UNIVERSITATEA DIMITRIE CANTEMIR

MASTER PSIHOLOGIE CLINICĂ ȘI PSIHOTERAPIE

SANDPLAY (TERAPIA CU NISIP)

ÎN AUTISM

Masterandă: Baciu (Csegedi) Orsolya

Coordonator: Lector univ. dr. Andrei Cotruș
 Prin joc se sugerează că copiii cu autism își pot exprima nevoile, pot împărtăși atenția cu o altă
persoană în timp ce ambele persoane acordă atenție aceluiași obiect. Copii de asemenea, învață
strategii de rezolvare a problemelor prin joc simbolic. Jocul simbolic pare a fi cea mai utila abordare a
terapiei prin joc, deoarece copiii folosesc limbajul pentru a crea și a manipula povești legate de ei, fac
conexiuni despre cauze și predicții despre evenimente viitoare precum și exprimă cum gândesc din
prisma experiențelor lor.
Principalul beneficiu al jocului simbolic este cel mai bine descris de Sigman și Mundy, (1987, p.
44), care afirmă că, copilul autist nu poate să înțeleagă alți oameni, deoarece oamenii sunt mai greu de
înțeles decât obiectele non-sociale, care operează după reguli mai simple. Prin urmare, poate fi mai ușor
pentru un copil cu autism să folosească obiecte pentru a comunica decât să comunice verbal cu o altă
persoană. Este în special important ca utilizarea jocului în situația de consiliere să utilizeze punctele
forte vizuale ale copiilor cu autism și presupune utilizarea unor obiecte cărora li se poate atașa o
anumită semnificație simbolică.
O formă deosebit de utilă de terapie prin joc care implică o stimulare senzorială ridicată este
jocul cu nisip. Senzorial stimularea este experimentată prin modelarea nisipului şi prin selecţie şi
plasarea unei varietăți de obiecte în tava cu nisip. Simțurile sunt stimulate în continuare de o muzica
calmantă în fundal. Jocul cu nisip este una dintre terapiile expresive (Pearson & Wilson, 2009). De
asemenea, a fost legată de teoria inteligenței multiple a lui Howard Gardner (O’Brien & Burnett, 2000).
Având în vedere că elevii care au TSA au dificultăți în zona de comunicare, Jocul cu nisip
(conform atât Pearson, cât și Wilson & O’Brien și Burnett) poate oferi un plus în munca consilierului prin
formarea unei punți vizuale extrem de stimulatoare între verbal și terapii expresive și că aceasta este
sporită prin utilizarea inteligențelor multiple pe tot parcursul sesiunea de joacă.
Un alt avantaj al utilizării terapiei prin jocul cu nisip în cadrul unei sesiuni de consiliere este că
face posibil ca studenții să dezvăluie gândurile și sentimentele interioare prin proiectarea gândurilor și
sentimentelor pe jucării și simboluri pe care le aleg (Landreth, 2009). Tipul de simboluri selectate pentru
terapia prin joc poate fi semnificativ. Jucăriile pentru elevii cu TSA trebuie alese cu grijă pentru a se
asigura că sunt potrivite.
Potrivit Holmes & Willougby (2005. p. 156), copiii cu autism sunt predispuși să aleagă obiecte
de joacă în funcție de stimularea senzorială pe care o oferă și ca atare poate duce la suprastimulare.
Jocul cu nisip folosește o formă de joc simbolic, iar procesul de joc cu nisip este definit ca o formă
psihoterapeutică.
Tehnică care permite clienților să aranjeze figuri în miniatură într-o cutie de nisip sau într-o tavă
de nisip pentru a crea în nisip o lume corespunzătoare diferitelor dimensiuni ale realității sale sociale
(Dale & Wagner, 2003, așa cum este citat în Goss & Campbell, 2004. p. 211). Există discrepanțe în cadrul
cercetării Sandplay cu privire la modul și dacă terapeuții ar trebui sau nu interpreteze imaginile de nisip.
Acest lucru este larg dezbătut și interpretativ, pentru că ceea ce le lipsește acestor technici este suportul
empiric oferit de validarea științifică (Goss & Campbell, 2009). Mai multe studii trebuie efectuate în jurul
acestui aspect. Un alt factor pozitiv referitor la utilizarea jocului de nisip este că acesta a fost raportat de
Pearson (2003) ca fiind tehnica cea mai favorizat de clienții copii în studiul său despre ofițerii de
orientare din Queensland.
Subiectul pentru acest studiu de caz a fost selectat prin utilizarea eșantionării orientate către
informații, spre deosebire de eșantionare aleatorie în timp ce copilul a frecventat o școală vizitată de
unul dintre cercetători într-un oraș de țară din regionea Queensland și datele obținute s-au dovedit a fi
bogate. Douăsprezece sesiuni de consiliere de 45 minute pe sesiune au fost efectuate cu un băiețel de
șapte ani diagnosticat ca fiind cu spectru autism. Băiatul fusese îndrumat către ofițerul de îndrumare din
cauza numărului de incidente care implică crize de furie în clasă, loviri și mușcături de alți copii pe
terenul de joacă și refuzul de a participa la activitățile din clasă. Aceste comportamente au fost vizate în
discuții cu sala de clasă de profesor și au fost colectate date zilnic pe parcursul celor douăsprezece
săptămâni. Încercările anterioare de a-i modela comportamentul a fost făcut prin referire și discuții cu
profesorii de sprijin pe tema socială a școlii și prin intervenția individuală a nevoilor speciale .

Rezultate

În timpul perioadei de cercetare se vede că jocul clientului trece prin patru etape comune în
jocul cu terapia cu nisip, care au fost etichetate haos, bătălii și ascensiunea unei figuri de erou și în cele
din urmă joacă cu un sens aparent secundar sau mai profund. În același timp, diferențe semnificative în
sala de clasă și comportamentul în locul de joacă au fost observați de profesorii săi și au fost evidente în
înregistrările de comportament școlar.
În primele trei sesiuni, băiatul a fost încurajat să se joace într-un Sandtray. Fotografia (Figura 1)
descrie ceea ce era caracteristic în piesa sa: dezorganizare, haos și lipsă de ordine.
La început clientul a fost reticent să intre în cameră, dar fiind familiarizat cu nisipul și cu
simboluri și după ce a creat scena haosului, a devenit foarte reticent să plece, de parcă nu știa cum să
facă .
În fiecare sesiune copilul a fost întrebat. Există ceva ce ți ai dori să schimbi orice simboluri
suplimentare pe care ți ai dori să le schimbi sau să incluzi sau orice simboluri pe care ți ai dori să le
elimini din tavă? La sfârşitul celei de-a treia sesiuni clientul a făcut de fapt o schimbare folosind o a doua
tavă în care a pus pur și simplu mai multe obiecte. Pentru a depăși reticența de a părăsi jocul, terapeutul
a decis să stabilească o limită de timp arătând clientului ce va arăta ceasul când era timpul să plece și a
introdus câteva solicitări care să anunțe clientul că se apropie momentul pentru a încheia ziua.
În Sesiunea 4 clientul a experimentat cu un număr de simboluri, nu a cerut apă și a selectat
simboluri comune dintr-o serie de simboluri care descriu personaje de televiziune precum Gumby și
unele supereroi. Până la a cincea sesiune, o anumită ordine era evidentă în piesă, iar băiatul a început
un joc regulat în fiecare săptămână care implica bătălii uneori între animale, alteori animale împotriva
pădurii, uneori între personaje care încearcă să ia cu asalt un castel. Piesa începea de obicei cu
jucăriile dezorganizate și, de obicei, au dus la o victorie haotică a unei părți, dar treptat până în
săptămâna a șaptea a evoluat într-un set mai mult strategic de manevre care au arătat o strategie clară
și un învingător clar.
În aceste fotografii se poate vedea Spiderman, dar în a doua casetă observăm începuturile
jocului cu Peter Pan, cu care băiatul părea să se identifice puternic. Clientul folosea Peter Pan în fiecare
săptămână pentru următoarele câteva săptămâni. Observați cât de organizată este piesa acum,
deoarece lumea lui pare să reflecte un abundență de frumusețe și bogății, mai degrabă decât haos și
dezorganizare. Profesorul lui a spus că comportamentul lui era acum mult mai bun și părea puțin
prietenos cu un alt băiat din clasă. Ea a spus că atât izbucnirile în clasă, cât și incidentele pe terenurile de
joacă au scăzut dramatic.
În ultimele imagini vedem două piese de teatru care par să aibă un sens mai profund. Tava 5 a
implicat mult o poveste ca Noe și Arcul în care toate animalele au intrat în navă pentru a începe o nouă
viață. Clientul a spus terapeut că animalele lăsau în urmă felul în care făceau lucrurile în trecut și urmau
să o facă o lume nouă. Figura 6 înfățișa lumea nouă, care era un loc de o mare frumusețe și plin de
comori.
Aceste piese ar putea fi o reprezentare simbolică a noii viziuni în schimbare a clientului asupra
lumii sale, viziunea lui personală asupra lumii a devenit mai organizată, poate că s-a simțit mai în control,
mai capabil să manipuleze simbolurile și nisipul pentru a obține un rezultat de care a fost mulțumit.
BIBLIOGRAFIE:

Allen, V., Folger, W., & Pehrsson, D. E. (2004). Reflective Process in Play Therapy:
A Practical Model for Supervising Counselling Students. Education, 127 (4), 472-
479. Retrieved, 12, October, 2009, from, http://lib5.usq.edu.au/zportal /
Axline, V.M. (1947). Play Therapy. Cambridge: Houghton Mifflin.
Axline, V. M. (1949). Play therapy: A way of understanding and helping reading
problems. Childhood Education, 26, 156-161.
Art. https://files.eric.ed.gov/fulltext/EJ921191.pdf
Ruth Ammann, Terapia prin jocul cu nisip - Sandplay. Drumul creator al dezvoltarii
personalitatii. Ed.Trei
Garry L. Landreth, Terapia prin joc: Arta relaționării, Editura Humanitas