IGIENĂ ŞI BOLI ALE SISTEMULUI NERVOS

Oboseala nervoasă

Cauze:
- activitatea intelectuală intensă şi în salturi. Atenţia persoanei slăbeşte, puterea de muncă
scade şi apare surmenajul nervos;
- viaţa modernă, cu zgomotele şi agitaţia ei. Poate duce la depresie.
Măsuri de prevenire:
-efort intelectual ordonat,
-orele de somn trebuie să fie respectate,
-excursii şi plimbări în natură.

Afecţiuni ale sistemului nervos

În anumite condiţii de viaţă nefavorabile sau ca urmare a acţiunii unor factori de risc,
sitemul nervos poate fi afectat de o serie de boli care trebuie să fie depistate din timp şi tratate
în mod corespunzător.
Formele de manifestare a acestor boli psihice pot fi evidente sau mai greu de bănuit la
început, ceea ce impune cunoaşterea lor, pentru binele fiecărui individ.

Astenia este o stare care afectează organismul uman atât în interior, cât şi în exterior,
asupra căruia are efecte de modificare a formei (slăbire, îngrăşare etc).
Primăvara este unul dintre anotimpurile care dau cele mai mari bătai de cap persoanelor
cu sensibilitate ridicată şi un sistem imunitar scăzut. Pe lângă complicaţii legate de diverse
alergii sau probleme funcţionale ale stomacului, şi psihicul uman are de suferit datorită
încălzirii vremii, sistemul nervos central fiind serios afectat. Proaspăt ieşit din iarna, învăţat
cu diverse carenţe, o alta alimentaţie şi o temperatură scăzută, organismul uman este lipsit de
vlagă şi vitalitate. Fenomenul poate fi asociat "hibernării", efect care ajută unele animale în a-
şi stopa metabolismul şi a se autopăstra într-o formă de "stand by".
După un anotimp în care au fost consumate alimente cu un aport scăzut de vitamine şi
minerale, trecerea la o alimentaţie mai sănătoasa poate da peste cap atât stomacul cât şi
psihicul uman. Primăvara poate reprezenta un anotimp dificil pentru persoanele care au deja
probleme de acest gen.
Motivul acestei modificări este faptul că celulele obosesc, acestea tinzând acum să
consume mai multa energie decât cea produsă, cauzând un dezechilibru.
Astenia de primavară, ca şi cea de toamnă, se caracterizează prin:
-o stare generală proastă, indispunere, tristeţe permanentă,
-pierderea interesului chiar şi pentru activităţile care altădată erau o plăcere,
-iritabilitate, anxietate, depresii, scăderea memoriei,
-somnolenţă sau dimpotriva insomnie.
 
 Demenţa Alzheimer este o boala degenerativa, progresiva, care determina mai multe
tipuri de modificari in creierul persoanelor afectate.
Cauze:
În etiologia bolii Alzheimer sunt implicate două categorii principale de factori, genetici şi
de mediu. Din acest punct de vedere, se descriu două forme ale acestui tip de demenţă:
familială şi non-familială (sporadică).
Demenţa Alzheimer familială se referă la un număr redus de cazuri, considerate în
general ca reprezentând mai puţin de 5% din total, în care exista o modalitate evidentă de
transmitere ereditară, asociată cu o vârstă mai mică de 60 de ani la debutul bolii. Este forma
de boală în care factorii genetici au un rol determinant. S-a constatat că rudele de gradul întâi
ale persoanelor cu demenţă Alzheimer au un risc crescut de a face boala (aproximativ 50%).
Demenţa Alzheimer non-familială, constituind mai mult de 95% din totalul cazurilor,
include acele situaţii în care nu există o transmitere ereditară evidentă. Nu se cunoaşte cu
exactitate în prezent care sunt factorii cu rol decisiv în apariţia bolii, fiind discutate două
ipoteze, cea a unei afecţiuni de natură predominant genetică, dar influenţată de factorii de
mediu şi cea a unei afecţiuni în a cărei producere acţiunea mediului are o funcţie hotărâtoare.
În ceea ce priveste aspectele genetice, au fost deja identificate o serie de gene a căror
implicare în etiologia bolii este bine determinată. Genele familiale caracterizate în cazul
demenţei Alzheimer provoacă o formă de boală cu debut de regulă în decadele patru şi cinci
de viaţă. Aceste cazuri se asociază în principal cu o serie de mutaţii cromozomiale. De
asemenea, peste alte 20 de gene au fost asociate cu forma sporadică de boală.
Referitor la factorii de mediu, se pare că alimentaţia, aluminiul şi infecţiile virale au o
contribuţie la producerea demenţei Alzheimer. De asemenea, o activitate fizică şi intelectuală
peste medie în perioada adultă reprezintă aparent un important factor de reducere a riscului de
apariţie a bolii. S-a observat că nivelul scăzut de educaţie, statusul socio-economic redus (deci
nutriţia necorespunzătoare) şi traumatismele cranio-cerebrale se corelează cu apariţia
demenţei Alzheimer (însă la persoanele care au rude de gradul întâi cu această afecţiune).
Dieta bogată în lipide creşte în general riscul de a face boala. Unii acizi graşi din alimente se
asociază cu prezenţa tulburărilor cognitive la vârstnici, în timp ce alţii (cum sunt de exemplu
cei din uleiurile de peşte) au un rol protector.
Colesterolul este cunoscut ca fiind un factor de risc pentru demenţa Alzheimer încă de la
începutul anilor '90. Aluminiul este de asemenea cunoscut ca fiind neurotoxic (după cum s-a
observat la bolnavii cu insuficienţă renală cronică supuşi timp îndelungat dializei). Unele
studii au evidenţiat creşterea cantităţii de aluminiu din creier la pacienţii cu boala Alzheimer.
Dintre agenţii patogeni virali, s-a observat că anumite tipuri de virusuri herpetice sunt
prezente în stare latentă în sistemul nervos central al multor persoane, reactivându-se în
condiţii de stres şi de deprimare a sistemului imun şi determinând inflamaţia ţesutului
cerebral. Este posibil ca aceste virusuri să deţină un rol în apariţia bolii Alzheimer.

Epilepsia: Tulburările neurologice - crize - determinate de descărcarea anormală,

bruscă, a impulsurilor din anumiţi centrii nervoşi şi care se repetă în cursul vieţii (evident
dacă nu sunt tratate).
Criza de epilepsie se derulează în trei faze:
1. convulsii, pierderea cunoştinţei, agitarea membrelor
2. înţepenirea corpului, încetarea respiraţiei, muşcarea limbii
3. faza de comă, după care persoana se trezeşte şi nu-şi aminteşte nimic.
Unele persoane simt înainte de criză ceva special, un miros anume, o mică ameţeală, au o
anume tulburare de vedere etc. aceasta se numeşte aură epileptică şi ştiu că în momentul
următor apare o criză. In cazul acestor persoane, aura epileptică îi avertizează că apare criza şi
aceştia se pot aseza, culca sau se pot opri din activitate, pentru că în timpul crizei să nu se
accidenteze.
ATENŢIE! EXISTĂ CRIZE CARE SUNT DECLANŞATE DE PRIVITUL LA
TELEVIZOR, DE MONITOARELE CALCULATOARELOR ŞI DE PRIVITUL
LUMINII STROBOSCOPICE (DIN DISCOTECĂ) ETC., DAR NUMAI LA ANUMITE
PERSOANE PREDISPUSE

Crizele de isterie seamănă cu cele de epilepsie, dar persoana nu-şi pierde cunoştinţa.

Depresia este una dintre cel mai des întâlnite afecţiuni din lume şi poate şi cea mai
caracteristică. O persoană din cinci va suferi de depresie la un moment dat în viaţa ei. Poate
afecta atât femeile cât şi bărbaţii de toate vârstele, indiferent de mediul în care trăiesc.
Cauzele depresiei:
Starea de depresie poate fi legată de o serie de cauze fizice cum ar fi o alimentaţie
sărăcăcioasă, lipsa exerciţiilor fizice sau unele boli, cum ar fi gripa. Chiar şi folosirea
frecventă a energizantelor poate duce la depresie din cauza distrugerii reacţiilor chimice ale
creierului.
Simptomele depresiei:
- sentimente persistente de tristeţe, pierderea încrederii în sine sau proasta părere despre sine,
pierderea bucuriei în faţa lucrurilor care altădată ar fi fost plăcute şi interesante;
- pierderea speranţei şi sentimente de neajutorare, sentimente inexplicabile de vinovaţie şi de
zădărnicie;
- agitaţie sau anxietate, dificultăţi în munca de la serviciu sau în comunicarea cu colegii,
dificultăţi în concentrare;
- gânduri de sinucidere şi de moarte.
- simptome fizice: oboseală, pierderea energiei, probleme cu somnul, pierderea apetitului sau
exagerarea cu mâncatul, pierderea apetitului sexual sau chiar probleme ale funcţiilor sexuale,
consumul de alcool sau fumatul mai mult decât în mod obişnuit, dureri fizice sau diverse
tulburări ale organismului.
Daca aţi experimentat patru sau chiar mai multe dintre aceste simptome aproape în fiecare zi
timp de peste două săptămâni, trebuie să cereţi ajutor.

Nevroza se caracterizează prin teama permanentă de ceva, care poate deveni chiar
obsesie.
 Anorexia se manifestă prin refuzul unei persoane de a se hrăni. Bolnavul slăbeşte
foarte mult, iar dacă este de sex feminin, îi dispare menstruaţia.

Demenţa este o boală gravă, datorită căreia bolnavul îşi pierde inteligenţa, nu se mai
poate exprima, nu mai înţelege sensul cuvintelor, nu se mai poate orienta în spaţiu. Demenţa
reprezintă scăderea treptată, progresivă a funcţiilor mentale cum ar fi: gândirea, judecata,
comportamentul, limbajul, învăţarea şi memoria. Ea poate să apară din mai multe cauze. De
obicei apare după vârsta de 60 ani, dar poate apărea şi mai devreme. În anumite cazuri
demenţa poate fi oprită sau chiar reversibilă, mai ales atunci când se datorează: anumitor
medicamente, abuzului de alcool, substanţelor toxice, modificărilor hormonale, deficitelor de
vitamine, depresiei, infecţiilor, afecţiunilor pulmonare sau cardiace, hidrocefaliei cu presiune
normală sau tumorilor cerebrale. Cele mai multe tipuri de demenţă sunt însă progresive şi
ireversibile. Demenţa progresivă poate fi determinată de boli degenerative şi de afecţiuni
vasculare sau infecţii (HIV). Cauze degenerative de demenţă sunt: boala Alzheimer, boala
Parkinson, boala Huntington şi demenţa cu corpi Lewy.
Simptomele includ: pierderea memoriei, alterarea limbajului şi greutate de efectuare a
activităţilor zilnice, modificări ale personalităţii, dezorientare, alterarea comportamentului.
Simptomele se agravează treptat, iar pacienţii vor deveni dependenţi de alte persoane pentru
realizarea activităţilor zilnice.

Schizofrenia se întâlneşte, mai ales, la adolescenţi şi tineri. Bolnavul pierde

contactul cu realitatea, are tulburări de afectivitate, delir.
Schizofrenia este o psihoză caracterizată prin deteriorarea proceselor de gândire şi de
răspunsuri emoţionale inadecvate. Tulburarea se manifestă prin halucinaţii auditive, deliruri
paranoide sau bizare sau prin vorbire şi gândire dezorganizate şi este însoţită de disfuncţie
socială sau ocupaţională semnificativă.
Speranţa de viaţă a persoanelor cu schizofrenie este cu 12 - 15 ani mai mică decât a celor care
nu au această tulburare, acesta fiind rezultatul problemelor de sănătate fizică şi al frecvenţei
crescute a sinuciderilor (în jur de 5%).

În apariţia acestor tulburări nervoase, mediul social şi familial joacă adesea, un rol important:
familiile în dificultate, alcoolismul şi separarea părinţilor.
Se apelează la psiholog sau la medicul psihiatru.