CAP.

I
Dumnezeu, dupa dupa ce a alcatuit lumea a dat fiecarui neam cate un semn speific care sa ii
deosebeasca de ceilalti. 
Dupa ce a procedat astfel cu aproape toate popoarele, au venit la sfarsit si muntenii carora
Dumnezeu nu avea ce sa le mai ofere si astfel le-a dat o inima usoara sa se bucure de ceea ce este
al lor si femei frumoase si iubete.
Aceasta era povestea pe care o spunea Nechifor Lipan cel mai des. Acesta era plecat de mult timp
si sotia sa, Vitoria Lipan, era foarte ingrijorata. Langa ea acum nu mai era decat cei doi copii cu
care a ramas din cei sapte pe care i-a avut si din acestia doi unul era plecat.
Cel plecat era Gheorghita care s-a dus cu oile la iernat pe valea Jijiei. Acesta nu stia ca tatal lui
inca nu s-a intors si de aceea a trimis o scrisoare acasa in spunea ca il asteapta pe Nechifor cu
paralele.

CAP. II
Vitoria afla de la Mitrea ca vremea incepe sa se strice, inca un motiv pentru care sa se ingrijoreze
deoarece Nechifor inca nu s-a intors si iarna batea la usa.

CAP. III
Vitoria pleaca la biserica, la parintele Daniil Milies, unde incearca sa gaseasca alinare.
Aceasta ii povesteste preotului de ce este nelinistita, ii povesteste visul pe care l-a avut, insa
preotul o asigura ca totul e bine si nu are de ce sa-si faca griji.
In final Vitoria il roaga pe parinte sa-i scrie o scrisoare fiului ei Gheorghita. In scrisoare ii spune
sa se intoarca acasa si il anunta ca inca nu a primit nici o veste de la Nechifor.

CAP. IV
Vitoria se duce si la baba Maranda, vrajitoarea satului, incercand sa afle niste raspunsuri.
Maranda ii spune Vitorie ca poate Nechifor a plecat cu alta femeie, ii ghiceste in carti, dar afla
numai lucruri rele despre el si Vitoria nu vrea sa creada nimic din ceea ce ii spune vrajitoarea.

CAP. V
Gheorghita se intoarce de la apa Jijiei acasa unde este primit de mama lui cu mancare proaspata,
cu rachiu si cu pupaturi.
Vitoria il anunta pe Gheorghita ca trebuie sa mearga dupa tatal sau deoarece inca nu s-a intors.
Gheorghita se pregateste de plecare si scoate din grajd doi cai puternici si frumosi pe care ii
ingrijeste si ii pregateste de drum.
A doua zi dimineata, Vitoria si fiul ei pleaca spre spre apa Bistritei, pentru al intalni pe staretul
manastirii.  Povestindu-i si acestuia intmplarea, o sfatuieste sa se duca la Piatra-Neamt si sa
anunte autoritatile de disparitia lui Nechifor.
CAP. VI
In ziua urmatoare cei doi au plecat la Piatra-Neamt, la prefect. Acesta a pus-o pe Vitoria sa
depuna plangere, dar pentru aceasta ar fi trebui sa plateasca. Ea s-a razgandit si nu a vrut sa ii mai
scrie jalbarul plangerea, dupa care s-a dus la parintele Daniil Milies in sat pentru ca el stia de
toate.
Acesta i-a scris plangerea desi Vitoria nu avea incredere in autoritati si s-a hotarat sa plece
singura la Dorna in cautarea sotului ei Nechifor Lipan. Ea nu vroia sa plece singura pentru ca avea
nevoie de un barbat langa ea si asa s-a hotarat sa-l i-a si pe Gheorghita. Casa nu putea sa o lase pe
mana lui Minodora si astfel s-a gandit ca ar fi bine daca ar duce-o pe ea la o matusa la manastirea
Varaticului.
Asa a si facut. In zorii zilei urmatoare au plecat cu fata la sora mamei lui Vitoria, unde avea sa
stea pana cand se vor intoarce cei doi acasa.

CAP. VII
Parintele Danila tine o slujba in numele lui Vitoria si a lui Gheorghita pentru a le fi calatoria
usoara.
Vitoria vorbeste cu Mitrea pentru a lasa casa si animalele in grija lui pentru ca are mare incredere
in el.
La ea vin doi negustori pentru a le vinde pieile de miel, burdufurile de branza si branza afumata
pe care o mai avea pentru a pleca la drum cu banii de care aveau nevoie.
In dimineata zilei de 10 martie, munteanca si feciorul ei erau gata de plecare. Acestia au luat cu ei
si baltagul pe care l-a facut fierarul si pusca pe care a cumparat-o Nechifor. Mai intai au trecut pe
la parintele Danila apoi pe la domnul Iordan pentru ai cere rachiu.

CAP. VIII
Vitoria si Gheorghita au plecat la drum impreuna cu cei doi negustori David si Iordan, impreuna
cu care vor calatori pana la Calugareni.
Acestia fac primul popas la Bicaz, la hanul domnului Donea de la care afla ca Nechifor  Lipan a
trecut pe acolo.
A doua zi dimineata cei patru au plecat la drum, urmatoarea oprire facand-o la Calugareni, la casa
domnului David.  Calatori au fost primiti de sotia acestuia unde au stat peste noapte.
In dimineata zilei urmatoare Vitoria si Gheorghita au plecat spre Farcasa. Acolo cand au ajuns in
dreptul bisericii au hotarat sa se opreasca pentru a se odihni.

CAP. IX
In Farcasa Vitoria si Gheorghita au asistat la judecarea a doi oameni care au luat banii celor care
jucau jocul lor de noroc.
Acolo in multime Vitoria a intrat in vorba cu un mos cam
baut care i-a poftit sa poposeasca la el si sa le potcoveasca cai. Sotia lui mos Pricop, baba Dochia,
le-a oferit de mancare lor si cailor. Vitoria a aflat de la mos Pricop ca Nechifor a trecut pe acolo
astatoamna ca sa-si potcoveasca calul.

CAP. X
Vitoria pleca mai departe spre Vatra Dornei, insa mai intai s-a oprit la Borca la un botez, apoi la o
nunta la Cruci.
In cele din urma a ajuns la Vatra Dornei. Acolo s-au dus la o cancelarie unde a aflat ca Nechifor a
cumparat trei sute de oi de la Gheorghe Andamachi si Vasile Ursachi. Vitoria a incercat sa stoarca
mai multe informatii de la batranel, dar tot ce a putut afla a fost unde s-au dus cu oile.

CAP. XI
Afland acestea Vitoria a plecat pe urmele celor trei calareti. Ea a dat de urma lor prin crasmele pe
la care a trecut.  A aflat ca acestia au trecut prin Brosteni si au luat-o spre gura Negrei spre
Bistrita. Vitoria le-a dat de urma si in crasma mare din Borca.
In satul Sabasa a facut un popas. Mai departe a plecat impreuna cu calauza pe care si-a luat-o,
feciorul crasmarului din sat. Acesta i-a dus pana la crasma domnului Iorgu Vasiliu. De la domnul
Vasiliu a aflat ca turma de oi care a ajuns acolo era insotita de numai doi calareti si dupa
descrierea dansului nici unul dintre ei nu era Nechifor Lipan. Domnul Vasiliu si-a amintit numele
unuia dintre ei care era Calistrat Bogza. Acum Vitoria trebuia sa-si caute sotul intre Sabasa si
Suha caci aici   i-a pierdut urma.

CAP. XII
Vitoria a aflat si numele celui de-al doilea calaret de la sotia domnului Iorgu Vasiliu. Acesta era
Ilie Cutui, prietenul lui Calistrat Bogza care amandoi locuiau aproape in Doi Meri.
Sotia domnului Vasiliu a sfatuit-o ca este mai bine daca   i-ar chema la primarie petru a le pune
intrebari. Vitoria l-a trimis pe Gheorghita sa-I cheme pe acestia la primarie unde s-au intalnit cu
Vitoria. A incercat sa afle mai multe de la ei despre Nechifor Lipan, dar in ciuda eforturilor nu a
aflat nimic nou.
Vitoria si cu fiul ei au cobarat din nou la Sabasa unde au poposit la alti prieteni, la domnul Toma.
Cu ajutorul acestuia Vitoria a gasit cainele de nadejde a lui Lipan in curtea unui localnic.

CAP. XIII
Vitoria si Gheorghita au luat cainele si au urcat inapoi la Suha la Iorgu Vasiliu. Sotia acestuia i-a
spus ca sotiile lui Ilie Cutui si Calistrat Bogza au venit la ea sa o intrebe de ce tot vorbeste lumea
in sat de barbatii lor si Vitoria s-a hotarat sa se duca sa le ceara scuze acestora.
In timp ce mergeau cainele a inceput sa se agite si sa latre la cai. A coborat intr-o rapa urmat de
Gheorghita. Imediat a venit si Vitoria pentru a vedea ce a gasit cainele. Dintro data Vitoria a
inceput sa planga. A gasit osemintele lui Nechifor pe care le-a recunoscut dupa haine si dupa
lucrurile pe care le avea langa el. Nu departe era si calul mort.

CAP. XIV
Vitoria a plecat in Sabasa si l-a lasat pe Gheprghita sa pazeasca mortul si lumanarea de langa el.
Spre seara Vitoria s-a intors cuToma, subprefectul satului si un strajer. Prefectul i-a pus multe
intrebari Vitoriei pentru aflarea faptasului, iar principalii suspecti sunt dupa parerea subprefectului
Bogza si Cutui

CAP. XV
Subprefectul s-a dus acasa la Bogza si Cutui impreuna cu Vitoria. Subprefectul i-a bombardat cu
intrebari despre crima insa nu a scos nimic de la ei. Vitoria i-a invitat la inmormantare pe cei doi
pentru a continua intrebarile.
Vitoria a luat osemintele sotului sau si le-a lus cu grija I sicriu dupa care a plecat spre locul de
veci intr-o trasura rumos impodobita trasa de doi boi.

CAP. XVI
La pomenire au venit titi invitatii inclusuv cei doi din Doi Meri. Vitoria a inceput sa povesteasca
ce s-a intamplat in acea seara.
Bogza si-a iesit din fire si a sarit asupra lui Gheorghita. Acesta l-a lovit cu baltagul si inainte de
moarte a recunoscut motivul crimei: luarea oilor. Dupa aceasta si-a recunoscut fapta si Ilie Cutui
care a fost arestat de jandarmi.

Rezumat pe capitole 2 la romanul BALTAGUL

          I. Romanul începe cu o legendă care spune că Dumnezeu, după ce a făcut lumea, a dorit să
pună ordine în neamurile de pe pământ. A ales mai apoi pentru fiecare neam câte un lucru care-l
caracterizează, astfel că a ajuns şi la munteni, cărora le-a lăsat muncile cu animalele (oile în
special). Această legendă era spusă de către Nechifor Lipan. O spunea de cele mai multe ori la
nunţi şi apoi nevestei sale, Vitoria, care se ocupa cu torsul lânii.
Cei doi trăiau în Măgura Tarcăului, împreună cu cei doi copii ai lor: Gheorghiţă şi Minodora. În
total au avut şapte copii, dar ceilalţi cinci muriseră de diferite boli. Acum, atât Gheorghiţă cât şi
Nechifor erau plecaţi de acasă… Nechifor era plecat la Dorna ca să cumpere o turmă de oi, iar
Gheorghiţă era plecat la Jijia, de unde aştepta veşti de la tatăl său căci trebuia să plătească ceva
datorii. Vitoria a primit o scrisoare de la Gheorghiţă în care acesta îi spunea că îi este dor de casă,
iar Minodora a primit o scrisoare de dragoste de la feciorul dascălului Andrei.
Într-o noapte, Vitoria l-a visat pe Nechifor trecând călare o revărsare de ape la asfinţit. De atunci,
neavând nici o veste de la el, îşi făcea griji zi de zi…

          II. Într-o după-masă, Mitrea, un cioban, a venit până la Vitoria acasă şi i-a cerut o pereche
de opinci, o tohoarcă şi o căciulă, căci iarna se apropie şi are mare nevoie de ele. După ce i le-a
dat Minodora, Mitrea s-a urcat pe casă pentru a desfunda hogeagul, căci Vitoria dorea să facă foc
şi în soba din casă.
După ce au făcut focul, au pus mâncarea şi au început să mănânce. Minodora nu prea avea poftă
de mâncare, aşa că a fost puţin certată de mama sa. Se tot gândea la fiul dascălului - Ghiţă Topor -
… şi abia aştepta ca mama ei să plece pe o perioadă mai lungă de timp de acasă, ca să poată
petrece mai mult timp alături de iubitul său.

          III. Vitoria a mers la preotul din sat ca să-l întrebe şi pe el ce are de făcut în legătură cu
visul pe care l-a avut în urmă cu o seară. I-a dat şi o foaie de hârtie ca să-i scrie o scrisoare lui
Gheorghiţă. Toată lumea cu care se întâlnea o întreba de bărbatul său… iar ea, auzind acestea, se
ruşina. Preotul i-a spus Vitoriei să nu mai creadă în vise, căci nu se pot da explicaţii în urma
viselor… Încercau amândoi să-i găsească explicaţii lui Nechifor pentru întârzierea sa. Părintele
Daniil Milieş i-a scris lui Gheorghiţă şi i-a spus Vitoriei să nu se îngrijoreze, căci se va întoarce în
cele din urmă.

          IV. Văzând că preotul nu i-a spus nimic clar, s-a hotărât să meargă la baba Maranda, o
vrăjitoare din sat. Baba i-a spus că l-a oprit o fată cu ochi verzi pe Nechifor, dar să nu-şi facă griji,
pentru că se va întoarce acasă cât de repede va putea. Acelaşi lucru a ieşit şi din cărţile de
TAROT… După ce a ieşit de la Maranda din casă, a luat-o înspre casa ei… în curte s-a întâlnit cu
Mitrea, care dormea pe jos, lângă gard.

          V. În apropierea sărbătorilor de iarnă, s-a întors şi Gheorghiţă de la apa Jijiei; şi-a lăsat oile
în grija baciului Alexa. Toţi l-au primit cu bucurie şi apoi au întins o masă mare, căci lui
Gheorghiţă îi era foame. După ce au mai povestit puţin despre viaţa pe care a dus-o băiatul prin
acele părţi, Vitoria i-a spus că nu a primit nici o veste de la Nechifor şi l-a rugat să meargă să-l
caute… iar Gheorghiţă a fost de-acord. În ziua de Bobotează, Vitoria s-a hotărât să meargă până la
mănăstirea Bistriţa şi până la / în Piatra ca să se roage Sfintei Ana. La mănăstire s-a întâlnit şi cu
prea sfinţitul Visarion care a sfătuit-o să meargă la primar şi la jandarmi, să le povestească şi lor
ce i s-a întâmplat. 
          VI. Vitoria a stat în acea seară la mănăstire, iar a doua zi a mers în / la Piatra la prefect ca
să-i spună tot ce are pe inimă. Prefectul i-a spus că va face tot ce îi stă în putinţă… şi a îndemnat-o
să facă şi o jalbă pe care să o trimită şefilor. După întâlnirea cu prefectul, Vitoria a mers la preotul
Daniil, care i-a spus că îi va face cât mai curând jalba de care are nevoie şi o va trimite la cine
trebuie. Vitoria a spus ca vrea să meargă cu Gheorghiţă până la / în Dorna ca să vadă dacă află şi
ea ceva despre Nechifor… Deoarece vor pleca amândoi, Minodora trebuia să plece la o mănăstire
la ceva rudă de-a ei, aşa că pe data de douăzeci şi şapte februarie a plecat la mănăstire, alături de
praznicul cuviosului părinte Procopie.

          VII. Pe data de nouă martie, Vitoria împreună cu Gheorghiţă au mers la slujba dată de
părintele Daniil pentru cei patruzeci de sfinţi mucenici din Sevasta. Mai apoi, au mers acasă şi s-
au înţeles cu Mitrea, deoarece casa rămânea în mâinile lui cât cei doi erau plecaţi. Pe când se
pregăteau să mănânce, au venit preotul Milieş, domnul Iordan (cârciumarul) şi negustorul
(domnul David) căruia urma să-i vândă Vitoria anumite lucruri pentru a-şi face bani de drum.
După ce au plecat musafirii, Mitrea a împuşcat un lup, căci le-a pus în primejdie animalele.
Atunci, Vitoria s-a gândit că ar fi mai bine dacă ar lua puşca cu ea… ar fi mai în siguranţă. Pe data
de zece martie, vineri, de dimineaţă, cei doi au pornit în căutarea lui Nechifor.

          VIII. Au mers împreună cu negustorul David până la Călugăreni, unde nevasta acestuia i-a
spus că l-a văzut pe Nechifor în acea toamnă, i-a zis că nu are nici un tovarăş de călătorie şi că are
ceva bani la el. Pe drum, când au oprit pe la hanul lui Donea, l-au întrebat pe acesta dacă l-a văzut
pe Nechifor. Donea le-a spus că ultima dată l-a văzut în toamna aceasta. După ce s-au odihnit
puţin la domnul David acasă, au pornit încet-încet (în)spre Fărcaşa.

          IX. În Fărcaşa, tot căutându-şi un loc unde să poată sta în gazdă, au dat peste nişte jandarmi
care îi duceau pe doi oameni la judecată, deoarece nu aveau acte la ei şi, se pare că îi furau pe
oameni fără ca aceştia să îşi dea seama… erau de fapt nişte oameni care se ocupau cu jocurile de
noroc. Erau aşa de haioşi, încât toată lumea râdea în plină stradă, chiar şi Vitoria s-a bine dispus.
În final, cei doi călători s-au oprit la moş Pricop, care i-a găzduit peste noapte. Cei doi au aflat de
la familia Pricop că Nechifor a fost şi pe la ei. După ce auzise aceasta, Vitoria se tot gândea că
soţul ei s-ar putea să nu mai fie în viaţă…

          X. În ziua următoare, au mers la Borca, unde sătenii i-au abătut din cale ca să participe la o
cumetrie. Aici s-au ospătat , iar Vitoria a închinat împreună cu naşii. După ce au ajuns la / în
Cruci, cei doi au dat peste o nuntă. Aici, Vitoria a primit plosca şi i-a făcut o urare frumoasă
miresei. Vitoria şi-a făcut din nou griji, deoarece a dat prima dată de un botez şi apoi de o nuntă…
in sinea ei, trebuia să se fi întâmplat invers pentru ca toate să fie bine. I-a întrebat pe săteni dacă l-
au văzut cumva pe Nechifor, dar, din păcate, nimeni nu-l văzuse. Ajunşi în Vatra Dornei au mers
la prefect, care le-a spus că în luna noiembrie, Nechifor a cumpărat trei sute de oi de la Gheorghe
Adamachi şi Vasile Ursachi (fusese cea mai mare vânzare din târg), iar mai apoi, Nechifor le
vânduse o sută de oi unor ciobani de la munte pe care nu-i cunoscuse până atunci…

          XI. Vitoria s-a hotărât să o ia pe drumul pe care ar fi trebuit să o ia şi Nechifor la

întoarcere… a oprit pe la ceva cârciumi. Unul dintre cârciumari i-a spus că l-a văzut pe Nerchifor
şi îşi aduce aminte de turma sa de trei sute de oi. Vitoria a mers împreună cu Gheorghiţă prin
Broşteni, prin Păltiniş, prin Dârmoxa şi prin Borca. Ajunşi în Borca, ei află pe unde a luat-o
Nechifor cu oile, aşa că încearcă să o ia după urme. Au mers ei ce au mers, au trecut prin Sabasa
şi Stânişoara.

          XII. Au ajuns şi în satul Suha, unde avea o crâşmă domnul Iorgu Vasiliu. Aici la cârciumă,
au aflat că nu mai ajunsese decât doi din cei trei ciobani… adică Nechifor nu a mai ajuns aici. Una
dintre crâşmăriţe, Maria, le-a spus că e rudă cu Ileana, soţia lui Bogza, unul dintre cei trei ciobani,
tovarăţi de-ai lui Nechifor. Tot Maria le-a mai spus că a auzit de la cei doi că au cumpărat toate
oile unui cioban care locuia mai departe şi că i-au dat toţi banii. Lumea spune însă că cei doi oieri
sunt capabili de jaf şi chiar de crimă. Maria i-a însoţit pe cei doi la primărie, unde i-a întrebat pe
cei doi ciobani încotro a luat-o cel care le-a vândut oile. Aceştia au spus că au făcut tranzacţia la
Crucea Talienilor şi că nu ştiu încotro a putut merge Nechifor. Auzind acestea, femeia împreună
cu fiul său au mers din casă-n casă şi au întrebat dacă ştie cineva ceva despre “omul cu căciulă
brumărie”. La o casă, Vitoria l-a recunoscut pe Lupu, câinele lor. La acea casă (din Sabasa) locuia
domnul Toma, care a găsit câinele undeva pe munte… Lupu a fost foarte bucuros când a văzut-o,
şi a venit repede la ea.

          XIII. Domnului Toma nu i-a venit să creadă că o femeie din Tarcău poate face atâta drum
doar ca să-şi găsească soţul… a rămas foarte surprins. Câinele i-a călăuzit pe cei doi călători într-o
râpă, unde găsiră nişte oase, nişte zgârciuri, botforii, taşca, chimirul şi căciula brumărie a lui
Nechifor, iar mai încolo era scheletul calului său, acoperit de nişte pături. Nechifor avea capul
spart (de un baltag). Văzându-l, Vitoria l-a strigat pe Gheroghiţă… dar nu pe fiul său, ci pe
bărbatul său. Ăsta era numele de botez al lui Nechifor. Pe parcurs însă, el şi-a schimbat numele,
căci a fost deochiat de cineva.

          XIV. Vitoria a strâns “rămăşiţele” lui Nechifor în timp ce Gheorghiţă plângea ca un copil.
Spre seară, munteanca s-a întors în acel loc împreună cu domnul Toma. Cât timp ea a fost plecată,
Gheorghiţă a stat de pază în acel loc împreună cu Lupu. În dimineaţa următoare, a ajuns acolo
preotul iar a treia zi dimineaţă, autorităţile. Era nevoită să le spună totul autorităţilor, aşa că le-a
povestit autorităţilor tot ceea ce a aflat pe parcurs. Cei doi ciobani trebuiau să spună tot ceea ce s-a
întâmplat atâta timp cât au fost împreună. Deşi se presupunea că cei doi cărora le-a vândut oile
sunt ucigaşii lui Nechifor, Vitoria i-a chemat şi pe ei la înmormântare.

          XV. Prefectul Anastase Balmez şi-a început cercetările în Suha. Le făcea vizite celor doi
coibani cărora le tot punea fel de fel de întrebări… cei doi nu păreau încă vinovaţi. Vitoria a
asistat la dialogul dintre cei trei şi i-a invitat pe cei doi împreună cu nevestele lor la înmormântare.
Celor doi oieri li s-a părut ciudat că a asistat şi munteanca la dialogul dintre ei şi prefect, dar încă
nu-şi dădeau seama ce va urma…
Pomenirea lui Nechifor s-a făcut acasă la domnul Toma, iar pentru că era postul mare, era mai
greu cu mâncarea; băutura însă era destulă. Începuseră bocetele…

          XVI. A asistat la înmormântare şi cucoana Maria… toţi cei care ieşeau de la înmormântare
primeau câte un sfert de pâine şi câte un păhărel de rachiu. Au fost prezenţi şi cei doi ciobani
(Calistrat Bogza şi Ilie Cuţui).
Îndemnându-i să mănânce şi să bea, Vitoria observă că Bogza are un baltag. I l-a cerut, spunându-
i că şi Gheorghiţă are un baltag la fel cu acesta. Munteanca a început să le povestească celor doi
faptele, aşa cum ştia ea că s-au întâmplat. La un moment dat, Vitoria i-a dat baltagul lui
Gheorghiţă şi l-a întrebat ce scrie pe el… acesta din urmă, după ce l-a privit o vreme a spus:
“Pentru o faptă, este numai o plată. Chiar dacă aş fi eu, mi-oi primi osânda de la cine se cuvine”.
După spusele acestea, Vitoria s-a uitat şi ea mai atent la baltag şi a spus că cu acest baltag a fost
omorât Nechifor. A urmat apoi o altercaţie între Bogza şi Gheorghiţă. Cuţui s-a predat şi a spus că
totul a fost întocmai după spusele Vitoriei. După ce i-au plătit pe toţi cei care i-au ajutat, au mai
stat trei zile şi au mers să-şi vadă oile. Au făcut parastasele cuvenite şi s-au întors acasă. S-a întors
şi Minodora de la mănăstire, iar Vitoria a spus că nu o lasă nicicum să se mărite cu fiul dascălului
Andrei.

Baltagul
de Mihail Sadoveanu
REZUMAT SCURT 1

Eroina principala a cartii Vitoria Lipan, sotia unui cioban dintr-o zona de munte, o femeie darza,
energica.
Sotul ei, Nichifor Lipan, un cioban harnic si voinic, plecase sa cumpere niste oi de la
Dorna, dar, la intoarce, a intarziat peste termenul stabilit.Vitoria Lipan are anumite presimtiri si
anume ca sotului ei i s-a intamplat ceva rau. Ea isi ia toate masurile de precautie si pleaca in
cautarea sotului.
Pe fiica sa, Minodora, a dus-o la manastire, la o ruda, cu partea de avere ce i se cuvenea.
Curajul si barbatia acestei taranci de la munte se vad atunci cand, intrebandu-i pe oamenii intalniti
in cale despre sotul sau, ea reuseste sa refaca drumul pe care a trecut Nichifor Lipan.
Mergand pe urmele a  trei ciobani Vitoria deduce ca Nichifor Lipan era insotit de alti doi pastori.
Dornici sa-i ia averea,  la o rascruce de drumuri, cei doi tovarasi de drum il omoara pe Nichifor
Lipan. Deducand ca acolo era locul unde ar fi putut pieri cel de-al treilea, adica Nichifor Lipan,
Vitoria se opreste cu fiul sau in sat si pregateste un parastas pentru pomenirea sufletului celui ucis,
la care ii cheama si pe cei doi insotitori ai sotului ei: Calistrat Bogza si Ilie Cutui. Cu ajutorul
cainelui Lupu, descopera intr-o prapastie osemintele sotului sau.
In timpul parastasului, Vitoria Lipan conduce astfel dialogul incat reface povestea mortii lui
Nichifor pe care, i-o spune lui Bogza. Aluziile femeii il infurie.
Cand Bogza, tot mai suparat, se ridica sa o loveasca, Vitoria striga la Gheorghita, care il infrunta 
pe dusman cu baltagul, dupa care a dat drumul cainelui Lupu, care il recunoaste pe cel ce-l
omorase pe stapanul sau, si-i sfasie beregata. In clipa din urma ciobanul il cheama pe preot si se
spovedeste, recunoscandu-si vina si spunand ca oile sa fie intoarse stapanilor lor adevarati, adica
Vitoriei si lui Gheorghita.
Jandarmii il aresteaza pe Ilie Cutui, ca partas la omor.In ultima clipa, Vitoria il iarta pe Calistrat
Bogza pentru fapta sa nevrednica.

Baltagul
de Mihail Sadoveanu
REZUMAT SCURT 2

Actiunea, de o simplitate fermecatoare, este plasata in zona de munte a Vaii Bistritei. Un oier
instarit de pe Valea Taranului, pe nume Nechifor Lipan pleaca dupa oi la Dorna si nu se mai
intoarce. Darza sa nevasta Vitoria cade pe ganduri si, fara zabava, pleaca in cautarea barbatului,
pe Bistrita in sus. Este insotita de fiul ei Gheorghita, pe care il inarmeaza cu un baltag. Ajung la
Dorna si, dupa ce capata unele informatii despre cel disparut, fac cale intoarsa si adulmeca urmele
lui Nechifor Lipan. Vitoria si Gheorghita cauta din sat in sat (Brosteni, Borca, Sabasa), dar peste
Muntele Stanisoara, intre Sabasa si Suha, urmele oierului devin neclare. Insa deodata gasesc la un
gospodar cainele lui Nechifor Lipan si, astfel, afla oasele disparutului intr-o rapa a Stanisoarei.
Pana la urma, Vitoria Lipan descopera ucigasiii, doi oameni rai din Suha. Ce-l care-l omorase cu
baltagul pe Nechifor este lovit, tot cu baltagul, de catre Gheorghita.