Anul universitar 2021-2022

Dispozitive tehnologice 2/conf. dr. ing. IORDACHE M.

11.03.2022- Curs 3

Elemente de centrare şi fixare

Elemente de centrare şi fixare cu şaibe elastice

Elementele de centrare şi fixare cu şaibe elastice se caracterizează prin aceea că

til e
centrarea şi fixarea pieselor se realizează cu ajutorul unor elemente elastice sub formă de arcuri
disc, prevăzute cu crestături radiale dispuse alternativ, spre interior şi spre exterior.

en gic
or
ud lo
st no
ul eh
uz e t
ru tiv

Fig. 1 Fig. 2
nt zi

Prin apăsarea şaibei cu un element rigid, fig. 2, şaiba se deformează şi realizează centrarea
piesei. Unghiul 0 pentru starea liberă, nedeformată a şaibelor este de 11°, iar pentru starea
pe po

deformată nu trebuie să scadă sub 9° deoarece există riscul ca şaiba să rămână aplatisată.
Grosimea şaibelor poate fi de 0,5mm...3mm, în funcţie de diametrul de centrare. Crestăturile
au rolul de a micşora forţa necesară deformării şaibei, de a-i mari elasticitatea.
∆𝐷 = 𝐷 − 𝐷0 [mm]
s

În care ΔD reprezintă cursa şaibei, în mm

D, diametrul şaibei în poziţia de fixare, în mm
i

D0, diametrul şaibei în poziţie iniţială, în mm

D

∆𝐷
= 𝐿𝑐𝑜𝑠𝛼 − 𝐿𝑐𝑜𝑠𝛼0 ;
2

ΔD = 2L(cos - cosα0);
ΔD = 2L(cos9° - cos11°);

Deoarece cursele sunt foarte mici ( 0,15...0,4 mm) pot centra doar pe suprafeţe prelucrate (cu
rugozitare mica).

1/6
 Anul universitar 2021-2022
Dispozitive tehnologice 2/conf. dr. ing. IORDACHE M.
11.03.2022- Curs 3
Principalele avantaje ale acestor elemente de centrare şi fixare sunt: precizie de centrare
ridicată, posibilitatea acţionării manuale sau mecanizate, execuţie relativ simplă a şaibelor.
Forţele de strângere realizate cu ajutorul şaibelor elastice sunt mici, aceste elemente utilizându-
se la prelucrări de finisare. Se utilizează la strângerea pieselor pe suprafeţe cilindrice interioare
prelucrate. Dispozitivele se construiesc cu unul sau două pachete de şaibe elastice, un pachet
fiind constituit din minim 3 şaibe.
Forţa de strângere se calculează cu relaţia:

til e
𝑄
𝑆= 𝜂
𝑡𝑔𝛼

en gic
În care Q este forţa elementului de acţionare, în daN;
, unghiul şaibei, în grade;

or
η, randamentul de transmitere a forţei (η=0,75 datorită pierderilor prin frecări).

ud lo
st no
ul eh
uz e t
ru tiv

Fig. 3

Pentru a realiza centrarea pe suprafeţe lungi se folosesc 2 pachete de şaibe elastice, iar în cazul
nt zi

centrării pe suprafeţe scurte se foloseşte un pachet de şaibe.

Se acţionează asupra piuliţei 2 care se înfiletează pe tija 1, piuliţa cu ajutorul unei piese
pe po

intermediare deformează şaibele 4 care realizează centrarea şi fixarea piesei 3, legând 4 grade
de libertate. Bucşa distanţieră 5 este asamblată cu joc mic pentru a asigura presarea uniformă a
şaibelor. Suprafaţa conică a corpului 6 serveşte la instalarea dispozitivului pe maşina unealtă.
i s
D

Elemente de centrare şi fixare cu bucşe cu pereţi subţiri

Elementul caracteristic al acestor subansamble îl reprezintă bucşa cu pereţi subţiri care

este deformată pe direcţie radială cu ajutorul presiunii exercitate de lichide sau de materiale
hidroplastice. Ţinând seama de acest principiu, cursele sunt foarte mici, de ordinul sutimilor de
mm deoarece se bazează pe deformarea elastică a materialului bucşei. Nu se pot utiliza pe
suprafeţe cu rugozitate mare şi precizie mică. Forţele de strângere sunt limitate. Rigiditatea este
mică. Principalul avantaj ale acestor elemente este: precizia de centrare ridicată

2/6
 Anul universitar 2021-2022
Dispozitive tehnologice 2/conf. dr. ing. IORDACHE M.
11.03.2022- Curs 3
Hidroplastul are aspectul unui cauciuc fără pori care se comportă ca un lichid cu
vâscozitate mare, fiind practic incompresibil. Având vâscozitate mare, etanşarea este uşor de
realizat. Aceste elemente nu pot fi utilizate la temperaturi mari (mai mari de 60°) datorită
fluidizării hidroplastului şi a pierderilor prin îmbinări.
Cu ajutorul bucşelor cu pereţi subţiri se pot forma atât dornuri cât şi mandrine care
centrează însă numai pe suprafeţe cilindrice. Peretele subţire are grosimi de ordinul zecimilor
de mm ( h = 0,5...2,5 mm) şi se alege în funcţie de diametrul de centrare D şi de lungimea
porţiunii subţiri, l ( grosimile mari sunt pentru D şi l mari). În fig. 1a este reprezentată o bucşă

til e
pentru dornuri, iar în fig. 1b o bucşă pentru mandrine.

en gic
or
ud lo
st no
ul eh
a b
uz e t

Fig. 1
Deformaţia maximă a bucşei ΔD este limitată de limita de curgere a materialului din
care este executată bucşa.
𝜎𝑐
∆𝐷 =
ru tiv

𝑘
În care k reprezintă coeficientul de siguranţă.
σc, limita de curgere a materialului.
𝝈=𝑬∙𝜺
nt zi

𝝈
𝜺=
𝑬
pe po

În care E reprezintă modulul de elasticitate longitudinal, în MPa

ε, deformaţia; σ, tensiunea.

𝜟𝑫 𝝈 𝝈𝒄
s

𝜺= = =
𝑫 𝑬 𝒌∙𝑬
i
D

𝝈𝒄 ∙ 𝑫
∆𝑫 =
𝒌∙𝑬
Rezultă că deformația maximă a bucşei depinde de limita de curgere a materialului şi
de diametrul de centrare. Din acest motiv, bucşele cu pereţi subţiri nu se pot utiliza pe diametre
mai mici de 20mm.
Presiunea necesară deformării bucşei este mare (100-600 bar).
𝜎𝑐 ∙ ℎ ∙ 2
𝑝𝑚𝑎𝑥 =
𝑘∙𝐷
În care h reprezintă grosimea peretelui, în mm;

3/6
 Anul universitar 2021-2022
Dispozitive tehnologice 2/conf. dr. ing. IORDACHE M.
11.03.2022- Curs 3
Pentru umplerea dispozitivului, hidroplastul se încălzeşte după care se toarnă în
cavităţile dispozitvului încălzit şi care este poziţionat astfel încât să se realizeze umplerea
completă a cavităţilor. Orificiile pentru evacuarea aerului trebuie să fie deschise, aceste orificii
fiind poziţionate la partea superioară.

til e
en gic
or
ud lo
st no
ul eh
uz e t

Fig. 2
În vederea orientării şi fixării piesei 2, bucşa 1 este deformată cu ajutorul hidroplastului
3. Presiunea în hidroplast este realizată cu ajutorul şurubului 6 prin intermediul pistonului 5.
ru tiv
nt zi

Acţionarea dispozitivelor
pe po

Sisteme de acţionare

Forţele de strângere necesare, determinate din condiţia ca piesa să rămână în echilibru

s

pe reazeme la prelucrare, sunt realizate cu elemente de strângere adecvate care intră în structura
dispozitivului. În funcţie de modul cum este aplicată forţa de acţionare a acestor elemente de
i

strângere dispozitivele pot fi: cu acţionare manuală sau cu acţionare mecanică.

D

În cazul acţionării manuale energia musculară a operatorului uman este transformată în

lucru mecanic de fixare. Această acţionare se utilizează în cazul în care forţele de fixare sunt
relativ mici şi când frecvenţa fixărilor este scăzută, situaţie întâlnită în cazul producţiei de serie
mică şi unicate.
În cazul acţionării mecanice se utilizează diverse forme de energie: aer sub presiune
(acţionare pneumatică), ulei sub presiune (acţionare hidraulică), fluxul magnetic (acţionare
magnetică), vacuum, precum şi combinaţii ale acestora: acţionarea pneumo-hidraulică,
acţionarea manual-hidraulică. Acţionarea mecanică se utilizează când forţele de strângere
necesare sunt mari, când frecvenţa fixărilor este ridicată, în cazul în care se cere creşterea
productivităţii. Acţionarea mecanică este specifică producţiei de serie mare şi masă.

4/6
 Anul universitar 2021-2022
Dispozitive tehnologice 2/conf. dr. ing. IORDACHE M.
11.03.2022- Curs 3

Acţionarea manuală a dispozitivelor

Această acţionare constă în transformarea energiei musculare a operatorului uman în

lucru mecanic de fixare prin aplicarea unei forţe asupra unui cap de antrenare. La alegerea
acestor capete de antrenare trebuie să se respecte anumite cerinţe:
- să aibă formă ergonomică, adică elementul utilizat să fie adaptat la posibilităţile

til e
operatorului, având în vedere tipul mişcării care trebuie efectuată şi poziţia muncitorului

en gic
faţă de capul de antrenare;
- să permită realizarea forţei de strângere necesară ştiind că forţa operatorului uman este
limitată.

or
Dispozitivul acţionat manual este simplu, compact şi are gabarit redus, însă acţionarea
manuală prezintă şi dezavantaje:

ud lo
- efortul fizic este mare;
- productivitatea este mică deoarece timpii auxiliari necesari strângerii şi desfacerii piesei

st no
sunt mari;
- forţa de strângere a piesei nu este controlată ca mărime şi nu este constantă, putând să
varieze în limite foarte largi în funcţie de forţa aplicată de muncitor; acest lucru are
efecte nedorite: deformaţia piesei duce la o precizie de prelucrare scăzută;
ul eh
suprasolicitarea elementelor de strângere pot duce la uzare prematură sau chiar la uzarea
lor.
Printr-o alegere corespunzătoare a tipului de cap de antrenare şi a mărimii acestuia se
poate limita forţa de strângere care se aplică asupra piesei. Astfel se pot diminua efectele
uz e t

negative dar nu se pot elimina. În afară de forţa care trebuie realizată la strângere, la alegerea
unui cap de antrenare se mai are în vedere gabaritul acestuia, posibilităţile de manevrare precum
şi timpul de manevrare care trebuie să fie cât mai mic.
Câteva tipuri de capete de antrenare utilizate la dispozitive sunt prezentate în fig. 1.
ru tiv

Construcţia din fig. 1 a se foloseşte la realizarea unor forţe mici şi se construieşte cu

diametre normalizate până la 60 mm. Capul din fig. 1 b se construieşte cu diametre până la 80
mm, permite realizarea unor forţe mai mari decât primul şi este mai comod în exploatare.
nt zi
pe po
i s
D

a b

5/6
 Anul universitar 2021-2022
Dispozitive tehnologice 2/conf. dr. ing. IORDACHE M.
11.03.2022- Curs 3

til e
en gic
or
c d

ud lo
Fig. 1

Capetele de antrenare din fig. 1 c şi d permit realizarea unor momente mari. Construcţia

st no
din fig. 7.1 d poate fi acţionată cu ambele mâini, din orice poziţie.
Aceste capete se montează pe şuruburi, piuliţe, axele unor excentrici etc. Toate capetele
sunt utilizate pentru o mişcare de rotaţie, pentru aplicarea manuală a unui moment.
ul eh
uz e t
ru tiv
nt zi
pe po
i s
D

6/6