Redactat şi editat de Biroul pentru Promovare Comercial Economic Ankara

Cuprins
Elemente de monografie 2
Economie 2
Sectoare economice 3
Principalii indicatori economici 6
Perspective economice 6
Comerț exterior 7
Relațiile economice cu România 9
Relațiile economice cu UE 10
Reglementari în domeniul comerțului exterior 10
Regimul investițiilor în Turcia 11
Caracteristicile mediului de afaceri 14
Oportunități de afaceri 16
Norme privind relațiile sociale și de afaceri 17
Norme privind acordarea vizei de intrare și regimul străinilor 19
Contacte utile 19
Alte informații utile 19

Pag. 1
MONOGRAFIE

Denumirea oficială: Republica

Turcia.
Poziţia geografică: în SE Europei și
în Asia Mica.
Vecini: Georgia, Armenia,
Azerbaijan, Iran, Irak, Siria, Grecia și
Bulgaria.
Coasta maritimă: la nord Marea
Neagră, la vest Marea Egee și la sud
Marea Mediterana.
Suprafaţa: 783,562 mii km2.
Populaţia: 80,8 mil. locuitori (2017)
Capitala: Ankara 5,8 mil locuitori
Clima: temperată, veri calde și
uscate cu ierni umede, și mai aspră
în interiorul tarii.

Alte oraşe principale: Istanbul 15,07 mil, Izmir 3,04 mil., Bursa 1,923 mil, Adana 1,83 mil, Gaziantep
1,528 mil.
Limba oficială: limba turcă.
Ziua naţională: Ziua Republicii, 29 Octombrie (1923)
Moneda naţională: lira turcească TRY
Curs valutar: volatil 5,86 TRY/USD si 6,53 TRY/EUR (07 iunie 2019)
Structura etnică: turci 70-75%, kurzi 19%, alte minorități 7-12% (2016 est.)
Religia: musulmani 99.8% (majoritari Sunni), alte religii 0,2%
Împărțire administrativă: 81 provincii

ECONOMIE
Economia Turciei este în mare parte o economie de piață cu accente protecționiste, bazată pe
industrie și din ce în ce mai mult, pe servicii. Sectorul agricol a rămas o ocupație tradițională și
reprezintă încă aproximativ 25% din ocuparea forței de muncă. Industriile auto, petrochimică și
electronică au crescut în importanță și au depășit sectoarele textile și confecții, produse
tradiționale din cadrul mix-ului de export al Turciei.

Criza valutară din luna august 2018 a indus o devalorizarea accentuată (40% anual) a monedei
turcești (TRY), creând panică și volatilitate pe piața valutară, cu consecințe imediate prin
diminuarea semnificativă a operațiunilor de import. Exporturile românești au scăzut semnificativ
mai puțin decât la alți parteneri comerciali ai Turciei, în principal europeni. Evaluarea FMI arată
că fundamentele macro-economice, turbulențele pieței valutare, inclusiv răspunsul întârziat al
politicii monetare al Guvernului la creșterea inflației, au fost principalii factori care au determinat
deprecierea bruscă a lirei turcești și scăderea prețurilor activelor în luna august.

În condițiile prefigurate, deși creșterea exporturilor românești înregistrată în 2018 era peste
media UE, ea a cunoscut o scădere semnificativă a ritmului în a doua jumătate a anului 2018.
Pe fondul menținerii volatilității cursului de schimb ce a urmat șocului din luna august, a
contracției pieței interne, a scăderii încrederii consumatorilor și a consumului în gospodarii,
scăderea indicelui de creștere industrială și pe fondul mai larg al unor probleme structurale
legate de re-eșalonarea și plata creditelor de către firme și corporații, la care s-au adăugat
creșterea numărului de falimente, creșterea șomajului și nu în ultimul rând datorită inflației,
starea macro-economică negativă s-a resimțit și se resimte în continuare în volumul importurilor
în Turcia. Peste acest tablou se suprapun și aspecte geopolitice regionale care și ele sporesc și
amplifică efectele negative ale crizei valutare (declanșatoare) și financiare (legata de probleme
structurale).

Pag. 2
Conform majorității analizelor privind evoluția economiei turcești în anul curent, se estimează
că elementele fundamentale vor cunoaște o ușoară îmbunătățire în semestrul 1, dar nu
suficientă astfel încât cererea internă să cunoască o dinamică accentuată care să inducă
revenirea importurilor.

Ultimele date arată că produsul intern brut a crescut cu 1,3% pe primul trimestru 2019, revenind
după o contracție de 2,4% în ultimul trimestru al anului 2018, datorată scăderii cererii interne și
a scăderii cheltuielilor cu investițiile. Experții sugerează că economia Turciei va reveni la o
tendință de creștere în al treilea trimestru al acestui an. Pe sectoare, în trimestrul 1 curent, cea
mai mare contracție a fost înregistrată în activitatea de construcții 10,9%, în industrie 4,3% și în
servicii 4%, comparativ cu indicii înregistrați în același trimestru al anului trecut. Contribuția a
fost pozitivă în sectorul agricol cu 2,5%. Cheltuielile guvernamentale au crescut în trimestrul 1
cu 7,2%, potrivit datelor TurkStat. Produsul intern brut (PIB) al Turciei, la prețuri curente, a
totalizat 914,7 miliarde TRY din ianuarie până în martie și deficitul balanței comerciale externe
s-a redus cu 55,6% față de luna aprilie 2018, ajungând la 2,98 miliarde USD, exporturile
crescând cu 4,6%, în timp ce importurile au scăzut cu 15,1%. Contracția de 4,8% a producției
industriale este principalul motiv pentru scăderea PIB în primul trimestru. Tehnologia informației
și comunicațiile, finanțele, proprietățile imobiliare și sectorul public sunt sectoarele care susțin
pozitiv activitatea economică. Contracția netă în cererea internă a fost de 12,1% din creșterea
economică. Scăderea cererii interne a fost echilibrată de exporturi, care au contribuit cu 9,4% la
PIB. Dezvoltarea economică a Turciei se bazează pe cererea externă netă, în timp ce echilibrul
dintre cererea externă și cea internă se va normaliza în perioada următoare, odată cu
încetinirea creșterii economice globale și ameliorarea cererii interne. Tendințele pe termen scurt
arată faptul că PIB-ul va scădea și în al doilea trimestru al anului. Indicele de aprovizionare
(PMI) pentru sectorul de producție a înregistrat 45,3 puncte procentuale în luna mai a acestui
an, indicând în continuare contracție. Cererea indică scăderea la comenzile noi pe fondul
creșterii prețurilor.

În concluzie, Turcia se confruntă cu suita de probleme financiar-monetare: inflație, deficit de

cont curent, șomaj, dezechilibre structurale, toate având ca punct de plecare comun datoria
privata acumulată de marile corporații turcești și nevoile de refinanțare pe termen scurt (până în
iulie 2019) care se ridica la un nivel de cca. 179 mld USD, din care 146 mld USD de către
sectorul privat. Conform evaluărilor experților, deși situația este complexă, ea poate fi ținută sub
control, Turcia având spațiul fiscal necesar unei treceri peste starea delicată a economiei sale.
FMI reține că necesitățile mari de finanțare externă, rezervele limitate pentru schimburile
valutare, schimbările percepției investitorilor față de piețele emergente și riscurile persistente
interne și geopolitice reprezintă provocări semnificative pentru Turcia. Economia a fost
rezilientă până în prezent, dar în perspectivă FMI recomanda ca politicile macroeconomice
trebuie să vizeze abordarea dezechilibrelor, reducerea inflației și întărirea rezervelor. Sunt
necesare reforme structurale cuprinzătoare pentru a menține perspectivele de creștere ale
Turciei. FMI recomanda o politică monetară prudentă, pentru a ajuta la contracararea inflației.

Pentru anul 2019, autoritățile turcești se așteaptă la o scădere a creșterii economice la 2,3% și
o creștere a șomajului la 12,1%, dar și scăderea inflației la 15,9%, scăderea deficitului bugetar
la 1,8% din PIB și un deficit de cont curent de 3,3% din PIB.

SECTOARE ECONOMICE
Agricultură
O treime din suprafața Turciei este utilizată pentru agricultură din care aproximativ jumătate din
terenul agricol este folosit pentru culturile de câmp și aproximativ o treime pentru pășunat. O
proporție mai mică din terenuri sunt cultivate cu viță de vie, livezi, plantații de măslini și legume.
Cele mai importante culturi de câmp sunt cerealele, acestea ocupând o jumătate din suprafața
cultivată. Majoritatea terenurilor de cereale sunt semănate cu grâu, suprafețe mai mici de orz,
secară, ovăz, porumb și orez. Alte culturi importante sunt: bumbacul, sfecla de zahăr, tutunul și
Pag. 3
cartofii. Aproximativ o șesime din terenurile agricole sunt irigate. Creșterea animalelor este o
activitate economică importantă. Turcia are un număr însemnat de bovine, ovine, caprine și
bivoli.

Industrie
Turcia a dezvoltat o gamă largă de activități de producție industrială. Capacitățile de producție
sunt distribuite pe scară largă, cu clustere de fabrici în toate orașele importante, deși o mare
parte din producția totală provine din patru zone extrem de industrializate: Istanbul și zona din
jurul Mării Marmarei, coasta Egee în jurul İzmirului, bazinul Adana și regiunea din jurul Ankarei.

Turcia, principalul producător de oțel din Orientul Mijlociu, asigură majoritatea propriilor nevoi
interne prin fabricile principale de la Karabük, Ereğli și İskenderun. Metalurgia neferoasă la
scară mică are loc în mai multe locații, printre care Göktaș, Ergani și Antalya. Industria s-a
extins rapid în anii '70 și '80 fiind concentrată în jurul Istanbulului, İzmirului și Ankarei. Industria
chimică se află în apropierea rafinăriilor de petrol de la Mersin (İçel), Izmir.

Principalul angajator de forță de muncă în industria prelucrătoare este industria textilă. Cele
mai mari fabrici se află în zonele de cultivare a bumbacului din câmpia Adana și
Büyükmenderes, însă producția textilă are loc și în majoritatea centrelor regionale.

Transport
Șoselele sunt căile de transport marfă și pasageri cele mai importante. Pe lângă traficul intern,
în întreaga Europă și Orientul Mijlociu există o creștere a traficului internațional de mărfuri către
și din Turcia. Căile de navigație de coastă sunt realizate de transportatori de marfă si reprezinta
un segment important în special de-a lungul coastei Mării Negre. Principalele porturi
internaționale sunt: Istanbul, İzmir, Mersin (İçel), İskenderun și İzmit. Compania aeriană Turkish
Airlines și câțiva transportatori internaționali și locali asigură legături prin Istanbul, Ankara și
Izmir și există o rețea internă care leagă aceste orașe cu centrele regionale.

Minerit
Deși Turcia are o mare varietate de minerale (carbune, fier, cupru, crom, antimoniu, mercur,
aur, barit, bor, stronțiu, feldspat, magneziu, marmură, calcar, perlită, sulf, argilă) resursele sale
au fost dezvoltate doar parțial. Turcia este un producător important de bor și a fost cunoscut
pentru mineralele industriale precum barita, stronțiu, argilele, smirna, feldspatul, calcarul,
magnezitul, marmura, perlitul, piatra ponce. Turcia este un exportator important de bor și oțel,
dar și de crom, cupru, zinc și o mare varietate de minerale industriale și produse chimice
derivate. Turcia este singura țară din Orientul Mijlociu cu depozite de cărbune importante, în
special în regiunea Zonguldak. Există producție la scară mică de petrol din câmpurile din sud-
estul țării, precum și din regiunea de nord-vest a Turciei, acestea asigurând doar o parte din
necesitățile țării, Turcia rămânând dependentă de produsele și importul de produse petroliere.

Energie
Dependenta Turciei de utilizarea gazelor naturale a crescut odată cu creșterea importurilor de
petrol și gaze, lăsând economia turcă din ce în ce mai expusă volatilității prețurilor la petrol și
gaze. Turcia poate folosi fereastra de oportunitate pentru a reduce dependența de furnizorii
unici și de a continua planurile sale de a crea un centru regional de gaze. Turcia este un hub de
tranzit din ce în ce mai important pentru livrările de petrol și gaze naturale intre resursele din
Rusia și Orientul Mijlociu către Europa. Turcia este un punct de tranzit major pentru petrol și
devine un punct de tranzit din ce în ce mai important pentru gazele naturale. Petrolul din Marea
Caspică trece prin Turcia prin conductă, la terminalul petrolier Ceyhan, pe coasta
mediteraneeană a Turciei. Integrarea regională a comerțului cu gaze și energie electrică se
desfășoară ca urmare a primei interconectări a Turciei cu rețeaua electrică europeană și a
construcției conductei TransAnatolice de gaze naturale TANAP care va furniza gaze din zona
caspică către Turcia și Uniunea Europeană.

Pag. 4
Cele mai multe dintre rezervele de petrol ale Turciei se află în provinciile din sud-estul Turciei.
În 2017, producția de țiței a Turciei (245 mii b/zi) a reprezentat aproximativ 25% din consumul
intern (1 mil b/zi), importurile au fost de 521 mii b/zi iar rezervele estimate sunt de 341,6 mil b.
Importurile de petrol ale Turciei din primele cinci țări au reprezentat 96,6% din importurile totale
de țiței în 2016. Irakul a furnizat 9,2 milioane de tone, Iranul 6,9 milioane de tone, Rusia 3,2
milioane de tone, Kuweitul 2,5 milioane de tone, iar Arabia Saudită 2,1 milioane de tone.Turcia
este situată strategic la intersecția a două mari zone cu resurse de hidrocarburi - Rusia și
Orientul Mijlociu - și piața europeană. Turcia are în prezent două conducte de import de țiței:
conducta Baku-Tbilisi-Ceyhan (BTC) din Azerbaidjan și o conductă din nordul Irakului către
Ceyhan, Turcia.

Turcia are un rol strategic și în tranzitul gazelor naturale, datorită poziției sale dintre principalele
surse și piața europeană. În 2017, rezervele turcești de gaze naturale erau estimate la 5
miliarde mc. Turcia produce doar o cantitate mică de gaze naturale (368 milo mc/2017).
Consumul (53,6 mld mc/2017) este acoperit integral din importuri (55,1 mld mc/2017). Deși
Turcia are un mix de distribuție rezonabil diversificat, Gazprom este de departe cel mai mare
furnizor unic, cu 2,1 mld mc/an, urmat de Iran cu 840 mil mc/an și Azerbaijan cu 745 mil mc/an.

Turcia a devenit a doua țară importatoare a gazelor naturale lichefiate (LNG) în Europa în
2017, potrivit raportului IGU. Turcia a importat în 2017 7,8 milioane de tone de LNG. Turcia a
fost cel de-al treilea importator importator de LNG în 2015, iar al patrulea în Europa în anul
2016, cu 5,6 milioane de tone pe an. Turcia a importat 3,45 milioane de tone de LNG din
Algeria, 1,51 milioane de tone din Nigeria și un milion de tone din Qatar. Alte țări care au vândut
GNL Turciei au fost Norvegia, Trinidad și Tobago și S.U.A. Ministerul turc al Energiei și al
Resurselor Naturale își propune să mărească capacitatea de stocare a gazelor naturale și
numărul de instalații LNG. În prezent, sunt functionale terminalul Marmara Ereglisi cu o
capacitate de 5,9 mil to/an, terminalul Aliaga Egegaz cu o capacitate de 4,4 mil to/an și Etki (5,3
mt/an). Turcia are și două unități plutitoare de depozitare și de regazificare, una situată în Izmir
și cealaltă în Hatay. Turcia intenționează construcția unei a treia unități în Golful Saros, la nord
de Peninsula Gallipoli din nord-vestul Turciei.

Cărbunele, în special lignitul, este cea mai abundentă resursă energetică din Turcia și
reprezintă un important combustibil pentru generarea de energie electrică. În 2018, producția
de cărbune a reprezentat 101,5 mil to de la 87,8 mil to în 2017. La începutul anului 2015, Turcia
deținea rezerve totale de cărbune de 14.160 de milioane de tone, cele mai mari fiind rezerve de
lignit.

În urma restructurării sectorului energetic din Turcia, atât consumul, cât și generarea de energie
electrică s-au extins. Majoritatea energiei electrice este generată folosind surse de combustibili
fosili, deși guvernul intenționează să înlocuiască cel puțin o parte din această generație cu
energia nucleară.

În 2016, capacitatea totală de producere a energiei electrice din Turcia a fost de 78,5 milioane
kilowați, iar producția netă de energie electrică a fost de 262 miliarde kilowați ora (BKWh), din
care pe bază de combustibili fosili 53%, iar pe baza de gaze naturale aproape jumătate din
totalul producției. Energia electrică din instalațiile hidroelectrice reprezintă o parte semnificativă
din total generare - 33%, iar cele regenerabile reprezintă 14% (2017).
Turcia intenționează să construiască centrale nucleare în trei locații: Akkuyu, pe coasta
mediteraneeană, Sinop, pe coasta Mării Negre și a treia locație care va fi decisă ulterior. În
conformitate cu acordul semnat de Turcia și Rusia în 2010, Rosatom va construi și va opera
centrala Akkuyu, lucrările fiind începute în aprilie 2018. Instalația va avea patru unități cu o
capacitate totală de 4,8 GW, iar prima unitate va începe să funcționeze în jurul anului 2023.
Centrala Sinop va fi construită de un consorțiu japonez și francez și va fi exploatată de Engie.
Va avea patru unități cu o capacitate totală de 4,6 GW. Nu sunt evaluari privind data intrarii în

Pag. 5
funcțiune. Începând cu luna noiembrie 2014, Turcia a purtat negocieri exclusive cu Corporația
de stat pentru tehnologia energiei nucleare din China pentru a construi o a treia centrală
nucleară folosind reactoare de la firma Westinghouse din SUA. Localizarea celei de-a treia
centrale este Igneada.
PRINCIPALII INDICATORI ECONOMICI
INDICATORI ECONOMICI 2012 2013 2014 2015 2016 2017 2018*

PIB (mld USD) (prețuri curente) 873,7 950,3 934,1 859,0 857,4 793,7 784
PIB/cap locuitor 11552 12395 12022 10909 10742 9826 9632
PIB PPP 1508 1662 1779 1907 1988 2082
PIB/cap locuitor PPP 19938 21682 22903 24226 24911 25776
Creșterea economică reală % 4,8 8,5 5,2 6,1 2,9 2,5 2,6
Balanța de cont curent (mld USD) -48 -63,6 -43,6 -32,1 -32,6 -37,6 -27,6
Balanța de cont curent % PIB -5,5 -6,7 -4,7 -3,7 -3,8 -4,7 -3,3
Inflație % 8,9 7,5 8,9 7,7 7,8 10,1 21,62
Șomaj % 8,4 9,0 9,9 10,3 10,8 11,5 11,4
* date preliminare
Economia Turciei a crescut în 2018 față de anul precedent cu 2,6%, conform datelor Institutului
Statistic al Turciei (TurkStat). În prețuri curente, PIB-ul Turciei a crescut cu 19,1% în 2018 față
de anul precedent, ajungând la 3,7 triliarde TRY (circa 784 de miliarde USD). PIB pe cap de
locuitor a fost calculat la 45 463 TRY (9 632 USD) la prețuri curente, față de 38 660 TRY (10
597 USD) în 2017. Economia a scăzut cu 3% în al patrulea trimestru al anului 2018 iar în
trimestrul trei a fost de 1,8%. Ponderea cheltuielilor de consum ale populației în PIB a fost de
57,6%, în timp ce ponderea cheltuielilor guvernamentale de consum a fost de 14,4%, iar
ponderea formării capitalului fix a fost de 29,7%. PIB-ul ajustat sezonier și calendaristic a
scăzut cu 2,4% (în trimestrul 4) față de trimestrul precedent (trimestrul 3).

PERSPECTIVE ECONOMICE
Banca Mondială preconizează că economia se va contracta în 2019, pe baza scăderii bruste a
cererii interne din a doua jumătate a anului 2018 care va fi compensată doar parțial de o
creștere a exporturilor. Se preconizează o revenire graduală a creșterii încrederii și a cererii
interne pentru a contribui la creșterea economică în 2020. Recuperarea încrederii în afaceri, a
consumatorilor și a investitorilor în politicile monetare și fiscale guvernamentale va fi crucială.
Banca centrală va trebui să asigure o politica monetara strânsă pentru a se asigura că inflația
este stabilizata și diminuata.

Evolutia PIB

În cazul menținerii controlului mediului

de afaceri, încrederea internă și
internațională se preconizează că va
reveni, sprijinind cererea internă. Nevoile
mari de finanțare externă, estimate a
ajunge la 25% din PIB în 2019, ar putea
fi garantate, deși cu costuri mai mari.
Creșterea exporturilor va rămâne solidă.

PIB-ul se preconizează că se va contracta cu 0,4% în 2019, pentru a se destinde cu 2,7% în

2020. Realizarea unui astfel de proces de revenire necesită politici monetare și fiscale credibile
și transparente, precum și gestionarea cu succes a tensiunilor din sectoarele corporativ și
bancar.În cazul în care încrederea este restabilită mai repede decât se presupune și dă o
reducere mai rapidă a primelor de risc și a ratelor dobânzilor pe termen lung, economia se
poate recupera mai rapid și creșterea ar putea fi mai puternică.

Pag. 6
Cu toate acestea, în cazul în care perturbări în sectorul de afaceri (influențe politice) se
amplifică și încrederea nu reușește să se îmbunătățească, creșterea va fi semnificativ mai
slabă. În cazul în care așteptările inflaționiste rămân neechilibrate, acest lucru ar putea genera
o presiune din ce în ce mai mare asupra cursului de schimb, cu bucle negative de reacție. În
orice caz, Turcia rămâne vulnerabilă la o înăsprire a condițiilor financiare globale, ceea ce ar
putea duce la creșterea costurilor cu dobânzile, la instabilitatea cursului de schimb și la tensiuni
rezultate din finanțarea externă. Riscurile geopolitice legate de regiunea învecinată și dincolo
de aceasta ar putea afecta, de asemenea, perspectivele de încredere și de comerț.

Programul economic guvernamental pe termen mediu - PETM 2017-2020 are ca obiective

realizarea unor nivele susținute de creștere economică, reducerea șomajului și distribuția
echitabilă a veniturilor. Programul urmărește creșterea calității forței de muncă, creșterea
proporției de produse cu valoare mare adăugată manufacturate în Turcia, asigurarea macro-
stabilității economice prin îmbunătățirea mediului de afaceri și investițional, creșterea capacității
și calității instituționale publice. Parametrii economici vizați de PETM în perioada 2017 – 2020
sunt: un nivel de creștere economică constant de 5,5% anual, scăderea inflației de la 9,5% la
5%, scăderea deficitului bugetar și scăderea șomajului de la 10,8% la 9,8%.

COMERȚ EXTERIOR
Turcia este membră a Organizației Mondiale a Comerțului (OMC) și reglementările vamale sunt
conforme cu cerințele Acordului General pentru Tarife și Comerț (GATT). Cu toate acestea, sunt
semnalate modificări ale cerințelor de import prin care nu li se permite companiilor să le pună în
aplicare într-un termen rezonabil, pot servi drept bariere ne tarifare, alături de măsuri legate de
sistemul prețurilor de referință, lipsa certificatelor de control, noi cerințe de documentare
excesivă și inspecțiile inutile și excesive. UE are semnalate o serie de bariere ne tarifare care
pot fi studiate pe pagina Comisiei Europene.

Evolutia comertului exterior al Turciei (1995-2017)

Exporturile din Turcia au crescut cu 5,9% față de anul precedent la 13,2 miliarde USD în
ianuarie 2019, vânzările de produse fabricate, care au reprezentat 93,4% din totalul livrărilor, au
crescut cu 7,1%. În același timp, exporturile de agricultură, vânătoare și silvicultură au scăzut
cu 2,8 la sută, iar cele din industria extractivă au scăzut cu 19,6 la sută. În rândul principalilor
parteneri comerciali, exporturile au crescut în principal în Regatul Unit (25,8%), Italia (5,6%),
Spania (4,6%), România (5,5%) și Israel (0,3%). Irak (-1%), SUA (-2,4%), Franța (-4,3%) și
Țările de Jos (-2,7%). Exporturile în Turcia au fost în medie de 3135.13 milioane de dolari din
1957 până în 2019, ajungând la o valoare maximă de 15682,14 USD în octombrie 2018 și un
record record de 7,10 USD în august 1958.

Pag. 7
 Evolutia exporturilor

În 2017, exporturile majore ale

Turciei au fost: mașini și
echipamente de transport (31%
din totalul exporturilor), din care
vehicule rutiere (15%) și mașini,
aparate și echipamente electrice
(6%); (25 la sută), dintre care
textile textile, țesături, articole
confecționate (7 la sută), fier și
oțel (6 la sută) și fabricarea de
metale (4 la sută); articole de uz
casnic (18 la sută), dintre care articole de îmbrăcăminte și accesorii de îmbrăcăminte (10 la
sută); alimente și animale vii (9 la sută), din care fructe și legume (4 la sută); produse chimice și
produse conexe (6 la sută); și aur, nemonetar (4 la sută). Principalii parteneri de export ai
Turciei au fost: Germania (10% din totalul exporturilor); Marea Britanie, Emiratele Arabe Unite,
Irakul și SUA (6% fiecare); Italia (5%); Franța și Spania (4% fiecare).
Evolutia importurilor

Importurile în Turcia au scăzut

cu 27,2% față de anul precedent
la 15,7 miliarde USD în ianuarie
2019. Cumpărările de bunuri
intermediare au constituit 80,8%
din totalul importurilor în ianuarie
și au scăzut cu 24,3% față de
anul precedent. În plus,
importurile au scăzut atât pentru
capital (-40,3%), cât și pentru
bunuri de consum (-34,5%).
Dintre importanții parteneri
comerciali, importurile au scăzut în principal din Rusia (-16,6%), China (-32,8%), Germania (-
26,4%), SUA (-37,8%), Italia ), Iran (-16%), Coreea de Sud (-34,3%), Franța (-36,7%) și Marea
Britanie (-31,0%). Importurile în Turcia au fost în medie de 4841,67 milioane de dolari din 1957
până în 2019, ajungând la o valoare maximă de 23245,30 milioane USD în mai 2013 și un
record record de 15 milioane de dolari în august 1958.

În anul 2017, importurile principale ale Turciei au fost: mașini și echipamente de transport (31%
din totalul importurilor), din care vehicule rutiere (7%) și mașini, aparate și echipamente
electrice (6%); produse fabricate (16 la sută), din care fier și oțel (5 la sută); combustibili
minerali, lubrifianți și materiale conexe (16%), din care petrol și produse petroliere (4%);
produse chimice și produse conexe (13 la sută), dintre care materiale plastice (4 la sută); aur,
nemonetar (7%); materiale brute, necomestibile, cu excepția combustibililor (7%); articole
diverse (6%); și alimente și animale vii (4 la sută). Principalele surse de importuri ale țării au
fost: China (10% din totalul importurilor); Germania (9%); Rusia (8%); SUA și Italia (5% fiecare);
Franța, Iran, Elveția, Coreea de Sud, Marea Britanie, Spania și India (3% fiecare).

Comerțul agricol face obiectul unor contingente tarifare și al unei reglementări a prețurilor, care
au condus la un grad ridicat de protecție. În timp ce sectoarele agricole și farmaceutice au
înregistrat o serie de obstacole protecționiste și de localizare, aceste probleme au apărut și în
alte sectoare, cum ar fi dispozitivele medicale, îmbrăcămintea și comerțul electronic. În plus,
sistemul de achiziții din Turcia rămâne predispus la proceduri de licitație netransparente și

Pag. 8
 îndelungate, termeni și condiții stricte care nu pot fi îndeplinite, întârzieri substanțiale, care
conduc la vicierea procedurii de achiziții publice.

RELAȚIILE ECONOMICE CU ROMÂNIA

Relațiile comerciale ale României cu Republica Turcia sunt reglementate prin Acordul de
Asociere şi Uniune Vamală UE-Turcia (semnat în 1963) în baza căruia ulterior a fost instituită
Uniunea Vamală prin Decizia nr.1/95 a Consiliului de Asociere Turcia – UE. Scopul Uniunii
Vamale, bazat pe libera circulație a mărfurilor, este limitat la alte produse decât cele agricole
(așa cum este definit în Anexa 1 a Tratatului Amsterdam) şi la cărbune şi oţel, cărora li se aplică
un regim preferențial bazat pe statutul de origine. Produsele industriale de origine turcă,
inclusiv produsele agricole procesate, produsele din carbune şi oțel beneficiază de sistemul
pan-european de cumulare a originii. Prin Decizia 1/2001 a Comitetului pentru cooperare
vamală UE-Turcia se stabilește prevederile vamale ale Deciziei 1/95 aplicabile comerțului cu
bunuri între cele două părţi ale Uniunii Vamale cu terţe ţări. Decizia 1/98 a Consiliului de
Asociere Turcia – UE (amendată în 2006) se referă la schimburile cu produse agricole.

Uniunea Vamală stabilește:

 libera circulație (eliminarea taxelor vamale şi a restricțiilor cantitative) între cele două
părţi pentru produse manufacturate în întregime sau puse în circulaţie liberă după
importul din terţe ţări. Condiţii speciale sunt menționate pentru produsele agricole
procesate;
 alinierea Turciei la tariful vamal comun al UE, inclusiv la aranjamentele preferenţiale şi
măsurile de armonizare a politicilor comerciale;
 aproximarea legii vamale şi asistenţa mutuală în chestiuni vamale;
 aproximarea altor legi (proprietatea intelectuala, competiţie, taxare)
Alte acorduri importante pentru sectorul economic pot fi consultate online.

Evolutia schimburilor comerciale bilaterale

4000 La sfârșitul anului 2018,
volumul total al
3000
schimburilor comerciale
2000 a fost de 5.582 milioane
EUR, din care 1980
m d EU R

export
1000 import
balanta
milioane EUR export și
0 3602 milioane EUR
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10
import. Balanța se
-1000
menține deficitara pentru
-2000 Romania.
2009 - 2018

Structura exporturilor: produse metalurgice (407 mil EUR), echipamente, maşini şi aparate
mecanice (351 mil EUR), autovehicole, P/S (309 mil EUR), mase plastice (151 mil EUR),
produse vegetale (152 mil EUR), echipamente, produse chimice (117 mil EUR), lemn și
produse din lemn (42 mil EUR), animale vii (20 mil EUR).
Structura importurilor: produse din metale comune (945 mil EUR), echipamente, maşini şi
aparate mecanice (713 mil EUR), autovehicule, P/S (511 mil EUR), mase plastice (309 mil
EUR), produse vegetale (170 mil EUR), produse chimice (124 mil EUR), produse alimentare
(179 mil EUR).

Investiţii turceşti în România

La 31 ianuarie 2019 erau înregistrate în România 15.461 societăţi comerciale cu capital
turcesc, valoarea capitalului social subscris fiind echivalentul a 518,6 milioane EUR,
reprezentând 1,15% din totalul capitalului subscris de investitorii străini. După valoarea
Pag. 9
capitalului social, Turcia ocupă locul 16 în clasamentul pe ţări de rezidenţă a investitorilor în
societăţi comerciale cu participare străină, respectiv locul 3 in clasamentul pe ţări de rezidenţă
după numărul de societăţi înregistrate în România. Conform raportului Băncii Naţionale, la
sfârşitul anului 2016, Turcia avea în România investiţii directe în valoare de 449 mil EUR, ceea
ce reprezintă o pondere de 0,7% din total, ocupând locul 19 în clasamentul ţărilor. Potrivit
estimărilor neoficiale, investiţiile totale ale firmelor turce în România, directe şi indirecte
(realizate prin societăţile înregistrate în alte state), depăşesc suma de 4 mld Euro.Principalele
domenii în care au investit firmele turce in România: servicii financiar-bancare, industria
prelucrătoare, industria alimentară, parcuri si centre logistice, complexe comerciale, hoteluri și
facilitati turistice, birouri şi construcţii rezidenţiale, ferme agricole, media. În anexa 3 se prezintă
câteva dintre investiţiile turce în România.
Investiţiile firmelor româneşti în Turcia însumează cca. 15 mil USD, în 99 de societăţi mixte.

RELAȚIILE ECONOMICE CU UE
Principalele caracteristici ale comerțului UE-Turcia sunt:
 - Turcia este a patra piaţă pentru UE şi al cincilea furnizor de produse. UE este cel
mai important partener comercial pentru Turcia;
 - Exporturile europene constau preponderant în echipamente şi mijloace de
transport, produse chimice şi manufacturate. Structura importurilor este similară cu
cea a exporturilor;

Volumul schimburilor comerciale in md EUR Volumul investitiilor directe in md EUR

An Import UE Export UE Sold An intrari iesiri Sold
2014 54,4 74,7 20,3 2015 7,0 75,9 68,9
2015 61,7 79,0 17,3
2016 66,7 78,0 11,4

Uniunea Vamală intrată în vigoare la 31.12.1995 include toate produsele industriale, inclusiv
produsele agricole procesate, dar nu și cele agricole, serviciile şi achiziţiile publice. Concesii se
aplică produselor agricole, cărbune şi oţel.
Suplimentar faţă de aplicarea unui tarif vamal extern comun Uniunea Vamală prevede ca Turcia
să se alinieze la «acquis communautaire» în câteva zone esenţiale ale pieţei interne, notabil în
problematica standardelor industriale.

REGLEMENTARI ÎN DOMENIUL COMERȚULUI EXTERIOR

Importurile interzise și restricționate:
Ministerul Economiei deține autoritatea de a emite lista de importuri interzise și restrânse în
Turcia. Există trei grupuri de produse care fac obiectul unei autorizații în timpul importului în
Turcia:
1. Anumite deșeuri legate de protecția mediului (Official gazette)
2. Anumite substanțe chimice: (Official gazette)
Importul altor produse nu este interzis, dar este restricționat dacă nu îndeplinesc cerințele
stabilite pentru a proteja oamenii, animalele și mediul. De exemplu: importul de dispozitive
electronice nu este interzis, cu toate acestea, dacă aceste dispozitive nu respectă standardele
tehnice stabilite de instituțiile guvernamentale turcești, nu li se permite importul. În mod similar,
produsele alimentare care nu respectă cerințele stabilite de Ministerul Alimentației, Agriculturii și
Zootehniei nu pot fi importate în Turcia.
Există, de asemenea, un grup diferit de produse, cum ar fi metalele prețioase neprelucrate,
benzina etc., care, datorită naturii lor, pot fi importate numai de anumite organizații și companii
licențiate.
Informațiile vamale pot fi accesate la Ministerului Comerțului

Pag. 10
REGIMUL INVESTIȚIILOR ÎN TURCIA
Turcia este o piață atrăgătoare pentru investitori. După criza economică globală din 2007,
Turcia a atras investiții substanțiale ca fiind o piață relativ stabilă, cu o traiectorie promițătoare
de reformare și un sistem bancar sigur. Totuși, conform aprecierilor occidentale, reformele
economice și democratice progresiste par să fi încetinit sau sa nu mai fie puse in practica.

Piața turcă este foarte puțin accesata de firmele românești, o piață care în ciuda dificultăților
are multe avantaje și prezintă multe oportunități de investiții datorită fundamentelor sale
economice solide. Companiile străine prezente au activități lucrative solide și își majorează
investițiile în Turcia. Aspectele cele mai pozitive ale climatului investițional al Turciei sunt
demografia favorabilă și poziția geografică care oferă acces la mai multe piețe regionale. Turcia
are, de asemenea, o forță de muncă relativ educată, o infrastructură dezvoltată și o economie
reziliența bazata pe consum, reușind să își mențină stabilitatea într-o regiune tumultoasă.

Totuși, aspectele negative ale climatului investițional al Turciei sunt: riscul geopolitic și
îngrijorarea pe scară largă a deteriorării statului de drept. Mulți observatori internaționali rămân
preocupați de transparență și corupție. Situația de securitate a cunoscut o perioada de
deteriorare inclusiv în capitalele sale politice și de afaceri din Ankara și Istanbul cu efecte
asupra încrederii consumatorilor și a investitorilor.

Înregistrarea unei companii

Legea privind investițiile străine directe din Turcia se bazează pe principiul egalității de
tratament, permițând investitorilor internaționali să aibă aceleași drepturi și obligații ca și
investitorii locali.

Tipuri de companii
A. Forme corporative
 Societatea pe acțiuni (SA)
 Societatea cu răspundere limitată (LLC)
 Compania de cooperative
Deși unele praguri financiare (adică capital minim) și forma de organizare diferă una de
cealaltă, procedura care trebuie urmată pentru înființarea unui SA sau a unui SRL este aceeași.

b. Forme non-corporative
 Companie colectivă
 Companie în comandită

În plus față de aceste tipuri de societăți, filialele și birourile de reprezentare pot fi, de
asemenea, considerate a fi două alte alternative la înființarea unei afaceri în Turcia. Cu toate
acestea, filialele și birourile de legătură nu sunt considerate persoane juridice.

Pentru înființarea unei companii în Turcia, companiile românești sunt rugate să consulte lista de
activități și proceduri aici.
Firmele românești interesate pot analiza costurile de derulare a afacerilor in Turcia.
Stimulente de investiții
Schema de stimulente pentru investiții este concepută special pentru a încuraja investițiile care
au potențialul de a reduce dependența de importul de bunuri intermediare vitale pentru
sectoarele strategice ale țării.
Printre obiectivele principale ale sistemului de stimulente pentru investiții se numără: reducerea
deficitului de cont curent, stimularea investițiilor în regiunile mai puțin dezvoltate, creșterea
nivelului instrumentelor de sprijin, promovarea activităților clusterelor, și transferul de
tehnologie.
Pag. 11
Sistemul de stimulente pentru investiții a fost alcătuit din patru scheme diferite. Investitorii locali
și străini au acces egal la:
 Schema de stimulente pentru investiții generale
 Schema de stimulente pentru investiții regionale
 Schema stimulentelor de investiții pe scară largă
 Schema de stimulente strategice pentru investiții
Detalii suplimentare pot fi consultate online.

Cadrul juridic al investițiilor străine directe

1. Legea 4875 privind investițiile străine directe (ISD)
Legea ISD oferă o definiție a investitorilor străini și a investițiilor străine directe. În plus, explică
principiile importante ale ISD, cum ar fi libertatea de a investi, tratamentul național,
exproprierea și naționalizarea, libertatea de transfer, arbitrajul național și internațional și
metodele alternative de soluționare a litigiilor, evaluarea capitalului nemonetar, angajarea
personalului străin și birourile de legătură.
2. Acordurile bilaterale
ACORD între Guvernul României si Guvernul Republicii Turcia cu privire la cooperarea
economică și tehnică
Acordul bilateral pentru promovarea și protejarea investițiilor
Acord pentru evitarea dublei impuneri cu privire la impozitele pe venit şi pe avere, semnat la
București la 01.07.1986.

Impozite și taxe
1.1. Taxe pe venit
Legislația fiscală turcă include două principale impozite pe venit, și anume impozitul pe venit
individual și impozitul pe profit. Deși impozitul pe venit individual și impozitul pe profit sunt
reglementate de legi diferite, multe reguli și dispoziții în temeiul impozitului pe venit individual
se aplică și societăților, în special în ceea ce privește elementele de venit și determinarea
venitului net.

1.1.1. Impozit pe venit individual

Veniturile persoanelor fizice sunt supuse impozitului pe venit individual. Venitul este definit ca
suma netă a tuturor veniturilor și veniturilor obținute de o persoană într-un singur an
calendaristic. Conform legii privind impozitul pe venit, veniturile pot consta din elementele
enumerate mai jos: Profiturile din afaceri; Profituri agricole; Salarii și salarii; Venituri din servicii
personale independente; Venituri din proprietăți imobiliare și drepturi (venituri din chirii);
Venituri din proprietăți mobile (venituri din investiții de capital); Alte venituri și câștiguri.

Conform legislației fiscale turcești, există două tipuri principale de statut fiscal reglementate în
funcție de reședință: contribuabili rezidenți și contribuabili nerezidenți. Persoanele care au
rezidenți în Turcia și cele care petrec mai mult de o perioadă continuă de șase luni în Turcia
într-un an calendaristic sunt impozitate pe veniturile și veniturile obținute în Turcia și în afara
acesteia, în timp ce nerezidenții (cei care nu locuiesc în Turcia și cei care nu petrec mai mult de
o perioadă continuă de șase luni în Turcia într-un an calendaristic) sunt impozitați numai pe
veniturile și veniturile obținute în Turcia.
Rata impozitului pe venit individual variază de la 15% la 35%.
Ratele individuale de impozitare a veniturilor aplicabile pentru anul 2018 sunt următoarele:

Marja venitului TRY Marja venitului TRY

(venit din angajare ) (venit din alte surse )
Rata (%) Rata (%)
Pana la 14.800 15 Pana la 14.800 15
14.801-34.000 20 14.801-34.000 20
34.001-120.000 27 34.001-80.000 27
120.001 si peste 35 80.001 si peste 35

Pag. 12
1.1.2. Impozitele pe profit
În cazul în care elementele de venit specificate în Legea impozitului pe profit sunt derivate de la
societăți, impozitarea este aplicabilă entităților juridice ale acestor societăți. Contribuabilii
persoane juridice definite în lege sunt după cum urmează: Companiile de capital; Cooperative
Întreprinderile economice publice; Întreprinderi economice deținute de asociații și fundații; Joint
ventures.

Corporațiile cu centre juridice sau de afaceri situate în Turcia sunt calificate drept rezidenți și
sunt supuse impozitării veniturilor lor obținute în Turcia și în alte țări. Dacă atât centrele juridice,
cât și centrele de afaceri nu sunt localizate în Turcia, atunci aceste corporații sunt calificate ca
nerezidenți și sunt supuse impozitului numai pe veniturile obținute în Turcia. Centrul legal este
locul prevăzut în Actul constitutiv sau în legea înființării societăților supuse impozitului, în timp
ce centrul de afaceri este definit ca fiind locul în care activitățile economice sunt concentrate și
gestionate.

În Turcia, rata impozitului pe profit, impozit pe profit, este de 20%. Rata impozitului pe profit a
fost majorată la 22% pentru perioadele fiscale 2018, 2019 și 2020; cu toate acestea, Consiliul
de Miniștri este autorizat să reducă rata de 22% la o rată de până la 20%.

Societățile rezidente sunt supuse unei impozitări la sursă la 15% atunci când dividendele sunt
plătite acționarilor. Cu toate acestea, dividendele plătite de societățile rezidente societăților
rezidente nu sunt supuse impozitului reținut la sursă. Întrucât majorarea capitalului social de
către societatea care utilizează rezultatul reportat nu este considerată ca fiind o distribuire a
dividendelor, în astfel de cazuri nu se aplică nici un impozit reținut la sursă. În mod similar,
societățile nerezidente sunt supuse unei taxe de reținere la sursă de 15% în timpul remiterii
acestor profituri la sediul lor. Impozitul pe venit este aplicat asupra sumei după deducerea
impozitului pe profit din profitul sucursalei impozabile.

1.2. Impozite pe cheltuieli

1.2.1. Taxa pe valoarea adăugată (TVA)
Cotele de TVA aplicate în general sunt stabilite la 1%, 8% și 18%. Bunurile și serviciile
profesionale comerciale, industriale, agricole și independente, bunurile și serviciile importate în
țară și livrările de bunuri și servicii ca urmare a altor activități sunt toate supuse TVA-ului.

Excepțiile privind TVA includ, dar nu se limitează la, următoarele:

Exporturi de bunuri și servicii
Serviciile de roaming prestate în Turcia pentru clienți din afara Turciei (adică clienți nerezidenți)
în conformitate cu acordurile internaționale de roaming, în cazul în care există o condiție de
reciprocitate
Producția de contracte pentru clienții care operează în zone libere
Activități de explorare a petrolului
Servicii prestate la porturi și aeroporturi pentru nave și aeronave
Furnizarea de mașini și echipamente în cadrul unui certificat de investiții
Transportul de tranzit
Livrările și serviciile oferite reprezentanților diplomatici și consulatelor cu condiția reciprocității și
organizațiilor internaționale cu statut de scutire de impozite și angajaților lor.
Operațiuni bancare și de asigurare care fac obiectul impozitului la tranzacțiile bancare și de
asigurări.

1.2.2. Taxa specială pentru consum (SCT)

Există patru grupuri principale de produse supuse SCT la diferite cote de impozitare:
Produse petroliere, gaze naturale, uleiuri lubrifiante, solvenți și derivați ai solvenților
Automobile si alte vehicule, motociclete, avioane, elicoptere, iahturi, tutun și produse din tutun,
băuturi alcoolice, produse de lux. Spre deosebire de TVA, care se aplică la fiecare livrare, SCT
se percepe o singură dată.
Pag. 13
1.2.3. Impozitul pe tranzacțiile bancare și în asigurări
Operațiunile bancare și ale societății de asigurări rămân scutite de TVA, dar sunt supuse unei
taxe de tranzacționare bancară și de asigurare. Această taxă se aplică veniturilor obținute de
bănci, cum ar fi dobânda de împrumut. Deși rata generală este de 5%, unele tranzacții, cum ar
fi dobânzile la tranzacțiile de depozit între bănci, sunt impozitate la 1%. Nu a fost percepută
nicio taxă pentru vânzările din tranzacțiile valutare din 2008.

1.2.4. Taxă de timbru

Taxa de timbru se aplică unei game largi de documente, inclusiv contracte, note de plătit,
contribuții de capital, acreditive, scrisori de garanție, situații financiare și salarii. Taxa de timbru
este percepută ca procent din valoarea documentului la rate cuprinse între 0,189% și 0,948%
sau este colectată ca preț fix (un preț prestabilit) pentru anumite documente.

1.3. Impozitele pe avere

Există trei tipuri de impozite pe avere: Taxe de proprietate; Taxa pe autovehicule; Moștenire și
cadouri

Clădirile, apartamentele și terenurile deținute în Turcia sunt supuse impozitului pe proprietăți

care variază între 0,1% și 0,6%, în timp ce contribuția la conservarea bunurilor culturale imobile
este percepută la o rată de 10% din această taxă pe proprietate. Taxele pe autovehicule sunt
colectate pe baza unor sume fixe care variază în funcție de vârsta și capacitatea motorului
vehiculelor în fiecare an. Între timp, taxele de moștenire și cadou sunt percepute la o rată de
1% până la 30%.

MEDIUL DE AFACERI
Fiind cea mai estică țară din Europa și probabil cea mai vestică țară din Orientul Mijlociu, Turcia
prezintă oportunități pe termen scurt și imediat pentru firmele străine. Economia rezilientă a
Turciei, poziția geografică avantajoasă, structura demografica favorabila consumului și o clasa
antreprenorială dinamică, au făcut din această țară o piață în creștere pentru exportatorii din
România. Cu toate acestea, ca multe alte piețe în curs de dezvoltare din Orientul Mijlociu,
Turcia prezintă o serie de provocări pentru a face afaceri, inclusiv o politică complexă și uneori
turbulentă, instabilitate în țările vecine, birocrație complexă, condiții oneroase în contractele
guvernamentale, bariere de acces pe piață într-o serie de sectoare.

Provocările pieței
Republica Turcia este o piață complexă și provocatoare, care necesită adaptabilitate și
persistență. Exportatorii se pot confrunta cu multe dintre provocările care există si în alte țări in
curs de dezvoltare, cum ar fi cazurile de politici inconsecvente sau contradictorii, reglementări
și cerințe excesive de documentare, lipsa transparenței în licitații și alte decizii privind achizițiile
publice și o impredictibilitate a cadrului de reglementare. Politicile guvernamentale acordă o
importanță mai mare producției locale și controlează procesul de achiziții. Planificarea atentă și
răbdarea sunt cheia succesului în Turcia.

Este de reținut ca exista o serie de bariere netarifare la exporturi de produse europene pe piața
turceasca. Exportatorii romani sunt rugaţi să verifice situația lor online.

Oportunități de piață
Eforturile Turciei în vederea aderării la Uniunea Europeană a creat un impuls pentru a adopta
reglementări și standarde europene de afaceri, astfel încât, în ultimă instanță, să fie mai ușor
să fie exportate și să se desfășoare afacerile pe această piață.

Turcia este considerată un important centru comercial al regiunii, iar companiile românești ar
trebui să ia în considerare utilizarea partenerilor turci pentru a avea acces la oportunități de
Pag. 14
afaceri din Asia Centrală, Caucaz, Orientul Mijlociu și chiar din Africa. Partenerii turci cunosc
bine aceste piețe învecinate. Perspectiva păcii în Siria deschide noi oportunități de
reconstrucție și pe aceasta piața tradițională pentru România.

Strategia de intrare pe piață

Deși există multe oportunități, există și obstacole care împiedică intrarea pe piață. Orice
strategie de intrare pe piață pentru Turcia ar trebui să înceapă cu o înțelegere aprofundată a
costurilor și a beneficiilor pentru a face afaceri în Turcia.

Înainte de a intra pe piața turcă, companiile ar trebui să ia în considerare propriile resurse,

experiența anterioară a exportului sau a afacerilor în străinătate și strategia de afaceri pe
termen lung înainte de a intra pe piața turcă. Pentru multe companii, reprezentarea în Turcia de
către agentul turc, distribuitor, biroul de legătură sau partenerul va fi o cheie a succesului lor.
Deși nu este obligatorie, partenerii locali pot oferi cunoștințe despre cadrul de reglementare
local, asistența lingvistică și contactele de afaceri valoroase. Odată cu dezvoltarea afacerilor,
companiile pot deschide filiale și pot face investiții locale pentru a-și extinde cota de piață.

Cunoașterea reglementărilor si a modului de a face afaceri este dificila fără sprijinul unui
partener local. De aceea, pentru a depăşi cerinţele complicate ale birocraţiei, obstacolele de
limbă şi specificul actelor de vânzare-cumpărare, firmele străine angajează un
agent/reprezentant sau un distribuitor local.

Cele mai utilizate metode de intrare pe piaţă sunt: angajarea unui agent/reprezentant local sau
a unui distribuitor, înfiinţarea unui birou de reprezentare comercială (liaison office) si pe măsura
creşterii exportului, înfiinţarea unei filiale/sucursale locale. Istanbul şi zonele urbane din jurul
Mării Maramara sunt cel mai importante centre de distribuție/vânzare din Turcia.

Alegerea unui agent local trebuie făcută pe baza unei cercetări atente pe baza CV-ului şi a
scrisorilor de referinţă de la locurile de muncă ocupate anterior. Dacă agentul nu este de
încredere, împuternicirea legală poate deveni un instrument legal periculos în mâna acestuia.
Agentul trebuie să acţioneze în baza indicaţiilor proprietarului şi este de preferat să nu fie lăsat
să ia decizii de unul singur. Este foarte important ca agentul să fie de încredere pentru a nu
utiliza banii sau afacerea în scop personal. Elemente obligatorii ale contractului de agent: tipul
de agent (unic sau exclusiv, recomandabil non-exclusiv), produsele, piaţa de desfacere,
teritoriul, cifra de afaceri, nivelul comisionului, limite de negociere, banca comerciala, modul de
efectuare a controlului, termene de raportare, condiţii de terminare a contractului şi modul de
rezolvare a disputelor.

Multe firme internaționale de avocatură au deschis birouri în Turcia în ultimii ani. Aceste firme
evaluează obiectiv potențialul de creștere al Turciei, care s-a stabilit ca o piață puternică în curs
de dezvoltare în ultimul deceniu. S-a înregistrat o creștere semnificativă a numărului de
privatizări, a investițiilor de intrare și de ieșire și a proiectelor majore din Turcia, care a devenit,
în consecință, o atracție importantă pentru afacerile internaționale. Firmele de avocatură
prezintă adesea o gamă largă de specializări, cum ar fi activitatea în afaceri sau în domeniul
financiar, pentru a le asigura clienților că necesitățile lor în fiecare etapă a unei tranzacții
complexe pot fi satisfăcute la un nivel înalt.

Unele din companiile de avocatura au o vastă experiență juridică și experiență în asistarea

companiilor străine cu investițiile și operațiunile ulterioare în Turcia. Ele asigură că intrarea pe
piața turcă sau tranzacțiile cu companiile și instituțiile locale sunt tratate fără probleme și
eficient. De asemenea, aceștia pot acționa ca un ghid pentru investitori, ajutându-i să înțeleagă
mediul juridic și economic al Turciei și să ia decizii strategice informate.

Pag. 15
O lista a celor mai bune firme de avocatura - Europe Guide și lista caselor de avocatura
recomndata de Consulatul Britanic din Istanbul pot fi consultate online.

OPORTUNITĂȚI DE AFACERI
Conform mărimii importurilor (primele categorii de produse la import)
Mașini şi echipamente mecanice
 maşini și echipamente electrice și mecanice;
 robineți industriali, pompe de aer, reductoare;
 mașini unelte, dispozitive și matrițe, rulmenți, pompe;
 bunuri de larg consum – mașini spălat vase, frigidere.
Mașini şi echipamente electrice
 maşini și echipamente electrice, circuite, comutatoare, transformatoare, motoare
electrice, generatoare diesel, convertoare;
 echipamente de semnalizare și iluminare.
Industria auto
 motoare cu compresie și cu scânteie, piese de schimb;
 echipamente pentru producerea de componente auto;
 autoturisme, tractoare, motociclete, trailere și semi-trailere.
Metalurgie
 produse plate, produse semi-finisate, otel aliat și inox, fier, fero-aliate sau nealiate;
 benzi și tablă subţire pentru industria de autovehicule)
 fier vechi, bare de fier și otel, sarma
Chimie
 îngrăşăminte chimice;
 Materiale plastice PP, HDPE, PVC, PS. LLDPE și ABS;
 polimeri propilena, etilena, poliacetati, stiren, vinil, acrilici;
 placi, foi, filme, fâșii plastic, articole din plastic;
 amino-rezine, rezine fenolice;
 alcooli aciclici, hidrocarburi ciclice, acizi policarboxilici.
Aparatura optica și medicala
 instrumente medicale și chirurgicale, aparatura stomatologica, dispozitive ortopedice,
echipamente de imagistica medicala;
 instrumente de control și analize fizico-chimice, senzori curgere, nivel, presiune,
distanța, osciloscoape.
Sectorul naval
 yahturi, vase de agrement, bărci, vase de croaziera, vase ferry, cargo, barje, vase și
structuri plutitoare, vase de salvare și intervenție, dragoare, stingere incendii, macarale
plutitoare.
Sectorul aeronautic
 elicoptere, avioane speciale, piese de schimb, motoare turbopropulsoare, componente;
Energie
 staţii și substaţii de transformare, cabluri electrice, izolatori,
 echipamente si tehnologii pentru utilizarea energiei eoliene si solare.
 producţia de energie din surse regenerabile (hidroelectrica, eoliana, solara, biomasa si
termala)
 transfer de tehnologie in vederea producerii de echipamente energetice;
 echipamente avansate (turbine de gaze și abur, boilere pentru recuperarea căldurii)
pentru construirea de centrale pe baza de cărbune sau cu combustibili combinați.
Mediu
 construirea de staţii de tratare a apelor reziduale în zonele industriale.
 construirea de staţii de tratare a apei potabile
Echipamente pentru construcții
Pag. 16
 • utilaje, macarale mobile, macarale pe șenile, macarale turn (de mare tonaj),
• gredere, buldozere, role, burghie de rocă
• instalații de foraj, utilaje pentru minerit, mașini de săpat tuneluri
Agricultura și industria alimentară
 cereale (grâu, orz, porumb, soia), furaje;
Conform matriței de sectoare strategice și piețe ținta SNE 2014-2020
 construcția de mașini , echipamente, sub-ansamble;
 turism rural;
 construcții civile;
 construcții navale.
Conform indicelului „mediul de reglementare a importurilor”
 produse manufacturate;
 produse din piele;
 produse alimentare procesate;
 produse alimentare proaspete;
 produse chimice;
 echipament de transport;
 minerale.

RELAȚIILE SOCIALE ȘI DE AFACERI - CUM SĂ FACEȚI AFACERI ÎN TURCIA

În general, o relație personală reprezintă o bază importantă pentru o relație de afaceri de
succes în Turcia. De obicei, este important să acordați timp pentru o conversație prietenoasă
înainte de a începe o discuție de afaceri. Cărțile de vizită sunt aproape întotdeauna schimbate,
iar vizitatorilor li se oferă de obicei un ceai sau o ceașcă de cafea turcească. Este important să
ne amintim că turcii sunt oameni cărora le place să facă lucrurile în felul lor. O identitate și o
cultură puternică înseamnă că întreprinzătorii trebuie să studieze bine piața înainte de a se
aventura în Turcia.
Pentru a intra în contact cu potențialii parteneri din Turcia, este important să aveți în vedere in
primul rând ca mulți oameni încă nu vorbesc limba engleză. Acest lucru s-a îmbunătățit în
ultimii ani, dar este întotdeauna mai bine să beneficiați de serviciile unui translator. În al doilea
rând, turcii sunt oameni cărora le place comunicarea și pun baza pe relația de încredere. Dacă
poți, folosește intermediari pentru a te prezenta. Turcia are o rețea mare de Camere de Comerț
și alte organizații conduse de guvern care contribuie la atragerea investițiilor străine. În Turcia,
engleza este cea mai comună limbă străină. Întâlnirile inițiale ar trebui să se concentreze
întotdeauna pe construirea de relații. Implicați-vă într-o conversație pentru a stabili raportul.
Când vă întâlniți cu oameni, strângeți ferm mâna interlocutorului. Dacă vă întâlniți cu o femeie
(sau dacă sunteți o femeie care se întâlnește cu un bărbat), vezi dacă ea îți întinde mâna mai
întâi. Turcii mai conservatori nu aprobă contactul corporal între sexe - respectați acest lucru.
Odată ce oamenii te cunosc, fii pregătit pentru niște îmbrățișări. Turcii se îmbrățișează la
întâlnire și plecare, și veți vedea diferite stiluri de a face acest lucru în funcție de locul în care
sunteți în țară. Bărbații vă pot ține ocazional brațul cu mâna stângă ca semn de căldură. Cărțile
de vizită ar trebui schimbate. Deși nu există un ritual de schimb formal, vă recomandăm să vă
prezentați cartea de vizita cu ambele mâini și, dacă este posibil, să aveți o parte a cărții dvs.
traduse în limba turcă. Oferiți cărți de vizită tuturor celor pe care îi întâlniți, în special celor cu
care doriți să stabiliți o relație de afaceri.
Când va adresați inițial unui turc, rămâneți formali. Se obișnuiește a numi un om prin numele lui
urmat de "bey". În mod similar, primul nume al unei femei ar fi urmat de "hanim". Atunci când
lucrezi cu profesioniști ca avocați, medici etc., folosește titlul sau ("Avukat" - avocat, "Muhendis"
- inginer și "Mudur" - manageri). Nu este neobișnuit să apelați la oameni și prin aceste titluri,
cum ar fi Mudur Bey (Directorul).

Pag. 17
Fiecărui vizitator ii va fi oferit cafea sau ceai. Este nepoliticos să refuzi, dar poți cere apă.
Cafeaua este servită "sade" (fără zahăr) și "orta" (cu puțin zahăr). După discuții mărunte,
începeți discuția prezentându-vă pe dumneavoastră și afacerea dumneavoastră. Cheia pentru
orice afacere bună se bazează foarte mult pe o bună relație personală. Omologul tău turc va
trebui să aibă încredere în tine, atât ca persoană cât și ca profesionist și, de asemenea, în tine
la nivel personal. Această combinație dă o asociere pe termen lung.
Turcii sunt iubitori să ia masa în oraș si mesele la restaurant sunt parte integrantă a culturii de
afaceri turcești. În mod inevitabil, veți fi invitați să luați masa și ar fi nepoliticos să nu acceptați.
Masa este un timp pentru relaxare, angajarea într-o conversație bună, îndepărtarea de afaceri
și întărirea acestei relații. Deși majoritatea turcilor sunt musulmani, nu toți se abțin să bea
alcool. Cu toate acestea, este bine să așteptați și să vedeți dacă gazda sau oaspetele
dumneavoastră comandă băuturi alcoolice înainte de a face acest lucru, deoarece este posibil
să nu fie confortabil să stea la o masă cu alcool sau să plătească pentru aceasta. Dacă luați
masa cu partenerul este important să cunoașteți protocolul privind cine plătește factura -
cerințele culturii turcești spun ca întotdeauna plătește gazda, altfel este o rușine. Nu cereți să
împărțiți factura. Cu toate acestea, insistând să plătiți vă va face să arătați bine. În cele din
urma renunțați și mulțumiți gazdei pentru generozitatea lor și insistați ca la următoarea masă,
sunteți gazda. Atunci când se află în vizită în România partenerul turc se așteaptă la același
tratament. Prin urmare, este mai bine să fiți prudent în ceea ce privește măsura în care se
așteaptă ospitalitatea. Nu fiți nepoliticoși, dar nu va faceți probleme să explicați că lucrurile
sunt diferite în România.
Amintiți-vă mereu că turcii sunt în primul rând comunicatori orali și vizuali. Asigurați-vă că
prezentați informații vocal folosind elemente cum ar fi hărți, grafice și diagrame pentru a face
apel la acele simțuri. Dacă negociați, amintiți-vă că nu este vorba întotdeauna de banii pentru
turci. Deciziile se iau încet, mai ales dacă nu aveți nicio relație cu decidentul. Inițial, puteți să vă
întâlniți mai întâi cu membri mai în vârstă ai unei familii sau companii. Asigurați-vă că i-ați
impresionat, deoarece aceștia sunt cheia dumneavoastră pentru un rezultat de succes și veți
obține recomandarea lor în fata șefului. Dacă doriți să folosiți tactici de presiune în negocieri, e
bine să renunțați. Ele nu sunt eficiente în Turcia, de fapt vor crea exact efectul invers. Fii
răbdător. Atunci când negociați termenii financiari, fiți răbdători, deoarece poate dura ceva timp
pentru a ajunge la un acord reciproc. Este la fel de util să menționăm domenii precum
prestigiul, influența, onoarea, respectul și alte stimulente ne-financiare. Atrageți în discuție
decidentul, cel puțin la prima întâlnire sau la primul contact. În cadrul întâlnirii, este mai bine
dacă aveți și referințe din Turcia despre afacerea dumneavoastră. Înainte de a intra în negocieri
în Turcia, ar trebui să cunoașteți cifra de bază. Asigurați-vă că beneficiul este reciproc și nu
doar pentru unul. Acoperiți fiecare detaliu al unui contract înainte de a-l semna
Asigurați-vă că interpretările dvs. sunt coerente și că toată lumea își înțelege îndatoririle și
obligațiile. Fiți răbdători. Turcii cred în general că occidentalii se grăbesc întotdeauna și pot
încerca să vă facă să semneze un acord înainte de a avea timp suficient pentru a revizui
detaliile
În general, modul în care se îmbracă oamenii de afaceri turci este similar cu stilul acceptat în
Europa - un costum, o cămașă și o cravată, iar pentru femei este o combinație de costume,
rochii sau fuste. Pentru femei o îmbrăcăminte de vară ușoară este acceptabilă (lungimea peste
genunchi, în afaceri, este recomandată). Luați în considerare o jachetă ușoară sau pulover
pentru a acoperi umerii – uneori aerul condiționat poate fi foarte rece.
Relațiile personale sunt foarte apreciate și nici un vizitator nu trebuie să înceapă direct cu
discuțiile de afaceri, fără a schimba mai întâi câteva cuvinte prietenoase. Este acceptabil să
întrebi despre familie, despre fotbal (o pasiune turcească) și alte sporturi și hobby-uri. Vorbiți
despre familie, mâncare și sport, ele sunt teme foarte potrivite. Întreprinderile turcești răspund
lent la e-mail. Mențineți un contact vizual cu omologul turc în timp ce vorbiți, deoarece turcii
consideră acest lucru ca un semn de sinceritate. Asigurați-vă că salutați pe fiecare dintre
omologii turci în mod individual. Cel mai comun fel de salut este Merhaba, dar Salamaleyküm,
un salut cu o conotație mai religioasă, poate fi de asemenea folosit.
Pag. 18
Nu oferiți cadouri care sunt prea generoase sau personale și asigurați-vă că verificați dacă
omologii dvs. turci consumă alcool. Schimbul de cadouri nu este o caracteristică predominantă
a culturii de afaceri turcești. Cu toate acestea, dacă se dă un cadou, acesta va fi acceptat cu
recunoștință.
În loc de concluzii

 Dacă doriți să faceți afaceri în Turcia renunțați la preconcepții.

 Este ușor să fiți surprinși de provocări, dar urmăriți cu perseverență obiectivele afacerii
dvs.
 Răbdarea este o virtute în Turcia. Este posibil ca unele lucruri să dureze mai mult timp
decât credeți (mai ales dacă implică birocrație).
 Aveți o abordare flexibilă și pe termen lung. Lucrurile se schimbă rapid și în mod
neașteptat în Turcia.
 Obținerea unei consultanțe juridice și profesionale independente de bună calitate este
esențială.
 Dacă produsul dumneavoastră este în pericol de a fi copiat sau contrafăcut, solicitați
consultanță juridică specială cu privire la modul în care puteți proteja drepturile de
proprietate intelectuală.
 Nu uitați să mențineți contactul după revenirea în România
Mai multe despre elementul cultural și social turcesc pot fi citite online.

CONDIȚII PRIVIND INTRAREA STRĂINILOR PE TERITORIUL ROMÂNIEI

Recomandați partenerilor dumneavoastră de afaceri să studieze cu atenție prevederile legii

române privind intrarea pe teritoriul țării noastre indicând-le să contacteze eventual Consulatele
noastre din Turcia. Partenerii dvs de afaceri din Turcia au nevoie de viza de intrare în România
și găsesc informații privind regimul acordării vizei online.
Oamenii de afaceri români care călătoresc în Turcia sunt sfătuiți să acceseze constant rubrica
“Sfaturi de călătorie” de pe pagina Ministerului Român al Afacerilor Externe pentru cunoașterea
stării de fapt în Turcia. Lucrurile se schimbă foarte rapid în Turcia și în regiune.
De asemenea, sunt de interes și condițiile de călătorie în Turcia.

CONTACTE UTILE

Ambasada României înBiroul de promovare comercial- Biroul de promovare comercial-

Republica Turcia - Ankara economică ANKARA economică ISTANBUL
Bükres Sokak 4, Çankaya,Cornel DIACONIŢĂ, MinistruMădălina ALBASTROIU, consilier
06680, Ankara consilier economic,
Telefon: +90.312.466.37.06 tel: + 90 312 4288290 str. Siraselviler nr.21,
Fax: +90.312.427.15.30 fax: +90 312 4288295 Taksim/Beyoglu
Web: http://ankara.mae.ro email: bce.ankara@dce.gov.ro Telefon/fax: 0212 292 41 27,
E-mail: ankara@mae.ro email: ec.istanbul@dce.gov.ro

ALTE DATE UTILE

Zilele de lucru: de luni până vineri între orele 09:00 și 18:00, totuși, unele firme pot lucra și
sâmbătă. Prânzul în timpul zilelor lucrătoare este de la 12:00 la 13:00 sau de la 12:30 la 13:30.

Pag. 19
Sărbătorile naționale din Turcia în anul 2019:

Anul Nou 1 ianuarie

Ziua Copilului și a solidaritatii 23 aprilie
Ziua Muncii și solidarității 1 mai
Comemorarea personalității lui Ataturk 19 mai
Ajunul Bayram 3 iunie (½ zi)
Bayram 4-6 iunie
Ziua Martirilor și a Veteranilor 15 iulie
Ajun Sărbătoarea sacrificiului 10 august (½ zi)
Sărbătoarea sacrificiului 11-14 august
Ziua Victoriei 30 august
Ziua Republicii – Ziua Națională 28-29 octombrie

Pagini de internet utile

 Deschiderea unui cont bancar. Sunt necesare: permis de rezidență și număr fiscal (tax
number)
 Obținere permis rezidenta
 Serviciu aeroport transfer
 Serviciu transfer privat
 informații generale My Merhaba
 Ghidul orașului Ankara
 Ghidul orașului Istanbul
 Ghid transport Izmir
Alte instituții

Trade Associations in Turkey Atatürk International Airport

Banca Centrala Türkiye Cumhuriyet Merkez Esenboğa International Airport
Bankasi Antalya AirportTurkish State Railways
Istanbul Stock Exchange Ministry of Foreign Affairs
Turkish Statistical Instutute
Turkish Standards Institution
Black Sea Economic Cooperation
Index companii About Turkey
Ministry Of Economy
Foreign Economic Relations Board - DEIK
The Union of Chambers and Commodity
Turkish Airlines
Exchanges of Turkey
Pegasus Airlines
Turkish Exporters Assembly
Sun Express
Foreign Economic Relations Board

Pag. 20
Pentru redactarea acestui îndrumar au fost folosite următoarele surse:
CIA World Factbook, Wikipedia; MAE român, UKTI, BM, Turkstat, Banca Centrală a Turciei; pagina Guvernului
turc, britannica.com encyclopedia.com, export.gov precum și paginile incluse în linkuri.

Important !

Informațiile conținute aici sunt de natură generală și nu sunt destinate să abordeze circumstanțele unui anumit
individ sau entitate. Deși ne străduim să furnizăm informații exacte și la timp, nu există nicio garanție că aceste
informații sunt exacte de la data primirii lor sau că vor continua să fie corecte în viitor. Nimeni nu trebuie să
utilizeze aceste informații fără o consiliere profesională adecvată și întotdeauna după o examinare amănunțită a
situației particulare.

© 2019 BPCE Ankara, parte a rețelei de reprezentare a Ministerului pentru Mediul de Afaceri, Comerț și
Antreprenoriat.

Pag. 21