Eminescu vorbind despre Alecsandri il caracteriza astfel ”Acel rege-al poeziei

vesnic tanar si ferice.Ce din frunze iti doineste ce cu basmul povesteste”.

Intr-o seara erau multi prieteni adunati asa cum era obiceiul oriental.Printre ei
se afla si un tanar francez care facea un voiaj in Orient.Tanarul a marturisit ca
ii era rusine deoarece nu stia ca in Europa exista o Moldavie si o Valahie.Plecat
din Paris spre a intreprinde un voiaj in Orient asa cum era la moda a ajuns sanatos
la Viena si de-a colo s-a imbarcat intr-un vapor cu gandul de a cobora Dunarea
pana-n Marea Neagra.Cu cat se apropia cu atat mai nerebdator era si curios.Auzea
numai cuvintele valah,Valahia.Pentru “zugrav” Valahia era un pustiu de fiare
salbatice si oameni pribegi ca in sanul Africii. cp542e9463yppk

Oprindu-se vaporul la Braila tanarul zugrav s-a hotarat sa coboare. Inainte de a

cobora si-a incarcat pistoalele in caz ca va fi atacat de hoti sau de oamenii din
Valahia.Cand a coborat pe mal nici un om nu-l baga in seama ci doar consulul
francez care-l duse pe tanar la el acasa cunoscandu-l drept compatriot.Acolo el
auzi de balta facatoare de minuni si atunci l-a rugat pe consul sa-l duca si pe
dansul intr-acolo.Consulul l-a dus pe tanar la caruta cu care trebuia dus pana la
Balta Alba.Era o caruta mica cu patru cai slabi si cu un postas barbos,strenteros
si inarmat cu un harapnic lung de-un stanjen. Suiti in caruta primitiva consulul il
avertizase pe tanarul francez sa se tina bine dar nu a ascultat si acesta s-a
trezit pe jos.Mirat de lucrul ce s-a intamplat si inca tulburat este luat inca o
data in caruta dupa 10 minute dupa ce a cazut.A doua oara urcat in caruta se tine
bine si se pregateste de plecare. Au plecat dar in timpul mersului nu putea nici sa
bage mana in buzunar la pistoale pentru ca ar fi fost azvarlit din caruta.Caii
alergau de parca ar fi intrat dracul in ei,caruta mergea de nici nu mai aveau timp
rotile sa scartaie, iar postasul batea caii tot mai tare si acestia mergeau tot mai
repede fugeau.

Dupa zececasuri de mers au ajuns la Balta Alba.Francezul credea ca Balta Alba era
untarg ca Ems sau Boden.In clipa aceea el numai spera:spera sa scape de salturile
carutei,spera sa manance,spera sa se odihneasca.Uitase ca cu cateva ceasuri inainte
se gandea ca Valahia era o tara cu salbatici si fiare rapitoare.Dupa inca o fuga
buna de cal au ajuns intr-un sat.Dimineata a auzit afara sunete infernale,tropote
de cai,de carute.Jumate speriat,jumate somnoros a iesit cu pistoalele in mana sa
vada ce se intampla.Cand iesi vazu carute vreo 30 si toate se indreptau spre
balta.Atunci realizase ca aceea este balta facatoare de minuni.Totul in mintea
tanarului zugrav francez era confuz. Nu mai stia ce se petrece.Mai tarziu a mers si
el la balta.Pe marginea baltii zarii un targ care nu era targ, un balci care nu era
balci.Erau oameni pe care ii vazuse de dimineata.Unii faceau baie,altii
plaja.Nimeni nu statea degeaba.Tanarul se dezbracase si intra in apa.Dupa ce a
facut vreo doua sute de pasi se trezi cu patru femei in fata,ele erau acoperite de
apa.Acesta rusina spunand ca in el ca este un neindamanatic.Aluat-o in stanga si
dupa ce a iesit din hotareleimparatiei femeiesti daduse iara de de vreo trei sirene
albe si vesele care se stropeau cu apa.Isi ceruse scuze si iesi afara din balta.

Inspre seara s-a dus la balta sa faca o plimbare cu vaporul.Ideea cu vaporul pe

Balta Alba a starnit mirarea tanarului.Vaporul se numea “Vaporul baltii Albe”.In el
s-au urcat vreo treizeci de cavaleri si doamne.Damele se temeau de furtuni dar
cavalerii gaseau cuvinte sa le linisteasca.La intoarcere toti erau voiosi si gata
sa mearga la balul din satul Balta Alba.Acel bal a avut loc intr-un loc numit
Cazino.La bal au luat parte peste doua sute de persoane.Acest bal l-a impresionat
foarte mult pe tanarul francez.Dupa ce a facut mai multe cunostinte a intalnit
cateva romance care vorbeu franceza ca niste adevarate periziane.Tanarul in 24 de
ore a vazut lucruri nepotrivite,atatea contrasturi si nu mai stia daca Valahia era
o tara salbatica sau civilizata.