GENURILE LITERARE

Genul literar reunește opere literare asemănătoare prin structura conținutului, procedee estetice, modalități de exprimare a sentimentelor sau
de construire a acțiunilor. Există 3 genuri literare: epic, liric, dramatic.
 GEN EPIC
,,Îl cuprinse o poftă sălbatecă să îmbrățișeze huma,
să o crîmpoțească în sărutări. Întinse mîinile spre
brazdele drepte, zgrunțuroase și umede [...] Se
aplecă, luă în mîini un bulgăre și-l sfărâmă între
degete, cu o plăcere înfricoșată. [...] Apoi încet,
cucernic, fără să-și dea seama, se lăsă în genunchi,
își coborî fruntea și-și lipi buzele cu voluptate de
pământul ud. Și-n sărutarea aceasta grăbită simți un
fior rece, amenințător...”.
(Ion de Liviu Rebreanu, Cap. IX, Sărutarea)
 cuprinde opere literare scrise în proză dar și
în versuri (balada, fabula)
 autorul își exprimă sentimentele în mod
indirect prin intermediul - naratorului
- personajelor
- al acțiunii
 naratorul este vocea autorului într-un text,
cel prin intermediul căruia autorul își
transmite sentimentele
Obs! A nu se confunda naratorul, cel care
povestește, cu autorul, persoana în carne
și oase care a scris opera.
 într-o operă epică există personaje care
participă la o acțiune într-un timp și spațiu
GEN LIRIC
A fost odată ca-n poveşti,
A fost ca niciodată.
Din rude mari împărăteşti,
O prea frumoasă fată.
Şi era una la părinţi
Şi mândră-n toate cele,
Cum e Fecioara între sfinţi
Şi luna între stele.
(Luceafărul de Mihai Eminescu)
 cuprinde operele literare scrise doar în
versuri (poeziile)
 autorul își exprimă sentimentele în mod
direct prin intermediul eului liric
 eul liric este vocea autorului într-un text
liric și poate fi recunoscut prin anumite
mărci lexico-gramaticale precum:
- verbe de persoana I și a II-a (stau)
- pronume de persoana I și a II-a (eu)
- adjective pronominale de persoana I și a
II-a (mea, noastră)
- interjecții (Ah! O!)
- substantive în cazul Vocativ (Frumoaso,
vino!)
 modul predominant de expunere este
GEN DRAMATIC
ACTUL I
(O anticameră bine mobilată. Ușă în fund cu două
ferestre mari de laturi. La dreapta, în planul din fund
o ușă, la stânga altă ușă, în planul din față. În
stânga, planul întâi, canapea și un fotoliu)
Scena I
TIPĂTESCU, puțin agitat, se plimbă cu „Răcnetul
Carpaților" în mână; e în haine de odaie; PRISTANDA
în picioare, mai spre ușă, stă rezemat în sabie.
TIPĂTESCU (terminând de citit o frază din jurnal) :
„...Rușine pentru orașul nostru să tremure în fața
unui om!... Rușine pentru guvernul vitreg, care dă
unul din cele mai frumoase județe ale României
pradă în ghearele unui vampir!..." (indignat) Eu
vampir, 'ai?... Caraghioz!
PRISTANDA (asemenea) : Curat caraghioz!... Pardon,
să iertați, coane Fănică, că întreb: bambir... ce-i aia,
bampir?
(O scrisoare pierdută de Ion Luca Caragiale)
 cuprinde operele literare destinate
reprezentării pe scenă - piesele de teatru
 într-un text dramatic intervenția autorului
este marcată de didascalii sau indicații
scenice care se regăsesc între paranteze, de
obicei după replica personajului
 didascaliile au rolul de:
- a marca prezența autorului
- a aduce precizări cu privire la jocul
actorilor și vestimentație
Obs! Indicațiile scenice ghidează jocul
actorilor pe scenă.
 opera dramatică (=care aparține genului
dramatic) are o structură specifică:
acte (tablouri)
 Încadrați fragmentele de mai jos într-un gen literar.
a. Moromete nu răspunse, dar tuşi liniştitor. Totuşi Catrina nu-şi văzu de somn. Se întâmpla ceva în familie!? Poate plecarea lui Achim la
Bucureşti, dar despre asta se vorbise de prin iarnă, se gândiseră destul. În timpul mesei fusese pomenit numele agentului de urmărire care avea să
vină mâine dimineaţă după fonciire.
gen literar: .............................................................................
b. În câmpia Dunării, cu câtiva ani înaintea celui de-al doilea război mondial, se pare că timpul avea cu oamenii nesfârșită răbdare; viața se
scurgea aici fără conflicte mari. […] Moromete intră într-o lungă stare depresivă din care n-avea să fie scos decât de marile zguduiri care se
apropiau. Peste trei ani izbucnea cel de-al doilea război mondial: timpul nu mai avea răbdare.
c. TIPĂTESCU: Mișel!

PRISTANDA: Curat mișel!

TIPĂTESCU: Murdar!

PRISTANDA: Curat murdar!

TIPĂTESCU: Ei! nu s-alege!

gen literar: .............................................................................

d. Dormeau adânc sicriele de plumb,
Si flori de plumb si funerar vestmint --
Stam singur în cavou... si era vint...
Si scirtiiau coroanele de plumb.
gen literar: .............................................................................
e. Se duse apoi furioasă sub ștreangul care-i venea până la ochi. Se întinse în vîrful picioarelor, prinse lațul cu amândouă mînile și-și vîrî capul
[...] Deodată îi trecu prin minte că acuma are să moară, se îngrozi și vru să se întindă să atingă pămîntul.
gen literar: .............................................................................
f. Simțea o plăcere atât de mare văzându-și pământul, încât îi venea să cadă în genunchi și să-l îmbrățișeze. I se părea mai frumos, pentru că era
al lui. Iarba deasă, grasă, presărată cu trifoi, unduia ostenită de răcoarea dimineții. Nu se putu stăpâni. Rupse un smoc de fire și le mototoli pătimaș
în palme.
gen literar: .............................................................................
 g. - Iar te-ai cufundat în stele
Și în nori și-n ceruri nalte?
De nu m-ai uita încalte,
Sufletul vieții mele.
gen literar: .............................................................................
h. Iubirea pământului l-a stăpânit de mic copil. Veşnic a pizmuit mult pe cei bogaţi şi veşnic s-a înarmat într-o hotărâre pătimaşă: trebuie să aibă
pământ mult, trebuie! De pe atunci pământul i-a fost mai drag ca o mamă…
i. TIPĂTESCU (turbat) : Îl împușc! îi dau foc! trebuie să mi-l aducă aici numaidecât, viu ori mort, cu scrisoarea. (se răpede în fund) Ghiță!
Ghiță! Să vie polițaiul!

TRAHANACHE (după el până în fund) : Ai puțintică... (întorcându-se singur în scenă) E iute! n-are cumpăt. Aminteri bun băiat, deștept, cu carte,
dar iute, nu face pentru un prefect. Într-o soțietate fără moral și fără prințip... trebuie să ai și puțintică diplomație!

gen literar: .............................................................................