NORMATIVITATE ÎN PROCESUL DE ÎNVĂŢĂMÂNT.

APLICAŢII ALE PRINCIPIILOR DIDACTICE

ÎN ÎNVĂŢĂMÂNTUL PREŞCOLAR ŞI PRIMAR
 Principiile procesului de învăţământ

• idei-forţă, legităţi, teze fundamentale, care au fost demonstrate în

mod repetat de-a lungul timpului şi care servesc drept linii directoare
pentru organizarea şi desfăşurarea practicii profesionale a cadrului
didactic

• legitimitatea principiilor procesului de învăţământ este fundamentată

pe valorificarea, în cadrul acestora, a cunoaşterii ştiinţifice în
domeniu: teoriile învăţării, legi ale cunoaşterii, ale comportamentelor
umane, legi ale dezvoltării individuale etc.
 Funcţiile procesului de învăţământ

• funcţia de orientare a cadrului didactic;

• funcţia de reglaj procedural;

• funcţia normativ-prescriptivă
 NORMELE

• au caracter mai restrâns şi se referă la compartimente sau activităţi

mai specifice ale procesului de învăţământ

• norma pedagogică – „ceea ce trebuie să se întâmple la nivelul acţiunii

educaţionale/ didactice” (Dictionnaire actuel de l’education);
• norma didactică – descrie comportamentele unor categorii de
profesionişti din educaţie
 Principiile didactice au caracter:
• obiectiv, determinat de logica axiomatică a acţiunii didactice şi a
ştiinţelor particulare care stau la baza elaborării programelor şi
manualelor şcolare;
• sistemic – determinat de interdependenţa şi interacţiunea dintre
cerinţe, reguli şi norme pedagogice angajate în proiectarea –
realizarea procesului de învăţământ;
• global – determinat de implicarea legităţilor la nivelul întregii
activităţi didactice şi nu doar la nivelul unor componente ale acestora.
Clasificarea principiilor pedagogice aplicabile în activitatea
instructiv-educativă cu copiii de vârstă mică
(L. Stan)
Principiile relaţionării cu copilul de vârstă mică:

• principiul respectării copilului/ drepturilor copilului;

• principiul cunoaşterii caracteristicilor copilului;
• principiul considerării copilului ca un întreg;
• principiul parteneriatului dintre instituţiile de formare în care este
implicat copilul şi familia acestuia, comunitate etc.
 Clasificarea principiilor pedagogice (II)
(L. Stan)
Principiile conceperii şi realizării activităţii de învăţare a copilului:
• principiul medierii învăţării;
• principiul intuiţiei/ utilizării materialului didactic;
• principiul diversităţii metodologice/ strategice/ tehnologice/ a creativităţii metodologice
a cadrului didactic;
• principiul valorificării jocului în actul didactic;
• principiul alternanţei formelor de organizare a activităţii copilului (frontal – grupal –
individual);
• principiul repetării/ multiplicării experienţelor de învăţare până la asimilarea conţinutului
vizat (informaţii, deprinderi, capacităţi etc.- valabil mai ales pentru copiii cu ritm lent de
asimilare);
• principiul generării schimbării (progresului, evoluţiei) la nivelul personalităţii copilului;
• principiul optimismului/ entuziasmului/ răbdării/ calmului în educaţie (J. Thomas, F.
Savater);
• principiul impunerii respectului/ al autorităţii/ al oferirii modelului personal ş.a.
Clasificarea principiilor pedagogice (III)
(L. Stan)
Principii referitoare la abordarea conţinuturilor vehiculate:
• principiul abordării/ predării interdisciplinare a conţinuturilor;
• principiul abordării integrate a conţinuturilor;
• principiul diferenţierii şi individualizării conţinuturilor;
• principiul selecţiei conţinuturilor care sprijină explicit realizarea finalităţilor
formative, alături de cele care favorizează informarea/ instruirea;
• principiul folosirii mediului de viaţă al copilului ca sursă primordială a
conţinuturilor transmise copilului de vârstă mică;
• principiul utilizării formative a modului de viaţă din familie (Dorothy Nolte);
• principiul valorificării tuturor conţinuturilor ca ocazii de a determina
dispoziţia pentru învăţare, dragostea, plăcerea de a învăţa, de a face
descoperiri etc.
 Principii care privesc activitatea didactică
realizată cu preşcolarii şi şcolarii mici
• Principiul participării conştiente şi active a copiilor în procesul de
învăţământ
• Principiul caracterului intuitiv al învăţământului (principiul intuiţiei)
• Principiul legării teoriei de practică
• Principiul învăţământului sistematic şi continuu
• Principiul însuşirii temeinice a cunoştinţelor şi deprinderilor
• Principiul accesibilităţii şi individualizării învăţământului
• Principiul conexiunii inverse (retroacţiunii)
• Principiul abordării integrate a activităţilor de predare – învăţare – evaluare
• Principiul asigurării caracterului formativ al procesului de învăţământ
• Principiul valorificării jocului în cadrul procesului de învăţământ
Principii cu valoare moral-deontologică (stau la baza proiectării
– implementării - evaluării activităţii didactice)

• Principiul optimismului/ entuziasmului/ răbdării/ calmului în educaţie

(J. Thomas, F. Savater)
• Principiul tratării cu respect a copilului
• Principiul acceptării şi valorizării copilului, în unicitatea sa
• Principiul impunerii respectului/ al autorităţii/ al oferirii modelului
personal al educatorului
 Principiile şi cerinţe în educaţia timpurie
(„Curriculum pentru educaţia timpurie” M.E.N. 2019)

• Principiul educaţiei centrate pe copil (cunoașterea, respectarea şi valorizarea unicităţii copilului, a nevoilor,
trebuinţelor şi caracteristicilor acestuia);
• Principiul respectării drepturilor copilului (dreptul la educaţie, dreptul la liberă exprimare etc.);
• Principiul învăţării active (crearea de experienţe de învăţare în care copilul participă activ si poate alege și
influența modul de desfășurare a activității);
• Principiul dezvoltării integrate (printr-o abordare integrată a activităţilor, multidisciplinară/interdisciplinară);
• Principiul interculturalităţii (cunoaşterea, recunoaşterea şi respectarea valorilor naţionale şi ale celorlalte
etnii);
• Principiul echităţii şi nondiscriminării (dezvoltarea unui curriculum care să asigure, în egală măsură,
oportunităţi de dezvoltare tuturor copiilor, indiferent de gen, etnie, religie sau statut socio-economic);
• Principiul educaţiei ca interacţiune dintre educatori şi copil (dependenţa rezultatelor educaţiei de ambele
părţi participante în proces, atât de individualitatea copilului, cât şi de personalitatea educatorului3/
părintelui).
 Principiul participării conştiente şi active
a copiilor în procesul de învăţământ

• Participarea conştientă a copiilor la procesul de învăţământ se

bazează pe cerinţa înţelegerii a ceea ce se învaţă.

• Activizarea este bazată pe operaţiile gândirii. Copilul trebuie să devină

subiect activ al propriei sale transformări.
Principiul caracterului intuitiv al învăţământului
(principiul intuiţiei)
• Porneşte de la satisfacerea cerinţei asigurării unei baze perceptive,
concret senzoriale pentru învăţare pentru copilul preşcolar şi şcolar
mic.

• Scopul principiului intuiţiei nu este acela de a întări menţinerea

copiilor la stadiul cunoaşterii intuitive, ci înţelegerea obiectului
învăţării, pregătirea gândirii copilului pentru realizarea de operaţii mai
complexe – generalizări, abstractizări.
 Principiul legării teoriei de practică
Activităţile practice pe care le realizează preşcolarul şi şcolarul mic sunt
vizibile:
• în plan real, prin realizarea de sarcini simple, asemănătoare cu cele
ale adulţilor
• în plan simulativ, unde rezultatele acţiunii practice pot fi produse
simple realizate de copil, expresii ale comportamentelor formate în
cadrul activităţilor didactice/ jocului didactic
Principiul învăţământului sistematic şi continuu
• formarea priceperilor, deprinderilor, competenţelor se realizează
etapizat, respectând o ordine logică, într-o evoluţie denumită
metaforic „spirala cunoaşterii”.
Cerinţe:
• conţinuturile curriculare să fie organizate şi sistematizate în
programele de învăţământ;
• Pentru cadrul didactic - urmărirea legăturii dintre vechile şi noile
cunoştinţe, mai ales în condiţiile predării interdisciplinare;
• Pentru elev – învăţarea sistematică
 Principiul însuşirii temeinice a cunoştinţelor şi a deprinderilor
• enunţă cerinţa de bază a fixării şi consolidării rezultatelor învăţării

Cerinţe:
• dozarea conţinuturilor curriculare/ evitarea avalanşei informaţionale;
• utilizarea feedback-ului şi exploatarea funcţiei de control a acestuia, pentru cunoaşterea
modului în care copiii au înţeles ceea ce s-a predat;
• facilitarea structurării active a cunoştinţelor elevilor.
• oferirea timpului necesar celui ce învaţă pentru stabilizarea cunoştinţelor;
• prezentarea clară, simplă, a materialului de învăţat;
• utilizarea exemplelor pentru o mai bună înţelegere a materialului de învăţat;
• asigurarea suportului intuitiv-concret pentru învăţare;
• repetarea materialului de învăţat; exersarea/ exerciţiul, în vederea formării unor
deprinderi, comportamente, abilităţi;
• aplicarea în practică a celor învăţate.
 Principiul accesibilităţii şi individualizării învăţământului

• Accesibilizarea constă în acţiunea cadrului didactic de adaptare a

curriculumului la particularităţile individuale ale copiilor cu cerinţe
educaţionale (ex.: adaptările curriculare)

• Individualizarea instruirii priveşte diferenţieri în planul sarcinilor de

lucru, a timpului acordat pentru realizarea sarcinilor, a normelor de
efort, în conformitate cu particularităţile copilului, relevate de vârsta
şi de dezvoltarea sa psihică.
 Principiul conexiunii inverse (retroacţiunii)
Tipuri de reglare:
• reglare complexă, asociată cu retroacţiunea pozitivă – atunci când
informaţia obţinută în urma feedbackului sugerează o schimbare a
experienţei – sugerează soluţii noi, dezvoltări;

• reglare simplă, asociată cu retroacţiunea negativă, de unde rezultă şi

necesitatea de echilibrare funcţională prin eliminarea
disfuncţionalităţilor, prin adaptări, reajustări, ameliorări.
 Funcţiile şi efectele feedbackului

• funcţia de diagnostic, informativă şi evaluativă;

• funcţia de întărire imediată a rezultatelor pozitive;

• funcţia de identificare şi depăşire a unor dificultăţi.

 Principiul abordării integrate a activităţilor de
predare – învăţare – evaluare
• are ca premisă particularităţile procesului de învăţare la copil,
„tendinţa naturală de abordare a realităţii într-un demers global
asemănător celui al omului de ştiinţă, fără să separe şi să includă cele
constatate în domenii disparate (fizică, chimie, biologie etc.)” (Păun,
E., Revista de pedagogie nr. 4).
• Predarea integrată a cunoştinţelor are la bază o manieră de abordare
a conţinuturilor învăţământului „oarecum similară cu
interdisciplinaritatea, în sensul că obiectul de învăţământ are ca
referinţă nu o disciplină ştiinţifică, ci o tematică unitară, comună mai
multor discipline” (Iucu, Manolescu, 2001, pp. 130).
Integrarea conţinuturilor în activitatea cu preşcolarii
este realizată:
• la nivelul fiecărui domeniu experienţial. Prin specificul lor, domeniile
experienţiale reprezintă, după Lazăr Vlăsceanu, „câmpuri cognitive
integrate”, care pot transcede graniţele disciplinelor de învăţământ.

• la nivelul mai multor domenii de dezvoltare, prin combinarea

conţinuturilor provenite din acestea şi prin „livrarea” lor în formă
integrată.
 APLICAŢIE
Elaboraţi câte un eseu, care să conducă la demonstrarea necesităţii
respectării următoarelor principii în activitatea didactică realizată cu
preşcolarii/ şcolarii mici:

• Principiul asigurării caracterului formativ al procesului de

învăţământ
• Principiul valorificării jocului în cadrul procesului de învăţământ