Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Traian Vuia – primul avion (17 august 1872 – 3 septembrie 1950) a fost inventatorul de numele
căruia se leagă primul zbor cu un aparat mai greu decât aerul. A fost primul om din lume care a
zburat cu un aparat mai greu decât aerul, fără să fie ajutat de catapulte, şine sau alte mijloace
exterioare.
Azi îi zicem avion, dar în urmă cu peste un secol, pe 18 martie 1906, însemna o revoluție a
transportului. La Paris, Vuia a prezentat un aparat de zbor care a accelerat pe o distanţă de 50 de
metri înainte de a se ridica la o înălţime de aproape un metru. A parcurs o distanţă de 12 metri,
până când palele elicei s-au rupt, iar avionul a aterizat fără probleme. Până la urmă, distanța față
de sol era mică.
Numit Vuia I, aparatul de zbor nu avea însă să fie unică invenţie a romanului. Printre invenţiile
sale se mai numără un generator de abur (1925) şi două elicoptere (1918, respectiv 1922).
Nicolae Paulescu – insulina (11 noiembrie 1869 – 19 iulie 1931) a fost medic și fiziolog, iar de
numele său sunt legate cercetări în crearea insulinei atât de necesară diabeticilor.
A descoperit că nivelul glucidelor din organism este determinat de insulină, un hormon secretat
de pancreas. În momentul în care nivelul insulinei din organism scade sau dispare complet,
nivelul glucidelor creşte şi determină apariţia diabetului.
Paulescu a demonstrat eficiența hormonului antidiabetic eliberat de pancreas (acum numit
insulină, dar inițial denumit de el pancreină), folosit în reducerea hiperglicemiei. Pierderea de
Nobel a lui Paulescu a fost cauzată de Frederick Banting și Charles Best, premiați în 1922.
Henri Coandă - avion cu reacție (7 iunie 1886 – 25 noiembrie 1972) a devenit celebru prin
munca sa în industria aviației.
Henri Coandă este cunoscut în principal datorită avionului cu reacție inventat în 1910 și care, tot
în același an, a fost prezentat la Expoziția Internațională de Aeronautică de la Paris. Roșu, fără
elice, cu o plăcuță pe care scria „Coanda-1910”, având două aripi duble și un singur loc, avionul
a stârnit interesul tuturor vizitatorilor, mai ales că era diferit de ceea ce ei numeau „avion” până
atunci. În timpul expoziției a avut loc și primul zbor cu un avion echipat cu motor cu reacție
datorită demonstrației accidentale a lui Henri Coandă. În timp ce acesta verifica motorul
avionului, acesta și-a luat zborul și a aterizat forțat din cauza că Henri a pierdut controlul. În
timpul testării, Henri a descoperit „efectul Coandă”, brevetat abia în 1934, ce se aplică la
ventilatoare, aspiratoare, pompe de vid, sisteme de propulsie, atenuatoare de zgomot,
compresoare, separatoare bifazice, dar și în domeniul medicinei, la crerea inimii artificiale.
Pe parcursul vieții sale, Henri Conadă a avut invenții în domenii diferite:aeronautica, constructii,
transporturi, industrie, medicina, biologie, protectia mediului. Alte invenții ale lui:aerodina
lenticulară, instalația de desalinizare a apei marine, tunul fără recul.
Nicolae Vasilescu Karpen (10 decembrie 1870 – 2 martie 1964) este creatorul unui gadget
pentru care ar fi invidioși alți inventatori din afară. El a fost un om de știință, inginer, fizician și
inventator, iar munca lui s-a orientat masiv către pionierat în domeniul elasticității,
termodinamicii, electrochimiei și a ingineriei civile. E cunocut pentru „pila Karpen”. Este o pilă
electrică pe care a pornit-o în urmă cu peste 60 de ani și încă funcționează și a „avertizat” că va
funcționa la infinit. Altfel spus, un perpetuum mobile.
Grigore Antipa – Diorama
Grigore Antipa este biologul român căruia i se datorează toate acele minunate diorame biologice
de la muzeul ce-i poartă numele. La începutul secolului XX, acesta renovează și instalează
Muzeul Național de Istorie Naturală și amplasează aici dioramele create de el, spații de
expunere / vitrine tridimensionale ce reconstituie mediul natural și modul de viață al animalelor.
Acestea prezintă animelele în diverse habitate, relațiile dintre ele sau dintre ele și mediu, felul în
care acestea sunt organizare, precum și strategiile acestora de vânătoare și felul în care își
amplasau cuiburile și vizuinele. Grigore Antipa a fost recunoscut și datorită descoperirilor sale în
domeniul hidrobiologiei.
Ana Aslan (1 ianuarie 1897 – 20 mai 1988) e renumită pentru cremele pe care în prezent le
găsești cu numele Gerovital (vitamina H3). Ea a fost medic specializat în gerontologie și
academician (din 1974). Munca ei a reprezentat cercetarea importanței procainei în ameliorarea
tulburărilor distrofice legate de vârstă. A aplicat rezultatele pe scară largă în clinica de geriatrie,
sub numele de Gerovital. Efectele muncii lui Aslan asupra îmbătrânirii au fost excelente încă de
la început și a adus nume celebre ca utilizatori: Tito, Charles de Gaulle, Pinochet, Charlie
Chaplin sau John Kennedy. Între timp, tratamentul e disponibil tuturor.
Aceştia sunt doar câţiva dintre inventatorii români care au rămas în istorie prin invenţiile realizate
de-a lungul anilor. Unele dintre ele au salvat milioane de vieţi prin tratamente medicale, în timp
ce altele demonstrează abilităţile românilor în privinţa ingineriei şi simbolizează dorinţa naturală
a omului de a zbura.
Sunt mulți alți inventatori români mai puțin cunoscuți care merită incluși într-o astfel de listă,
cum ar fi:
Marian Ionescu: om de știință, profesor în medicină, chirurg cardiolog, inventator de
echipamente chirurgicale, în special valve artificiale pentru inimă.
Mihai Nadin: a scris primul program din lume în proiectarea asistată de calculator.
Victor Toma: inventator al primului calculator românesc (primul din țările socialiste, cu exceptia
URSS) - CIFA-1, construit cu echipa sa în 1955.
Dumitru Văsescu: inginer, inventatorul unui automobil cu aburi care i-a purtat numele.
Aurel Vlaicu: inginer, pionier al aviației mondiale, a construit primul avion în formă de săgeată.
Ion I. Agârbiceanu: proiectantul primului laser cu gaz (heliu-neon) cu radiație infraroșie din
România
Nicolae Andronati: specialist în informatică și tehnică de calcul; autor a 14 brevete de invenție:
noi metode de calcul ale sistemelor de ecuații diferențiale și integrale, de majorare a preciziei
rezolvării lor, o metodă universală nouă pentru aprecierea fiabilității sistemelor mari de
complexitate înaltă.
BIBLIOGRAFIE
WWW.HISTORIA.RO
WWW.GIZ.RO
WWW.WIKIPEDIA.ORG
WWW.PLAYTECH.RO