Ideologia Daciei Literare în „Alexandru Lăpușneanu” de Costache Negruzzi

Perioada pașoptistă (1830-1860) este una dintre etapele fundamentale ale literaturii române, aceasta
caracterizându-se printr-o mare efervescență culturală și prin promovarea specificului național. Pașoptismul
se manifestă în preajma Revoluției de la 1848, fiind strâns legat de ideea emancipării și de afirmarea
conștiinței naționale. Perioadă culturală are la bază activitatea revistei „Dacia literară”, al cărei prim număr
este publicat în 1940 de Mihail Kogălniceanu, îndrumătorul generației pașoptiste.

Epoca paşoptistă este dominata in plan literar de romantism, deci se caracterizează printr-o insistentă
întoarcere spre temele patriotice şi sociale. Scriitorii acestei epoci cultivă meditaţia istorică în versuri (V.
Cârlova, Gr. Alexandrescu), poemul istoric (C. Negruzzi, V. Alecsandri), legenda istorică (D. Bolintineanu)
şi nuvela istorică (C. Negruzzi). Toate operele lor au in mod evident si un scop extraestetic, servind
pregatirii unor evenimente importante in plan istoric, Revolutia de la 1848 si Unirea din 1859.

Aparitia la Iasi , in 1840 a revistei Dacia Literara, cea dintai revista din cultura romana dedicata exclusiv
literaturii reprezinta un moment important in dezvoltarea presei.. Numele simbolic sugerează intenția
coordonatorului sau, Mihail Kogalniceanu de a oferi in paginile revistei un repertoriu general al scrierilor
din toate provinciile romanesti, intenție ascociata ideii de unire. Revista isi propune ca scop esential
promovarea literaturii valoroase, a carei calitate estentiala este originalitate.

Kogalniceanu critica tendinta de a imita, specifica vremii, afirmand ca traductiile nu fac o literatura.
Articolul Introductie, semnat de Mihail Kogalniceanu în primul număr al revistei, poate fi considerat o
veritabila estetică a romantismului autohton..

Nu intamplator, chiar in primul numar al „Daciei Literare” este publicata nuvela „Alexandru Lapusneanul”,
considerata un model al speciei si o valoroasa ilustrare a ideii de literatura originală, cu profund caracter
romantic. Aceasta inaugureaza seria operelor de inspiraţie istorică în literatura română, C. Negruzzi
valorificand informaţiile cuprinse în cronicile moldovene într-o creaţie clasică prin sobrietatea construcţiei,
pregnanţa caracterelor şi vigoarea conflictelor.

În primul rând, conform cerințelor pașoptiste, tema nuvelei este istoria națională, prezentându-se a doua
domnie a lui Lăpușneanul în Moldova și acțiunile întreprinse de acesta împotriva boierilor care l-au trădat în
prima sa domnie. Se observă viziunea romantică a autorului în alegerea temei, sursele de inspirație fiind
„Letopisețele Țării Moldovei”, scrise de Grigore Ureche și Miron Costin. Deși preia fapte istorice și chiar
replici din operele cronicarilor – precum scena uciderii lui Moțoc din cronica lui Costin sau scena uciderii
boierilor și replica „Dacă voi nu mă vreți, eu vă vreu…” din cea a lui Ureche – Negruzzi se distanțează pe
alocuri de realitatea istorică, conferind textului originalitate. Autenticitatea textului este oferita de
construcția subiectului pornind de la istoria consemnată în cronici, plasându-l în rândul operelor romantice.

În al doilea rând, structura echilibrată a textului narativ este sugerată de divizarea in patru capitole, precedat
fiecare de cate un motto reprezentativ care sintetizeaza sub forma replicilor unor personaje, continutul acelui
capitol. Dacă voi nu mă vreți, eu vă vreu…” (primul capitol), „Ai să dai samă, Doamnă!” (al doilea capitol),
„Capul lui Moțoc vrem…” (al treilea capitol), „De mă voi scula, pre mulți am să popesc și eu…” (al patrulea
capitol).

In concluzie, Nuvela lui Costache Negruzzi ilustrează ideile despre literatură promovate de Mihail
Kogălniceanu şi include elemente specifice romantismului, recreând, din perspectivă literară, imaginea unei
epoci istorice, pentru a demonstra că „istoria noastră” poate furniza „sujeturi de scris”. Se poate afirma,
aşadar, că romantismul patruzecioptist este punctul de plecare al literaturii române moderne; nuvela lui
Costache Negruzzi este un prim pas făcut în această direcţie.