Al cincilea pilon al capacității unei țări de a răspunde la șocurile externe este dezvoltarea

externă. Vulnerabilitățile externe sunt estimate în principal pe baza deficitului de cont curent, a
datoriei externe, a adecvării rezervelor internaționale și a altor dinamici.

În ceea ce priveşte deficitul de cont curent în PIB, România nu are o poziţie avantajoasă.

Evoluția indicatorului deficitului de cont curent în PIB este însă îngrijorătoare doar dacă
finanțarea nu este sustenabilă, ceea ce nu este cazul în România. Deficitul de cont curent al
României de 3,3% din PIB în 2017 este sub pragul de sustenabilitate reprezentat de un sold de
cont curent de 3,8% din PIB, precum și sub pragul de sustenabilitate calculat de Comisia
Europeană, potrivit ultimei prognoze CNP. Procedura de dezechilibru macroeconomic cu un
deficit mediu de 4% din PIB pe o perioadă de 3 ani. În plus, în cadrul pragului de alertă și semnal
al BNR estimările pentru această metrică sunt negative de 3 la sută din PIB și, respectiv, negative
de 4 la sută din PIB.

Evoluţia indicatorului nu reprezintă o sursă de îngrijorare fiind finanţat integral din

fluxuri de capital negeneratoare de datorie (investiţii străine directe şi fonduri europene de natura
investiţiilor).
 Proiecţia serviciului datoriei guvernamentale indică pentru 2018 o sumă de 11,57
miliarde euro, mai mică decât 13,51 miliarde euro în 2016 sau 14,97 miliarde euro în 2013

România are un necesar de finanţare ce nu depăşeşte pragul de alarmă.

Adecvarea rezervelor internaţionale aflate la Banca Naţională a României este bună. Ori
BNR raportează public la 30 iunie 2018 rezerve totale de 31,8 miliarde euro, confortabile după
toate criteriile relevante definite în metodologia finanţatorilor internaţionali şi literatura de
specialitate (Regula Greenspan Guidotti, acoperirea a 3 luni de importuri, acoperirea a cel puţin o
cincime din M2 s.a).

În ceea ce priveşte datoria externă netă, România este a şasea din cele zece ţări analizate,
evoluţia fiind una pozitivă.
 În 2017, datoria externă a României ca pondere din PIB a fost de 35,5%, cea mai mică
dintre toate țările analizate. În ceea ce privește ponderea datoriei externe față de exporturi, țara
noastră ocupă locul trei (85,6%) dintre cele 10 țări analizate.
 Potrivit FMI, nevoile totale de finanțare (puterea) au scăzut brusc față de acum 5 ani. Este
bine cunoscut faptul că cantități mari din această cerere de finanțare (unele au ridicat pragul de
alertă la 10% din PIB în țările emergente și mijlocii dezvoltate) îngreunează absorbția șocurilor
piețelor financiare internaționale

Nu este greu de observat din aceste două tabele că necesarul mediu de finanțare total al
țărilor dezvoltate în acel an a fost de 18,4% din PIB, iar cel al țărilor emergente și mijlocii
dezvoltate a fost de 9,5% din PIB. Dintre țările europene, nevoile de finanțare ale Italiei
reprezintă 22% din PIB, Spania 18,4%, Belgia 18,3%, Portugalia 13,7% și Franța 12,8%. În a
doua grupă de țări analizate, vedem Ungaria cu 18,4% din PIB, Slovacia cu 8,4% din PIB,
Polonia cu 7,5% din PIB și Cehia cu 6,4% din PIB.

Dinamica acestui indicator este de asemenea importantă, estimările FMI arătând că

nevoile totale de finanțare ale României au scăzut de la 8,5% din PIB în 2018 la 7,8% din PIB în
2019. În 2013 și 2014, cererea României a fost de 11% și, respectiv, 10,9% ca procent din PIB.
În aceeași perioadă, nevoile totale de finanțare ale Ungariei în 2013 și 2014 au reprezentat 21%,
respectiv 20% din PIB, Polonia a reprezentat 11,6% și, respectiv, 10% din PIB, iar Republica
Cehă a reprezentat 11,3% și 11,7% din PIB în 2013 și 2014.

În identificarea și evaluarea dezechilibrelor economice, Comisia Europeană utilizează

procedura de dezechilibru macroeconomic. Aici, Cehia, Polonia și România sunt țările analizate,
care au un singur indicator care indică dezechilibre. Celelalte țări analizate au furnizat doi/trei
indicatori care indică faptul că economia este într-o stare de dezechilibru.
 ITALIA

Pe piloni componenti, Italia ocupă locul 49 în clasament, în ciuda funcționării sale

instituționale deteriorate (locul 106) și o evaluare slabă a eficienței guvernamentale (locul 143).
Italia continuă să se confrunte cu probleme macroeconomice, cu o datorie publică ridicată și o
piață rigidă a muncii care împiedică crearea de locuri de muncă. În ansamblu, companiile
italiene, în principal IMM-urile, au continuat să se confrunte cu dificultăți de finanțare (locul
139), care, combinate cu cote mari de impozitare (locul 134), au afectat capacitatea țării de a
atrage investiții. În plus, piața muncii rămâne foarte rigidă (locul 136), neputând absorbi forța de
muncă tânără (locul 130). Programul de reformă aflat în curs de desfășurare, dacă este
implementat în mod corespunzător, va ajuta la abordarea unora dintre aceste lacune și va permite
Italiei să-și folosească avantajele competitive în cel mai eficient mod, care include o comunitate
de afaceri matură (a 25-a) cu un potențial bun de inovare (locul 39) și o piață mare și diversă
(12).
 Rating-ul Fitch pentru Italia în luna decembrie a anului 2021 a fost stabil ( BBB ), iar
ratingul S&P a fost unul pozitiv ( BBB ) la sfârșitul lunii octombrie 2021.

SPANIA

Rating-ul S&P pentru Spania în anul 2020, a fost unul negativ, (rating A) în luna
septembrie a anului acesta, iar în anul 2019, aceeasi companie a oferit rating-ul A, pozitiv în luna
septembrie.

Ultimul rating al agenției Moody’s a fost stabil ( Baa1 ) în anul 2018.

GRECIA

În luna ianuarie a anului 2022, Grecia a obținut un rating BB din partea agentiei Fitch,
ceea ce este unul pozitiv. În luna aprilie a anului 2021, S&P a oferit Greciei același rating ( BB ),
unul pozitiv. Cei de la Moody’s au oferit Greciei ratingul ( Ba3 ), fiind unul stabil.

PIB-ul Greciei de-a lungul anilor poate fi reprezentat ca un indicator economic extrem de
instabil și vulnerabil. La începutul anilor 2000, volumul său a crescut la 5,2%. S-a remarcat
stabilitatea acestuia, astfel că salturile negative au fost nesemnificative. Dupa 2008 a urmat o
scădere a PIB care a marcat următorii câțiva ani, aceasta fiind de 6%. Un maxim negativ a fost
înregistrat în 2011, fiind de 7,1%.

Din 2014, PIB-ul a depășit 238 de miliarde de dolari. Astfel, Grecia ocupă doar locul 44
în clasamentul Băncii Mondiale, chiar în spatele Finlandei și Pakistanului. Una dintre
principalele probleme ale economiei actuale este sectorul de umbră, precum și corupția
funcționarilor. Ponderea acestor „cheltuieli” din bugetul total este de până la 20%.
 Sectorul industrial este dezvoltat în țară în regiune în mod disproporționat. Cele mai de
succes sunt considerate industria alimentară, textilă și ușoară.

Agricultura se stinge treptat din cauza lipsei catastrofale de pământ fertil și a unei
cantități mici de precipitații. De exemplu: în Grecia, terenurile arabile sunt de doar 30%.

În ceea ce privește exportul, aici Grecia salvează produse petroliere, cereale, citrice. Până
în 2012, a fost înregistrată o scădere accentuată a cererii de bunuri locale. Volumul exporturilor a
scăzut imediat cu 22%. Până de curând, Rusia era considerată cel mai mare partener comercial al
Greciei.

Dinamica PIB-ului grec depinde foarte mult de factori externi. Deci, datoria de stat a țării
pentru 2011 a depășit bugetul cu 40%. Cert este că acum câțiva ani Atena a împrumutat
aproximativ 80 de miliarde de euro.

PORTUGALIA
 În perioada 2011-2013 Portugalia s-a confruntat cu o datorie suverană severă, caracterizată
printr-o recesiune puternică, până la niveluri record. Creșterea activității economice a scăzut în
ultimii 10 ani. Portugalia a intrat într-o recesiune în al patrulea trimestru din 2010 și a continuat
în 2011, PIB-ul s-a contractat cu -1,3%, în 2012 cu -3,2%, iar în 2013 cu -1,4%. În anul 2014
economia Portugaliei a început să dea semne de redresare. Urmând aceeași tendință a
partenerilor săi europeni, în ultimele decenii, economia Portugaliei își schimbă semnificativ
structura, sectorul servicilor a contribuit cu 75,4% la PIB în 2016 și au fost oferite locuri de
muncă la 68,6% din populație. Agricultura, prelucrarea lemnului și pescuitul reprezintă doar
2,2% din PIB, 6,9% din PIB este reprezentat de locurile de muncă, 22,4% de industrie,
construcții, energie și apă și oportunități de angajare pentru 24,5% din populația activă.

Conform datelor furnizate de INS - Institutul Național de Statistică din Portugalia, la sfârșitul
semestrului I din 2017, exporturile de bunuri și servicii intra-UE și extra-UE au fost de 40,44
miliarde de euro, în creștere cu 12,6% în comparație cu aceeași perioadă din 2016, iar
importurile au fost de 39,79 miliarde de euro, în creștere cu 14,2% în comparație cu aceeași
perioadă din 2016. Excedentul comercial a fost de 0,71 miliarde de euro.

Structura industriei s-a modificat, micșorându-se ponderea deţinută de sectoarele tradiţionale

precum- industria textilă, încălţăminte, ceramică, plută, reparaţii navale, alimente şi băuturi,
avantajând astfel noile sectoare care folosesc tehnologii avansate si aduc valoare adaugată mare,
cum ar fi cel al autoturismelor şi pieselor componente, electronic sau domeniul farmaceutic.

În aprilie 2017, guvernul portughez a prezentat Programul național de reformă (PNR) și

Programul de stabilitate (PE) pentru perioada 2017-2021. PNR definește strategia pe termen
mediu care permite Portugaliei să lanseze o serie de reforme structurale menite să promoveze
investițiile și să contribuie la sustenabilitatea finanțelor publice,bazându-se pe sașe piloni:
calificarea, promovarea inovării în economie, evaluarea teritoriului, modernizarea statului,
capitalizarea companiilor și coeziunea și egalitatea socială.

Datele conform Băncii Centrale a Portugaliei (BdP) reflectă faptul că economia portugheză a
înregistrat în 2016 o creștere reală a PIB-ului de 1,5% față de anul precedent (după + 1,6% în
2015 și + 0,9% în 2014). Contribuția cererii interne la creșterea anuală a PIB a scăzut la 1,6% în
2016, reflectând în mare parte declinul formării brute de capital fix și o ușoară încetinire a
consumului privat. Creșterea reală a exporturilor și importurilor de bunuri și servicii a fost de
4,1% în ambele cazuri în ultimul an.

În prima jumătate a anului 2017, economia portugheză a crescut cu 2,9%, într-un ritm mai rapid
decât media europeană și cea observată în ultimul deceniu, determinată de comportamentul
exporturilor și al investițiilor. Potrivit BdP, acest dinamism a fost transversal pentru majoritatea
sectoarelor de activitate și a beneficiat de un mediu internațional favorabil. Exporturile de bunuri
și servicii au crescut cu 8,9%.