CAPITOLUL 7

ÎN LOC DE CONCLUZII

Competiţia acerbă de pe o piaţă tot mai aglomerată şi schimbările

frecvente în cerinţele consumatorilor sunt principalele forţe ce vor
determina întreprinderile să-şi schimbe modul actual de organizare şi
conducere. O soluţie este să se treacă la arhitecturi deschise şi de tip virtual,
care integrează activităţile de aprovizionare-producţie-desfacere cu
cerinţele clienţilor şi furnizorilor în reţele de lanţuri ale ofertei de
dimensiuni mari. Realizarea acestor lanţuri şi reţele necesită abordarea
problemelor întreprinderii utilizând metodele şi tehnologiile sistemelor
multiagent distribuite.
In lucrare au fost analizate diferite concepte şi metode ale teoriei
agenţilor şi sistemelor multiagent. Începând cu agenţii şi aplicaţiile lor
economice şi trecând apoi la modelarea bazată-pe-agenţi şi sistemele
multiagent, s-au prezentat pe rând avantajele şi dezavantajele utilizării lor
în proiectarea sistemelor inteligente distribuite, problemele care le pun
realizarea şi implementarea în practică a arhitecturilor federate etc.
Principalele motive care fac ca aceste metode şi tehnici să fie extrem
de utile în schimbarea modului de a privi şi a organiza întreprinderea, şi
mai ales întreprinderea secolului XXI, pot fi considerate următoarele:

1) rezolvă probleme care sunt prea mari pentru un sistem cu un

singur agent;
2) permite interconectarea şi interoperarea unor sisteme deja
existente care sunt foarte diferite unele de altele;
3) furnizează soluţii pentru probleme distribuite pe arii geografice
mari, cum ar fi de exemplu distribuţia produselor pe piaţă;
4) poate să integreze informaţii ce provin din surse informaţionale
distribuite;
5) îmbunătăţeşte viteza, siguranţa, extensibilitatea şi abilitatea de a
opera cu informaţii şi cunoştinţe;
 AGENŢI şi MODELAREA BAZATĂ pe AGENŢI în ECONOMIE

6) oferă claritate conceptuală şi simplitate în proiectare;

7) după implementare se poate uşor modifica pentru a permite
extinderea sau micşorarea dimensiunilor aplicaţiei, o mai bună
utilizare a resurselor disponibile şi o creştere a transparenţei în
operare.

Evoluţia viitoare a conceptelor şi metodelor utilizate în domeniul

întreprinderilor virtuale constituie un proces îndelungat, cu consecinţe
dificil de estimat în prezent, introducerea acestora necesitând schimbări
profunde în mediul economic şi de afaceri. Printre schimbările necesare,
literatura de specialitate reţine ca fiind cele mai importante următoarele:

- modificări in legislaţie, datorită implicaţiilor legale ale creării,

funcţionării şi dispariţiei întreprinderii virtuale;
- definirea unor noi metode de evaluare a activelor întreprinderilor,
bazate nu numai pe proprietăţile lor fizice sau pe numărul de angajaţi, dar
şi pe capacitatea acestora de a atrage clienţii, de a îndeplini activităţi de o
calitate impecabilă şi de a adăuga o valoare reală produselor şi serviciilor
oferite pe piaţă;
- schimbarea relaţiilor dintre sindicate şi patronate;
- apariţia unui flux intens de activităţi între diferite state şi între
zonele economice majore, inclusiv crearea de mecanisme noi de
reglementare a distribuţiei internaţionale a fluxurilor de forţă de muncă;
- modificarea radicală a naturii competiţiei dintre întreprinderi,
depăşindu-se barierele actuale de intrare pe diferite pieţe şi trecându-se de
la modalităţile actuale de desfăşurare a proceselor de afaceri, la noi
modalităţi, mult mai eficiente.

În perioada următoare vom fi martorii amplificării acestor

schimbări şi difuzării lor în economiile avansate cu o viteză comparabilă cu
cea a progresului ştiinţific şi tehnic actual.
Pentru viitor, direcţiile cele mai importante care vor fi abordate în
acest domeniu, aşa cum se prefigurează ele în prezent, pot fi considerate
următoarele:
Capitolul 7 - Concluzii şi direcţii de cercetare viitoare

a) Dezvoltarea unei platforme de întreprindere virtuală accesibilă

întreprinderilor mici şi mijlocii de la noi din ţară;
b) Specificarea cerinţelor operaţionale şi proiectarea arhitecturii
distribuite a acestei platforme;
c) Dezvoltarea unor noi metode de conducere, coordonare,
cooperare şi negociere dintre entităţile întreprinderilor virtuale;
d) Rezolvarea aspectelor sociale şi legale pe care le va ridica apariţia
şi dezvoltarea unor întreprinderi virtuale în economia romanească.

Atingerea acestor obiective va necesita, pe de o parte, un efort

intens de analiză şi evaluare în condiţiile actuale ale economiei româneşti a
diferitelor metodologii şi platforme existente pe plan internaţional şi, pe de
altă parte, o activitate proprie de cercetare, pentru dezvoltarea unor noi
metode de organizare şi conducere a proceselor şi componentelor din
cadrul întreprinderilor virtuale.
Configurarea întreprinderii virtuale se face, de regulă, pe baza
dezvoltării conceptului de lanţ al ofertei (supply chain), o etapă importantă
în acest proces fiind realizarea unui simulator de configurare care să poată
testa astfel de lanţuri într-o manieră dinamică. In acest fel, se pot studia
efectele apariţiei oricăror modificări de structură a întreprinderii virtuale,
chiar şi în cursul existenţei acesteia, care este însoţită de nenumărate astfel
de schimbări. O astfel de abordare va duce la dezvoltarea conceptului şi
metodelor asociate întreprinderii virtuale dinamice, publicaţiile în domeniu
neprezentând încă rezultate obţinute în acest domeniu.
Dezvoltarea metodelor interne de conducere, coordonare, cooperare
şi control ale întreprinderilor virtuale, precum si cele de negociere cu
mediul extern constituie, de asemenea, o direcţie importantă de cercetare
actuală. Multe dintre proiectele existente de întreprinderi virtuale arată
eficienţa deosebită a utilizării metodelor şi modelelor bazate pe agenţi şi
sisteme multiagent, inclusiv a agenţilor inteligenţi, pentru rezolvarea unor
probleme economice distribuite. Deoarece, de regulă, întreprinderea
virtuală constituie o organizaţie distribuită, coerenţa şi unitatea activităţilor
şi proceselor care se petrec la nivelul acesteia necesită utilizarea unor astfel
de metode.
 AGENŢI şi MODELAREA BAZATĂ pe AGENŢI în ECONOMIE

Un alt domeniu în care se cer eforturi de cercetare deosebite îl

constituie cel al asigurării cadrului necesar funcţionării reale a
întreprinderilor virtuale. Mediul de afaceri actual nu permite încă acest
lucru. El trebuie schimbat prin modificări ale legislaţiei, dar şi ale
mentalităţilor participanţilor. Schimbările legislative, organizaţionale şi
sociale necesare se vor impune în mod cert, deoarece tot mai multe
întreprinderi vor dori să treacă la organizarea afacerilor lor pe baze
virtuale. Aceasta este singura modalitate care oferă, în prezent, o
certitudine clară în privinţa reducerii costurilor de producţie şi
tranzacţionale, al apropierii producţiei şi distribuţiei de cerinţele
consumatorilor. Deja multe dintre companiile mari, transnaţionale şi
multinaţionale, dar şi companii mai mici din ţările dezvoltate au trecut la
astfel de modalităţi de organizare a producţiei, de pătrundere pe pieţele din
ce în ce mai aglomerate şi de satisfacere a cererilor personalizate ale
consumatorilor. Este doar o chestiune de timp pentru a se ajunge la masa
critică necesară declanşării în avalanşă a unui proces profund de reformare
din temelii a modalităţilor actuale de organizare şi conducere ale
producţiei, ducând la apariţia unor noi forme prin care companiile vor
pătrunde pe pieţele de desfacere şi, mai ales, se vor menţine acolo.
Îmbinarea optimă dintre studiile actuale privind sistemele bazate pe
agenţi şi construirea de entităţi virtuale de producţie şi distribuţie este
aceea care va fi capabilă să ofere, la momentul potrivit, soluţiile cele mai
eficiente la problemele de o complexitate uriaşă pe care le ridică un astfel
de proces de reformare a bazelor organizării şi conducerii industriale. Din
această perspectivă, considerăm că această lucrare constituie doar un prim
pas pe un drum anevoios, dar care poate să ofere satisfacţii deosebite celor
care îl urmează cu consecvenţă.