnă, la vârsta de
67 de ani.