Statul italian derulează un sistem universal public de asigurări sanitare începând
cu anul 1978.[324] Sistemul de ansamblu este unul mixt public-privat. Partea publică este reprezentată de Servizio Sanitario Nazionale, organizat sub egida Ministerului Sănătății și administrat prin instituții deconcentrate la nivel regional. Cheltuielile sanitare din Italia reprezentau peste 9% din PIB în 2008, puțin peste media țărilor OCDE de 8,9%.[325] Sistemul sanitar italian a fost clasat în 2000 pe locul 2 în lume, [324][326] după ce în 1997 fusese pe locul 3.[327] Italia are a opta speranță de viață din lume, conform datelor din 2013.[328] Ca și în multe alte țări occidentale, Italia se confruntă cu o creștere a proporției persoanelor supraponderale sau obeze, 34,2% dintre italieni declarându-se supraponderali și 9,8% considerându-se obezi.[329] Ponderea fumătorilor era în 2008 de 22%.[330] Fumatul în spațiile publice (baruri, restaurante, cluburi de noapte și birouri) este restricționat din 2005 la zone special ventilate