ECONOMIA ROMANIEI

Cu un PIB estimat de 404,7 miliarde de lei și de 18.791 lei pe cap de

locuitor în 2007, România este o țară cu un venit mediu-
superior. Produsul intern brut al României a urcat în ultimul trimestru
din 2008 cu 2,9%, temperând creșterea pe întregul an la 7,1%.
Valoarea PIB în 2008 a fost de 503,959 miliarde lei (136,8 miliarde
euro).
După căderea regimului comunist, țara a cunoscut un deceniu de
instabilitate și profund declin economic, consecințe provocate de
o administrare defectuoasă și coruptă și de lipsa unor reale reforme
structurale. De la începutul mileniului, economia României s-a
transformat într-o economie relativ stabilă, caracterizată de o creștere
vizibilă, dublată de reducerea șomajului și a inflației. În 2006,
conform Institutului Național de Statistică, PIB-ul a cunoscut o
creștere în termeni reali de 7,9%, una dintre cele mai ridicate din
Europa și a egalat PIB pe locuitor realizat de România în
1988. Șomajul în România a fost de 3,9% în septembrie 2007, un
procent scăzut dacă se compară cu cel al altor țări mijlocii și mari din
Europa precum Polonia, Franța, Germania și Spania. Datoria externă a
României este relativ mică, reprezentând 20,3% din PIB.
Principalele industrii ale României sunt cea textilă și de încălțăminte,
industria metalurgică, de mașini ușoare și de asamblare de mașini,
minieră, de prelucrare a lemnului, a materialelor de construcții,
chimică, alimentară și cea de rafinare a petrolului. O importanță
secundară o au industriile farmaceutică, a mașinilor grele și a
aparatelor electrocasnice.] În prezent, industria constructoare de
mașini este foarte dinamică, fiind susținuta în principal de
producătorul de autovehicule Dacia. Industria românească de IT
cunoaște de asemenea o creștere anuală constantă. În general,
România întreține un comerț intens cu țări din Uniunea Europeană, în
special cu Germania și Italia, care sunt unii dintre cei mai importanți
parteneri comerciali ai României.
După o serie de privatizări și reforme de la sfârșitul anilor '90 și
începutul anilor 2000, intervenția guvernului în economia țării a fost
destul de absentă, în comparație cu economiile celorlalte state din
Europa. În 2005, România a înlocuit sistemul progresiv
de impozitare în care cota maximă era de 40%, cu o cotă unică de
16%. În 2007, aceasta era cea mai mică cotă din UE. Însă, în 2008,
România a fost eclipsată de Bulgaria care are acum o cotă unică de
10% și de Republica Cehă, unde s-a introdus recent o cotă de 15%.
Economia este, predominant, bazată pe servicii, care reprezintă 62.6%
din PIB, iar industria și agricultura au de asemenea o contribuție
importantă de 33.2%, respectiv 4.2% din PIB. În schimb, 28.3% din
populația tării este angajată în agricultură și producție, una dintre cele
mai mari rate din Europa. Începând cu anul 2000, România a atras tot
mai mulți investitori străini, devenind cea mai importantă destinație de
investiții străine în Europa Centrală și de Sud-Est. Investițiile străine
directe au fost, in 2006, în valoare de 8,3 miliarde €. Un aport
însemnat în economia românească îl reprezintă sumele de bani trimise
de cetățenii români care lucrează în alte țări ale lumii. Conform
ultimelor estimări ale Băncii Mondiale, această sumă s-a ridicat în
anul 2008 la 9 miliarde dolari.
Printre problemele economiei în România se numără: o populație
aproximativ jumătate rurală și nefiscalizată, prea mulți asistați sociali,
prea mulți bani cheltuiți pe medicamente scumpe, evaziune
fiscală ridicată
Potrivit unui raport din 2006 al Băncii Mondiale, economia României
se clasează pe locul 49 dintr-un număr total de 175 economii naționale
în privința ușurinței de a face afaceri, înregistrând astfel o poziție mai
bună decât alte țări din regiune, precum Ungaria și Cehia. În plus,
același studiu a considerat că România a fost în 2006 a doua țară din
lume ca ritm al reformelor mediului de afaceri, după Georgia.
Salariul mediu brut în România, în luna august 2011, a fost de 2.005
lei, în scădere cu 22 de lei față de luna iulie 2011.