Mai Multe Canoane Rugăciunisfinți

Canon de rugăciune către Sfântul Cuvios Gheorghe
Hozevitul
8 Ianuarie
Troparul Sfântului Cuvios Gheorghe Hozevitul, glasul al 8-lea:
Cu curgerile lacrimilor tale ai lucrat pustiul cel neroditor şi cu suspinurile cele dintru
adânc ai făcut ostenelile tale însutit roditoare; şi te-ai făcut luminător lumii, strălucind cu
minunile, Gheorghe, părintele nostru. Roagă-te lui Hristos Dumnezeu ca să mântuiască
sufletele noastre.
Cântarea 1, glasul al 4-lea. Irmos: Deschide-voi gura mea...
Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Gheorghe, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Roagă-te lui Iisus, Începătorului înţelepciunii, ca la deschiderea gurii mele să-mi dea
har, Sfinte Părinte Gheorghe, ca să cânt, eu necântăreţul, pomenirea ta, după vrednicie, cu
cântări Dumnezeieşti, bucurându-mă.
Vieţuit-ai pe pământ ca fără de trup, Mare Cuvioase Gheorghe; şi după aceea te-ai
adăugat Cetelor celor fără de trup, alcătuind Ziditorului cântări întreit sfinte şi primind
luminarea de la Dânsul.
Cu cugetele tale cele mai presus de lume, nu ai ţinut seamă de lume; iar nevoindu-te în
lumea unde S-a îngropat Hristos, te-ai mutat de acolo către lumea cea cu totul curată,
numărându-te înţelepte, cu Cetele celor întâi-născuţi.
Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.
Deschizându-mi gura, Preacurată, voit-am din inimă să te cânt pe tine, care ai născut
pe Înţelepciunea Cea în Ipostas. Dar, ca un necurat, neputând să te cânt precum se cade,
Preacurată, cer ajutorul tău.
Cântarea a 3-a. Irmos: Pe ai tăi cântăreţi...
Spălându-te cu lacrimile tale, ţi-ai curăţit trupul de noroiul cel lumesc şi întru aceste
curgeri întocmai ca în nişte râuri mari ai înecat în nevoinţe năvălirea demonilor.
Cu cuviinţă, fără greşeală şi cudreptate, ţi-ai împodobit viaţa, înţelepte şi pe lângă

acestea folosind şi ostenelile sihăstreşti, ai moştenit viaţa cea fără de osteneală, de Dumnezeu
Binecuvântate Părinte Gheorghe.
Fiind cuprins, preafericite, de Dumnezeiasca dragoste a Locurilor Sfinte ale Sionului,

către acelea ai purces şi acolo ai petrecut până la moarte, preaînţelepte, înfrânându-ţi trupul cu
osteneli.
Pe mine cântăreţul tău, Fecioară, care am greşit fără putinţă de iertare, îndreptează-mă
către calea pocăinţei, Mireasă a lui Dumnezeu, care ai născut pe Cuvântul, Cel Ce curăţeşte
păcatele lumii.
Cântarea a 4-a. Irmos: Cel Ce şade în Slavă...
Hrănindu-te cu osârdie, cu postirile ca şi cu nişte mâncări, fericite, acum îţi aduci

sufletul tău vesel, înaintea Făcătorului tuturor, Care te-a chemat către Dumnezeiasca desfătare
cea de sus, bucurându-te.
Ca un cer te-ai arătat împodobit cu stelele faptelor bune, purtând ca pe un Soare pe

Domnul, Care a luminat suflet tău ca pe o lună şi te-a arătat părtaş al Slavei Lui.
Stăpânul, pogorându-Se pentru noi din cer, a aflat Sionul, Locaş Dumnezeiesc cu
adevărat, întru care sălăşluindu-te tu cu dragoste şi folosindu-l ca pe o scară, te-ai suit către
Sionul cel de sus.
Cel Ce şade de-a pururi în Sânurile Tatălui, acum Se arată şezând Necuprins în braţele
tale, arătându-te şi după naştere pe tine, Care L-ai născut, cu adevărat pururea Fecioară
Nestricată.

Cântarea a 5-a. Irmos: Spăimântatu-s-au toate...
Spăimântatu-s-au îngerii şi toată adunarea cuvioşilor, văzând cu adevărat neîncetarea

ostenelilor tale şi viaţa ta cea aspră; căci te osteneai ca o piatră fără de suflet, spre săvârşirea
faptelor bune.
Iată la tot sufletul a strălucit acest mare Cuvios Părinte Gheorghe, umplând pe toţi de
lumină şi slobozindu-i de întunericul patimilor, mişcându-se acum, ca un soare preacurat, cu
mişcare mântuitoare.
De patria ta te-ai înstrăinat, Înţelepte Părinte Gheorghe, iubind mai mult decât pe
rudele tale pe Hristos, Cel Ce a venit, ca printre străini, la oameni. Pentru aceasta ai slujit Lui,
învrednicindu-te de harul cel de sus.
Tu ai înfrumuseţat, Preacurată, adunarea oamenilor; că tu, Fecioară, te-ai arătat mai

Desfătată decât mărirea boltei cereşti, născând pe Dumnezeu Cuvântul, Care a întins cerurile
ca un cort şi pe oameni i-a zidit.
Cântarea a 6-a. Irmos: Strigat-au mai înainte...
Strigat-ai către Dumnezeu cu lacrimi neîncetate şi El ca dintr-un chit cumplit te-a scos
din viaţă, către Izvoarele cele fără de valuri şi pururea curgătoare ale îndumnezeirii.
Mulţimea faptelor bune te-a făcut ca o cetate puternic întărită, netemătoare de

împroşcările vrăjmaşilor celor înţelegători, căci, ca un întărit, ai biruit pe ispititorul.
Ca o oaie ai alergat la Mănăstirea Hozeva şi folosindu-te de faptă întocmai ca de un

toiag, ai îndrumat către Eden oile care locuiau într-însa.
Sălăşluitu-S-a Domnul, ca un Om, în pântecele tău, Fecioară, învrednicindu-mă pe

mine de Locaşurile cele nepieritoare, trecându-mi cu vederea, ca un Iubitor de oameni, faptele
cele fărădelege şi greşelile.

CONDAC, glasul al 4-lea. Podobie: Arătatu-Te-ai astăzi...
Lumină prealuminoasă te-ai arătat, Sfinte Părinte Gheorghe, strălucind cu Razele cele
Dumnezeieşti, pe cei ce cu credinţă te cheamă pe tine. Roagă-te pentru noi lui Hristos
Mântuitorul, Care S-a arătat în Iordan şi a luminat pe cei zidiţi din pământ.
Cântarea a 7-a. Irmos: N-au slujit făpturii...
Covârşit fiind de ostenelile nevoinţelor, nu te-ai plecat cugetelor celor satanice; că

avându-ţi gândul netulburat de cugete deşarte, către Domnul, Cel Ce poate a mântui, toată
năvălirea vrăjmaşului ai alungat-o.
Cu culcările pe pământ, cu privegherile şi cu posturile, ţi-ai ucis toate mădularele cele

de pe pământ; şi acum trăind, fericite, viaţa cea veşnică şi nestricată, roagă-te pentru noi, care
te lăudăm cu dragoste.
Foarte mult ai poftit a privi mormântul Celui Ce pururea Fiinţează şi a I te închina,

înţelepte. Şi dacă ai ajuns acolo, cuvioase, ai socotit că se cuvine să te ucizi prin nevoinţe,
dimpreună cu Cel omorât, pentru a Sa milostivire.
N-au slujit făpturii cei ce te-au cunoscut pe tine că ai născut pe Făcătorul; ci,
Dumnezeu Adevărat cunoscând pe Cuvântul, Cel Ce a strălucit din tine, Fecioară, strigă:
Doamne al părinţilor şi Dumnezeule, bine eşti cuvântat.
Cântarea a 8-a. Irmos: Pe tinerii cei binecredincioşi...
Nicidecum nu ai dat genelor tale aţipire, părinte, nici ochilor tăi somn, până ce nu te-ai
făcut pe tine însuţi cuvioase, locaş cuviincios şi frumos al Atotţiitorului. Pe Care Îl laudă toate
lucrurile şi-L preaînalţă întru toţi vecii.
Aflat-ai, preafericite, odihna ostenelilor tale celor nenumărate, Raiul, pe care l-a gătit
de demult Domnul drept Împărăţie Obştească, pentru cei ce-L iubesc pe El din suflet şi care
strigă neîncetat: lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
Aflatu-te-au cei din Mănăstirea Hozeva îndreptar şi pildă prea aleasă, săvârşind tot
felul de fapte virtuoase, lauda cuvioşilor, Înţelepte Gheorghe; pentru aceea vieţuind Dumne-
zeieşte dimpreună cu tine dănţuiesc întru toţi vecii.
Cel Ce este Simplu, după Firea Cea Dumnezeiască, S-a arătat cu adevărat alcătuit din
tine, Maică a lui Dumnezeu, pentru nespusa Lui milostivire, unind într-Un Ipostas cu
Dumnezeirea Lui Trupul cel luat din sângiuirile tale; pentru aceea ştiindu-te că eşti
Născătoare de Dumnezeu, te lăudăm cu cântări, întru toţi vecii.
Cântarea a 9-a. Irmos: Tot neamul pământesc...
Pentru desfătarea şi pentru Slava Cerească ai defăimat, Dumnezeiescule părinte, toată

desfătarea vieţii; căci cu pătimirea cea aspră te-ai nevoit să stingi cuptorul patimilor cu
lacrimile tale cele multe, Preacuvioase Părinte Gheorghe, cinstită podoabă a sihaştrilor.
Acum stai, preaînţelepte, cu adevărat înaintea lui Dumnezeu, cu Care te-ai nevoit mai
înainte a te uni, prin nevoinţe; şi te desfătezi în chip vădit, de arătările Lui. Drept aceea dă
tuturor celor ce te cinstesc luminare şi împărtăşire de cele Dumnezeieşti.
Ridicatu-te-ai, izbăvit de întunericul vieţii, către Lumina Cea Neapusă, preamărite şi

stai înaintea Atotţiitorului şi a Luminii Celei în Trei Sori, împreună cu Cetele cele de sus; şi te
desfătezi de luminarea trimisă de acolo, fericite şi ne luminezi şi pe noi, care te lăudăm pe
tine.
Vrând Dumnezeu să mă îndumnezeiască, Se uneşte întreg cu tine şi Taina cea

nepricepută de către toţi acum se înnoieşte: că naşti, Fecioară Nestricată şi Dumnezeu Trup Se
arată. Pe Care slăvindu-L, pe tine te fericim acum, Marie, precum Însăţi ai proorocit.
SEDELNA, glasul al 5-lea. Podobie: Pe Cuvântul Cel împreună...

Pe cel îndeobşte cunoscut prin multe nevoinţe, pe cetăţeanul cerului şi solul
credincioşilor, să-l lăudăm acum şi să-l mărim. Că prin osteneli cu adevărat fără de prihană şi
prin mărita lui viaţă s-a nevoit a sluji Celui Ce a binevoit a Se sui pe Cruce.
SEDELNA Praznicului Botezului Domnului, glasul al 4-lea. Podobie: Degrab ne

întâmpină...
Apele Iordanului le-ai sfinţit; stăpânia păcatului ai sfărâmat, Hristoase Dumnezeul

nostru. Plecatu-Te-ai pe Tine sub palma Înaintemergătorului şi ai mântuit din înşelăciune
neamul omenesc. Pentru aceasta Te rugăm, mântuieşte sufletele noastre.
Canon de rugăciune către Sfinţii Mucenici Ermil şi Stratonic
13 Ianuarie
Troparul Sfinţilor Mucenici Ermil şi Stratonic, glasul al 4-lea:
Mucenicii Tăi, Doamne, întru nevoinţele lor, cununile nesctricăciunii au dobândit de la Tine,
Dumnezeul nostru. Că având tăria Ta, pe chinuitori au învins; zdrobit-au şi ale demonilor
neputincioase îndrăzniri. Pentru rugăciunile lor, mântuieşte sufletele noastre, Hristoase
Dumnezeule.
Cântarea 1, glasul al 8-lea. Irmos: Să cântăm Domnului...
Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.
Cinstiţi întocmai ca nişte stele Dumnezeiesc strălucitoare v-aţi arătat pe cerul Bisericii,
înţelepţflor, luminându-ne pe noi cu Străluciri Dumnezeieşti, mucenicilor.
Aprinzându-vă cu Focul Duhului, v-aţi arătat ca nişte cărbuni înţelegători, pururea lăudaţilor
şi aţi stins văpaia idolilor, cu apele sângiurilor voastre.
Spălându-vă cu apele lui Hristos, Cel Ce a înecat în Iordan nelegiuirea noastră, aţi uscat
râurile necredinţei, mucenicilor.

Opreşte curgerile păcatelor mele, Ceea ce ai veştejit stricăciunea morţii, cu naşterea ta. Şi-mi
dă umilinţă, Născătoare de Dumnezeu, Preacurată.
Cântarea a 3-a. Irmos: Frica Ta, Doamne...
Urând nestatornicia celor trecătoare, aţi dorit desfătarea cea netrecătoare a celor, viitoare,
vitejilor ostaşi ai Împăratului tuturor.
Vitejeşte aţi stat, cugetătorilor de Dumnezeu, împotriva celui ce în chip nelegiuit poruncea să
vă plecaţi la necredinţă şi aţi primit cununi de biruinţă din ceruri.
Surpat-aţi la pământ chipurile înşelăciunii, nerătăcitorilor mucenici al lui Hristos; şi v-aţi

ridicat pe voi locaşuri cinstite şi stâlpi ai cunoaşterii de Dumnezeu.
Sabia, care mai înainte se întorcea asupra mea, îmi dă mie acum intrare în Rai, ruşinându-se
de suliţa care a împuns pe Cel Născut din tine, Maică Fecioară.
Cântarea a 4-a. Irmos: Auzit-am, Doamne...
Ca un slujitor al Cuvântului, Sfinte Mucenice Ermil, cu mare înflăcărare ai înfruntat, cu

cuvintele tale, nebunia cea necuvântătoare a celor fărădelege.
Cugetătorii de Dumnezeu propovăduind o Singură fire a Dumnezeirii, o Putere şi o Domnie,

au defăimat înşelăciunea mulţimii idolilor.
Sfâşiat fiind, spânzurat şi de tot felul de suferinţe înconjurat, ai rămas neclintit, Luptătorule
Ermil, Mucenice, înţelepţitule de Dumnezeu.
Dormind în lenevire şi cu păcatul fiind acoperit, deşteaptă-mă iarăşi la pocăinţă, Preacurată,

ca Una ce eşti Maică a Cuvântului.

Cântarea a 5-a. Irmos: Pentru ce m-ai lepădat...
Norii chinurilor nu au acoperit vitejia voastră, mucenici prealăudaţi că s-au arătat cu mult mai
strălucitori decât soarele, povăţuind la Lumină pe cei binecredincioşi, cu lumina dreptei
cinstiri de Dumnezeu şi risipind întunericul demonilor.
Trecând peste hotarele omenirii, de Dumnezeu fericiţilor şi unindu-vă, prin desăvârşite

curăţiri, cu Cel mai presus de fire, aţi suferit, cu inimă neînduplecată suferinţele cele amare şi
sfâşierile şi chinurile.
Vitejeşte ai stat împotriva judecătorului, Mărite Mucenice Ermil şi te-ai învrednicit să auzi
Glas din cer, preafericite şi să vorbeşti, cu dragoste, cu Cel Ce te-a chemat, ca şi cu un
Întâistătător al întrecerilor şi Întăritor al mucenicilor Lui.
Ca o Frumoasă, ca o Împodobită, ca Una ce Străluceşti întru curăţie ai Întrupat pe Cuvântul

Cel Frumos întru frumuseţe, Maică Fecioară şi ai născut pe Cel Ce dă tuturor fiinţă, cu lucrare
Dumnezeiască, din bogăţia bunătăţii.
Cântarea a 6-a. Irmos: Rugăciune înalţ către Domnul...
Plini fiind de ape făcătoare de viată, ati fost aruncaţi în apele râurilor; şi întru acelea primind
sfârşitul, aţi înecat pe întâistătătorul răutăţii; iar acum ne izvorâţi nouă izvoare de tămăduire,
prealăudaţilor.
Fără de împotrivire aruncaţi fiind într-un coş, aţi fost daţi adâncimii, purtătorilor de biruinţă şi
v-aţi înălţat la Viaţa Cea Dumnezeiască, aflând cu bucurie cele din veac nădăjduite de voi,
sfinţilor mucenici, cei mari la suflet.
Arătatu-te-ai, Sfinte Mucenice Stratonic, pe când te chinuiau amarnic şi te băteau, stâlp

nemişcat de răbdare, sprijinindu-te pe temelia credinţei şi nimicind, prin cuvinte şi prin fapte,
împotrivirea prigonitorilor.
Patimile sufletului meu celui neputincios şi durerea inimii, Fecioară şi răzvrătirile cele de
multe feluri ale gândului meuvindecă-le, Născătoare de Dumnezeu, ca o Milostivă şi te rog fă
să înceteze viforul cel cumplit al patimilor mele.
CONDAC, glasul al 2-lea. Podobie: Căutând cele de sus...
De zbuciumul cel lumesc aţi fugit şi la limanul cel lin v-aţi mutat, prin sângiurile muceniciei;
şi cu ostenelile pustniciei v-aţi încununat. Pentru aceasta v-aţi şi arătat cu mucenicii şi cuvioşii
împreună locuitori.
Cântarea a 7-a. Irmos: Tinerii evrei în cuptor...
Limba ta cea picurătoare demiere se aude din gura ta, liniştind amărăciunea mâhnirii Sfântului
Mucenic Stratonic, cel împreună luptător cu tine, Sfinte Mucenice Ermil, care striga:
Dumnezeule, bine eşti cuvântat în veci.
Toiag puternic având Crucea cea mântuitoare, viteazule mucenice şi răbdând toiege, cu
osârdie cânţi: bine eşti cuvântat, Doamne Dumnezeule, în veci.
Cel Ce a mântuit, în chip minunat, din pântecele chitului pe Proorocul cel ţinut într-însul,
Acela mântuieşte, după moarte, din apele râurilor, moaştele cele purtătoare de biruinţă ale
voastre, cei ce aţi câştigat răsplată în lupte.
Ca să dezlegi blestemul Evei te-ai sălăşluit în pântecele cel fără prihană, Hristoase, făcând să
ţâşnească izvoare de binecuvântare celor ce strigă: binecuvântat este Rodul pântecelui tău,
Preacurată.
Cântarea a 8-a. Irmos: De şapte ori cuptorul...
Vrednicule de laudă, Sfinte Mucenice Ermil, rabzi cu bărbăţie să fii bătut şi cu sabia cumplit
lovit şi de mulţimea necazurilor înconjurat; iar Sfântului Stratonic te-ai făcut povăţuitor, în
luptele pentru dreapta cinstire de Dumnezeu, cu care şi strigai: preoţi binecuvântaţi, popoare
preaînălţaţi pe Hristos în veci.
Cei cu cugetul neplecat şi viteji în luptă şi vrednici de darurile cele cereşti, pietrele cele
nestemate, turnurile de apărare a credincioşilor, când li s-a poruncit să se închine pietrelor, nu
le-au dat cinstire. Iar lui Dumnezeu, Stăpânul tuturor, strigau: popoare preaînălţaţi-L întru toţi
vecii.
Sfâşiind cu ghiare de fier coastele tale tiranul şi cu săbiile lovindu-te fără de milă, nu ţi-ai
abătut gândul ce era întărit cu dragostea cea Dumnezeiască şi cugeta la frumuseţea Izbăvi-
torului. Căruia acum, fără teamă, cu îndrăzneală strigi: popoare preaînălţaţi-L întru toţi vecii.
Cel Ce este în toate Desăvârşit şi cu Firea Neapropiat, S-a arătat mie apropiat, îmbrăcându-Se
cu Trup, din tine, Ceea ce nu ştii de nuntă. Pe Acela cu sârguinţă roagă-L să risipească sarcina
fărădelegilor mele şi să mă mântuiască pe mine, cel ce cânt: preoţi binecuvântaţi, popoare
preaînălţaţi pe Hristos în veci.
Cântarea a 9-a. Irmos: Spăimântatu-s-a tot auzul...
Trecând noianul chinurilor cu vetreala lui Hristos, mucenicilor, aţi ajuns la limanul odihnei,
unde sunt cetele mucenicilor şi adunarea drepţilor; acolo este Lumina Cea Neapusă şi Bucuria
celor ce prăznuiesc în Duhul.
Cei luminaţi de Strălucirea Dumnezeiască, vitejii mucenici ai adevărului, trecând întunericul

cel adânc al chinurilor, au plecat către Soarele Cel Neapus, Care a Strălucit mai înainte de
Luceafăr, iar acum luminează sufletele noastre, Lumina mântuirii.
Astăzi Biserica lui Hristos săvârşind sfântă pomenirea nevoinţelor voastre, preafericiţilor,
prăznuieşte sărbătoare de veselie şi purtătoare de lumină, slăvind pe Dumnezeu, Cel Ce v-a
dat vouă cununi şi mărindu-vă pe voi ca pe nişte robi.
Ridicaţi aţi fost cu adevărat, sfinţilor, către strălucita înălţime a muceniciei şi aţi ajuns la
capătul doririi voastre, cu adevărat fericiţilor, luând Împărăţia lui Dumnezeu cea netulburată,
Mucenice Stratonic, împreună cu Sfântul Ermil cel Înţelept şi de Dumnezeu înţelepţit.
Îndură-Te de mine, Mântuitorule, Cel Ce Te-ai născut şi ai păzit, după naştere, Nestricată pe
Ceea ce Te-a născut, când vei şedea să judeci faptele mele, trecând cu vederea nelegiuirile şi
păcatele mele, ca Cel Ce eşti fără de păcat, ca un Dumnezeu Milostiv şi Iubitor de oameni.
SEDELNA, glasul 1. Podobie: Mormântul Tău...
În ape dimpreună aţi luat fericitul sfârşit, înţelepţilor, înecând pe Veliar în ele, cu harul
Dumnezeului nostru, mucenicilor. Pentru aceasta primind cununi, ca nişte purtători de
biruinţă, vă veseliţi cu Cetele îngerilor, cu care, împreună, aduceţi-vă aminte şi de noi.
SEDELNA Praznicului Botezului Domnului, glasul al 4-lea. Podobie: Degrab ne

întâmpină...
Cel Ce Se îmbarcă cu lumina ca şi cu o haină, Se îmbracă acum în apele Iordanului, Hristos,

Dumnezeul nostru, pe Care Îl mărturiseşte, de sus, împreună şederea pe Scaun cu Tatăl, iar de
jos, Slava Domnului, care a venit peste Dânsul. Acesta este Cel Ce ne luminează şi ne
sfinţeşte pe noi.
Canon de rugăciune către Sfântul Ierarh Chiril, Arhiepiscopul

Alexandriei
18 Ianuarie
Troparul Sfântului Ierarh Chiril, Arhiepiscopul Alexandriei, glasul al 3-lea:
Pe ierarhii Domnului, pe tâlcuitorii dogmelor; pe păstorii alexandrinilor propovăduitori ai

adevărului, perechea cea iubită de Dumnezeu; pe străluciţii luminători, risipitori ai
întunericului celor nelegiuiţi: pe Sfântul Atanasie cel Mare, secerătorul ereticilor, împreună cu
Sfântul Ierarh Chiril, cel ce a cinstit precum se cuvine pe Născătoarea de Dumnezeu, veniţi
toţi iubitorii de prăznuire şi adunându-ne cu veselie şi cu cântări să-i cinstim; că ei se roagă
neîncetat lui Dumnezeu pentru noi toţi.
Cântarea 1, glasul al 4-lea. Irmos: Adâncul Mării Roşii...
Stih: Sfinte Părinte Chiril, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
De la Dumnezeu primind harul cel dătător de lumină, Sfinte Părinte Chiril şi luminător
strălucit arătându-te, raze cuvântătoare străluceşte nouă, prin pomenirea ta, ca după vrednicie
să te lăudăm.
Umplutu-te-ai de marea Lumină a Duhului, Înţelepte Chiril, ca un păzitor al poruncilor lui

Hristos; şi curăţindu-te de patimi, te-ai făcut locaş adevărat al Preasfintei Treimi, Celei mai
presus de toate.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Ca un plin de râvnă şi de îndrăzneală, Mărite Ierarhe Chiril, toate bârfelile cele potrivnice lui
Dumnezeu ale ereziilor cele nelegiuite le-ai dat fără de greşeală pe faţă, apărând dreapta
credinţă.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Cel dintâi dintre oameni care a călcat porunca Ziditorului amăgindu-se, a fost scos afară din
desfătare; iar tu, născând pe Izbăvitorul, iarăşi l-ai chemat, Maică Fecioară, pe cel cumplit
căzut.
Catavasie:
Pământul cel roditor de adâncime, uscat l-a trecut oarecând soarele; căci ca un zid s-a
închegat apa de amândouă părţile, trecând poporul marea pedestru şi lui Dumnezeu cu plăcere
cântând: să cântăm Domnului, căci cu Slavă S-a preaslăvit.
Cântarea a 3-a. Irmos: Se veseleşte de tine...
Întărit fiind întru Hristos, ai rupt meşteşugirile vicleanului, cu minte tare, Părinte Chiril, ca pe
o ţesătură de păianjen.
Lepădând tina patimilor din suflet, Preasfinţite Părinte Chiril, ai surpat toată înălţarea
gândurilor ce s-au ridicat împotriva lui Hristos.
Ca un priceput luptător, părinte, tare te-ai ferit de toate plăcerile trupeşti, ca de un lucru
vătămător şi înşelător.
Îngerul Gavriil ţi-a grăit ţie Bucuria cea mai presus de cuvânt: Bucură-te Cortullui Dumnezeu,
Care bine a voit a Se sălăşlui întru tine!
Catavasie:
Întărirea celor ce nădăjduiesc spre Tine, întăreşte, Doamne, Biserica Ta, pe care o ai câştigat
cu Scump Sângele Tău.
Cântarea a 4-a. Irmos: Văzându-Te ridicat...
Văzându-te Hristos biruind patimile cele de suflet pierzătoare şi înfrânându-ţi trupul cu

chibzuinţă, de Dumnezeu purtătorule Părinte Chiril, te-a pus arhipăstor al Dumnezeieştii
Biserici, părinte.
Moştenind părinteasca faptă bună, ca un vlăstar iubit al lui Marcu, ai ajuns urmaş al tronului
său, mergând pe urmele Dumnezeiescului Evanghelist.
De Hristos ca o oaie ai fost păstorit; iar ca un păstor ai păstorit turma, părinte, cu cuvintele
tale cele de suflet hrănitoare din destul hrănind-o, ca şi cu nişte ierburi şi flori ale harului.
Tirania morţii cea mistuitoare ai călcat-o, Maica lui Dumnezeu, născând Viaţa Cea Neîmbă-
trânitoare, Preacurată; pentruaceasta strigăm ţie: Bucură-te de Dumnezeu Născătoare,
Prealuminată.
Catavasie:
Acoperit-a cerurile bunătatea Ta, Hristoase; că ieşind din Chivotul Sfinţirii Tale, din Maică
Nevătămată, în Biserica Slavei Tale Te-ai arătat ca un Prunc în braţe purtat; şi s-au umplut
toate de lauda Ta.
Cântarea a 5-a. Irmos: Tu, Doamne, Lumina mea...
Ca un adevărat puhoi năvalnic al unui râu plin de ape multe este cuvântul tău, Părinte Chiril,
care abate meşteşugirile celor rău credincioşi.
Rătăcirea cea neruşinată a lui Arie şi erezia cea necurată a lui Sabelie din temelie le-ai surpat,
Preasfinţite Părinte Chiril.

Lăsat-ai cuvântările tale cele pline de bogăţie, Părinte Chiril, Bisericii lui Hristos, ca pe nişte
vistierii de aur şi ca pe nişte pietre scumpe.
Icoana Sfântului tău Chip, Curată, alungă cu adevărat demonii, pe credincioşi sfinţeşte şi
izbăveşte sufletele noastre.
Catavasie:
Când a văzut Isaia, în vedenie, pe Dumnezeu pe Scaun Preaînalt, de Îngerii Slavei înconjurat,
a strigat: O, eu ticălosul! Că am văzut mai înainte pe Domnul Întrupat, pe Cel Ce stăpâneşte
pacea şi lumina cea adevărată.
Cântarea a 6-a. Irmos: Jertfi-voi Ţie cu glas...
Serafimul cu cleştele a dat proorocului cărbunele, iar tu, cunoscătorule al Tainelor, dai
Bisericii lui Hristos cu mâinile tale curăţirea cea aprinsă ca un cărbune din Dumnezeiescul
Foc.
Nu ai doborât ca Samson pe cei de altă seminţie, de lângă hotare; ci, toate învăţăturile cele
greşite ale celor de altă credinţă le-ai nimicit şi ai dat putere credincioşilor, Părinte Chiril.
Sinodului celui de Dumnezeu adunat, în chip vădit căpetenie fiindu-i, vrăjmăşia lui Nestorie şi
îndrăzneala cea luptătoare împotriva lui Hristos ai surpat-o, părinte, însufleţit de râvnă pentru
cea cu adevărat Maica lui Dumnezeu.
Luminezi cu Fiul tău toate marginile, de Dumnezeu Născătoare Fecioară; că tu Singură te-ai
arătat Curată din veac, având pe Soarele dreptăţii.
Catavasie:
Strigat-a Ţie bătrânul, văzând cu ochii mântuirea, care a venit popoarelor de la Dumnezeu:
Hristoase, Tu eşti Dumnezeul meu.
CONDAC, glasul al 4-lea. Podobie: Arătatu-Te-ai astăzi...

Ierarhilor prea mari ai Bisericii şi vitejilor apărători ai dreptei credinţe în Hristos, păziţi pe toţi
cei ce cântă: mântuieşte, Îndurate, pe cei ce Te cinstesc pe Tine, cu credinţă.
Cântarea a 7-a. Irmos: În cuptor tinerii lui Avraam...
În muntele Sinai, în nor, altă dată intrând Moise, Fericite Chiril, a primit în mâinile sale
Legea, care ucidea cu litera; iar tu ai descoperit frumuseţea cea ascunsă a Duhului.
Legile cele date mai înainte prin cuvinte întunecate, ca unor prunci şi învăţăturile cele ca nişte
boboci de trandafiri neînfloriţi, le-ai dat pe faţă, părinte, tâlcuind în chip lămurit asemănările
dintre ele.
Cărţile insuflate de harul plinitor al Duhului, dar cu anevoie de înţeles ale Dumnezeieştilor
propovăduiri şi ale de Dumnezeu insuflaţilor prooroci, pe acelea limpede le-ai lămurit.
Lămurit ai grăit, Părinte Chiril, că sunt Trei Ipostasuri în Dumnezeiasca Unire Neamestecate
şi în despărţire Neîmpărţite şi ai zis că Acestea sunt Neschimbate întru o Fiinţă şi o
Dumnezeire.
Ceea ce eşti Locaş Sfinţit şi Dumnezeiesc al Celui Preaînalt; Bucură-te, că prin tine,
Născătoare de Dumnezeu, s-a dat bucurie celor ce strigă: Binecuvântată eşti tu între femei,
Ceea ce eşti cu totul fără prihană, Stăpână.
Catavasie:
Pe Tine, Cel Ce ai răcorit în foc pe tinerii care Dumnezeu Te-au numit şi în Fecioară Nepătată
Te-ai Sălăşluit, Dumnezeu Cuvântul, Te lăudăm, cântând cu dreaptă credinţă: bine este
cuvântat Dumnezeul părinţilor noştri.
Cântarea a 8-a. Irmos: Mâinile întinzându-şi...
Ca un val de mare s-a revărsat întru tine, cu adevărat, izvorul înţelepciunii. Şi râuri pururea
curgătoare de dogme creştineşti au curs dinlăuntrul tău, părinte, precum mai înainte a zis
Hristos. Că scrierile tale cele de Dumnezeu grăitoare covârşesc nisipul.
Păstor şi învăţător înţelept al Bisericii arătându-te, ai tâlcuit limpede amândouă Testamentele,

Preacuvioase Părinte Chiril; iar noi având cuvintele tale ca o ancoră tare şi părintească
moştenire, strigăm: binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul.
Binecuvântăm pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Domnul.
Unirea cea Neamestecată şi Nedespărţită a Cuvântului Celui Minunat, Care S-a Întrupat
pentru noi, tu ne înveţi Părinte Chiril, înclinând deopotrivă amândouă părţile balanţei şi
strigând: binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul.
Marie, Stăpâna tuturor, cu puterea ta cea tare, scapă ticălosul meu suflet cel stăpânit de
patimile trupeşti cele cumplite şi de spurcatele greşeli şi-i dă slobozire de greşeli şi mărirea
cea nestricăcioasă.
Catavasie:
Să lăudăm, bine să cuvântăm şi să ne închinăm Domnului, cântându-I şi preaînălţându-L pe

Dânsul întru toţi vecii.
În focul cel mistuitor uniţi fiind tinerii, cei ce au fost cei dintâi în cinstirea de Dumnezeu, dar
de văpaie nefiind vătămaţi, cântare Dumnezeiască au cântat: binecuvântaţi toate lucrurile
Domnului pe Domnul şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
Cântarea a 9-a. Irmos: Eva cu adevărat...
Înăltimea cunoştinţei celei fără de Dumnezeu a lui Nestorie, ridicată împotriva lui Hristos şi a
Maicii lui Dumnezeu, toată ai nimicit-o, Părinte Chiril; şi împreună cu ea şi amestecarea celor
două firi în Fiul, pe care o susţineau cei numiţi akefali.
Cu puterea înţelegerilor şi cu luminarea harului, ai teologhisit, fericite, Treimea Cea deofiinţă

şi pe Fiul Cel Întrupat, Dumnezeu; şi arătându-te apărător al Născătoarei de Dumnezeu, acum
între cei de sus eşti preamărit.
Uită-te cu milostivire de sus spre noi, cântăreţii tăi, pururea mărite părinte; poporului celui de
Cruce purtător, biruinţă dând şi înălţând cu rugăciunile tale fruntea ortodocşilor şi luminând
pe cei ce măresc cu dragoste sfântă pomenirea ta.

Inima mea cea stearpă de Dumnezeieşti fapte bune, Preacurată Născătoare de Dumnezeu,
arat-o aducătoare de roadă, Fecioară, Ceea ce te-ai născut din cea stearpă, prin voia Celui Ce a
făcut toate cu cuvântul; ca să te laud pe tine, cea Prealăudată.
Catavasie:
În Lege, în umbră şi în Scriptură închipuire vedem noi credincioşii: toată partea bărbătească,
ce deschide pântecele, Sfânt lui Dumnezeu este. Deci pe Cuvântul Cel mai înainte Născut,
Fiul Tatălui Celui fără de început, Cel Întâi-Născut din Maică fără ispită bărbătească, Îl
slăvim.
SEDELNA, glasul a 3-lea. Podobie: De credinţa cea Dumnezeiască...
Arătatu-te-ai, Preacuvioase Părinte Chiril, temelie Dumnezeiască a Bisericii, căai înfruntat

cugetele cele rele ale lui Nestorie cu cele douăsprezece hotărâri ale tale şi ai lămurit deplin
învăţătura despre Născătoarea de Dumnezeu. Căpetenie a ritorilor, roagă pe Hristos
Dumnezeu să ne dăruiască nouă mare milă.
SEDELNA Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul a 3-lea. Podobie: De credinţa

cea Dumnezeiască...
Arătatu-te-ai, Preacurată Născătoare de Dumnezeu, Fecioară, Tron cu totul de aur al lui

Dumnezeu şi Rai aşternut cu flori; că purtând în sânul tău pe Dumnezeu, ne umpli pe noi cu
mireasma Dumnezeieştilor haruri. Pentru aceasta noi toţi te propovăduim pe tine pururea
Maică a lui Dumnezeu şi te mărim.
Canon de rugăciune către Sfinţii Mucenici doctori fără de arginţi Chir şi Ioan şi către cei
împreună cu dânşii
31 Ianuarie
Troparul Sfinţilor Mucenici doctori fără de arginţi Chir şi Ioan şi al celor împreună cu
dânşii, glasul al 5-lea:
Sălăşluindu-se darul Treimii în inimile voastre cele curate, Preafericiţilor Chir şi Ioan, v-aţi
arătat înfricoşători izgonitori ai duhurilor celor necurate; şi aţi fost tămăduitori ai neputinţelor,
nu numai ai celor descoperite, ci şi ai celor ascunse. Drept aceea, îndrăzneală având către
Dumnezeu Cel Iubitor de oameni, prin rugăciunile voastre, cele neîncetate, tămăduiţi patimile
noastre.
Cântarea 1, glasul al 4-lea. Irmos: Adâncul Mării Roşii...

Stăpânire asupra înşelăciunii ai luat, Fericite Chir, având împreună pătimitor al ostenelilor pe
măritul Mucenic Ioan. Pentru aceasta, împreună vă îndulciţi de cea mai aleasă desfătare în
ceruri.
Cu ascultare duhovnicească încingându-te, Sfinte Chir Preacinstite şi părăsind oştirea

pământească, vrednicule de laudă, Sfinte Ioan, aţi ridicat împotriva demonilor semne de
biruinţă, de la Hristos.
Femeile îndumnezeite râvnind la fapta cea bună a Sfinte Tecla, cucernic s-au îmbrăcat în
veşmântul fecioriei, cel asemenea cu îngerii; şi de dragostea muceniciei, în vederea luptelor,
s-au pregătit.
Din tine, Preacurată, cea Plină de har, ne-a Răsărit nouă Soarele dreptăţii, Hristos; şi a luminat
pe cei ce şedeau înainte întru cele mai întărite închisori ale întunericului.
Cântarea a 3-a. Irmos: Se veseleşte de Tine...
Mucenicii cei prealăudaţi, cu trupul cel neputincios, împuterniciţi de Patimile lui Hristos, au
biruit pe ucigaşul de oameni.
Mucenicii lui Hristos primind chinurile trupeşti, se bucurau duhovniceşte, de Desfătarea Cea
Nepieritoare.
Cu Crucea, slăbiciunea firii femeieşti s-a întărit; drept aceea bărbăteşte a pus pe fugă pe
vrăjmaşul balaur.
Numai tu, Maica lui Dumnezeu, te-ai făcut celor de pe pământ Mijlocitoare a bunătăţilor celor
mai presus de fire. Pentru aceasta strigăm ţie: Bucură-te!
Irmosul:
Se veseleşte de Tine Biserica Ta, Hristoase, strigând: Tu eşti Puterea mea, Doamne şi
Scăparea şi Întărirea mea.
Cântarea a 4-a. Irmos: Ridicat pe Cruce văzându-Te...
Lumina Cea Neînserată a harului a pus capăt înşelăciunii celei iubitoare de întuneric a
vrăjmaşului, arătând pe Sfinţii Mucenici Chir şi Ioan, strălucind ca nişte luminători.
Atraşi au fost de dragostea Preasfintei Treimi, mucenicii; şi de Dânsa fiind întăriţi, Sfinţii
Chir şi Ioan cu unirea cea mai bună, s-au arătat organe ale lui Dumnezeu.
Cât de sfânt este locaşul vostru cel de tămăduiri, nebiruiţilor mucenici? Că alungă lepra
duhurilor celor viclene şi tuturor celor ce bolesc le dă har tămăduitor de rele.
Fără ispită de nuntă ai născut, o, Fecioară! Şi după naştere te-ai arătat iarăşi Fecioară. Pentru
aceasta neîncetat şi cu credinţă neîndoielnică strigăm ţie: Bucură-te Stăpână!
Cântarea a 5-a. Irmos: Tu, Doamne, Lumina mea...
Cei doi mucenici Te-au dorit pe Tine, Mântuitorule; Tu Sfinte, după vrednicie te-ai odihnit
întru Sfinţii Tăi Chir şi Ioan.
Al Tău lucru este, Bunule, surparea vrăjmaşului; Tu, cu Crucea Ta, i-ai făcut pe ei
mărturisitori ai dreptei cinstiri de Dumnezeu şi cu mărire i-ai încununat pe ei.
Sfinţii Mucenici Ioan şi Chir cu cuget neînfricat viteze au făcut pe fecioare, îmbărbătându-le
să Te iubească numai pe Tine, Doamne.
Pe tine Pavăză Nebiruită asupra vrăjmaşilor te punem înainte; pe tine Ancoră şi Nădejde a
mântuirii noastre te-am câştigat, Dumnezeiască Mireasă.

Cântarea a 6-a. Irmos: Jertfi-voi Ţie, Doamne...
Mucenicii au ales mai bine a se jertfi pentru Hristos, decât a jertfi vrăjmaşului; au dat
întâietate, faţă de vicleanul tiran, Celui Ce ca un Miel S-a jertfit pentru noi, din milostivire.
Cei ce sfâşiau fără de milă pe mucenici, simţeau durere; iar celor sfâşiaţi, rănile li se păreau ca
nişte săgeţi de copii; căci erau întăriţi, în chip minunat, de Dumnezeiescul Duh.
Doimea celor ce cugetau deopotrivă, mărturisindu-Te cu credinţă şi cu luptă bărbătească

Domn şi Împărat a toată făptura a stat împotriva celor fărădelege, până la sânge.
Muceniţa Atanasia împreună cu Eudoxia, cu Teodota şi cu Dumnezeiasca Teoctista, odraslele

ei, cu moartea lor şi-au agonisit laudă nemuritoare.
Prin naşterea ta ne slobozim din blestemul strămoaşei Eva; că tu, Fecioară Maică, născând pe
Hristos, în locul blestemului, ne-ai izvorât toată Binecuvântarea.
Irmosul:
Jertfi-voi Ţie, Doamne, cu glas de laudă; strigă către Tine Biserica, curăţindu-se de spurcatul
sânge al demonilor, cu Sângele cel curs, prin milostivire, din coasta Ta.
CONDAC, glasul al 3-lea. Podobie: Fecioara astăzi...
Din Dumnezeiescul har primind, sfinţilor, dar de minuni, faceţi minuni neîncetat, tăind toate
patimile noastre cu meşteşugul tămăduitor cel nevăzut, de Dumnezeu Înţelepţite Chir, cu
Sfântul Ioan cel pururea mărit. Că voi sunteţi Dumnezeieşti doctori.
Cântarea a 7-a. Irmos: În cuptorul persienesc...
Luptătorii cumpănind cugetarea, ca într-un taler de cântar, cu greutatea Slavei Celei

Preacurate, strigau: Binecuvântat eşti în Biserica Slavei Tale, Doamne.
Mucenicii necunoscând planurile vrăjmaşului şi îndepărtând cu scârbă toate feluritele lui

amăgiri şi chinuri, strigau: Binecuvântat eşti în Biserica Slavei Tale, Doamne.
Cu răbdarea suferinţelor încununându-se Sfinţii Mucenici Chir şi Ioan, adevăraţii slujitori ai

Treimii, strigau: Binecuvântat eşti în Biserica Slavei Tale, Doamne.
Ceea ce eşti Locaş Dumnezeiesc Sfânt al Celui Preaînalt, Bucură-te. Că prin tine s-a dat
Bucuria, Născătoare de Dumnezeu, celor ce strigă: Binecuvântată eşti tu între femei,
Preacurată Stăpână.
Cântarea a 8-a. Irmos: Mâinile întinzându-şi...
Nelegiuiţii îndemnau cumplit la tăgăduirea lui Dumnezeu Cel Adevărat din Fire; dar Sfinţii
Mucenici şi doctori fără de arginţi Chir şi Ioan, cei nebiruiţi, pornind de la zidire, arătau pe
Cel Ce este Ziditorul tuturor, strigând: Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul.
Nebuneşte fiind turbaţi de înşelăciune, tiranii cei ce cugetau cele pământeşti, împingeau la
viaţă, prin moarte, pe cei ce aveau vieţuirea nestricată întru înălţime şi care strigau:
Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul.
Moaştele mucenicilor au arătat fulgere de minuni în lume, Hristoase, biruind înşelăciunea

nălucirii celei ticăloase şi dând vindecări celor ce strigă cu bună cuviinţă: Binecuvântaţi toate
lucrurile Domnului pe Domnul.
Cuvântul Cel din Tatăl, fiind mai înainte fără de maică, mai târziu a fost fără de tată,
Întrupându-Se din tine, Preacurată, Cel Ce era mai înainte fără de trup, vrând, pentru
milostivire, să mântuiască pe cei ce cântă: Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului, pe
Domnul.
Irmosul:

Mâinile întinzându-şi Daniel în groapă, gurile leilor cele deschise le-a închis; iar puterea
focului au stins-o, încingându-se cu fapta bună, tinerii cei iubitori de dreapta cinstire de
Dumnezeu, strigând: Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul.
Cântarea a 9-a. Irmos: Hristos, Piatra Cea Netăiată...
Ascultătoare până la moarte s-a arătat perechea nebiruiţilor Mucenici Chir şi Ioan faţă de
Dumnezeieştile Porunci ale Stăpânului. Pentru aceea în mâinile Ziditorului şi-au dat sufletele
lor.
Doi luminători luminează făcliile minunilor, dintr-O Singură Fântână purtătoare de Lumină,
scoţând bolnavilor tămăduiri, din harul cel nestricăcios; pe aceştia după vrednicie să-i mărim.
Doimea mucenicilor celor nebiruiţi a teologhisit bărbăteşte Unimea Dumnezeieştii Fiinţe şi

Treimea Ipostaselor; iar pe Cuvântul Cel Întrupat L-au mărturisit un Hristos în două firi.
Milostiveşte-te spre mine, Hristoase, când vei veni cu Slavă să judeci lumea; risipeşte negura
patimilor mele, cu rugăciunile Aceleia ce Te-a născut şi cu ale Sfinţilor Tăi mucenici, ca un
Bun şi Mult Milostiv.
Irmosul:
Hristos, Piatra Cea Netăiată de mână, cea din capul unghiului, din tine, Fecioară, Munte
Netăiat, S-a tăiat, adunând firile cele osebite. Pentru aceasta bucurându-ne, pe tine,
Născătoare de Dumnezeu, te mărim.
SEDELNA, glasul al 4-lea. Podobie: Cel Ce Te-ai Înălţat...
Călcând la pământ desfătările cele josnice, v-aţi ridicat cu strălucire, prin har, către
Dumnezeiasca înălţime a muceniciei, Luptătorilor Chir şi Ioan, luminătorii lumii. Pentru
aceea ne rugăm ca să ne izbăviţi pe noi de întunericul păcatelor şi de boli, rugându-vă
Dumnezeului tuturor.
SEDELNA Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul al 4-lea. Podobie: Cel Ce Te-ai

Înălţat...
După Dumnezeu, la Acoperământul tău cel Dumnezeiesc alergând eu smeritul, Născătoare de
Dumnezeu, mă rog ţie: miluieşte-mă, Preacurată; că păcatele mele, Stăpână, îmi covârşesc
capul şi mă tem de pedepse şi mă cutremur. Fă rugăciune, Preacurată, către Fiul tău, ca să mă
mântuiesc de acestea.
SEDELNA Sfintei Cruci şi a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul al 4-

lea. Podobie: Cel Ce Te-ai Înălţat...
Pe Tine, Cel Născut din Tatăl Cel fără de început, văzându-te pe Cruce spânzurat, Ceea ce în
vremile cele de pe urmă te-a născut, cu Trup, striga: vai mie, Preaiubite Iisuse! Fiule, Cel Ce
eşti Slăvit de Îngeri ca un Dumnezeu, de ce voind eşti acum Răstignit de oamenii cei
nelegiuiţi? Te laud pe Tine, Îndelung Răbdătorule.
Canon de rugăciune către Sfântul Ierarh Meletie,

Arhiepiscopul Antiohiei celei Mari
12 Februarie
Troparul Sfântului Ierarh Meletie, Arhiepiscopul Antiohiei celei Mari, glasul al 4-lea:
Îndreptător credinţei şi chip blândeţelor, învăţător înfrânârii te-a arătat pe tine, turmei tale,
adevărul lucrurilor. Pentru aceasta ai dobândit cu smerenia cele înalte şi cu sărăcia cele
bogate; Părinte Ierarhe Meletie, roagă pe Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre.
Cântarea 1, glasul al 8-lea.
Irmosul:
Pe Faraon cel ce se purta în car, l-a cufundat toiagul lui Moise, cel ce a făcut minuni oarecând,
lovind în chipul Crucii şi despărţind marea şi pe Israel cel ce fugea şi mergea pedestru l-a
mântuit; pe cel ce cânta cântare lui Dumnezeu.
Stih: Sfinte Părinte Meletie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Stând înaintea Dătătorului de lumină, cu totul luminat, luminează ochiul cel întunecat al
sufletului meu, cu lumina cunoştinţei şi alungă negura patimilor, cu rugăciunile tale; că tu ai
îndrăzneală ca un ierarh, Preacuvioase Meletie.

Cel Ce şade în Sânurile Tatălui, Cuvântul Cel împreună Veşnic şi de o Fiinţă cu Cel Ce L-a
născut, Însuşi te-a aşezat pe tine propovăduitor al naşterii Sale, ca pe unul ce eşti asemenea la
fapte cu Apostolii, purtătorule de Dumnezeu, Sfinte Ierarhe Meletie.
Cu Dumnezeiască Strălucire fiind luminat, ai teologhisit, cuvioase pe Cuvântul Cel Unul-

Născut din Tatăl Cel fără de început, Nezidit şi Veşnic, înfruntând pe cei de o credinţă şi de
un gând cu Arie, cu Dumnezeiască într-armare.
Născut-ai Presfântă, Întrupat pe Cel mai înainte Neîntrupat, Cuvântul Cel cu Dumnezeiască
Stăpânire. Că numai tu din veac, cu Razele Curăţiei şi cu Frumuseţea Fecioriei şi cu haruri
Preacurate te-ai arătat Vrednică întru tot Curată.
Cântarea a 3-a. Irmos: Cel Ce ai întărit...
Avându-ţi sufletul mai tare decât diamantul ai făcut să înceteze, preafericite, învăţătura cea
putredă a rătăcirii, înflăcărat de dreapta credinţă. Pentru aceasta toţi credincioşii te mărim în
cântări, înţelepţite de Dumnezeu.
Asemănându-te prin faptele bune cu Apostolii lui Hristos, ai moştenit în chip vădit stăpânirea
şi scaunul acelora, Sfinte Ierarhe Meletie, Preamărite, făcându-te stâlp al Ortodoxiei şi al
cucerniciei.
Arătând că Dumnezeu Cuvântul, Cel din Dumnezeu, este Fiul lui Dumnezeu, nu L-ai pogorât
neînţelepţeşte în rândul zidirii, ci L-ai Preaslăvit ca pe un fără de început şi de un Scaun cu
Tatăl, Făcător şi Ziditor al celor făcute, de Dumnezeu insuflate.
În Sfânt pântecele tău Sălăşluindu-Se Dumnezeu, S-a Întrupat precum Însuşi ştie, Maică a lui
Dumnezeu şi ne-a mântuit pe noi cu Patimile Sale cele purtătoare de viaţă. Pentru aceea Uşă
de mântuire te cunoaştem pe tine, Fecioară.
Irmosul:
Cel Ce ai întărit dintru început cerurile cu înţelepciune şi ai întemeiat pământul pe ape,

întăreşte-mă pe piatra Poruncilor Tale, Hristoase; că nu este sfânt afară de Tine, Unule
Iubitorule de oameni.

Cântarea a 4-a.
Irmosul:
Tu eşti Tăria mea, Doamne, Tu Dumnezeul meu, Tu Bucuria mea, Cel Ce nu ai lăsat Sânurile
Părinteşti şi a noastră sărăcie ai cercetat-o. Pentru aceasta cu Proorocul Avacum strig către
Tine: Slavă Puterii Tale, Iubitorule de oameni.
În chip strălucit te-ai împodobit, învăţătorule de cele sfinte, moştenind scaunul Apostolului
Petru, cel întâi hirotonit de Hristos şi după care ai şi râvnit, slăvind pe Mântuitorul, Fiul lui
Dumnezeu Cel Viu, urmând învăţăturilor Lui.
Fiind împodobit cu tot felul de haruri, te-ai făcut, preaînţeleptule, propovăduitor al Unei
Singure Stăpânii, care se înţelege în Tatăl şi în Unul-Născut Cuvântul şi în Dumnezeiescul
Duh; că ai învăţat, cuvioase, Unimea după Fiinţă şi Treimea după Feţe.
Amestecat fiind cu Cea dintâi Frumuseţe, Dumnezeiescule şi asemănându-te Acelei Străluciri,

ai pricinuit, prin împărtăşire, Dumnezeieşti fulgere şi ai ajuns tu, cel ce faci Dumnezeirea
cunoscută, a doua lumină a Bisericii, Sfinte Părinte Meletie, aprinzând tuturor celor ce aleargă
la tine cu credinţă Lumina dreptei credinţe.
Ca să cauţi chipul cel îngropat în patimi, din bogăţia bunătăţii Te-ai Sălăşluit în pântece
Fecioresc, din careTu, Înţelepciunea lui Dumnezeu, Ţi-ai zidit Locaş; prin care Te-ai
amestecat cu oamenii, Îndurate şi ai mântuit marginile lumii.
Cântarea a 5-a.
Irmosul:
Pentru ce m-ai lepădat de la faţa Ta, Cel Ce eşti Lumină Neapusă şi m-a acoperit întunericul
cel străin pe mine, ticălosul! Ci, Te rog întoarce-mă şi la lumina Poruncilor Tale îndreptează
căile mele.
Pe toţi cei stăpâniţi afară din cale de rătăcirea duhului celui rău, i-ai ridicat, părinte, la
mărinimie de suflet, la strălucire, la gând curat şi la credinţă statornică în Dumnezeu,
arătătorule de cele Dumnezeieşti, Preafericite Meletie.
Cu toată râvna răsturnând pe cei de o credinţă cu Arie, ai întărit biruinţa credinţei creştine,
purtătorule de Dumnezeu, propovăduindu-ne nouă Un Dumnezeu în Treime, Preafericite
Părinte Meletie.
Făcutu-te-ai învăţător preaadevărat al Treimii Celei mai presus de toate, arătând pe Cuvântul
Care este de o Fiinţă şi de un Scaun cu Tatăl şi că Dumnezeiescul Duh este de o Fire cu Tatăl
şi cu Cuvântul, Preacinstite Părinte Meletie.
Voievozii Puterilor celor Cereşti pe tine te fericesc, Preacurată şi toate neamurile omeneşti
după vrednicie te măresc; că numai prin tine unindu-ne noi, cei de pe pământ, cu cei din
ceruri, lăudăm Naşterea ta.
Cântarea a 6-a. Irmos: Curăţeşte-mă Mântuitorule...
Secat-ai râurile eresurilor, înţelepţite de Dumnezeu şi ai deschis izvoarele dogmelor celor

creştine, făcându-te apărător nebiruit al dreptei credinţe, o preafericite!
Secând râul cel tulbure şi fără de Dumnezeu al lui Arie, ai adăpat din destul, cu apele harului,
adunările credincioşilor şi ai împodobit buna cuviinţă a Bisericii.
Împodobit fiind cu Dumnezeieşti îndeletniciri, prea vestit te-ai arătat, părinte, în fapte şi ajutor
neclintit al credinţei în Dumnezeu şi păstorilor Înaintemergător.
Graiurile Proorocilor luminează sufletele celor ce te laudă cu dreaptă credinţă, vestind de mai
înainte Preacurata Zămislire şi cea mai presus de cuvânt Naşterea ta, Mireasă a lui Dumnezeu.
Irmosul:
Curăţeşte-mă, Mântuitorule, că multe sunt fărădelegile mele şi Te rog ridică-mă din adâncul
răutăţilor. Căci către Tine, am strigat şi mai auzit, Dumnezeul mântuirii mele.
CONDAC, glasul al 2-lea. Podobie: Cu curgerile Sângelui Tău...

Cu obiceiurile Ortodoxiei împodobindu-te, te-ai arătat ocrotitor şi apărător al Bisericii, Sfinte
Preafericite Meletie, luminând marginile cu învăţăturile, luminătorule preastrălucit al
Bisericii.
Cântarea a 7-a.
Irmosul:
De pogorârea lui Dumnezeu focul s-a ruşinat în Babilon, oarecând. Pentru aceasta tinerii în
cuptor cu picioare vesele, ca într-o grădină verde, săltând au cântat: Binecuvântat eşti
Dumnezeul părinţilor noştri.
Sfântul Sinod pe care Duhul Sfânt l-a adunat laolaltă de la marginile pământului, te-a avut pe
tine întâistătător, de Dumnezeu însuflate, ca să cânte Dumnezeirea Lui. Binecuvântat eşti
Deopotrivă în cinste cu Apostolii lui Hristos ai fost, că ai moştenit întâistătoria şi

Dumnezeiasca lor învăţătură şi felului lor de viaţă urmând, cântai: Binecuvântat eşti
Având mintea prea iscusită şi înclinată spre vederea lui Dumnezeu, ai ruşinat vederea cea
întunecată a ereticilor, iar pe cei cucernici învăţându-i, strigai: Binecuvântat eşti Dumnezeul
părinţilor noştri.
Strălucind, Preacurată, ca o Oglindă a Sfântului Har, te-ai arătat Născătoare a Luminii,

Fecioară, Născătoare de Dumnezeu, Preacurată. Pentru aceasta cu un glas cântăm naşterii tale:
Binecuvântat eşti Dumnezeul părinţilor noştri.
Cântarea a 8-a. Irmos: De şapte ori a ars cuptorul...
Prealămurit ai învăţat a cinsti ODumnezeire, Care este în Tatăl şi în Fiul şi în Duhul; O Putere
Nemărginită şi O Împărăţie cu adevărat, păzind negrăit osebirile fiecărui Ipostas; Căreia şi
cântând, strigai: popoare preaînălţaţi-O întru toţi vecii.

Făcându-te, ierarhe, casă de sfinţenie, sfinţeşti pe toţi cei ce sârguiesc a chema numele tău şi
zugrăvesc cu dragoste chipul tău, părinte, spre aducerea aminte de tine şi cu credinţă cântă:
preoţi binecuvântaţi, popoare preaînălţaţi pe Hristos în veci.
Cu învăţături de Taină ai luminat prea bine turma ta; şi acum ai înmulţit Biserica celor întâi-
născuţi, făcându-te adaos celor ce au strălucit din veac, prin slujbe arhiereşti şi de Taină; cu
care neîncetat strigi: preoţi binecuvântaţi, popoare preaînălţaţi pe Hristos în veci.
Aducându-ne aminte, Preacurată, de Taina ce s-a făcut cu tine şi culegând Izbăvirea şi

Mântuirea sufletelor, ce ni s-au pricinuit prin tine, împreună cu Arhanghelul Gavriil strigăm:
Bucură-te, Născătoare de Dumnezeu şi cu credinţă cântăm: popoare preaînălţati pe Hristos în
veci.
Irmosul:

De şapte ori a ars cuptorul chinuitorul caldeilor pentru cinstitorii de Dumnezeu. Dar, văzându-
i pe aceştia mântuiţi de o Putere mai mare, Făcătorului şi Mântuitorului a strigat: tineri
binecuvântaţi-L, preoţi lăudaţi-L, popoare preaînălţaţi-L întru toţi vecii.
Cântarea a 9-a. Irmos: Înfricoşatu-s-a de aceasta...
Fără de materie stând înaintea Celui fără de materie, Care fiind Ziditorul tuturor şi Domn şi
Cuvânt şi Înţelepciunea Tatălui, cu Fiinţa şi cu Firea, tu Curat L-ai teologhisit. Nu înceta a
cere să se mântuiască cei ce cu credinţă te fericesc pe tine, grăitorule de cele Dumnezeieşti.
Văzându-te pe tine Duhul, curat şi sfânt, asudând întru ostenelile cele duhovniceşti şi încă
luptând cu ardoare pentru Dânsul, cu vrăjmaşii Duhului, încununându-te ca pe un biruitor, te-
a luat cu Sine, după vrednicie şi te-a socotit în numărul Cetelor celor de sus, preafericite.
Isprăvind nevoinţele cele strălucite şi săvârşind călătoria cea preafrumoasă şi învăţând cu

toată cucernicia credinţa cea dreaptă, deDumnezeu grăitorule, ai primit cununa dreptăţii de la
Ziditorul tuturor, fiind petrecut de adunarea învăţătorilor cu cântări de laudă.

Dă-mi mie, Născătoare de Dumnezeu, să trec cu înlesnire viforul vieţii, îmblânzind pornirile
ispitelor şi ale patimilor, ca Una ce eşti Bună şi mă povăţuieşte către fapta cea bună, pe calea
ce duce la cer, ca să te măresc pe tine neîncetat, ca pe o Făcătoare de bine.
Irmosul:
Înfricoşatu-s-a de aceasta cerul şi marginile pământului s-au minunat, că Dumnezeu S-a arătat
oamenilor Trupeşte; şi pântecele tău s-a făcut mai Desfătat decât cerurile. Pentru aceea pe
tine, Născătoare de Dumnezeu, Voievozii Cetelor îngereşti şi omeneşti te măresc.
SEDELNA, glasul al 8-lea. Podobie: Pe Înţelepciunea şi Cuvântul...
Cugetând ziua şi noaptea în Legea Domnului, înţeleptule părinte, te-ai arătat ca un pom
roditor, sădit lângă apele Duhului. Pentru aceea ai slujit lui Dumnezeu fără de prihană, Sfinte
Ierarhe Meletie, înfruntând necredinţa în Dumnezeu a lui Arie şi năravul cel cu rea socotinţă
al lui Sabelie. Roagă-te lui Hristos Dumnezeu, să dăruiască iertare de greşeli celor ce
prăznuiesc cu dragoste sfântă pomenirea ta.
SEDELNA, glasul al 8-lea. Podobie: Pe Înţelepciunea şi Cuvântul...
Înţelepciunea Cuvântului învăţând-o şi litera Legii lepădând-o, tuturor ai propovăduit

Cuvântul harului; şi netezind lespezile sufletului cu limba ta, ai săpat într-însele
Dumnezeieştile învăţături. Pentru aceasta şi norul negurii trecându-l, acoperindu-ţi trupul,
străluceşti cu duhul, Sfinte Ierarhe Meletie. Roagă-te lui Hristos Dumnezeu să dăruiască
iertare de greşeli, celor ce prăznuiesc cu dragoste sfintă pomenirea ta.
SEDELNA Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul al 8-lea. Podobie:

Pe Înţelepciunea şi Cuvântul...
Stăpânul tuturor şi Făcătorul Trup luând din Curat pântecele tău, te-a arătat Ocrotitoare a
oamenilor, Preacurată. Pentru aceasta toţi alergăm către tine, Stăpână, cerând iertare păcatelor
şi ne rugăm ca să ne izbăvim de chinul cel veşnic şi de toată pedeapsa de acolo şi cu credinţă
strigăm ţie: roagă-te Fiului şi Dumnezeului tău ca să dea iertare, Fecioară, tuturor celor ce se
apropie cu credinţă de Dumnezeiescul tău Acoperământ
SEDELNA Sfintei Cruci şi a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul al 8-lea.

Podobie: Pe Înţelepciunea şi Cuvântul...
Cel Ce ai răbdat Crucea ca un Bun, luând asupra Ta sărăcia lui Adam, Unule fără de păcat,
Bunule Doamne, stăpânia morţii ai stricat-o, Milostive şi cu Pătimirea Ta, Stăpâne, ai izbăvit
lumea. Pentru aceasta, Dătătorule de viaţă mă rog Ţie, milostiveşte-Te spre sufletul meu cel
căzut, când vei judeca faptele mele, Dreptule Judecător de oameni şi-mi dă, Preaîndurate
Dumnezeule, iertarea păcatelor, ca un Milostiv, că Singur eşti fără de păcat.
Canon de rugăciune către Sfântul Ierarh Leon, Episcopul

Romei
18 Februarie
Troparul Sfântului Ierarh Leon, Episcopul Romei, glasul al 8-lea:
Îndreptătorule al Ortodoxiei, învăţătorule al dreptei cinstiri de Dumnezeu şi al curăţiei şi

luminătorule al lumii, podoaba călugărilor cea de Dumnezeu insuflată Sfinte Părinte Leon,
înţelepte, cu învăţăturile tale pe toţi i-ai luminat. Alăută duhovnicească, roagă-te lui Hristos
Dumnezeu ca să mântuiască sufletele noastre.
Irmosul:
Să cântăm Domnului, Celui Ce a povăţuit pe poporul Său prin Marea Roşie, cântare de
biruinţă, că S-a preaslăvit.
Stih: Sfinte Părinte Leon, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Sfinţindu-te cu ungerea preoţiei, preafericite, ai împodobit-o pe dânsa cu chipurile virtuţilor,

prealăudate.
Ca pe un strugure copt storcându-ţi cugetul, înaintea tuturor ai pus paharul de veselie al

înţelepciunii tale, părinte.
Făcutu-te-ai moştenitor al scaunului Apostolului Petru, având acelaşi gând cu el şi aceeaşi

râvnă a credinţei, înţelepţitule de Dumnezeu.
Cu strălucirea dogmelor tale, ai risipit norul cel întunecos al eresurilor, ierarhe al Domnului,
de Dumnezeu insuflate.

Fiind osândit cel întâi zidit pentru călcarea Poruncii, l-ai slobozit, Maica lui Dumnezeu,
Preacurată, născând pe Mântuitorul.
Cântarea a 3-a. Irmos: Doamne, Cel Ce ai făcut...
Stâlp al Ortodoxiei, cu osârdie aducând, l-ai ridicat Bisericii lui Hristos, Preaînţeleptule Leon;
pe acela Biserica avându-l, risipeşte cetele şi adunările cele fără de Dumnezeu ale ereticilor.
Plin fiind de ceresc şi Dumnezeiesc har, părinte, stai în ajutorul dogmelor Bisericii, luptând
împotriva tuturor bârfelilor ereticilor celor fără de Dumnezeu, Preamărite Leon, preafericite.
Luminat fiind, cuvioase, de Lumina Cea Preastrălucitoare, ai arătat Întuparea Cuvântului cea
de negrăit şi Dumnezeiască, spunând că îndoită este firea şi îndoită este lucrarea lui
Dumnezeu, Celui Ce S-a Întrupat.
Înfrumuseţatu-te-ai ca o Mireasă cu frumuseţile fecioriei, Ceea ce eşti Plină de daruri,

Fecioară, Maică Nenuntită; că mai mult decât toată zidirea te-ai umplut de daruri, ca Una ce ai
născut pe Cuvântul, Pricinuitorul tuturor.
Irmosul:
Doamne, Cel Ce ai făcut cele de deasupra crugului ceresc şi ai zidit Biserica, Tu pe mine mă
întăreşte întru dragostea Ta; că Tu eşti Marginea doririlor şi credincioşilor Întărire, Unule
Cântarea 4-a.
Irmosul:
Cuvinte din Munte Umbros, din Una Născătoare de Dumnezeu, cu Dumnezeiască vedere,
proorocul mai înainte a cunoscut că Te vei Întrupa. Şi cutremurându-se slăvea Puterea Ta.
Leu cu adevărat te-ai arătat, preafericite, alungând departe vulpile cele tulburătoare şi cu
răcnetul cel împărătesc înspăimântând cugetele celor fărădelege.

Cu năvălirile dogmelor tale ai acoperit urmele eresurilor cele urătoare de Dumnezeu,
descoperind adevărul cel ascuns, învăţătorule de cele Tainice, preacinstite.
Zori dinspre apus ai răsărit, de trei ori fericite, trimiţând ca nişte raze Bisericii cartea
dogmelor dreptei credinţe, de Dumnezeu cugetătorule şi luminând sufletele noastre.
Omoară pornirile patimilor mele, Fecioară, conteneşte Preabună, tulburarea greşealelor,

pierzând viforul păcatului cu liniştea ta, Născătoare de Dumnezeu.
Cântarea a 5-a.
Irmosul:
cel străin pe mine, ticălosul? Ci, Te rog întoarce-mă şi la Lumina Poruncilor Tale îndreptează
căile mele.
Propovăduitor al îndoitei lucrări a Mântuitorului Hristos te-ai făcut, fericite; căci ai zis că
fiecare din firile pe care le are lucrează prin împărtăşirea cu cealaltă, cu care este împreună,
înţelepţitule de Dumnezeu, ierarhe.
Cunoscut-ai pe Cuvântul că este întocmai de o Putere cu Tatăl şi ai crezut, de trei ori fericite,
că S-a Întrupat; şi ai propovăduit că amândouă însuşirile lucrează după potriva Trupului şi a
Dumnezeirii, fără amestecare şi fără schimbare.
Taina cea mai înainte de toţi vecii, cunoscută numai de Dumnezeu, că Cel Ce stăpâneşte toate
zidirile Se va face Om şi Se va Întrupa fără de schimbare, din tine, Fecioară, s-a văzut luând
sfârşit.
Cântarea a 6-a. Irmos: Rugăciunea mea voi vărsa...
Urmaşul de acum al Cinstitului Petru s-a îmbogăţit şi cu întâistătătoria aceluia; că dobândind

râvnă fierbinte a alcătuit din îndemn Dumnezeiesc o carte, în care a zădărnicit frământătura şi
amestecarea eresurilor celor tulburătoare.
Un Singur Fiu, pe Hristos şi Domnul, Cel Născut mai înainte de veci din Tatăl şi pentru noi
din Fecioară Născut, Care S-a arătat de o fire cu noi, L-ai propovăduit mai presus de fire,
slujitorule al celor de negrăit, de Dumnezeu însuflate.
Ţie Preacurată, noi credincioşii, mărturisindu-te Mijlocitoarea mântuirii noastre, îţi strigăm:
Bucură-te Preacinstită; Bucură-te Fecioară Mireasă; Bucură-te Muntele lui Dumnezeu cel
Umbros; că tu ai izvorât lumii Bucuria cea cu adevărat Nesfârşită.
Irmosul:
Rugăciunea mea voi vărsa către Domnul şi Lui voi spune necazurile mele; că s-a umplut
sufletul meu de răutăţi şi viaţa mea s-a apropiat de iad; şi ca Iona mă rog: Dumnezeule, din
stricăciune scoate-mă.
CONDAC, glasul al 3-lea. Podobie: Fecioara astăzi...
Pe scaunul arhieriei şezând, mărite, gurile leilor celor cuvântători astupându-le cu dogme de
Dumnezeu insuflate, lumina cunoaşterii de Dumnezeu a Preacinstitei Treimi ai luminat-o
turmei tale. Pentru aceasta ai fost preamărit ca un Dumnezeiesc preot al harului lui
Dumnezeu.
Cântarea a 7-a.
Irmosul:
Tinerii iudei au călcat în cuptor văpaia cu îndrăzneală şi focul în rouă l-au schimbat, strigând:
Binecuvântat eşti, Doamne Dumnezeule în veci.
Genelor tale nu ai dat somn, până ce nu ai smuls din rădăcină rătăcirea lui Eutihie cel fără de
minte, strigând: Binecuvântat eşti, Doamne Dumnezeule în veci.
Un singur Ipostas în două Firi, mărturisind pe Hristos, cu două lucrări şi cu două voiri, acum
cânţi: Binecuvântat eşti, Doamne Dumnezeule în veci.

Acum scap la tine, Maica lui Dumnezeu, fiind strâns legat cu lanţurile greşealelor mele.
Pentru milostivirea milei izbăveşte-mă pe mine, cel ce-ţi strig: Binecuvântat este Rodul
pântecelui tău, Preacurată.
Cântarea a 8-a. Irmos: De şapte ori a ars cuptorul...
Ca un soare cu totul strălucitor de la apus ai răsărit, lucru cu adevărat minunat, grăitorule de

Dumnezeu, nimicind în chip vădit amestecul şi împreunarea lui Eutihie şi ai sfărâmat
împărţirea lui Nestorie, învăţând să cinstim un Hristos în două Firi, Neîmpărţit, Neschimbat şi
Neamestecat.
Îndemnat fiind de Dumnezeu, ai însemnat învăţăturile dreptei credinţe ca pe nişte lespezi

scrise de Dumnezeu, tâlcuindu-le Dumnezeiescului popor şi adunării cinstiţilor învăţători ca
un al doilea Moise, strigând: preoţi lăudaţi, tineri bine cuvântaţi, popoare preaînălţaţi pe
Hristos în veci.
Întrupat ai cunoscut, Preacuvioase, Sfinte Ierarhe Leon, pe Cel Ce mai înainte era fără de trup,
pe Cuvântul Tatălui, Cel Unul-Născut şi împreună fără de început şi ai învăţat că Cel mai
presus de vreme a venit sub vreme, mărginit fiind cu trupul, dar ca Ziditor necunoscând
mărginire, strigând: preoţi bine cuvântaţi, popoare preaînălţaţi pe Hristos în veci.
Cu îmbrăcămintea Trupului S-a îmbrăcat din sângele tău, Preacurată, Dumnezeu, Cel Ce a
luminat cerulcu soarele şi luna, frumuseţile luminătorilor, arătându-te pe tine un alt Cer
Însufleţit; pe Care tinerii îl bine cuvintează, preoţii îl laudă, popoarele îl preaînalţă întru toţi
vecii.
Irmosul:

De şapte ori a ars cuptorul nebuneşte chinuitorul haldeilor pentru cinstitorii de Dumnezeu.
Dar vâzându-i pe aceştia mântuiţi de o Putere mai mare, Făcătorului şi Mântuitorului striga:
tineri bine cuvântaţi-L, preoţi lăudaţi-L, popoare preaînălţaţi-L întru toţi vecii.
Cântarea a 9-a. Irmos: Înfricoşatu-s-a de aceasta...

Străluceşti acum, povăţuitorule în Taine al lui Hristos, împodobit fiind cu cununa dreptei
credinţe şi ca un preot credincios eşti cu adevărat îmbrăcat în dreptate, dănţuind în Raiul
Desfătării, Dumnezeiescule păstor; roagă neîncetat pe Stăpânul pentru turma ta.
Unde se găsesc întâistătătoriile şi scaunele şi cetele patriarhilor, acolo te-ai sălăşluit acum
după vrednicie, Sfinte Părinte Leon, Preafericite; ca un adevărat patriarh, fiind luminat de
credinţă şi de har. Pentru aceasta toţi pururea te fericim.
Depărtându-te de viforul vieţii, te-ai apropiat de Hristos, Preaalesule Leon, odihnindu-te în

locul cu verdeaţă, acolo unde sunt Râul Desfătării şi Lumina Cea Neînserată şi Veselia Cea
Nespusă şi Bucuria Cea Veşnică.
Viaţă Adevărată culeg, nefiind păgubit de pomul cunoştinţei. Că tu, Preacurată, ai odrăslit pe
Hristos, Pomul vieţii, Care a făcut cunoscut tuturor intrările vieţii. Pentru aceasta pe tine,
Preacurată Născătoare de Dumnezeu, credincioşii te mărim.
Irmosul:
Înfricoşatu-s-a de aceasta cerul şi marginile pământului s-au minunat: că Dumnezeu S-a arătat
oamenilor Trupeşte; şi pântecele tău s-a făcut mai Desfătat decât cerurile. Pentru aceea pe
tine, Preacurată Născătoare de Dumnezeu, credincioşii te mărim.
SEDELNA, glasul al 3-lea. Podobie: Pentru mărturisirea...
Luminat fiind de Strălucirile Dumnezeieştilor dogme, ai făcut să strălucească Lumina

Ortodoxiei şi ai micşorat întunericul eresurilor, fericite; şi mutându-te din viaţă, te-ai sălăşluit
în Lumina Cea Neînserată, Cuvioase Leon; roagă pe Hristos Dumnezeu să ne dăruiască nouă
mare milă.
SEDELNA Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul al 3-lea. Podobie: Pentru

mărturisirea...
Dumnezeiesc Cort te-ai făcut Cuvântului, Singură Preacurată Fecioară Maică, cu curăţia fiind
mai presus de îngeri. Pe mine care mai mult decât toţi am ajuns ţărână, fiind întinat de
greşelile trupului, curăţeşte-mă cu rugăciunile tale, prin Apele cele Dumnezeieşti, dându-mi,
preacurată, mare milă.
Canon de rugăciune către Sfântul Ierarh Leon, Episcopul
Cataniei
20 Februarie
Troparul Sfântului Ierarh Leon, Episcopul Cataniei, glasul al 4-lea:
Îndreptător credinţei şi chip blândeţelor, învăţător înfrânârii te-a arătat pe tine, turmei tale,
adevărul lucrurilor. Pentru aceasta ai dobândit cu smerenia cele înalte şi cu sărăcia cele
bogate; Părinte Ierarhe Leon, roagă pe Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre.
Irmosul:
Apa trecând-o ca pe uscat şi din răutatea Egiptului scăpând israeliteanul, striga: Mântuitorului
şi Dumnezeului nostru să-I cântăm.
Făclie Dumnezeiască dobândindu-te pe tine Biserica lui Hristos, cu luminile faptelor tale bune
şi ale minunilor tale, din destul se luminează, Înţeleptule Leon.
Din copilărie te-ai dat pe tine însuţi Stăpânului tuturor şi cu omorârea dulceţilor trupeşti te-ai
făcut jertfă vie, jertfindu-te fără de sânge, fericite.
Viaţa ta fiind luminată cu strălucirea faptelor bune şi cu fulgerele minunilor fiind

înfrumuseţată, înaintea tuturor te-ai făcut vestit, de Dumnezeu purtătorule.
Locaş lui Dumnezeu te-ai făcut, Fecioară Preacurată, Celui Ce a locuit întru tine în chip mai
presus de cuget, Născătoare de Dumnezeu şi a alungat înşelăciunea din sufletele oamenilor.
Cântarea a 3-a. Irmos: Doamne, Cel Ce ai făcut...

Păzind nevătămate dogmele cele mântuitoare şi drept cinstitoare de Dumnezeu ale Ortodoxiei,
ai păscut turma ta, părinte, în păşunile purtătoare de viaţă şi ai suit-o la Staulul cel Ceresc.
Suindu-te la înălţimea faptelor bune, cuvioase, ai primit ungere sfinţită şi pe Cel Preaînalt
înţelepţeşte L-ai lăudat, slujindu-I Lui cu harul, ca un înger, în Scaunul cel Preaînalt.
Suferind ispitiri pentru Hristos, cuvioase, te-ai împărtăşit de nemurire şi îndumnezeire; şi

izvorând neîncetat mir, cu bună mireasmă, sfinţeşti pe cei ce se apropie de tine, cu credinţă.
Ceea ce eşti Cleşte al Dumnezeiescului şi Dătătorului de lumină Cărbune şi Rug Nears de

Focul Dumnezeirii, arde toate patimile care mă înfierbântă şi mă răpeşte din focul cel veşnic.
Irmosul:
Doamne, Cel Ce ai făcut cele de deasupra crugului ceresc şi ai zidit Biserica, Tu pe mine mă
întăreşte, în dragostea Ta; că Tu eşti Marginea doririlor şi Întărirea credincioşilor, Unule
Cântarea a 4-a.
Irmosul:
Auzit-am, Doamne, Taina iconomiei Tale, înţeles-am lucrurile Tale; şi am preaslăvit

Dumnezeirea Ta.
Lucrând cu osteneală ţarina cugetului tău, ai răsărit spic însutit de Dumnezeieşti fapte bune şi
de tămăduiri, preafericite.
Sicriul tău cel sfânt, sfinte, izvoreşte pururea untdelemn sfinţit, care sfinţeşte sufletele celor ce
cu credinţă aleargă la tine.
Curăţitor de boli, izgonitor al demonilor celor vicleni şi scăparea oamenilor celor credincioşi
ai fost, ierarhe.

Cel Neîncăput de toate, încape în pântecele tău, Preacurată, mântuindu-mă cu bunătatea Sa pe
mine, cel înecat în păcate.
Cântarea a 5-a.
Irmosul:
cel străin pe mine, ticălosul? Ci, mă întoarce şi la Lumina Poruncilor Tale îndreptează căile
mele.
Cu mintea cea preacurată privind Mintea Cea Pricinuitoare a tuturor, de la Ea ai primit lumina
darurilor, de Dumnezeu insuflate şi sfinţitele revărsări de lumină ale tămăduirilor, prin care
risipeşti întunericul patimilor.
Pe cel ce caută să înşele prin viclenia demonilor pe toţi cei ce credeau în Hristos, l-ai dat
focului, cu dreaptă judecată, fericite; şi ai izbăvit sufletele de stricăciunea lui cea pierzătoare,
ca uu păstor adevărat şi mântuitor.
În mijlocul focului aprins ai stat nears, pururea fericite, căci te înconjura Dumnezeiasca Rouă
a Sfântului Duh, ca pe un cunoscător Tainic al celor sfinte, ca pe un slujitor al Dumnezeieştii
Slave şi ca pe un părtaş al Luminii Celei de sus.
Privind odinioară cu mintea la Dumnezeu aţintită, de Dumnezeu insuflaţii cinstiţii prooroci,

au vestit pe cât le-a fost cu putinţă, în multe feluri, adâncul Tainei celei de Nespus a Naşterii
tale celei Preacurate, de Dumnezeu Dăruită.
Cântarea a 6-a. Irmos: Rugăciunea mea voi vărsa...
Prin rugăciunile tale, părinte, cei fără de ochi au căpătat vedere, înţelepţitule de Dumnezeu;
căci pe Hristos avându-L într-ajutor şi către Dânsul întinzându-ţi pururea ochii sufletului tău,
ai primit din destul împlinirea cererilor tale.

Preaînfricoşător ai fost împăratului, minunate, când intrând în curţile lui, aduceai cărbuni
aprinşi pe haina ta; căci te-a mărit pe tine Hristos, pe Care Îl preaslăveai prin vieţuirea ta,
Fericite Leon.
Racla moaştelor tale izvoreşte şi revarsă neîncetat, ca un izvor curat şi de bun miros,
Dumnezeiesc untdelemn, prin care sunt izgonite bolile de la credincioşi şi se dă sănătate celor
ce au nevoie, preafericite.
Sufletul meu sfinţeşte-l, Fecioară, Ceea ce ai născut pe Cuvântul Cel Sfânt, Care precum se
cuvine Se odihneşte cu adevărat pe Sfinţi, Însuşi Dumnezeul nostru; şi dă-mi mie, ca o
Milostivă, ploi de umilinţă, Preacurată.
Irmosul:
Rugăciunea mea voi vărsa către Domnul şi Lui voi spune întristările mele; că s-a umplut de
răutăţi sufletul meu şi viaţa mea de iad s-a apropiat; şi ca Iona mă rog: Dumnezeule, din
stricăciune scoate-mă.
CONDAC, glasul al 2-lea. Podobie: Pe cei întru rugăciuni...
Pe Sfântul Ierarh Leon care din tinereţe a fost dat Domnului şi a primit harul încă în scutece
fiind, cu cântări toţi să-l încununăm, pe luminătorul şi păstorul Bisericii; că el este al ei
întărire.
Cântarea a 7-a.
Irmosul:
Tinerii iudei au călcat în cuptor văpaia cu îndrăzneală şi focul în rouă l-au schimbat strigând:
Binecuvântat eşti Doamne Dumnezeule în veci.
Cu trup fiind, te-ai asemănat Dumnezeieştilor Cete ale celor fără de trup, înţelepţitule de
Dumnezeu, şi ai slujit lui Dumnezeu, neîncetat cântând: Binecuvântat eşti Doamne
Dumnezeule în veci.
Urechi asurzite ai deschis prin Dumnezeiasca ta rugăciune, preafericite şi cu adevărat ai dat

repede alergare şchiopilor, care strigau lui Hristos: Binecuvântat eşti Doamne Dumnezeule în
veci.
Intrând în mijlocul focului, cu Dumnezeiasca voie a Stăpânului, ai rămas nears; iar Iliodor, cel
părtaş focului la vremea judecăţii celei drepte, prin răgăciunea ta a fost ars.
Nearzând pântecele tău, Focul Dumnezeirii, Fecioară Maică, S-a Întrupat din tine luminând
marginile lumii cu Dumnezeieşti Străluciri. Pentru aceasta te lăudăm, Preacurată.
Cântarea a 8-a. Irmos: Tinerii cei binecredincioşi...
Vărsatu-s-a harul în buzele tale, părinte sfinţite, povăţuitorule în Taine. Pentru aceasta
Dumnezeu te-a uns pe tine, Sfinte Ierarhe Leon, arhiereu poporului, care strigă: Binecuvântaţi
toate lucrurile Domnului şi-L preaînălţaţi întru toţi veci.
Bine plăcând Împăratului Celui Veşnic, Preafericite Leon, ai stat înaintea împăratului
pământesc purtând jăratec, părinte şi înspăimântându-i mintea, cu preamărite faceri de
minuni.
Sădit fiind în Casa Domnului, părinte, ca un măslin foarte roditor, după moarte aduci din
Dumnezeieştile tale moaşte, untdelemn Dumnezeiesc care alungă pururea toată boala
credincioşilor, celor ce scapă la tine cu dragoste, de Dumnezeu înţelepţitule.
Cel Ce săvârşeşte toate numai cu voirea, Preacurată Binecuvântată, vrând, S-a Sălăşluit în
pântecele tău şi S-a arătat Trup şi m-a îndumnezeit pe mine, cel stricat mai înainte prin statul
cel prea rău al înşelătorului.
Irmosul:

Tinerii cei binecredincioşi în cuptor împreună cu focul şi văpaia călcând-o în picioare, au

săltat strigând: Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul.
Cântarea a 9-a. Irmos: Spăimântatu-s-a tot auzul...

Ca să te fericim cu glasuri Dumnezeieşti, fiindcă ai vieţuit cu cuviinţă şi umbli întru cele

cereşti veselindu-te, cu rugăciunile tale izbăveşte-ne pe noi de patimi, de necazuri şi de
primejdii, ierarhe şi păstorule, vrednicule de laudă.
Ajungând părinte, ca un vlăstar al Viţei Celei Adevărate, ai odrăslit strugurii virtuţilor ce

varsă mustul minunilor, din care cei ce beau cu credinţă câştigă sănătate şi bucurie, lăudându-
te pururea, Preacuvioase Leon.
Trupul tău, părinte, s-a făcut locaş Sfântului şi Cinstitului Duh; şi acum zace înlăuntrul
Dumnezeieştii biserici pe care ai ridicat-o, Preafericite Leon, întru mărirea şi cinstea Sfintei
Muceniţe Lucia, izvorându-ne nouă, celor ce te cinstim cu evlavie, râuri de minuni.
Soare strălucitor te-ai arătat luminând marginile pământului totdeauna cu luminile faptelor
bune; şi acum te-ai mutat către Lumina Cea Neapusă. Pentru aceasta pe cei ce prăznuim
sfântă pomenirea ta cea purtătoare de lumină, Preafericite Leon, izbăveşte-ne pe toţi de
întunericul cel cumplit.
Frică-mi este, Unule Împărate, de a doua Ta venire şi mă tem, că fără măsură Ţi-am greşit şi
nu mă fac mai bun prin pocăinţă; ci, ca Unul ce eşti Bun, întoarce-mă şi mă mântuieşte,
Iisuse, prin rugăciunile cele bine primite ale Celei ce Te-a născut pe Tine.
Irmosul:
Spăimântatu-s-a tot auzul de nespusa lui Dumnezeu pogorâre; că Cel Preaînalt de voie S-a
pogorât, pânăla trup, din pântece Fecioresc făcându-Se Om. Pentru aceea pe Preacurata
Născătoare de Dumnezeu credincioşii o mărim.
SEDELNA, glasul al 3-lea. Podobie: Pentru mărturisirea...
Soare măreţ ai răsărit lumii, cu strălucirea bunătăţilor tale; şi cu lumina minunilor, povăţuind
la lumină adunările credincioşilor şi pierzând întunericul patimilor, Cuvioase Leon, roagă pe
Hristos Dumnezeu să ne dăruiască nouă mare milă.
SEDELNA Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul al 3-lea. Podobie: Pentru

mărturisirea...
Nu S-a despărţit de Dumnezeiasca Fire, făcându-Se Trup în pântecele tău, ci şi după
înomenire a ramas Dumnezeu, Cel Ce după naştere te-a păzit Maică Fecioară, ca şi mai
înainte de naştere, Preacurată, Însuşi Domnul. Pe Acela roagă-L neîncetat să ne dăruiască
nouă mare milă.
SEDELNA Sfintei Cruci şi a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul al 3-lea.

Podobie: De frumuseţea fecioriei tale...
Toată făptura văzându-Te Înălţat pe Cruce, Îndelung Răbdătorule, cu bucurie se veseleşte,

striga Mieluşeaua cea fără de stricăciune şi Preacurată; că a aflat mântuire prin Tine,
Iubitorule de oameni; că prin Lemn ai tămăduit osândirea lemnului; dar mi se cutremură cele
dinlăuntru ale mele, neputând îndura să Te văd omorât.
Canon de rugăciune către Sfântul Ierarh Eustatie,

Arhiepiscopul Antiohiei
21 Februarie
Troparul Sfântului Ierarh Eustatie, Arhiepiscopul Antiohiei, glasul al 4-lea:
Dumnezeul părinţilor noştri, Care Te porţi pururea cu noi după blândeţile Tale, nu depărta
mila Ta de la noi, ci, pentru rugăciunile părinţilor noştri, îndreptează viaţa noastră în pace.
Cântarea 1. glasul al 7-lea. Irmos: Lui Dumnezeu, Celui Ce...
Stih: Sfinte Părinte Eustatie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Pe cel ce stă în fruntea părinţilor, ca pe unul ce s-a îmbrăcat prin har cu Cuvântul, pe Marele
Eustatie, cu cântări să-l lăudăm.
Arătându-te apărător al credinţei, ai păzit Biserica lui Hristos, neîmpresurată de năvala

eresurilor, preacuvioase.
Făcându-te gură Cuvântului, ai cercetat cu deamănuntul adâncimea dogmelor, preacuvioase,

întru care ai înecat nelegiuirea lui Arie.

Ceea ce ai născut, mai presus de Cuvânt, pe Cuvântul cu Trup, pe Începătorul vieţii neîncetat
roagă-L, să mântuiască sufletele noastre.
Cântarea a 3-a. Irmos: Întăritu-s-a inima mea...
Sabia adevărului ridicând, Sfinte Ierarhe Eustatie, te-ai arătat voievod al dreptei credinţe,
străpungând pe cei ce se împotriveau credinţei celei adevărate.
Cu dragostea ta cea plină de dorire, lucrând în Biserică, cu secera învăţăturilor tale, fericite, ai
tăiat din rădăcină toate neghinele.
Între cei dintâi din adunarea adevărului găsindu-te, pe Arie, adevăratul începător al
înşelăciunii, l-ai biruit cu piatra învăţăturilor tale, de Dumnezeu fericite.
În chip de negrăit Te-ai născut din Fecioară; arătatu-Te-ai precum ai binevoit, Mântuitorul
nostru şi lumea ai înnoit, Doamne.
Irmosul:
Întăritu-s-a inima mea întru Domnul; înălţatu-s-a fruntea mea întru Dumnezeul meu; lărgitu-s-
a gura mea asupra vrăjmaşilor mei, veselitu-m-am de mântuirea Ta.
Cântarea a 4-a. Irmos: Acoperit-au cerurile bunătatea...
Adunând semnele de biruinţă ale credinţei, cu Dumnezeiască înţelepciune ai surpat cu săgeţile

cuvintelor tale, părinte, pe Arie cel nelegiuit.
Ca un fulger dovedindu-se lumina cuvintelor tale, a ars hula cea înşelătoare a lui Arie,
Înţelepţitule Ierarh Eustatie.
Înfigând, cuvioase, aracii cuvintelor tale, ai îngrădit Biserica Domnului ca pe o vie, cu

Dumnezeiască împletitură.
Născut-ai Trup, Fecioară Preacurată, pe Cuvântul Cel fără de început, Cel mai înainte decât
tine, pe Cel Ce S-a Întrupat din tine mai presus de cuvânt, mai în urmă.
Cântarea a 5-a. Irmos: Către Tine mânecă Duhul...
Întunericul eresurilor ai risipit şi cu razele învăţăturilor tale ai strălucit până la marginile

pământului, Sfinte Preafericite Eustatie.
Îngrădindu-ne cu armele învăţăturilor tale, Fericite Eustatie, eresurile cele ridicate împotriva
Dumnezeieştii credinţe acum le biruim.
Nu înceta, Fecioară, a ruga pe Dumnezeu, Cel Ce S-a născut cu Trup din tine, ca să
izbăvească pe robii tăi de toată nestatornicia.
Cântarea a 6-a. Irmos: Iona din pântecele...
Cu graiul cuvintelor tale, de Dumnezeu insuflate, ai potolit viforul ereticilor, îndreptând

Biserica către Limanul dreptei credinţe, preafericite.
Afundat-ai întru adâncul învăţăturilor tale, grăirea împotrivă a lui Arie, cel ce gândea întocmai
ca Faraon; iar pe cei trei călăreţi care îl susţineau pe el i-ai înecat, preacuvioase.
Neajuns fiind întru fapta cea bună, Părinte Eustatie, iscusit te-ai arătat prin cuvânt şi viaţă, ca
o înfrumuseţare a Bisericii lui Hristos.
Pe Cel pe Care L-ai născut în chip de netâlcuit, pe Dumnezeul nostru, nu înceta a-L ruga,
Născătoare de Dumnezeu, să izbăvească din nevoi pe cei ce te laudă pe tine, Preacurată,
pururea Fecioară.
Irmosul:
Iona din pântecele iadului a strigat: scoate din stricăciune viaţa mea! Iar noi strigăm Ţie: întru
tot Puternice Mântuitorule, miluieşte-ne pe noi.
Cântarea a 7-a. Irmos: În cuptorul cel de foc...
Biruind războiul ereticilor cu arma Duhului, înţelepţitule, te-a încununat pe tine Hristos cu
cinstea cea nestricăcioasă.
Sabie cu douăascuţişuri s-a arătat gura ta, părinte, împotriva nelegiuiţilor; că acoperindu-se
sub mâna Cuvântului, a biruit războiul acelora.
Cu lopata învăţăturii tale ai vânturat ca pe o pleavă înşelăciunea lui Arie, adunând grâul
credinţei în jitniţa cea însufleţită, părinte.
Pe Născătoarea de Dumnezeu toţi să o lăudăm, că a născut pe Mântuitorul, cu credinţă,

strigând: Bucură-te Roaba şi Maica lui Hristos, Dumnezeul nostru.
Cântarea a 8-a. Irmos: Pe Împăratul Slavei...
Cu toiagul înţelepciunii tale ai despicat noianul cel Dumnezeiesc al Scripturii şi pe noul Israel
l-ai trecut către pământul dreptei credinţe, ierarhe al lui Hristos, înecând pe arienii şi pe
egiptenii cei fără de minte.
Coborându-te din cer, prin adânca cugetare a celor Dumnezeieşti, pe turnul Halaniei, ai legat
limbile cele eretice ale arienilor, Înţeleptule Eustatie, propovăduind cu un glas credinţa, în
veci.
Binecuvântăm pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Sântul Duh, Domnul.
Cu mărturisirea ta cea pentru adevăr, părinte, ţi-ai săvârşit viaţa la Apus şi iarăşi ai strălucit la
Răsărit, turmei tale, înţeleptule, razele dreptei cinstiri de Dumnezeu, în veci.

Pe Cel Ce a zidit pe Adam după chipul Său şi a ieşit din frământătura lui şi a mântuit neamul
omenesc, preoţi lăudaţi-L, popoare preaînălţaţi-L întru toţi vecii.
Irmosul:

Pe Împăratul Slavei, Cel Unul fără de început, pe Care Îl bine cuvintează Puterile Cerurilor şi
de Care se cutremură Cetele îngerilor, lăudaţi-L preoţi, popoare preaînălţaţi-L întru toţi vecii.
Cântarea a 9-a. Irmos: Pe Ceea ce este mai presus...
Înţelepţeşte storcând strugurele Scripturilor, ai adăpat pe cei credincioşi cu vinul adevărului

lui Hristos, cel ce veseleşte inimile.
Limba ta cea de Dumnezeu cuvântătoare ca pe o sabie cu două ascuţişuri, purtând, ai ucis,

cuvioase, mânia cea vicleană a lui Arie, care vărsa sângele cel nevinovat şi sufletesc.
Duhovniceşte săvârşind orânduita sfântă zi, cea cu totul sfinţită a pomenirii tale, te rugăm:
roagă-te cu dinadinsul să ne mântuim noi, ierarhe.
Pe Ceea ce a zămislit în pântece pe Cuvântul Cel Nemărginit şi ne-a arătat Poarta

Dumnezeieştii Vieţi, pe Preacurata Născătoare de Dumnezeu, după adevăr, să o mărim.
Irmosul:
Pe Ceea ce este mai presus de fire Maică şi după fire Fecioară; pe cea Una Binecuvântată între
femei, Născătoare de Dumnezeu, cu laude să o mărim.
SEDELNA, glasul al 3-lea. Podobie: De frumuseţea Fecioriei tale...
Pe Cuvântul Cel de o Fiinţă cu Tatăl şi cu DuhulL-ai propovăduit, Sfinte Părinte Eustatie şi pe

Arie cel fără de minte, care hulea cu învăţătura cea nedreaptă, cu legăturile învăţăturilor tale
tare l-ai sugrumat. Pentru aceasta bucurându-te, te-ai numărat în Cetele Dumnezeieştilor şi
înţelepţiţilor propovăduitori; cu care împreună adu-ţi aminte de noi.

SEDELNA Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul al 3-lea. Podobie: De frumuseţea
Fecioriei tale...
Grăbeşte de ne întâmpină pe noi, până a nu ne robi vrăjmaşii noştri, cei ce te hulesc pe Tine şi
ne ameninţă pe noi, Hristoase, Dumnezeul nostru. Pierde cu Crucea Ta pe cei ce se luptă cu
noi, ca să cunoască ei cât de puternică este credinţa ortodocşilor, cu rugăciunile Născătoarei
de Dumnezeu, Unule Iubitorule de oameni.
SEDELNA Sfintei Cruci şi a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul al 3-

lea. Podobie: De frumuseţea Fecioriei tale...
Fecioară Preacurată, Maica lui Hristos Dumnezeu, sabie a străbătut Preasfântul tău suflet,
când ai văzut Răstignit pe Cruce, de bunăvoie, pe Fiul şi Dumnezeul tău; pe Acela roagă-L
neîncetat, Preabinecuvântată, să ne dăruiască nouă iertare de greşeli.

Mai Multe Canoane Rugăciunisfinți

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Mai Multe Canoane Rugăciunisfinți

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Canon de rugăciune către Sfântul Cuvios Gheorghe

Troparul Sfântului Cuvios Gheorghe Hozevitul, glasul al 8-lea:

Cântarea 1, glasul al 4-lea. Irmos: Deschide-voi gura mea...

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Cântarea a 3-a. Irmos: Pe ai tăi cântăreţi...

Cu cuviinţă, fără greşeală şi cudreptate, ţi-ai împodobit viaţa, înţelepte şi pe lângă

Fiind cuprins, preafericite, de Dumnezeiasca dragoste a Locurilor Sfinte ale Sionului,

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Cântarea a 4-a. Irmos: Cel Ce şade în Slavă...

Hrănindu-te cu osârdie, cu postirile ca şi cu nişte mâncări, fericite, acum îţi aduci

Ca un cer te-ai arătat împodobit cu stelele faptelor bune, purtând ca pe un Soare pe

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Spăimântatu-s-au îngerii şi toată adunarea cuvioşilor, văzând cu adevărat neîncetarea

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Tu ai înfrumuseţat, Preacurată, adunarea oamenilor; că tu, Fecioară, te-ai arătat mai

Cântarea a 6-a. Irmos: Strigat-au mai înainte...

Mulţimea faptelor bune te-a făcut ca o cetate puternic întărită, netemătoare de

Ca o oaie ai alergat la Mănăstirea Hozeva şi folosindu-te de faptă întocmai ca de un

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Sălăşluitu-S-a Domnul, ca un Om, în pântecele tău, Fecioară, învrednicindu-mă pe

CONDAC, glasul al 4-lea. Podobie: Arătatu-Te-ai astăzi...

Cântarea a 7-a. Irmos: N-au slujit făpturii...

Covârşit fiind de ostenelile nevoinţelor, nu te-ai plecat cugetelor celor satanice; că

Cu culcările pe pământ, cu privegherile şi cu posturile, ţi-ai ucis toate mădularele cele

Foarte mult ai poftit a privi mormântul Celui Ce pururea Fiinţează şi a I te închina,

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Cântarea a 8-a. Irmos: Pe tinerii cei binecredincioşi...

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Cântarea a 9-a. Irmos: Tot neamul pământesc...

Pentru desfătarea şi pentru Slava Cerească ai defăimat, Dumnezeiescule părinte, toată

Ridicatu-te-ai, izbăvit de întunericul vieţii, către Lumina Cea Neapusă, preamărite şi

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Vrând Dumnezeu să mă îndumnezeiască, Se uneşte întreg cu tine şi Taina cea

SEDELNA, glasul al 5-lea. Podobie: Pe Cuvântul Cel împreună...

SEDELNA Praznicului Botezului Domnului, glasul al 4-lea. Podobie: Degrab ne

Apele Iordanului le-ai sfinţit; stăpânia păcatului ai sfărâmat, Hristoase Dumnezeul

Canon de rugăciune către Sfinţii Mucenici Ermil şi Stratonic

Troparul Sfinţilor Mucenici Ermil şi Stratonic, glasul al 4-lea:

Cântarea 1, glasul al 8-lea. Irmos: Să cântăm Domnului...

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Cântarea a 3-a. Irmos: Frica Ta, Doamne...

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Surpat-aţi la pământ chipurile înşelăciunii, nerătăcitorilor mucenici al lui Hristos; şi v-aţi

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Cântarea a 4-a. Irmos: Auzit-am, Doamne...

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Ca un slujitor al Cuvântului, Sfinte Mucenice Ermil, cu mare înflăcărare ai înfruntat, cu

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Cugetătorii de Dumnezeu propovăduind o Singură fire a Dumnezeirii, o Putere şi o Domnie,

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Dormind în lenevire şi cu păcatul fiind acoperit, deşteaptă-mă iarăşi la pocăinţă, Preacurată,

Cântarea a 5-a. Irmos: Pentru ce m-ai lepădat...

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Trecând peste hotarele omenirii, de Dumnezeu fericiţilor şi unindu-vă, prin desăvârşite

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.