RY

RA ==
=
== !
d
y
N
) DN
LIB
|
j aa
AY
———_
e,
N
=

4 |
i

h Tm
N
a
ă

e
a > .
Tal
,

:
=

i
O O sz

N
i
ITY
] | | | == ” /
,= , j | | ia Î | | si
[TNA 7 Ie Aa J | sa ț ]
ti i ! SĂ
vi
LA |
N
.
_
DĂ În
RS
4
Ri
N
!
LE
| aia
aaa
a
”
i
|
pa
pi
-
ea
|
|

eminescu
= N ÎS N y A Ca d [ N >
Sa În =
VE SA
a? ț - -“
PS
în Ş
i
N
pe ina -

A
2!
E
- f
ra NI i
NS
pa
$ N
| |] 7 Pi O
LU
în O N CD -- nas
AŞ AY Sa Ș, i == SA
ai ” ! i N i N i == !
N _ L ' A i = ÎN |
J N ji Li
Di |
A
s Sa

vutura
Sa 4 pi fi
PT
*
ÎN
TR Zi

se
FI
* Deda

.
aaa ,

|
a,
PE
Bi * / N

Saca
î. ff
EN
Pud N
N -.

/ 49 PP
N A
/C
j
A

A
i,
SI

Dai

/
7

perr

/
=

j
NN
7

/
Sa
ZA

?
/
€
”

/
_——

4
/
IA

n
>
III

_
Id 3 Di

.
-

//
ea

—
PITT te
U
BC
me i

A
d pac

=
„ST

A
CU
IAS
I/C
EN
TR
ALU
NI
VE
RS
ITY
LIB
RA
R
CU
IAS
I/C
EN
T
ȘAH

RA
LU
NI
:GEZAR "BALTAG

ORB

VE
RS
ITY
LIB
RA
R
 R
„Coperta: Jon Petrescu

RA
LIB
ITY
RS
VE
NI
LU
A
TR
EN
I/C
IAS

BUCUREŞTI, .1971
CU
 R
RA
CEZAR BALTAG

LIB
ŞAH ORB

ITY
RS
VE
NI
LU
T RA
EN
I/C
IAS

EDITURA EMINESCU
CU
CU
IAS
I/C
EN
TR
A
Zi
Fa,
A
LU
vii
HO
NI pe

VE

Du 3354
RS
ITY
LIB
RA
R
 R
RA
LIB
A :
sri s pi

IN, ec! DE “PREFATĂ,, boii pri tie

(EL gesdichado)
pietrei N ae
PI ep pita

ITY
ţ a. ;
' pt ab pita

Pi. i ;
i! Mita i iat i ip

[S ei
CP. ,DE „ta

RS
„1 Ra -
Ă . 42
Li | pa? ! . i pi ii pi ;j

pita ata at at mat

VE
'cingă-
u-
legate de
“ii ei Le 2

trebui:
gi
“Mi-as
“ FIRII î îm i

toare toate” 'cele douăzeci și două

NI

de chei mari ale Tarotului pentru

ca sulletul meu să nu “ardă
LU

amintindu-și! ”- de i Gârărd "de

A. TResPRE-
ZECELEA ARC AN 'Nerial.i'Sonotul închinat“ zeiței
Artâmmis;-" eternă: fată > măre'a
RA

Olimpului, începe cu cuvintelă:

La: treizime ! revient:.:C'est encore
T

lă *premidră: "AL -tidisprezedelea

EN

diican,: 'cate /secoră'i! trandafirii,

este! singura: scuză pentru: îndrăz-
I/C

'meala de'a: dedica: aceste'rînduri

:văduvului, : tenebrosului;:'inecon-
solatului!: prinţial Acvitaniei;:-a
IAS
CU
 R
CEZ A R- BA

RA
L T.A G

cărui frunte este roșie încă 'de

LIB
sărutul Reginei. EI, care a trecut
în două rînduri, neînvins, Acho-
ronul, el, care a auzit suspinurile

ITY
sfintei și ţipetele zînei, el, care
a visat pînă la întunecare în
grota unde se scaldă sirena, cl,

RS
care în .ultima sa noapte po
lume a lăsat un mesaj misterios
VE
Şi tulburător, .cui îl va fi lăsat:
În seara asta să nu mă aștepți
NI

Căci noapiea va fi neagră și

albă... |
LU

De unde vine „soarele negru“

al melancoliei Poetului şi ce
cl? Poate
luminează dorul certat
A

Frumosu NE-
cu fapta, frumosul negativ în GATIV
TR

care întilnești aceleași imagini

de: pe pămînt, dar în răsfrîngere
EN

inversă: plinul devine gol, pie-

trele sînt acr, iar golurile dintre
I/C

frunzele copacului sînt frunze

la rîndul lor pentru arborii cu
rădăcinile în nimic. lată forme,
IAS

6
CU
 R
RA
H O R B

ritmuri, culori care nu sint ale

LIB
văzului, pentru că ele nu aparţin
lucrului, ci imaginii sale întoarse,
mute 'de orice! lumină. O, ce

ITY
„muzical tunel este spirala cochi-
liei calcaroase -a _trilobiţilor !

RS
Camere. cu pereţi despărțitori
transvorsali, spire ce se deru-
lează treptat, ondulări de crotă
VE
închise, sutări extrem de încre-
ţite, dantelate, goluri piotroase
NI

din care nautilii au dispărut.

lar aceste plinuri
inverse, că-
LU

mările acestea goale, adovă-

rate întrupări ale limitei din-
RA

tre a Îi şi a nu [i, supraviețuiesc

nemișcate plinurilor vii care le-au
locuit. Logodnă eternă a totului
T

și nimicului: cochilia unui nau-

EN

Lil dispărut nu este altceva decît

forma pictrilicată a blestemului
I/C

Julietei extins la scara întregii

existenţe: „Te iubesc și te voi
IAS

iubi întotdeauna, iar dacă și

Ț
CU
 R
RA
C E Z A !R B ALL TA G

după ::imoarte --există:'iubiroui:miăi

LIB
„bine“ cusiitine "în rinferni:i!decât FARA TINE IN
fără:tine în „parădist, in iului
PARADIS
“Dar. în .infern'! dorinţa esto: izo-

ITY
-lată-de.ifaptă. -- Pasiune: 'pură,: foc
„Sacruii soare cu razole-iîntoarse

RS
înăuntru;tcare:se. devoră-:şi :se
„mistuie: numai:ipe .sine,;;soare
neryvalian, negativ. uzi ji:
VE
mii abateriba Vitae il
mita bee miile
NI

ditai bn ET ere ar si
LU

La papei a. „t vea
i, piei) Sidi] 9 il

re bi. „bi ar sta beta spun

DOE tt tirul
A

ot Dai ete DE aaa i da că

TR

: pi. ce ; Sea cea

ia 07 ini PAL EM

eee da tea fuce

Za atabd ta 0; Pet
ari
EN

cer Toata răfilooo iilor ia*

- 4 _ e . ” e .
Mp pa edi io par titani |,

FIRE i : i. ;
titei situatia botu pnl
I/C

bitmap za întoilul
ae o tari i |
atitea iz
IAS

» ;

. ep sperat .Ş Sales
i sii sitter teptria Ve 105
CU
 R
RA
H: îi 0 Ri B

? > eta ta , ne

LIB
HN i. ' r ! „!
st i

SOR-CU-FRATE=:: i biria ii
pi iai pita piei

ITY
3 pr $

! Li Vii Viu
e» Ep
ț . ,
RR ; it
Hi it) “a ii

RS
Motto:. . ț si , . Ci
git il pia, a
ge
„Mon cnfant, ma socur,
în dp m SOnge: ă la..douccuri, tii
| DD aller lă-bas vivre ensemble...
VE
pia ti SA

Rochie: pestriță axeai,..Căci.: așa

crau hainele. fetelor: împăratului,
NI

care ,erau,.[ecioare.;, sii: si îti

oa.
pante

Soarele ardea întriştat, „po cînta-

A
LU

rul, ceresc: într-un, taler borangi-

cul, părului tău, în celălalt tilde:
RA

şul oaselor do adolescenţ. Scara

fulgerul, „dimineața “Tntâna, ne-
bunului; “deparie fînul, aproape
T

ploaia de văduvă, lîngă părînt:

EN

P.oma DE VĂ- stea cu „cumpină, sau soră” cu

DUVĂ
I/C

sau: poite; “valâ:cu' deal: „i Trece:0

pruncă!: pe ce “luncă/Și-un:! dâi-
IAS

:
nic pe:cel“coluiciilie i
t
ste
“9
CU
 R
RA
CEZ A R BA LT.A GG

Soră de scoarță, aşadar, soră . de

LIB
lomn uscet, scara, cînd plouă
des și norocul e orb ca sobolul
și vremea curge pînză, acoperind

ITY
caliciul blond al gingășiei talc,
bracteele lanceolate care-ţi în-

RS
conjură mijlocul sfînt.
Drumul dacă te-a auzit, şi mai
VE
tare te caută. Şi îţi zugrăvește
umbra noaptea, cu un trandafir
NI

de somn greu și îţi seamănă căr-

buni în auz și îţi cheamă numele
LU

singur. Nu căuta ce ai fost.

Tristeţea se întoarce cînd min-
lea paşte; noaptea cu soare dacă
A

ai văzut, deschide-ţi ochiul la

TR

ploaie să te lumineze praful

ceresc cu sîngele unui înger.
EN

Draga mea, rugina mea „de

„demult, desculță ca un tei înso-
I/C

tat, cu Îrunze galbene la sub-

suori, cu pajiște de [lori fomoiești,
IAS

sus, la stinghia pulpelor!

10
CU
 R
Ş A R -. B

RA
H O

Genele tale pline de sare, soarele

LIB
SoaneLe meu întristat de. Saturn, con-
IÎNTRISTAT DE
juncţii purtate de nisip ori mînate
SATURN
de vînt,.ca floarea colilici la

ITY
calda subsuoară a toamnei. Casa
ta este ziua mare, cuptorul de
copt soarele și luna şi stelele,

RS
în două lăvi gemene, noagră și
albă, pe caro le tot arăţi şi le
VE
Lot. ascunzi, treicrîndu-mi viaţa.
Ca o sită de cernut morminte,
NI

lacrimi și nașteri ec tiinţa moca

rară pe care o ţii în mîini: 0
LU

scuturi mărunt și bătut şi din

urzcala de clipe cade lăina în-
RA

tîmplărilor căruntă, ca o cenușă

de prat omenesc, coborînd din
T

înălţimea unci zodii care se tot

EN

rotește. Jar la urmă de tot,

între palmele-ţi de azur, pe
lundul sitei de cernut sorţi,
I/C

mătreața bătrîneţii mele pe care

ai s-o arunci, cu un surîs încrome-
IAS

11
CU
 R
RA
C E Z AIR B A: L

nit;; dincolo, peste pervazul' Uni-

LIB
»
versului: in ci: tt ua
Pe
Noam mp9,
i RO
eee
Ca : și cum. ai: fi. zămisliti fără
ppt
peria

ardere! un ,foc,..care,;; ţi-a; înne+

ITY
grit: faţa,.;ca
și cumuai,fi iubit
rișul,,.cînd,
„erai, „încă. lacrimă şi
copac,
RS
. p ”
me E pa Et ep
« , 7
îi pis
VE
ti? „i Ti. ii fug
€

4 . 1 .. .
se ati Ru pi

. ș ..
NI

? ? 6 ti iar a. pi , e 1 7

, , . .
aaa mpnori
LU

d ds
ee 7 it
te d 4 , IS
ji 4
*

i , Ee 4 1 ea o ac ra
23 4 Pas ob Pg

ia pura
metal eid arii
aa? „e
tu , „! “ st]j
A

E i ta tat?
TR

.. „a - LI
! oii totii tapet pi
| lo

. a
AI Ț: Peas EST
EN

SR i
Ea .
Ted y e tece
Preto
27 epava e i come vea e
: ate a HE LI tt wi 00
I/C

NICI
ti ! Hi
9 iat
, , , .
,
pase , -. >
; Și TE:
, zi
IAS

- - .
pa DU e e a Cai re
CU
 R
RA
LIB
capace d :
pap abil si pu. y 4 ,

e „7
etapa aa pe
a. e . , -

ENDYMION! fii 1 ii iati

ITY
uta ad
[NR , (|
pa ae 3 „i ! ! j

Pi 4
„Nu, să fu adorrit. cit Ştie

RS
ist ei dacă „ne :vom, mal, "trezi - şi
„unde şi cînd ne vom trezi
„sti caii ŞieniCare trupesti tatii

îti zitii ati tu (Nichita, Stănescu)

VE
Si ni-l imaginăm po'"'Endyinion
fespingînd, la: un moment dai,
NI

darul pe care i-l acordase: nepăsă-

tor : zeul. “Să. ni-l. închipuim,
LU

așadar, - treaz,':palid, însetat și

totuşi . refuzînd: cu: îndîrjire: să
RA

„bea:din apa somnului şi a uitării,

„singura... care: scaldă: - Latmosul.
T

Să. ne :imaginăm: că ochii lui.:nu

EN

se mai: închid niciodată... -..

Din acest: moment. clipa; devine
Us: acum prea. :pentru el singura eternitate. posi-
I/C

PETUU „n bilă.: Un Acum. perpetuu. pe

îi care veghea îI':dilată-:la infinit.
IAS

Ia
A aaa

Cu fupilelo :. larg.; deschise, :.cl

13
CU
 R
RA
CE Z A R BA
LT A G

LIB
soarbe fascinat secunda fără mar-
gini a nesomnului. O luciditate
intensă, grea, ca un drog ucigă-
tor, îi umbrește vederea. Aminti-

ITY
rile, neîntîmplările, toale cîte a
trăit, toate cîle nu a trăit încă

RS
se petrec în cl simultan. Bătăile
inimii lui, trecute, viitoare, se
VE
aud toate deodată, într-un va-
carm de neînchipuit. Nimic din
tot ce i s-a întîmplat nu mai
NI

poate uita pentru că tot lrecutul

LU

său a reapărut intact în clipu

aceasta de insomnie. Toate vor-
bele pe care le-a rostit, toate
A

lacrimite, toate jurămintelc,

TR

toate hohotele de rîs, toate bles-

temele i-au împictrit acum chi-
EN

pul într-o expresie teribilă, cu

neputinţă de imaginat.
Dar se mui poate oare numi chip
I/C

obrazul acesta, răvășit de uraga-

Uacanu SI-
nul simultaneităţii tuturor clipo-
IAS

MULTANEITĂŢII
ilor care au alcătuit un destin?

14
CU
 R
RA
H O R B

Mai există vedere în ochii aceş-

LIB
tia licși, care apasă lumea cu
groutatea insuportabilă a două-
zeci de Atlantice? Co vede oare

ITY
privirea care își
asumă, într-o
singură secundă prețul lumii
întregi, cui i se adresează acoastă

RS
faţă tără chip, acest zîmbet
torturat, trimis de la marginea
VE
infernului, ca într-un adio ire-
petabil?
Pe malul fluviului hipnotic, la
NI

numai doi pași de uitare, Endy-

mion suportă clipa paradoxală
LU

a 'prezenței (nu succesive, ci

simultane) ursitei sale întregi,
în oglinda oarbă a acelui cîmp
RA

magnetic interior care lace ca

toate întîmplările fiinţei lui să
T

jie de față şi cl să le soarbă pe

EN

toate și pe liccare în parte,

dintr-odată, însetat, istovit, ca și

cum ar săruta timpul. În aceeaşi

I/C

clipă, Endymion îmbătrîneşte

iremediabil, delinitiv.
IAS

15.
CU
 R
RA
” y.
ph pia te 3 Eat ta

LIB
a iată
tii ptr „i poi
UMBRA

: f, 4 „a
PA a DO pis lizu te]

ITY
€ ii CU : pi ; ie “i

rai Du Dian titi

RS
DT fe str i
: "Un: rată eutre - citate
stia iai dn si plume
“Ombrait şon ocil qui s! allume
i , PENE iai
Aaa iii ' (erlaihe)
VE
cf ti, pag tat 1 sigura să

Umbră de zîmbet. Urabră, „de

îndoială. „Oaspe. mepoltit,, adus O see NEPOF.-
NI

TIT ADUS DE
de unul poftit, din zori, de cu UNUL POFTIT
ditaineaţă. Căci î umbra! dă vede
LU

“Jimina zilei cu noapiea în “cap.

"Umbră "do „urzică, “unabră de
stea, “umbră do” apă, “umbră” 'de
A

Sarpe inorgânid. “Umbra "tu: 'căro

TR

îmi ung” încheieturile “cârd: mă

“caută flacăra, iii iii
| oala stoleloj are pite'da umbră.
EN

Ea'ţine'laolaltă:marginile ultime
'ale nopţilor ci și strînge veacurile.
I/C

i Umbra .est6: auzul:carc'-a : închis

„Loate,, sunetele, ieste: mormîntul
IAS

fără margini:ial:„lui : Dumnezeu. :

16
CU
 R
RA
H O R : B

Văd o zăpadă umbratică, de zi

LIB
Fara "nocturnă, frumoasă ca făina orbu- -
ORBULUI lui o vîntură viscolul, ca
cînd
o amiază de jăratec răcoros și

ITY
umbrit. Este umbra care pune
în lumină noaptea pe lume.
Văd o pasăre fără aripi care

RS
zboară cu ochii. Parcă ară cerul
cu un fîlfîit do apă arzînd. Este
VE
umbra care nu face degeaba
umbră pămîntului.
NI

Umbra şi cu mine mai avem 0

vale încă, de gîndit. Parcă am
LU

uscat cămașa la același soare.

Fă-mi voia și mic, umbra mea,
fă-mă timp fără timp să umbresc
RA

saroa şi ploaia cînd își face de

dragoste flacăra, cu rădăcini de
T

urît: umbra strigă copacul și

EN

copacului îi cad frunzele, se

îngînă ziua cu noaptea şi se
I/C

luminează a plins.
Parcă nu mai am umbră, parcă
vara într-o pînză de
IAS

m-a ţesut

17
CU
 R
RA
CEZAR BA LT AG
vînt nemișcat, parcă mi-a luat

LIB
umbra numele.
Urma în' umbră, . înaintea:
în
umbră: la deal fecior, la vale

ITY
O PASĂRE
moșneag fără minte. Stau pe FĂRĂ ARIPI
muchea pămîntului şi mă uit la
umbra din faţă și. la umbra din

RS
spate și vîntur din mîini ca o
moară de umbră care macină
VE
tot și nimic.
Văd o pasăre fără aripi care
NI

zboară cu ochii. Parcă ară cerul

cu un Îîlfîit de apă arzînd.
..
A LU
TR
EN
I/C
IAS

18
CU
 R
RA
LIB
IEDERA

ITY
RS
„Mult
De ce
mă-ntreabă iedera
nu-s verde ca ca“:
VE
E de presupus că o asemenca
întrebare există. Deduc din ea
NI

că iedera nu poate „gîndi“ decît

LU

analogic, asemeni vrăjitoarelor

de la “ţară. „Dacă toate ar
deveni fum, nările le-ar putea
RA

recunoaște! spunea un înţelept.

Sensul mijlocit, cel al reflexiei
T

îndepărtate, îi este dacă nu

EN

nesuferit, cel puţin indiferent

lianci noastre.
Ea nu poate gîndi soarele, de
I/C

| Canu LUI
pildă, decît reproducîndu-i miș-
HELIOS carea. De aceea, întortochiatul
IAS

ci trup reprezintă chiar spiralele

19
CU
 R
RA
CEZAR BA LT AG

LIB
urcătoare ale zeului zilei. Imi-
tînd buclele roţilor carului lui
“ Helios, iedera împinge cunoaşto-

ITY
rea pînă la renunțarea de sine,
realizînd acel mod de „gîn-
dire“ integrală, prin care însuși

RS
Trupul îi este transformat în
concept.
VE
Coi “vechi, mai generoși decît
noi, atribuiau cîndva ambrei și Poseoa MAG-
NETUL ŞI AMBRA
NI

maguctului suflet. Eu aș. acorda

SUFLET ?
plantelor, şi desigur și ilăcări-
LU

lor, facultatea de a se contopi

cu. obiectul oarbei și cesenţialei
lor „atenţii“ lăuntrice.
A

Iedera își sacrilică dreapta linie

TR

a liinţei răsucindu-se ca un
șarpe împrejurul „pomului cu-
EN

noştinţei“: un fag, cel mai ades.

lar din „punctul de vedere“ al
I/C

focului cunoașterea înseamnă atr-

derea obiectului cercetat. Sacri-
ficiul subiectului care „cunoaște“
IAS

este împins aici la limită: focul.

20
CU
 R
RA
H O - R “B

(subiect) nu există, el nu este

LIB
nimic altceva decît „obiect“ care
arde. ]
Prin unele locuri de ţară la

ITY
căpătiiul mormîntului unci fete
se sădește un [ir de iederă veş-
Funia
ABSTRACTĂ A nic verde. Poate și pentru fap-

RS
GERULUI "tul paradoxal că fructele ci nu
se coc decît primăvara. Planta
VE
care își închină propriul trup
pe altarele soarelui nu mai poate
ji pîrguilă decît de furia ab-
NI

stractă a gerului!
LU

Ochiul profetic, uscat și infecund

al vVirginităţii geroase, proiec-
tează dincolo de nemărginire
RA

văzul său îngheţat. Nemișcarea

sa. pare să probeze cxistenţa
unei însuşiri profunde a lucruri-
T

lor, care nu poate îi descoperită

EN

“și nici măcar bănuită la nivel

fenomenal.
I/C

Sensul icderci, ne spune iedera,

nu poate fi cunoscut decit pe
IAS

calea icderei,

21
CU
 R
RA
CEZAR BA LT AG

LIB
GREUL PĂMINTULUI

ITY
„Dacă riotăm cu Q greutatea

RS
pămîntului şi cu R raza sa,
atunci...î
(Henry Cavendsh, omul care
a cîntărit pămîntul)
VE
Greul, cățelul pămîntului se
simte pe cl însuşi ca o apăsare
NI

și, răzbit de propria sa greutate,

LU

începe să latre în hohotul unei

inimi. Aici era zborul, spune el,
aici [usese căderea, nemișcarea
A

doarme la mijloc ca o fîntînă

TR

cu cumpănă. lată, un fluture

ÎN emşcAREA
lenevos pîlpîie în odaia auzului STĂ LA MIJLOC
meu, iată, o șoaptă mare îmi
EN

coboară bărbia în piept, iată

un vînt încet îmi închide pleoa-
I/C

pele..
Aud un cal galopînd rar, ca un
IAS

orologiu, din veac în veac, aud

22
CU
 R
RA
H OR B

LIB
respirația unui nor de demult,
aud foșnetul coasei unui demon,
în iarba stelelor. Departe, la
margini de' margini, unde nu

ITY
mai este nimic, unde inima mea
nu mai poate trimite sîngele,

RS
aud căzînd petalele unci zile
de iulie. Acolo doarme un șarpe,
acolo sc rotește o pajură, acolo
VE
R ARIȚA răsare Rariţa peste frunza unui
alun şi un stol de vrăbii încete
NI

piaptănă părul fecioarelor.

LU

Acolo plînge [loarea care naşte

un om, acolo curge sufletul
ambrei, acolo se deschide umbra
RA

de miere a lulgerului.
Pulberea foşnește un cîntec pe
T

care sîngele meu l-a rostit, miază-

EN

noaptea ninge cenușa pe care

ochii moi au ivit-o. Adînc,
sub dealuri, în casa lui de
I/C

pămînt, greul cade în sine cu

viteza somnului. Umbra lui,
IAS

fără margine, ca o prăbușire

23
CU
 R
RA
CE Z A R BA
LT A G

LIB
ori o cascadă a nopţilor, lea-
gănă lumea.
O lacrimă de ulei a căzut pe -

ITY
cîntarul tîrziu şi sfera ei s-a
aprins şi s-a făcut soare și sarea C ÎNTARUL
ci a luminat pămîntul cu o TÎRZIU

RS
„lumină de hohot de plîns.
Într-o balanţă nevăzută, cu un
VE
taler de moarte și altul de
naștere, greul * pămîntului, cu
urechea la stelele care cad, ţine
NI

vremea în cumpănă.
A LU
TR
EN
I/C
IAS

24
CU
 R
RA
LIB
UNIVERSUL — BOALĂ A EULUI

ITY
RS
VE
Prima reacţie a unui orb din
naștere, deci a unui ius care n-a
NI

avut niciodată reprezentarea di-

LU

rectă a spaţiului și căruia i sc

redă (impropriu zis!) chirurgical
lumina ochilor este de spaimă.
RA

El se apără de vedere pentru

că percepe lumea lipită pe ochi.
T

Căci primele imagini vizuale

sînt mai degrabă tot senzaţii
EN

Sparma
VEDERII tactile.
Vidul îndelungat al retinei reţine
I/C

ca o ventuză imaginile și mîi-

nile care toată viaţa au pipăit,
IAS

încearcă să le alunge, să le

25
CU
 R
RA
CEZAR BA LT AG
îndepărteze de la privirile ce

LIB
n-au învățat încă să înţeleagă
adîncimea. Cel care vede pentru
prima oară este pentru o vreme

ITY
mai orb decît înainte. Senti-
mentul distanţei nu poate (i
primit dintr-o dată.

RS
Actul de a cexterioriza primele
senzaţii, de a le îndepărta de
VE
retină, de a le distanţa, are.
intensitatea durerii, căci el este
NI

ca o rupere de noi înșine. Pri-

vind ne autoexilăm cumva, vă-
LU

zînd, trimitem ceva din noi

înșine în afara noastră.
A

Uneori spiritul însuși se com-

TR

porlă ca o retină însetată și

atunci evenimentele, obiectele,
clipele năvălesc asupră-ne. Este
EN

ca și cum un fel de simţ neş-

Liut s-ar deschide brusc reve-
I/C

lîndu-ţiceea ce n-ai zărit, n-ai

auzit, și n-ai atins niciodată.
IAS

Este poate cu mult. mai presus

26
CU
 R
RA
H OR B

decît auzul. Este poate la îel

LIB
de impropriu pentru a discerne.
tot coca ce cunoaștem la lcl

ITY
cum ochiul este impropriu pen-
tru perceperea sunetului.
Trupul meu nu c mai aproape

RS
de mine decît sînt stelele — spune
poetul. Și zodiile care învir-
VE
tindu-se cad în apus, nu sînt
mai departe de mine decît pro-
NI

priul meu sînge.

Tot ceea ce sc vede și tot ceea
LU

ce nu se vede ce perceput ca
tangibil și universul întreg pare
în acele clipe o boală a cului.
RA

Esenţa ne atinge trupul, totul

oste afecţiune a insului nostru,
T

în contact imediat cu suprafaţa

EN

C UVINTELE
însetată a sinelui.
Cum putem dezlipi noile și
I/C

nemaiîncercatele senzaţii de pe
retina virginală a cului şi cum
IAS

putem zări noul spaţiu?

27
CU
 R
RA
CE Z A R BA LTA G

Cuvintele îmi par atunci ase-

LIB
mănătoare miîinilor cu care orbul
operat se apără de imagini.

ITY
RS
VE
NI
A LU
TR
EN
I/C
IAS

28
CU
 R
RA
LIB
IARBĂ DE UITARE

ITY
RS
i-am adus rosmarin, iubitul
meu, să nu uiţi.
VE
(Ofelta)

A căzut bruma. Mi-am strius

NI

cenușa sub cap. Și m-a cuprins

somnul. |
LU

Și am visat că se făcea un dulce

și un amar. Și am visat că se
făcea o vreme de: nuntă, iar
RA

tînără.
Şi am visat o balanţă care cîntă-
T

P ieaoeae
rea zile și nopţi şi o femeie care
EN

torecea norii pe o furcă de pier-

derc,
Era un ris pestrit în păsări şi
I/C

peşti şi bătrîna secerătoare îmi

legăna viaţa într-un leagăn de
IAS

pămînt și de gresic.

29
CU
 R
RA
C E Z A R BA
LT A G

LIB
Pămîntul era ca pămîntul, bun
de născut și murit, dar lumina
avea o rămiînere, ca un gol sau

ITY
un strigăt al umbrelor.
Unde și unde o vamă, unde și
unde un deal. Aici apă, din-

RS
colo noapte, mai încolo mosorul
pustiului. Rîsul dezleagă snopii,
VE
plînsul îi treieră, păcatul își
caulă vina și cenușa întârzie.
Mai bine o piatră într-un noroc,
NI

decît un cuvînt în zadar, mai

LU

bine ţărînă cu soare decît zahăr

de flacără.
Dar o îloare de uitat lumea
A

pentru sîngele meu, dar o Cenusa

TR

iarbă de visat cuvintele pentru

lacrima orbului.
EN

Fără umbră, ca un copac în

Hăcări, Foc înfrunzit unde ninge
iloarea cenușilor, urcînd o cloro-
I/C

lilă roșie în seceta cuvîntului.

Foșnind silabe de gînd vegetal,
IAS

fremătînd un sunet de ardere;

30
CU
 R
RA
E e R B

LIB
larbă albastră pentru uitat pic-
trele, floarea stupilor pentru uitat
vorbele.

ITY
Mac pentru uitatul viselor, roua
cerului pentru zodii.
Rapiţă pentru uitat galbenul,

RS
F.oni
cucută pentru uitat bătăile inimii.
Muștar pentru uitat somnul, laur
pentru uitat mîinile și picioa-
VE
rele şi faţa.
Măselariţă de uitat numele, îm-
NI

părăteasă de uitat rîsul și lacri-

mile.
LU

Doamnă mare de uitat ochii.

Iasomic de uitat umerii, iarbă
RA

neagră de uitat adusul aminte

şi oasele și Uitarea.
T
EN
I/C
IAS

31
CU
 R
RA
CEZAR BA LT AG

LIB
FRUMOASELE

ITY
RS
VE
Una din cenigmele cele mai tul-
NI

burătoare din copilăria mea au

constituit-o pîlniile de vînt, vîr-
LU

tejurile care nășteau miracu-

loase spirale de praf șuicrător,
și se ridicau, în loc, cu viteză
A

ameţitoare, pînă la înălțimi care

TR

întreccau cu mult vîrlurile arbori-

lor. Simţeam în acele spirale
EN

înalte o furie abstractă şi după

dispariţiile lor, la fel de bruște
ca și ivirile, îmi trebuia multă
I/C

vreme pînă să-mi adun mintea.

Orice întrebare primea un. răs-
IAS

puns la fel de consternant ca şi

32
CU
 R
RA
H ,
| „O: RR B.

fenomenul însuși: Nu e nimic —

LIB
Sînt Ele. Joacă și nu le știe
nimeni, numai vedem că-i locu'
roată și e bine să te tragi din
Fe

ITY
calea lor. |
Așadar nu ora .nimic. Și totuși
cîtă dorință contrariată putea

RS
să-mi ofere priveliștea tîrcoale-
lor neașteptate ale nimicului
VE
acesta. Un zgomot fără pricină,
și locul cste smuls de mîna
NI

nevăzută a. unci fantome care se

înşurubează în acr cu mînic și
LU

Mia UNEI | nerăbdare, în salturi și volte

FANTOME ameţitoare, îmbrăţișind spaţiul
RA

și sorbindu-l într-o respiraţie

care pare a eternității. Punctul
ei de plecare a fost aici, lîngă
T

mine și gîndul că zbuciumul

EN

acesta mă caută poate, devenca

din ce în ce mai intens. Mă
I/C

simţeam dintr-o dată foarte bătrîn

ca și cum m-aș fi prăbușit din
IAS

tr-un vis îndelung. Eram un

33
CU
 R
RA
CEZAR BA
LT AG

LIB
alt om într-un alt eu și poate
în acele momente intuiam pen-
tru prima oară discontinuitatea.

ITY
Cineva m-a învăţat apoi să exor-
cizez nevăzutul pentru că acel
nimic părea să lie totuși ceva:

RS
„cova suflet neodihnit ori cine
ştie ce“. În cuvintele pe care
le rosteam iclele își dezvăluiau
VE
fragila lor identitate feminină.
Dorința de a destrăma realita-
NI

tea lor m-a împiedicat totuși să

LU

învăţ, pînă la capăt descîntecul

de alungat Frumoasele. Un senti-
ment fără nume mă încerca de
A

fiecare dată la contemplarea aces-

TR

tei incorporalităţi concrete care

se manifesta în chip atit de
ciudat. Judecata mea cu pri-
EN

vire la Ele rămînea suspendată.

Nu mă consideram orb pentru că
I/C

ircalitatea . lor turbionară avea

mai multă consistenţă decît tot
IAS

cea ce mă înconjura în clipa:

34
CU
 R
RA
H 0 R. B
aceca. lar locul în care se

LIB
născuseră și muriseră cu atita
repeziciune, dobîndea pentru
multă vreme o aură de neuitat.

ITY
“Există stări de spirit atît de
E usTENTA dense, și de o atît de teribilă
FIERBINTE

RS
intensitate, încât aproape refuză
cuvintele. Tot'astiel Frumoasele,
aceste vîrtejuri nerăbdătoare alo
VE
nimicului, au o existenţă atit
de fierbinte și superlativă, încît
NI

își reluză pînă și propriile lor:

trupuri.
LU
TRA
EN
I/C
IAS

35
CU
 R
RA
CBZAR BALTAG

LIB
VEDEREA

ITY
Motto:

+„Bonsoir madame la Lune

Faites-moi voir...*e '

RS
(Folclor magic francez)

a
„Marele zvon dodecafon
Al cîinilor lui Acteon:+
) .
VE
(Geometria unui vis)

Artemis plină, Artemis în creşș-

NI

tere, Artemis în primul pătrar,

cu inima în cleștii Racului.
LU

Şi la amin de vară, El în umbră

de dud, El în boz adulmecînd
zeița, aprins ca un muget cu
A

mult înainte de noapte, cu

TR

inima udă de soare și sîngele

-mucezit. Fîntînile îi strigă buzele
EN

“ într-o sete inversă, aerul îi cheamă Sete INVERSĂ

plămînii în caiere de oftat.
Și în jurul lor Lumea ca un
I/C

“somn ori 0 .cășunătură. În

auzul lor vorba cu viscol so-
IAS

lomonar.

36 | -
CU
 R
RA
H | O R . B

LIB
Dar unde cste ţipătul în care
trebuie să mă îngropi, Doamnă,
unde este numele pe care îl ascunzi

ITY
în mormîntul unui muget, acum?
Deci. desplotește-ţi părul de
undelomn să-l pieptene. știucile,

RS
Deci. dă înotului 'aripile: tale
într-o apă limpede ca un lătrat
VE
la marginea toamnei. .-:
Acum îi voi spune să vină.
NI

lată, își descalţă sandalele, iată

lasă jos săgețile, iată ia apă în
LU

pumni. Cine te va ascunde zeiţă

de privirile unui muritor?
Eu îi voi porunci să te vadă.
RA

Acum ce rîndul tău, Doamnă,

deci schimbă-i trupul și blestea-
T

mă-l. Acum e rîndul tău,

EN

Doamnă, deci înrăiește cîinii şi

pierde-l. Viscolul îi smulge hai-
I/C

nele, dar inima lui aleargă,

A cron
zodiile îi sîngeră umerii, dar
sîngele lui nu poate [i prins,
IAS

îi mursecă inima, dar

A
stelele

37
CU
 R
RA
CEZAR BA LT AG

LIB
văzul cu care te-a văzut 'nu se
poate opri.'
Rîs cu trei capete şi țipăt împle-

ITY
tit şi muget și în urmă tăcere.
Omul lătrat de propriile cuvinte
a fost devorat de:silabe. Somnul .

RS
îl înghite lacom:ca un labirint
carnivor.
VE
Dar vederea lui se întoarce la
mine.
NI
A LU
TR
EN
I/C
IAS

38
CU
 R
RA
LIB
PURIFICAREA PRIN IARBĂ

ITY
RS
VE
Ritualul hindus cunoaşte urmă-
Loarea ceremonie: într-o anumită
NI

zi a anului, toţi discipolii unui

LU

ascet îşi pun în degete inele de

iarbă, durva, în scop purifica-
tor. Fiinţa aceasta, între somn
RA

şi trozie, care e planta, vindecă

spaima și obsesia lumii.
T

Înţii, fiindcă nu există liniște

EN

mai adîncă decît a plantei:

însuși ncantul stă în inima ci.
„Auzi cum crește iarba“ sînt
I/C

cuvintele singurului cîntec ab-

sent pe caro îl putem auzi
IAS

vreodată.

39
CU
 R
RA
CEZAR BALTAG

LIB
Al doilea, pentru că nu cunoaş-
tem hrană mai divină decît a
plantei: Soarele. Frunzele, şi

ITY
poate și îngerii (dacă putem
face această distincţie), înlăptu-
iesc un miracol suprem: digestia

RS
luminii. Ultima iasomie se ridică
prin fotosinteză, pînă la Sulle-
VE
tul Universal.
Yoga cea mai desăvîrşită - este
NI

yoga copacilor. Meditaţia abso-: Y oca |

lută. este meditaţia. volburei.. COPACILOR
LU

Știința concentrării depline. apar-

ține icdorei. |
A

Cine poăte ști mai multe decit

TR

o floare a soarelui 'despre con-

tomplarea în extaz? Nici un
cuvînt nu ne poate face să
EN

înţelegem deplin contopirea ste-'

jarului cu eternitatea. Cufundat'
I/C

în tot, copleșit de înţelegerea.

universului în Unic, smuls din
IAS

durata * clipei, omagul înilorit

respiră împreună cu toate lumile,

40
CU
 R
RA
H O RR B

LIB
toţi zeii, toate fiinţele, într-o
desăvârșită apoteoză a castităţii
vegetale: e

ITY
Există însă și în rîndul florilor
fascinația” întunericului. Copilul
meu de trei ani s-a trezit într-o

RS
dimineaţă .plîngînd. De ce plîngi
Alexandru? Am visat [lori urâte.
VE
Crinul], floarea de salcîm, tran-
dalirul galben au parcă ceva
morţii, un acr
NI

din voluptatea
bolnav, cald, pasional ca o
LU

otravă, spre deosebire de mirosul

germicid, sterilizant, al " busu-
iocului, logodnic întru spirit al
RA

argintului.
Şi mai există apoi (oroare!)
T

acel nelegiuit paradox al lumii

EN

vegetale: iloarca carnivoră, Îloa-

vea demon care se hrăneşte cu
ilăcările tonebroase ale noroiu-
I/C

Noaoiv lui animal.

ANIMAL.
În potirul mortal al petalelor
IAS

ci înlăcrimate roua cerului digoră

4l
CU
 R
RA
CEZAR BA LT AG
animale cu voluptatea unui șarpe

LIB
ecuatorial. Poarta cosmică a
lumii, planta, această punte între
fiinţă și neființă, între inert și

ITY
sensibil, ridicîndu-se împotriva
divinei sale osenţe, ca însuși
Lucifer!

RS
Dar floarea criminală este un
fapt de excepție în rigoarea
VE
armonioasă a lumii. Calmă, egală
în sine, fără a dori și fără a
NI

poseda nimic, iubind numai soa-

rele, iarba, acost unic Purgatoriu
LU

al universului, meditează, de
milioane de ani, la hotarul
dintre regnuri, luptînd neconte-
RA

nit cu spaima, oboseala, neli-

niștea și obsesia lumii.
T
EN
I/C
IAS

42
CU
 R
RA
H O R B

LIB
LUMEA

ITY
RS
Molto:

„Albă, neagră, asta 0“.

VE
Sora noastră, lumea, e de cînd
lupii albi. Umbra i-a îngălbo-
NI

nit, prin frunza ci rară zboară

LU

păsările, Nici la suflet, nici la

nume nu mai scamănă cu lumea
cînd a venit pe lume.
A

Nani, nani, îi cînta, la început,

TR

Lupu ALBI femeia fenixului, dormi, că maica

te-a legăna și. te-a spăla pe
EN

faţă ca să fii ruptă de soare.

Dormi, şi am să-ţi dau tot
aurul din lume. Ai să trăieşti
I/C

cîv lumea. Ai să fii în rînd cu

lumea. Şi toată lumea o să [ie
IAS

a la.

43
CU
 R
RA
Ş A H O
Așa a venit lumea pe lume.

LIB
Tînără, ca o lacrimă, a ales din |
două una, a căutat ziua cu
lumina, a dezlegat funia de par,

ITY
a uns cu humă ochii timpului şi a
început să poarte lumea pe degete.

RS
Au plouat-o ploile, au nins-o
ninsorile; a fost cheia şi lacătul
a toate.
VE
Și a grăbit să zilească,
A măcinat, soarele la vînt şi la
NI

apă. curgătoare. A. despărţit vre:

mea de lucruri nelucrate. A
LU

plins cu -lemnele și pietrele cînd.

stele rătăcite au căzut dinu roata
RA

toamnei.
A prînzit și s-a aprins. A cinat.
Și s-a .alinat. |
T

S-a legănat fără vînt și i-av

EN

căzut ramurile. A înlemnit pînă

i s-âu oprit: frunzele. :A “fost
I/C

Îrumoasă ca o corabie în 'flă-

cări,.-a disprețuit focul cu. pie-.
IAS

lea de salamandră și cînd. n-a

44
CU
 R
RA
C E Z A ..R B A: LT A G

cîntat a vorbit și cînd n-a vor=

LIB
hit a dansat, şi cînd n-a dan-:
sat şi-a pieptănat. părul, și cînd
nu și-a pieptănat părul a tăcut,

ITY
A Lăcut şi a tăcut pînă n-a
mai văzut lumea înaintea ochi-
lor.

RS
Lung e drumul lumii prin lume.
Cine porneşte nu se mai întoarce.
VE
Mă uit după cl și nu vine.
“Degeaba îi plivesc poteca de
NI

nalbă și iarbă, degeaba îi culeg

pietrele şi mărăcinii din cale.
LU

Inimă, că
întîrzie, am să pun
lacăt bătăilor tale. Prea repede,
A

doamne, e lumea, prea repede e

vîntul care îmi desfrunzeşte ochii
Şau
TR

de lumina lumii. Hai să jucăm

șah pentru Nu, cu lacrimile, hai
EN

să ne scoatem, la intrare, co-

roana de spini, hai să ne arătăm
I/C

Maridi, hai să căutăm lumea,

ca să putem dovedi că am fost.
IAS

Bate vîntul frumos și leagănă

45
CU
 R
Ș A a O

RA
soarele: drumul clipei se chel-

LIB
tuie, drumul lumii răzbună.
Sora noastră e de cînd lupii albi.
A trecut de amiază. Geme. pă-

ITY
mîntul de lume,

RS
VE
NI
LU
T RA
EN
I/C
IAS

46
CU
 R
RA
CE ZA R BA
LT A G

LIB
OMUL ŞI HUMA

ITY
RS
VE
Omul este, nu numai la figu-
rat, fiul humei. Există o strînsă
NI

înrudire, lingvistică în primul

rînd, între homo şi humus, om
LU

și ţărînă. Nu csle vorba aici

numai de recunoașterea unui
izvor ci și a unei cechivalenţe
A

universale. Prin această înru-

TR

dire existenţa însăși se alirmă

ca formă de gîndire.
EN

Este în însăși esența gîndirii

să se rofore la ceva existent, nu
la nimic. Pămîntul este pentru
I/C

mine tocmai raportarea con-

Științei mele la ceea ce coste
IAS

cxistent în sinc.

47
CU
 R
RA
Ș AH i :0O

Țărîna din care m-am născut.

LIB
și în care mă voi reîntoarce usriercane
este cea mai teribilă justificare
a setei mele de absolut. Teama

ITY
de a nu fi uitat de huma care
m-a zămislit îmi descoperă ten-
siunea permanentă a vieţii. În

RS
setea mea de nemurire este
însăși voința de existenţă a
VE
planetei.
Pămîntul este certitudinea care
depășește și susţine voința mea
NI

do a persista în eternitate. Pri-

LU

vit astfel, fiecare om este abso-

lut, căci în fiecare om sălășlu-
iesc infinitul și cternul. Prin
RA

aceasta omul este conceput şi ca

foarte bătrîn și ca foarte tînăr.
El este conceput ca mergînd
T

prin toate şi străbătînd de la

EN

“început și pînă la sfîrşit lumca.

Nici filiaţic, nici paternitate în
I/C

această relaţie, ci afirmare desă-

vîrșită şi unică a esenței noastre
pămîntene.
IAS

48
CU
 R
RA
CEZAR BA LT A G

Voi gîndi deci această încreză-

LIB
toare limitare a existenţei mele
în aceste singure margiui omo-
'neşti. În cuprinsul ci eternul

ITY
prezent devine. posibil. 'Trecu-
tul pămîntului “trăiește prin om
o nouă existenţă. Prin om huma

RS
dovine istoric.

“Tubindu-și propria aspirație şi

VE
căutînd să supradăinuiască prin
ca, pămîntul își vrea cxprima-
NI

rea în întregime. Viziunea sa

este a copilului ce nu vede şi
LU

nu înțelege decît începînd să

Eoier
uite de sine. Cunoașterea lui se
ca în vis, într-o lume
A

dezvoltă,
a necuvintelor ce rupe zăgazul
TR

materiei de la început prin exis-

tenţele lixate de sine ale plante-
EN

lor şi prin cele nelixate, dar tot

atît de esenţial păminiești, ale

I/C

fiinţelor animale, topindu-se mai

„departe în oceanul devenirii.
ţărîna vede toate lucru-
IAS

Dar iată,
49
CU
 R
Ş AH „O

RA
rile prin oameni. Existenţa

LIB
însăși se alirmă ca formă - de
gîndire. | |
Al pămîntului sînt și nimic din

ITY
ceea ce e al pămîntului nu mi-e
străin.

RS
VE
NI
LU
TRA
EN
I/C
IAS

50
CU
 R
RA
CE Z AR BA LT A G

LIB
CUVINTUL

ITY
RS
__Se toarce vorba închegată,
Cutia încet se-ncuic în piept
În scrisul : apei caut drept
(Falduri)
VE
Vorba ce vorbă cînd. rostește
lumea într-un cuvînt. Vorba nu
NI

c Cuvîntul. Dar Cuvîntul ştie

LU

vorbele pe de rost,
Vonpee SINT Numai vorba are sămînţă de
FEMEI vorbă. Nu-i mai stă gura.
A

Cuvîntul vorbește cu gura altuia.

TR

El nu rostește vorbe în vînt.

Vorba vorbește cu două guri,
Cuvîntul tace. Cuvîntul nu caută
EN

auzul sub nici un cuvînt.

lată, a legat gura pînzei Cuvîn-
I/C

tul care tace din gură. Limba

nu are oase, se îndoaie tot după
IAS

gînd.

51
CU
 R
RA
Ş AH O
— Hai să vorbim degeaba spun :

LIB
vorbele. Hai să rostim două
vorbe și un cuvînt.
—: Nici vorbă, tace Cuvintul.

ITY
Inima mea nu are cuvinte. Ori
tac, ori spun ceva mai bun ca

RS
tăcerea. Gura mea nu poate rosti
vorbe sub nici un cuvînt.
Gura Cuvîntului e Lumea. Gura
VE
lumii sînt vorbele. Din vorbă
în vorbă vremea vine şi trece
NI

și pleacă și nu se mai întoarce.

Lumea rîde și plînge. Vorbele
LU

DavoLuu STĂ
sînt femei. | ÎNTR-O ŞOAPTĂ
Vrînd să-și facă sprîncenele,
RA

vorba și-a scos ochii. Dintr-o

privighetoare oarbă s-a născut
„un cîntec fără cuvînt.
T

Diavolul stă ascuns într-o Şoaptă

EN

şi suflă cînd cald, cînd rece.

Își aprinde o candelă și-și face
I/C

de dragoste cu buruieni de urit.

Cuvinte din cuvinte, în zadar
IAS

rostit din în zadar nerostit.

52
CU
 R
RA
CE ZA R BA
LT A G

Plînge rîsul de prînz de plînsul

LIB
de dimineaţă: aici se aprind
vorbele, aici arde soarele spuse-
lor, aici tace jăratecul din Cuvînt.

ITY
Cuvîntul Cuvîntului, fără cu-
vinte. Cuvînt cu Cuvînt.

RS
VE
NI
A LU
TR
EN
I/C
IAS

53
CU
 R
RA
LIB
O PASĂRE PHOENIX A APELOR

ITY
RS
VE
Hotărît lucru, cineva a încăie-
NI

rat elementele lumii!

Nu bănuiam că principiul lui
LU

Tales, temeiul simplu al

lucrurilor, ascunde atîta oroare
și sete de distrugere în fluidita-
RA

tea sa.
Apa aceasta nu mai e apă.
T

Apa aceasta nu mai e înnobi-

EN

lată de Nous. Tăvălugul acesta

junest, energia aceasta crimi-
nală cere lacrimi și sînge pentru
I/C

a-și potoli o sete hîdă, pe care

nu i-o cunoşteam. O, trebuia să
IAS

nu uit că matricea apelor e

54
CU
 R
RA
CE Z A R BA
LT A G

LIB
Neantul. Da, trebuia să nu uib
că întunecaţii zei ai Infernului
jurau pe Apă.

ITY
Crezuscm în frumuseţea lui
Pe creruL
Aquarius, socoleam imperiul său,
LUI TALES care începe în curînd, drept timp

RS
al gencrozităţii și al renașterii.
Crezusem în apa-concept, în
VE
esenţa lipsită de formă, în acel
Ceva, determinat faţă de
pămînt, acr sau foc, în princi-
NI

piul din care pleacă și în care

LU

sc reîntoarce totul. Fluiditatea,

îmi spuneam, este, potrivit înşcși
naturii sale fluide, Viaţă.
A

Pînă cînd, cu mînie şi groază,

TR

am văzut sullarea alternantă și

funestă a manifestărilor . ci.
EN

Niciodată, ca în aceste zile în

care Apă s-a răzvrătit împo-
triva divinului ci principiu, și
I/C

a ieșit din matcă, şi s-a întors

înapoi, şi a. furat oameni, şi a
IAS

înghiţit pămîntul; niciodată ca

55
CU
 R
RA
Ş A H O

LIB
în clipa în care am văzut cu
proprii mei ochi un imens dig
rupîndu-se și peste o oră totul

ITY
n-a mai fost nimic decît Apă;
niciodată, zic, nu m-au cutromu-
rat mai mult vorbele unei stră-

RS
vechi epopei care, zilele aces-
tea, mi-au vuit necontenit în Onnoames
VE
auz:
Cînd am vrut să cercetez vremea
NI

| sc așternuse tăcerea,
Și din toate. lucrurile nu mai
LU

| rămăsese nimic,
Ca un acoperiș apa se înlinde
la fel peste tot.
RA

Am îngenunchiat atunci și m-am

pornit pe plîns.
T

Apa este înainte de toate 'simbo-

EN

lul forţei instinctuale.

Devenită ocean ca cste odihna
înspăimîntătoare a infinitului,
I/C

nesfîrșirii terifiante. În murmu-

rul ei pîndește ascuns întuneri-
IAS

cul, gata să explodeze, să dez-

56
CU
 R
RA
CEZAR BA LT AG

LIB
volte patimi înspăimîntătoare,
să înece uscatul, la fel cum pro-
priul nostru “subconștient rupe

ITY
uneori zăgazurile minţii, revăr-
sîndu-se peste “maluri, întune-
Apa FILOZO-
FULUI cînd și pustiindu-ne spiritul.

RS
O, ce ruinător și mlăștinos con-
cept este Apa filozolului elin!
VE
Loviţi și îndureraţi cum Sîn-
tem, noi nu încetăm totuși să
ne imaginăm o pasăre Phoc-
NI

nix apelor. Dacă nu există

a
lumi fără umbră ne putem în-
LU

chipui înseși astrele emanînd

din valuri și mâl.
A

Totuși noaptea, jumătatea nea-

TR

gră a lumii, e doar un fenomen

accidental. Ea nu aparţine
decît plantelor, sorilor nicio-
EN

dată. Şi nici oamenilor.

I/C

24 mai 1970 — la al doilea val de

inundaţii.
IAS

57
CU
 R
RA
LIB
CUCUL

ITY
RS
IVE
Cîntă și se uită. Cântă şi se miră.
Cîntă pînă
i se usucă limba.
UN

Cîntă pe fîntînă. Cîntă pe fereas-

„ră. Cîntă pe coarnele plugului.
Îmi cîntă în faţă şi nu mă mai
satur de mine. Îmi cîntă în spate
AL

și ziua mea se petrece afară din

lume. | .
TR

De ce îţi rostești singură numele,

„tristeţea mea? Și mai alos de ce
EN

ţi-l rostești atît do fără măsură?

Toată vrabiaîși are odihna ci, Cura PE
FINTINĂ
numai cu sînt precum cucu-n
I/C

“Trunză. Parcă sînt născut din

piatră, parcă mi-a luat soarele
IAS

umbra.

58
CU
 R
RA
CEZAR BA LT A G

LIB
Mi-ai cîntat po cracă uscată,
pasăre proastă. Lemnul din
leagănul meu nu mai leagă rod.

Y
“Nu crede, doamne, ce vezi cu
ochii, crede numai co-ţi spun:

SIT
Lot un cuc ne cîntă la ainîndoi,
Lot o prosură ne așterne lumea
în patul sorții.R
IVE
Roata se aloargă singură și nu
se poate ajunge. Oricît de înalt
ce copacul, frunzele cad tot pe.
UN

pămînt.
Tot vine şi cel ce întîrzic, tot
ajunge și cel ce se uită -la vînt.
AL

Cine caută vremea 0 pierde, cine

strigă stelele rămîne fără cu-
TR

vinte.
N-aş cînta pînă-i lumea, dar
EN

cine să-mi strîngă penele în

arşiţa soarelui, cine să-mi cu-
leagă urma la pînza urzitului
I/C

de cenușă, cînd adoarme și

umbra în om. Schimbă-mi nu-
AS

mele, cheamă-mă dintre păsări,

59
I
CU
 R
RA
Ș A HE 0

LIB
fă-mă să-ți uit faţa. Cînd cești cu
mine, ești ca și cînd ai fi singur,
iar cînd nu cești cu: mine,

ITY
ești ca şi cînd nu mai ești.
Rămii rîs, rămii sete pos-
triţă. Rămîneţi, voi, lacrimi de Rame, LA-
CRIMI DE VARĂ

RS
vară, cu mă îndrept spre alt
salcîm. De: mult târziu mi s-a
uscat. ziua: se uită soarele îndă-
IVE
răt.
Văd frunza azi și aud rădăcinile
UN

mîine. Strîng mîine lîngă mîine,

ac toamnă și nu mai aud.
Numai vremea încălzește vreme,
AL

numai din omidă nasc fluturi.

Dar la omul bătrîn, cucul.nu
cîntă. |
TR

Țăcerea vine la urmă și închide

ușa. : Rîzînd.
EN
I/C
IAS

60
CU
 R
RA
CE ZA FR LT
BA A G

LIB
„CA NICIODATĂ“

Y
R SIT
IVE
Ca niciodată al poveștilor este
vremea cu începutul, vremea cu
UN

vreme, ferecată în ani, dincolo

de care nici un lucru pămîntesc
nu mai arc vreo șansă.
AL

O zi nu ce lumea întreagă, dar

lumea nu mai e lume lără o
TR

singură zi, oricît de depărtată,

în caro a riîs și a plîns vremea.
„Astăzi am plecat și mîine cît
EN

mai avem“ cste întrebarea pe

care Niciodată o bea îngîndurat:
I/C

copilăria mea a fost ca nicio-

dată, tinereţea mea a. fost ca
AS

niciodată, cu însumi voi [i fost

61
I
CU
 R
RA
Ș A H | O

ca niciodată şi vorbele pe care

LIB
azi le rostesc cu faţa la aslin-
ți vor [i îndată ca niciodată.
În fiecare dimineaţă văd un alt Cu FAȚA

ITY
LA ASFINȚIT
soare şi în fiecare seară văd alte
stele și cîteodată îmi pare că

RS
mișcarea cerului.nu mai este în
cerc și gîndesc cu gîndirea ar-
haică a acelui timp de demult
IVE
în care aştrii se deplasau după
o dreaptă infinită deasupra unui
UN

Pămînt care se întindea, lără

margini, în toate direcţiile.
O pasăre care își ia zborul de pe
un cîmp, dă definiţia clipei
AL

fără durată. Şi mai este un

soare singur pe cîmpul despodo-
TR

bit şi un copac emisferie care

sc rotește o dată cu dealul
EN

numerelor și clipele sc tîrăsc în

sens invers rolaţici lui ca fur-
I/C

nicile pe o piatră de moară.

A fost odată ca niciodată este
sunetul care se naște dincolo de
IAS

62
CU
 R
RA
CEZ A R BA
LT A G

timpanul oricărui început. O

LIB
dată răsărit, cl se întoarce în
raiul lipsei de zgomot și devine
ecou înainte de a li auzit. Căci

Y
respirarea lui pătrunde în lume

SIT
venind pe un drum opus lucru-
"rilor. Este poarta neînchisă ce
se rotește în jurul ţîţînilor cei,
Dev R
volatilizînd, în mișcarca-i cir-
IVE
NUMERELOR
culară, straturile vremii.
Naiv, copilăros de bătrîn, tra-
gic, acest a fost ca niciodată
UN

își coboară pleoapa încărcată de

somnul tuturor lucrurilor peste
tristeţea unei lumi care nu mai
AL

știe să viseze. Eternul a creat

cu un gînd unic vremea, și vre-
TR

mea a curs și s-a lăcut niciodată.

lar -niciodată care a fost îl
privește în tăcere pe celălalt, cel
EN

neîntîmplat, care la rîndu-i își

așteaptă cu răbdare șansa lui de
I/C

tomut,. de a îi, odată şi odată.

Cel înghiţit de Cronos și mis-
AS

mit este... Cronos.

63
I
CU
 R
RA
LIB
NOROCUL

ITY
RS
IVE
Norocului meu i-au mîncat flo-
rile fața.
Ciumăfaia îi ia vorba în deșert,
UN

aliorul îi caută în răspunsuri.

Omagul s-a călugărit și cicoarea
plînge în hohote.
AL

A venit sora norocului, întîm-

plarca. A deschis toate ușile și
TR

a strigat îndelung și înalt.

Norocul: meu, norocul meu, de
EN

co nu mai paşti?
Taci, amazoana șopîrlelor, taci
Ă mAzoANA
I/C

mușcata pămîntului, taci că to-oi ŞOPIRLELOR

depănala umbră de groier alb
Și ţi-oi toarce lacrima.
IAS

64
CU
 R
RA
CEZAR BA LT AG
>

Taci că se uită soarele îndărăt

LIB
şi sc tulbură vremea.
Mi-a” înălbit umbra și tu. tot
rătăcești. Mi s-au scuturat genele

Y
și cu tot nu te văd. Toate. pic-

SIT
“irole . înfrunzesc, numai iarba
surzilor doarme. Stau nemișcată
şi te chem și altele întîrzie. Și
zîmbetul Rtău îmi caută faţa în
IVE
furnici, și în mătrcaţă-de-șarpe
și în izmă-proaslă.
La sete și -grindina alină.
UN

Roata lumii arc zile cu carul. Tu

ai căzut în sulletul meu ca
iarna grea și acum viaţa mea
AL

e cam după prînz și vremea și-a

schimbat pasul.
TR

Parcă ai mintea în călcîic, parcă

umbli cu ochii legaţi, parcă cești
EN

bătut la moliţă, parcă cești tras

prin furca nopții.
I/C

Am lăsat zodia de scară pentru

zodia de dimineaţă și am des-
chis palma, într-un noroc, și
AS

65
I
CU
 R
Ș A H O

RA
am găsit norocul la sora lui,

LIB
întîmplarea. | ÎNonocu ŞI
Întîmplarea . mănîncă mere şi INTIMPLAREA
norocului i se strepezesc dinţii.

ITY
Întîmplarea se trage lîngă foc
și norocului îi ard pletele,
Intâmplarea bea zeamă de dra-

RS
goste şi norocul îşi pierde min- .
țile.
Pămîntul cînd te naște, noro-
IVE
cul se dă în leagăn:
O dată ca niciodată, altădată
UN

ca oarecînd, o dată ca adineauri,

altădată ca nu prea curînd, odată .
ca îndată, altădată ca nu știu
AL

cînd, o dată ca încă o dată,

aliădată ca nici într-un rînd.
Norocului
TR

meu i-au mîncat fl0-

rile faţa.
EN
I/C
IAS

66
CU
 R
RA
CE ZA R BA
LT A GG

LIB
STEAGUL ZINELOR

Y
R SIT
Motto:

Frunză verde, lemn sucit,

IVE
Tînăr am îmbătrînit,

Steagul zînelor are rădăcini lipi-

toare și trup de Irînghie, sugru-
UN

mător.. Tort sau torțel, cu

lunia ca borangicul, pentru în-
cins și curmat grumaze de crin,
AL

pentru legat la butucul roții

mintea voinicului.
TR

Fără frunze, căci n-au la ce-i

folosi, Salomeca vegetală cere
EN

împăratului florilor capul sfîntu-

lui în, cel cu privirea albastră.
Capu
Nici laptele cînelui, nici cînepa
I/C

SFINTULUI IN
plină de îngeri, nici diavolul
„din urzici nu-i pot şedea împo-
AS

trivă. În boz, cucută și laur,

I

67?
CU
 R
RA
ŞAH O

LIB
peste toate și peste tot, per-
vorsă şi necruţător de tînără,
fiica tetrarhului, dansatoarea.

ITY
Astăzi ploaie, mîine ninsoare și
poimîine soare, cu cămaşa llu-
vurînd, goală ca mireasa desple-

RS
tită în viscol, ziua și noaptea,
scai şi. mărăcini peste coapse,
IVE
spini de ascuns rușinea îetei,
cînd înflorește mărul şi pasă-
rea pierde drumulşi ziua sărută
UN

lumina şi noaptea ia salbă moale

în braţe. Este părul sfintei căţele,
năframa vie a Magdalenei care
AL

usucă cu pletele ei gleznele Îiu-

“lui lumii. |
TR

Dragile mamii sprîncene, ochii

i-ai închis, gura ţi-a amorţit.
Nima păianjena l-a făcut ias0-
EN

mie pe prinţul 1ăcustelor.

Pe cînd se . scălda între algele
I/C

unui lac, zîna l-a văzut pe

băiatul, lui Hermes și-al Afro-
IAS

ditoi şi a vrut să se uncască cu

-

68
CU
 R
RA
CE ZA R BA LT AG

el și el a respins-o. Și ca l-a

LIB
ÎN mea
PĂIANJENA
strîns în braţe cu sila şi l-a
înmormîntat în părul ci și a
înotat cu el o mic de ani şi zeii

Y
le-au amestecat trupurile.

SIT
Care sînt cu, sora lacrimei, care
ești tu, care sînt ochii mei, care
sînt coastele talc?
R
Somnul meu îţi lcagănă oasele,
IVE
minţile șarpelui spînzură de.
copaci.
Nu se dorm soră cu Îrate, spune
UN

vrabia. Cel născut dintr-o cres-

Lătură făcută în coaja jugastru-
lui ne ceartă oasele.
AL
TR
EN
I/C
AS

69
I
CU
 R
RA
LIB
LA DRUM CU NOVALIS

ITY
RS
IVE
Există oameni pentru care lumea
lucrurilor nevizibile are mai
UN

mult tomei de realitate decît

spaţiul zărit. Malul unde cvi-
denţa începe să sc stingă și ilu-
AL

zia îi ia treptat locul, crepusculul

incert în care bătaia depărtată
TR

a gîndului flutură zone de stră-

lucire inegală ne fascinează une-
ori mai puternic decît clarul
EN

mediteranean, tăios, logic al

amiezelor spiritului. SreeLe pe
I/C

Cineva a remarcat faptul că CERUL VISELOR |.

stelele apar extrem de rar pe
IAS

cerul viselor (Ernest Acppli, Les

70
CU
 R
RA
CEZAR BA LT AG

LIB
Râves, 1967). Rememorîndu-mi
zestrea de imagini „interioare“
am căutat să verilic temeiul aces-

Y
tei observaţii. Am ajuns . la

SIT
concluzia: că surprinzătoarea
constatare este adevărată. Ceea
ce mă uimește este faptul că,
R
devenind privitori ai spectacolu-
IVE
lui insolit care se petrece „înăun-
trul: nostru, în infinitul eului
pierdem acea presbiţie ageră cu
UN

care scrutam nemărginirea. Dis-

tanţele rămîn aceleași: insonda- -
bile. Abisul stinge deopotrivă,
AL

în ambele sensuri, limitele lumii

cunoscute de noi. Numai pu-
TR

terea noastră de pătrundere devine

mai difuză, mai puţin concen-
EN

trată, mai slabă, în cazul privirii

în interior. Este ca. și cum,
I/C

_visînd, cîmpul vederii noastre

“s-ar dilata la maximum și
detalii care altădată ne polari-
AS

zau atenţia ar dispare brusc:

1
I
CU
 R
RA
Ș A H . 0

LIB
„Versul lui lon Barbu despre
„tremuratul plai de vis pricl-
nic potrivirilorde stele“ să fie

ITY
aşadar numai o Dbiati metaforă?
Dar verbele a visa şi a privi stelele
nu “traduc oare acecași dispozi-
ție a spiritului, orientată, doar,
în chip diferit? RS
IVE
Umbra trecătoare a unci opo-
ziţii, viteza de întîmpinare a
- două semne, alteroază ori vin-
UN

decă energia unor astre. “Tot

astfel imaginile și simbolurile
care ne traversează corul inconş-
AL

tientului se rănesc şi se vindecă

între ele. .
TR

Dinamica exaltării și exilului

stelelor, legea mariajului ori a
EN

divorțului lor este geamănă și

aproape identică cu mișcarea
celostă a viselor.
I/C

Privind un leu, personajul unci

cărți a lui Kellor se maturi-
IAS

zează brusc la capătul unei ore

72
CU
 R
RA
CEZAR BA LT AG

LIB
teribile. În regeasca sa măre-
ţie, fiara solară sare din timp
şi coace psihismul încă nedeplin

Y
elaborat al bărbaţilor tineri. Este
fulgerătoare de

SIT
şriută durata
numai cîteva secunde, a vise-
Fana SOLARĂ
lor. În vis,. ori în preclipa
R
slîrşitului, viaţa se consumă cu
viteza luminii, acecași viteză cu
IVE
care din cînd în cînd sîntem
strigaţi de stele.
UN
AL
TR
EN
I/C
AS

13
I
CU
 R
RA
LIB
GALEŞ

ITY
RS
IVE
Atîta vreme cît nu sînt decît o
trestie gînditoare și vremea mea
UN

este ca roua de dimineaţă, sufle-

tul meu răsare galeș. În ce apă
m-ai spălat, doamnă mare, de
AL

„mi-a albit creștetul? Peste toată

ziua lumii e senin, numai peste
Vama
TR

ceasul meu s-a lăsat sara. Galeș

soare. am, galeșă fîntînă lină,
EN

paleșă apă de oftat la vămile

cucului. Pe roată de aur se
învîrte lumea, pe ccarcăn de
I/C

lună galeșă aleargă ziua. Găleată

ce-şi are luna cînd e plină, în
IAS

prag stă fomeia care nu vrea

74
CU
 R
RA
CEZ A R BA
LT A G

LIB
să frămînte, femeia care cerne
și cerne într-o sită galeșă zilele.
În zile ce-am fost am avut

Y
parte de tată și de mamă, de
nume tăcut, de doamnă tînără,

SIT
de coconi zîmbitori, și de soare
galeș şi plîns. Fiinţă am, de

mînt m-am
R
pămînt, pentru aceasta de
lipit. Și mă uit
pă-
la
IVE
pămînt cu gîndul. Și-s aproape
de stele ca piciorul de pămînt
UN

și încă și mai aproape.

Am auzit:că ești călător, soarele
meu. Ridică gene la sprîncene
AL

şi așteaptă-mă. Vin și cu cu
tine pe calea fără umbră, unde-ţi
SoaneLs
TR

CĂLĂTOR rază razele a Nimic și vremea

anevoie vine. Nu-ţi pot întinde
rădăcinile mele ca să mă cupriuzi
EN

şi să mă treci din lumea cu dor

în marea fără nume.
I/C

Pămînte, pămînte, spune sora

laptelui, spatele meu în bra-
AS

ţele tale, faţa moca sub pajiștea

75
I
CU
 R
RA
Ş AH O
ta. Plîng cînd frunza mă vede,.

LIB
că am rămas nclumită și nu mă
mai pot întoarce.
Pas inimă, ţine calea, pînă vei

ITY
ajunge acolo unde .se despart
locurile ca să bei o apă care a

RS
uitat lumea. lată dealul e
înalt și porțile sînt tari, iată
ţi-a mai rămas. loc numai pen-
IVE
tru veștojit și atât. |
Eu scutur huma, huma scutură
soarele, soarele scutură cîmpul,
UN

cîmpul scutură iarba. larba de P ncee

te-a deocheat să-i arzi frunzele.
AL

Cum înduleește focul toate flă-

cările, aşa să te îndulcească pe
tine singurătatea. Pe unde mergi
TR

tu, să meargă și lumea. Au

umblat harnicele și vitezele, au
EN

întâmpinat fapt de liliac, au

scurtat zilele, l-au descruntat
I/C

pe înotător, i-au dezlegat mîinile,

i-au despiedecat picioarele și
l-au stins ca un cărbune aprins
IAS

76.
CU
 R
RA
CEZAR BA LT AG

în această apă slîntă care cîntă

LIB
“si descîntă şi se cheamă lumea.
Galeș soare ai, doamne, galeșă
fîntînă de foc, galeşă apă de

Y
oftat, la vămile lucrului.

R SIT
IVE
UN
AL
TR
EN
I/C
AS

77
I
CU
 R
RA
LIB
FINTINA CU ZODII

ITY
RS
IVE
În toamnă (cînd Saturn retro-
grada încet pe undeva prin Taur)
am contemplat timp de mai
UN

bine de un ceas o veche casă

din București, casa lui Ioniţă Veme DE

Ceganu. Era vreme de ploaie, PLOAIE

AL

obosită și melancolică și strada

Orzari primea o lumină galben-
TR

veștedă, sosind din alt secol,

poposind pe prispa de lut, pe
cele cinci arcade deschise, spri-
EN

jinite în stâlpi de lemn. Dacă,

vreodată, am înţeles mai deplin
I/C

ființa astrală a Bucureştilor de

acum două secole, a fost, dosi-
gur, în momentul acela.
IAS

78
CU
 R
RA
CE ZA R BA LT A G

Cu ochii pe jumătate închiși, cu

LIB
sîngele năpădit de o aromă stră-
veche trec uneori prin adevă-
rate locuri de vreme, încărcate

Y
de o magică fascinaţie. Ele își

SIT
țes în tăcere pînza de vrajă în
care mă întăşor, din cînd în
cînd înfiorat. Seara la înflorite
R
destătări cînd aerul lîncezeşte o
IVE
risipă de sunete rare, hieroglifa
H.zsocură inimii mele crește un nimb secu-
lar.
UN

Este lumea arhotipală a ger-

menilor de vis și a simboluri-
lor, a polenului selenar, irizat
AL

de lina boare a asfinţitului,

cînd reînvie imaginile îndepăr-
TR

tate ale copilăriei, cînd aerul

trezește conţinuturi psihice pro-
EN

funde, izvorîte, parcă, din sub-

conştientul unui oraș. Curtea
Arsă, Teiul Doamnei, Hanul
I/C

Galben, Slîntul Spiridon (de

lîngă fostul pod, cu subţire
AS

79
I
CU
 R
Ş.A H O

RA
nume, al Cilibiului), Balta. Icoa-

LIB
nci, Tirgul Cucului, Podul de
Pămînt, sînt nume de stătă-
toare și fragedă amintire. În

ITY
coșul de lut al tăcerii. vremea
dospește oracole ierboase, păs-
cuţe cu evlavie. de gîndul melan-
colic al unor semne
Între aceste nume vechi, măr-
apuse.
RS
IVE
Lurisind străvremi de slavă şi
lacrimi, inima moa așază som-
“nul mai nou, dar plin de același
UN

nectarde nespus, al potirului

de piatră din Piaţa 11 lunic.
El se choamă Fintîna cu zodii.
AL

. Este o Îloare siderală fără petale

și fără sepalo. O roată cu mar-
TR

gini do upă, aburită de o lumină

albăstruie, ca o planetă în zori.
În mozaic negru, pe fond cenu-
EN

şiu, capricornul bucură balanţa,

gemenii și fecioara îl mustră jpo Fecionna. IL
I/C

MUSTRĂ PE
săgetător, iar scorpionul îl înalţă SĂGETĂTOR
pe crustaceul Lunii și îl coboară
IAS

80
CU
 R
RA
CE ZA R BA LT A G

pe zeul cu coamă de îoc, pe

LIB
nobila fiară a Soarelui.
Viaţa ce o roată, pare a spune
Fîntîna. Ea îniloreşte în orice

Y
anotimp și se hrăneşte din mișca-

SIT
rea stelelor. Spini înfocaţi ca
niște împunsături de soartă o
aprind și o sting din loc în
R
loc. Cînd e în toi seamănă cu 0
IVE
enormă Îlacără de apă.
În ceasuri târzii, seara, am con-
templat ades truda minunată a
UN

plantei de piatră de a aduna

apa la rădăcina slîntului ei
destin. Peste turle, arbori și
AL

locuri, mătăsoasa şi fîllîitoarea

surpare â timpului măsoară ros-
TR

togolirea .eteratelor ecuaţii “ale

dulcelui leagăn de sorţi.
EN
I/C
AS

81
I
CU
 R
RA
LIB
ȚINTAURĂ

ITY
Nu se mai nasc centaure,

RS
Nu mai aleargă iepele sfinte.
PR (Odihnă în țipăt)

Albăstriţa e centaură. Subsuo-

IVE
rile ei solstiţiale miros a sudoare
de mînză. Doamne, cîtă secetă
și dor de stingere în nechezatul
UN

ei albastru ca întristarea!
Albăstrea galbenă, alăptată cu
argint. Cînd oi aslinţi, tu te-i Fanroma
AL

LINGVISTICĂ
olili, cînd oi scăpăta, tu te-i
aduna. Așa cum cicoarea este
TR

blestem de Soare, tot astfel

Țintaura s-a zămislit din ofta-
EN

tul de pe urmă al centaurului

Nessus. Cînd coama Leului e în
I/C

flăcări, amiaza îmi urcă în

auz galopul afînat al sîngelui ei
IAS

82
CU
 R
RA
CE Z A R BA LT A G

albastru. Friul ei e împletit din

LIB
cozi de fete mari.
Ochii ei au numit lumea cer și
au tăcut.

Y
Apoi a.fost seară, apoi a fost

SIT
dimineaţă și a fost ziua a doua.
Au ieșit din mușuroaie furnicile
și au înnegrit iarba: cîmp pen-
tru cîmp, R fracţie pentru iracţie,
IVE
inel pentru inel. Două năpîrci
negre, din guri încleștate, din
cozi înnodate, strîng, lîngă flă-
UN

cările coamei, zăbala Centaurei.

Cît este cal, cît este: Fecioară
în floarea cu glas sugrumător? -
AL

Buzele ei pasc gene mătăsoase

de adolescenţi. Tigva cu așternu-
TR

tul și ulciorul “cu primenelile:

toate sînt soră cu părerea, toate
sînt ca ziua de
EN

ieri, toate se
prind de mînă, toate nasc la-
crimă noatenei.
I/C

Ziua, se sporie de oi şi noap-

tea, sărută cai negri. La îîn-
AS

83
I
CU
 R
RA
Ş A HE O
tîna ţesută rău : se întoarce; ca

LIB
aripile morii, după vînt, temă-
toare de vrăbii, rezemîndu-se de
umbră,cu gheaţă, în riîsul cei

ITY
albastru, ca . focul stins. De
multe ori, sub cenușă, pe: ghi-

RS
cite, albă .ca “bruma de soare,
Centaura se ridică în capul oase-
lor, cu gura nesăturată
de rîu.
IVE
Are groază. de albastru: . de
secetă albastră, de boală albas-
Cea TAURA
tră, de. moarte albastră, de
UN

soare albastru. lar un. .copil

albastru, de un albastru rîndu-
niu, îi împletește întunecat-albas-
AL

tra coamă de îngeră hoaţă..

TR

:Fantomă lingvistică, Îloarea griî-

ului este sora suavă a cailor,
surîsul lor vegetal.
EN

De “câte: ori .mă rătăcese prin

grîu adun centaure. Îmi așez
I/C

pe piept o herghelie de. armăsare

vineții, le. .ascult .nechezatul,
IAS

venind de departe, dintr-un re-

84
CU
 R
RA
CE ZA R BA LT A G

paus divin, din ceca ce ni se

LIB
pare nouă a fi repaus, deși, în
faptă, repausul nu pare a se
alla nicăieri. În plantă, în cal,

Y
în om, dorul dezmărginirii devoră

SIT
neliniștea lumii. |

R
IVE
UN
AL
TR
EN
I/C
AS

85
I
CU
 R
RA
LIB
LA DEALUL BĂRBAT

ITY
„Scara pe-nserat
La dealul bărbat...“
RS
IVE
(Variantă a ,„,Miorifei“:)

La capăt de deal, la creastă de

UN

mal, lumea pare că-și găsește

marginea. Este şi dealul vremii,
hotar opac care îmi desparte
AL

dorul în două: mai e un deal Dea ŞI

şi-un mal pînă la iarnă, pînă la VALE

toamnă, pînă la vară. Pe dealul

TR

lumii, adică în susul urcușului,

acolo unde 'zarea se îngustează
EN

și nu mai văd nimic decît o

lumină coborîtoare care mă face
I/C

să bănuiesc Valea.
Îmi ești deal și ceaţă înaintea
ochilor, lume. Restul nu e decît
IAS

lumină, tăcere și dincolo-de-deal.

86
CU
 R
RA
CE Z AR. BA LT A G

LIB
Femeia, albă la pieliţă, neagră
la cosiţă, boură la ţîţă, își

Y
schimbă hainele pestriţe cu cele

SIT
„negre, încinge briul de lînă,
își piaptănă cosiţa, acum albă,
și o pornește cam încet, cam
R
poste plai, în căutarea mirelui.
IVE
Ea nu mai ridică gene la sprîn-
cenc, căci drumul îi este tot din
văi, în văi, prin fagi mărunței.
UN

De jocuri nejucate, de lucruri

nelucrate, de flori nemirosite
îi ese greu umbletul.
AL

Horjţii, doamnă, horile, pînă

ești ca florile.
TR

Floare fui, floare trecui, răs-

Bocer
punde mireasa. Eu mă rog
EN

lumii de iertare, azi nu mă mai

ajunge nici-o pasăre, mi s-a
pus pe ochi un fel de ceaţă și o
I/C

nevastă de corb mi-a lipit buzele.

Drum la vale și drum la deal,
AS

cu ochii duși după un nor ca

borangicul. Pe izvoare reci, pe
I

7
CU

87
 R
RA
Ş A H O.

LIB
cracă uscată, copila din doi
părinţi își împletește părul și
sc roagă sfîntului soare să ţie

ITY
lumea pe deal pînă vin stelele.
Jos, unde apa curge încet,:
A
noaptea, pe răcoare, Împărăteasa

RS
| mp ARATEASA
“înflorește dormind. Din văzu-
tul ochilor, din voia sprîncene-
IVE
lor, drumul sună departe pen-
tru zilele care s-au îndelungat
de cînd s-a vestit Cămașa Doam-
UN

nCi.
Stăi, viaţă, că de nu, vei păţi
precum cînepa: te-oi semăna
AL

ȘI to-oi culege. Te-oi usca și te-oi

topi. Te-oi meliţa și te-oi toarce.
TR

Te-oi depăna și te-oi urzi. Și

te-oi face cămașă. Te-oi purta
și te-oi strica. Și nimic din
EN

tine nu s-alege.
Bucură-te, somn, că frumoasă
I/C

iloare îţi răsădim în grădina

unde dorm toate păsările. Numai
IAS

una nu doarme, cată să se facă

88
CU
 R
RA
CE Z AR BA LT. A G

LIB
iarăși om, dar nu o mai lasă
aripile.
Draga mea lumină aprinsă, de

Y
„co-este Dealul bărbat și Valcea

SIT
femeie?

R
IVE
UN
AL
TR
EN
I/C
AS
I
CU
 R
RA
LIB
MITUL ADOLESCENTULUI

ITY
RS
IVE

În Le cru et le cuit, Claude

UN

L6vi-Strauss citează după Wag-

ley-Galvao următorul mit al
tribului 'Tenetohara: „O tînără
AL

indiană întâlnește în pădure un

Șarpe, care devine amantul ci
TR

și de la care are un fiu, deja

adolescent, din chiar momentul
nașterii. Zilnic, băiatul pleacă
EN

în pădure, unde cioploște săgeți,

iar în fiecare seară se reîntoarce
I/C

și se adăpostește, ca într-o
colibă, în matricea maternă.
IAS

Fratele femeii surprinde taina

acosteia și o convinge să se

90
CU
 R
RA
CE ZA R BA
LT A G

LIB
ascundă
ca, astiel, fiul să o
părăsească. Cînd adolescentul
revine scara și vrea, ca de

Y
PaaNseNuL obicei, să reintre în uterul

SIT
matern, constată dispariţia ma-
mei. Bunica-șarpe îl slătuiește

R
să plece în căutarea tatălui, dar
băiatul nu dorește să-și cunoască
IVE
tatăl. O dată cu căderea nopţii
el se transformă în rază de lumină
UN

Și urcă la cer unde-și rupe în

fărîme arcul și săgețile. Slă-
rîmăturile armelor sale se trans-
AL

formă în stele. E noapte, în-

treg pămîntul doarme. Singurul
TR

martor al prefacerii astrale a

băiatului esto păianjenul. Acesta
e motivul — ne spune mitul —
EN

pentru care păianjenii nu mor

cu vîrsta, ci își schimbă doar pio-
I/C

lea. Înainte vreme oamenii și cele-

lalte animale îşi schimbau de ase-
AS

meni pielea cînd îmbătrîneau,

dar de atunci încoace ci mor“.
I

/ 91
CU
 R
RA
Ş.A H O

Mă interescază mai ' puţin,

LIB
acum, faptul că Lâvi-Strauss
recunoaște aici un „codaj pur

ITY
vizual“, precum și mijlocul unei
duble opoziții între vizibil şi
invizibil: „păianjenii — spune

RS
cl — n-au fost singurii martori
ai unui spectacol particular; îna-
IVE
inte nu sc putea vedea nimic,
cerul nocturn cra sumbru și
uniform, pentru a-l face spectacu-
UN

lar trebuia ca stelele să fi apă-

rut, să-l fi luminat“. Mă preo-
cupă, de asemeni, mai puţin
AL

ideea interesantă a creaţiei

văzută aici ca rezultat al îrag-
TR

mentării întregului, al opozi-

țici întreg — parte. Aceste ana-
EN

lize pătrunzătoare, îl satisfac

desigur pe omul de ştiinţă dar
I/C

pe artistul propriu-zis, rareori.

Sensul artistic, intern, al aces-
IAS

tui mit primitiv, conţinut mai

92
CU
 R
RA
CEZAR BA LT AG
ales în suita paradoxurilor în

LIB
lanţul, aproape cauzal, al abo-
raţiilor povestirii, mă capti-
vează mai: mult. Cu atît mai

Y
mult cu cît, o dată acceptată

SIT
prima premisă paradoxală, prima
aberaţie (femeia se îndrăgostește
de un şarpe), constaţi că toate
ciudăţeniile
R care urmează devin
IVE
aproape logice, necesare chiar.
Al : doilea moment bizar, de
este naşterea unui fiu
UN

pildă,
de la început adolescent. Fruct
“Î EMNIȚA-
al paradoxului. și ambiguităţii
PARADIS
AL

cl nu se poate naște nici copil

nici bărbat. Stîşiată de echivocul
adolescența
TR

care l-a zămislit,

băiatului este întruparea, în
carne şi oase, a unei dileme.
EN

Această dilemă este irezolva-

bilă pentru că asumarea decisă
I/C

a uneia din alternative nu anu-

Jează de loc existenţa celeilalte,
AS

ci dimpotrivă.

93
I
CU
 R
Ș A H O

RA
Șarpele-adolescent nu mai poate
reface, înlăuntrul său, o -uni-

LIB
tate pe care a pierdut-o înainte
chiar de a o fi avut. La răs-
pîntia celor două regnuri, uman

ITY
și ophidan, incapabil să facă
un singur pas, într-o lume sau

RS
alta, :el se rătăceşte, totuși,
definitiv. Adolescenţa sa, stare
ambiguă, echivocă, așa cum a
IVE
iost însăși dragostea care l-a
zămislit, nu este o vîrstă, ci un
stigmat. Înlăuntrul ci, ca într-o
UN

temniţă-paradis, omul-şarpe îşi

caută esența. Natura sa, ire-
mediabil duală, reduce la zero
AL

șansa oricărui răspuns.

Jumătatea omenească a eroului
TR

luminează tragic această duali-

tate. Ea este chiar conștiința
neîmplinirii sale, gîndul dihoto-
EN

mici lui interioare, remușcarea

secretă față de o vină străină
I/C

care l-a zămislit incert, noase-

mănător, sieşi.
IAS

94
CU
 R
CEZAR BA
LT AG

RA
Însuși principiul identităţii este
contrazis în această făptură nedo-

LIB
săvîrșită, în care doi gemeni,
străini pînă la repulsie şi durere,
aparținînd fiecare altei scări

Y
biologice, trebuie să accepte gă-

SIT
Gemeni oacca comună a unui echili-
STRĂINI
bru precar și fragil. Șarpe şi
om, zăpadă și flacără, neputinţă
R
și ideal, opoziții absolute, nevoite
IVE
să împartă leagănul durut al
aceluiași trup. Adolescentului
din mitul 'Tenctehara îi este
UN

refuzat destinul pentru că nu

are ins.
AL

De aceea, reîntorcîndu-se necon-

tenit în marsupiul matern, el
își caută fără încetare esenţa,
TR

încercînd să se nască din nou

în fiecare zi. În momentul în
EN

care, în ultima din aceste tenta-

live, i se reluză perpetua „naş-
I/C

tere“, închise fiindu-i deci por-

“ţile spre omenesc, el își aruncă,
AS

95
I
CU
 R
RA
Ş.A H O

cu un suprem orgoliu, cealaltă

LIB
oxistonţă posibilă, jumătatea de
șarpe,' proiectîndu-și contradic-
ţia tragică întm-un spaţiu în

ITY
care timpul, destinul nu-l mai
ajung. Şi trece neconsolat în
lumea rece, eternă, astrală, aceca
pe caro Hyperion, mînat de un
impuls contrar, visase să RS
o
IVE
schimbe pentru o muritoare, ome-
ncască „oră de iubire“...
UN
AL
TR
EN
I/C
IAS

96
CU
 R
CEZAR BA LT AG

RA
LIB
OCHII

Y
R SIT
-
IVE
. Dragostea nu are ochi, dar te
mînă încotro vezi cu ochii. Cît
vezi cu: ochii. lar cînd nu ai
UN

ochi ncgri, săruţi și albaștri.

Bene vale, ocule mi! Rămili:
cu bine, 'dragă! - Di
AL

DDaAcosreA A vorbi din ochi,'ă bea din ochi;

a: pierde din ochi de drag, a
TR

iubi ca pe ochii din cap, a nu-și

e

crede ochilor. -"

EN

Ochii: celui cu ochii pierduţi,

ochii celui care n-a închis geana
nopţii, ochii celui -cu: ochii-legaţi'
I/C

ori cu: ochii. de piatră; Ochii

pustiului;: : DR .
AS

97
I
CU
 R
Ș: “A H O.

RA
„Piară-mi ochii turburători din

LIB
cale...“ | |
Ochii privesc. Ochii nu se îngri-
jesc niciodată de noapte. Ochii

ITY
mei s-au crezut nemuritori.
Am văzut soarele.
Și am trăit lumea. Ca adoles-

RS
cent, care se închipuia veșnic, și
ca bărbat care s-a înțeles muri-
tor,
IVE
Cu un ochi am rîs și cu altul am
plins. Şi uncori mi-am văzut
UN

„visul cu ochii.
Și am privit lumea cu ochii
lumii. Și viaţa mea a trecut
AL

văzînd cu ochii.
„Orbului degeaba îi spui că s-a
TR

făcut ziuă.
Ziua a trecut și s-a aşternut
seara. Şi a venit o deochetoare
EN

şi pe urmă alta. Cu nouă deo-

chiuri, la rînd. Pavesre ÎNA-
I/C

Una cu deochi din ochi albi. POI CU MINIE

Alta cu deochi din ochi nepri.

IAS

98
CU
 R
RA
CEZAR. B ALT AG
Una din cărare și alta din vînt,

LIB
Una din genc, alta de sub genc.
Una cu deochi de mireasă.:Alta
„cu deochi de văduvă cu ochi

Y
verzi..

SIT
Și la urmă de tot o deochetoare
din nimic. |
Ea vine și nu vine, ajunge și
R
întârzic. Și din cînd în cînd, se
IVE
vită cu furie înapoi.
De departe calu-și bate
UN

De aproape ochii-și scoate.

Și, de drag, mă pierde din ochi.
AL
TR
EN
I/C
AS

99
I
CU
 R
RA
Ş A H O
)

LIB
13

AMINTE j

ITY
Motto: |

RS
Ce-ai mîncat
De m-ai uitat,
Ce-ai băut
De m-ai urît?
IVE
Hai să numărăm lumea, Chel-
tuitoareo, odată ca niciodată,
UN

altădată ca de niscaiva ori:

zile pierdute pentru zile. nepier-
dute, acum pentru îndată și
AL

adineauri pentru acum. Una

din deal, una din vale, într-o
TR

/ee
vreme ca dintotdeauna, altă- ŞARPELUI.
“dată ca din cînd în cînd.
EN

Pe urmă de jur împrejur ca

zalele Șarpelui.
I/C

Adineauri anume, îndată dina-

dins, acum și pururea şi pe
toate cărările, Şi prin urmare şi
IAS

(00
CU
 R
RA
CEZAR BA LT: AG:
numai. și numai; și în. vecii

LIB
vecilor și numaidecit.:
Hai să numărăm: lumeă, -Amăgi-
toareo, o dată :ca: încă o dată,

Y
altădată ca nici-într-un rînd:

SIT
aproape nicăieri, aproape departe;
aproape :aievea, aproape mereu,
Aproape tot pentru nicidecum;
R
aproape în zadar pentru i; nimeni.
IVE
Degeaba. pentru degeaba, -' une-
ori pentru uneori, a
UN

Șezi aici pînă la urmă cînd am

să: vin să :te adorm. Am să te
adorm ca -demult, de mai. multe
AL

ori ca odală, tîrziu şi devreme,

și aidoma, şi fără rost. - ”
TR

Hai: să numărăm lumea, Seceră=

Loareo, din capăt pînă în capăt; |
din răspoimîine în ieri. Ghemiil
EN

mic, -vîrtelniţa ţie, apa la cel

ce găseşte, piatra la pierzător.
I/C

Unul lîngă unu, și altul iar

Numa FARA lîngă unu, cu asupră de: sunst,
AS

NT ca într-un număr fără cuvînt.

101
I
CU
 R
RA
CEZAR BA LT AG

De din vale de suflet, rostesc

LIB
ger către tine, tăioaso și dogorî-
toarco cu brumă de iar și mereu.
Ai băut o apă uscată, ai păscut

ITY
o iarbă de plîns.
Moara macină atunci și altmin-
teri, moliţa toacă numai şi Loc-
mai, cCiuturile scot
tîrziu. Ieri am venit şi mîine
din
RS
fînlînă
IVE
mă duc şi părul meu sc numește
agale și frunza mea flutură astizi
Și astăzi, și unde, și numaidecît.
UN

Într-una, și clipă-de-clipă şi de-

odată-în-toate-părţile şi din-cînd-
în-cînd: cînd jos, cînd aproape,
AL

cînd tîrziu, cînd mereu, cînd:

floare, cînd piatră, cînd tînăr,
TR

cînd bătrân:
Mă reazim de. umbră şi trec.
EN

Mă uit la stele:: trec iarăși. Troc

copil şi trec tînăr, trec bărbat,
trec zăpadă.
I/C

Trec iarbă şi nu mă mai întorc.

,
IAS

102
CU
 R
A
N

RA
1

CEZAR BA LT AG

LIB
ŞAH ORB

Y
R SIT
IVE
Noaptea de la noapte, nelogod-
nica mea,
UN

fărădragostea mea,
noaptea albă şi ncagră
a şalului tău în carouri.
AL

O noapte şi cu nu te mai văd.

Şi încă o noapte. Şi cu nu te
pot auzi.
TR

N
Vrăjitoareo, na-ţi zilele. 'Înce-
pem jocul temut.
EN

Îţi dau, de la rău început, trei

nopți înainte.
I/C

U, LEU -
OBOSIT Noaplea de la noapte, nelogod-
AS

nica mea,

103
I
CU
 R
RA
Ș H
A. 2 0. RR BB

LIB
"fără dragostea mea,
noapteade la noapte va sosi
un leu obosit
și îmi va bea lacrimile,

ITY
mai am 0 noapte,
mi-a mai rămas o tăcere,

RS
trebuie să trec. o apă
pe care tu nu o știi.
IVE
Noapleă de Ja noapte, nelogod-
nica mea,
UN

fără dragostea mea,

noaptea 'de la noapte, căruntă
cu 0 cupă în mîini. |
AL

Cine mă strigă? Eu nu sînt în

lume. a
TR

Numele meu nu mai este . în

Jume. Sa e
EN

Dacă poţi, abate de la mine

cupa accasla.
I/C

Noaptea de la noapte, Să “Roca na

OA
IAS

nelogodnica mea, fără- SINGELUI

104
CU
 R
RA
CEZ AR B A: LT A G

dragostea 'mca,

LIB
noaptea de la noapte, înaltă,
ca o rocadă a: sîngelui. |

Y
Aici a fost umbra inca, aici au
fost negrele scri. |

SIT
Mai am la tine o zi. Și o zi.
Și încă o zi. |
Restul R ce noapte.
IVE
Șah, «doamnă,
Și hohotul tău
mă preschimbă în cenușă
UN

ca fulgerul |
cînd tunotul întârzie.
AL

Noaptea de Ja noapte, nclogod-

TR

nica mea, fără-

dragostea mca,
EN

noaptea de la noaptea șalului Liu

în carouri,
I/C

mosorul ţesătorului a tăcut,

vrăj iLoareo,
AS

soarele e spart;

105
I
CU
 R
RA
Ș A H "O

Îmi iau craniul în palmă

LIB
și închin cu el întroit
pentru noaptea, şi noaptea, și
noaptea de la capătul nopţilor...

ITY
( 17 noiembrie, 1969)

RS
IVE
UN
AL
TR
EN
I/C
IAS
CU
 R
RA
LIB
* AN, DAN, DEZ, ZIZI, MANI, FREZ...

Y
SIT
Motto:

Coroana e rotundă,

R Rotundă e şi luna,
Frumoasă e şi fata
Pe care o iubesc.
IVE
S-a "ascuns vremea cînd cram:
ochi-bazaochi, Și rătăceam prin-
UN

tre stele-logostele, jucîndu-mă

de-a barz-cotobarz și de-a îri-
gura-migura. Dar am fost și cu
AL

în Arcadia, am văzut și cu
lăcusta călătoare și ţînţarul
TR

milionar, m-a așteptat și pe

mine Talion cu caii împăratu-
EN

„lui, cu căruţa satului, la malul

unei zodii fără întoarceri. Copiii
I/C

și nebunii spun adevărul: An,

dan, dez! Zizi, mani, frez/Zizi,
AS

mani, pomparez...

107
I
CU
 R
RA
Ş A H ie R B

Aliorul somnului ochilor arco

LIB
L.AcusrA
lacrimă otrăvită. Rupi o frunză CĂLĂTOARE

și din rană curge laptele arză-

tor. Îţi apropii buzele și graiul

ITY
păsărilor, din pruncia a doua,
îți dansează pe limbă: Pumna
reta/Pumna pi Tapi, tăpi/Gre
urgi.
Jarbă vorbitoare, nu
RS
înlîrzia în
IVE
„crucea urechilor, nu coace, nu
“sparge, fugi din. sorii de sori
mergi la carul de odolean, cu
UN

jugul de scînteuţe, cu roate de

mere coapte. leşi din toate oasele
ca bătaia în uşă, ca puiul cucu-
AL

Jui cînd înverzește .tînjala şi

arde cărbunele. ar cînd ţi-e larg
TR

în casă, pune un spin în mijloc.

leşi FURNICĂ
Și tivicana, și perbecana, Şi
IN PICIOR
EN

păpădic, dic, şi ieși furnică din

picior, și: cînd se spune de rîs
nu se vorbeşte de plîns. Sărace
I/C

zile de demult, pe. unde mai

sînteţi?
IAS

108
CU
 R
RA
CEZ A R BA LT.A G

M-a trimis mama şi tata să

LIB
ghicesc unde e piatra, și' iată
a trecut amiaza, şi a început să
cadă scara, și soarele amurgește

Y
“şi cu piatra tot n-am găsit-o.

SIT
Undo-s, doamnă, choilo?
Mult am zburat.ca mierla, mult
am dansat ca vîntul. Ş-o cor-
R
boaică ncagră plesnește din aripi
IVE
în auzul meu.
Căutaţi-vă pereţi, caută-te şi tu
grădină, şi voi uși, și voi
UN

ferești, că a plecat vromea. Cînd

mi se va înncpri cămaşa, de
mult tîrziu, ţi-oi trimite-o,
AL

doamnă, pe stele, să mi-o speli

cu lacrimi de timp. E cămașă
TR

Saeue-
LOGOSTELE de fuior, cu guler de frunză
uscată, vîntul bate și alungă
EN

păsările dintre coaste. Şi se

lasă asfinţitul. |
I/C

Frunză verde untdelemn, îru-

moasă scară cade în sîngele meu.
Unu, doi, trei, patru, am pornit
AS

109
I
CU
 R
RA
Ş A H O
cu căutatu! Caut ziua de alal-

LIB
tăieri. Și, între. timp, s-a ascuns
lumea. |
Viaţa omului, doamne, ca oul

ITY
în mîna copilului.
Elen, belen, buș!

RS
IVE
UN
AL
TR
EN
I/C
IAS
CU
CU
I AS
I/C
EN
TR
AL SUMAR

UN
IVE
R SIT
Y LIB
RA
R
CU
IAS
I/C
EN
TR
AL
UN
IVE
RS
ITY
LIB
RA
R
 R
RA
Y LIB
R SIT
IVE

În loc de prefaţă 5
UN

Sor-cu-ivate . 9
Endymion 13
| Umbra 16.
AL

odera 19
Greul pămîntului 22
TR

Universul — boslă a cului 25

larbă de uitare 29
Frumoasele 32
EN

Vederea 36
Purilicarea prin iarbă 39
I/C

Lumea 43
Omul și huma 47
AS

Cuvîntul 51
O pasăre Phoenix a apelor 54
I

113
CU
 R
RA
Cucul 58

LIB
„Ca niciodată“ 6
Norocul 64
Steagul zînelor 67

ITY
La drum cu Novalis 70
Galeș 74
Fîntîna cu zodii 78

RS
Tintaură 82 |
La dealul bărbat 86
IVE
Mitul adolescentului 90
Ochii 97
Aminte 100
UN

Şah orb 103

An, dan, dez, Zizi, mani,
frez.., 107
AL
TR
EN

poa del. de 550

I/C
IAS
CU
CU
I AS
I/C
EN
TR
AL
UN
IVE
R SIT
Y LIB
RA
R
 R
RA
E E
pi
pas, .

LIB
Pai o.
iese aa
Vp Sr

ITY
RS
IVE
UN
AL
TR

Lector: NICOLAE OANCEA

EN

Tehnoredactor: ION TUDOR

Apărut 1971. Format 500X 800/16. Coli ed. 3,16. Coli tipar
7,25. A. nr. 1350/1971. CZ, pentru bibliotecile mari şi mlci
3—331*
I/C

Tiparul executat sub cd. nr. 104 la Întreprinderea Poli-

grafică „Tiparul“ str. Fabrica de Chibrituri 9-11 Bucu.
icşti—Republica Socialistă România

* ip
IAS

n
CU
CU
I AS
I/C
EN
TR
AL
UN
IVE
R SIT
Y LIB
RA
R
 RY
RA
LIB
A
.

„Sint neliniștit sau trist dar neliniștea și

tristețea mea nu-și pot găsi echivalentul în

ITY
Verb. lar dacă mă adresez atunci Verbului
este pentru ca energia pe care el o poate
degaja în anumite condiţii să-mi detoneze

RS
starea de spirit. Așa-zisa exprimare nu este
decit un „blow-up“ care poate alunga pen-
tru o vreme norii inexprimabilului.
IVE
Căci ce este Poezia dacă nu o mare
erezie ? Și ce este poetul dacă nu un su-
perstițios al cuvintelor 2“
UN

(APOLOGIE)
L
T RA
EN
I/C
IAS
CU