8.

UNDELE CONSTIINTEI
Eu Sunt Cel Ce Sunt, Adamus din Domeniul Suveran. Bine aţi venit în conştienţă. Haideţi să respirăm
adânc împreună, pe măsură ce ne începem sesiunea. Îi voi cere Lindei să fie atentă la timp astăzi. Nu o
să dureze mult. (râsete) Spuneţi-mi când se face ora 8 seara. (şi mai multe râsete, căci în mod obişnuit
Shoud-ul se termină în jur de ora 5)

Aşa că, dragi Shaumbra, iată-ne aici. Încă o sesiune împreună, încă o lună frumoasă de experimentare,
după întâlnirea noastră de data trecută.

Aşa cum Cauldre şi Linda au discutat înainte, intraţi într-un timp al experienţei, treceţi dincolo de
vechea procesare groaznică – sper! – în experienţă, iar astăzi va fi o experienţă. De fapt, voi garanta
asta – garanţia returnării banilor! Absolut. Dacă la finalul minunatei noastre sesiuni de astăzi nu sunteţi
mulţumiţi de informaţia pe care o veţi fi primit, dacă nu veţi fi primit ceva substanţial, care să vă
schimbe viaţa, care să cutremure pământul, plin de bucurie şi per ansamblu excepţional…

Linda: Ai face bine să fii foarte bun astăzi.

Adamus: … să-i cereţi Lindei banii înapoi. (râsete)

Linda: Ai face bine să fii foarte bun astăzi.

Adamus: Această Linda (Linda Hanson, din personalul Crimson Circle, aflată la masa la care se
înregistrează participanţii), nu aceea (Linda Benyo). Nimic aici, totul acolo. (mai multe râsete) Da, într-
adevăr, garanţia returnării banilor. Pete, cât ai plătit ca să fii aici?

Pete: 25.

Adamus: 25 de dolari ca să fiţi aici pentru o experienţă a iluminării, a bucuriei, a râsului şi a mâniei. 25
de dolari! (râsete) Şi cât trebuie să mai plătească în plus pentru mâncare, Kerri?

Kerri: Nimic.

Adamus: Nimic! Pentru 25 de dolari mă primiţi pe mine şi aveţi şi garanţia returnării banilor dacă nu
veţi primi ceva personal şi transformaţional astăzi. Asta se aplică şi tuturor celor care ascultă online.
Cât de mult aţi plătit ca să fiţi aici? Nimic? (râsete, căci Adamus se uită direct în camera de filmat)
Nimic?

Vă alăturaţi acestui grup incredibil de Shaumbra – da, voi trebuie să vă aduceţi mâncarea voastră, dar…
şi nu aţi plătit nimic. Nu aţi oferit nici măcar o binecuvântare? Nu aţi trimis acestei echipe incredibile o
notiţă de mulţumire? Nu aţi oferit câţiva euro, yeni, woni (moneda sud-coreeană, n.tr.) sau nişte dolari
ca să fiţi aici? Hai să schimbăm asta chiar acum.

Dacă veţi fi aici, trebuie să oferiţi ceva. Aşa cum am spus acum o lună – măcar o binecuvântare. Doar o
mică binecuvântare. Şi mai bine, ce-ar fi să trimiteţi un email către staff. Nu către Cauldre şi Linda, ei
primesc multe, ci către stafful Crimson Circle şi către învăţătorii care sunt afară, învăţându-i pe alţii, şi
către toţi incredibilii traducători şi interpreţi, către cei care deschid şi întreţin site-uri. Trimiteţi o
scrisoare. Trimiteţi un email. Trimiteţi-l la… adresa de email?

Linda: crimsoncircle.com.

Adamus: Ăă, “cineva”@crimsoncircle.com. S-ar putea să vreţi să scrieţi acolo, astfel încât camera să
poată filma. Trimiteţi-l la…

Linda: Michelle, care e adresa?

Michelle: info@crimsoncircle.com.

Adamus: info@crimsoncircle.com. pentru toţi cei care ascultă astăzi: acesta e schimbul vostru şi primiţi
şi garanţia returnării banilor. Dacă nu vă place ceea ce o să spunem astăzi, o să vă returnăm emailul.
(multe râsete) Aceasta este Noua Energie. Noi oferim garanţii asupra iluminării voastre spirituale.

Linda: Eşti grozav!

Adamus: Aşa că trimiteţi-l…

Linda: Geoff este bine cât timp spui lucrurile astea?

Adamus: … oh, el pe afară, pe undeva. Doarme. E obosit de la schimbarea fusului orar. (râsete) Am
preluat eu. (Adamus râde) Oh, ce lucruri o să facem azi!

Aşa că, dragi Shaumbra, serios, totuşi, noi facem acestea împreună. Facem acestea împreună. Este
distractiv, este dificil uneori, poate fi provocator şi ştiu că îi supăr puţin pe unii dintre voi. Asta şi încerc.
Încerc, pentru că face ca energia să se mişte atunci când vă supăraţi puţin pe mine. Însă mulţumiţi
acestui grup care se află azi aici. Mulţi dintre ei au călătorit mult ca să-şi alăture energia lor, ca să
creeze cu adevărat acest incredibil spaţiu sigur astfel încât voi (priveşte în camera de filmat) să puteţi
participa. Iar dacă nu priviţi live acum, dacă citiţi sau priviţi acestea mai târziu, vorbesc în aceeaşi
măsură şi cu voi. Trimiteţi mulţumiri, trimiteţi o binecuvântare, pentru că astfel putem continua să
evoluăm şi să extindem tot ceea ce facem împreună. Acesta nu este un grup pentru cei care vor să
rătăcească, cei care vor pur şi simplu să se agaţe de o călătorie ieftină. Acest grup trece cu adevărat în
Noua Energie, aşa cum veţi vedea şi veţi experimenta pentru voi înşivă astăzi.

Aşa că haideţi să respirăm adânc… (pauză)… pe măsură ce ne începem călătoria, o călătorie care începe
în Acum şi se extinde, o călătorie în nivelurile înalte ale conştienţei şi conştiinţei, o călătorie în…
apropo, trebuie să mă opresc o clipă. Unii dintre voi sunt absolut şocaţi acum. Nu neapărat cei de aici,
voi aţi mai trecut prin asta înainte (râsete), în cea mai mare parte, însă unii dintre voi sunt absolut
şocaţi. “Asta este o adunare spirituală?!” Ăăă, nu. (Adamus râde) Nu, scuze. Mergeţi în altă parte pe site.
Aceasta este o adunare a conştiinţei şi a conştienţei. Unii dintre voi sunt şocaţi că putem avea acest tip
de adunare sacră şi putem fi şi puţin nebunatici.
Ştiţi cum era în Şcolile Misterelor acum sute de ani? Erau bătăi, tras de păr, ţipete, toate între sesiunile
de muzică minunată şi…

Linda: Cineva a şi ieşit din sală. Sper că eşti mândru. (râsete)

Adamus: Între trasul de păr şi… era muzică. Noi respiram, respiram mult, dar eram şi foarte reali, aşa
cum probabil ştiţi. Spiritualitatea sau conştiinţa fără realitate este foarte falsă, foarte falsă. Aşa că aici
suntem reali, da, în toate felurile. Permitem exprimarea deplină şi nu dăm doi bani pe ce cred ei. Da, da!
Absolut! (audienţa aplaudă) Bine ai revenit, da. Da. (râsete, cineva tocmai se întoarce în sală)

Ce voce ascultaţi?

Aşa că astăzi eu am decis că vom avea întrebări şi răspunsuri.

Linda: Ce?!

Adamus: Nu am mai făcut asta de ceva timp, aşa că… (o singură persoană din sală aplaudă) Vei fi
singura care aplaudă, pentru că eu o să pun întrebările (râsete), voi veţi încerca să răspundeţi, iar apoi
eu vă voi oferi răspunsul real.

Linda: Oh, asta ştim!

Adamus: Acestea sunt întrebările şi răspunsurile lui Adamus. Aşa că voi începe cu prima întrebare de
azi. Cum e afară? Daţi-mi voie să arunc o privire. Frumoasă… frumoasă zi. (râsete, căci Adamus iese pe
terasă şi nu se mai vede)

Linda: Desculţ. Frumos…

Adamus: O zi frumoasă. Aşa că prima întrebare pe care voi o veţi contempla este: de a cui voce
ascultaţi? De a cui voce ascultaţi?

Shaumbra: De a mea.

Adamus: A mea. Sună bine. Ok. Tibor, de a cui voce asculţi tu?

Tibor: De a ta.

Adamus: Ah! Premiu… Premiul Adamus. Avem acum în mod oficial premiile Adamus. Nici un răspuns nu
e greşit, dar foarte puţini merită un Premiu Adamus. (Linda îi oferă lui Tibor un premiu Adamus) Poftim.
Ai vrea să-l desfaci şi să-l arăţi tuturor?

Linda: O să-l binecuvântezi sau o să-l săruţi?

Tibor: Oh, desigur.

Adamus: Ah, momentul de suspans. Şi iată-l – premiul Adamus.

Linda: Asul.

Adamus: Asul. Linda o să arate unul la cameră. (Linda arată o micuţă insignă în formă de as)

Joyce, de a cui voce asculţi tu?

Joyce: De a ta.

Adamus: De a mea? Răspunsul acesta s-a mai dat, dar este unul bun. Da. Kerri, la nivel cotidian, Kerri,
zilnic, de a cui voce asculţi?

Kerri: Din păcate, de prea multe.

Adamus: Prea multe! Încă un premiu Adamus.

Linda: Nu am decât… aminteşte-ţi, am doar o rezervă limitată.

Adamus: Ah, avem destulă mâncare să o dăm ca premiu dacă va fi nevoie. Mulţumesc. Ah, da. Cine
urmează? Siglinde, de a cui voce asculţi tu?

Siglinde: A Spiritului.

Adamus: Spirit. Cine este Spiritul, Siglinde? Dă-mi voie să vin aici. Am putea avea şi microfonul? Aici.
Ok, Siglinde. Siglinde spune că ea ascultă de vocea spiritului. Ok, dar ce este Spiritul?

Siglinde: Noi toţi.

Adamus: Noi toţi. Aşa că ne asculţi pe noi toţi.

Siglinde: Mai mult sau mai puţin.

Adamus: Mai mult sau mai puţin. De fapt e un răspuns destul de bun. Întrucât Linda o să fie zgârcită azi
cu premiile Adamus, o să intru în buzunarul lui Cauldre şi are… (multe râsete, căci Adamus studiază un
teanc de bancnote) … a fost un răspuns de cinci dolari. (râsete şi aplauze, căci îi dă Siglindei o bancnotă
de cinci dolari) Oh Cauldre, poţi să-i înregistrezi mai târziu la cheltuieli. Doar nu-i lăsa pe ceilalţi să vadă
asta. Deci de a cui voce ascultaţi? Microfonul, te rog.

Linda: Se filmează. Nu e nevoie să-ţi faci griji pentru cei din sală.

Adamus: De a cui voce… (Adamus îşi curăţă gâtul) Microfonul?

Linda: Oh! M-am pierdut.

Adamus: De a cui voce asculţi?

Mary Sue: Ascult de a mea, iar tu o să-mi distrugi iluzia, nu-i aşa?

Adamus: Nu, nu, nu, nu, nu, nu.

Mary Sue: Ok.

Adamus: Eu nu distrug nicio iluzie, doar pun multă îndoială în ele. (râsete) Edith … Edith, tu de a cui
voce asculţi?

Edith: De propria mea voce divină.

Adamus: Şi unde găseşti acea voce divină?

Edith: În interiorul meu.

Adamus: În interiorul tău. Deci dacă eram chirurg aş fi putut să te tai şi să găsesc…

Edith: Nu …

Adamus: Oh.

Edith: … nu, nu, isteţule. (râsete)

Adamus: Tu asculţi vocea divină din interiorul tău. Cum te acordezi cu ea?

Edith: Trebuie să fiu în linişte.

Adamus: Trebuie să fii în linişte. Iar atunci îţi auzi vocea divină?

Edith: Dacă am noroc.

Adamus: Şi cât de des ai noroc – atunci când asculţi voci? (râsete)

Edith: Ei bine …

Adamus: O să răspund eu pentru tine – aproape niciodată. Din an în paşti, iar asta probabil că e deja
cam mult – sper că nu te superi că am răspuns eu. Tu aveai dreptate, dar eu am şi mai multă – foarte,
foarte rar.
Sue, de a cui voce asculţi tu?

Sue: Ei bine, de aspectul care strigă cel mai tare la un moment dat (râsete)

Adamus: De aspectul care strigă cel mai tare! Asta sună destul de bolnav, dar dă-i şi ei un premiu,
(râsete) pentru că este adevărat! Este absolut adevărat.

Ok, domnule, de a cui voce asculţi?

Shaumbra (un bărbat): Sunt prea multe.

Adamus: Prea multe! E corect. E ca şi cu aspectele.

Shaumbra (un bărbat): Şi, în cele din urmă, în spaţiul inimii, orice răsună în acel moment.

Adamus: Pot să-ţi ascult şi eu spaţiul inimii? (râsete, căci Adamus îşi pune urechea pe pieptul acelui
Shaumbra pentru un moment) Tot ce aud este tic-tac, tic-tac. Dar asta e o voce bună pe care să o
asculţi. (către Linda) Cealaltă parte a sălii.

Linda: Oh, dă-mi voie să alerg într-acolo.

Adamus: Da.

Linda: Oh, te rog, dă-mi voie să alerg pentru tine!

Adamus: Iar apoi o să-mi scrii ceva pe tablă.

Linda: Oh, bine!

Adamus: Dar nu avem prea mult timp, aşa că trebuie să te grăbeşti când mergi.

Linda: Las-mă să fiu sclava ta!

Adamus: Deci... Joep. Joep, de a cui voce asculţi tu?

Joep: De multe.

Adamus: Multe. Da, da.

Joep: Da.

Adamus: Bun răspuns. Cred că merită un premiu Adamus. Da, vă mulţumesc. Ok. Şi încă unul… Vince,
de a cui voce asculţi tu?
Vince: De acea bucăţică mică a minţii care trăncăneşte.

Adamus: Exact. Ok, se spusese deja, aşa că nu primeşti un premiu. Cumva ai reluat ideea, dar ai reluat-
o corect. Aşa că, dragi Shaumbra, acesta e un punct important pentru a merge înainte: de a cui voce
ascultaţi? Şi, în general, ce se petrece… mergi repede la tablă, te rog.

Linda: Oh, te rog, ma grăbesc acum.

Adamus: Subtitlul – ăăă, o coală nouă de hârtie.

Linda: Oh, desigur.

Adamus: Voci.

Linda: Ce culoare ai vrea?

Adamus: Alege tu. Ah, să pui un om să facă o alegere… (râsete)

Linda: Sunt foarte clară şi fac o alegere.

Adamus: Deci vocile. În general sunt aspecte. Aspectele, aşa cum ştiţi, sunt aspecte.

Linda: Scris cu un „s” sau doi?

Adamus: A-s-p-e-c-t … a-s-p-e … da. Astfel că în general voi ascultaţi vocea aspectelor. Aceste sunt
părţi ale sufletului vostru, ale sinelui vostru. ele pot fi dintr-o viaţă trecută, ar putea fi din acestă viaţă,
ar putea fi părţi din voi despre care nu ştiţi conştient că există, însă sunt părţi din voi. Fiecare îşi are
propria agendă. În cele din urmă, agenda lor este să se întoarcă la voi, dar mai trebuie îndeplinite multe
condiţii pentru ca asta să se producă, astfel încât ele acţionează pe baza agendei lor limitate .

Acum, într-un fel, nu distingeţi neapărat între tonurile vocilor lor, pentru că totul vine prin minte şi, ca
urmare, totul sună la fel, însă în orice moment puteţi avea sute de aspecte care vorbesc. Iar ele fac asta.
Trăcănesc tot timpul. Nu au nimic altceva de făcut. Nu au serviciu. Nu dorm. Nu au copii, cu excepţia
voastră. Asta era ceva amuzant. Ele petrec... care sunt termenii umani... 24 de ore timp de 7 zile din
şapte lucrând cu voi, manipulându-vă. În cele din urmă se vor întoarce, dar acum sunt blocate în joc,
astfel că vocile continuă.

Ele se tot împing unele pe altele tot timpul, încercând să se facă auzite deasupra zgomotului psihicului
vostru, astfel că vocile devin tot mai zgomotoase. Iar ce faceţi voi? Nu e o întrebare înşelătoare, însă ce
faceţi? Larry?

Larry: Înnebunesc.

Adamus: Larry înnebuneşte. Da. Deci ce faceţi? Ai toate aceste voci, înnebuneşti şi ce se petrece când
înnebuneşti?

Larry: Se face linişte.

Adamus: Nu, nu, deloc. Nu primeşti un premiu Adamus.

Larry: La naiba!

Adamus: Aproape că... eşti pe cale de a primi unul... însă nu, ceea ce se petrece atunci când înnebuneşti
este că – nu vorbesc despre alţii – ceea ce faci tu este că te distragi. Vei găsi multe distrageri şi multe
scuze – nu mă iau de tine, dar fac asta – multe distrageri şi orice altceva pentru a linişti aceste voci.

Unii dintre voi ar putea bea. Unii dintre voi s-ar putea să acţioneze foarte dramatic, pentru că atunci
când jucaţi o dramă brusc vocea voastră devine mai mare ca vocile aspectelor. Dar aveţi un balamuc
întreg, o curte plină de nebuni. Sunt voci, voci, voci de pretutindeni, iar ceea ce încercaţi voi să faceţi
este să le blocaţi. Dar nu puteţi, nu-i aşa?

Oh, dragi Shaumbra, foarte puţini dintre voi au atins un punct în meditaţie în care realmente vă puteţi
linişti. Fără supărare, dar nu sunteţi nişte meditatori prea buni. Însă voi sunteţi Shaumbra, aşa că… însă
mulţi aţi încercat şi aţi făcut efortul de a le bloca. De fapt deveniţi buni, oh, aproape buni la a fi în stare
să blocaţi lucrurile în afară, pentru că vă izolaţi. Zgomotul încă este acolo, dar voi pretindeţi că nu este.
Aşa că zgomotul este pretutindeni în jur. Acum, pe lângă aspectele voastre mai sunt şi alte zgomote.
De unde vin ele?

Shaumbra: Stereotipurile părinţilor.

Adamus: Stereotipurile părinţilor. Excelent. Asta înseamnă un premiu şi un dolar. (râsete) O să-l rog pe
Cauldre să aducă mult mai mulţi bani cu el. (mai multe râsete)

Linda: Cine a fost?

Adamus: O să umpli sala în fiecare lună.

Linda: Care anume este răspunsul?

Adamus: Stereotipurile părinţilor. Stereotipurile părinţilor.

Linda: Oh, Stereotipurile părinţilor.

Adamus: Ceea ce v-au spus părinţii.

Linda: Oh-h.

Adamus: Acestea se joacă iar şi iar. Voi le aveţi pe un hard disk intern numit mintea, creierul. Creierul,
aşa cum vă amintiţi, este un instrument al memoriei. Stochează amintiri şi le aduce la suprafaţă. Vă
gândiţi să faceţi ceva şi apar stereotipurile părinţilor. Atunci când vă educaţi copilul, copiii,
stereotipurile părinţilor apar imediat. Aşa că acestea se joacă constant. Ce altceva, ce alte zgomote mai
sunt?

Shaumbra: Bisericile. Învăţătorii.

Adamus: Stereotipurile bisericilor şi învăţătorilor. Biserica şi învăţătorii.

Linda: Biserica şi învăţătorii. (scrie)

Adamus: Hai să o numim “stereotipurile predicatorului/învăţătorului”. “Stereotipurile

predicatorului/învăţătorului”. Aceleaşi mereu – “Eşti osândit în iad pe vecie”. E un timp cam lung pentru
a face ceva. Ori învăţătorul vostru vă spune constant că trebuie să lucraţi mai mult, să învăţaţi mai mult.
Studiul nu vă face… ştiţi care e cel mai bun mod de a studia? Puneţi cartea pe podea şi aşezaţi-vă pe ea.
Respiraţi. Respiraţi şi veţi absorbi informaţia, (râsete) nu prin creier, ci prin fiinţa voastră energetică. O
veţi absorbi şi veţi prinde esenţa sa. Dacă vă vor da un test o oră mai târziu, veţi putea oare să daţi
răspunsuri intelectuale? Nu, dar veţi avea esenţa. Ce alte stereotipuri mai au loc?

Kathleen: Sistemele de credinţă.

Adamus: Dar ale cui sisteme de credinţă?

Shaumbra: Ale noastre? Aspectele?

Adamus: Ei bine, da, revemim la aspecte. Da.

Shaumbra: Conştiinţa de masă.

Adamus: Conştiinţa de masă, asta aşteptam. Cât de mult vrei?

Shaumbra (o femeie): Orice.

Adamus: Insigna, dolarul sau un sărut? (multe râsete)

Shaumbra (o femeie): O să iau sărutul. (multe râsete şi ovaţii, căci Adamus o sărută pe obraz)

Adamus: Ador această slujbă! (mai multe râsete) Aşa că… ne întoarcem la Kathleen. Da, ce ai spus?

Kathleen: Sistemele de credinţă.

Adamus: Sistemele de credinţă. Însă ele sunt o plasă foarte încâlcită, dificilă – sistemele de credinţă –
căci de unde vin ele?
Kathleen: De peste tot.

Adamus: De peste tot. De peste tot: aspectele voastre, conştiinţa de masă, predicatorii, învăţătorii şi
celelalte tărâmuri. Celelalte tărâmuri susţin multe sisteme de credinţă şi le pun în scenă. Entităţi care se
află pretudindeni în jur – nu voi, dar ştiţi despre ce vorbesc – oamenii cu care lucraţi, cei despre care
vom vorbi la viitorul nostru workshop[1].

Oh, Cauldre îmi spune că vorbesc prea repede, dar, ştiţi, este o uşurare, pentru că în recenta noastră
excursie în Asia a trebuit să vorbesc atât de încet încât m-am constipat. (râsete) Nu eu, ci Cauldre. Dar
el… este…

Linda: Cum a ajutat asta la citirea cărţii tale?

Adamus: TMI. (râsete) (TMI = Too Much Information – Prea Multă Informaţie)

Linda: Cum a ajutat asta la citirea cărţii tale?

Adamus: Astfel că sunt entităţi care stau prin jur şi influenţează oameni care sunt în mod desoebit
dezechilibraţi. Acum, vă rog să nu fugiţi acasă, să săriţi în pat şi să vă puneţi pătura în cap, întrebându-
vă ce entităţi încearcă să fie cu voi la acest punct, pentru că ştiţi cu uşurinţă, dacă ele ar fi acolo, ce
faceţi voi?

Shaumbra: Le batem.

Shaumbra: Plecăm de acolo.

Adamus: Le bateţi, fugiţi în altă direcţie. Nu, nu, nu. Nu, faceţi o alegere conştientă. “Ieşi naibii din viaţa
mea”. Fiţi clari. Nu fiţi sfioşi. Nu încercaţi să le procesaţi. Fiţi clari. “Ieşi din viaţa mea, acum”. Nu aveţi
nevoie de ele, iar dacă aveţi nevoie, înseamnă că aveţi nevoie de ceva despre care vom vorbi în iunie:
terapie.

Aşa că aveţi toate aceste voci, iar când vă opriţi o clipă, pentru că viaţa a ajuns atât de nebunească, atât
de copleşitoare, aveţi o cădere şi spuneţi: “Vă rog, a, nevoie de ajutor de unde, din partea cuiva!” Încă
mai auziţi multe voci şi încă mai e multă încâlceală. Deci ce faceţi?

Shaumbra: Respirăm.

Linda: Mergem la cumpărături.

Adamus: Ar trebui să respiraţi, însă voi… voi vă duceţi la cumpărături, da, sau vă retrageţi. Vă retrageţi
şi vă limitaţi, pentru că nu ştiţi ce voce să mai ascultaţi. Apropo, nu mă iau de nimeni, dar încerc să vă
ajut să înţelegeţi, pentru că voi îi veţi ajuta pe mulţi să înţeleagă – ce voce ascultaţi.

Vocea adevărată
Adevărata voce este corpul de conştiinţă. Este o voce ce cuprinde totul şi nu este doar divinitatea. Aşa
cum am spus la ultima noastră întâlnire, cumva voi aţi separat divinitatea voastră, aţi pus-o într-un
dulap spiritual pe undeva, aţi încuiat uşa şi apoi aţi uitat unde este dulapul. Aşa că nu vreau să afirm că
acest corp de conştiinţă este doar divinitatea. Este şi partea umană. Este şi mentalul. Reprezintă şi
potenţialele voastre viitoare şi potenţialele trecute, de ieri, care nu au fost manifestate sau realizate
niciodată.

Ştiţi, aşa cum am spus înainte, vi s-au petrecut tot felul de lucruri în trecut, dar asta e fals, pentru că în
timp ce aţi avut experienţa de a fi, hai să spunem, într-un… era să spun accident de maşină, dar asta ar
putea planta ceva în mintea voastră şi s-ar putea să aveţi unul diseară. Aşa că hai să nu spunem asta.
Hai să spunem că în trecut aţi avut un incident în care aţi fost foarte, foarte bolnavi. Oh, acum credeţi
că o să vă îmbolnăviţi diseară. (râsete)

Ei bine, hai să spunem că v-aţi îmbolnăvit foarte tare, iar acum credeţi că aveţi o perioadă din viaţă în
care v-aţi îmbolnăvit şi aproape că aţi murit, iar voi înregistraţi asta ca eveniment care a avut loc. Ar fi
ca şi cum a fost publicat într-un ziar şi este ceea ce este. Este o ştire. Este istorie, dar de fapt nu e deloc
aşa. A fost unul din multele potenţiale, foarte vii şi foarte reale. A fost unul pe care s-a întâmplat să-l
manifestaţi în această realitate, dar aţi avut multe potenţiale în alte realităţi care au fost manifestate
într-o formă non-fizică. Aţi avut multe alte potenţiale ce au fost contemplate, v-aţi gândit la ele la un
anumit nivel, dar nu au fost niciodată manifestate. Aceasta este istoria voastră adevărată, potenţialele
voastre. Nu ceea ce credeţi că s-a petrecut. Dar eu o să… deja v-aţi primit contravaloarea banilor
plătiţi! Deja. Deja. Aşa că nu te teme (către Linda), nu cred că o să ai solicitări. Iar voi, cei ce urmăriţi
online, (priveşte în cameră) începeţi să scrieţi scrisorile de mulţumire pentru staff.

Astfel că vocea reală şi acea voce care iese la suprafaţă, pe care o puteţi simţi cu adevărat, este corpul
de conştiinţă. Conştiinţa este conştienţă. Am vorbit luna trecută despre corpul vostru de conştiinţă –
Eu Sunt al acestui moment exact. Ieri nu mai contează. Viaţa trecută este irelevantă.

Potenţialele viitorului pot fi cugetate sau contemplate doar din acest moment. Nu intraţi în potenţialele
trecutului pentru a le contempla. Multe lucruri ţi se vor petrece – sau potenţiale – Elizabeth, în lunile ce
vor veni, lucruri minunate, apropo. Acum, nu intri în viitor ca să le contempli. Le contempli chiar de aici.
Dar trebuie ca voi să fiţi în stare să aveţi încredere în voce – în Voce – iar motivul pentru care atât de
des voi mergeţi în trecut sau vă proiectaţi în viitor este pentru că nu aveţi încredere în în această voce
în momentul Acum. Asta este uimitor. Uimitor.

Aşa că ceea ce vom face astăzi este să începem procesul încrederii în voce. Dar trebuie să înţelegeţi de
unde vin celelalte voci – conştiinţa de masă, extratereştri, alte entităţi non-fizice.

Linda: Extratereştri?

Adamus: Sigur, extratereştri – toată lumea are nevoie de un pic de extratereştri din când în când – şi
fantome, stafii. Stafii. Îmi place cuvântul. Stafii. Sunt pretutindeni în jur. De fapt lucrul amuzant este că
ar putea fi stafii în sală chiar acum. Astăzi nu sunt. Însă stafiile sunt fantome, morţi, care cutreieră
Pământul, care nu au eliberat.

Linda: Tu în ce categorie te afli? (râsete)

Adamus: Ăăă… Mare. Maestru. Ascensionat.

Linda: Ohhh! Ce am, oare! Oh! O categorie nouă. Oh!

Adamus: Da. Oh, dacă eşti amabilă, la voci – pune-l şi pe Adamus acolo.

Linda: Oh, mari maeştri ascensionaţi.

Shaumbra: Eu Sunt Cel Ce Sunt.

Adamus: Da, eşti.

Shaumbra: Mulţumesc.

Adamus: Da. Aşa că ceea ce facem acum este să intrăm în conştienţa vocii corpului vostru de
conştiinţă, conştienţa voastră. Nu vorbeşte în vreo limbă anume. Cu toţii ştim asta. Am vorbit despre
fără definiţie, fără cuvinte. Voce nu este, de fapt, cuvântul potrivit. Este pe cât de mult ne putem
apropia aici, însă reprezintă simţirea, cunoaşterea din moment. Aceasta este vocea.

Nu veţi auzi sunete, cuvinte, în cap. Poate că veţi simţi ceva în inimă, în abdomen, dar veţi simţi… o să
definesc asta prin folosirea definiţiei lui Cauldre atunci când intră în conectare – urăsc cuvântul
‘channel’ – atunci când intră în starea de conectare. O energie aurie, ca mierea, caldă, dulce curge,
creează acei fiori care merg din creştetul capului până în picioare. Aceea este vocea. Aceasta este
cunoaşterea că sunteţi aici şi asta simţiţi, deveniţi conştienţi de ea, o ascultaţi – în lipsa unor cuvinte
mai bune.

S-ar putea sau nu să aibă atribute ale umanităţii voastre. Această voce este în parte umanitatea
voastră, aşa că s-ar putea să mai auziţi o parte din ea, însă este Deplinătatea. Necesită încredere
implicită, încredere în voi înşivă, pentru că ceea ce se petrece în momentul în care începeţi să ascultaţi
vocea corpului de conştiinţă, a lui Eu Sunt Cel Ce Sunt, este că fiecare dintre aceste voci încep să apară
şi ele la suprafaţă. De ce? Pentru că este momentul de linişte pentru mami şi tati. Este timpul vostru de
linişte şi este o oportunitate a lor de a începe să-şi împingă agendele lor, să înceapă să se lupte pentru
poziţie, să înceapă să vă facă să acţionaţi conform dezechlibrului lor, indiferent care este acesta. Aşa că
dintr-o dată vine un potop de voci, iar la acel punct voi vă amintiţi vouă înşivă de Eu Sunt, de cine
sunteţi voi. Nu unu… pot să înjur?

Linda: Oh, te rog…

Adamus: Ok. Nu, oh, este…

Linda: Fără cuvântul cu F. Să nu foloseşti cuvântul cu F.

Adamus: Oh, niciodată, niciodată, niciodată, niciodată, niciodată.

Linda: Îi deranjează pe prea mulţi oameni.

Adamus: Nu… oh, o să folosesc cuvântul plăcut. Nu e nimic fals în Eu Sunt.

Linda: Oh, haide, poţi să foloseşti cuvântul acela.

Adamus: Care cuvânt?

Shaumbra: Rahat.

Adamus: Nu, are două silabe.

Linda: Rahat în două silabe?

Adamus: Da, dacă îi pui şi „cow” (vacă) în faţă.

Linda: Oh!! Oh, bullshit (căcat).

Adamus: Da, da. Vedeţi, acum ea a spus cuvântul, nu eu. (râsete) Eu nu aş folosi niciodată un limbaj
neplăcut atunci când vorbesc cu un grup.

Linda: Sunt în serviciu! (râsete)

Adamus: Dar, ştiţi, uneori atunci când spuneţi: “Eu Sunt Cel Ce Sunt” – am făcut asta cu grupuri
Shaumbra în întreaga lume. I-am pus să spună… ei bine, hai să facem asta chiar aici. Ok. Vă voi cere,
peste o clipă, să spuneţi: „Eu Sunt Cel Ce Sunt.” La trei – unu, doi, trei:

Audienţa: “Eu Sunt Cel Ce Sunt”.

Shaumbra: Aleluia!

Adamus: (râzând) Nu e un grup religios! (râsete) Ei bine, poate că este. Poate că este. Nu, a fost mai
bine decât s-a anticipat. Haideţi să mai încercăm încă o dată, dar cu mai multă realitate, cu mai multă
fermitate, cu ceva mai mult din voi în ea. Număr până la trei şi haideţi să facem asta pentru audienţa
noastră online, care nu plăteşte. La trei – unu, doi, trei:

Adamus şi audienţa: “Eu Sunt Cel Ce Sunt”.

Adamus: Destul de bine. Încă vă mai întrebaţi dacă puteţi şi crede, dar de fapt începeţi să o credeţi.
Excelent. Vă reamintiţi în timpul procesului de ascultare a vocii reale: “Eu Sunt Cel Ce Sunt. Eu Sunt Cel
Ce Sunt”. Apoi celelalte voci încep să se liniştească puţin. Nu pleacă neapărat. Tu nu le blochezi, dar
dintr-o dată ele ascultă, ascultă, spunând: “Ce a fost asta? Ce a spus Marc? Chiar l-am auzit pe Marc
spunând: ‘Eu Sunt Cel Ce Sunt?’” Acum, ele nu încep imediat să creadă, dar o parte din ele, acea lumină
din interiorul lor, vrea să accepte asta. Aşa că se vor opri o clipă şi vor asculta din nou în timp ce tu vei
spune… (Adamus se apleacă spre Marc)

Audienţa: “Eu Sunt Cel Ce Sunt”.

Adamus: Am vrut ca Marc să spună asta, dar a fost bine. (râsete) Şi aşa…

Marc: Eu am multe voci (multe râsete din partea lui Adamus şi a audienţei) Avem nevoie de un premiu
pentru Marc, pentru înţelepciune şi isteţime.

Linda: Vrei să i-l îmnânezi tu?

Adamus: Nu, nu. Tu. Tu eşti cel care le înmânează oficial.

Linda: Sunt fericită.

Adamus: Pentru iuţeală.

Linda: Sunt în serviciu.

Adamus: Toate aceste voci se opresc o clipă şi din nou, tu spui, Marc…

Marc: Eu Sunt Cel Ce Sunt.

Adamus: Da. De fapt se liniştesc o clipă. Sunt pregătite să izbească din nou la orice punct, însă se
liniştesc o clipă. În acest spaţiu sacru începeţi să vă auziţi cu adevărat vocea voastră reală, corpul vostru
de conştiinţă, vocea voastră a conştienţei.

Haideţi să încercăm asta acum. Acesta este un spaţiu sigur – dumnezeule, sper. Am trecut prin 10 ani
fără accidente majore. Aşa că acesta este un spaţiu sacru. Ştiţi că aceste voci vă bântuie uneori, dar
acum începeţi să-l realizaţi pe Eu Sunt. Nu le mai daţi voie să conducă firma, vă reluaţi conducerea. Vă
reluaţi pe voi. Vi-l reluaţi pe eu Sunt Cel Ce Sunt.

Astfel că vom pune nişte muzică de fundal, doar ca să facem mintea să creadă că face ceva, şi vă voi
cere să fiţi foarte curajoşi şi să vă deschideţi conştienţa. Nu ascultaţi cu urechile, ci ascultaţi cu corpul
vostru de conştiinţă, cu toată fiinţa voastră. Ascultaţi-vă pe voi înşivă, simţiţi-vă pe voi şi cunoaşteţi-vă
pe voi. Îl vom ruga pe prietenul nostru John să pună o bucată muzicală foarte frumoasă, cu straturi
multidimensionale şi care ne ajută foarte mult. Aşa că respiraţi adânc…

[“Lemurian Homecoming”, de Anders Holte, se cântă pentru 5 minute – CD-ul este disponibil pentru
descărcare directă, contra cost, de pe site-ul Crimson Circle, sectiunea „Music”]
[Adamus stă în tăcere pentru încă un minut]

Adamus: Respiraţi adânc… relaxaţi-vă. Relaxaţi-vă.

Uau. Sunt foarte impresionat de acest grup. Compoziţia muzicală sau tonarea îi aparţin lui Anders Holte
din Germania. Mulţi dintre voi îi cunosc opera. Şi nu tonarea era vocea pe care aţi ascultat-o. Ea era, de
fapt, mai mult o distragere decât orice altceva.

Linda: Să nu foloseşti toaleta! (râsete, căci Adamus iese din sală şi intră în toaleta bărbaţilor)

Adamus: Ceea ce faceţi cu adevărat este că mintea voastră s-a concentrat pe ea, astfel încât să puteţi
începe să vă relaxaţi…

Linda: Nu face asta!

Adamus: … astfel că puteţi începe să intraţi în acea stare de linişte. (se aude zgomotul unei toalete la
care se trage apa) Şi… ah … (multe râsete)

Linda: Ruşine să-ţi fie!

Adamus: Aşa că în timp ce avea loc tonarea, voi aţi putut elibera, v-aţi relaxat puţin, iar când muzica s-a
oprit…

Linda: Ai tras fermoarul?

Adamus: Atunci când toate aceste voci s-au liniştit cumva, când totul s-a liniştit, când muzica s-a oprit
şi a fost tăcere, aţi avut cam un minut de tăcere reală. Şi, aţi observat, nu aţi auzit neapărat o voce
foarte mare. Pur şi simplu v-aţi simţit bine. Aceasta e vocea cea mare. Acesta este corpul de conştiinţă.

Fără tulburare, fără să vă întrebaţi dacă faceţi bine ce faceţi. Vedeţi, voi v-aţi gândit că terminasem şi v-
aţi relaxat, pentru că nu mai făceaţi o temă, pur şi simplu mă aşteptaţi pe mine să încep. Acel moment,
acel moment scurt a fost cel în care adevărata voce interioară iese la suprafaţă.

Nu vă spune ce să faceţi. Vă rog, vă rog, vă rog să nu vă aşteptaţi că vă va spune ce maşină să

cumpăraţi, unde să mergeţi în vacanţă sau orice de acest fel. Acelea sunt zilele din trecut în care aveaţi
nevoie ca cineva sau ceva să vă spună ce să faceţi. Nu are nevoie asta, nu vrea să o facă. Doar vrea să
fie cu voi. Aceasta e cea mai mare voce din toate – voi care vreţi să fiţi cu voi înşivă, simţindu-vă atât
de în siguranţă în această realitate mai degrabă dură încât pur şi simplu să poată fi cu voi. Este singura
voce de care aveţi nevoie. Nu aveţi nevoie de mesaje. Nu aveţi nevoie de răspunsuri definite. Asta
ascultaţi voi.

Această compoziţie tonală multidimensională a lui Anders este un mod minunat de a intra în asta. Cred
că poate fi găsit pe site-ul vostru. Dar indiferent dacă alegeţi asta sau altceva, este un mod grozav de a
intra în acel spaţiu sigur şi liniştit şi apoi doar să-l permiteţi. Veţi începe să auziţi, să simţiţi vocea reală.

Conştienţa şi noile potenţiale

Haideţi să trecem la următoarea mea întrebare de astăzi. Iar pentru cei care se întreabă, am să răspund
întrebării: „A murit Iisus pe cruce?” Este Paştele. Este Paştele, Aandrah. Sute de Shaumbra din întreaga
lume vor să ştie. S-ar putea să răspund, dacă avem timp. S-ar putea. Este un răspuns fascinant.

Aşa că am… ei bine, de fapt am o întâlnire. Am uitat să vă spun. Iar motivul pentru care va trebui să
plec, ştiţi, pe la… hai să spunem ora cinci… oh, hai să spunem şase (râsete) – este pentru că noi lucrăm
la ceva acum. Voi probabil că nu ştiţi. Tu ştiai, (vorbeşte cu Linda) pentru că te-ai simţit groaznic înainte
şi te-ai gândit că e vorba despre tine, dar nu este aşa. Nu este. Ooh, am început să cânt! (râsete)
(Adamus începe să cânte) Hmmm, nu e vorba despre tine! (mai multe râsete)

Astfel că lucrăm la ceva acum, pentru că asta facem. Asta faceţi. Respiraţi adânc şi vă voi explica ce
este. De fapt este plănuit un atac terorist pentru mâine, ziua de Paşti. Da, are sens. O mică perturbare a
serviciilor religioase sacre – asta atrage atenţia. Ajunge la ştiri. Creează ştirile principale. Ruşine celor
care comit acte de teroare într-o zi de sărbătoare sacră. Indiferent de religie este o sărbătoare sacră.
Nu contează dacă onorează viii sau morţii, dar este ceva sacru. Dar există un plan în derulare şi de asta
trebuie ca eu să plec de aici mai degrabă mai devreme decât mai târziu, ca să merg să lucrez cu
teroriştii – nu ca să-i încurajez, fireşte! Şi voi lucraţi cu ei. Deci ce facem atunci când lucrăm cu un grup
de terorişti care plănuiesc distrugerea de vieţi umane preţioase pe scară largă? Mergem şi urlăm la ei,
Steve?

STEVE: Nu.

ADAMUS: Ne rugăm pentru ei, Marilyn?

MARILYN: Dacă vrei tu.

ADAMUS: Dacă… nu, tu să-mi dai un dolar. (multe râsete) Dă-mi un dolar. Dă-mi un dolar pentru ea!
(se adresează fratelui ei; şi mai multe râsete) O să transform compania asta într-una profitabilă într-un
fel sau altul. (râsete) Nu, nu vă rugaţi pentru ei, pentru că asta este agenda voastră. Asta este lipsa
voastră de compasiune…

Scuze, dar am scos un dolar din asta. Deci mergem şi ne folosim energia psihică asupra lor?

SHAUMBRA: Nu.

ADAMUS: Nu. Nu, nu, nu, nu. Deci ce facem?

SHAUMBRA (strigă din spatele sălii): Onorare.

ADAMUS: Ok. Noi …

SHAUMBRA: Avem compasiune.

ADAMUS: Compasiune.

LINDA: Vrei o listă?

ADAMUS: Sigur.

EDITH: Ne-am simţi mai bine dacă am angaja un asasin plătit. (multe râsete)

ADAMUS: Dă-mi… vreau să-mi dai toată geanta! Vreau să-mi dai tot! Vreau totul! (multe râsete)
Aandrah, eşti ocupată mâine?

AANDRAH: Da.

ADAMUS: Am nevoie de o sesiune!

Compasiunea. Absolut. Voi intraţi – de fapt noi intrăm acolo – cu compasiune şi ne aflăm acolo chiar
acum. O parte din voi este acolo chiar acum, la acea planificare, la acea adunare pe care o au teroriştii.
Noi mergem acolo cu un simţ extins al conştienţei. Cu alte cuvinte, nu este obligatoriu ca aceste lucruri
să se şi petreacă. Nu există destin. Noi mergem acolo cu conştiinţa unor potenţiale mai măreţe, nu ca
să le impunem, nu ca să le cerem imperativ. E ca şi cum ne ducem cu un coş mare, plin de daruri, şi le
spunem: “Dar cum ar fi asta, în loc de buuuum? Cum ar fi dacă v-aţi iubi pe voi în loc să fiţi mânioşi pe
mamele voastre şi să vă gândiţi că e nevoie să aruncaţi lumea în aer?” Cum e acest coş de cadouri,
acest potenţial care spune: “Eşti dumnezeu, acum comportă-te ca atare”, în loc de a spune: “Acela e
dumnezeu, acestea sunt regulile. Urmează-le sau te omorâm”?

Astfel că noi mergem acolo cu un simţ foarte expansionat al conştienţei şi poate, doar poate, ei îl vor
absorbi. Vor simţi. Poate unul sau poate cinci din grup vor sta o clipă şi vor spune: “Simt ceva. Aud o
voce. Simt ceva şi, ştiţi, asta e ceea ce vrem să facem ca să ne facem auzită vocea?” Asta e tot ce
încearcă ei să facă, să-şi facă auzită vocea. “Poate că nu e nevoie să aruncăm lucruri în aer, dar poate,
doar poate, am putea să începem să privim la noi, la cum noi, individual, unul câte unul, chiar dacă am
purtat costumul de terorişti, poate putem începe să schimbăm lumea prin a ne schimba pe noi. Poate
putem trece peste control, peste mânie şi peste a ne avea aspecte din vieţi trecute care îşi ridică acel
cap urât şi vor să arunce lucruri în aer”.

Aşa că, Shaumbra, atunci când intrăm acolo, ceea ce facem chiar acum, la acea adunare a teroriştilor
care îşi pun la punct ultimele detalii ale planului, mergem cu compasiune. Apropo, este acelaşi mod în
care lucraţi cu voi înşivă, pentru că... (spre Linda) te rog să te întorci la pagina cu vocile – aceştia sunt
teroriştii. Aceştia sunt teroriştii. Aandrah? Da. Le place să arunce lucruri în aer?

AANDRAH: Da.
ADAMUS: Uneori da. Da. Uneori le place doar efectul hipnotic. Uneori doar plâng foarte mult, dar da,
unora dintre ele le place să arunce în aer lucruri din interiorul vostru. Să arunce asta în aer (arată spre
cap). E o ţintă uşoară.

Ne întoarcem la discuţia noastră. Cu adevărat un grup de terorişti plănuieşte ceva pentru mâine. Astfel
că noi stăm aici şi spunem că acea energie, acea energie blocată a mâniei, a controlului, poate fi
transmutată, nu cu forţa, nu prin compasiune şi onorare, nu cu luptă şi nu prin negociere, fie că voi
credeţi asta, fie că nu credeţi. Nu o să… eu nu negociez deloc. Dacă îl înţelegeţi cu adevărat pe Eu Sunt,
nu e nimic de negociat. “Eu Sunt. Nu negociez asta. Eu Sunt Cel Ce Sunt, nimic mai mult, nimic mai
puţin”. Aşa că intrăm acolo cu prezenţa noastră şi fie ca prezenţa noastră ea să fie simţită de ei.

Deci ce se petrece? Ei bine, unul din diversele scenarii. Mâine vă veţi trezi şi veţi auzi veştile proaste.
Desigur, nici unul dintre voi nu vrea acel potenţial. Cei mai mulţi oameni nu-l vor. Sau mâine ar putea fi
nişte ştiri interesante. Un grup de terorişti, în etapa finală a planului lor, au făcut o prostie. Planul lor s-
a dat peste cap. Nu au putut detona bomba din lenjerie. (câteva râsete) Pe asta nu o să o înţeleg
niciodată. (mai multe râsete) Trebuie să spun: teroriştii… (către Linda) Te rog să te întorci pe pagina cu
vocile.

LINDA: E plăcerea mea.

ADAMUS: Teroriştii nu sunt foarte inteligenţi. Chiar nu sunt. Sunt zgomotoşi, dar niciodată nu sunt
inteligenţi, niciodată. Niciodată. Aşa că acesta e alt potenţial. “Autorităţile descoperă un plan de a…”
completaţi voi punctele de suspensie... de a distruge ceva. “În ultima clipă planul a fost dejucat”. Atunci
aveţi voi un mare zâmbet pe faţă şi spuneţi: “Al naibii de buni suntem!” (râsete) Şi nu e nevoie să forţăm
nimic. Noi doar ne-am luat conştienţa în Momentul Acum şi am pus-o acolo. Uimitor! Magic! De fapt
nu e deloc magic, e atât de simplu încât nu e nimic misterios în legătură cu asta.

Sau al treilea scenariu: nimic. Nimic. Nu citiţi despre nimic. Nimic nu se petrece mâine. Vine şi trece
precum oricare altă zi, pentru că la un nivel sau altul din interiorul planului acesta s-a destrămat. Pur şi
simplu s-a destrămat, indiferent din cauza cărui mic detaliu sau al căror detalii. Sau poate că liderul
acestui grup dintr-o dată a avut un atac de cord şi a căzut dintr-o dată. Nu că noi am fi cauzat asta, dar
ştiţi, dragi Shaumbra, atunci când există multă energie a inimii, aşa cum aveţi voi şi pe care aţi emis-o,
poate afecta inima cuiva. Dacă are o energie foarte închisă, se poate deschide brusc, mult prea repede.

Aşa că nu citiţi nimic, nu se petrece nimic, iar apoi vă miraţi: “Ei bine, a inventat Adamus toate acestea?
Pentru că în orice scenariu Adamus a avut dreptate. În orice scenariu”. Aşa că pentru mine scenariul
bun ar fi dacă planul ar fi dejucat şi ar ajunge la ştiri. Scenariul rău pentru toată lumea este cel în care
planul funcţionează şi teroriştii nu ne simt prezenţa. Iar cel care, de fapt, ar fi cel mai bun ar fi, ei bine,
nu o să spun că este cel mai bun, însă cel cu care m-aş simţi eu cel mai bine este cel în care nu se
întâmplă nimic, planul lor se destramă, pentru că asta îmi spune mie că într-adevăr conştiinţa se
extinde. Nu va tolera intoleranţa.

LINDA: Asta e bine.

ADAMUS: Nu va permite ca acest control din Vechea Energie să meargă mai departe.

LINDA: Pot să scriu asta?

ADAMUS: Da. Nu am nicio idee ce am spus, dar …

Aşa că, dragi Shaumbra, haideţi să stăm o clipă, dacă doriţi. Lucrăm la asta – noi toţi (priveşte în
cameră). Vă puteţi opri din scrierea acelor scrisori de mulţumire şi staţi o clipă acum, ca să respirăm
adânc. Lumea este un loc frumos. Cu adevărat aşa este. Nicio experienţă nu este ca ea. Nu puteţi
ascensiona în tărâmurile angelice. Puteţi merge acolo ca să vă recuperaţi după ce aţi fost pe Pământ
(râsete), dar nu puteţi ascensiona. Vă puteţi duce acolo ca să vă ascundeţi între vieţi, dar totul e aici.
Este chiar aici, unde noi ne facem lucrarea.

Iar această luptă între terorişti şi cei ce simt din inimă, care au compasiune şi sunt conştienţi, lupta
dintre forţele vechiului şi conştiinţa noului nu se referă doar la Pământul pe care îl cunoaşteţi.
Afectează şi are implicaţii majore în alte tărâmuri. Există tărâmuri angelice… oh, o să vorbesc despre
îngeri într-o bună zi. O să vă ofer informaţia reală, din interior, despre îngeri şi nu este ceva pufos, aşa
cum v-aţi gândi voi. (câteva râsete) este ceva uimitor, dar există fiinţe angelice care se trag înapoi. Nu
vor mişcarea înainte a creaţiei, indiferent de motive. Voi intra şi în asta. Să scrii asta pe lista lucrurilor
pe care trebuie să le facem înainte ca eu să plec…

LINDA: Oh, oh.

ADAMUS: … un workshop despre îngeri şi îl vom numi ceva de genul... (cu voce dramatică) “Îngerii –
Forţe ale Binelui sau forţe ale Răului.” (râsete)

LINDA: Cum vrei să-l trec, „Workshopul despre îngeri”?

ADAMUS: „Workshopul despre îngeri” este suficient deocamdată. O să contribui la marketing şi o să

ţinem lucrurile în mişcare. De asta ofer garanţia returnării banilor pentru workshopul de astăzi. Este
cineva care, la acest punct, îşi vrea banii înapoi?

SHAUMBRA: Nu.

ADAMUS: Bine. Nu am terminat încă. Haideţi să ne extindem conştienţa, compasiunea noastră, în

această energie, în conştiinţa grupului terorist. Doar fiţi aici. Respiraţi adânc şi doar fiţi aici. Fără
discursuri. Nu e nevoie ca vocea voastră să trăncănească cu ei, aşa cum voi nu aveţi nevoie ca alte voci
să trăncănească mereu cu voi. Doar fiţi aici, fiecare parte din voi … (pauză)

Înţelepciunea voastră... ceea ce aţi învăţat în aceşti ani despre conştiinţă şi energie… (pauză) Aduceţi
toate acestea cu voi. Ceea ce ştiţi despre lupta interioară, ceea ce ştiţi despre lupta cu morile de vânt,
că totul este doar o mare iluzie. Că voi ştiţi, acum când în cele din urmă vă iubiţi pe voi şi aveţi
încredere în voi, că nu e nevoie de niciun fel de terorism. Nu este nevoie să aruncaţi lucruri în aer ca să
mişcaţi lucrurile înainte. Haideţi doar să fim aici, în acest moment. (pauză)
Aşa cum probabil că aţi ghicit… aţi priceput… nu este vorba despre locaţia geografică, de pe planetă,
din care operează acest grup. Ei operează în tărâmuri non-fizice. De fapt, aţi putea spune că oamenii
care operează în tărâmurile fizice sunt manipulaţi de fiinţe din alte tărâmuri, care îşi proiectează vocile
în oameni, în agendele lor. Haideţi să fim acolo, în toate tărâmurile… în prezenţa adevăratului Eu Sunt.
(pauză)

Iar acum, cu blândeţe, cu blândeţe haideţi să ne întoarcem concentrarea aici, însă, de fapt, o parte din
voi încă este acolo. Amintiţi-vă, nicio agendă privitor la rezultat. Fără agendă. În momentul în care
intraţi cu o agendă, începeţi să puneţi un dezechilibru asupra sa. Aşa că niciun fel de agendă asupra
rezultatului, este ceea ce este. Haideţi să respirăm adânc şi continuăm să lucrăm aici, dar acolo are loc
activitate. Abia aştept să vorbim despre asta la următoarea noastră întâlnire.

Cine trage sforile?

Haideţi să schimbăm vitezele o clipă, aşa că vă voi întreba: cine trage sforile în viaţa voastră? O rog pe
Linda să meargă prin sală cu microfonul.

Linda: E plăcerea mea.

Adamus: O să încep de aici. Hai să începem cu On, Garret. Cine trage sforile în viaţa ta?

Garret: De multe ori sunt aspectele mele care ţipă.

Adamus: De multe ori sunt aspecte care… mulţumesc pentru răspunsul foarte onest. Absolut. Bine.
Linda, alege tu pe cineva de data asta.

Linda: Ok. Vrea cineva să ridice mâna? Aveţi curaj?

Adamus: Cine creează realitatea în viaţa voastră? Da, este o întrebare cu un clenci.

Linda: Toate sunt aşa.

Adamus: Cine creează realitatea?

Mary: De multe ori este mintea mea.

Adamus: Mintea, da, e un răspuns bun. S-ar putea să vrei să ai la tine nişte premii Adamus, pentru că
am senzaţia că va fi mai bine decât m-am aşteptat eu. Deci uneori e mintea ta.

Linda: A câştigat cineva un premiu?

Adamus: Da, aici, la Mary. Mary primeşte un premiu. Cine trage sforile? Vreau să ştiu răspunsul. (se
adresează unei persoane numită Jane) Astăzi radiezi.
Jane: Mulţumesc. Este lista de acolo. E aceeaşi.

Adamus: Lista de acolo. Da, e bine. Cumva s-a mai spus asta, aşa că nu-ţi pot da un premiu, dar e
corect, aşa că nu te voi face să te simţi jenată în faţa a milioane de oameni. Miliarde, poate. Da.

Shaumbra (o femeie): Eu. Eu trag sforile. Eu îmi creez propria realitate.

Adamus: Tu o creezi. Zău?

Shaumbra (o femeie): Da.

Adamus: Zău? Ţi-ai ales părinţii la care te-ai născut?

Shaumbra (o femeie): Da.

Adamus: Zău? Când?

Shaumbra (o femeie): Înainte de a veni pe această planetă.

Adamus: Cu adevărat?! Îţi aduci aminte?

Shaumbra (o femeie): Nu.

Adamus: Cine era acolo cu tine?

Shaumbra (o femeie): Asta e o întrebare foarte bună.

Adamus: Dar tu spui că tu îţi creezi această realitate şi totuşi…

Shaumbra (o femeie): Aici, jos. Aici, jos.

Adamus: Aici, jos.

Shaumbra (o femeie): Da.

Adamus: Ok, dar nu ai început cu părinţii?

Shaumbra (o femeie): Oh, da.

Adamus: Ok. Dar nu-ţi mai aduci aminte.

Shaumbra (o femeie): Nu-mi aduc aminte să-i fi ales, dar ştiu că am făcut-o.
Adamus: Crezi că ai făcut asta.

Shaumbra (o femeie): Corect.

Adamus: Dar nu ştii, altfel mi-ai fi spus cum a fost reuniunea cu ceialalţi îngeri şi cum ţi-ai ales părinţii la
care te-ai născut. Nu ţi-ai ales…

Shaumbra (o femeie): Ei bine, pot să inventez o poveste foarte bună.

Adamus: Da. Urmează DreamWalker-ul pentru naştere. Vei descoperi că ai fost trasă prin acel tub
înapoi pe Pământ, pe baza multor dorinţe neîmplinite, cu ţipete şi urlete. Nu a fost o alegere
conştientă, urăsc să-ţi spun.

Shaumbra (o femeie): Mda, ok.

Adamus: Cu toată iubirea şi compasiunea, dar nu ai ales tu.

Shaumbra (o femeie): Ok. (râsete, căci Linda îi dă lui Adamus un premiu)

Adamus: Eu vroiam bani! Deci cine trage sforile? Greg?

Greg: Din păcate, uneori e birocraţia.

Adamus: Da, birocraţia trage sforile. Ea trage sforile, iar voi acceptaţi asta ca o mică marionetă.
(Adamus dansează ca o marionetă trasă de sfori) Da.

Linda: Ce drăguţ! Mai fă o dată.

Adamus: Ca o marionetă pe sfori, pentru că acceptaţi sistemul de credinţă că birocraţia are ultimul
cuvânt.

Greg: Nu întotdeauna.

Adamus: Asta e ceva obişnuit. Nu întotdeauna. Nu, nu. De multe ori. Nun întotdeauna, dar este o
observaţie bună. Ok.

Linda: Primeşte un premiu?

Adamus: Nu prea, nu. Nu. Premiile sunt pentru cei care cu adevărat îi face pe ceilalţi să spună “ooo” şi
“aaaahh.” Avem o mână ridicată acolo.

Linda: Oh, foarte bine. Aveţi curaj, domnule.

Adamus: Cine trage sforile?

Tibor: Primul meu gând ar fi că nu ştiu. Absolut că nu ştiu, dar…

Adamus: Asta e bine. Lasă-o aşa. Dă-i un premiu. Acum poţi continua, da, poţi continua. Da, spune.

Tibor: Dar pe măsură ce am eliberat încercarea de a pricepe, pentru că nu-l poţi pricepe pe “nu ştiu”,
pare că noi co-creăm. Cu cât mai mult îl eliberez pe “nu ştiu”, cu atât mai mult permit ca noi la un loc să
aducem ceea ce vrem să trăim şi să experimentăm. (cineva spune: “Uauuu”)

Linda: De unde eşti?

Tibor: Sursa.

Adamus: Sursa! (Adamus râde, audienţa râde şi aplaudă) Aş vrea să merg la masa de acolo.

Linda: Oh, dumnezeule.

Adamus: Ele sunt foarte rar incluse. Oricare dintre voi poate răspunde. Cine trage sforile?

Michelle: Corpul meu de conştiinţă.

Adamus: Corpul tău de conştiinţă. Ok, bine. Acum ţine microfonul, pentru că o să vorbim despre asta.
Aşaaa, corpul tău de conştiinţă. Ok, dar ai aflat despre corpul de conştiinţă acum o lună.

Michelle: Umm, hmm.

Adamus: Deci toate celelalte experienţe din viaţa ta de până în februarie 2010 de unde au venit? Cine
trăgea sforile?

Michelle: Aspectele mele.

Adamus: Aspectele. Da, da. E bine.

Michelle: Aspectele mele au tras sforile, dar am simţit că acest corp de conştiinţă este în regulă.

Adamus: În regulă.

Michelle: Aşa că pentru mine este corpul meu de conştiinţă.

Adamus: E un răspuns bun, dar niciunul dintre voi nu-l crede încă cu cu adevărat. Niciunul dintre voi
încă nu-l experimentează.

Linda: Nu primeşte un premiu oricum?

Adamus: Ăăă, nu prea. Îmi pare rău, data viitoare. Da.

Ricki: Oamenii din jurul meu, cărora le-am permis să mă controleze, să…

Adamus: Mda. Oamenii din jurul tău.

Ricki: … tragă de sforile mele.

Adamus: Absolut. Să tragă de sfori. Aşa că… Nancy?

Nancy: Ce?

Adamus: (râzând) Nancy, Kathy. Vreau să acord atenţie celor de la această masă. Ele mereu lucrează
din greu ca să vă servească, deci cine trage sforile în viaţa voastră?

Nancy: Vroiam să spun că totul depinde de ce anume fac. De exemplu la serviciu sunt şefii.

Adamus: Corect, exact.

Nancy: Acasă ar putea fi, ştii, orice aş face… nepoţeii mei.

Adamus: În regulă, ok.

Nancy: Totul depinde de ceea ce fac.

Adamus: Bine, bine. Un răspuns onest. Kathy?

Kathy: Ego-ul.

Adamus: Ego-ul. Ego-ul, si in cazul in care este ego-ul?

Kathy: Toate cele de acolo. (arată spre listă)

Adamus: Toate cele de acolo. Ok, bine. Bun răspuns. Apropo, nu ca să te corectez, dar mereu o fac:
egou-ul nu e un lucru rău. Ego derivă, de fapt, din termenul “I go (eu plec – n.tr.) Eu mă extind, eu
experimentez”, însă de-a lungul căii din ego s-a făcut un cuvânt urât. De fapt e grozav să ai mult ego.
(râsete, căci Adamus pozează)

Linda: Slavă domnului.

Adamus: Voi vă gândiţi la ego în termeni negativi, conform cărora cineva este egoist, plin de sine,
concentrat asupra sa. Există o linie – o linie fină, dar este o linie – diferenţa dintre a fi absolut centraţi
pe sine, în care vă hrăniţi sau furaţi energie de la alţi oameni, şi a fi conştienţi de sine şi plini de voi
înşivă, asta însemnând că nu aveţi nevoie să furaţi energie de la nimeni altcineva. Sunteţi atât de
conştienţi de voi înşivă şi atât de al naibii de îndrăgostiţi de voi încât nu e nevoie să furaţi. Nu aveţi
nevoie să vă găsiţi scuze. Nu aveţi nicio îndoială despre voi înşivă, astfel încât vă puteţi exprima deschis
şi plin de bucurie. Nu e nevoie să vă staţi în spate. Acel ego este un lucru frumos. Este exprimarea lui
Eu Sunt. da, încă două persoane. Siglinde?

Siglinde[2]: Corpul fizic trage câte o sfoară sau două.

Adamus: Absolut. Corpul fizic trage multe sfori. Absolut. Puteţi avea o zi foarte bună, iar apoi o durere,
o suferinţă, vocea fizicului vostru se repede, începe să strige şi o să distrugă o zi foarte bună. Da.
Aleya?

Aleya: Pentru mine înseamnă gradul în care am încredere în mine. Cât de bine am încredere în mine în
acel moment depinde de cum mă înţeleg cu aspectele…

Adamus: Corect.

Aleya: … sau dacă mă pun de acord cu Eu Sunt.

Adamus: Ok. Exact. Un răspuns foarte onest. Da. Uneori, din cauza lipsei de încredere, permiteţi ca alţii
să tragă sforile. De fapt este mai uşor în unele zile ca cineva să tragă sforile (Adamus dansează ca o
marionetă), iar voi…

Linda: Am pierdut asta, mergeam prin sală. Pot să mai văd o dată?

Adamus: … cineva să tragă sforile şi… (dansează din nou) Lui Cauldre nu-i place asta.

Linda: Zău?!

Adamus: Nu, nu.

Shaumbra (un bărbat): Modul în care spui asta e ca şi cum ai vorbi despre a fi influenţaţi de alţii. Cum
sunteţi traşi, cum se trag sforile de către păpuşar? Cine vă apasă pe butoane? Nu ar fi mai bine să priviţi
la vocea liniştită din interior şi tot mai mult să faceţi mai multe alegeri bazate pe ceea ce ştiţi?

Adamus: Ah, cred că acum o să mă duc acasă! Nu e nevoie să-mi termin discursul, dar am nişte desene
interesante. Aşa că, da, două mici premii. Da.

Linda: Oh, dumenezeule.

Adamus: Dar o voi spune puţin diferit. Nu mai bine, ci doar diferit.

Edith: El vrea o momendă de aur.

Adamus: Ajungem şi la asta în curând. Acum merg la tablă pentru nişte desene. Aşa că în trebarea este:
cine trage sforile? Iar dacă mi-aţi fi spus „nimeni”, ar fi trebuit să vă spun că sunteţi mincinoşi.

Edith: Şi ce ar fi nou în asta? (multe râsete)

Adamus: (râzând) Oh, dă-i ceva! Orice! Da, mulţumesc. Oh, asta îmi aminteşte de vechile noastre Şcoli
ale Misterelor, în care o ţineam aşa zile în şir. Uneori, unii dintre voi se îmbătau groaznic, iar a doua zi
se simţeau groaznic, iar uneori erau frumuseţe şi bucurie pură. Îmi lipseşte asta, dar iată că facem
acestea din nou.

Aşa că uneori… mulţi dintre cei ce urmează New Age sunt în negare şi spun că nimeni nu le trage
sforile. Iar eu îi întreb… nu aş putea face asta cu voi. Am încercat să vă îmboldesc într-acolo şi mi-aţi
dat răspunsuri de RH. Dar, dragi Shaumbra, uneori apare răspunsul ce spune: “Nimeni. Eu îmi creez
propria realitate”. Aşa că spun: “Oh, serios? Dacă ai anumite daruri şi talente, de unde ai făcut rost de
ele?” Iar ceilalţi, care nu sunt atât de reali, spun: “Ei bine, eu le-am creat”. Zău… „Îţi aminteşti când le-ai
creat?” “Ei bine, nu, dar eu le-am creat”. Mai sunt şi cei care spun, ştiţi: “Eu sunt creatorul realităţii
mele”. Iar eu spun: “Zău? Şi asta e ce ai creat tu?!” Asta a fost amuzant. (râsete) Deseori aud aceste
răspunsuri ezoterice, dar nu e nicio aplicaţie în viaţa reală. Ei nu sunt reali.

Undele conştiinţei

Aşa că vreau să discut aici, în momentele care ne-au mai rămas, ceea ce ar putea însemna ore, vreau să
discut cine trage sforile şi vreau să răspund propriei mele întrebări, întrebarea care i-a lăsat perplecşi pe
mulţi dintre voi atât de des: au oamenii liber-arbitru? Vom răspunde la asta azi. Vă veţi primi valoarea
banilor voştri. Au oamenii liber-arbitru?

Edith: Ei au alegerea liberă.

Adamus: Aşa e?

Garret: O alegere foarte costisitoare. (râsete)

Adamus: Acum o să desenez. O să desenez iar toate aceste simboluri. Nu le luaţi literalmente, însă sunt
un mod bun de a reprezenta. Sursa voastră este într-o călătorie. Sinele vostru este într-o călătorie. Noi
am vorbit în ultima noastră discuţie despre corpul de conştiinţă, însă acesta are alte… o să le numesc
unde sau dansuri diferite. Spiritul vostru are o formă de undă. Este o undă foarte frumoasă. Nu luaţi
acestea literal, sunt simboluri. (Adamus desenează o undă)

Spiritul vostru este într-o călătorie şi are câteva dorinţe proprii. Dorinţele pot fi rezumate cu mare
uşurinţă. Spiritul, sinele vostru vrea să se cunoască pe sine, ca răspuns la întrebarea străveche pe care
aţi pus-o acum mult timp: “Cine sunt eu?” Acum descoperă. Vrea să se cunoască pe sine şi face asta
prin ceea ce eu numesc cei trei X – clasificarea XXX – care sunt experienţa, expansiunea şi exprimarea.

Asta vrea să facă spiritul voastru, divinitatea, oricum aţi vrea să-i spuneţi. Ea este afară dansând,
plutind. Vrea doar să se cunoască pe sine şi vrea să experimenteze. Nu se poate cunoaşte pe sine fără
experienţă, aşa că trece prin experienţă. Şi vrea să continue să se expansioneze. Aceasta este bucuria
spiritului, expansiunea. Mersul înapoi nu funcţionează. Rămânerea în starea neutră, de stat pe loc, în
cele din urmă aduce explozia. Aduce un buuum! Ceva trebuie să mişte energia. astfel că vrea
expansiune şi vrea să exprime acea bucurie. A cunoaşte acea bucurie interioară şi a nu o exprima nu
este, ei bine, deloc împlinitor, aşa că vrea să se exprime prin cântec, prin muzică, prin cărţi, printr-un
serviciu, printr-o relaţie proastă, printr-o problemă de sănătate. Toate sunt forme de exprimare şi asta
face unda spiritului vostru.

Mai aveţi o altă formă de undă numită… ei bine, hai să spunem umanul. Forma de undă umană merge
cam aşa. (Adamus desenează o altă formă de undă, opusă primeia)

Acea parte umană, care realmente ocupă marea majoritate a conştienţei voastre de acum, are un set de
dansuri şi dorinţe cu totul diferit. Are multe agende, pentru că în general nu vede spiritul şi crede că
acţionează pe cont propriu. Aşa că devine foarte defensiv, foarte izolat şi vrea lucruri precum
supravieţuirea. Aceasta e vechea programare lemuriană, supravieţuirea. Mergi pe Pământ şi stai acolo –
intră în fizic, pentru că atunci poţi avea nişte experienţe, dar stai acolo. Aşa că voi supravieţuiţi.
Programarea veche. Sper că vom putea fi în stare să eliminăm acea programare a supravieţuirii, pentru
că realmente este o durere, în toate felurile. Nu aveţi nevoie să supravieţuiţi. E nevoie să trăiţi.

Deci vrea supravieţuirea. Vrea, într-o anumită măsură, confort şi plăcere. Partea cu plăcerea vine din
vechea programare atlantă. Există un centru al plăcerii ce a fost programat în fiecare. De ce? Pentru că
puteţi face ca oamenii să muncească mult şi să facă fapte uimitoare dacă primesc o mică recompensă la
final, când primesc puţin sex, puţin alcool, puţină recunoaştere, orice… puţină putere. Astfel că acestea
sunt parte de confort şi plăcere – scuze dacă nu puteţi citi asta.

Linda: Nu e bine, dar e în regulă.

Adamus: Întoarce asta spre cameră. Confortul şi plăcerea sunt o programare de care aş vrea să scăpăm,
să o eliberăm. Nu aveţi nevoie de un biscuit la final. Nu mai sunteţi şobolani de laborator ca să primiţi
ceva bun. zahărul a fost o descoperire minunată acum mult timp, iar zahărul, de fapt… Trebuie să am
grijă ce spun aici. Ei bine, nu, nu e nevoie. Zahărul, într-o anumită măsură, are în el o energie a unui
strat hipnotic. Nu spun că zahărul e rău, însă declanşează în voi ceva energetic, nu fizic, ca să vă facă să
gândiţi că vă simţiţi bine. Copiilor li se dă zahăr, de ce? Ca să-i facă să tacă. Nu e bun pentru ei. Îi duce
într-o stare energetică de agitaţie. Însă zahărul este un drog hipnotic. Puteţi scrie asta: “Adamus a spus
că zahărul e un drog hipnotic”.

Astfel că umanul are nevoie să supravieţuiască, să aibă plăcere, confort, iar apoi intră în alte energii,
precum controlul şi puterea. Le adoră. Intră în construirea identităţii sale. Aceasta este interpretarea
negativă a ego-ului. Aşa că hai să spunem „identitatea”, vechea programare. Deci unda umană încearcă
constant să se consolideze pe sine. Spiritul, porţiunea Spiritului, încearcă să se înţeleagă pe sine. Omul
încearcă să se consolideze pe sine.

Linda: Ar trebui să scrii asta.

Adamus: Se înregistrează.

Linda: Ok.

Adamus: Aşa că omul trebuie să-şi consolideze identitatea constant şi, de fapt, nu permite expasiunea
adevărată sau explorarea identităţii. Vrea să restricţioneze şi să supra-limiteze identitatea. Aşa că aveţi
aceste forme de undă şi în mod normal se petrece un lucru frumos şi natural: spiritul dansează, unda
umană dansează şi sunt şi momente în care, în mod natural, curg separat. Atunci când fac asta poate fi,
de fapt, un lucru frumos, pentru că acest uman poate intra în profunzimile descoperirii de sine, iar
spiritul poate intra în mai multă expansiune. Normal, e un lucru frumos. Apoi această separare
acţionează aproape ca un element de atracţie, ca un magnet, şi le aduce şi mai aproape la un loc. Apoi
din nou este deschiderea, în care umanul intră şi mai adânc în experienţa sa, spiritul intră mai departe în
celebrarea sa, iar voi aveţi această mişcare constantă înainte şi înapoi. Este…

Linda: Poţi face asta cu muzică?

Adamus: Cu adevărat este… cu adevărat este un dans. (pauză, cât timp Adamus dansează cu Linda)

Shaumbra (un bărbat): Rămâi la cântat. (multe râsete)

Adamus: Cu adevărat e un dans – împreună, separat, împreună, separat. Este şi respiraţia. Puteţi simţi
această undă, acest dans. Este foarte cald aici.

Linda: Cauldre are nevoie de ceva de băut.

Adamus: Deschideţi uşa, ve rog. Mmm. Energia pe care o creăm aici… aşa că au acest dans frumos
împreună.

Acum, în cele din urmă, ce se petrece… voi s-ar puea să ştiţi deja răspunsul. Aici este spiritul, (Adamus
desenează) aici este umanul, iar la un anume punct se ating. La un anume punct se intersectează.
Trebuie să arăt asta mai în detaliu. (desenează din nou) Se încrucişează. Apoi dansul se schimbă, este
această întrepătrundere constantă a celor două, care nu mai sunt separate. Iar la punctul de aici (în care
se încrucişează) este factorul critic. Acesta este punctul zero al conştienţei. Cu alte cuvinte, aţi eliberat
dansul vechi, trecutul vechi. Toate acestea devin istorie, amintire, parte a experienţei. Acum dansul se
face împreună.

Începutul procesului trezirii se află aici. (indică un punct de pe forma de undă)

Aici începe să se petreacă trezirea voastră. Voi aţi simţit un moment care nu urma să vă aducă doar
cumva împreună şi să vă separe din nou, ci aţi simţit: “Oh, dumnezeule, vin la un loc!” A fost rezultatul
multor lucruri – traumă, depresie, lipsa pasiunii. Toate aceste lucruri au creat un moment de pe partea
umană, care a creat o spirală orientată în jos, pentru ca cea care vă dăduse impulsul, conştiinţa voastră,
să vină la acest punct. Iar spiritul vostru, care fusese o formă de undă departe, pe altundeva, a spus:
“Cobor”. (râsete) “O să plonjez. Nu mai trebuie să fiu aici, la niveluri eterice, aeriene, o să mă duc pe
Pământ. O să fiu cu tine”. Iar la acel frumos punct zero al lui Eu Sunt, voi aţi venit la un loc. O să mă
întorc la asta, dar vrea ca voi să observaţi ceva foarte, foarte interesant, pentru că este Paştele.
(şopteşte spre Linda) Respiră adânc. (Adamus desenează)

Linda: Oh, dumnezeule.

Adamus: Ce este asta, Shaumbra?

Shaumbra: Un peşte.

Adamus: Simbolul unui peşte. Cine îl foloseşte?

Shaumbra: Crestinii.

Adamus: Şi care e înţelesul?

Shaumbra: Pescarul.

Adamus: Că Yeshua a strâns un grup de pescari. Absolut că nu! (râsete) Ce…! Cine ar alege un peşte ca
simbol??! Ce a vrut Yeshua să arate cu asta? Este stratul. Este dansul care continuă mereu. Nu e vorba
despre pescuit! Este vorba despre integrare. Este vorba despre revenirea la un loc la acest punct.
(Adamus arată spre punctul în care formele de undă se încrucişează)

Ah-h-h! Şi Yeshua ştia asta. Yeshua explica acelaşi lucru. El nu avea o coală frumoasă de hârtie, scria în
ţărână. El explica acelaşi lucru discipolilor lui lu altora care îl puteau auzi, iar Maria Magdalena stătea
alături de el şi explica şi mai multe detalii ale ceea ce se petrece în acest proces uimitor. Iar el folosea
simbolul, pe care cineva l-a transformat în peşte, folosea simbolul venirii la un loc pe care l-am arătat
aici. Venirea la un loc, dansul care, în cele din urmă, readuce totul la un loc. Aici vă aflaţi. Asta se
petrece, iar de aici înainte (intersectarea) nu mai sunt forme de undă diferite. Este un corp de
conştiinţă. Aţi primit ceva de valoarea banilor daţi?

Audienţa: Da.

Adamus: Oh, da! Oh, da!

Pentru aceia dintre voi care veţi participa la discuţia mea – a noastră – despre dezechilibrul mintal,
aceasta va fi o parte integrantă a discuţiei, pentru că în cazul unui dezechilibru mintal, Greg, în locul
formelor de undă care dansează împreună astfel, ele sunt eratice şi disfuncţionale. (Adamus desenează
forme de undă eratice, ascuţite)

Iar când forma de undă umană, care este influenţată de vocile aspectelor conştiinţei de masă şi ale
vinei, atunci când unda umană începe să meargă eratic – informaţia e foarte bună –, atunci unda
spiritului începe să meargă astfel, (foarte departe una de alta) iar în curând se pierd absolut una pe alta.
Omul intră în psihoză, în boală mintală, cădere nervoasă, personalităţi multiple şi toate celelalte motive
din care aveţi dezechilibre mintale. Totul se concentrează prin minte, dar este o cădere în ritmul natural
al dansului spiritului şi omului.

Aşa că vom intra în mai multe detalii în legătură cu asta. Voi vorbi mai mult despre cum… Eu am
suprasimplificat în aceste desene, însă ceea ce se petrece este că acestea sunt principalele forme de
undă sau unde de conştiinţă. Bun titlul pentru această discuţie – Unde de conştiinţă. Acum, în realitate,
atunci când vom intra cu adevărat în asta, veţi descoperi că aveţi multe aspecte. Acele aspecte îşi au
propriile tipare şi aveţi milioane şi miliarde de aspecte. Eu le reprezint printr-o linie punctată, pentru că
ele nu sunt atât de pronunţate sau în prim-plan – sau nu e aşa?

Deci ce se petrece când forma de undă umană încetează să mai fie o linie solidă şi începe să devină o
linie punctată, iar forma de undă a aspectelor trece la a fi o linie punctată ce încearcă să preia
conducerea, încearcă să domine, şi devine acum o linie continuă? (Adamus desenează) Acum aveţi un
om cu adevărat dat peste cap. Vom vorbi despre cum să mergem şi să îi ajutăm să revină la dans, în
formele de undă. Şi este simplu. Cu adevărat e simplu. Acum, în realitate eu le-am desenat ca forme de
undă relativ diferite. Aş vrea cu adevărat ca tot acest perete şi toti aceşti pereţi să fi fost table de scris.
N-ar fi incredibil, Suzy? (râsete)

Acum, în realitate aceste forme de undă nu sunt doar liniile drepte pe care le-am arătat aici. Ele, de
fapt, cu o simplă reprezentare… aceasta e Sursa (Adamus desenează un punct)

De fapt sunt ca o spirală care se extinde. (adaugă o spirală în jur) Iar dacă priviţi în acea spirală,
dansurile continuă, dar în tot acest timp corpul de conştiinţă se deschide, uneori de o manieră dată
peste cap, haotică şi traumatică, uneori cu iluzia că totul intră în colaps. Uneori această iluzie e foarte
reală. Chiar intră în colaps. Nu cu adevărat, însă conştiinţa închide poarta şi creează iluzia că
expansiunea e în colaps. Cred că ştiţi despre ce vorbesc.

În realitate, nici chiar această spirală nu este foarte corectă, pentru că dansul este… dacă realmente îl
priviţi, creează un fel de… (Adamus desenează o spirală rotundă, mare) E ca un cerc mare, o minge
mare, iar ea se extinde. Mingea este conştienţa şi ea continuă să se extindă, continuă să se deschidă
până când ajungeţi la punctul lui Eu Sunt.

Liber-arbitru?

Acum, încă ceva se mai petrece aici. Încă ceva se petrece la punctul de intersectare despre care am
vorbit. Mingea sau spirala nu îşi continuă calea de spirală. Nu-şi continuă expansiunea obişnuită şi vom
vorbi despre asta în sesiunea noastră următoare. Dar vreau să răspund întrebării de mai înainte – văd
că nu prea mai am timp, însă vreau să răspund întrebării pentru voi. Puteţi contempla acestea şi nu
sunteţi obligaţi să fiţi de acord cu ele. Eu pur şi simplu pun nişte întrebări. Pur şi simplu pun nişte
întrebări. În toate discuţiile noastre, în toate conversaţiile noastre particulare, eu pur şi simplu pun
întrebări.

Însă întrebarea este: au oamenii liber-arbitru? O să mă întorc la unele din desenele de la început.
Întrebarea este: au oamenii liber-arbitru? Sau întrebarea de mai înainte: “Cine trage sforile?” Cine trage
sforile? Cine v-a ales familia fizică? Nu voi. Voi nu vă născuseţi. Cum aţi fi putut să o alegeţi?
Îndemânările şi talentele voastre vin din astrologie? Vin de la Dumnezeu? A fost un grup de îngeri?
Erau ghizii voştri spirituali? Sinele vostru superior? Supra-sufletul vostru? A fost doar soarta oarbă,
destinul? A fost pur şi simplu un noroc de rahat? Cine trage sforile? Iar întrebarea e veche de când
veacurile. Răspunsul este, ei bine, depinde. Depinde de unde vă aflaţi în conştiinţa voastră de aici cine
anume trage sforile.

Spiritul îşi are propriul cântec. Pluteşte de-a lungul râului, odată cu undele. Cumva nu-i pasă, pentru că
spiritul, divinitatea voastră, primeşte experienţa. Se extinde şi se exprimă chiar dacă exprimarea
înseamnă ţipete şi urlete. Se exprimă. O problemă de sănătate este o formă de exprimare. Iar spiritul
merge alături de ea. Nu că nu v-ar băga în seamă, însă nevoile sale sunt diferite. Dorinţele sale,
pasiunile, sunt diferite.

Aici aveţi umanul care se luptă pentru supravieţuire şi identitate. Şi da, veţi vrea să spuneţi: “Ei bine, eu
îmi creez propria realitate”. De fapt asta nu e adevărat, pentru că mare parte din realitatea voastră este
creată sau influenţată de această formă de undă (spiritul), de alte forme de undă despre care vom vorbi
în workshopul nostru despre sănătatea mintală, alt eforme de undă care se află aici, sus, la nivelul divin
de care nu sunteţi conştienţi. De fapt nu voi vă creaţi experienţa voastră. Deloc.

Iar ca răspuns la întrebarea dacă oamenii au liber-arbitru, nu, nu au. Absolut ei nu îl au. Dacă l-ar avea,
ar fi total diferit. Ei se află sub influenţa a ceva. Sforile lor sunt trase de ceva. Karma? Sigur, dacă ei
cred în ea. Religia? Absolut. Toate celelalte lucruri – se trage de sforile lor. Ei vor cu tărie să creadă că
au liber-arbitru şi şi cer – “Am intenţia de a-mi părăsi serviciul atunci când o să vreau”. EI bine, nu o fac.
“Am voinţa de a locui unde vreau”, dar nu o fac. Ei locuiesc exact lângă locul în care au crescut. Hello!
Lângă mama şi tata! Aşa că, în cele din urmă, oamenii nu au liber-arbitru. Cu adevărat nu au. Sper că
asta vă înfurie puţin, pentru că voi mereu aţi crezut că aveţi liber-arbitru.

Voi aveţi voinţa divină. Tobias v-a spus cu ani de zile în urmă, iar acesta e channelul pe care l-aţi uitatnu
aţi vrut să-l auziţi, cu adevărat. El a spus: “Există voinţa divină”. Voinţa undei voastre spirituale, dansul
spiritual, va depăşi, de fapt, voinţa umană, astfel. (pocneşte din degete) Instantaneu. Şi asta explică
multe lucruri ce s-au petrecut în viaţa voastră. Spiritul vostru nu impune acele experienţe negative, însă
există lucruri ce sunt mult mai importante pentru spiritul vostru, pentru divinitatea voastră, decât
giumbuşlucurile umane prosteşit şi tentativele disperate de a controla, de a ave puţină plăcere, de a
stabili o identitate şi de a supravieţui.

Nu contează! Spiritul va supravieţui, nu există moarte. Yeshua a dovedit asta pe cruce. Nu există
moarte. El nu a murit ca să ispăşească păcatele voastre. Nu a murit pentru voi şi pentru păcatele
voastre. Dumnezeule! Este egoist să credeţi că Yeshua o să moară pentru voi. Yeshua a ajuns la un
punct – a fost o conştiinţă colectivă, aşa că este puţin diferit – însă Yeshua a ajuns la punctul de a
spune: “Mă duc să pescuiesc. O să le intersectez. Nu-mi pasă dacă trăiesc sau mor. AM ostenit sp fiu în
închisoarea mea de om. Sunt obosit să nu fiu cu mine. Sunt ostenit ca acestea două să fie mereu la
distanţă. Vreau să fiu din nou cu mine.” Buum! S-au încrucişat. Ooh, am spus cruce? (râsete, căci
Adamus formează o cruce cu degetele) Am spus cruce?! S-au contopit. Cerul, Pământul, vin la un loc.
Forma de undă a divinităţii şi forma de undă a umanului se intersectează în cele din urmă.
Aşa că a murit Yeshua pe cruce? Nu. A înviat pe cruce. Corpul fizic nu însemna nimic. El ştia că se află
la momentul ‘crucii’. Apropo, simbolul a fost ales sute de ani mai târziu ca formă de hipnoză, de
suferinţă – “El a murit pentru păcatele voastre”. Nu prea cred. Nu cred. Nimeni nu poate muri pentru
păcatele voastre. Însă acesta era sensul originar al acestui punct de intersectare – crucea, venirea la un
loc – şi a fost folosit mai târziu ca să semnifice suferinţa, durerea, vina şi controlul.

Aşa că, prieteni dragi, Yeshua s-a trezit pe cruce şi în acel moment a eliberat corpul fizic, ceea ce,
apropo, acum 2.000 de ani trebuia să faceţi în acel mod. Voi nu aveţi nevoie să faceţi în acelaţi fel
acum. El a eliberat corpul fizic şi a revenit cu adevărat la viaţă. A continuat fericit cu Maria Magdalena.
Au avut copii împreună, chiar dacă el nu avea un corp fizic. Nişte copii frumoşi. Da, puteţi face sex chiar
dacă nu aveţi corp. Foarte adevărat. Uneori faceţi sex mai bun. (priveşte spre Linda) Nu întotdeauna.
Nu întotdeauna. (multe râsete) Nu întotdeauna.

Linda: Eşti un geniu.

Adamus: Aşa că, dragi Shaumbra, am acoperit multe astăzi. Cu adevărat este timpul. Haideţi să
continuăm să lucrăm cu… nu să lucrăm cu ei, haideţi să fim în prezenţa acestor terorişti. Am acoperit
mult material astăzi, mult material. În următoarea noastră adunare vom vorbi mai mult despre ce se
petrece cu adevărat în această sferă, acest sine care creşte, se extinde, atunci când ajungeţi la acest
punct de intersectare. Însă între timp, să reascultaţi sau să recitiţi Shoudul acesta, pentru că o bună
parte din voi era pe undeva, într-o simţire expansionată. Acum aduceţi totul aici, la acest nivel, citind
sau ascultând din nou.

Aşa cum am mai spus, intrăm în experienţă. Intrăm în ceva nou şi diferit. Nu tuturor o să le placă, fie că
mă credeţi, fie că nu. Nu-mi pot imagina de ce, dar nu tuturor o să le placă. Nu va fi agreat de toţi cei
aflaţi pe calea spirituală, iar asta e în regulă. Nici nu ar trebui să fie. Aici vorbim despre lucruri ce sunt
foarte diferite de unele credinţe vechi, de diferite credinţe. Nu înseamnă că este bine sau rău, dar aşa
cum ştiţi, atunci când ne-am adunat, acum mult timp, noi am spus: “O să explorăm teritorii cu totul
noi”. Dar cu cât mai mult explorăm teritorii noi, cu atât mai mult descoperim că erau doar adevărurile
simple, de bază, de bun-simţ. Aşa că atunci când vă veţi întoarce la vieţile voastre, amintiţi-vă că nu e
nevoie să vă îngrijoraţi, nu e nevoie să vă îndoiţi. Totul este bine în întreaga creaţie, ca urmare, Eu Sunt
Cel Ce Sunt, Adamus, în serviciu pentru voi.

(audienţa aplaudă)

[1] Se referă la workshopul despre dezechilibrele mintale, care va fi organizat în luna

iunie 2010 în SUA. (n.tr.)
[2] Sieglinde Schwenzl a fost co-moderatoarea sesiunii „Să-l întrebăm pe Tobias”
intitulată „Evoluţia Gaiei”, disponibilă în limba română în Shaumbra Shoppe. (n.tr.)