Soborul Celor 12 Apostoli Ai Domnului No

Soborul celor 12 apostoli ai Domnului nostru Iisus Hristos
(30 iunie)
Sfinţii apostoli şi-au împlinit misiunea în lume cu toată râvna şi au împodobit-o cu

mucenicia, urmând exemplul Mântuitorului nostru Iisus Hristos. Astfel, Petru şi
Andrei au fost răstigniţi, Petru la Roma, iar Andrei în Ahaia. De asemenea, Filip a
fost răstignit pe cruce în Frigia, precum şi Bartolomeu în Armenia, Iuda Tadeu la
baza Muntelui Ararat şi Simon Zelotul în Persia. Toma a fost străpuns cu suliţele în
India, Iacov "fratele Domnului", a fost aruncat de pe platforma templului din
Ierusalim, iar Matia a fost omorât cu pietre în Etiopia. Doar Sfântul Ioan
evanghelistul a trecut la Domnul cu pace în oraşul Efes.
Index
În această lună (iunie), ziua a treizecea - Soborul sfinţilor slăviţilor şi întru tot
lăudaţilor celor 12 apostoli şi a celor şaptezeci (Minei) ....................................... 4
Canon de rugăciune la Soborul Sfinţilor 12 apostoli .......................................... 23
Canon de rugăciune către cei 12 Sfinţi apostoli ................................................. 31
Acatistul Sfinţilor apostoli ................................................................................. 39
Acatistul Soborului celor 12 Sfinţi apostoli (30 iunie) ........................................ 51
Paraclisul Sfinţilor apostoli................................................................................ 62
Rugăciune către Sfinţii apostoli ...................................................................... 79
Vieţile Sfinţilor - Soborul Sfinţilor, slăviţilor şi întru tot lăudaţilor apostoli ....... 82
Sinaxar - Soborul Sfinţilor, slăviţilor şi întru tot lăudaţilor apostoli celor
doisprezece, cu arătare, cum şi unde fiecare dintr-înşii a propovăduit şi unde s-a
săvârşit ............................................................................................................. 90
Arhid. Ștefan Sfarghie - Sinaxar - Soborul Sfinţilor 12 apostoli; Sfântul ierarh
Ghelasie de la Râmeţ ........................................................................................ 95
Iulian Dumitraşcu - Calendar ortodox - Soborul Sfinţilor 12 apostoli; Sfântul
ierarh Ghelasie de la Râmeţ .............................................................................. 97
Proloage - Soborul Sfinţilor, slăviţilor şi întru-tot lăudaţilor apostoli ............... 102
Sfântul Nicolae Velimirovici - Proloagele de la Ohrida - Soborul Sfinţilor,
slăviţilor şi întru tot lăudaţilor apostoli ........................................................... 105
Nicolae Pintilie - Care sunt cei 12 apostoli ai Mântuitorului Iisus Hristos? ....... 111
Pr. Ciprian Florin Apetrei - Cei 12 apostoli ....................................................... 113
Pr. Ciprian Florin Apetrei - Theologica - Mărturia apostolică ........................ 115
Pr. Ciprian Florin Apetrei - Theologica - „Să faceţi aceasta întru pomenirea
Mea”............................................................................................................ 117
Arhimandritul Tihon - Care sunt greșelile și abaterile protestanților? ............. 119
Traian Dorz - Dincoace şi dincolo .................................................................... 122
Traian Dorz - Apostoli binecuvântaţi ............................................................ 126
Georgiana Ionela Tofoleanu - Sfinţii apostoli, vestitorii cereştilor învăţături ... 128
Arhimandritul Mihail Daniliuc - Să ne amintim de domnii sau doamnele
„Trandafir” din copilăria noastră..................................................................... 133
Orthodoxwiki – Apostol .................................................................................. 137
Vieţile Sfinţilor apostoli (pdf) .......................................................................... 149
Pr. Silviu Cluci - Paraclisul Sfinţilor apostoli - Marea Lavră, Athos.................... 150
Pr. Silviu Cluci - Mănăstirea Bran - Braşov ....................................................... 151
Icoane ............................................................................................................. 153
În această lună (iunie), ziua a treizecea - Soborul sfinţilor slăviţilor şi întru tot
lăudaţilor celor 12 apostoli şi a celor şaptezeci (Minei)
La Vecernie
La Doamne strigat-am..., Stihirile pe 6, ale apostolului Petru şi Pavel 3, glasul al

2-lea, însăşi:
Podobia: Cu ce cununi de laudă vom încununa pe Petru şi pe Pavel, pe cei des-

părţiţi cu trupurile, şi împreunaţi cu duhul, pe mai marii propovăduitorilor de
Dumnezeu, pe acesta adică ca pe o căpetenie a apostolilor, iar pe acela ca pe cel ce
mai mult decât alții s-a ostenit; că pe aceştia cu adevărat după vrednicie, cu cunu-
nile slavei celei nemuritoare îi încununează Hristos Dumnezeul nostru cel ce are
mare milă.
Cu ce frumuseți de cântări vom lăuda, pe Petru şi pe Pavel, pe cei ce sunt aripile

cunoştinţei de Dumnezeu, care au zburat pe la margini, şi la Cer s-au înălţat, mâi-
nile Evangheliei darului, picioarele propovăduirii adevărului, râurile înţelepciunii,
cornurile Crucii. Prin care sprânceana dracilor, Hristos o a surpat, cel ce are mare
milă.
Cu ce cântări duhovniceşti, vom lăuda pe Petru şi pe Pavel, pe cei ce au junghiat

nedumnezeirea, şi gurile cele neastupate, săbiile Duhului cele înfricoşate, frumu-
seţile Romei cele luminoase, desfătările a toată lumea, lespezile cele înţelegătoare
ale Legii celei noi, de Dumnezeu scrise în Sion, pe care Hristos i-a chemat, cel ce
are mare milă.
Alte Stihiri ale celor 12 apostoli, glasul al 4-lea:
Podobie: Ca pe un viteaz...
Ca nişte singuri văzători şi mărturisitori întrupării Cuvântului, vă fericiţi ucenici

prea fericiţi, căci ca nişte fulgere strălucind, lumii v-aţi arătat, şi ca nişte munți în-
ţelegători, dulceaţă picaţi. Ca nişte izvoare pururea curgătoare ale Raiului des-
părţindu-vă, adunările neamurilor cu dumnezeieşti ape le adăpaţi.
Ca nişte săgeţi strălucind, cu razele Duhului, în toată lumea v-aţi trimis, lucrarea
minunilor din destul dăruind, slujitori tainelor lui Hristos fiind, şi table ale dumne-
zeiescului dar de Dumnezeu scrise, scriind legea cea de Dumnezeu dată, de sfin-
ţenie tăinuitori prea fericiţi.
Trestia vânătorilor, mândria filosofilor şi curgerea ritorilor o au tulburat, şi învă-

ţăturile dumnezeieştii înţelepciuni, şi dogmele însemnând, şi bună-vestirea tainelor
celor bune luminat punând, şi împărtăşirea dulceții celei de-a pururea, şi desfătările
îngerilor, şi lauda cea netrecătoare.
Slavă..., glasul al 6-lea
Prea cinstită prăznuirea apostolilor, a sosit Bisericii lui Hristos, care soleşte nouă
mântuire. Deci cu taină veselindu-ne, să zicem către dânşii: Bucuraţi-vă, lumi-
nătorii celor din întuneric, cei ce sunteţi ca nişte raze ale Soarelui celui înţelegător;
bucuraţi-vă, Petre şi Pavele, cei ce sunteţi temeiuri neclintite dumnezeieştilor învă-
ţături; prietenii lui Hristos, vase cinstite, veniți în mijlocul nostru nevăzut, învre-
dnicind darurilor celor fără materie, pe cei ce laudă prăznuirea voastră cu cântări.
Şi acum..., a Născătoarei
Cine nu te va ferici pe tine Preasfântă Fecioară ? Sau cine nu va lăuda prea curată
naşterea ta ? Că Cel ce a strălucit fără de ani din Tatăl, Fiul Unul-Născut, acelaşi
din tine cea curată a ieşit, negrăit întrupându-Se; din fire Dumnezeu fiind şi cu
firea Om făcându-Se pentru noi; nu în două feţe fiind despărţit, ci în două firi ne-
amestecat fiind cunoscut; pe Acela roagă-L curată cu totul fericită, să se miluiască
sufletele noastre.
La Stihoavnă
Stihirile, glasul al 4-lea:
Podobie: Dat-ai semn celor ce...
Dat-ai laudă Bisericii Tale Iubitorule de oameni, pe cinstiţii apostolii Tăi, întru
care strălucesc luminătorii cei înţelegători, Petru şi Pavel, ca nişte stele cuvântă-
toare lumea luminând, prin care ai luminat întunecarea cea de la apus, Iisuse
Atotputernice, Mântuitorule al sufletelor noastre.
Stih: În tot pământul a ieşit vestirea lor, şi la marginile lumii cuvintele lor.
Dat-ai pildă de întoarcere celor păcătoşi, pe amândoi apostolii Tăi; pe unul adică
cel ce s-a lepădat în vremea patimii şi s-a pocăit, iar pe altul cel ce s-a împotrivit
propovăduirii Tale, şi apoi a crezut; şi pe amândoi ca pe cei mai mari adunării prie-
tenilor Tăi, Iisuse Atotputernice, Mântuitorule al sufletelor noastre.
Stih: Cerurile spun slava lui Dumnezeu şi facerea mâinilor Lui o vesteşte tăria.
Dat-ai întărire Bisericii Tale, Doamne, întărirea lui Petru, şi ştiinţa lui Pavel, şi în-
ţelepciunea lui cea luminată, şi grăirile de Dumnezeu ale amânduror, ca să sme-
rească vorbele cele mari ale nedumnezeirii. Pentru aceasta cele de taină învăţându-
ne de la amândoi, Te lăudăm pe Tine, Iisuse Atotputernice, Mântuitorule al sufle-
telor noastre.
Prăznuire de veselie a strălucit marginilor astăzi, întru-tot cinstită pomenirea

înţelepţilor, şi mai marilor apostoli, a lui Petru şi a lui Pavel. Pentru aceasta şi
Roma se bucură dănţuind întru cântări şi laude, să prăznuim şi noi fraţilor,
această prea cinstită zi, cântând: Bucură-te, Petre apostole şi de aproape prie-
tene, al învăţătorului tău Hristos Dumnezeului nostru; bucură-te, Pavele al tutu-
ror prietene şi al credinţei propovăduitorule, şi al lumii învăţătorule. Însoţire
sfântă aleasă, ca cei ce aveţi îndrăzneală, pe Hristos Dumnezeul nostru rugaţi-L,
să mântuiască sufletele noastre.
Născătoare de Dumnezeu, tu eşti viţa cea adevărată, care ai odrăslit nouă Rodul
vieţii, ţie ne rugăm: Roagă-te, Stăpână cu Sfinţii apostoli, să se miluiască sufletele
noastre.
Tropar, glasul al 4-lea: Cei ce sunteţi între apostoli mai întâi pe scaun şezători, şi
lumii învăţători, Stăpânului tuturor rugaţi-vă, pace lumii să dăruiască şi sufletelor
noastre mare milă.
Slavă..., glasul al treilea
Sfinţilor apostoli rugaţi pe Milostivul Dumnezeu, ca să dea iertare de greşale sufle-

telor noastre.
Şi acum..., a Născătoarei Învierii
Pe tine, ceea ce ai mijlocit mântuirea neamului nostru, te lăudăm, Născătoare de

Dumnezeu, Fecioară; căci cu trupul cel luat din tine, Fiul tău şi Dumnezeul nostru,
prin Cruce răbdând patimă, ne-a izbăvit pe noi din stricăciune, ca un Iubitor de oa-
meni.
La Utrenie
La Dumnezeu este Domnul..,
Tropar, glasul al 4-lea: Cei ce sunteţi între apostoli mai întâi pe scaun şezători, şi
lumii învăţători, Stăpânului tuturor rugaţi-vă, pace lumii să dăruiască, şi sufletelor
noastre mare milă. (de 2 ori)
Slavă... cel al doilea, Şi acum..., a Născătoarei.
După întâia Catismă, Sedealna, glasul al 8-lea:
Podobie: Pe înţelepciunea...
Adâncul vânării de peşte lăsând, din Cer ai luat de la Tatăl, dumnezeiască descope-
rirea întrupării Cuvântului, şi cu toată îndrăzneala ai strigat către Făcătorul tău: Al
lui Dumnezeu Fiu de o Fiinţă Te cunosc pe Tine. Pentru aceasta după vrednicie cu
adevărat, te-ai arătat piatră credinţei, şi purtător de cheile darului. Petre apostole,
roagă-te lui Hristos Dumnezeu, iertare de greşeli să dăruiască, celor ce prăznuiesc
cu dragoste sfântă pomenirea ta. (de două ori)
Slavă..., Şi acum..., a Născătoarei
Gândesc la judecată şi mă tem, de întrebarea cea înfricoşată mă cutremur, spăi-

mântezu-mă de răspunsul Judecătorului şi mă îngrozesc de muncă, şi de durerea
focului, de întunericul tartarului, de scrâşnirea, dinţilor, de viermele cel neadormit.
Vai mie! În ceasul acela ce voi face? Când se vor pune scaunele, şi cărțile se vor
deschide şi faptele se vor vădi. Atunci Stăpână, ajutătoare mie să-mi fii, şi folosi-
toare prea fierbinte, că pe tine te am nădejde, eu netrebnicul robul tău.
După a doua Catismă, Sedealna, glasul al 8-lea:
Podobie: Pe înţelepciunea...
Din Cer chemarea de la Hristos luând, te-ai arătat propovăduitor lumii, tuturor stră-
lucind cu învăţăturile darului, că ai şters slujirea Scripturii legii, şi credincioşilor ai
strălucit cunoştinţa Duhului. Pentru aceasta şi până la al treilea Cer după vrednicie
sus te-ai ridicat, şi la Rai ai ajuns, Pavele apostole, roagă-te lui Hristos Dumnezeu,
iertare de greşeli să dăruiască, celor ce prăznuiesc cu dragoste sfântă pomenirea ta.
(de două ori)
Laudă de mulţumire după datorie, precum şi văduva aceea doi fileri, aduc ție Stă-
până pentru toate darurile tale. Că tu te-ai arătat acoperământ împreună şi ajută-
toare, din ispite şi din necazuri pururea pe mine scoţându-mă. Pentru aceasta ca din
mijlocul cuptorului celui cu văpaie izbăvindu-mă, de cei ce mă necăjesc pe mine,
din inimă strig către tine: De Dumnezeu Născătoare ajută-mi, rugându-te Fiului
tău şi Dumnezeu iertare de greşeli să dăruiască, celor ce se închină cu credinţă
naşterii tale.
Psalmul 50
1. Miluieşte-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta
2. Şi după mulţimea îndurărilor Tale, şterge fărădelegea mea.
3. Mai vârtos mă spală de fărădelegea mea şi de păcatul meu mă curăţeşte.
4. Că fărădelegea mea eu o cunosc şi păcatul meu înaintea mea este pururea.
5. Ţie unuia am greşit şi rău înaintea Ta am făcut, aşa încât drept eşti Tu întru
cuvintele Tale şi biruitor când vei judeca Tu.
6. Că iată întru fărădelegi m-am zămislit şi în păcate m-a născut maica mea.
7. Că iată adevărul ai iubit; cele nearătate şi cele ascunse ale înţelepciunii Tale
mi-ai arătat mie.
8. Stropi-mă-vei cu isop şi mă voi curăţi; spăla-mă-vei şi mai vârtos decât zăpada
mă voi albi.
9. Auzului meu vei da bucurie şi veselie; bucura-se-vor oasele mele cele smerite.
10. Întoarce faţa Ta de la păcatele mele şi toate fărădelegile mele şterge-le.
11. Inimă curată zideşte întru mine, Dumnezeule, şi duh drept înnoieşte întru
cele dinlăuntru ale mele.
12. Nu mă lepăda de la faţa Ta şi Duhul Tău cel sfânt nu-l lua de la mine.
13. Dă-mi mie bucuria mântuirii Tale şi cu duh stăpânitor mă întăreşte.
14. Învăţa-voi pe cei fărădelege căile Tale şi cei necredincioşi la Tine se vor
întoarce.
15. Izbăveşte-mă de vărsarea de sânge, Dumnezeule, Dumnezeul mântuirii mele;
bucura-se-va limba mea de dreptatea Ta.
16. Doamne, buzele mele vei deschide şi gura mea va vesti lauda Ta.
17. Că de ai fi voit jertfă, Ţi-aş fi dat; arderile de tot nu le vei binevoi.
18. Jertfa lui Dumnezeu: duhul umilit; inima înfrântă şi smerită Dumnezeu nu o
va urgisi.
19. Fă bine, Doamne, întru bună voirea Ta, Sionului şi să se zidească zidurile
Ierusalimului.
20. Atunci vei binevoi jertfa dreptăţii, prinosul şi arderile de tot; atunci vor pune
pe altarul Tău viţei.
Canoanele Sfinţilor apostoli Petru şi Pavel, cele de ieri, cu irmosul pe 8.
Alt Canon al celor doisprezece
facere a lui Teofan
Cântarea 1
Irmos: Adâncul Mării Roşii, cu picioare neudate, pedestru trecându-l Israel cel de
demult, cu mâinile lui Moise în chipul Crucii, puterea lui Amalec în pustie a biruit.
Ceata apostolilor dorind eu să o laud Hristoase, cu rugăciunile lor ca un Dumne-

zeu, raza Preasfântului Duh dăruieşte-mi, şi lumina înţelepciunii Tale.
Întărindu-se cu puterea şi darul Tău, Hristoase, puterea potrivnicilor vrăjmaşi au

zdrobit, cinstiţii Tăi apostoli, de Dumnezeu văzători făcându-se, cu privirile spre
Tine cele neslăbite.
Slăviţii apostoli ai lui Hristos, cereasca înţelepciune învăţându-se, toată multa
grăire a înţelepţilor cea nefolositoare, nebună, a fi a arătat-o prin tăria propo-
văduirii.
Slavă...
Tămăduiri săvârşind Stăpâne cu numele Tău, adunările păgânilor cu cunoştinţa Ta

le-au vânat, măriții apostoli, şi cu lumina Ta le-au luminat.
Pe Unul din Dumnezeiasca Treime, prea curată, L-ai născut, pe cel ce S-a arătat
din tine luând trup pentru noi, cu bunăvoinţa Tatălui, şi cu lucrarea Preasfântului
Duh, Maică Fecioară.
Catavasie: Deschide-voi gura mea...
Cântarea a 3-a
Irmos: Se veseleşte de Tine Biserica Ta, Hristoase, strigând: Tu eşti Puterea mea,
Doamne şi Scăparea şi Întărirea.
Cereşti şi cinstite învăţături pe pământ de Dumnezeu grăind, cu limbi de foc

vestind aţi aşezat, ai lui Hristos propovăduitori.
Arătat-ai ceruri cuvântătoare pe ucenicii Tăi, Stăpâne, cei ce au spus slava Ta tutu-
ror marginilor.
Slavă...
Cei ce sunteţi scrişi în ceruri, şi v-aţi arătat împreună - locuitori cu Hristos, pe cei
ce vă cinstesc cu osârdie acum pe voi, prea înţelepţilor, păziţi-i.
Sălăşluitu-s-a întru noi, Cel ce locuieşte întru cele de sus Preacurată, că fără de
sămânţă trup din tine luând, S-a arătat.
Sedealna, glasul al 4-lea:

Podobie: Cel ce Te-ai înălţat pe Cruce de bunăvoie, poporului Tău celui nou,
numit cu numele Tău, îndurările Tale dăruieşte-i, Hristoase Dumnezeule. Veseleşte
cu puterea Ta pe binecredincioşii creştini, dăruindu-le lor biruinţă asupra celui po-
trivnic, având ajutorul Tău armă de pace, nebiruită biruinţă.
Sălăşluindu-vă în lumina cea neapropiată, ca cei ce sunteţi locaşuri de lumină,

sfântă casa voastră o luminaţi pururea cu dumnezeieştile propovăduiri. Pentru
aceasta cu credinţă strigăm: Mântuiţi-ne pe noi de întuneric şi de toate primejdiile,
şi de năvălirile cumpliţilor păgâni, rugându-vă Făcătorului, apostoli. (de două ori)
Nu vom tăcea Născătoare de Dumnezeu, a spune puterile tale noi nevrednicii, că de

nu ai fi stătut tu înainte rugându-te, cine ne-ar fi izbăvit pe noi dintru atâtea nevoi;
sau cine ne-ar fi păzit până acum slobozi? Nu ne vom depărta de la tine, Stăpână,
că tu mântuieşti pe robii tăi pururea, din toate nevoile.
Cântarea a 4-a
Irmos: Ridicat pe Cruce văzându-Te Biserica pe Tine, Soarele dreptăţii, a stat în-
tru a sa rânduială, precum se cuvine, grăind: Slavă puteri Tale, Doamne.
Vestirea dumnezeieştilor cuvinte al apostolilor, în chipul focului au străbătut toată

lumea, uscăciunea înşelăciunii arzând, şi luminând cu darul adunările credincio-
şilor.
Lumea cea negrăită cu negura nedumnezeirii, luminătorii cei de Dumnezeu lumi-

naţi, ucenicii arătându-se, o au luminat cu razele darului, şi cu strălucirile pro-
povăduirii.
Cu prea sfinţite strălucirile Soarelui celui înţelegător fiind luminaţi, ca nişte stele
lumea o luminaţi, cu lumina Dumnezeirii, prea fericiţilor, negura înşelăciunii go-
nind.
Slavă...
Singuri văzătorii Tăi, Cuvinte, toiag de putere având Crucea Ta, au tăiat marea cea
sărată a acestei vieţi, ca nişte cai tulburând valurile mulţimii dumnezeilor.
Împodobit fiind cu feluri de vărsări de lumină, Cerul cel însufleţit al Tău, Împărate
al împăraţilor Hristoase, prea curata Fecioară, acum ca o Născătoare de Dumnezeu
se slăveşte.
Cântarea a 5-a
Irmos: Tu, Doamne, Lumina mea în lume ai venit, Lumina cea sfântă, care întorci
dintru întunericul necunoştinţei pe cei ce Te laudă pe Tine cu credinţă.
Pe dumnezeieştii şi prea înţelepţii Tăi slujitori, Hristoase, lumină i-ai arătat în

lume, care Te-au vestit tuturor pe Tine, Lumina cea neapusă.
Cei ce toată fapta bună arătat aţi dobândit apostoli, de tot felul de răutate drăcească
şi de curse aţi dezlegat.
Slavă...
Arătatu-ne-au nouă a Treimii strălucire întru Unimea Dumnezeirii, apostolii cei ce

au vestit cu limbi de foc.
Pe tine armă nebiruită asupra vrăjmaşilor te punem, pe tine întărire, şi nădejde

mântuirii noastre, dumnezeiască Mireasă te-am agonisit.
Cântarea a 6-a
Irmos: Jertfi-voi Ţie cu glas de laudă, Doamne, Biserica strigă către Tine, de
sângele demonilor curăţindu-se, cu sângele cel curs prin milostivire din coasta Ta.
Întărind pe ucenici cu înţelepciune şi cu darul, mai puternici i-ai făcut Mân-

tuitorule, decât bârfirea elinească, şi învăţăturile lor cele înşelătoare le-ai stricat.
Dumnezeieştile râuri ale înţelepciunii au umplut toate văile Bisericii, de ape de

mântuire, cu curgerile din izvoarele mântuirii îmbogăţindu-le.
Slavă...
Arătându-vă ca nişte stele vii, prea lăudaţilor, aţi risipit toată înşelăciunea cea întu-
necată, cu luminate străluciri, lumina cunoştinţei de Dumnezeu arătând.
Pe tine toată de aproape şi bună şi fără prihană şi crin curat, şi floare din văi aflân-
du-te Mirele cel înţelegător, întru tine S-a sălăşluit.
Condac, glasul al 2-lea:
Podobie: Pe propovăduitorii cei tari şi de Dumnezeu vestitori, căpetenia ucenicilor

Tăi, Doamne, i-ai primit întru desfătarea bunătăţilor Tale şi în odihnă; că chinurile
acelora şi moartea ai primit, mai vârtos decât roada, Unule, cel ce ştii cele din
inimă.
Piatra Hristos pe piatra credinţei prea măreşte luminat, pe cel mai ales decât uce-
nicii, şi împreună cu Pavel toată adunarea celor doisprezece la pomenire astăzi; a
cărora pomenire, săvârşind cu credinţă pe Cel ce i-a prea mărit pe ei Îl proslăvim.
Icos: Noi cei ce săvârşim acum întru-tot cinstită şi prea fericită pomenirea voastră,
în cântări cu sârguinţă către voi strigăm: Luminile lumii cele prea strălucite şi de
Dumnezeu văzătoare, iubiţi ucenici ai lui Hristos cei doisprezece, ca cei ce aveți
către Dânsul îndrăzneală, rugaţi-vă pentru noi, că vouă este dat darul tămăduirilor
şi al iertării păcatelor; cu sârguinţă dar rugaţi-L pe El, ca să ne izbăvim de păcate şi
de cele grele, ca pe unul Iubitorul de oameni, care va prea mărit pe voi, să-L pro-
slăvim.
Sinaxar
În această lună, în ziua a treizecea, soborul Sfinţilor slăviţilor şi întru-tot

lăudaţilor apostoli celor doisprezece. Şi arătare, cum şi unde fiecare dintr-înşii a
propovăduit şi unde s-a săvârşit
Stih: Cinstesc pe văzătorii de Dumnezeu doisprezece,

Ca cei ce ai lui Hristos prieteni sunt,
Bărbaţi eroi dumnezeieşti a-i numi cutezând.
Întru această lună în a treizecea zi,
Pe cei doisprezece apostoli îi împreunează Biserica a se prăznui.
Petru
Petru apostolul şi întâiul ucenicilor propovăduind întâi Evanghelia în Iudeia şi în

Antiohia, după aceea în Pont, Galatia, Capadocia, Asia şi în Bitinia s-a pogorât
până la Roma. Şi biruind cu minunile pe Simon vrăjitorul, a fost răstignit de către
Nero cu capul în jos şi şi-a primit sfârşitul.
Pavel
Pavel apostolul şi corifeul apostolilor, întrecând pe toţi apostolii cu dumnezeiasca
râvnă, şi cu credinţa în Hristos, propovăduind pe Hristos, din Ierusalim până la
Iliric, şi mergând la cetatea Romei, i s-a tăiat capul de Nero.
Andrei
Andrei apostolul, întâiul chemat şi fratele lui Petru, propovăduind pe Hristos, în
toată marginea Mării din Bitinia, a Pontului şi a Armeniei, şi întorcându-se prin
Pont şi Bizantia, s-a pogorât până la Elada, şi răstignindu-se de Egeat la Patarele
Ahaiei, şi-a primit sfârşitul.
Iacov
Iacov apostolul, şi fiul lui Zevedei propovăduind pe Hristos în toată Iudeia, a fost
omorât de Irod Agripa cu sabia, pentru buna îndrăzneala sa.
Ioan
Ioan evanghelistul şi cuvântătorul de Dumnezeu şi fratele lui Iacov, cel ce a căzut
pe pieptul lui Hristos, propovăduind pe Hristos în Asia, şi izgonindu-se de Dome-
tian la Patmos, şi trăgând multă mulţime de popor către Hristos, s-a întors la Efes şi
s-a odihnit cu pace, plin fiind de zile.
Filip
Filip cel din Betsaida Galileei, împreună cetăţean fiind cu Andrei şi cu Petru,
propovăduind şi el pe Hristos în Asia şi în Ierapoli cu Mariamni sora sa şi cu
Vartolomeu, pe urmă răstignindu-se de elini în Ierapoli, şi-a primit sfârşitul.
Toma
Toma, care şi geamăn se zice, propovăduind Evanghelia lui Hristos la parteni,
mideni, perşi şi indieni, cei ce se zic bogaţi, fiind pătruns de dânşii cu suliţe, s-a
săvârşit.
Bartolomeu
Bartolomeu apostolul propovăduind Evanghelia lui Hristos la indienii, cei ce se zic
bogaţi, a fost răstignit în Urvanupoli, de şi-a primit sfârşitul într-însa, iar sfintele
lui moaşte punându-le într-o raclă de fier, le-a aruncat în mare.
Matei
Matei, care şi Levi se zice, fratele lui Iacov Alfeu, vameşul şi evanghelistul, care şi
ospăţ mare a făcut lui Iisus, propovăduind pe Hristos, şi împroşcându-se cu pietre,
a răposat în Ierapoli Asiriei, primindu-şi sfârşitul prin foc.
Iacov Alfeu
Iacov Alfeu şi fratele lui Matei, căci amândoi aveau tată pe Alfeu, spânzurat fiind
pe Cruce de cei necredincioşi, şi-a primit sfârşitul.
Simon
Simon Zilotul cel din Cana-Galileii, care şi Natanail se numeşte la Evanghelia lui
Ioan, trecând prin toată Mauritania şi prin Africa, propovăduind pe Hristos, răsti-
gnindu-se de dânşii, s-a săvârşit.
Tadeu
Iuda a lui Iacov, care de Luca şi la Evanghelie şi la Fapte se numeşte Iuda, iar de
Matei şi de Marcu, Tadeu şi Levi se cheamă, frate fiind după trup Domnului nostru
Iisus Hristos, propovăduind Evanghelia în Mesopotamia, apoi a răposat în cetatea
Ararat, spânzurat şi săgetat de necredincioşi.
Matia
Matia care în locul vânzătorului a fost pus în număr cu apostolii, propovăduind pe
Hristos în Etiopia, şi muncit de dânşii cu multe chinuri, şi-a dat sufletul la Dum-
nezeu.
Iacov, fratele Domnului

Iacov, fratele lui Dumnezeu şi fecior lui Iosif logodnicul, fiind întâi episcop Ieru-
salimului, aruncându-se jos de pe aripa bisericii, şi fiind lovit în cap cu un mai de
cele de la înălbitori, şi-a primit sfârşitul.
Simeon
Simon care şi Simeon şi Cleopa se zice, feciorul lui Iosif, şi fratele lui Iacov, al
doilea episcop al Ierusalimului. Acesta a trăit o sută douăzeci de ani, căci era rude-
nie Domnului, şi din neamul lui Iuda; fiind osândit, şi silit de Dometian împăratul
Romei, să bea otravă, ce era scoasă din târâtoare veninate, de şerpi, scorpii şi din
alte gângănii, n-a păţit nici o stricăciune; apoi de Traian împăratul răstignindu-se,
s-a săvârşit.
Varnava
Varnava, care şi Iosi se zice, de care se aminteşte la Faptele Apostolilor, scriind
Evanghelia lui Matei cu mâna sa, ucis cu pietre în Cipru s-a săvârşit.
Marcu
Marcu evanghelistul, care era ucenic şi fiu duhovnicesc lui Petru corifeul apos-
tolilor, şi a scris de la dânsul Evanghelia, a propovăduit Evanghelia în Alexandria
şi prin ţinuturile ei până la Pentapoli. După aceea fiind tras în Alexandria Egiptului
şi arzându-l, a mărturisit, şi l-a îngropat acolo.
Luca
Luca evanghelistul şi doctorul, şi cu Pavel dimpreună călătorul, scriind a sa Evan-
ghelie, spunându-i-o fericitul Pavel, încă şi Faptele Apostolilor; după ce s-a dus de
la Roma lăsând acolo pe Pavel, învăţând prin toată Elada, precum spun s-a săvârşit
cu pace la Tivele Beoţiei, fiind de optzeci de ani.
Şi spun, că el întâi a zugrăvit icoana Domnului Dumnezeului nostru Iisus Hristos,

şi a pururea Fecioarei Maria, ceea ce l-a născut pe dânsul, şi a corifeilor apos-
tolilor, şi de acolo a ieşit în toată lumea acest bine credincios şi atot cinstit lucru.
Fllip
Filip, care se pomeneşte la Fapte, cel ce este din Cezareea Palestinei, care a fost
însurat, şi a avut patru fiice proorociţe, făcându-se de apostoli diacon, şi botezând
pe Simon, ce se făţărnicise şi luminând asemenea pe etiopul famenul. Acesta pro-
povăduind în Trala Asiei, a murit acolo cu câte patru fiicele sale.
Anania
Anania apostolul şi episcopul Damascului, care prin descoperire dumnezeiască a
botezat pe Pavel, făcând multe tămăduiri în Damasc şi în Elefterupoli, a fost bătut
cu vine de bou de guvernatorul Lupian, şi zgârâiat pe coaste şi ars cu făclii, apoi
ucis cu pietre afară din cetate.
Iust
Iosif, care şi Iust şi Varsava se zice; care şi la un gând fiind cu cei şaptezeci de
ucenici, unul fiind şi el.
Ştefan
Ştefan întâiul mucenic unul din cei şapte diaconi, şi din cei şaptezeci de ucenici, la
Faptele Apostolilor se pomeneşte, care a fost omorât cu pietre de iudei, fiind
îndemnător şi Pavel la moartea lui. După aceea în zilele marelui Constantin, s-au
adus moaştele lui în Constantinopol, şi s-au aşezat în Constandiane.
Prohor
Prohor şi acesta din cei şapte diaconi, şi din cei şaptezeci de apostoli, a fost episcop
Nicomidiei din eparhia Bitiniei, cu pace s-a săvârşit.
Nicanor
Nicanor unul ţinând din cei şapte diaconi şi din cei şaptezeci de apostoli, episcop
Bostrilor Arabiei făcându-se; de elini prin foc s-a săvârşit.
Parmena
Parmena unul din cei şapte diaconi şi din cei şaptezeci de apostoli, în vederea
apostolilor, cu pace s-a săvârşit în slujba sa.
Tot în această zi, Sfântul mucenic Meliton, care cu pace s-a săvârşit.
Stih: De este oare unde Melitoane şi de la Dumnezeu cursă miere.

A trebuit acolo vopsind condeiul, să scriu a ta tăiere.
Tot în această zi, Sfântul mucenic Petru cel din Sinopi, care târât pe pietre s-a
săvârşit.
Stih: Poate a se cuceri de tine şi dumnezeiască ceata îngerilor,

Vrednicule de cinste Petre, dându-ţi trupul pietrelor.
Tot în această zi, Sfântul noul mucenic Mihail grădinarul, care a mărturisit în
Atena la anul o mie şapte sute şaptezeci, de sabie s-a săvârşit.
Stih: Pentru ce cu încetul o purtătorule de sabie,

Tai grumazul lui Mihail, care nu se teme de sabie.
Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi, Amin.
Cântarea a 7-a
Irmos: În cuptorul persan, tinerii lui Avraam, fiind aprinşi mai vârtos cu dorirea
dreptei credinţe decât cu văpaia focului, au cântat: Binecuvântat eşti, în Biserica
slavei Tale, Doamne.
Fii făcând pe ucenicii Tăi, Cela ce mai-nainte eşti din fire Fiu, cu aşezământul
moştenitori i-ai arătat părinteştii moşteniri, Preabunule, şi a umbla cu Tine ca un
Dumnezeu şi Stăpân şi Domn bine ai voit.
Vărsare de înţelepciune, lărgime inimii, şi limbă binegrăitoare, Cuvinte, dând
dumnezeieştilor Tăi ucenici, i-ai trimis să propovăduiască Evanghelia Împărăţiei
tuturor neamurilor.
Slavă...
Arătându-se ca nişte nori plini de dumnezeiască lumină, apostolii, tuturor varsă apă
de viaţă făcătoare, strigând: Bine eşti cuvântat în Biserica slavei Tale, Doamne.
Împodobită cu dumnezeiasca slavă numai tu prea curată te-ai arătat, pe Cuvântul

cel din veac al Tatălui zămislind, Maică Fecioară binecuvântată eşti tu între femei,
ceea ce eşti cu totul fără prihană, Stăpână.
Cântarea a 8-a
Irmos: Mâinile întinzându-şi Daniel, gurile leilor cele deschise, în groapă, le-a în-
cuiat; şi puterea focului au stins, cu buna faptă încingându-se, tinerii cei iubitori de
dreaptă credinţă, cântând: Binecuvântaţi, toate lucrurile Domnului, pe Domnul.
Dumnezeiasca şi prea înţeleapta ceata apostolilor lui Hristos, cu focul Duhului ca

nişte uscăciune, lesne a ars capiştile drăceşti, şi inimile credincioşilor le-a luminat,
ale celor ce strigă: Toate lucrurile binecuvântaţi pe Domnul, şi-L prea înălțaţi întru
toţi vecii.
Cu un glas pe dumnezeieştii ucenici şi apostolii lui Hristos, care ne-au tunat nouă
cereştile învăţături, grădinile credinţei, pe făcătorii de bine cei de obşte ai omenirii,
şi mântuitorii şi slujitorii Cuvântului, să-i lăudăm.
Binecuvântăm pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Domnul.
Vasele cele prea cinstite, în care au încăput bunătăţile, rodurile cele dintâi ale
oamenilor, trâmbiţele propovăduirii, râurile vieţii celei nestricăcioase, fulgerele
cele de Dumnezeu purtătoare, izvoarele tămăduirilor, picioarele cele înţelegătoare
ale bunei-vestiri, să le mărim.
Cel deplin S-a deşertat pentru noi, ca plinirii Lui să ne împărtăşim; că în prea curat
pântecele tău intrând Cel necuprins, şi de Părinteştile Sânuri nedepărtându-Se, S-a
întrupat. Pentru aceasta pe tine toţi bine te cuvântăm, Marie dumnezeiască Mi-
reasă.
Cântarea a 9-a
Irmos: Hristos, piatra cea netăiată de mână, cea din capul unghiului, din tine, mun-
tele cel netăiat, Fecioară, S-a tăiat, adunând firile cele osebite. Pentru aceasta, vese-
lindu-ne, pe tine, Născătoare de Dumnezeu, te slăvim.
A dezlega legăturile greşelilor putere luând de la Stăpânul, de Dumnezeu văzători,

curăţiţi cu milostivire păcatele celor ce vă laudă pe voi, şi mântuirii îi învredniciţi.
Toată raza Duhului, ceea ce s-a arătat vouă înfiinţat, toţi o aţi luat înţelepţilor, în
foişor în taină învăţându-mă învăţăturile cele înalte, și acum după vrednicie vă
fericiţi.
Slavă...
Vouă prietenilor Săi, după ce aţi răposat, v-a dăruit Hristos cununi neveştejite, şi
v-a umplut de dumnezeiască vedenie, pe care acum rugaţi-L, să mântuiască Bi-
serica.
Cu trup a venit voind Cuvântul, cel ce a împodobit toate întru tine S-a sălăşluit, pe
tine una mai Sfântă decât toate aflându-te, şi Născătoare de Dumnezeu după adevăr
te-a arătat, dumnezeiască Mireasă.
Luminânda
Luminânda învierii: Cu ucenicii să ne suim în muntele Galileei, prin credinţă să

vedem pe Hristos zicând: Că a luat putere a celor de sus şi a celor de jos; să ne
învăţăm cum învaţă, a boteza toate neamurile în numele Tatălui şi al Fiului şi al
Sfântului Duh şi a petrece cu tăinuitorii, precum S-a făgăduit până în sfârşitul vea-
cului.
Prea cinstitul număr cel de doisprezece al apostolilor, cu bucurie a-l lăuda să ne
adunăm: Bucuraţi-vă, cei ce aţi înconjurat toată lumea şi aţi vânat adunările cele
rău credincioase ale păgânilor, învăţându-vă cele dumnezeieşti. (de două ori)
Noi întru tine ne lăudăm de Dumnezeu Născătoare, şi către Dumnezeu te avem

folositoare, tinde mâna ta cea sfântă şi sfărâmă pe vrăjmaşii noştri. Trimite robilor
tăi ajutor de la Cel Sfânt.
La Laude
Stihirile pe 4, glasul al 4-lea:
Podobie: Cela ce de sus eşti chemat...
Tu temeiul apostolilor cel mai de cinste, toate le-ai lăsat şi ai urmat Învăţătorului,
strigând Lui: Cu Tine voi să mor ca să şi vieţuiesc viaţa cea fericită. Romei celei
mai mari decât alte cetăţi tu ai fost întâi episcop, şi slava şi lauda, şi Bisericii întă-
rire Petre şi porţile iadului nu o vor birui pe ea cu adevărat, precum Hristos mai-
nainte a zis; pe care roagă-L să mântuiască, şi să lumineze sufletele noastre.
Cela ce ai fost osebit din pântecele maicii tale, de toată; greutatea mândriei trupeşti
fugind, ca cu aripi te-ai înălţat adevărat cu dorul la dumnezeiască înălţimea dumne-
zeieştii dragoste Pavele, unde în prea luminatul nor al dumnezeieştii Lumini in-
trând, ca şi cum ai fi fost fără de trup, şi cu învăţătură de cuvinte negrăite te-ai
îmbogăţit, şi te-ai trimis celor din întuneric lumină, propovăduind pe Hristos Dum-
nezeul nostru; pe care roagă-L să izbăvească şi să lumineze sufletele noastre.
Cela ce eşti Lumină mai-nainte decât toate veacurile, când ai voit a veni la mine
omul, pentru iubirea de oameni cea negrăită, şi a Te face trup pentru bunătate,
atunci a doua lumină a strălucirii Tale, şi fulgere strălucitoare pe apostolii şi
ucenicii Tăi, Mântuitorule, i-ai arătat, care şi trimişi fiind, toată făptura cu dumne-
zeiască lumina Ta o au luminat, rugându-te pe Tine, ca să mântuieşti, şi să lumi-
nezi sufletele noastre.
Petre şi Pavele plugarii Cuvântului, Andreie, Iacove şi Ioane înțelepte, Vartolomee

şi Filipe, Tomo şi Mateie, Simone, Iudo, şi dumnezeiescule Iacove, numărul al
doisprezecelea cel a toată lumea şi prea cinstit al ucenicilor, care în lume aţi pro-
povăduit pe Sfânta Treime, pe Dumnezeu cel din fire pururea veşnic; turnurile Bi-
sericii cele nesurpate cu adevărat, şi stâlpii cei neclintiţi, rugaţi-vă Stăpânului
tuturor, să ne izbăvească pe noi.
A lui Cosma monahul: Lumea aţi străbătut luminându-o, ucenici ai Mântuitorului,

înşelăciunea idolească ca o uscăciune arzându-o cu învăţăturile voastre pe păgâni
dintru adâncul necunoştinţei la dumnezeiasca cunoştinţă vânându-i, i-aţi mântuit.
Şi acum rugaţi-vă lui Hristos, ca să ne fie nouă Milostiv în ziua judecăţii.
Stăpână primeşte rugăciunile robilor tăi şi ne izbăveşte pe noi dintru toată nevoia
şi scârba.
Slavoslovia cea mare. Ecteniile şi Otpustul. Ceasul întâi şi cel desăvârşit Otpust.
30. Soborul sfinţilor, slăviţilor şi în tot lăudaţilor doisprezece apostoli. - La Utrenie

Evanghelia de la Luca (X, 1 - 15) - Caută la Evanghelia de vineri din săptămâna a
douăzeci şi doua după Pogorârea Sfântului Duh.
În vremea aceea a rânduit Domnul alţi şaptezeci de ucenici şi i-a trimis, câte doi,
înaintea feţii Sale, în fiecare oraş şi loc, unde însuşi avea să meargă. Şi zicea către
dânşii: secerişul este mult, iar lucrătorii sunt puţini. Deci rugaţi pe Domnul
secerişului, ca să scoată lucrători la secerişul Său. Mergeţi ! Iată Eu vă trimit pe voi
ca nişte miei în mijlocul lupilor. Să nu purtaţi pungă cu bani, nici traistă, nici
încălţăminte; şi nimănui pe cale bineţe să nu-i daţi. Iar în orice casă veţi intra, mai
întâi să ziceţi : pace casei acesteia. Şi de va fi acolo fiul păcii, se va odihni peste
dânsul pacea voastră; iar de nu, la voi se va întoarce. Şi în aceeaşi casă să rămâneţi,
mâncând şi bând ce au ei acolo, căci vrednic este lucrătorul de plata sa. Să nu vă
mutaţi din casă în casă. Şi în orice oraş veţi intra şi vă vor primi, mâncaţi cele ce vă
pun înainte. Tămăduiţi pe bolnavii care vor fi acolo şi spuneţi-le : s-a apropiat de
voi împărăţia lui Dumnezeu. Iar când veţi intra într-un oraş şi nu vă vor primi pe
voi, atunci ieşiţi în uliţele lui şi ziceţi : şi pulberea care s-a lipit de picioarele
noastre din oraşul vostru o scuturăm, ca să rămână la voi; dar aceasta să ştiţi că s-a
apropiat de voi împărăţia lui Dumnezeu. Însă vă spun vouă că mai uşor va fi
Sodomei în ziua aceea, decât acelui oraş. Vai ţie, Horazine ! Vai ţie, Betsaido !
Căci dacă în Tir şi în Sidon s-ar fi făcut minunile care s-au făcut la voi, de mult s-
ar fi pocăit, stând în sac şi în cenuşă. Dar Tirului şi Sidonului mai uşor le va fi la
judecată, decât vouă. Şi tu, Capernaume, care te-ai înălţat până la cer, până la iad te
vei pogorî.
La Liturghie Evanghelia de la Matei (IX, 36 - 38; X, 1 - 8) - Caută la Evanghelia
de luni din săptămâna a treia după Pogorârea Sfântului Duh.
În vremea aceea, văzând Iisus mulţimile de oameni, I s-a făcut milă de ei, căci erau
necăjiţi şi părăsiţi ca oile care n-au păstor. Atunci a zis ucenicilor Săi: secerişul
este mult, dar lucrătorii sunt puţini. Deci, rugaţi pe Domnul secerişului ca să scoată
lucrători la secerişul Său. Şi, chemând la Sine pe cei doisprezece ucenici ai Săi, le-
a dat lor putere asupra duhurilor celor necurate, ca să le scoată afară şi să
tămăduiască orice boală şi orice neputinţă. Numele celor doisprezece apostoli sunt
acestea : cel dinţii Simon, numit Petru şi Andrei fratele lui : Iacob al lui Zevedeu şi
Ioan fratele lui; Filip şi Vartolomei, Toma şi Matei vameşul; Iacob al lui Alfeu şi
Leveu, numit Tadeu; Simon cananeul şi Iuda Iscarioteanul, acela care L-a vândut.
Pe aceşti doisprezece i-a trimis Iisus, povăţuindu-i şi zicându-le: în căile păgânilor
să nu mergeţi şi în oraş de samarineni să nu intraţi; ci mai mult mergeţi către oile
cele pierdute ale casei lui Israel. Pe unde veţi merge, propovăduiţi şi spuneţi că s-a
apropiat împărăţia cerurilor. Tămăduiţi pe cei bolnavi, curăţiţi pe cei leproşi, pe cei
morţi înviaţi, pe diavoli scoateţi-i afară; în dar aţi luat, în dar să daţi.
Canon de rugăciune la Soborul Sfinţilor 12 apostoli
Troparul Sfinţilor 12 apostoli, glasul al 4-lea: Cei ce sunteţi între apostoli mai
întâi pe scaun şezători şi lumii învăţători, Stăpânului tuturor rugaţi-vă să dăruiască
pace lumii şi sufletelor noastre mare milă.
Cântarea 1
Irmos: Adâncul Mării Roşii, cu picioare neudate, pedestru trecându-l Israel cel de
demult, cu mâinile lui Moise în chipul Crucii, puterea lui Amalec în pustie a biruit.
Stih: Sfinţilor apostoli, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Ceata apostolilor dorind eu să o laud, Hristoase, cu rugăciunile lor ca un Dum-
nezeu, raza Preasfântului Duh, dăruieşte-mi şi lumina înţelepciunii Tale.
Întărindu-se cu puterea şi cu harul Tău, Hristoase, puterea potrivnicilor vrăjmaşi au

zdrobit cinstiţii Tăi apostoli, de Dumnezeu văzători făcându-se, cu privirile neslă-
bite spre Tine.
Slăviţii apostoli ai lui Hristos, cereasca înţelepciune învăţându-se, toată multa

grăire a înţelepţilor cea nefolositoare, nebună a fi o au arătat prin tăria propo-
văduirii.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Tămăduiri săvârşind, Stăpâne, cu numele Tău, adunările păgânilor cu cunoştinţa Ta

le-au vânat măriţii apostoli şi cu lumina Ta le-au luminat.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Pe unul din Dumnezeiasca Treime, prea curată, L-ai născut, pe Cel ce S-a arătat
din tine luând trup pentru noi, cu bunăvoinţa Tatălui şi cu lucrarea Preasfântului
Duh, Maică, Fecioară.
Cântarea a 3-a
Irmos: Se veseleşte de Tine Biserica Ta, Hristoase, strigând: Tu eşti Puterea mea,
Doamne şi Scăparea şi Întărirea.
Cereşti şi cinstite învăţături cu limbi de foc vestind, aţi aşezat pe pământ de Dum-
nezeu grăind, ai lui Hristos propovăduitori.
Arătat-ai ceruri cuvântătoare pe ucenicii Tăi, Stăpâne, cei ce au spus slava Ta tutu-
ror marginilor.
Cei ce sunteţi scrişi în ceruri şi v-aţi arătat împreună locuitori cu Hristos, pe cei ce
vă cinstesc cu osârdie acum pe voi, preaînţelepţilor, păziţi-i.
Sălăşluitu-S-a întru noi Cel ce locuieşte întru cele de sus, Preacurată, că fără de
sămânţă trup din tine luând, S-a arătat.
Cântarea a 4-a
Irmos: Ridicat pe Cruce văzându-Te Biserica pe Tine, Soarele dreptăţii, a stat în-
tru a sa rânduială, precum se cuvine, grăind: Slavă puteri Tale, Doamne.
Vestirea dumnezeieştilor cuvinte a apostolilor în chipul focului a străbătut toată

lumea, uscăciunea înşelăciunii arzând şi luminând cu harul adunările credin-
cioşilor.
Lumea cea negrăită cu întunericul necredinţei în Dumnezeu, luminătorii cei de

Dumnezeu luminaţi arătându-se ucenici, o au luminat cu razele harului şi cu stră-
lucirile propovăduirii.
Cu preasfinţite strălucirile Soarelui celui Înţelegător fiind luminaţi, ca nişte stele

lumea o luminaţi cu lumina Dumnezeirii, prea fericiţilor, întunericul înşelăciunii
alungând.
Singuri văzătorii Tăi, Cuvinte, toiag de putere având crucea Ta, au tăiat marea cea
sărată a acestei vieţi, ca nişte cai tulburând valurile mulţimii zeilor.

Împodobit fiind cu felurite vărsări de lumină, Cerul cel însufleţit al Tău, Împărate
al împăraţilor Hristoase, prea curata Fecioară, acum ca o Născătoare de Dumnezeu
se slăveşte.
Cântarea a 5-a
Irmos: Tu, Doamne, Lumina mea în lume ai venit, Lumina cea sfântă, care întorci
dintru întunericul necunoştinţei pe cei ce Te laudă pe Tine cu credinţă.
Pe dumnezeieştii şi prea înţelepţii Tăi slujitori, Hristoase, lumină i-ai arătat în lu-
me, care Te-au vestit tuturor pe Tine, Lumina cea neapusă.
Cei ce toată fapta bună lămurit aţi dobândit, apostolilor, aţi dezlegat tot felul de
răutate demonică şi de curse.
Arătatu-ne-au nouă a Treimii strălucire întru Unimea Dumnezeirii, apostolii cei ce

au vestit cu limbi de foc.
Pe tine, armă nebiruită asupra vrăjmaşilor te punem, pe tine întărire şi nădejde

mântuirii noastre te-am agonisit, dumnezeiască Mireasă.
Cântarea a 6-a
Irmos: Jertfi-voi Ţie cu glas de laudă, Doamne, Biserica strigă către Tine, de sân-
gele demonilor curăţindu-se, cu sângele cel curs prin milostivire din coasta Ta.
Întărind pe ucenici cu înţelepciunea şi cu harul, mai puternici i-ai făcut, Mân-

tuitorule, decât bârfirea elinească şi învăţăturile lor cele înşelătoare le-ai stricat.

Dumnezeieştile râuri ale înţelepciunii au umplut toate văile Bisericii, de ape de
mântuire, cu curgeri din izvoarele mântuirii îmbogăţindu-le.
Arătându-vă ca nişte stele vii, prea lăudaţilor, aţi risipit toată înşelăciunea cea întu-
necată, cu luminate străluciri, lumina cunoştinţei de Dumnezeu arătând.
Pe tine toată de aproape şi bună şi fără prihană şi crin curat şi floare din văi aflân-
du-te, Mirele cel Înţelegător întru tine S-a sălăşluit.
Condac, glasul al 2-lea:
Podobie: Pe propovăduitorii cei tari şi de Dumnezeu vestitori, căpetenia ucenicilor

Tăi, Doamne, i-ai primit întru desfătarea bunătăţilor Tale şi în odihnă; că chinurile
acelora şi moartea ai primit, mai vârtos decât roada, Unule, Cel ce ştii cele din ini-
mă.
Piatra Hristos, pe piatra credinţei prea măreşte luminat, pe cel mai ales decât uce-
nicii şi împreună cu apostolul Pavel toată adunarea celor doisprezece la pomenire
astăzi; a căror pomenire săvârşind cu credinţă, pe cel ce i-a prea mărit pe ei Îl prea
slăvim.
Cântarea a 7-a
Irmos: În cuptorul persan, tinerii lui Avraam, fiind aprinşi mai vârtos cu dorirea
dreptei credinţe decât cu văpaia focului, au cântat: Binecuvântat eşti, în Biserica
slavei Tale, Doamne.
Fii făcând pe ucenicii Tăi, Cel ce mai înainte eşti din fire Fiu, cu aşezământul moş-
tenitori i-ai arătat părinteştii moşteniri, Preabunule şi a umbla cu Tine ca un
Dumnezeu şi Stăpân şi Domn ai binevoit.

Vărsare de înţelepciune, lărgime inimii şi limbă binegrăitoare, Cuvinte, dând dum-
nezeieştilor Tăi ucenici, i-ai trimis să propovăduiască Evanghelia Împărăţiei tutu-
ror neamurilor.
Arătându-se ca nişte nori plini de dumnezeiască lumină, apostolii tuturor varsă apă
de viaţă făcătoare, strigând: Bine eşti cuvântat în Biserica slavei Tale, Doamne.
Împodobită cu Dumnezeiasca slavă numai tu, prea curată, te-ai arătat. Pe Cuvântul
cel din veac al Tatălui zămislind, Maică Fecioară; Binecuvântată eşti tu între fe-
mei, ceea ce eşti cu totul fără prihană, Stăpână.
Cântarea a 8-a
Irmos: Mâinile întinzându-şi Daniel, gurile leilor cele deschise, în groapă, le-a
încuiat; şi puterea focului au stins, cu buna faptă încingându-se, tinerii cei iubitori
de dreaptă credinţă, cântând: Binecuvântaţi, toate lucrurile Domnului, pe Domnul.
Dumnezeiască şi prea înţeleaptă ceată a apostolilor lui Hristos, cu focul Duhului ca

nişte uscăciune, lesne a ars capiştile demonice şi inimile credincioşilor le-a lumi-
nat, ale celor ce strigă: toate lucrurile binecuvântaţi pe Domnul, şi-L prea înălţaţi
întru toţi vecii.
Cu un glas pe dumnezeieştii ucenici şi apostolii lui Hristos, care ne-au tunat nouă
cereştile învăţături, grădinile credinţei, pe făcătorii de bine cei de obşte ai omenirii
şi mântuitorii şi slujitorii Cuvântului, să-i lăudăm.
Binecuvântăm pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Domnul.
Vasele cele prea cinstite, în care au încăput virtuţile, roadele cele dintâi ale oame-
nilor, trâmbiţele propovăduirii, râurile vieţii celei nestricăcioase, fulgerele cele de
Dumnezeu purtătoare, izvoarele tămăduirilor, picioarele cele înţelegătoare ale
buneivestiri, să le mărim.
Cel deplin s-a deşertat pentru noi, ca să ne împărtăşim de plinirea Lui; că în

preacurat pântecele tău intrând Cel necuprins şi de Părinteştile Sânuri nedepărtân-
du-Se, S-a Întrupat. Pentru aceasta pe tine toţi te binecuvântăm, Marie, dumneze-
iască Mireasă.
Cântarea a 9-a
Irmos: Hristos, piatra cea netăiată de mână, cea din capul unghiului, din tine, mun-
tele cel netăiat, Fecioară, S-a tăiat, adunând firile cele osebite. Pentru aceasta, vese-
lindu-ne, pe tine, Născătoare de Dumnezeu, te slăvim.
A dezlega legăturile greşelilor, putere luând de la Stăpânul, de Dumnezeu văzători,

curăţiţi cu milostivire păcatele celor ce vă laudă pe voi şi de mântuire îi învre-
dniciţi.
Toată raza Duhului, ceea ce s-a arătat vouă înfiinţat, toţi o aţi luat înţelepţilor, în
foişor în taină învâţându-vă învăţăturile cele înalte şi acum după vrednicie sunteţi
fericiţi.
Vouă prietenilor Săi, după ce aţi răposat, v-a dăruit Hristos cununi neveştejite şi v-
a umplut de dumnezeiască vedenie; pe Acela acum rugaţi-L să mântuiască Bise-
rica.
Cu trup a venit voind Cuvântul, cel ce a împodobit toate, întru tine S-a sălăşluit,
pe tine una mai sfântă decât toate aflându-te şi Născătoare de Dumnezeu după ade-
văr te-a arătat, dumnezeiască Mireasă.
Sedelna, glasul al 4-lea. Podobie: Cel ce Te-ai înălţat pe Cruce de bunăvoie,

poporului Tău celui nou, numit cu numele Tău, îndurările Tale dăruieşte-i, Hris-
toase Dumnezeule. Veseleşte cu puterea Ta pe binecredincioşii creştini, dăruindu-
le lor biruinţă asupra celui potrivnic, având ajutorul Tău armă de pace, nebiruită
biruinţă.
Sălăşluindu-vă în lumina cea neapropiată, ca cei ce sunteţi locaşuri de lumină,

sfântă casa voastră o luminaţi pururea cu dumnezeieştile propovăduiri. Pentru
aceasta cu credinţă strigăm: mântuiţi-ne pe noi de întuneric, de toate primejdiile şi
de năvălirile cumpliţilor păgâni, rugându-vă Făcătorului, Sfinţilor apostoli.
Sedelna Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul al 4-lea. Podobie: Cel ce Te-

ai înălţat pe Cruce de bunăvoie, poporului Tău celui nou, numit cu numele Tău,
îndurările Tale dăruieşte-i, Hristoase Dumnezeule. Veseleşte cu puterea Ta pe bine
credincioşii creştini, dăruindu-le lor biruinţă asupra celui potrivnic, având ajutorul
Tău armă de pace, nebiruită biruinţă.
Nu vom tăcea, Născătoare de Dumnezeu, a spune puterile tale noi nevrednicii, că

de nu ai fi stat tu înainte rugându-te, cine ne-ar fi izbăvit pe noi din atâtea nevoi;
sau cine ne-ar fi păzit până acum slobozi? Nu ne vom depărta de la tine, Stăpână,
că tu mântuieşti pe robii tăi pururea din toate nevoile.
Canon de rugăciune către cei 12 Sfinţi apostoli
https://www.youtube.com/watch?v=2ACmmh8gi7c
sau:
https://www.youtube.com/watch?v=DfpPWRlpRWk
Tropar: La Biserica Sfinţilor apostoli să alergăm şi la icoana acestora să ne închi-

năm din adâncul inimii, strigând către dânşii: de toată ispita şi vătămarea tuturor
vrăjmaşilor văzuţi şi nevăzuţi feriţi-ne pe noi, care cu dragoste alergăm sub aco-
perământul vostru, măriţilor apostoli.
Cântarea 1-a
Stih: Sfinţilor apostoli, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi!
Petre, care te înfrumuseţezi cu purtarea numelui piatră nesfărâmată a credinţei,

inima mea ce se clăteşte totdeauna de furtunile vieţii, roagă pe piatra Hristos cel
Iubitor de oameni, să o întoarcă pe piatra răbdării.
Pavele, alinarea şi repausul cel desfătat al Bisericii lui Hristos, putere şi întărire
sfinţită fii mie, care mă clătesc de valul cel necuvios, şi cu sfintele tale rugăciuni fă
ca să înceteze toate gândurile mele cele rele.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh!
Andreie, dumnezeiescule apostol al lui Hristos, al cărui nume pe limba elinească

înseamnă bărbăţie încuviinţată; întăreşte-mă pe mine, cel ce cu multe greşeli m-am
făcut neputincios şi necuviincios, şi cu dumnezeiască podoabă îmbracă-mă.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin!
Car purtător de foc al dumnezeiescului cărbune arătându-te curată, din care Sfinţii
apostoli ca nişte alţi cărbuni s-au aprins; arde Stăpână, Maică Fecioară în focul tău
cel nematerialnic, materia sufletului meu.
Cântarea a 3-a
Dumnezeiescule Iacove, te-ai arătat netemător de patimă, măritule fiule al lui Ze-
vedeu, şi al tunetului având numire potrivită, de aceea întăreşte-mă şi pe mine ca să
biruiesc toate patimile trupului.
Dar dumnezeiesc însemnează sfântul tău nume fericite Ioane, pe care cu îndes-
tulare l-ai câştigat de Sus, ca un teolog al Domnului pentru aceea, arată-mă locuin-
ţa dumnezeiescului har.
Filipe, de trei ori fericit, sfinţitul tău nume tâlcuindu-se însemnează cu adevărat
gură de candelă; pentru aceea prea mărite, roagă-te pururea ca eu, cu candelă lumi-
noasă, să intru în cămara lui Hristos, cea de mire.

Tu, curată, ai născut Izvorul Nepătimirii, iar apostolii L-au propovăduit lumii;
pentru aceea, Fecioară, scapă-mă de al trupului neastâmpăr, de ale sufletului do-
rinţe deşarte şi de ale minţii rătăcite cugetări.
Stihuri:
O, aleasă ceată de 12 apostoli, mântuieşte-ne de toată nevoia şi răutatea pe noi care

cu dragoste şi cu credinţă te lăudăm pe tine.
Rugăciune fierbinte faceţi Domnului, ucenici ai lui Hristos şi apostoli măriţi ca să

luăm iertare de cele ce am greşit aici în viaţă şi Împărăţia cea din cer să o do-
bândim acolo, noi robii voştri.
Cântarea a 4-a
Numele tău Toma se tâlcuieşte geamăn, căci de Învierea lui Hristos te-ai îndoit cu
sufletul, dar pentru acea întăreşte în semnul cuielor sufletul meu, cel ce îndoieşte
de Învierea Cuvântului prin aducerea aminte, numai de relele mele cele închipuite.
Numele tău înseamnează vărsător de ape, Vartolomea apostole, căci cu adevărat

curgerile dumnezeiescului dar de Sus l-ai izvorât celor muritori, pentru aceea pe
mine cel ce însetoşez de apele cele de Sus, adapă-mă cu roua darului tău.
De Dumnezeu dăruit înseamnează Mateie, numele tău cel cinstit de toţi oamnenii;
pentru aceea, la Hristos du-mă pe mine cu totul dăruit: cu sufletul, cu duhul şi cu
trupul, ca să serbez cu dragoste pomenirea ta.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor! Amin!
Ceea ce ai ai născut pe Făcătorul Cerului, care ca pe alte ceruri i-a întins pe

ucenicii Săi în tot Pământul, fă mintea mea Maică Fecioară senină ca cerul pentru
ca prin rugăciunea cea nematerială, să fie scutită de închipuirile cele materiale.
Cântarea a 5-a
Fiu al învăţăturii, adică al vieţii, te numesc Iacove al lui Alfeu; pentru aceea te rog
învredniceşte-mă a învăţa şi a primi dumnezeieştile şi sfintele învăţături ale vieţii.
Ascultare însemnează numele tău o, Simone, râvnitorule apostole căci fără a te

îndoi ai ascultat pe Stăpânul Hristos; pentru aceea, cu totul fericite, întăreşte-mă şi
pe mine a mă supune tuturor poruncilor Domnului.
Iuda, fiule al lui Iacov care însemnează mărturisire, întăreşte-mă şi pe mine cu ru-
găciunile tale a mă mărturisi Domnului, a mă căi din suflet şi din inimă cu sus-
pinuri, rugăciuni şi lacrimi.
De nepătimirea cea împătrită, care se zăreşte în trup, în suflet, în poftire şi în

gândire, precum învaţă dumnezeieştii părinţi, pe mine mă învredniceşte-mă, Feci-
oară, prin solirile cele puternice ale apostolilor.
Cântarea a 6-a
Luminat-ai cu lumina credinţei Antiohia şi Roma, o, Petre şi pe cruce cu capul în

jos ai fost răstignit; luminează dar şi întunericul meu şi învredniceşte trupul meu, a
se răstigni împreună cu patimile tale prin osteneală.
Ai propovăduit dumnezeiasca Evanghelie de la Ierusalim şi până la Iliria, iar Ro-

ma o, Pavele, capul ţi s-a tăiat; deci taie îngâmfarea cea rea a sufletului meu, capul
cel fără de cap, al satanei.

Cutreierat-ai, o, Andreie mărite Bizanţul şi tot Epirul, propovăduind până la sciţi,
şi în Elada, unde răstignit fiind; te-ai sfârşit pentru aceea fă-mă şi pe mine părtaş
patimilor şi măririi tale.
Preacurată, ceea ce mai presus de minte şi curat ai născut pe Semănătorul curăţiei,

dezrădăcinează cugetele minţii mele, care sunt vicleni semănători ai neastâmpărării
şi sădeşte pe cele curate prin sfintele rugăciuni ale apostolilor.
Stihuri:
Caută cu milostivire, cu totul lăudată, Născătoare de Dumnezeu, spre necazul cel

cumplit al trupului meu și vindecă durerea sufletului meu.
Ca cei ce aţi fost lumină şi soare dulce al lumii, plugarii şi păstorii Domnului,
apostolilor luminaţi-ne mintea, uscând putrejunile patimilor noastre şi smulgând cu
totul din rădăcină spinul păcatului, hrăniţi-ne pe noi pururea cu păşunile faptelor
bune.
Pentru rugăciunile apostolilor Tăi, Milostive, curățește mulțimea greșelilor noa-

stre.
Pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, Milostive, curățește mulțimea

greșelilor noastre.
Prea lăudaţilor doisprezece apostoli, când veţi şedea pe douăsprezece scaune jude-
când cele 12 seminţii, atunci arătaţi-ne pe noi pe toţi locuitori cereştii Împărăţii ce
are douăsprezece temelii, din douăsprezece pietre şi douăsprezece porţi, din două-
sprezece mărgăritare; cu rugăciunile voastre învredniciţi-ne pe noi a dobândi rodul
cel cu număr de douăsprezece al Pomului vieţii.
Cântarea a 7-a

Toată Iudeia învăţând, o, Iacove al lui Zevedeu, prin sabie bei paharul lui Hristos;
pentru aceasta întăreşte-mă a primi paharul încercărilor.
Seminţele bunei credinţe semănând în Patmos, şi în Asia propovăduind, adormire

minunată ai avut Ioane pentru aceasta adoarme patimile cele sălbatice ale tru-pului
meu.
Aducând la credinţa Treimii părţile cele depărtate ale Asiei, cu sfârşit de cruce ai
adormit Filipe; pentru aceea şi pe mine mă învredniceşte a-mi răstigni poftele cele
lumeşti.
Ceea ce ai născut Lumina cea neapropiată Născătoare de Dumnezeu, pe care cu zel

au propovăduit-o în toată lumea dumnezeieştii apostoli, luminează-ne mintea cea
întunecată de păcate.
Cântarea a 8-a
Curăţind cu dumnezeiescul Botez pe cei din Partia, Midia, India şi Siria, şi împuns
fiind cu suliţa, Toma cunună ai luat; rogu-mă dar ţie, curăţeşte şi sufletul meu cel
întinat!
Biserici cinstite arătând Domnului pe armeni dumnezeiescule Vartolomee, ţi-ai

săvârşit chemarea prin răstignire; drept aceea, şi pe mine mă arată biserică sfinţită
a Duhului Sfânt.
Binecuvântăm pe Tatăl, pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Domnul!
Feţele etiopienilor le albeşti cu razele credinţei, Mateie şi prin foc te duci către
Domnul, rogu-mă dar ţie, încălzeşte-mă pe mine, cu focul dragostei lui Hristos!
Cel neîncăput a încăput în pântecele Tău deplin şi a lui plinătate ucenicii au pro-
povăduit-o până la marginile lumii; pentru aceea pe mine cel golit arată-mă, plin de
darul acestora, Fecioară.
Să lăudăm, bine să cuvântăm şi să ne închinăm Domnului, cântându-I şi prea

înălţându-L pe Dânsul întru toţi vecii!
Pe Domnul cel ce S-a mărit în muntele cel sfânt şi în rug, prin foc, a arătat lui Moi-
se taina naşterii din pururea Fecioara! Lăuda-ţi-L şi prea înălţaţi-L întru toţi vecii.
Cântarea a 9-a
Spăimântatu-s-a de aceasta Cerul şi marginile Pământului s-au minunat, că Dum-

nezeu S-a arătat oamenilor trupeşte şi sânul Tău, Fecioară s-a făcut mai desfătat
decât cerurile, pentru aceasta pe tine Născătoare de Dumnezeu, începătoriile cete-
lor îngereşti şi omeneşti te mărim.
Pe cei din Ierusalim şi Cezareea mărite Iacov al lui Alfeu prin botez făcându-i fii
lui Dumnezeu, şi răstignit fiind, ai alergat ca să împărăţeşti împreună cu Hristos;
pentru aceea mijloceşte ca şi eu să văd iarăşi pe Fiul lui Dumnezeu cel propo-
văduit.
Ca o sare aruncând înţelepciunea ta în Africa şi în Persia, ai uscat rătăcirea lor,

Simon Caananitule; şi răstignit fiind te-ai mutat unde sunt Cetele Îngerilor; pentru
aceea rogu-te pe tine, usucă toate putrejunile sufletului meu.
Răcorind pământul cel uscat al Arabiei apostole Iuda al lui Iacov cu roua cea de
viaţă făcătoare a dumnezeieştii cunoştinţe, şi săgetat fiind te-ai mutat spre a fi
împreună cu Hristos, Împăratul tuturor; pentru aceea şi pe mine cel ars de uscă-
ciune, rourează-mă cu picăturile dumnezeieştii tale rugăciuni.

Ceată formată din doisprezece ucenici, cerescule cer cu douăsprezece lumini în
chipul planetei, liră cu douăsprezece corzi armonioase, izvor cu douăsprezece
curgeri, vie bine înverzită şi prea dulce cu douăsprezece viţe, primeşte cântarea
acesta şi de mântuire, mă învredniceşte!
Izvorul al tuturor darurilor este Fiul tău şi tu, Maică al lui Dumnezeu, eşti marea
acestora, iar lăudaţii şi tainici apostoli sunt cu adevărat râuri şi pâraie pururea
curgătoare de daruri; pentru aceea unde sunt izvorul, marea şi râurile acestea, acolo
învredniceşte-mă a locui.
Rugăciune
Să lăudăm pe Petru, pe Pavel, pe Toma, pe Filip, pe Andrei şi pe măritul Ioan, pe

Simon, pe Matei, pe Iuda al lui Iacov, pe Vartolomeu, împreună şi pe Iacov, trâm-
biţele cele bine răsunătoare ale lui Hristos, pe dumnezeieştii apostoli să-i lăudăm
credincioşii, căci ei cu mare glas au propovăduit în lume, Întruparea Cuvântului şi
Învierea.
Pe toţi cei ce sărută sfânta şi cinstita voastră icoană, apostolilor, scăpaţi-i de toată
urgia şi necazul, de năvălirea celor de alt neam, de foc, de cutremur, de foamete, de
ciumă, de ucidere, şi de orice altă răutate ca în linişte şi pace vieţuind de-a pururea
să lăudăm darul vostru.
Turma ce vă serbează pe voi şi pururea vă cinsteşte cu dragoste, dumnezeieştilor

apostoli: Petre, Pavele, Filipe, Toma, Andrei, Iacove şi Vartolomee, Mateie, Iacove
fiul lui Alfeu, Simone, Iacove, Iuda împreună cu cei şaptezeci mântuiţi-o de tot
necazul şi vătămarea.
De toate primejdiile păzeşte pe robii tăi, binecuvântată Născătoare de Dumnezeu,

ca să te lăudăm pe tine, nădejdea sufletelor noastre.
Acatistul Sfinţilor apostoli
(30 iunie)
tradus din engleză de servus Christi
Rugăciunile începătoare
În numele Tatălui, şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Amin.

Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, Slavă Ţie !
Împărate ceresc, Mângâietorule, Duhul Adevărului, care pretutindenea eşti, şi

toate le implineşti, Vistierul bunătăţilor şi Dătătorule de viaţă, vino şi te
sălăşluieşte întru noi, şi ne curăţeşte pe noi de toată intinăciunea, şi mântuieşte,
Bunule, sufletele noastre.
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluieşte-ne pe noi.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh. Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor.

Amin.
Preasfântă Treime, miluieşte-ne pe noi;
Doamne, curăţeşte păcatele noastre;
Stăpâne, iartă fărădelegile noastre;
Sfinte, cercetează şi vindecă neputinţele noastre, pentru numele Tău.
Doamne, miluieşte !

Amin.
Tatăl nostru, care eşti în ceruri, sfinţească-se numele Tău, vie împărăţia Ta,
facă-se voia Ta precum în cer aşa şi pe pământ. Pâinea noastră cea spre fiinţă
dă-ne-o nouă astăzi. Şi ne iartă nouă greşalele noastre, precum şi noi iertăm
greşiţilor noştri. Şi nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăveşte de cel rău. Că a Ta
este Împărăţia şi puterea şi slava, a Tatălui şi a Fiului şi a Sfântului Duh, acum
şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Miluieşte-ne pe noi, Doamne, miluieşte-ne pe noi, că nepricepându-ne de nici un

răspuns, această rugăciune aducem Ţie, ca unui Stăpân, noi, păcătoşii robii Tăi,
miluieşte-ne pe noi.
Doamne, miluieşte-ne pe noi, că întru Tine am nădăjduit; nu Te mânia pe noi

foarte, nici pomeni fărădelegile noastre, ci caută şi acum ca un Milostiv şi ne
izbăveşte pe noi de vrăjmaşii noştri, că Tu eşti Dumnezeul nostru şi noi suntem
poporul Tău, toţi lucrul mâinilor Tale şi numele Tău chemăm.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Uşa milostivirii deschide-o nouă,binecuvântată Născătoare de Dumnezeu, ca să
nu pierim cei ce nădăjduim întru tine, ci să ne mântuim prin tine din nevoi, că tu
eşti mântuirea neamului creştinesc.
Crezul
Cred Într-Unul Dumnezeu, Tatăl Atoţiitorul, Făcătorul cerului şi al pămân-
tului, al tuturor celor văzute şi nevăzute.
Şi întru Unul Domn Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Unul-Născut, care din
Tatăl S-a născut, mai înainte de toţi vecii. Lumină din Lumină, Dumnezeu
adevărat din Dumnezeu adevărat, Născut, nu făcut, Cel de o fiinţă cu Tatăl, prin
care toate s-au făcut.
Care pentru noi oamenii şi pentru a noastră mântuire.S-a pogorât din ceruri Şi
S-a întrupat de la Duhul Sfânt şi din Maria Fecioara Şi S-a făcut om.
Şi S-a răstignit pentru noi în zilele lui Pilat din Pont, Şi a pătimit şi S-a îngropat.
Şi a înviat a treia zi după Scripturi .
Şi S-a suit la ceruri şi Şade de-a dreapta Tatălui. Şi iarăşi va să vină cu slavă, să
judece viii şi morţii, A cărui Împărăţie nu va avea sfârşit.
Şi întru Duhul Sfânt, Domnul de viaţă Făcătorul, care din Tatăl purcede,
Cela ce împreună cu Tatăl şi cu Fiul este închinat şi slăvit, care a grăit prin
prooroci.
Întru-una Sfântă Sobornicească şi apostolească Biserică,
Mărturisesc un botez întru iertarea păcatelor,
Aştept învierea morţilor şi viaţa veacului ce va să fie. Amin !
***
Troparul Sfinţilor apostoli (glasul al 3-lea): Sfinților apostoli, rugați pe Milostivul
Dumnezeu ca să dea iertare de păcate sufletelor noastre!
Condacul Sfinţilor apostoli (glasul al 2-lea): Astăzi Hristos-Piatra cu bucurie pro-

slăvește piatra credinței, pe ucenicul cel ales, dimpreună cu Pavel și toți cei
doisprezece. Prăznuind pomenirea lor, slăvim pe Cel ce pe ei i-a proslăvit!
&&&
Condacul 1
Domnul, care a spus despre Sine: „Eu sunt Păstorul cel bun”, ţi-a spus ţie, o, Pe-
tru, cel dintâi înscăunat: „Dacă mă iubești, hrănește oile Mele!” Iar Cel ce a spus:
„Eu sunt Iisus”, a spus despre tine, O, preeminent apostol Pavel: „El este un vas
ales pentru Mine, pentru a purta Numele Meu înaintea neamurilor”. Și, la fel,
pentru toți apostolii Săi, El a spus: „Așa cum Tatăl Meu M-a trimis pe Mine, așa vă
trimit și Eu pe voi: mergeți și învățați toate neamurile!” Și voi, primind un astfel de
har de la bunul vostru Păstor, ca primii păstori și învățători din toată lumea, păziți-
ne de toate nenorocirile pe pășunea mântuirii, ca să strigăm către voi: Bucurați-vă,
Petru și Pavel, cu toți Sfinții apostoli!
Icosul 1
„Binecuvântat ești tu, Simon, fiul lui Iona!”, ţi-a spus Hristos, Fiul Dumnezeului
Celui viu, o, slăvite apostol Petru. Cum te-am putea numi noi, nevrednicii, binecu-
vântat, pe tine, care ai fost numit binecuvântat de Însuși Dumnezeu? Totuși, cu
credincioșie şi iubire, strigăm către tine astfel:
Bucură-te, cel dintâi între apostoli, bază a Sfintei Biserici;
Bucură-te, stâlp puternic și temelie a Credinței ortodoxe;
Bucură-te, iubitor înflăcărat al Învățăturii lui Hristos;
Bucură-te, întâiul din Sinodul apostolilor;
Bucură-te, bunul paznic al Împărăției cerurilor;
Bucură-te, renumit vindecător pentru cei ce se pocăiesc de păcatele lor;
Bucurați-vă, toți Sfinții apostoli, privitori ai lui Dumnezeu, căci sunteți lumina
întregii lumi;
Bucurați-vă, căci, prin voi, credința care ne mântuiește a strălucit, din Hristos, în
orice loc!
Bucurați-vă, Petru și Pavel, cu toți Sfinții apostoli!
Condacul al 2-lea
O, învățător al neamurilor, care ți-ai primit titlul minunat de sus, ai crezut când
Iisus ți-a spus: „Saul, de ce mă prigonești pe Mine, care nu pot fi atins de necre-
dință? Totuși, credeți de acum înainte; căci, iată! Îndrăzneala contrară te întunecă,
dar te-am ales să fii martor la Judecățile Mele în fața conducătorilor, a națiunilor și
a copiilor lui Israel”. Iar tu, o, apostole Pavel, chemat astfel de Dumnezeu, ai stri-
gat: Aliluia!
Icosul al 2-lea
Auzind o Voce din cer, o, Saul, de atunci n-ai mai putut vedea; căci ai persecutat
pe Cel inaccesibil și ai primit orbirea ochilor tăi în schimbul râvnei lor pentru lege;
dar, călăuzit astfel, ai ajuns la botezul divin, unde, cufundat în credință, vederea
ochilor tăi trupești și spirituali a fost redată. De aceea, ținând cont de chemarea ta
miraculoasă, strigăm către tine:
Bucură-te, o, apostole chemat de Dumnezeu, trimis să propovăduieşti națiunilor;
Bucură-te, vas ales care varsă dulceața credinței lui Hristos asupra tuturor oame-
nilor;
Bucură-te, privitor al Luminii divine care luminează din înălţimi;
Bucură-te, cel ce mai mult decât alții, ai fost luminat de har după umbra Vechiului
Legământ;
Bucură-te, că ai vorbit cu Domnul Iisus care ți S-a arătat;
Bucură-te, cel care, urmând pe Hristos, ai muncit mai mult ca alții pentru mân-
tuirea omului;
Bucurați-vă, toți Sfinții apostoli, pentru că sunteți ca cerurile care vestesc slava lui
Dumnezeu;
Bucură-te, căci sunteţi stelele care încununează Biserica, mireasa lui Hristos;
Condacul al 3-lea
Ales, de la plasele de pescuit, pentru predicarea Evangheliei și de la prinderea
peștilor la „pescuirea” oamenilor, în lumina adevăratei cunoștințe a lui Dumnezeu,
o, mare apostol Ioan, ucenic și devotat prieten al lui Hristos, L-ai iubit pe Singurul
adevărat Iubitor al omenirii, cu toată inima, sufletul și mintea ta, strigând mereu
către El: Aliluia!
Icosul al 3-lea
Când Suveranul Creator al oștirilor îngerești și al întregului univers S-a întrupat și
a apărut pe pământ pentru mântuirea noastră, văzându-te pe tine, binecuvântate
Ioan, pe când mergea pe malul Mării Galileii, te-a chemat, cu fratele tău, la munca
apostolică; și ți-ai lăsat plasele de pescuit și pe tatăl tău în corabie și, de atunci, ai
urmat, neabătut, pe urmele Mântuitorului. De aceea, strigăm către tine:
Bucură-te, că, pentru dragostea lui Hristos, l-ai părăsit pe tatăl tău pământesc;
Bucură-te, cel ce L-ai găsit, în Hristos, pe Tatăl ceresc;
Bucură-te, că ai disprețuit lumea și plăcerile ei amăgitoare;
Bucură-te, că ai primit în schimb binecuvântări cerești;
Bucură-te, cel ce ți-ai supus, cu totul, trupul, sufletului tău;
Bucură-te, cel ce ai ţi-ai supus sufletul, dulcelui tău Domn Iisus;
Bucurați-vă, toți Sfinții apostoli, căci staţi, ca păzitori, pe zidurile Ierusalimului;
Bucurați-vă, o, învăţătorii noștri, care vegheaţi sufletelor creștinilor;
Condacul al 4-lea
Ca ucenic al Botezătorului și ÎnainteMergătorului Ioan, Andrei, cel întâi chemat,
ai ascultat cuvintele sale profetice: „Iată, Mielul lui Dumnezeu!” Și lăsându-l pe
primul tău învățător, ai fost primul care L-ai urmat pe Hristos, întrebând: „Rabi,
unde locuiești?” Auzind Chemarea Lui, ai venit, ai văzut, învățând să cânți: Ali-
luia!
Icosul al 4-lea
Văzându-L pe Dumnezeu, pe care L-ai iubit, umblând în „carne şi oase” pe pă-
mânt, o, cel întâi chemat din ucenicii Săi, ai strigat fratelui tău, plin de bucurie:
„Simon, L-am găsit pe Mesia, cel pe care proorocii L-au vestit în duh”. De aceea,
te onorăm, ca întâiul chemat al ucenicilor, frate al lui Petru, strigându-ți cu aceste
cuvinte:
Bucură-te, cel întâi chemat din ucenicii lui Hristos;
Bucură-te, cel ce, mai întâi fiind, ai chemat şi pe alții să-L urmeze;
Bucură-te, cel ce ai fost învățat de ÎnainteMergător;
Bucură-te, că ai ascultat chemarea lui de a-L urma pe Hristos;
Bucură-te, cel ce ți-ai luat crucea și te-ai smerit mereu;
Bucură-te, căci, prin cruce, I te-ai alăturat, definitiv, lui Hristos;
Bucuraţi-vă, toți Sfinții apostoli, căci, fiind ca porumbeii, prin nădejde, aţi fost
îmbrăcați, cu aripi, ca vulturii;
Bucuraţi-vă, căci unde Hristos a fost în trup, acolo aţi fost şi voi adunați, împreună;
Condacul al 5-lea
Frate mai mare al lui Ioan teologul, o, apostole Iacov, ai fost chemat să-L urmezi
pe Hristos şi lăsându-l pe tatăl tău și mrejele tale, te-ai alăturat definitiv Lui, stri-
gând mereu: Aliluia!
Icosul al 5-lea
Fiind unul dintre apostolii aleși de Hristos pentru a primi mari revelații, L-ai văzut
în slavă pe Sfântul munte și în agonia duhului din Grădina Ghetsimani. Ai avut și
marele privilegiu de a fi primul apostol care a suferit pentru Învăţătorul tău. De
aceea, proto-mucenice printre apostoli, noi credincioși strigăm către tine astfel:
Bucură-te, că ai părăsit totul, pentru a-L urma pe Hristos;
Bucură-te, căci El te-a dăruit cu cunoașterea Tainelor cerești;
Bucură-te, cel ce ai respins deșertăciunea lumii și ai iubit viața duhovnicească;
Bucură-te, că, părăsind năvoadele, ai pescuit lumea întreagă;
Bucură-te, mângâietorul celor întristați, care grabnic le mijloceşti rugăciunile;
Bucură-te, vindecătorule, ce nu accepţi răsplată pentru vindecarea bolilor trupului
și sufletului;
Bucurați-vă, toți Sfinții apostolic, căci sunteți ramuri ale lui Hristos, Vița cea ade-
vărată;
Bucură-te, că sunteți cultivatori ai Viei lui Hristos;
Condacul al 6-lea
Instruit în Sfintele Scripturi, din tinerețe, Sfinte apostol Filip, ai răspuns imediat
chemării lui Hristos și L-ai urmat. Găsindu-l pe Bartolomeu, i-ai proclamat: „L-am
găsit pe Acela despre care a vorbit Moise în lege și proorocii au scris”, Iisus, din
Nazaret, căruia trebuie să-I cântăm mereu: Aliluia!
Icosul al 6-lea
Luminat de strălucirea Luminii mari, o, Filip, ai strălucit, ca o lampă, pentru în-
treaga lume. Predicând Evanghelia, cu mare râvnă, ai luminat națiunile, care
zăceau în întuneric și în umbra morții. Împreună cu sora ta și prietenul tău,
apostolul Bartolomeu, ai fost considerat vrednic să suferi de dragul Lui, răstignit
cu capul în jos pe un copac. Conștienți de marea ta iubire pentru Hristos și de
îndrăzneala ta mare acum înaintea Lui, strigăm către tine:
Bucură-te, Sfinte apostole, care ai găsit în Hristos împlinirea lui Moise și a proo-
rocilor;
Bucură-te, cel ce L-ai proclamat ca fiind Mesia;
Bucură-te, căci ai fost considerat vrednic să mori de dragul Lui;
Bucură-te, cel ce ai logodit sufletele credincioșilor lui Hristos și îi chemi în camera
cerească a miresei;
Bucură-te, că ai îndurat multe necazuri și i-ai făcut și pe alții să le îndure neclintiți;
Bucurați-vă, toți Sfinții apostoli, pentru că asemenea florilor dați mireasmă întregii
lumi;
Bucurați-vă, cei care, prin parfumul vostru risipiţi duhoarea nelegiuirii;

Condacul al 7-lea
Stând sub un smochin, o, apostole Bartolomeu, ai fost văzut de Hristos, înainte ca
Filip să te cheme. Și venind la El, ai primit de la El cuvântul: “Iată, un israelit în
care nu există viclenie!” Astfel, uimit de Atoateștiutorul, I-ai strigat, ca spre Fiul
Întrupat al lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul al 7-lea
O, apostole Nataniel, cunoscut și sub numele de Bartolomeu, ai predicat Evan-
ghelia celor din țări străine. Făcând minuni, prin ele ai chemat păgânii să-și aban-
doneze idolii și să-L urmeze pe Hristos. De aceea, ca unui învățător credincios și
vindecător minunat, noi, credincioșii, strigăm către tine:
Bucură-te, cel ce ai întrebat: “Poate ieși ceva bun din Nazaret?”
Bucură-te, cel ce ai găsit în Hristos răspunsul la întrebarea ta;
Bucură-te, cel ce ai fost uimit de Atoateștiutorul Hristos;
Bucură-te, cel ce ai primit de la El promisiunea de a vedea lucruri mai mari decât
acesta;
Bucură-te, rodnică ramură, care a înmugurit din Rai, plină de hrană spirituală;
Bucură-te, cel ce prin învățătura ta ai luminat tot pământul ca cu o lumină neclin-
tită;
Bucurați-vă, toți Sfinții apostoli, gingaşi ca lăstarii de măsline;
Bucurați-vă, căci sunteţi, cu toții, ca nişte măslini roditori în Casa lui Dumnezeu;
Condacul al 8-lea
Ca slujitor al Cuvântului și al Întrupării Sale divine, o, apostole Toma, ai băut
adânc din marea înțelepciunii. Un pescar de oameni, tu, i-ai scos din adâncul gre-
şelii, prin toiagul crucii. Prin plasa învățăturilor tale, ai luminat întreaga lume,
învățându-i pe toți să cânte: Aliluia!
Icosul al 8-lea
Nefiind prezent cu ceilalți apostoli în ziua de după Învierea lui Hristos, tu ai pro-
clamat: „Dacă nu voi vedea, în mâinile Lui, semnul cuielor, şi dacă nu voi pune
degetul meu în semnul cuielor, şi dacă nu voi pune mâna mea în coasta Lui, nu voi
crede.” Prin această neîncredere, ai întărit credința credincioșilor, pentru că ai pus
degetul în coasta Lui, ai proclamat: „Domnul meu și Dumnezeul meu!” Prin urma-
re, noi credincioșii strigăm către tine:
Bucură-te, cel ce cu glas neîncrezător ai vestit neîncrederea ta;

Bucură-te, cel ce cu îndrăzneală ai vestit Învierea Domnului;
Bucură-te, cel ce ți-ai băgat degetul în coasta Lui;
Bucură-te, cel ce ai fost astfel inițiat în Tainele divine;
Bucură-te, cel ce ai fost adus, pe un nor, la Ierusalim, pentru adormirea Maicii
Domnului;
Bucură-te, cel ce ai fost dăruit cu cunoaşterea înălţării ei, cu trupul, la cer;
Bucuraţi-vă, toți Sfinții apostoli, cei ce sunteți ca palmierii noetici și cedrii;
Bucuraţi-vă, că aţi fost mutaţi în cer, în grădina Tatălui ceresc;
Condacul al 9-lea
Chemat din rândul vameșilor și al păcătoșilor pentru a fi ucenicul Lui, o, apostole
Matei, ai părăsit toate lucrurile, renunțând la probleme și încurcături și ai urmat pe
Hristos. Alipindu-te Lui, cu toată inima ta, I-ai strigat Lui, ca cel izbăvit de strâm-
bătate: Aliluia!
Icosul al 9-lea
Rușinând înțelepciunea celor înțelepți, o, cunoscătorule al Tainelor cerești, apo-
stole Matei, L-ai arătat pe Hristos ca pe o lampă, care luminează marginile
pământului și la porunca Lui, ai făcut să strălucească cunoașterea cerească. Astfel,
ai fost considerat vrednic să scrii dumnezeiasca Sa Evanghelie, consemnând,
pentru noi, cuvintele și faptele lui Hristos și taina divinei Sale Pătimiri. Prin
urmare, ca unui credincios evanghelist credincios și iubit apostol, strigăm, cu cre-
dință, către tine:
Bucură-te, cel ce i-ai părăsit pe vameși pentru a-L urma pe Hristos;
Bucură-te, cel ce ai auzit cuvintele: „N-am venit să chem pe cei drepţi, ci pe cei
păcătoşi la pocăinţă”;
Bucură-te, martor ocular al Pătimirii lui Hristos;
Bucură-te, cel ce ai consemnat, cu credincioșie, pentru noi, Sfânta Lui Înviere;
Bucură-te, vas al tainelor, de necuprins pentru mintea omenească;
Bucură-te, cel ce le-ai descoperit, pe acestea, credincioșilor;
Bucurați-vă, toți Sfinții apostoli, care ați împlinit toate poruncile Domnului;
Bucurați-vă, că aţi părăsit toate, I-aţi urmat lui Hristos și aţi găsit totul în El;
Condacul al 10-lea
Supunându-te, Sfinte apostol Iacov, fiul lui Alfeu, poruncilor Stăpânului, sufletul
tău a fost luminat din belșug, o, binecuvântatule. El te-a chemat să fii apostolul Său
și te-a trimis, în toată lumea, pentru a face ucenici ai națiunilor, învățându-i cum să
cânte: Aliluia!
Icosul al 10-lea
Strălucirea duhului s-a pogorât asupra ta, sub forma unei limbi de foc, iar puterea
Celui PreaÎnalt te-a umbrit și ai devenit un martor sfânt al lui Hristos în Ierusalim,
Iudeea și până în cele mai îndepărtate părți ale pământului. Cu mare putere, atât în
cuvânt, cât și în faptă, ai răspândit vestea mântuitoare a Cuvântului întrupat al lui
Dumnezeu, eliminând închinarea la idoli, alungând demonii din oameni și vinde-
când orice fel de boală, în numele Domnului Iisus. De aceea, ca unui ucenic cre-
dincios al lui Hristos și unui demn apostol, strigăm către tine:
Bucură-te, cel ce L-ai vestit pe Hristos ca fiind singura temelie a credincioșilor;
Bucură-te, că i-ai făcut, pe toți cuvioșii, neclintiți în acea mărturisire;
Bucură-te, învăţătorul unei mari înțelegeri a revelației Domnului;
Bucură-te, mărturisitor al singurului Dumnezeu în 3 Persoane;
Bucură-te, fierbinte doborâtor al idolilor;
Bucură-te, vindecător, plin de compasiune, al patimilor;
Bucurați-vă, toți Sfinții apostoli, care ați suferit crunt, ca viteji războinici ai lui
Hristos!
Bucurați-vă, că aţi învins împărățiile pământului prin credință și aţi dobândit
comori cerești!
Condacul al 11-lea
Fiul lui Iosif, logodnicul și al mamei tale, Salomea, o, apostole Iuda, nu ai crezut
în Hristos în tinerețe, cu gelozie refuzând să-I acorzi și Lui o porțiune egală din
averea tatălui tău. Dar, venind la credință, te-ai pocăit de amăgirea ta de odinioară,
strigând, cu voce tare, către El: Aliluia!
Icosul al 11-lea
Noi, credincioșii, te lăudăm, o, apostole Iuda, ca frate al Cuvântului, care a stră-
lucit, de la Tatăl, înainte de toate veacurile și care a luat trup de la Fecioară, într-o
mod minunat, în aceste zile din urmă. Ai fost ruda Lui în trup și adevăratul Său
ucenic. Astfel, venerându-te, te sărbătorim, vestitor al lui Dumnezeu și-ți cântăm,
cu credință:
Bucură-te, munte, care curge, cu dulceața lui Dumnezeu;
Bucură-te, râu liniștit, ce înviorezi inimile credincioșilor;
Bucură-te, mustrare severă a celor ce ar putea socoti harul Dumnezeului nostru,
necuviincios;
Bucură-te, hotărâtă opoziție, celor ce L-ar nega pe Domnul Iisus;
Bucură-te, vestitor al credinței Sfinților;
Bucură-te, cel ce i-ai încredințat, pe frații tăi, Celui ce este capabil să-i împiedice
să cadă;
Bucuraţi-vă, toți Sfinții apostoli, ca munții Sionului;
Bucuraţi-vă, cei ce aţi lăsat să cadă asupra noastră dulceața mântuirii;
Condacul al 12-lea
După ce ai văzut minunile lui Hristos, o, mult-slăvite Simon, ai urmat, cu credinţă,
pe Dumnezeu întrupat, pe care L-ai iubit; și te-ai alăturat celorlalţi 11 apostoli aleși
ai lui și ai primit numele Zealot, pentru că ai fost zelos pentru slava Lui, cântându-I
continuu: Aliluia!
Icosul al 12-lea
La sfânta ta nuntă, o, apostole Simon, Hristos a dezvăluit puterea Dumnezeirii Sale
schimbând apa în vin, dezvăluindu-ne și puterea rugăciunilor Sfintei Sale Mame.
De aceea, pentru tine, ca pentru un martor ocular al minunilor Sale și al marii Sale
iubiri pentru Maica Sa, noi, credincioșii, strigăm, cu mare bucurie, către tine:
Bucură-te, cel mai frumos mire, chemat, în mod minunat, de la o sărbătoare de
nuntă pământească, la sărbătoarea de nuntă a Mielului;
Bucură-te, că ai lăsat mireasa pământească și ai călcat pe urmele Lui;
Bucură-te, cel ce ai slujit cu credință lui Dumnezeu, Cuvântul Întrupat;
Bucură-te, cel ce ai arătat mare râvnă predicând Evanghelia dreptății;
Bucură-te, că L-ai iubit pe Iisus, cel mai dulce Domn, din toată inima ta;
Bucurați-vă, toți Sfinții apostoli, ca torenții de râuri ce bucură orașul Bisericii lui
Dumnezeu;
Bucurați-vă, că sunteţi ca niște șuvoiuri de dulceață care dau tuturor credincioșilor
să bea din paharul mântuirii;
Condacul al 13-lea (de trei ori)

O, cei mai slăviți și lăudați ucenici ai lui Hristos, Petru și Pavel, cei dintâi întronați,
împreună cu toți Sfinții apostoli, care au luminat tot universul cu Sfânta credință și
vor veni, împreună cu Hristos, să judece întreaga lume. Demnitatea voastră nu este
pe pământ, ci, mărirea și lauda este din cer. Acceptând acum nevrednica noastră
rugăciune, apăraţi-ne de toate nenorocirile și rugaţi-L pe Hristos, Dreptul Jude-
cător, să ne fie milostiv la judecată, pentru ca, mântuiți prin mijlocirea voastră, să
cântăm lui Dumnezeu, Mântuitorul nostru: Aliluia!
Apoi, se zice, din nou:
Icosul 1
„Binecuvântat ești tu, Simon, fiul lui Iona!”, ţi-a spus Hristos, Fiul Dumnezeului
Celui viu, o, slăvite apostol Petru. Cum te-am putea numi noi, nevrednicii, binecu-
vântat, pe tine, care ai fost numit binecuvântat de Însuși Dumnezeu? Totuși, cu
credincioșie şi iubire, strigăm către tine astfel:
Bucură-te, cel dintâi între apostoli, bază a Sfintei Biserici;
Bucură-te, stâlp puternic și temelie a Credinței ortodoxe;
Bucură-te, iubitor înflăcărat al Învățăturii lui Hristos;
Bucură-te, întâiul din Sinodul apostolilor;
Bucură-te, bunul paznic al Împărăției cerurilor;
Bucură-te, renumit vindecător pentru cei ce se pocăiesc de păcatele lor;
Bucurați-vă, toți Sfinții apostoli, privitori ai lui Dumnezeu, căci sunteți lumina
întregii lumi;
Bucurați-vă, căci, prin voi, credința care ne mântuiește a strălucit, din Hristos, în
orice loc!
Apoi, se cântă Condacul 1

Domnul, care a spus despre Sine: „Eu sunt Păstorul cel bun”, ţi-a spus ţie, o, Pe-
tru, cel dintâi înscăunat: „Dacă mă iubești, hrănește oile Mele!” Iar Cel ce a spus:
„Eu sunt Iisus”, a spus despre tine, O, preeminent apostol Pavel: „El este un vas
ales pentru Mine, pentru a purta Numele Meu înaintea neamurilor”. Și, la fel,
pentru toți apostolii Săi, El a spus: „Așa cum Tatăl Meu M-a trimis pe Mine, așa vă
trimit și Eu pe voi: mergeți și învățați toate neamurile!” Și voi, primind un astfel de
har de la bunul vostru Păstor, ca primii păstori și învățători din toată lumea, păziți-
ne de toate nenorocirile pe pășunea mântuirii, ca să strigăm către voi: Bucurați-vă,
Petru și Pavel, cu toți Sfinții apostoli!
Apoi, rostim această:
Rugăciune
O, slăviţilor apostoli, care v-aţi dat viața pentru Hristos și I-aţi înfrumusețat pășu-
nea cu sângele vostru, ascultați-ne rugăciunile noastre, pe care vi le aducem, cu
inimi smerite. Căci, iată ne-am întunecat cu păcatele noastre și de aceea, am fost
acoperiți de nenorociri și am devenit foarte săraci în curăţia unei vieți bune și nu ne
putem feri de lupii răpitori ce se străduiesc, cu îndrăzneală, să pună mâna pe moș-
tenirea Domnului.
O, măriţilor ajutaţi-ne în neputințele noastre și nu vă îndepărtaţi de noi, ca să nu ne
lipsim de dragostea lui Dumnezeu. Apăraţi-ne, cu puternicul vostru ajutor, ca
Domnul să Se milostivească de noi, pentru rugăciunile voastre, ca El să rupă răbo-
jul nenumăratelor noastre păcate și să ne veselim, cu toți Sfinții, în binecuvântata
Împărăţie a lui Dumnezeu, căruia I se cuvine slava, cinstea, mulțumirea și închi-
năciunea, în vecii veacurilor! Amin!
Şi apoi se face Otpustul: Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, pentru
rugăciunile prea curatei Maicii Tale, ale Sfinţilor apostoli şi ale tuturor Sfinţilor,
miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin !
Sursa:
https://chirho88888888.wordpress.com/2021/01/07/acatistul-sfintilor-apostoli/
http://holyapostlescheyenne.com/wp-content/uploads/2017/10/The-Akathist-Hymn-to-THE-
HOLY-APOSTLES-1.pdf
Acatistul Soborului celor 12 Sfinţi apostoli (30 iunie)
traducere din limba rusă


toate le implineşti, Vistierul bunătăţilor şi Dătătorule de viaţă, vino şi te
sălăşluieşte întru noi, şi ne curăţeşte pe noi de toată intinăciunea, şi mântuieşte,

Amin.

Amin.
greşiţilor noştri. Şi nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăveşte de cel rău. Că a Ta
este Împărăţia şi puterea şi slava, a Tatălui şi a Fiului şi a Sfântului Duh, acum
şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.



Uşa milostivirii deschide-o nouă,binecuvântată Născătoare de Dumnezeu, ca să
Crezul
Cred Într-Unul Dumnezeu, Tatăl Atoţiitorul, Făcătorul cerului şi al pămân-
tului, al tuturor celor văzute şi nevăzute.
prooroci.
***
Condacul Sfinţilor apostoli (glasul al 2-lea): Astăzi Hristos - Piatra cu bucurie pro-
slăvește piatra credinței, pe ucenicul cel ales, dimpreună cu Pavel și toți cei
doisprezece. Prăznuind pomenirea lor, slăvim pe Cel ce pe ei i-a proslăvit.
Sedelna, glasul al 4-lea: Sălăşluindu-vă în lumina cea neapropiată, ca cei ce sunteţi

locaşuri de lumină, sfântă casa voastră o luminaţi pururea cu dumnezeieştile pro-
povăduiri. Pentru aceasta cu credinţă strigăm: mântuiţi-ne pe noi de întuneric, de
toate primejdiile şi de năvălirile cumpliţilor păgâni, rugându-vă Făcătorului,
Sfinţilor apostoli.
&&&
Condacul 1
Văzători cu duhul, aleși și martori ai Cuvântului Întrupat, pescarii păcii și vase ale
harului lui Hristos, stele strălucitoare ale Bisericii, lumini universale și predicatorii
credinței, aţi strălucit, ca nişte raze ale zorilor duhovniceşti, Sfinţilor cuvioşi cei 12
apostoli ai Mântuitorului Hristos Dumnezeu, iar noi vă aducem cântare, cu evla-
vie, pentru a slăvi luminoasa și binecuvântata voastră amintire. Iar voi, ca părtași la
Lumina divină și având îndrăzneala de a fi lângă Hristos, rugați-L, cu sârguință, să
ne călăuzească, cu adevărat, pe toți către lumina minții lui Dumnezeu, să ne întă-
rească în credință și să-i respectăm profund pe cei care vă cheamă: Bucuraţi-vă,
cei 12 Sfinţi apostoli care aţi luminat lumea cu învățătura lui Hristos!
Icosul 1
Aţi adus oamenilor slujirea îngerească de dragul Cuvântului divin, Sfinţi apostoli,
propovăduind calea mântuirii. Prin cuvântul adevărului lui Hristos, prin cuvintele
voastre de iluminare și prin harul Duhului Sfânt, ne arătaţi mântuirea, prin credință,
din zilele străvechi până în zilele noastre, iar noi vă lăudăm neîncetat:
Bucuraţi-vă, lumini universale;
Bucuraţi-vă, binecuvântarea propovăduirii;
Bucuraţi-vă, predicatori statornici ai credinței;
Bucuraţi-vă, căci prin voi, suntem învățaţi despre tainele vestirii cerești;
Bucuraţi-vă, stâlpii Bisericii;
Bucuraţi-vă, distrugători ai lingușirii idolatre;
Bucuraţi-vă, aleşi care aţi purtat în glas harul Duhului Sfant;
Bucuraţi-vă, cei 12 Sfinţi apostoli care aţi luminat lumea cu învățătura lui Hri-
stos!
Condacul 2
Văzând pe Domnul Gloriei care a venit și auzind că Înaintemergătorul mărturisește
despre Mielul lui Dumnezeu, care vine să ia păcatul lumii, aţi lăsat totul în urmă
grăbindu-vă după El, cântând lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul 2
Aţi ales calea spre dreapta, către porțile înguste ale Împărăției lui Hristos, fiind
împodobiţi cu înțelepciunea divină şi de dragul ei, auziți în mod vrednic de la toată
lumea:
Bucuraţi-vă, căci prin har aţi primit înțelepciunea lui Dumnezeu;
Bucuraţi-vă, alungând nebunia distructivă a vieții vremelnice, căci odată ce aţi
auzit vocea, care v-a chemat, aţi rămas în Hristos;
Bucuraţi-vă, comoară duhovnicească;
Bucuraţi-vă, căci aţi căutat mărgăritarele gândurilor bune în inima voastră;
Bucuraţi-vă, căci Hristos a binecuvântat voința voastră;
stos!
Condacul 3
Prin puterea de sus aţi fost întăriţi, Sfinţilor atotputernici apostoli, iar prin judecata
și harul vostru duhovnicesc, aţi alungat toată vrăjmășia dușmanului şi neamul ome-
nesc l-aţi luminat, prin credință. Chiar și așa, ne rugăm: luminaţi-ne sufletele
întunecate de păcate, iar noi ridicăm o laudă către Dumnezeu: Aliluia!
Icosul 3
Având înțelepciunea întregului univers, aţi luminat lumea cu cuvântul mântuirii,
alungând întunericul și umbra morții. Vă rugăm, Sfinţilor apostoli, luminați și
sufletele noastre întunecate de întunericul patimilor, iar noi vă lăudăm aşa:
Bucuraţi-vă, lumini ale răsăritului minții, care aţi alungat întunericul nebuniei, prin
credință;
Bucuraţi-vă, udând pământul cu Evanghelia lui Hristos;
Bucuraţi-vă, căci prin râul dătător de viață al cuvintelor lui Hristos, ne răcoriţi de
căldura durerii pe noi, care suntem în necaz;
Bucuraţi-vă, căci alungaţi gândurile rele din inima noastră întunecată;
Bucuraţi-vă, căci ne ridicaţi cu dragoste prin puterea harului, din adâncul păcatelor,
care ne îneacă în deșertăciunile acestei lumi;
stos!
Condacul 4
Vifor mare s-a făcut în mare, încât se acoperea corabia cu valurile şi venind învă-
ţăceii Lui L-au deşteptat pe El, strigând: „Învățătorule, mântuiește-ne, pierim!” Iar
noi, care suntem slabi, neliniștiți și zguduiți, în permanent, de nenorocirile vieții,
Te rugăm, Doamne, să ne duci la malul dezlegării, unde toți cei mântuiți cântă lui
Dumnezeu: Aliluia!
Icosul 4
După ce au auzit cuvântul de la Păstorul Șef și Domnul: „Secerişul este mare, însă
lucrătorii sunt puţini. Rugaţi-l deci, pe Domnul secerişului să trimită lucrători în
Secerişul Lui!”, binecuvântaţii apostoli, cu zel aprins, pentru această lucrare a lui
Hristos, s-au dus în orașe, vestind Evanghelia Împărăției oamenilor și vindecându-i
pe toţi cei bolnavi. Rugați-vă lui Dumenzeu să ne mântuiască şi pe noi, care cu
tandrețe vă chemăm așa:
Bucuraţi-vă, mesageri buni ai lui Hristos;
Bucuraţi-vă, din pescari ajungând mai înțelepți decât retorii;
Bucuraţi-vă, trâmbițele binecuvântării lui Hristos, vorbind despre paradisul mân-
tuirii;
Bucuraţi-vă, păstori ai oilor alese de Dumnezeu, alungând lupii minţii prin credință
de la oi;
Bucuraţi-vă, primind din gura lui Hristos, duhul focului care ne izbăvește de vrăj-
mașul;
stos!
Condacul 5
Ați fost stele evlavioase, strălucind cu stăpânirea virtuților divine ca soarele. Cu
strălucirea voastră luminați-ne și nouă patimile, strigând către Dumnezeu: Aliluia!
Icosul 5
După ce ați văzut, Sfinţi apostoli, chipul omenirii Domnului lumii, Fiul lui Dumne-
zeu, Hristos v-a dat revelația mărturisirii Tatălui vostru. Din acest motiv, noi, bu-
curându-ne de mărturisirea voastră, vă rugăm să primiţi aceste laude:
Bucuraţi-vă, mărturisitori luminaţi de Dumnezeu;
Bucuraţi-vă, căci din cer aţi primit harul teologiei lui Hristos;
Bucuraţi-vă, căci lumea vă oferă respect;
Bucuraţi-vă, căci de la Însuși Domnul aţi primit binecuvântare;
Bucuraţi-vă, că de la El aţi primit puterea divină de a dezlega păcatele oamenilor;
stos!
Condacul 6
Ajută-ne, Doamne să înțelegem, dar nu prin gândul omenesc, ci prin voința nepă-
trunsă a Tatălui Ceresc, calea tuturor celor din lume, învățându-ne să Îl ascultăm,
cu smerenie, pe Dumnezeu care este atât de mulțumit de Fiul său: Aliluia!
Icosul 6
Aţi fost martori pe Muntele Tabor la gloria divină a lui Hristos, Sfinţilor apostoli.
După ce i-aţi văzut pe Moise și pe Ilie, aţi auzit vocea mărturiei Tatălui despre Fiul
Unul-Născut din cer, iar noi vă strigăm:
Bucuraţi-vă, cei acoperiţi în lumina lui Hristos, pe Tabor;
Bucuraţi-vă, cei care aţi auzit de la Tatăl, mărturia despre Fiul lui Dumnezeu;
Bucuraţi-vă, văzându-i pe Moise și pe Ilie, care v-au descoperit Dumnezeirea lui
Hristos;
Bucuraţi-vă, cei iluminaţi despre plecarea lui Hristos la Ierusalim;
Bucuraţi-vă, primind slava dumnezeiască a lui Iisus;
stos!
Condacul 7
Aţi primit din mâinile lui Hristos masa hrănitoare a sufletului, din Trupul și Sân-
gele, Celui care dă viață veşnică, Domnul tuturor, iar Simon Petru a spus: „Doa-
mne, Tu ştii toate. Tu ştii că Te iubesc!” Iar apoi, i-a spus lui Iisus: ”Tu eşti Fiul
lui Dumnezeu Celui Viu”. Această mărturisire ne aduce bucurie şi cădem acum, cu
căldură la Dumnezeu, cântându-I: Aliluia!
Icosul 7
Primește-ne, Doamne în comuniune cu binecuvântaţii tăi apostoli să primim de la
ei, curățenia sufletului şi smerenie, căci ei au stat cu Tine la Cină, primind Taina
Ta. De aceea, ne rugăm aşa:
Bucuraţi-vă, căci aţi ajuns în cămările cele înalte, ale Sionului din Cer;
Bucuraţi-vă, căci ne daţi curăția cinstită a sufletului de la Domnul Hristos;
Bucuraţi-vă, căci pentru voi, porunca Domnului a fost lege;
Bucuraţi-vă, căci aţi fost martori la prima jertfă, fără sânge a Mântuitorului;
Bucuraţi-vă, şi daţi-ne şi nouă mâini și buze curate să putem gusta din Pâinea Vie-
ții și să bem din bucuria Paharului divin, din mâinile Domnului;
stos!
Condacul 8
Nici unul din ucenici nu îndrăznea să Îl întrebe pe Hristos: ”Cine eşti Tu?” Însă Si-
mon Petru a recunoscut că El este Fiul lui Dumnezeu celui Viu, iar noi Îi aducem
laudă lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul 8
Toată legea și profețiile au scris despre împlinirea în suferință cinstită si despre
înmormântarea lui Iisus Hristos şi despre Învierea glorioasă a Mântuitorului după 3
zile, fiind iluminaţi de Duhul Sfânt. Pentru aceasta, noi strigăm:
Bucuraţi-vă, că inima voastră a văzut Adevărul, cum Hristos a fost răstignit;
Bucuraţi-vă, căci aţi crezut în mântuire prin puterea lui Dumnezeu, văzând cum
Domnul Şi-a purtat Crucea;
Bucuraţi-vă, căci nu L-aţi părăsit după Moartea Lui;
Bucuraţi-vă, căci prin voi, apoi s-a născut credinţa mai departe în oameni;
Bucuraţi-vă, căci Sângele lui Hristos a fost vărsat pentru noi toţi, ca să respectăm
adevărul cuvântului Evangheliei;
stos!
Condacul 9
Hristos a îndepărtat toată durerea din inimile voastre, prietenii Săi, Sfinţilor
apostoli, căci vi s-a arătat în multe părți și în multe feluri, după Învierea Sa, mân-
când şi bând, împreună cu voi și asigurându-vă, în orice chip, despre Învierea Sa
glorioasă, iar voi I-aţi fost martori, până la sfârșitul Vieţii Lui pe pământ. Prin
aceeași bucurie, Îi spunem lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul 9
Aţi văzut, cu ochii voştri, Înălţarea Domnului de pe Muntele Măslinilor, Sfinţilor
apostoli ai lui Hristos, primind binecuvântare de la El, iar apoi cu bucurie, v-aţi
întors la Ierusalim, prin poruncă, să răspândiţi Evanghelia lui Dumnezeu. Iar noi
cântăm aceasta:
Bucuraţi-vă, primind pace de la Domnul la Înălţarea Lui la cer;
Bucuraţi-vă, căci aţi văzut unirea celor cerești cu cele pământeşti în Învierea lui
Hristos;
Bucuraţi-vă, lăudându-L împreună cu cetele îngereşti, privindu-L înălțându-Se de
la pământ, la Cer;
Bucuraţi-vă, căci aţi fost ultimii oameni care v-aţi închinat Lui pe muntele Înălţării
lui Hristos;
Bucuraţi-vă, căci El v-a dat porunca de a învăţa, mai departe, Cuvântul Lui;
stos!
Condacul 10
Voi L-aţi auzit pe Mântuitorul spunând: „Duceţi-vă şi faceţi ucenici din toate
neamurile, botezându-i în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh! Şi învă-
ţaţi-i să păzească tot ce v-am poruncit! Şi iată că Eu sunt cu voi în toate zilele, până
la sfârşitul veacului”. Chiar și așa, în bucurie de pe Muntele Măslinilor, slăvind
Înălțarea divină a lui Hristos, cântăm: Aliluia!
Icosul 10
Sfinţilor Apostoli, în ziua Cincizecimii eraţi toţi împreună în acelaşi loc. Deodată,
a venit din cer, un sunet ca vâjâitul unui vânt puternic şi a umplut toată casa unde
şedeaţi. Nişte limbi, ca de foc au fost văzute împărţindu-se printre voi şi s-au
aşezat câte una pe fiecare din voi. Şi toţi v-ati umplut de Duh Sfânt şi aţi început să
vorbiţi în alte limbi, după cum va dădea Duhul să vorbiţi. Iar noi vă slăvim aşa:
Bucuraţi-vă, căci potrivit făgăduinţei lui Hristos, aţi fost botezaţi cu Duhul Sfânt şi
foc;
Bucuraţi-vă, şi faceţi şi din noi casă a harului cel mai curat;
Bucuraţi-vă, căci puterea Duhului a venit din cer, peste voi, plecând de la Tatăl şi
odihnindu-se în Fiul;
Bucuraţi-vă, vestind măreția lui Dumnezeu în glasul suflării Duhului;
Bucuraţi-vă, că prin capul vostru, focul Duhului Mângâietor coboară pe pământ;
stos!
Condacul 11
Sfinţilor apostoli, aţi adus cântare de mulţumire Sfintei Treimi care dă viață în ma-
nifestarea Duhului Sfânt, umplându-vă de bucurie și de toată cunoașterea, fă-când
multe semne și minuni pentru Biserică pentru a da mărturie despre Învierea
Domnului Iisus, cântând lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul 11
Predicile voastre, pline de lumină, smerenie și multe lacrimi s-au împlinit; aţi bo-
tezat oamenii cu Duh Sfânt, construind Biserica lui Hristos pe pământ, mergând,
peste tot, vestind cuvântul lui Dumnezeu; pentru această muncă a voastră, vă stri-
găm:
Bucuraţi-vă, căci prin unirea iubirii lui Hristos, aţi propovăduit dragostea și pacea
Bisericii ca un legământ etern;
Bucuraţi-vă, căci jugul lui Hristos este bun şi sarcina Lui uşoară;
Bucuraţi-vă, luptând pentru mântuirea tuturor;
Bucuraţi-vă, căci aţi mers, din oraş, în oraş predicând Evanghelia lui Hristos;
Bucuraţi-vă, că noaptea şi ziua oamenii din turma voastră au învățat neîncetat;
stos!
Condacul 12
Harul ceresc este părtaș și un atoate văzător al Cuvântului, făcându-vă martori la
Adormirea Maicii Domnului. Prin strălucirea divină a Duhului Sfânt, v-aţi adunat
împreună, Sfinţilor apostoli cântând cântarea de înmormântare a PreaSfintei
Născătoare de Dumnezeu; iar noi, Îl slăvim pe Dumnezeu: Aliluia!
Icosul 12
Cântând faptele voastre minunate, minunându-ne de munca de propovăduire a
Evangheliei, cinstim suferinţele voastre, Sfinţilor apostoli aleşi de Dumnezeu: aţi
vestit, în întreaga lume, Evanghelia lui Hristos în toate limbile și țările. În același
mod, cu toții, vă lăudăm:
Bucuraţi-vă, căci i-aţi adus la Hristos, pe mulţi oameni;
Bucuraţi-vă, căci prin Învierea lui Iisus, s-au deschis porțile morții;
Bucuraţi-vă, căci sufletele au fost răscumpărate prin Sângele Mielului;
Bucuraţi-vă, căci aţi pregătit pentru noi, templul din ceruri;
Bucuraţi-vă, mare slavă a Bisericii lui Hristos;
stos!
Condacul 13 (de 3 ori)

O, demni de toate laudele și binecuvântările, Sfinţilor apostoli ai lui Hristos, voi aţi
fost prietenii Lui și I-aţi slujit în Biserica moștenită de la El. Vă rugăm să primiţi
rugăciunea noastră făcută din dragostea pentru voi şi înălţaţi o rugăciune către
Dumnezeu ca să păstreze Biserica sfântă în unitatea minții și a păcii; rugaţi-vă ca
Dumnezeu să Îşi adune toţi copiii în Împărăția Sa și să vieţuiască cu El în Lumina
Lui veşnică, pentru a-I cânta totdeauna: Aliluia!
Se zice apoi, iarăşi:
Icosul 1
Aţi adus oamenilor slujirea îngerească de dragul Cuvântului divin, Sfinţi apostoli,
propovăduind calea mântuirii. Prin cuvântul adevărului lui Hristos, prin cuvintele
voastre de iluminare și prin harul Duhului Sfânt, ne arătaţi mântuirea, prin credință,
din zilele străvechi până în zilele noastre, iar noi vă lăudăm neîncetat:
Bucuraţi-vă, lumini universale;
Bucuraţi-vă, binecuvântarea propovăduirii;
Bucuraţi-vă, predicatori statornici ai credinței;
Bucuraţi-vă, căci prin voi, suntem învățaţi despre tainele vestirii cerești;
Bucuraţi-vă, stâlpii Bisericii;
Bucuraţi-vă, distrugători ai lingușirii idolatre;
Bucuraţi-vă, aleşi care aţi purtat în glas harul Duhului Sfant;
stos!
Condacul 1
Văzători cu duhul, aleși și martori ai Cuvântului Întrupat, pescarii păcii și vase ale
harului lui Hristos, stele strălucitoare ale Bisericii, lumini universale și predicatorii
credinței, aţi strălucit, ca nişte raze ale zorilor duhovniceşti, Sfinţilor cuvioşi cei 12
apostoli ai Mântuitorului Hristos Dumnezeu, iar noi vă aducem cântare, cu evla-
vie, pentru a slăvi luminoasa și binecuvântata voastră amintire. Iar voi, ca părtași la
Lumina divină și având îndrăzneala de a fi lângă Hristos, rugați-L, cu sârguință, să
ne călăuzească, cu adevărat, pe toți către lumina minții lui Dumnezeu, să ne întă-
rească în credință și să-i respectăm profund pe cei care vă cheamă: Bucuraţi-vă,
cei 12 Sfinţi apostoli care aţi luminat lumea cu învățătura lui Hristos!
Şi apoi se face Otpustul: Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu pentru ru-
găciunile prea curatei Maicii Tale, ale Sfinţilor apostoli şi ale tuturor Sfinţilor,
miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin!
Sursa:
https://acoperamantulmaiciidomnului.wordpress.com/2021/06/25/acatistul-soborului-celor-
doisprezece-sfinti-apostoli-30-iunie/
Paraclisul Sfinţilor apostoli

toate le implineşti, Vistierul bunătăţilor şi Dătătorule de viaţă, vino şi te sălă-
şluieşte întru noi, şi ne curăţeşte pe noi de toată intinăciunea, şi mântuieşte,


Amin.


Amin.
greşiţilor noştri. Şi nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăveşte de cel rău.


Uşa milostivirii deschide-o nouă, binecuvântată Născătoare de Dumnezeu, ca să

Crezul
Cred Într-Unul Dumnezeu, Tatăl Atoţiitorul, Făcătorul cerului şi al pământului,
al tuturor celor văzute şi nevăzute.
prooroci.
Doamne, miluieşte ! (de 12 ori)
Veniţi să ne închinăm Împăratului nostru Dumnezeu!

Veniţi să ne închinăm şi să cădem la Hristos, Împăratul nostru Dumnezeu!
Veniţi să ne închinăm şi să cădem la Însuşi Hristos Împăratul şi Dumnezeul
nostru!
Psalmul celor 12 Sfinţi apostoli
Domnul Iisus Hristos v-a ales din lume pe voi, cei 12 apostoli, v-a făcut ucenicii
Lui şi v-a descoperit învăţăturile Sfintei Evanghelii. Numele voastre sunt: Andrei,
Petru, Ioan, Iacov, Toma, Filip, Matei, Bartolomeu, Iacov al lui Alfeu, Simon
Zilotul, Iuda al lui Iacob, şi Iuda Iscarioteanul, vânzătorul Domnului. Aţi auzit
vestea cea bună şi minunile Domnului le-aţi văzut! Domnul Iisus de la înec v-a
salvat, iar furtuna şi valurile pentru voi le-a potolit!
La Cina cea de Taină împreună cu Domnul Iisus aţi fost şi El picioarele la toţi vi
le-a spălat! Iuda, cel iubitor de arginţi, de la Cină a plecat şi pentru 30 de arginţi pe
Domnul Iisus L-a trădat! În grădina Ghetsimani v-aţi oprit, iar Domnul cu lacrimi
de sânge S-a rugat! Trădătorul, în fruntea unei cete înarmate, a venit, pe Mân-
tuitorul L-a sărutat, zicându-I: Bucură-Te, Învăţătorule! Când s-au apropiat de
Domnul Iisus să-L lege, cei ce veniseră au căzut la pământ! Petru a tras sabia şi a
tăiat urechea unuia dintre cei care voiau să-L lege pe Domnul Iisus, dar Domnul i-a
spus: Bagă sabia la loc în teacă, căci cel ce dă cu sabia, de sabie va pieri! Apoi
L-au legat pe Domnul şi la judecată nedreaptă L-au dus! Ana şi Caiafa L-au
condamnat, Irod Agripa minuni I-a cerut să facă, iar Pilat ar fi vrut să-L elibereze.
De frică apostolii au fugit, Petru de trei ori s-a lepădat de Domnul, iar Ioan, în
ascuns, toate Patimile Domnului le-a văzut!
Domnul Iisus Hristos a fost batjocorit, scuipat, legat la stâlp şi bătut crunt, şi purtat
cu crucea în spate pe drumul Golgotei.
Cu banii aruncaţi de Iuda în templu, a fost cumpărată Ţarina Olarului, unde se în-
groapă străinii. Iuda s-a spânzurat, iar sufletul lui în iad s-a dus.
Când Domnul Iisus a fost răstignit pe cruce, cerul s-a întunecat, catapeteasma
templului în două s-a despicat, iar pământul s-a cutremurat! Pe Domnul Iisus
Hristos, un ostaş cu o suliţă L-a împuns în coastă.
De pe cruce Domnul a fost coborât, cu giulgiu a fost înfăşurat şi în mormânt nou a

fost îngropat.
A treia zi după Scripturi Domnul a Înviat, Îngerii cu bucurie au anunţat, miro-

nosiţele s-au bucurat, iar Sfinţii apostoli s-au mirat.
Dumnezeu este Domnul şi S-a arătat nouă, bine este cuvântat Cel ce vine întru
numele Domnului! (de 3 ori)
Tropar: Către cei 12 Sfinţi apostoli şi Soborul lor, să alergăm noi păcătoşii şi
smeriţii şi să ne rugăm, cu lacrimi de pocăinţă, zicând: Sfinţilor apostoli, rugaţi pe
Milostivul Dumnezeu să nu-Şi întoarcă faţa de la noi, ci mai mult să ne
miluiască şi să ne ocrotească!
Către Sfântul apostol Pavel, care a fost chemat de Domnul Iisus Hristos pe drumul
Damascului, să ne rugăm zicând: Sfinte apostol al lui Dumnezeu, roagă-te şi
pentru noi, ca să ne întoarcă Domnul Dumnezeu de la cele rele la cele
folositoare şi mântuitoare!
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor!

Amin!
Noi, creştinii ortodocşi, nu vom tăcea şi vom spune toate minunile şi toate Faptele
Sfinţilor apostoli, slăvind pe Domnul Iisus Hristos şi pe toţi ucenicii Lui întru toţi
vecii.
Psalmul minunilor Sfinţilor apostoli
Domnul Iisus Hristos v-a ales, v-a chemat, v-a învăţat şi putere sfântă v-a dat, să
dezlegaţi orice boală şi orice neputinţă din popor. Doi câte doi aţi plecat, bolile le-
aţi curăţat, duhurile rele le-aţi alungat şi în sinea voastră v-aţi bucurat. La în-
toarcere, Domnul Iisus v-a spus: Nu vă bucuraţi că duhurile se pleacă înaintea
voastră, ci bucuraţi-vă că numele voastre sunt înscrise în Ceruri!
Pe Petru, pe Iacov şi pe Ioan, Domnul i-a luat pe muntele Tabor şi între Moise şi
Ilie, care s-au arătat în vedenie, S-a Schimbat la Faţă. Sfinţii apostoli nu au putut
suporta strălucirea Slavei dumnezeieşti şi au căzut cu faţa la pământ.
După ce Domnul Iisus Hristos Şi-a dat Duhul pe cruce, a coborât în iad, a rupt
porţile iadului, şi i-a eliberat pe Adam şi pe Eva şi pe toţi cei ţinuţi la întuneric.
Mulţi dintre cei eliberaţi s-au arătat urmaşilor lor în cetatea Ierusalimului. A treia
zi după Scripturi, vestea cea mare, de la Sfinţii Îngeri s-a auzit, că Domnul a În-
viat!
Sfintelor femei mironosiţe li S-a arătat Domnul zicându-le: Bucuraţi-vă! Spuneţi

ucenicilor şi lui Petru că voi fi mai înainte de ei în Galileea! Domnul Iisus
Hristos a intrat prin uşile încuiate şi S-a arătat Sfinţilor apostoli, şi le-a zis: Pace
vouă! Precum M-a trimis pe Mine Tatăl, vă trimit şi Eu pe voi! Apoi suflând spre
ei le-a spus: Luaţi Duh Sfânt! Cel căruia îi veţi ierta păcatele, iertate vor fi, iar
cel căruia îi veţi ţine, ţinute vor fi!
Auzind de Învierea Domnului apostolul Toma a spus: Nu voi crede până nu voi
pipăi rănile Lui, şi nu voi pune mâna mea în coasta Lui! Arătându-se în
duminica următoare, Domnul i-a spus: Apropie-te şi pune mâna ta în coasta Mea
şi fii credincios şi nu necredincios! Toma a spus cu umilinţă: Domnul meu şi
Dumnezeul meu!
După Sfânta Înviere Domnul a mai stat pe Pământ patruzeci de zile, apoi S-a
Înălţat la Ceruri de pe muntele Eleonului. Peste zece zile Duhul Sfânt S-a pogorât
peste Sfinţii apostoli şi ucenici, peste Maica Domnului şi femeile mironosiţe şi toţi
au început să propovăduiască!
La predica Sfântului Petru, mulţime mare, ca la 3000 de suflete, s-au botezat. Atu-
nci, întru Numele Domnului Iisus Hristos, s-a format prima Biserică apostolică, în
care se proslăveau faptele şi cuvintele Domnului.
Petru şi Ioan urcându-se la templu spre a se ruga, au vindecat un olog, care, sănătos
făcându-se, slăvea pe Dumnezeu. Irod Agripa l-a prins pe Sfântul Petru şi l-a pus
în lanţuri, dar un Sfânt Înger al lui Dumnezeu l-a dezlegat şi l-a scos afară din
închisoare.
În Numele Domnului, Sfântul apostol Petru a înviat-o pe Tavita, iar pe sutaşul
roman Corneliu l-a întors la credinţa în Domnul Iisus Hristos.
Prigoana s-a pornit împotriva creştinilor. Iacov a fost tăiat cu sabia de Irod. Sfântul
Ştefan, ucis cu pietre, căzând sub ploaia de lovituri, a zis: Doamne, nu le socoti
păcatul acesta!
Saul a pornit prigoana împotriva creştinilor şi mergând în drum spre Damasc, o

lumină orbitoare l-a trântit la pământ, zicându-i: Saule, Saule de ce Mă pri-
goneşti? Uimit Saul a întrebat: Cine eşti, Doamne? I s-a răspuns: Eu sunt Iisus,
pe care tu Îl prigoneşti, dar greu îţi este să loveşti cu piciorul în ţepuşă.
La Damasc Anania l-a tămăduit pe Saul, care s-a botezat şi a devenit creştin cu
numele Pavel. Trei ani a stat Sfântul apostol Pavel într-o peşteră din pustiul
Arabiei şi acolo Domnul Iisus, în taină, l-a învăţat Evanghelia. Propovăduind,
Pavel a făcut minuni, duhurile rele le-a alungat, de muşcarea viperei a scăpat, în
mare 15 zile a stat, dar nu s-a înecat.
Sfântul apostol Andrei, fratele Sfântului Petru, în Dobrogea a venit şi Episcopie

creştină a făcut, pe mulţi i-a tămăduit, în peşteră a stat, izvor a făcut să curgă,
gurile lupilor le-a legat, ca să nu mai muşte oamenii şi vitele, iar numele lui şi al
tuturor apostolilor este prea mărit.
Canonul celor 12 Sfinţi apostoli
Cântarea I-a
De primejdia înecării au scăpat, la limanul cel sfânt au ajuns, smerenie au avut şi

de Domnul Iisus Hristos întru totul au ascultat Sfinţii apostoli, pe care îi lăudăm şi
îi prea mărim acum şi în toţi vecii!
Sfinţilor apostoli ajutaţi-ne, tămăduiţi-ne şi rugaţi-vă pentru noi!

Noi păcătoşii şi smeriţii să alergăm către Sfinţii apostoli, aşa cum alergau cei din
primul veac creştin şi să cerem tămăduire de bolile sufleteşti şi trupeşti.
Fiind ucenicii aleşi ai Domnului Iisus Hristos, în lume aţi predicat, pe oameni i-aţi
luminat şi la calea cea dreaptă i-aţi îndreptat, pe cei bolnavi i-aţi vindecat, iar noi
vă rugăm să ne scăpaţi de neputinţe, de boli, de patimi şi de tot ce vine de la rău.
Spre Slava lui Dumnezeu şi mântuirea lumii aţi lucrat Sfinţilor apostoli, căci râuri
de apă vie revărsând, pe mulţi i-aţi umplut cu harul sfânt.
La Pogorârea Duhului Sfânt, în foişorul din Ierusalim era şi Preasfânta Născătoare

de Dumnezeu, care, împreună cu Sfintele femei, a primit de Sus darul apostoliei şi
al înţelepciunii sfinte.
Cântarea a III-a
Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu şi cel mai mare Apostol al lumii,
luminează-ne şi întăreşte-ne pe noi în credinţă şi în lucrarea celor bune şi mân-
tuitoare.
Darul lui Dumnezeu v-a făcut pe voi oameni cu virtuţi sfinte şi minunate, şi de
aceea aţi făcut minuni despre care se va vorbi întru toţi vecii.
Cu puterea sfinţeniei voastre ne puteţi vindeca de tot răul şi pe noi, cei care acum,
cu smerenie şi cu credinţă, vă cerem ajutorul.

Spre Slava lui Dumnezeu aţi făcut vindecări multe şi aţi înviat morţii. Acum vă
rugăm să-i vindecaţi pe cei bolnavi, robi ai lui Dumnezeu, care din cauza păcate-
lor suferă dureri şi chinuri.
Prea luminaţi fiind, Duhul Sfânt v-a adus din toate părţile lumii la Adormirea
Maicii Domnului. Pe norii cerului aţi venit şi cântare sfântă aţi cântat, prea bine-
cuvântaţilor apostoli ai lui Dumnezeu.
Ectenia milei
Cu pace Domnului să ne rugăm! Doamne miluieşte!

Pentru Pacea de sus şi pentru mântuirea sufletelor noastre, Domnului să ne rugăm!
Doamne miluieşte!
Pentru întreaga Biserică Creştină şi pentru poporul nostru, Domnului să ne rugăm!
Doamne miluieşte!
Pentru ţara noastră România şi pentru poporul român de pretutindeni, Domnului să
ne rugăm! Doamne miluieşte!
Pentru toţi cei care se roagă şi pentru cei care sunt de faţă (nume) pentru sănătatea
lor, Domnului să ne rugăm! Doamne miluieşte!
Pentru întoarcerea la dreapta Credinţă Ortodoxă a tuturor oamenilor, Domnului să
ne rugăm! Doamne miluieşte!
Pe Preasfânta, Preacurata, Preabinecuvântata Născătoare de Dumnezeu şi pururea

Fecioara Maria cu toţi Sfinţii să o lăudăm! Preasfântă Născătoare de Dumnezeu,
miluieşte-ne pe noi!
Pe noi înşine şi unii pe alţii, şi toată viaţa noastră lui Hristos Dumnezeu să o dăm!
Ţie, Doamne!
Că milostiv şi iubitor de oameni eşti Doamne Dumnezeule şi Ţie slavă-Ţi

înălţăm, Tatălui, Fiului şi Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor!
Amin!
Cei ce aţi fost chemaţi la slujire sfântă de către Fiul lui Dumnezeu şi Mântuitorul
lumii, ajutaţi-ne, miluiţi-ne, întăriţi-ne şi ne tămăduiţi pe noi păcătoşii!
Cântarea a IV-a
Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, care ai venit să mântuieşti lumea
noastră cea păcătoasă, miluieşte-ne, tămăduieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi!
Cu sfinţenia voastră cea minunată, pe care o aveţi de la Dumnezeu, vă rugăm să-i

sfinţiţi, să-i tămăduiţi şi să-i întăriţi pe cei care cer al vostru ajutor!
Dar din darurile date vouă de Dumnezeu daţi-ne şi nouă, prea minunaţilor apostoli,
căci cu dragoste creştinească vom spune în lume toată lucrarea şi jertfelnicia
voastră!
Înţelepţiţi fiind cu toţii, la Pogorârea Sfântului Duh aţi luat daruri, putere şi curaj,
cu care necontenit aţi lucrat.
Preasfânta Născătoare de Dumnezeu şi pururea Fecioara Maria a propovăduit în

Grecia, la Muntele Athos, întemeindu-se acolo un leagăn al credinţei noastre
creştineşti.
Cântarea a V-a
Doamne Iisuse Hristoase, care ai fost cu ucenicii Tăi în toate veacurile, fii şi cu noi
acum, în acest veac!
Aşa cum l-ai chemat pe Pavel în drumul spre Damasc, aşa cheamă-ne şi pe noi,
care suntem pe drumul păcatelor, că şi noi suntem oameni, Doamne, aşa cum au
fost şi Sfinţii apostoli la începutul creştinismului!
Pe toţi cei care au venit către Tine, i-ai primit după cuvântul Tău, că ai zis: Cei
însetaţi să vină la mine şi să bea! Şi aşa cum ai primit pe femeia păcătoasă, care
Ţi-a uns picioarele cu mir, le-a şters şi le-a sărutat înaintea ucenicilor Tăi, aşa
primeşte-ne şi pe noi, Doamne.
Cei ce au auzit glasul Tatălui Ceresc au zis că a fost tunet. Noi cei de acum cu
multă smerenie ne rugăm pentru curăţirea noastră de patimi, de tot ce vine de la rău
şi pentru tămăduirea sufletelor şi trupurilor noastre.
Sfânta lumină a înţelepciunii divine venind de Sus, a luminat pe Sfinţii apostoli, pe

Maica Domnului, pe femeile mironosiţe. Doamne, şi noi Te rugăm să ne luminezi,
să ne smereşti şi să ne întăreşti întru dragostea Ta cea sfântă.
Cântarea a VI-a
Doamne, Te rugăm coboară Lumina şi Puterea Ta cea Sfântă, peste noi, robii Tăi
din acest veac şi îndură-Te de noi, Cela ce eşti Îndelung-Răbdător şi Multmilostiv!
Aţi propovăduit Sfânta Evanghelie în poporul evreu şi în toată lumea, aţi în-
creştinat neamuri, aţi întărit credinţa şi aţi vindecat neputinţele oamenilor.
Exemplul vostru cel minunat a fost urmat de Sfinţii: Părinţi, ierarhi, mucenici,
cuvioşi şi cuvioase, de pustnici, dar şi de către cei din popor.
Lucrarea voastră nu aţi oprit-o după ce aţi trecut la cele veşnice, ci multora v-aţi
arătat în vis sau în vedenii, povăţuind cu sfinte învăţături cereşti.
Trupurile voastre s-au făcut moaşte sfinte făcătoare de minuni, doar Maica Dom-
nului a fost luată la Ceruri, trupul ei prea sfânt nerămânând pe Pământ.
Ectenia salvărilor sfinte
Miluieşte-ne pe noi, Doamne Dumnezeule, după mare mila Ta, rugămu-ne Ţie,
auzi-ne şi ne miluieşte! Doamne miluieşte!
Pentru întreaga Biserică Creştină Ortodoxă şi pentru unirea bisericilor creştine într-
una sfântă, sobornicească şi apostolească Biserică, Domnului să ne rugăm! Doa-
mne miluieşte!
Pentru poporul român, pentru românii de pretutindeni, pentru sănătatea şi mân-
tuirea lor, Domnului să ne rugăm! Doamne miluieşte!
Pentru toţi fraţii noştri, pentru toţi cucernicii şi drept slăvitorii creştini, pentru cei
de faţă (nume), pentru sănătatea şi mântuirea lor, Domnului să ne rugăm! Doamne
miluieşte!
Pe Preasfânta, Preacurata, Preabinecuvântata Născătoare de Dumnezeu şi pururea

Fecioara Maria cu toţi Sfinţii să o lăudăm! Preasfântă Născătoare de Dumnezeu,
miluieşte-ne pe noi!
Pe noi înşine şi unii pe alţii, şi toată viaţa noastră lui Hristos Dumnezeu să o dăm!
Ţie, Doamne!
Că milostiv şi iubitor de oameni eşti Doamne Dumnezeule şi Ţie slavă-Ţi

înălţăm, Tatălui, Fiului şi Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor!
Amin!
Ascultă, Doamne, şi auzi pe poporul nostru cel deznădăjduit! Feţei Tale se vor
ruga mai marii popoarelor!
Apostolul
Înţelepciune! Din Faptele Sfinţilor Apostoli, citire: (Faptele I 12-14)
Fraţilor! După Înălţarea Domnului Iisus la Ceruri, apostolii s-au întors la

Ierusalim de la muntele ce se cheamă al Măslinilor, care este aproape de Ieru-
salim, cale de o sâmbătă. Şi când s-au întors, s-au suit în încăperea cea de sus,
unde se adunau de obicei: Petru şi Ioan, Iacov şi Andrei, Filip şi Toma, Bar-
tolomeu şi Matei, Iacov al lui Alfeu, Simon Zilotul şi Iuda al lui Iacov. Toţi
aceştia într-un cuget stăruiau în rugăciune, împreună cu femeile şi cu Maria,
Mama lui Iisus, şi cu fraţii Lui.
Pace ţie cititorule! Şi duhului tău! Aliluia! Aliluia! Aliluia!

Toţi aleşii Tăi, Doamne, Te vor binecuvânta! Şi iată de acum Te vor ferici toate
neamurile!
Evanghelia
Înţelepciune drepţi! Din Sfânta Evanghelie de la Matei citire (Matei 10; 1- 8)
În vremea aceea Iisus, chemând la Sine pe cei 12 ucenici ai Săi, le-a dat putere
asupra duhurilor necurate, ca să le scoată şi să tămăduiască orice boală şi orice
neputinţă. Numele celor 12 apostoli sunt acestea: întâi Simon, cel numit Petru, şi
Andrei, fratele lui; Iacov al lui Zevedeu şi Ioan, fratele lui; Filip şi Bartolomeu,
Toma şi Matei vameşul, Iacov al lui Alfeu şi Levi, ce se zice Tadeu, Simon
Cananeul şi Iuda iscarioteanul, cel care L-a vândut. Pe aceşti 12 i-a trimis Iisus,
poruncindu-le şi zicând lor: În calea păgânilor să nu mergeţi şi în vreo cetate de
samarineni să nu intraţi. Ci mai degrabă mergeţi către oile cele pierdute ale
casei lui Israel. Şi mergând propovăduiţi zicând: S-a apropiat Împărăţia
Cerurilor! Tămăduiţi pe cei neputincioşi, înviaţi pe cei morţi, curăţiţi pe cei
leproşi, pe demoni scoateţi-i; în dar aţi luat, în dar să daţi….
Părinte, Cuvinte şi Duhule Sfânt, Treime Sfântă, curăţeşte mulţimea păcatelor

noastre!
Pentru rugăciunile celor 12 Sfinţi apostoli, ale tuturor Sfinţilor, ale Maicii Dom-
nului şi ale tuturor Cereştilor Puteri, curăţeşte Doamne mulţimea păcatelor
noastre!
Miluieşte-ne, Doamne Dumnezeule, după mare mila Ta şi după mulţimea

îndurărilor Tale, şterge fărădelegile noastre!
Cântarea a VII-a
Te rugăm, Doamne Iisuse Hristose, Mântuitorul nostru, îndură-Te de noi, nevre-

dnicii şi păcătoşii şi nu ne lăsa pe căi rătăcite!

Sfinţilor apostoli ajutaţi-ne să ne vindecăm de patimi, de boli şi de toată lucrarea
celui rău! Pe toţi cei care s-au botezat şi s-au încreştinat, cu dragoste i-aţi primit
văzând râvna lor cea multă.
Sfântul apostol Pavel, văzând-o pe slujnica cu duh rău, că striga în urma lui, a iz-
gonit duhul răutăţii, vindecând-o complet.
Spre slava lui Dumnezeu au propovăduit Sfinţii apostoli pe trei continente, făcând
minuni şi semne mari în popor, luminând oamenii, vindecând bolile, alungând
duhurile rele.
Darul facerii de minuni I-a fost dat şi prea curatei Maici a Domnului Iisus Hristos,
după ce a ajuns în Sfânta Împărăţie a Cerurilor, că în numele ei mulţi s-au vindecat.
Cântarea a VIII-a
Să lăudăm, bine să cuvântăm, să ne închinăm Domnului şi Dumnezeului nostru

Iisus Hristos, cântându-L, slăvindu-L şi prea mărindu-L pe Dânsul întru toţi vecii!
Cu multă strădanie aţi înfiinţat Biserici Creştine în toată lumea, Sfinţilor apostoli,
de aceea îi ajutaţi şi acum pe cei din Biserica vie, dreptmăritoare.
Numele voastre s-au auzit peste tot pământul şi de aceea noi, care suntem urmaşii
lucrului vostru întru Domnul, vă vom lăuda întru toţi vecii.
Comoară duhovnicească de nepreţuit este lucrarea voastră, Sfinţilor apostoli, de

aceea toţi cei care v-au cunoscut, întotdeauna v-au lăudat.
Pe Născătoarea de Dumnezeu şi pururea Fecioara Maria să o lăudăm ca pe Maica

Sfântă a Domnului Iisus Hristos, dar şi ca pe o apostoliţă, căci cu vrednicie a
propovăduit Sfânta Evanghelie a Fiului Său.
Cântarea a IX-a
Luminează-ne pe noi, Doamne, întăreşte-ne şi însoţeşte-ne pe noi la lucrarea Ta

cea Sfântă, aşa cum ai făcut cu Sfinţii apostoli şi cu toţi cei care Te-au urmat în
toate veacurile.
Pe urmaşii voştri i-aţi ajutat în duh, după ce aţi trecut la cele veşnice; şi aşa vă
rugăm să ne ajutaţi şi pe noi, binecuvântaţilor apostoli!
Pe cei bolnavi din zilele noastre ajutaţi-i să se vindece, Sfinţilor apostoli, ca scu-
lându-se din boală să aducă mulţumire şi slavă lui Dumnezeu..
Cu dragoste sfântă alergăm către voi, noi iubitorii de Dumnezeu, rugându-vă să ne

faceţi şi nouă binele pe care l-aţi făcut altădată celor de pe Pământ.
Preasfântă Născătoare de Dumnezeu şi Maica Domnului Iisus Hristos curăţeşte-ne

cugetele şi vindecă-ne pe noi sufleteşte şi trupeşte, aşa cum pe mulţi i-ai vindecat
de-a lungul veacurilor, căci mila Ta este nemărginită.
Laudele Sfinţilor apostoli
1. Să-i lăudăm, bine să-i cuvântăm pe cei 12 Sfinţi apostoli ai Domnului Iisus, care
L-au urmat pe Pământ pe Fiul lui Dumnezeu. Laudă şi cinstire vi se cuvine
Sfinţilor apostoli, ca aleşi ai Domnului Dumnezeu! (de 2 ori)
2. Să-i lăudăm pe aleşii Domnului şi întemeietorii Bisericii Creştine, că mari mi-
nuni s-au făcut la Pogorârea Sfântului Duh. Laudă şi cinstire vi se cuvine Sfinţilor
apostoli, că mari minuni aţi făcut pe Pământ! (de 2 ori)
3. Să-i lăudăm pe Sfinţii apostoli ai Domnului şi Dumnezeului nostru Iisus Hristos,

care s-au îmbrăcat cu putere de Sus. Laudă şi cinstire vi se cuvine Sfinţilor
apostoli, că multe haruri şi daruri Sfinte aţi câştigat!
4. Să-i lăudăm pe cei care de-a lungul veacurilor, în vedenie, s-au arătat multora
din poporul român. Laudă şi cinstire vi se cuvine Sfinţilor apostoli, că arătându-vă
în vedenie pe mulţi Sfinţi i-aţi întărit în credinţă.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh şi acum, pururea şi în vecii vecilor!

Amin!
Veniţi toţi pământenii să-i lăudăm pe aleşii lui Dumnezeu, care au propovăduit în
lume Sfânta Evanghelie şi au împărţit Cuvântul Domnului cu mare sârguinţă!
Doxologia
Slavă Ţie, Celui ce ne-ai arătat nouă Lumina!
Slavă întru cei de Sus, lui Dumnezeu şi pe Pământ pace, între oameni bunăvoire!
Lăudămu-Te, bine Te cuvântăm, închinămu-ne Ţie, slăvimu-Te, mulţumim Ţie

pentru Slava Ta cea mare.
Doamne Împărate Ceresc, Dumnezeule, Părinte Atotţiitorule, Doamne Fiule Unu-

le-Născut, Iisuse Hristoase şi Doamne Duhule Sfânt.
Doamne Dumnezeule, Mieluşelul lui Dumnezeu, Fiul Tatălui, Cel care ridici păca-
tul lumii miluieşte-ne pe noi, Cel ce ridici păcatele lumii!
Primeşte rugăciunea noastră, Cel ce şezi de-a dreapta Tatălui şi ne miluieşte pe

noi! Că Tu eşti Unul Sfânt! Tu eşti Domnul nostru Iisus Hristos, întru Slava lui
Dumnezeu Tatăl. Amin!
În toate zilele bine Te vom cuvânta şi vom lăuda Numele Tău, în veac şi în veacul
veacului.
Învredniceşte-ne, Doamne în ziua aceasta fără de păcat să ne păzim noi.
Bine eşti cuvântat Doamne, Dumnezeul părinţilor noştri şi lăudat şi Preaslăvit este
Numele Tău în veci! Amin!
Fie Doamne mila Ta spre noi, precum am nădăjduit şi noi întru Tine!
Bine eşti cuvântat Doamne, învaţă-ne pe noi îndreptările Tale! (de 3 ori)
Doamne, scăpare Te-ai făcut nouă în neam şi în neam. Eu am zis: Doamne milu-
ieşte-mă! Vindecă sufletul meu, că am greşit Ţie!
Doamne la Tine am scăpat, învaţă-mă să fac Voia Ta, că Tu eşti Dumnezeul meu!
Că la Tine este Izvorul Vieţii, întru Lumina Ta vom vedea lumina! Tinde, Doamne,
mila Ta celor ce Te cunosc pe Tine!
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluieşte-ne pe noi! (de 3
ori)
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh şi acum şi pururea şi în vecii vecilor!

Amin!
Sfinte fără de moarte, miluieşte-ne pe noi!
Sfinţilor apostoli rugaţi pe Milostivul Dumnezeu să dea iertare de păcate

sufletelor noastre!
Rugăciune către Sfinţii apostoli
O, prea luminaţilor, prea înţelepţilor apostoli, care aţi ajuns în Sfânta Împărăţie a
Cerurilor, uitaţi-vă şi la noi, creştinii de astăzi, că Biserica noastră este rodul
propovăduirii voastre.
Sfinţilor apostoli ai Domnului Iisus Hristos, care aţi propovăduit în toată lumea
Sfânta Evanghelie, cu rugăciunile voastre ajutaţi-ne şi pe noi nevrednicii şi păcă-
toşii din acest veac!
Pe Domnul Milei şi Tatăl Fiului Ceresc, rugaţi-L să nu-şi întoarcă privirea de la

noi, ci mai vârtos să ne călăuzească pe calea cea bună a mântuirii sufleteşti.
Sfinte apostol Andrei, care ai călcat pe pământul strămoşilor noştri, împreună cu

toţi Sfinţii apostoli, cu Maica Domnului, cu Sfintele femei mironosiţe şi cu toţi
Sfinţii, ajutaţi poporul român pentru a se sfinţi şi pentru a scăpa din toate nevoile şi
necazurile!
Sfinţilor apostoli şi marilor evanghelişti, care aţi predicat Sfânta Evanghelie a

Domnului Iisus Hristos în toată lumea, care aţi încreştinat popoare şi aţi făcut
minuni, aţi vindecat tot felul de neputinţe şi de boli, vă rugăm, vindecaţi acum
neputinţele şi bolile noastre sufleteşti şi trupeşti, mentale şi spirituale, ca mul-
ţumire, laudă, slavă şi prea mărire să aducem Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh,
acum şi pururea şi în vecii vecilor!
Amin!
Imnografie
Condac la soborul Sfinţilor 12 apostoli (30 iunie): Piatra Hristos, pe piatra cre-
dinţei prea măreşte luminat, pe cel mai ales decât ucenicii şi împreună cu apostolul
Pavel toată adunarea celor doisprezece la pomenire astăzi; a căror pomenire să-
vârşind cu credinţă, pe Cel ce i-a prea mărit pe ei Îl prea slăvim.
Tropar la soborul Sfinţilor 12 apostoli (30 iunie): Cei ce sunteţi între apostoli mai
întâi pe scaun şezători şi lumii învăţători, Stăpânului tuturor rugaţi-vă să dăruiască
pace lumii şi sufletelor noastre mare milă.
Vieţile Sfinţilor - Soborul Sfinţilor, slăviţilor şi întru tot lăudaţilor apostoli
1.Sfântul apostol Petru, cel fierbinte râvnitor după Domnul şi slăvitul mărturisitor
al numelui Său cel Sfânt, care a zis: Tu eşti Hristos, Fiul Dumnezeului cel viu..., a
fost frate cu Andrei cel întâi chemat, din Betsaida Galileei, fiul lui Iona, din
seminţia lui Simeon. El, fiind chemat de Domnul nostru Iisus Hristos de la mrejele
pescăreşti la apostolie şi de la vânarea peştilor la vânarea oamenilor, a câştigat
Biserica în loc de corabie, iar în loc de vâslă, cheile Împărăţiei Cerului. Sfântul
Apostol Petru a propovăduit Evanghelia mai întâi în Iudeea; apoi în Antiohia, în
Pont, în Galatia, în Capadochia, în Asia, în Bitinia şi în Iliric. S-a pogorât până la
Roma şi a binevestit Cuvântul lui Dumnezeu în toată Italia. Pe Simon vrăjitorul l-a
biruit în mijlocul cetăţii Romei, cu puterea lui Hristos, surpându-l jos din înălţimea
văzduhului. Iar mai pe urmă, Petru a fost spânzurat pe cruce cu capul în jos de
împăratul Nero.
2.Sfântul apostol Andrei, cel întâi chemat, a fost ucenic al Sfântului Ioan
Botezătorul. El a mers în urma Mielului lui Dumnezeu, Care ridică păcatele lumii,
fiind frate al Sfântului apostol Petru, pe care l-a şi adus la Hristos. Andrei, după
primirea Sfântului Duh, a propovăduit pe Hristos în Bitinia şi în toate părţile de pe
lângă Marea Neagră, în Herson şi în Rusia. Ajungând aici, cu rânduiala lui
Dumnezeu, a înfipt Crucea pe dealurile Kievului, vestind înainte încredinţarea
neamului aceluia din scaunul său cel apostolesc din Vizantia. Apoi, propovăduind
în Sciţia cea Mare, Sciţia mică (Dobrogea), în Sinopi şi în Miotia, s-a întors în
Tracia şi s-a pogorât în Elada şi în Pelopones, unde a fost răstignit de antipatul
Egheat în cetatea Patras din Ahaia (Grecia).
3. Sfântul apostol Iacov, fiul lui Zevedeu, cel numit de Domnul "fiul tunetului",
era fratele Sfântului Ioan cuvântătorul de Dumnezeu, care a văzut slava Schimbării
la Faţă a Domnului în Muntele Tabor. După Înălţarea Domnului, a tunat ca un
tunet până la marginile pământului; pentru că a propovăduit Cuvântul lui
Dumnezeu, mai întâi la toată Iudeea şi, după aceea, în Spania. Apoi, întorcându-se
iarăşi la Ierusalim, cu glas de tunet mustra pe necredincioşii evrei, arătându-le din
dumnezeiasca Scriptură că Iisus Hristos este adevăratul Mesia. Acest lucru
nesuferindu-l evreii, au întărâtat contra lui pe împăratul Irod, care se numea
Agripa. Sfântul apostol Iacov a băut paharul pătimirii pentru Hristos, pe care a
făgăduit să-l bea, fiind ucis de Irod cu sabia.
4. Sfântul apostol şi evanghelist Ioan, Cuvântătorul de Dumnezeu, a fost

apostolul cel iubit Domnului, care s-a rezemat pe pieptul Lui şi a stat lângă Sfânta
Cruce cu Preasfânta Născătoare de Dumnezeu. El s-a învrednicit a se numi fiu al
ei, iar în vremea cinstitei adormiri a Maicii Domnului, Sfântul apostol Ioan a dus
stâlparea cea din Rai, dată de îngerul Gavriil, înaintea patului ei. El a propovăduit
Evanghelia lui Hristos în Efes şi în toată Asia. Deci, fiind în insula ce se numeşte
Patmos, s-a învrednicit de negrăite descoperiri care sunt scrise în Sfânta Scriptură.
Întorcându-se în Efes şi aducând la Hristos multe popoare din părţile Asiei, s-a
odihnit în pace, fiind îngropat de viu.
5. Sfântul apostol Filip era din aceeaşi cetate cu Petru şi cu Andrei. El era ştiutor
iscusit al cărţilor prooroceşti şi al Legii celei vechi. Tot el a adus la Hristos pe
Natanail, zicând: Am aflat pe Hristos, despre care au scris în Lege, Moise şi
proorocii. Vino şi vezi. Sfântul Apostol Filip a propovăduit pe Hristos în părţile
Asiei, împreună cu Sfântul apostol Vartolomeu şi cu Maria, sora sa. El a fost ucis
de păgâni în Erapole, din Frigia, fiind răstignit cu capul în jos.
6.Sfântul apostol Vartolomeu, era de neam din Galaad. El mai întâi a propovăduit
Evanghelia în Siria şi în Asia de sus, uneori împreună cu Sfântul Filip, iar alteori,
singur, ajutându-le lor câteodată şi Sfântul Ioan cuvântătorul de Dumnezeu. După
sfârşitul lui Filip, s-a dus în India, care se numeşte binenorocită, petrecând acolo
multă vreme în bunăvestire, întorcând pe mulţi la Hristos şi tălmăcind Evanghelia
scrisă de Sfântul evanghelist Matei, în limba indiană. De acolo s-a dus în Armenia
cea mare şi în Alvan, cetatea Armeniei. Acolo a fost răstignit pe cruce cu capul în
jos, iar pielea trupului său a fost jupuită şi tăindu-i-se capul, s-a încununat. Trupul
lui, punându-se în raclă de plumb şi aruncându-se în mare, a plutit uşor pe apă ca o
luntre, până a sosit la insula ce se numeşte Lipar.
7. Sfântul apostol Toma, care s-a numit şi "geamăn", era din Paneida, cetatea
Galileei. El a fost acela, care a pipăit rănile Domnului după învierea Lui. A
propovăduit pe Hristos partenilor, midenilor, perşilor, ircanilor, bactrilor şi
brahmanilor, până la cele de pe urmă părţi ale Indiei. Iar în părţile Calamidului,
împungându-se cu suliţele, a murit pentru Hristos.
8. Sfântul apostol Matei, fratele lui Iacov al lui Alfeu, a fost chemat la apostolie
de la vamă. A fost întâiul scriitor al vieţii lui Hristos, scriind Sfânta Evanghelie în
limba evreiască. El a propovăduit pe Hristos în toată Etiopia şi în părţile
mâncătorilor de oameni, de unde, în cetatea ce se numea Mirmeni, a trecut
muceniceşte din viaţa aceasta.
9.Sfântul Iacov al lui Alfeu, Apostolul lui Hristos şi fratele evanghelistului Matei,
a propovăduit cuvântul lui Dumnezeu în diferite ţări şi la diferite popoare
închinătoare de idoli. Deci, aducând la Hristos multe popoare, s-a făcut asemenea
dascălului său, căci şi-a săvârşit pătimirea fiind răstignit pe cruce.
10. Sfântul apostol Iuda, fiul Sfântului Iosif din Nazaret, este numit de Luca
fratele lui Iacov, întâiul episcop al Ierusalimului, şi fratele Domnului. Iar de Matei
şi de Marcu a fost numit Levi şi Tadeu. El a propovăduit pe Hristos în Iudeea, în
Galileea, în Samaria, în Idumeea, în Arabia, în Siria şi în Mesopotamia. Iar în
părţile Araratului el a fost spânzurat pe o cruce de lemn, de către închinătorii de
idoli şi, fiind lovit cu săgeţi, şi-a dat sufletul său pentru Domnul.
11. Sfântul apostol Simon, cel din Cana Galileei, la a cărui nuntă Iisus Hristos a
prefăcut apa în vin, s-a numit Zilot, pentru râvna sa pentru Hristos Dumnezeul şi a
binevestit cuvântul lui Dumnezeu în Mauritania şi în Africa. În Britania a fost
răstignit de necredincioşi şi astfel şi-a dat duhul său în mâinile lui Dumnezeu.
12. Sfântul Matia, care s-a numărat în rândul Sfinţilor apostoli, în locul lui Iuda
vânzătorul, a propovăduit pe Hristos în Etiopia cea de afară, şi acolo suferind multe
patimi, s-a sfârşit muceniceşte.
13. Sfântul şi marele apostol Pavel, care, mai târziu decât toţi, a fost chemat de
Domnul la apostolie, arătându-se vas ales al numelui lui Hristos, L-a propovăduit
pe El înaintea neamurilor şi împăraţilor, începând de la Ierusalim până la Roma,
fiind învăţător la multe popoare. El a fost ucis cu sabia de către împăratul Nero, şi
astfel şi-a sfârşit nevoinţa alergării sale. Acest sfânt apostol, împreună cu Sfântul
apostol Petru, se cinstesc de Biserică ca cei care s-au ostenit mai mult decât alţii,
pentru bunavestire a lui Hristos.
Sinaxar - Soborul Sfinţilor, slăviţilor şi întru tot lăudaţilor apostoli celor
doisprezece, cu arătare, cum şi unde fiecare dintr-înşii a propovăduit şi unde
s-a săvârşit
În această lună (iunie), în ziua a treizecea, soborul Sfinţilor, slăviţilor şi întru tot
lăudaţilor apostoli celor doisprezece, cu arătare, cum şi unde fiecare dintr-înşii a
propovăduit şi unde s-a săvârşit.
Petru
Petru apostolul şi întâiul ucenicilor, propovăduind întâi Evanghelia în Iudeea şi în
Antiohia, după aceea în Pont, Galaţia, Capadocia, Asia şi în Bitinia, s-a pogorât
până la Roma. Şi biruind cu minunile pe Simon vrăjitorul, a fost răstignit de Nero
cu capul în jos şi aşa şi-a primit sfârşitul.
Pavel
Pavel apostolul şi corifeul apostolilor, întrecând pe toţi apostolii cu dumnezeiască
râvnă şi cu credinţă în Hristos, propovăduind pe Hristos din Ierusalim până la
Iliric, şi mergând la cetatea Romei, i s-a tăiat capul de către Nero.
Andrei
Andrei apostolul, cel întâi-chemat şi fratele lui Petru, propovăduind pe Hristos în
toată marginea Mării din Bitinia, a Pontului şi a Armeniei, şi întorcându-se prin
Pont şi Bizanţ, s-a pogorât până la Elada, şi fiind răstignit de Egeat la Patarele
Ahaiei, şi-a primit sfârşitul.
Iacov
Iacov apostolul şi fiul lui Zevedei propovăduind pe Hristos în toată Iudeea, a fost
omorât de Irod Agripa cu sabia, pentru buna sa îndrăzneală.
Ioan
Ioan evanghelistul şi cuvântătorul de Dumnezeu şi fratele lui Iacov, cel ce s-a
rezemat de pieptul lui Hristos, propovăduind pe Hristos în Asia, şi fiind izgonit de
Domiţian la Patmos şi trăgând multă mulţime de popor către Hristos, s-a întors la
Efes şi s-a odihnit cu pace, plin fiind de zile.
Filip
Filip cel din Betsaida Galileii, împreună-cetăţean fiind cu Andrei şi cu Petru
propovăduind şi el pe Hristos în Asia şi în Ierapoli cu Mariamni, sora sa şi cu
Vartolomeu, pe urmă fiind răstignit de către elini în Ierapole, şi-a primit sfârşitul.
Toma
Toma, care şi Geamăn se zice, propovăduind Evanghelia lui Hristos la parţi,
mideni, perşi şi indieni, cei ce se zic bogaţi, s-a săvârşit fiind pătruns de dânşii cu
suliţe.
Bartolomeu
Bartolomeu apostolul propovăduind Evanghelia lui Hristos la indienii ce se zic
bogaţi, a fost răstignit în Urvanupoli, de şi-a primit sfârşitul într-însa, iar sfintele
lui moaşte punându-le într-o raclă de fier, le-au aruncat în mare.
Matei
Matei, care şi Levi se zice, fratele lui Iacov Alfeu, vameşul şi evanghelistul, care şi
ospăţ mare a făcut lui Iisus, propovăduind pe Hristos, şi fiind împroşcat cu pietre, a
răposat în Ierapoli Asiriei, primindu-şi sfârşitul prin foc.
Iacov Alfeu
Iacov Alfeu şi fratele lui Matei, căci amândoi aveau tată pe Alfeu, fiind spânzurat
pe cruce de cei necredincioşi, şi-a primit sfârşitul.
Simon Zilotul
Simon Zilotul cel din Cana-Galileei, care şi Natanail este numit în Evanghelia după
Ioan, trecând prin toată Mauritania şi prin Africa, propovăduind pe Hristos, şi fiind
răstignit de dânşii, s-a săvârşit.
Tadeu
Iuda al lui Iacov, care de Luca şi în Evanghelie şi în Fapte este numit Iuda, iar de
Matei şi de Marcu este numit Tadeu şi Liveu, frate fiind după trup Domnului
nostru Iisus Hristos, propovăduind Evanghelia în Mesopotamia, apoi a răposat în
cetatea Ararat, fiind spânzurat şi săgetat de necredincioşi.
Matia
Matia care în locul vânzătorului a fost pus în număr cu apostolii, propovăduind pe
Hristos în Etiopia, şi chinuit fiind de dânşii cu multe chinuri, şi-a dat sufletul la
Dumnezeu.
Iacov, ruda Domnului

Iacov, ruda Domnului, şi fecior lui Iosif logodnicul, fiind întâiul episcop al
Ierusalimului, fiind aruncat jos de pe aripa templului şi lovit în cap cu un mai de
cele de la nălbitori, şi-a primit sfârşitul.
Simon
Simon care şi Simeon şi Cleopa se cheamă, feciorul lui Iosif şi fratele lui Iacov, al
doilea episcop al Ierusalimului. Acesta a trăit o sută douăzeci de ani, căci era
rudenie Domnului, şi din neamul lui Iuda; fiind osândit şi silit de Domiţian,
împăratul Romei, să bea otravă ce era scoasă din târâtoare veninoase, din şerpi,
scorpii şi din păianjeni, n-a păţit nici o stricăciune; apoi fiind răstignit de Traian
împăratul, s-a săvârşit.
Varnava (Barnaba):
Varnava, care şi Iosif se zice, de care se aminteşte în Faptele Apostolilor, a scris
Evanghelia după Matei cu mâna sa, şi s-a săvârşit ucis cu pietre în Cipru.
Marcu
Marcu evanghelistul, care era ucenic şi fiu duhovnicesc lui Petru, corifeul
apostolilor, şi a scris de la dânsul Evanghelia, a propovăduit Evanghelia în
Alexandria şi prin ţinuturile ei până la Pentapoli. După aceea, fiind tras în
Alexandria Egiptului şi fiind ars, a mărturisit şi l-au îngropat acolo.
Luca
Luca evanghelistul şi doctorul (şi cu Pavel dimpreună călătorul) a scris Evanghelia
după propovăduirea fericitului Pavel, încă şi Faptele Apostolilor; după ce s-a dus
de la Roma, lăsând acolo pe Pavel, a învăţat prin toată Grecia precum se spune, şi
s-a săvârşit cu pace la Teba Beoţiei, fiind de 80 de ani. Şi se spune că el cel dintâi a
zugrăvit icoana Domnului Dumnezeului nostru Iisus Hristos şi a pururea Fecioarei
Maria, ceea ce L-a născut pe Dânsul, şi a corifeilor apostolilor, şi de acolo a ieşit în
toată lumea acest binecredincios şi a tot cinstit lucru.
Filip
Filip, care este pomenit în Fapte, cel ce este din Cezareea Palestinei, care a fost
însurat şi a avut patru fiice proorociţe, a fost făcut de apostoli diacon, şi a botezat
pe Simon, ce se făţărnicise, şi a luminat de asemenea pe etiopianul famen. Acesta
propovăduind în Trala Asiei, a murit acolo cu toate cele patru fiice ale sale.
Anania
Anania apostolul şi episcopul Damascului, care prin descoperire dumnezeiască a
botezat pe Pavel, făcând multe tămăduiri în Damasc şi în Elefterupoli, a fost bătut
cu vine de bou de guvernatorul Lupian, şi zgâriat pe coaste şi ars cu făclii, apoi
ucis cu pietre afară din cetate.
Just
Iosif, care şi Just şi Varsava este numit, a fost la un gând cu cei 70 de ucenici, fiind
unul dintre ei.
Ştefan
Ştefan, întâiul mucenic, unul din cei şapte diaconi şi din cei 70 de ucenici, este
pomenit în Faptele Apostolilor. El a fost omorât cu pietre de iudei, fiind
îndemnător şi Pavel la moartea lui. După aceea în zilele marelui Constantin, au fost
aduse moaştele lui în Constantinopol şi aşezate în Costanziani.
Prohor
Prohor, şi acesta din cei şapte diaconi şi din cei 70 de ucenici, care a fost episcop al
Nicomidiei din eparhia Bitiniei, cu pace s-a săvârşit.
Nicanor
Nicanor unul fiind din cei şapte diaconi şi din cei 70 de ucenici, care a fost episcop
al Bostrilor Arabiei, de elini prin foc a fost ucis.
Parmena
Parmena, unul din cei şapte diaconi şi din cei 70 de ucenici, în vederea apostolilor,
cu pace s-a săvârşit în slujba sa.
Arhid. Ștefan Sfarghie - Sinaxar - Soborul Sfinţilor 12 apostoli; Sfântul ierarh
Ghelasie de la Râmeţ
Astăzi pomenim Soborul celor 12 apostoli, ucenicii Mântuitorului Iisus Hristos,

care au propovăduit Evanghelia în toată lumea, după cuvântul Domnului care a zis:
„Drept aceea, mergând învăţaţi toate neamurile, botezându-le în numele Tatălui
şi al Fiului şi al Sfântului Duh, învăţându-le să păzească toate câte v-am
poruncit vouă. Şi iată, Eu cu voi sunt în toate zilele, până la sfârşitul veacului”
(Matei 28, 19-20).
Ei au fost chemaţi la apostolie de Domnul Însuşi şi au fost martorii propovăduirii,

Pătimirilor şi Învierii Sale.
Cei 12 apostoli sunt: Petru, Andrei, Iacob, Ioan, Filip, Bartolomeu, Toma, Matei,
Iacob al lui Alfeu, Iuda Tadeul, Simon Zilotul şi Matia.
***
Tot astăzi pomenim şi pe Sfântul ierarh Ghelasie, care a trăit în veacul al 14-lea şi
s-a nevoit la Mănăstirea Râmeţ din Transilvania.
Credincioşii din partea locului l-au cinstit pe acesta ca Sfânt, din neam în neam,
până în zilele noastre, iar vieţuitorii mănăstirii îi cinstesc cu evlavie mare sfintele
sale moaşte.
În anii din urmă s-au descoperit în chip minunat şi alte părţi din sfintele sale
moaşte, prin care oamenii primesc vindecare de boli.
Iulian Dumitraşcu - Calendar ortodox - Soborul Sfinţilor 12 apostoli; Sfântul
ierarh Ghelasie de la Râmeţ
Cei 12 Sfinţi apostoli sunt: Petru, Andrei, Iacob şi Ioan (fiii lui Zevedeu), Filip,
Bartolomeu, Toma, Matei, Iacob al lui Alfeu, Iuda Tadeul, Simon zilotul şi Matia.
Tropar, glasul 4: Cei ce sunteţi între apostoli mai întâi pe scaun şezători şi lumii
învăţători, Stăpânului tuturor rugaţi-vă să dăruiască pace lumii şi sufletelor noastre
mare milă.
Petru, fiul lui Iona şi fratele apostolului Andrei, s-a născut în Betsaida Galileei.
Numele său de iudeu era Simon, însă Mântuitorul îl va numi Chifa (piatra). După
pescuirea minunată de pe lacul Ghenizaret, este chemat să devină pescar de oa-
meni.
Andrei s-a născut în Betsaida Galileia, localitate situată pe ţărmul Lacului Ghe-
nizaret, în nordul Ţării Sfinte. Din Sfânta Scriptură aflăm că este fratele lui Simon
Petru. Sfântul apostol Andrei este numit cel dintâi chemat.
Iacob a fost fiul lui Zevedeu şi fratele Sfântului evanghelist Ioan, cuvântătorul de
Dumnezeu. Împreună cu fratele său, lăsându-şi corabia, pe tatăl său şi mreaja sa, a
mers după Iisus la chemarea Lui cea dumnezeiască.
Ioan a fost fiul lui Zevedei şi al Salomiei. Acesta a fost chemat de Hristos de la
mrejile pescăreşti la propovăduirea Evangheliei. La primirea sa, Ioan a fost numit
de Hristos Domnul fiu al tunetului, căci ca tunetul avea să se audă în toată lumea
şi tot pământul să umple.
Filip este cel de-al treilea apostol chemat la misiune de către Mântuitorul Iisus
Hristos.
Bartolomeu era de neam din Galaad. El a propovăduit Evanghelia mai întâi în Siria
şi în Asia de sus, India, apoi în Armenia cea mare şi în Alvan, cetatea Armeniei.
Toma, care se numeşte Geamăn, era din Paneada, cetatea Galileii. Iar când Domnul
nostru Iisus Hristos era pe pământ cu oamenii şi umbla prin cetăţi şi sate învăţând
popoarele şi tămăduind toate suferinţele, atunci Toma, auzind propovăduirea Lui şi
văzându-I minunile, s-a apropiat de El cu osârdie şi umbla după El, nesăturându-se
de cuvintele cele dulci şi de vederea prea sfintei Sale feţe. Şi astfel s-a învrednicit a
fi rânduit în ceata celor doisprezece apostoli, cu care a urmat Domnului până la
mântuitoarele Lui patimi.
Înainte de a ajunge apostol, Matei a fost vameș şi se numea Levi. Acesta era
originar din Capernaum şi era fiul lui Alfeu. Potrivit Tradiției este autorul primei
Evanghelii.
Iacob al lui Alfeu a fost fratele lui Matei, iar tatăl lor se numea Alfeu.
Iuda, numit și Tadeu, a fost fratele Sfântului Iacov cel tânăr, rudă cu Domnul Iisus
Hristos. A fost unul dintre cei 12 apostoli. A predicat Evanghelia în Iudeea, Sa-
maria, Idumeea, Siria, Mesopotamia și Libia.
Simon Zilotul este numit şi Natanael. Acesta și-a lăsat casa, părinții și mireasa pen-
tru Mirele cel ceresc. El a propovăduit în Mauritania, Africa şi Britania, unde şi-a
dat şi sufletul său, fiind răstignit și îngropat.
Matia s-a numărat în rândul Sfinţilor apostoli în locul lui Iuda vânzătorul și a
propovăduit pe Hristos în Etiopia cea mai din afară.
Sfântul ierarh Ghelasie de la Râmeţ
În veacul al XIV-lea, s-a nevoit la Mănăstirea Râmeţ, din Transilvania, un monah

cu viaţă îmbunătăţită, pe nume Ghelasie.
Credincioşii din partea locului l-au cinstit pe acesta ca sfânt, din neam în neam, pâ-
nă în zilele noastre, iar vieţuitorii sfintei mănăstiri îi cinstesc cu mare evlavie sfin-
tele moaşte, ştiind că acestea dăruiesc minunate vindecări de boli şi suferinţe.
Tropar, glasul 1: De Dumnezeu purtătorule, părintele nostru Ghelasie, povăţui-

torul călugărilor, preoţilor şi credincioşilor, podoaba cuvioşilor şi lauda arhierei-
lor, sprijinitorul celor în necazuri şi făcătorule de minuni, cu nevoinţele tale chip de
sfinţenie te-ai arătat, iar acum cu îngerii în ceruri te veseleşti. Cu aceştia roagă-L
pe milostivul Dumnezeu să ne dăruiască nouă pace şi mare milă.
În tradiţia locului se spune despre cuviosul Ghelasie că avea doisprezece ucenici cu
care împreună se ruga şi postea, săvârşind sfintele slujbe cu mare osârdie şi frică de
Dumnezeu.
Toată săptămâna, cuviosul Ghelasie nu primea mâncare, îndestulându-se numai cu

Preacuratele Taine. Ziua mergea cu ucenicii la muncă, iar noaptea făcea priveghere
şi săvârşea Sfânta Liturghie. Numai sâmbăta şi Duminica mânca împreună cu călu-
gării la trapeza mănăstirii.
Acest cuvios sihastru era, de asemenea, un mare părinte duhovnicesc al sihaştrilor

din împrejurimi, precum şi al sătenilor din Ţara Moţilor. La fericitul Ghelasie ve-
neau şi mulţi bolnavi, mai ales cei stăpâniţi de duhuri rele şi, prin rugăciunile lui,
se vindecau, întrucât avea mare dar de la Dumnezeu.
Odată, fiind cu ucenicii la adunat fân în poiana mănăstirii, numită Hopagi şi fiind
mare arşiţă, încât toţi sufereau de sete, cuviosul Ghelasie a îngenuncheat la rugă-
ciune, apoi, lovind pământul cu toiagul său, îndată a izvorât acolo apă.
Acest izvor se vede până în zilele noastre şi se cheamă „Izvorul cuviosului Ghe-
lasie”. Mulţi săteni iau apă din el pentru sănătate şi binecuvântare.
Odată, urcând Sfântul ierarh Ghelasie în poiană cu asinul său la adunat fân, şi-a cu-
noscut dinainte sfârşitul. Deci, rugându-se mult, şi-a chemat ucenicii, poruncindu-
le să trăiască în desăvârşită dragoste, să iubească Biserica şi să fugă de beţie, de
desfrâu şi de tot păcatul. Apoi, binecuvântându-i pe toţi, şi-a dat sufletul în mâinile
lui Hristos.
În tradiţia mănăstirii se spune că, în ceasul când cobora asinul de pe munte cu tru-
pul Sfântului Ghelasie, au început clopotele de prin sate să sune singure. Apoi,
fiind plâns de ucenici, a fost îngropat lângă zidul bisericii şi mulţi bolnavi se vin-
decau la mormântul lui.
Ceea ce s-a transmis prin tradiţia locului de generaţii întregi s-a adeverit în zilele
noastre când, în anul 1978, s-a descoperit în biserica Mănăstirii Râmeţ o inscripţie
de mare însemnătate pentru Biserica şi neamul românesc, mai ales din părţile Tran-
silvaniei, şi care pomeneşte numele „Arhiepiscopului Ghelasie”, pe cel al zugra-
vului „Mihul de la Crişul Alb”, precum şi anul 1376.
Acest arhiepiscop al Transilvaniei, primul atestat cu numele, este îmbunătăţitul

Ghelasie pe care poporul, în evlavia sa, îl cinsteşte ca sfânt.
În anii din urmă s-au descoperit în chip minunat, prin bunătatea şi milostivirea lui
Dumnezeu, în jurul mănăstirii, părţi din sfintele sale moaşte prin care se fac nenu-
mărate minuni în rândul dreptcredincioşilor veniţi pentru rugăciune şi închinare.
Astfel, o femeie, cu numele Maria, din Negreşti-Oaş, după ce i s-a arătat în vis un
porumbel care a îndemnat-o să meargă la Mănăstirea Râmeţ, ca să se roage şi să se
atingă de moaştele Sfântului Ghelasie, a făcut precum i se poruncise în vis şi s-a
tămăduit de cumplita epilepsie.
Unei alte femei, Elisabeta din Albina (Timiş), i-a fost vindecată mâna, atinsă de o
grea boală, prin fierbinţi rugăciuni şi multe lacrimi vărsate la moaştele Sfântului
Ghelasie, iar un credincios căzut în rătăcire de la dreapta credinţă, din Cocora (Al-
ba), şi care era paralizat, adus fiind într-un car cu boi, a aflat minunată vindecare
prin stăruitoarele sale rugăciuni şi ale părinţilor mănăstirii la moaştele Sfântului
Ghelasie, întorcându-se pe deplin vindecat la casa lui, şi trupeşte, şi sufleteşte,
asemenea slăbănogului din Evanghelie.
Sfântul ierarh Ghelasie a fost canonizat de către Sfântul Sinod al Bisericii Orto-
doxe Române în anul 1992, având zi de pomenire 30 iunie, iar moaştele sale se află
acum în biserica nouă a Mănăstirii Râmeţ, unde sunt cinstite cu evlavie de mona-
hiile din obşte şi de credincioşi.
Pentru rugăciunile Sfântului ierarh Ghelasie, Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul

nostru, miluieşte-ne pe noi. Amin.
Proloage - Soborul Sfinţilor, slăviţilor şi întru-tot lăudaţilor apostoli
Luna iunie în 30 de zile: Soborul Sfinţilor, slăviţilor şi întru-tot lăudaţilor

apostoli
Sfânta noastră Biserică prăznuieşte, astăzi pe toţi cei doisprezece apostoli ai

Domnului nostru Iisus Hristos, ca pe unii, care s-au nevoit a răspândi, până la
marginile lumii, dreapta credinţă creştină şi a vesti tuturor marginilor
pământului pe Hristos Dumnezeu, chemând toate neamurile la mântuire.
Ei au fost chemaţi la apostolie chiar de Domnul Însuşi, şi au fost martorii

propovăduirii patimilor şi Învierii Sale, ca să-L mărturisească, apoi, printre
oameni. Astfel, Sfântul apostol Petru, întâiul între egali, se numea Simon, mai
înainte de a fi chemat de Domnul. El a propovăduit Evanghelia, mai întâi, în
Iudeia, apoi în Antiohia, în Pont, Capadochia, în Asia, Bitinia, Galatia, şi după
tradiţia Bisericii, a mers şi la Roma. În cele de pe urmă, fiind răstignit de Nero
împăratul, cu capul în jos, s-a dus la cele cereşti.
Sfântul apostol Andrei, "cel întâi chemat", era fratele Sfântului Petru. După
tradiţie, el a propovăduit credinţa lui Hristos în toate ţările de pe lângă Marea
Neagră şi în Dobrogea, după care, s-a întors în Tracia şi s-a dus în Grecia, iar la
Patras, a fost răstignit pe o cruce în forma literei X, "Crucea Sfântului Andrei".
Sfântul apostol Iacob, fiul lui Zevedeu, a fost numit de Domnul, "fiul tunetului", ca
şi fratele său, Sfântul Ioan evanghelistul. Împreună cu acesta, şi cu Petru, a văzut
Schimbarea la Faţă a Domnului pe Tabor. După Înălţarea la cer a Domnului, el a
propovăduit cuvântul lui Dumnezeu în Ierusalim şi în Iudeea şi a fost ucis de Irod
Agripa, cu sabia.
Sfântul apostol Ioan evanghelistul, numit şi Teologul, adică, cuvântătorul de Dum-

nezeu, era ucenicul iubit, care, la Cină şi-a rezemat capul pe pieptul lui Hristos, iar,
lângă Cruce, a stat cu Preacurata Fecioară şi s-a învrednicit a se numi fiu al ei.
Acesta a propovăduit Evanghelia în Efes şi în toată Asia şi a scris Evanghelia a
patra, Apocalipsa şi cele trei Epistole din Noul Testament. El a adormit, în
Domnul, la Efes, bătrân fiind cu anii.
Sfântul apostol Filip era din Betsaida Galileii, cetatea lui Petru şi Andrei. Acesta a
adus la Hristos pe Natanail şi a propovăduit pe Hristos, în părţile Asiei, cu sora sa
Mariam, a avut sfârşit mucenicesc, în Ieropole, din Frigia.
Sfântul apostol Bartolomeu, a propovăduit pe Hristos, o vreme, împreună cu apos-

tolul Filip, în Asia, iar, după moartea acestuia, a mers până în India, şi a tâlcuit,
pentru indieni Evanghelia scrisă de Sfântul Matei. S-a dus, apoi, de acolo, în
Armenia cea Mare şi în Albania a primit moarte de mucenic.
Sfântul apostol Toma este cel căruia i se mai spunea şi "Geamănul" şi care a pipăit
rănile Mântuitorului, după Învierea Lui. A purtat lumina Evangheliei până în
părţile Indiei şi a murit străpuns de săgeţi, pentru Hristos.
Sfântul apostol Matei, care pe când era vameş, se numea Levi, lăsând toate, n-a
pregetat să meargă după Hristos. Şi, fiind scriitor, a scris cel dintâi, Evanghelia
Domnului, în limba ebraică, şi, apoi, aceeaşi Evanghelie, în greceşte. El a pro-
povăduit pe Hristos în toată Etiopia şi, tradiţia spune că apostolul a primit moarte
de mucenic, fiind ars pe rug, în Etiopia.
Sfântul apostol Iacob al lui Alfeu, a propovăduit cuvântul lui Dumnezeu în multe
ţări din răsărit, închinătoare la idoli. Deci, nenumărate neamuri aducând la Hristos,
a primit moarte de mucenic, iar, cei ce s-au întors la credinţă, l-au numit "sămânţă
dumnezeiască."
Sfântul apostol Iuda Tadeul, este acela care a propovăduit pe Hristos în Iudea, în
Galileea şi în Samaria, în Arabia, în Siria şi în Mesopotamia. Şi, fiind spânzurat de
un lemn, de slujitorii idolilor, din părţile Araratului, şi-a pus sufletul pentru
Domnul său.
Sfântul apostol Simon Zilotul era din Cana Galileii. A propovăduit cu mult zel,
cuvântul mântuirii în Mauritania şi, din Africa, până în Britania. Şi, răstignit fiind
de cei necredincioşi, şi-a dat lui Dumnezeu duhul său.
Sfântul apostol Matia a fost ales în locul lui Iuda, vânzătorul, numărându-se cu cei
unsprezece apostoli. El a propovăduit pe Hristos în Capadochia şi în Etiopia. Şi
acolo, multe pătimind, cu moarte năpraznică s-a săvârşit.
Sfântul mare apostol Pavel, care în urma tuturor, a fost chemat de Sus, de la
Domnul, la apostolie, s-a arătat vas ales al lui Hristos, că L-a purtat pe Domnul
neamurilor şi împăraţilor de la Ierusalim şi până la Roma. Deci, şi-a săvârşit
nevoinţa alergării sale, fiind ucis de Nero, cu sabia. Drept aceea, acest sfânt apostol
se prăznuieşte, de către Biserică, împreună cu Sfântul Petru, ca unul ce, mai mult
decât alţi apostoli, s-a ostenit, cu bunăvestirea lui Hristos.
Dumnezeului nostru slavă !

Sfântul Nicolae Velimirovici - Proloagele de la Ohrida - Soborul Sfinţilor,
slăviţilor şi întru tot lăudaţilor apostoli
Deşi fiecare dintre cei doisprezece mari apostoli ai lui Dumnezeu au zilele lor
aparte de prăznuire de-a lungul anului bisericesc, Biserica a rânduit anume această
sfântă zi ca împreună prăznuire a Sinaxei lor, sau a sfântului lor Sobor, între care
se numără şi Sfântul Pavel.
Iată numele şi zilele aparte de prăznuire a fiecăruia dintre cei doisprezece apostoli:
– Petru - 29 iunie şi 16 ianuarie
– Andrei - 30 noiembrie
– Iacov, fiul lui Zevedeu - 30 aprilie
– Ioan Teologul - 26 septembrie şi 8 mai
– Filip - 14 noiembrie
– Vartolomeu - 11 iunie şi 25 august
– Toma - 6 octombrie
– Matei Evanghelistul - 16 noiembrie
– Iacov, fiul lui Alfeu - 9 octombrie
– Tadeu sau Iuda, fratele lui Iacov - 19 iunie
– Simon Zilotul - 10 mai
– Matias - 9 august
– Pavel - 29 iunie
Să ne aducem acum aminte şi de cum şi-a încheiat viaţa lui pe pământ fiecare
dintre aceşti bărbaţi preasfinţi şi luminători ai lumii de care lumea nu a fost
vrednică:
– Petru a fost răstignit cu capul în jos.
– Andrei a fost răstignit pe crucea în formă de X.
– Iacov, fiul lui Zevedeu a fost decapitat.
– Ioan, cuvântătorul de Dumnezeu s-a odihnit în chip tainic (trupul lui nu s-a
mai găsit în mormântul în care fusese pus).
– Filip a fost răstignit.
– Vartolomeu a fost răstignit, biciuit şi decapitat.
– Toma a fost străpuns de cinci săgeţi.
– Matei evanghelistul a fost ars de viu.
– Iacov, fiul lui Alfeu a fost răstignit.
– Tadeu sau Iuda, fratele lui Iacov a fost răstignit.
– Simon Zilotul a fost răstignit.
– Matias a fost bătut cu pietre şi la urmă, mort fiind, i s-a tăiat capul.
– Pavel a fost decapitat.
Cântare de laudă la Sfinţii apostoli
Lumea întreagă ca o pustie era,

Străbătută de-a curmezişul
De carul de foc al Duhului.
Chipuri de foc sunt Sfinţii apostoli.

Prin ei Duhul Sfânt zidirea
O a înnoit.
Pustia cea moartă la viaţă s-a întors
Străbătută fiind de-a curmezişul
De nuri repezi de minunat har.
Apostolii cei minunaţi, nouri de apă vie purtători,

Ei cei simpli, ce înţelepţi, pescari şi viteji!
Ei torţa credinţei au purtat

De la Gangele indian
Şi până-n Tamisa engleză.
Ei sfinţenia vestit-au din Nil şi până în Pont,

Din Pers la neamuri şi până în Galia cea de bronz,
Pretutindeni unde treceau picioare omeneşti
Sau corăbii pânzele îşi umflau.
Pretutindeni ei vesteau minunea
Lui Dumnezeu cel întrupat
Pretutindeni ei vesteau minunea
Lui Dumnezeu Cel înviat,
Fără să se plângă, fără să se teamă,
Fără şovăire.
În calea lor mările adânci

Sau munţii cei înalţi
Nicicum nu au putut să stea.
Sabia nu i-a înfricoşat, nici prigonirea.
Nici flăcările iadului toate
Pornite împotriva lor
Nu i-au putut opri.
Căci pe ei îi călăuzea Adevărul,

Iar nu neputincioasele basme.
Hristos ne este nouă viaţă, iar moartea un câştig -
Aşa grăiau.
Pe astfel de viteji, ce putea să-i rănească?

Nici răstignirea, nici biciuirea,
Pe care lumea asupra lor
Zadarnic le-au adus.
Ei împărăţesc pe vecie,
căci aşa binevoit-a Dumnezeu.
Cugetare
Neîncetată îngrijire de binele oamenilor! Această grijă a înălţat spiritele şi inimile

nobile ale sfinţilor apostoli. Scriind despre Sfântul apostol Pavel, Sfântul Ioan
Gură de Aur îl numeşte „tatăl a toată lumea". „Ca şi când el ar fi dat naştere cu
dureri, întregii lumi," scrie Sfântul Ioan Gură de Aur, „el a lucrat cu înfrigu-
rare zi şi noapte ca să-i aducă pre toţi în împărăţie."
Cu adevărat, înalt este numele de „tată al întregii lumi", iar dacă se cuvine ca
cineva dintre oameni - în afară de Dumnezeu - să poarte acest nume, atunci cu
siguranţă că el se cuvine apostolilor lui Hristos. Prin îngrijirea lor paternă faţă de
întreaga lume, ei au fost cu adevărat „taţi ai întregii lumi."
Sunt multe mame pe lume cărora le pasă de copiii lor mult mai puţin decât le-a
păsat apostolilor de binele persecutorilor şi ucigaşilor lor.
Sfântul apostol Petru 1-a mântuit de două ori de la moarte pe cel mai înverşunat
duşman al lui, Simon Magul: odată când îl înşfăcase poporul ca să îl ardă de viu şi
altă dată când era să fie mâncat de un câine.
Gândiţi-vă numai cum a răsplătit lumea acestor binefăcători ai ei! Ea le-a răsplătit
ca şi când Sfinţii apostoli ar fi fost cei mai mari criminali şi tâlhari.
O cât de adevărate sunt cuvintele Sfântului Chiril, care zice: „Câtă vreme suntem
în trup, noi creştinii parcă am fi la fel precum păgânii; diferenţa între noi stă doar
în duh."
Luare aminte
Să luăm aminte la minunata pocăinţă a tâlharului de pe cruce, cel de la dreapta

Domnului (Luca 23: 40):
 La cum acest tâlhar înţelept a simţit apropierea lui Dumnezeu şi suferinţa
Lui, s-a pocăit şi s-a rugat Lui pentru mântuire, câtă vreme suferinţa
tâlharului celui nebun nu a făcut decât să-1 împingă pe acesta la hulă
împotriva lui Dumnezeu;
 La cum şi eu, care sunt tâlhar din pricina păcatelor mele, ar trebui să urmez
tâlharului celui bun, a cărui suferinţă de moarte nu 1-a înstrăinat de
Dumnezeu, ci dimpotrivă, 1-a adus mai aproape de El - de El şi de propria
lui mântuire.
Predică despre puterea şi eficacitatea faptelor bune
Căci aşa este voia lui Dumnezeu, ca voi, prin faptele voastre cele bune, să închideţi
gura oamenilor fără minte şi fără cunoştinţă (I Petru 2: 15).
Fraţilor, greu este să susţii o polemică cu omul ateu; greu este să stai de vorbă cu
un nebun, şi greu să convingi de adevărul faptelor pe cel care nu vrea să audă.
Greu este să învingi ateul, nebunul şi răutăciosul care nu vrea să audă. Dar pe toţi
trei îi poţi convinge totuşi cu fapa, renunţând la cuvinte. Cu uşurinţă îi vei putea
convinge cu faptele cele bune pe care [văzându-le], [Îl vor] preamări pe
Dumnezeu, în ziua în care îi va cerceta (I Petru 2: 12). Celor care vor să se certe cu
tine fă-le bine, şi vei avea avea izbândă fără să lupţi.
O singură faptă de milostivire îl va aduce pe cel nebun în simţiri şi îl va împăca pe

cel otrăvit de supărare mai repede decât multe ore de lămuriri. Dacă ateismul,
nebunia şi amărăciunea izvorăsc din ignoranţă, acea ignoranţă este ca o furie care
se potoleşte repede la vederea faptelor celor bune.
 Dacă te vei certa cu un ateu în maniera lui de câine turbat, nu vei face
altceva decât să sporeşti turbarea lui atee.
 Dacă încerci să discuţi raţional cu nebunul, luându-1 prin aceasta în
batjocură, nu faci altceva decât să sporeşti întunericul nebuniei lui.
 Dacă socoteşti că vei putea să îmbunezi pe cel otrăvit de furie, nu vei face
decât să-1 înrăieşti şi mai mult în amărăciunea lui.
Fapta bună şi blândă este ca apa care stinge focul. Să ne amintim întotdeauna de
sfinţii apostoli şi de metodele lor atât de strălucite de a se comporta cu oamenii.
Dacă te provoacă vreun ateu, nu omul te provoacă, ci diavolul din el; căci din firea
lui omul este credincios în Dumnezeu. Dacă cel înnebunit de răutatea amărăciunii
se porneşte împotriva ta, nu el o face, ci diavolul care locuieşte în el; căci omul
este prin firea lui blând şi iertător. Diavolul te provoacă la dezbateri lungi şi
deşarte, dar de faptele cele bune fuge ca de foc. Fă bine în Numele lui Hristos, şi
diavolul va fugi. De abia atunci vei putea vorbi liniştit şi cu oamenii astfel
eliberaţi, care devin astfel şi oameni adevăraţi: credincioşi, raţionali şi buni. Prin
urmare, orice întreprinzi, fă toate întru Numele Domnului.
O Atotbune Stăpâne, ajută-ne nouă să lucrăm binele şi prin bine să învingem în
numele Tău, căci Ţie se cuvine toată slava şi mulţumita în veci, Amin.
Nicolae Pintilie - Care sunt cei 12 apostoli ai Mântuitorului Iisus Hristos?
Teologia creştină, luând în calcul cele patru referate evanghelice, a stabilit faptul că
cei 12 apostoli sunt ucenicii cei mai apropiaţi ai lui Hristos. Ei L-au cunoscut
personal pe Hristos, cât a trăit pe pământ. Au fost de faţă la Răstignirea şi Învierea
Lui. Au crezut în El, că este Fiul lui Dumnezeu; i-au urmat învăţătura cu multă
dragoste şi râvnă.
***
Ziua liturgică de 30 iunie continuă marea sărbătoare a „stâlpilor Bisericii”, Sfinţii
apostoli Petru şi Pavel. Cel puţin din secolul la V-lea, sărbătoarea celor doi apostoli
este completată de prăznuirea la un loc a celor 12 apostoli ai Mântuitorului Iisus
Hristos.
Evangheliile Sfinţilor Luca şi Marcu amintesc faptul că Mântuitorul a ales cei 12

apostoli, care mai apoi I-au fost alături în activitatea Sa publică, vreme de trei ani
şi jumătate. Cu puţin înainte de a se Înălța la Cer, Mântuitorul le-a lăsat misiunea
de a fi apostoli: „Mergând, învăţaţi toate neamurile, botezându-le în numele
Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, învăţându-le să păzească toate câte v-am
poruncit vouă, şi iată Eu cu voi sunt în toate zilele, până la sfârşitul veacului.
Amin” (Matei 28:18-20).
Pe lângă cei 12 apostoli, întâlnim în Evanghelii cu numele de apostoli şi pe Sfântul

Luca, Sfântul Marcu şi Sfântul apostol Pavel. Numărând, astfel, numărul celor 12
este depăşit. În acest sens, sunt necesare câteva lămuriri legate de cei 12 apostoli.
Teologia creştină, luând în calcul cele patru referate evanghelice, a stabilit faptul că
cei 12 apostoli sunt ucenicii cei mai apropiaţi ai lui Hristos. Ei L-au cunoscut
personal pe Hristos, cât a trăit pe pământ. Au fost de faţă la Răstignirea şi Învierea
Lui. Au crezut în El, că este Fiul lui Dumnezeu; i-au urmat învăţătura cu multă
dragoste şi râvnă.
Conform Sinaxarului, listă confirmată şi de către teologia academică, cei 12

apostoli sunt următorii: Petru (Simon), Andrei, Toma, Ioan Teologul, Iacob (fiul
lui Zevedeu), Iacob (fiul lui Alfeu), Simon Zilotul, Iuda Tadeul (sau fratele lui
Iacob), Bartolomeu, Filip, Matei şi Matia - cel care a luat locul lui Iuda Isca-
rioteanul.
Pr. Ciprian Florin Apetrei - Cei 12 apostoli
Cei 12 apostoli sunt ucenicii cei mai apropiaţi ai lui Hristos. Ei L-au cunoscut
personal pe Hristos cât a trăit pe pământ. Au fost de faţă la Răstignirea şi Învierea
Lui. Au crezut că este Fiul lui Dumnezeu; i-au urmat învăţătura cu multă dragoste
şi râvnă. Au fost trimişi de Domnul Iisus Hristos să propovăduiască Evanghelia la
toată lumea.
L-au mărturisit pe Hristos cu preţul vieţii lor. Au făcut multe minuni cu puterea
dată lor de la Dumnezeu, cu scopul de a întări credinţa oamenilor în Hristos. Au
vindecat mulţi bolnavi prin rugăciunile lor şi chiar au înviat morţi.
Astăzi îi sărbătorim pe toţi apostolii Domnului Iisus Hristos prin Soborul celor 12
apostoli, care continuă marea sărbătoare de ieri a Sfinţilor apostoli Petru şi Pavel.
Din secolul al V-lea, sărbătoarea Sfinţilor apostoli Petru şi Pavel este completată
de prăznuirea la un loc a celor 12 apostoli ai Mântuitorului nostru Iisus Hristos.
Numele apostolilor sunt enumerate la Matei 10, 2, Marcu 3, 14, Luca 6, 12, Faptele
Apostolilor 1;13, 26.
Zilele de sărbătorire şi numele celor 12 apostoli sunt:
 Petru (Simon) - 29 iunie și 16 ianuarie, răstignit pe cruce;
 Andrei cel întâi chemat - 30 noiembrie, fratele lui Petru; răstignit pe cruce;
 Iacov (fiul lui Zevedei) - 30 aprilie, zis cel mare, decapitat;
 Ioan Teologul - 26 septembrie și 8 mai, fratele lui Iacov (fiul lui Zevedei);
 Filip - 14 noiembrie, răstignit pe cruce;
 Bartolomeu - 11 iunie și 25 august, zis și Natanail; răstignit, jupuit și deca-
pitat;
 Toma - 6 octombrie şi în Duminica a doua după Paşti, s-a săvârșit fiind
pătruns cu cinci sulițe;
 Matei - 16 noiembrie, zis și Levi, fratele lui Iacov; ars de viu;
 Iacov (fiul lui Alfeu) - 9 octombrie, răstignit pe cruce;
 Iuda - 19 iunie, numit și Levi, supranumit Tadeu, fratele lui Iacov, fratele
Domnului; răstignit pe cruce;
 Simon Zilotul - 10 mai, zis și Canaanitul; răstignit pe cruce;
 Matia - 9 august, ales în locul lui Iuda Iscarioteanul; omorât cu pietre și
decapitat.
Pr. Ciprian Florin Apetrei - Theologica - Mărturia apostolică
Prin mărturia apostolilor s-a răspândit creştinismul în lume. Apostolii, spune

Sfântul Irineu, au întemeiat Bisericile. Ei L-au mărturisit pe Hristos cu preţul vieţii
lor. Au făcut multe minuni cu puterea dată lor de la Dumnezeu, cu scopul de a
întări credinţa oamenilor în Hristos. Au vindecat mulţi bolnavi prin rugăciunile lor
şi chiar au înviat morţi.
Apostolii L-au cunoscut personal pe Mântuitorul Iisus Hristos cât a trăit pe pământ.
Au fost de faţă la Răstignirea, Învierea şi Înălţarea Lui. Au crezut că este Fiul lui
Dumnezeu şi I-au urmat învăţătura cu multă dragoste şi râvnă. Au fost trimişi de
Domnul Iisus Hristos să propovăduiască Evanghelia la toată lumea. Prin misiunea
lor s-au constituit primele comunităţi creştine, care s-au dezvoltat şi s-au identificat
ca fiind apostolice, pentru că au fost întemeiate de ei şi au mărturisit credinţa
primită de la ei.
Biserica este numită în Crez apostolică sau apostolească pentru că ea a fost înte-
meiată de Mântuitorul nostru Iisus Hristos pe temelia Sfinţilor Săi apostoli (Efeseni
2, 20), a fost răspândită în lume şi organizată de către apostolii Domnului, cu
ajutorul Duhului Sfânt, care este în ea de la Cincizecime şi păstrează neschimbată
învăţătura dată ei de Domnul Iisus Hristos (Ioan 14, 26; 16, 13) prin Sfinţii
apostoli. Este apostolică pentru că păstrează darurile Sfântului Duh care s-au
transmis de la Sfinţii apostoli prin succesiune; adică păstrează legătura harului
neîntreruptă de la aceştia până astăzi, succesiune numită apostolică.
Elementele constitutive centrale ale apostolicității credinței sunt în Biserica Orto-

doxă următoarele: credința în Dumnezeu Tatăl, Creatorul; în Iisus Hristos ca Fiu al
lui Dumnezeu întrupat, mort, înviat și înălțat la ceruri, pentru noi și a noastră
mântuire; în Duhul Sfânt, ca Mângâietor al Bisericii; în învierea morților și viața
veșnică; în prezența liturgică și euharistică a lui Hristos; în viața de comuniune și
iubire a membrilor săi; în așteptarea Mântuitorului ca Judecător al viilor și al
morților la Judecata cea de Apoi.
Pr. Ciprian Florin Apetrei - Theologica - „Să faceţi aceasta întru pomenirea
Mea”
Biserica este Împărăţia lui Dumnezeu pe pământ, iar slujbele reprezintă intrarea
noastră în această Împărăţie, trăirea şi împărtăşirea concretă de viaţa cea nouă în
Hristos, de dreptatea, pacea şi bucuria în Duhul Sfânt ce caracterizează Împărăţia
lui Dumnezeu, Romani 14, 17: ”Căci împărăţia lui Dumnezeu nu este mâncare şi
băutură, ci dreptate şi pace şi bucurie în Duhul Sfânt”.
Cultul Bisericii ne poartă în lumea prezenţei directe a lui Dumnezeu făcându-ne

părtaşi bucuriei învierii. Centrul cultului ortodox este Sfânta Liturghie, toate
celelalte slujbe sunt o pregătire pentru Liturghie şi îşi găsesc împlinirea în ea. Viaţa
creştină autentică nu poate fi concepută în afara Sfintei Liturghii, care ocupă locul
central în Biserică şi în viaţa oricărui creştin. Ea este o pomenire a faptelor
mântuitoare ale Domnului. Dar această pomenire nu este o simplă comemorare, ci
o actualizare a evenimentelor mântuitoare pentru neamul omenesc, adică Întru-
parea, Naşterea, Activitatea Mesianică, Răstignirea, Moartea, Învierea şi Înălţarea
la cer a Domnului nostru Iisus Hristos.
Sfânta Liturghie a fost întemeiată de Mântuitorul Iisus Hristos la Cina cea de Tai-
nă, când „a luat pâinea şi, binecuvântând, a frânt şi a dat ucenicilor săi zicând:
Luaţi mâncaţi, acesta este trupul Meu. Şi luând paharul şi mulţumind le-a dat
zicând: Beţi dintru acesta toţi, că acesta este Sângele Meu, al Legii celei noi, care
pentru mulţi se varsă spre iertarea păcatelor” (Matei 26, 26-28).
Sfinţii evanghelişti Marcu şi Luca, precum şi Sfântul apostol Pavel precizează că

Mântuitorul a lăsat Bisericii porunca expresă de a oficia Sfânta Liturghie: „Să
faceţi aceasta întru pomenirea Mea” (Marcu 14, 22-24; Luca 22, 19-20; 1 Corinteni
11, 22-25).
După Pogorârea Duhului Sfânt, primii creştini, urmând porunca Mântuitorului,

„stăruiau în învăţătura apostolilor şi în împărtăşire, în frângerea pâinii şi în rugă-
ciuni” (Fapte 2, 42) adică în slujirea Sfintei Liturghii care, încă de la început, a fost
centrul vieţii Bisericii, Taina actualizării lucrării mântuitoare a lui Hristos şi a uni-
rii depline cu El.
Arhimandritul Tihon - Care sunt greșelile și abaterile protestanților?
Protestanții, prin faptul că se află în afara spațiului Bisericii sunt rătăciți. Ei pot să
citească Sfânta Scriptură și să discute despre ea, dar în esență le rămâne
necunoscută, findcă Adevărul Evangheliei nu este o idee, ci o persoană, Dum-
nezeu-Omul. Și Îl cunoaște cu adevărat nu cel care citește despre El, ci cel care
trăiește tainic întru El împreună cu toți sfinții. Dovadă este faptul că au desființat
Sfintele Taine ale Bisericii, pe care ni le-a predat Însuși Domnul și mai cu seamă
Sfânta Taină a dumnezeieștii Euharistii.
***
„Deci dar, fraților, stați neclintiți și țineți predaniile pe care le-ați învățat, fie
prin cuvânt, fie prin epistola noastră” (II Tes. 2, 15).
Biserica ortodoxă este biserică apostolică, întrucât credința ei se sprijină pe cre-

dința Sfinților apostoli și se identifică cu ea. Biserica ortodoxă de astăzi provine, ca
o continuare neîntreruptă, de la sfinții apostoli înșiși și în special, arhiereii și preoții
ei sunt urmașii lor direcți.
Aceeași trăire, aceeași credință, același Duh există și astăzi în Biserica Ortodoxă,
ca și în epoca Sfinților apostoli.
Ceea ce a preluat fiecare generație de la cea anterioară a păstrat neschimbat cu

mărturiile și ostenelile ascetice și luptele Sfinților fiecărei epoci. „Grecii ortodocși
sunt moștenitorii adevăratei forme de creștinism pe care strămoșii lor, au păstrat-o
cu jertfe, lipiți fiind de Adevăr, ca să nu li se răpească înfierea cerească” (Ierom.
Symeon, Beția trează, p. 20, ed. Agra, Athena, 1985).
Desigur, există dezvoltări concrete în teme exterioare totuși și secundare, dar
credința în esența ei și în deplinătatea ei rămâne aceeași cu credința Sfinților
apostoli.
Vedem că s-au dezvoltat de-a lungul istoriei arhitectura sfintelor Biserici,

iconografia, tipicul Bisericii și cl. dar toate aceste noi forme accentuează și
exprimă o singură credință apostolică, izvorăsc și provin de la Unul Duhul Sfânt și
sfârșesc totdeauna în slavoslovia Dumnezeului celui în Treime.
Încă și hotărârile dogmatice ale Sinoadelor ecumenice nu sunt nimic altceva decât
formulări ale adevărurilor care de la început au fost crezute și au constituit trăirea
Bisericii. Când s-au arătat cu timpul unii eretici care se îndoiau de dreapta credință
sau propovăduiau ceva diferit de ea, atunci Biserica prin învățăturile Sfinților și
prin Sinoadele Ecumenice formula și propovăduia Adevărul Credinței ei, pe care
de la început a predat-o Domnul și de la început Biserica a crezut-o și a trăit-o. Nu
avem așadar, adăugiri și schimbări în credința Bisericii Apostolice, ci numai
diferite expresii, în funcție de necesitățile fiecărei epoci, ale Uneia Sfinte, sobo-
rnicești Apostolești și Ortodoxe Credințe, pe care din ziua Cincizecimii până astăzi
o păstrează cu harul lui Dumnezeu nefalsificată, Biserica noastră ortodoxă.
Poate acum poate să înțeleagă cineva în ce mare eroare au căzut protestanții, care
socotesc că nu le este necesară Sfânta Tradiție a Bisericii noastre cu sfinții și de
Dumnezeu purtătorii Părinți, ci ei singuri, prin faptul că se sprijină în chip mândru
pe deșteptăciunea lor, pot să tâlcuiască corect și autentic Sfânta Scriptură. Vor să
ignore faptul că Sfânta Scriptură este rodul și creația experienței duhovnicești a
Bisericii primare, a Bisericii Apostolice. Nu este o carte oarecare pe care poate
cineva să o tâlcuiască așa cum vrea el. Ci este o creație a Bisericii destinată
credincioșilor și nu poate fi înțeleasă și tâlcuită corect decât numai în spațiul
Bisericii Ortodoxe prin luminarea Duhului Sfânt.
„Astfel așadar, putem să spunem că în esență Evanghelia este o carte «privată».

Aparține Bisericii care are apostolie universală. Sau altfel, în afara Bisericii Evan-
ghelia este o carte pecetluită și neînțeleasă. Caracteristică este așezarea ei pe Sfânta
Masă a Bisericii Ortodoxe pe care se slujește Liturghia” (Eisodikon, p. 16).
Protestanții, prin faptul că se află în afara spațiului Bisericii sunt rătăciți. Ei pot să
citească Sfânta Scriptură și să discute despre ea, dar în esență le rămâne necu-
noscută, findcă Adevărul Evangheliei nu este o idee, ci o persoană, Dumnezeu-
Omul. Și Îl cunoaște cu adevărat nu cel care citește despre El, ci cel care trăiește
tainic întru El împreună cu toți sfinții. Dovadă este faptul că au desființat Sfintele
Taine ale Bisericii, pe care ni le-a predat Însuși Domnul și mai cu seamă Sfânta
Taină a dumnezeieștii Euharistii. Și aceia dintre ei care susțin că au tainele sfinte
ale Botezului și Dumnezeieștii Euharistii, ei înșiși nu le consideră cu adevărat
Sfinte Taine, ci ca pe niște slujbe comemorative, fără caracter de taină.
Traducere și adaptare: Laura Enache
(Arhimandritul Tihon, Tărâmul celor vii, Sfânta Mănăstire Stavronichita, Sfân-

tul Munte, 1995)
Traian Dorz - Dincoace şi dincolo
1. Când credincioşii Domnului care sunt dincoace de hotarul veşniciei sunt cu

adevărat într-o stare după voia lui Dumnezeu, ei sunt în Hristos cu tot felul lor de
gândire, de simţire şi de umblare. Fiindcă ei sunt plini atunci de Duhul Sfânt care
este sfinţirea lor.
2. Credincioşii de dincoace sunt un singur trup cu credincioşii Domnului care sunt

dincolo de hotarul timpului, în veşnicie. După cum mădularele inferioare ale
trupului sunt unite cu mădularele superioare ale aceluiaşi trup, prin aceeaşi inimă,
prin acelaşi sânge, prin aceiaşi nervi. Duhul Sfânt face legătura între noi, cei de jos,
şi cei de sus, după cum sângele unui trup întreţine şi îndrumarea tuturor.
3. Evanghelia nu ne mai spune despre alţii, care ar mai fi fost chemaţi în acelaşi
timp la slujba apostoliei, decât despre cei doisprezece. Dar se poate presupune că
Mântuitorul, căutând, îi va mai fi chemat şi pe alţii până ce s-a întregit numărul.
Însă alţii n-au primit chemarea acestei apostolii, decât ei. După ce s-a împlinit
numărul, poate că ar mai fi venit şi alţii, dar acum numărul se umpluse.
4. Spune Evanghelia că Domnul i-a chemat mereu şi pe alţii la felurite slujbe
pentru care i-ar fi pregătit. Dar unul ar fi dorit să-i dea loc să se odihnească…
Altul, să-şi vadă şi de treburile pământeşti. Iar altul nu se putea despărţi de ai lui
(Lc 9, 57-62). Şi pentru că I-au pus condiţii lui Dumnezeu, El s-a lipsit de toţi
aceştia.
5. Când te cheamă Domnul, nu-I pune nici o condiţie lui Dumnezeu. Nu spune: Te
voi urma, Doamne, dar numai dacă îmi faci cutare avantaj. Sau: dacă îmi dai cutare
şi cutare lucru. Cine Îi pune astfel de condiţii lui Dumnezeu, la acela El renunţă,
fiindcă inima unui astfel de om nu va fi niciodată în întregime predată Domnului,
iar în partea de inimă nepredată lui Dumnezeu, satana va aşeza totdeauna un păcat
sau mai multe. Iar omul acela va face numai rău.
6. Nu-I pune Domnului condiţii nici după ce ai venit la El. Nu te târgui cu Domnul
ca să-ţi mai lase un pahar, sau o ţigară, sau un alt idolaş la care ţineai înainte şi care
ţi se pare ţie că n-ar fi o piedică pentru tine să-L slujeşti pe Hristos. Orice lucru
căruia îi mai facem loc în inimă lângă Domnul ni-L va scoate pe El afară din ea.
7. Domnul vrea inima noastră cu gelozie numai pentru El. Fii şi tu cu gelozie ataşat
total de voia Sa şi de lucrarea în care te-a chemat şi te-a aşezat Dumnezeu. Nu
pune nici o condiţie predării tale şi nu te târgui pentru nici un lucru care trebuie să-
l laşi. Primeşte chemarea Domnului şi predă-te total ei. Aceasta va fi cea mai
strălucită dovadă că ai meritat-o.
8. Nu există nicăieri un sfârşit pentru nimic; există numai o trecere de la o stare la

alta, dintr-un loc în altul, dintr-o vreme în alta. Nici timpul nu se sfârşeşte, ci
numai trece dintr-un an în altul, dintr-un secol în altul, dintr-un mileniu în altul,
dintr-o eră în alta.
9. Nici omul nu se sfârşeşte, ci numai trece dintr-o existenţă în alta. Nici istoria nu
se sfârşeşte. Nici lumea nu se sfârşeşte. Nimic nu se sfârşeşte, ci numai toate trec
dintr-un fel în altul, într-o eternă continuitate şi aşezare a tuturor, la locul pentru
care fiecare se pregăteşte şi la răsplata pentru care fiecare a lucrat.
10. Iată, a trecut, pentru noi, încă un an. A trecut măsura de timp pe care noi o
numim an, pentru ca să ştim cum să ne socotim scurtimea existenţei noastre din
lumea asta. A trecut această bucată din trăirea noastră, pe care Dumnezeu ne-a
dăruit-o pentru ca în ea să împlinim faptele bune pentru care am fost chemaţi şi
zidiţi în Hristos (Ef 2, 10).
11. Cele trei sute şaizeci şi cinci de zile şi nopţi au trecut în veşnicie şi le vom mai
întâlni o singură dată, în marea Zi a Judecăţii şi Răsplătirii lui Hristos, când vom
sta în faţa Lui şi în faţa zilelor trăite de noi, spre a da seama de tot ce am făcut –
sau nu am făcut în ele.
12. Ziua aceea mare şi strălucită este aproape. Zorii ei au şi răsărit chiar. Semnele
ei se văd tot mai lămurit. Domnul nostru, Judecătorul şi Răscumpărătorul nostru e
apropie. Este chiar la uşi – după cum este scris. Şi lumea este împărţită între două
feluri de oameni: cei credincioşi – şi cei necredincioşi. Şi Biserica lui Hristos este
împărţită între două feluri de fecioare: cele înţelepte şi cele nebune. Şi răsplata care
vine cu El este de două feluri: ori slava veşnică, ori ocara şi ruşinea veşnică (Mt
25, 31-46).
13. Sufletul meu şi fiul meu iubit – pregăteşte-te şi tu tot mai frumos şi mai înţelept
pentru marea Zi şi pentru marea Întâlnire a Domnului tău. Toarnă mereu
untdelemnul faptelor bune în candela vieţii şi a zilelor tale. Înnoieşte-ţi mereu
veşmântul sincerităţii şi al smereniei, în care să te îmbraci tot mai frumos pentru
marea zi şi pentru ospăţul veşniciei care vine.
14. Împlineşte-ţi tot mai frumos şi tot mai veghetor binecuvântata datorie, care este
pentru tine cel mai mare har şi cea mai sfântă ocazie pe care ţi le-a dăruit
Dumnezeu spre a te face vrednic de El. Fii gata în orice clipă din orice zi şi noapte
a vieţii tale, ca să-L poţi întâmpina pe Domnul tău Iisus Hristos cu faţa şi inima
pline de lumină şi bucurie. Iar El pe tine, la fel.
15. Când dulcele Iisus spune: „Eu vin curând”, spune şi tu, cu tot sufletul pregătit
pentru îmbrăţişarea Lui: „Amin, vino, Doamne Iisuse”. Atunci eşti şi vei fi cu
adevărat fericit şi aici şi-n veşnicie.
16. Oricât de lung ar fi triumful răului, sfârşitul lui va fi totdeauna ruşinos,

nimicitor şi mizerabil. Oricât de sus s-ar înălţa nelegiuirea şi violenţa ori minciuna
şi nedreptatea, nu-i mult până ce prăbuşirea va veni şi osânda le va paşte pe
neaşteptate. Numai orbii şi nebunii care fac răul nu văd asta.
17. Chiar şi faptul că Dumnezeu îi îngăduie celui rău o izbândă trecătoare, pe care
el o caută şi prin care se încurajează şi mai mult în rău, chiar şi aceasta este tot o
pedeapsă a lui Dumnezeu pentru cel nelegiuit. Căci pus în acel loc alunecos, cel
rău încă îşi mai măreşte răul prin toate pornirile sale. Îşi măreşte trufia,
încăpăţânarea, lăcomia, prigonirea celor nevinovaţi, nepăsător şi îndrăzneţ. Mai
batjocoritor şi mai încrezut. Până când vine peste el palma şi bătaia lui Dumnezeu.
18. Fiecare suflet rău şi fiecare lucrare rea îşi are neapărat o urmă şi o plată de la
Dumnezeu. Fiecare neam rău, fiecare generaţie, fiecare naţiune rea îşi are o plată
dreaptă a ei de la Dumnezeu – după felul cum s-a comportat în răstimpul mai scurt
sau mai lung al istoriei sale faţă de alte neamuri, faţă de alte naţiuni. Poporul care a
nimicit alte popoare a fost nimicit, până la urmă şi el. Naţiunea care a asuprit alte
naţiuni va sfârşi în asuprire. Fiecare îşi are, până la urmă, soarta pe care a creat-o şi
ea altora.
19. Nu privi la trufia celui rău din vremea puterii lui decât cu milă, căci foarte
curând îi vine vremea prăbuşirii. Până astăzi încă nimeni n-a scăpat de judecata lui
Dumnezeu, de judecata dreptăţii, de judecata istoriei. Vinovatele lui bucurii scurte
vor fi urmate neapărat de lungile tânguiri, de amarele ispăşiri, de veşnicele pedepse
pe care singur şi le-a pregătit prin nebunia trufiei sale. Deasupra oricărui tiran
atârnă sabia mâniei lui Dumnezeu de un fir de păr slab şi scurt. Care se poate rupe
din clipă în clipă.
20. Stricăciunea oamenilor din vremile din urmă va creşte nespus de mult – iar
răutatea şi îngâmfarea vor creşte şi mai repede, potrivit cu îndrăzneala tot mai mare
cu care Îl vor înfrunta pe Dumnezeu. Pe măsură ce cunoştinţa lor cea dezordonată
va creşte, se vor înmulţi mijloacele lor de destrăbălare şi metodele lor de nimicire a
curăţiei, a credinţei şi a omeniei. Îndobitocindu-se cu totul, omul va deveni alt om,
un dobitoc şi o fiară. Ura îi va nimici orice chip uman şi va deveni, om pentru om,
un demon. Pierzând chipul şi paternitatea lui Dumnezeu, omul se va preface, prin
voinţa şi cunoştinţa sa, după chipul lui satan, devenind un fiu şi un părtaş cu el la
păcat şi la osândă. Dumnezeule al Milei, pune o frână puternică acestei prăbuşiri şi
întoarce totul salvator spre mântuire, cât mai curând şi cât mai total.
Amin.
Traian Dorz, Săgeţile biruitoare

Traian Dorz - Apostoli binecuvântaţi
Ce sfântă e chemarea voastră,

apostoli binecuvântaţi,
ce-n lutul slăbiciunii voastre
comoara harului purtaţi!
Ce sfânt e rostul zbuciumatei

şi răbdătoarei voastre vieţi -
dispreţuirea voastră-ascunde
comori de-atât de mare preţ.
Ce-adâncă, ce sublimă-i taina

ce-n sufletele voastre-a pus
lumina cerului şi slujba
mărturisirii lui Iisus!
Sunteţi puţini şi slabi, şi umili,

şi-n lumea-ntreagă risipiţi,
dar adevărul şi iubirea
vă dau puteri să biruiţi.
Chemaţi popoarele la viaţă
şi pe Hristos li-L arătaţi,
jertfiţi-vă, se cere jertfă,
apostoli binecuvântaţi!
Georgiana Ionela Tofoleanu - Sfinţii apostoli, vestitorii cereştilor învăţături
Sfânta noastră Biserica prăznuieşte, astăzi pe toţi cei doiseprezece apostoli ai

Domnului nostru Iisus Hristos, ca pe unii, care s-au nevoit a răspândi, până la
marginile lumii, dreapta credinţă creştină şi a vesti tuturor marginilor pământului
pe Hristos Dumnezeu, chemând toate neamurile la mântuire. Numărul 12 are o
semnificaţie tradiţională simbolică, fiind similar cu numărul triburilor israelite din
Pentateuch. Ei au fost chemaţi la apostolie chiar de Domnul Însuşi, şi au fost
martorii propovăduirii patimilor şi Învierii Sale, ca să-L mărturisească, apoi,
printre oameni.
Astfel, Sfântul apostol Petru se numea Simon, mai înainte de a fi chemat de

Domnul. El a propovăduit Evanghelia, mai întâi, în Iudeia, apoi în Antiohia, în
Pont, Capadochia, în Asia, Bitinia, Galatia, şi după tradiţia Bisericii, a mers şi la
Roma. În cele de pe urmă, fiind răstignit de Nero împăratul, cu capul în jos, s-a dus
la cele cereşti.
Am auzit cu toţii despre ucenicii sau despre apostolii Domnului nostru Iisus
Hristos. Pe ei Mântuitorul i-a ales dintre cei de atunci şi au avut misiunea de a duce
învăţăturile Fiului lui Dumnezeu în toată lumea şi la toată făptura.
Capitolul al X-lea al Evangheliei Sfântului apostol şi evanghelist Matei este

dedicat unui moment deosebit din viaţa Sfinţilor apostoli. Ei primesc sfaturi şi
îndemnuri din partea Învăţătorului de a merge în toată lumea pentru a propovădui
cuvintele lui Dumnezeu, pentru a boteza pe noii urmaşi ai lui Hristos şi pentru a-i
învăţa poruncile divine. Acest demers al ucenicilor nu va fi uşor, ci, dimpotrivă,
unul presărat cu multe încercări.
În pasajul biblic de astăzi apostolii sunt atenţionaţi asupra împotrivirilor, pri-

gonirilor şi ofenselor la care vor fi expuşi. Dacă a fost prigonit Domnul Hristos, şi
ucenicii Săi vor trebui să fie pregătiţi pentru vremurile de prigoană. Ce înţelegem
din aceste cuvinte? Noi, creştinii, cei botezaţi în numele Sfintei Treimi, trebuie să
fim urmaşi ai Domnului Hristos prin viaţa şi credinţa noastră. La aceasta
adăugăm şi răbdarea. Aşa ne încurajează Mântuitorul: doar cel ce va răbda până
la sfârşit, acela se va mântui! Deci există o strânsă legătură între răbdare şi
mântuire, între roadele răbdării şi nădejdea mântuirii. Cei ce au trecut prin viaţă
cu încredere în Dumnezeu pot mărturisi că, uneori, o clipă de răbdare aduce o
viaţă de fericire.
În trei ani şi jumătate, Domnul i-a învăţat toate minunile cele mari pe apostoli, pe
care le-a făcut în faţa lor. Pe urmă, la înălţarea Lui la cer, le-a poruncit: Voi staţi în
Ierusalim până vă veţi îmbrăca cu putere de sus. N-a fost de ajuns numai că au
văzut Apostolii minunile Lui, nu numai că le-a deschis mintea să înţeleagă
Scripturile, ci le-a zis: Staţi ca vă îmbrac cu altă putere, adică cu Duhul Sfânt; că
mai de folos este să Mă duc Eu, că dacă nu Mă duc Eu, nu vine la voi
Mângâietorul, Duhul Adevărului, care de la Tatăl purcede. Şi a trimis în chip de
limbi de foc pe Duhul Sfânt: când va veni Acela, va mărturisi despre mine toate,
şi vă va spune toate.
Apostolii aveau să uite învăţăturile Mântuitorului, de nu venea Duhul Sfânt peste

ei. Dar le-a trimis pe Duhul Sfânt. Iar după ce i-a îmbrăcat cu putere de sus, le-a
spus: Mergând, învăţaţi toate popoarele. Propovăduiţi Evanghelia la toată
zidirea, botezându-i pe ei în numele Tatălui, al Fiului şi al Duhului Sfânt. Şi pe
urmă le spune: " Întru numele Meu draci veţi scoate, în limbi noi veţi vorbi, de veţi
bea ceva de moarte nu vă va vătăma, veţi sta cu aspide, cu scorpii şi balauri şi nu
vă vor vătăma; morţi veţi învia ... "
L-a dat putere întreită de-a face minuni, de-a boteza şi de-a predica. Astfel, pe cei
aleşi i-a îmbrăcat cu puterile necesare de a duce cuvântul lui Dumnezeu în toată
lumea. Dar nu pe toţi i-a îmbrăcat, nici pe toţi i-a ales. Că dacă i-ar fi ales pe toţi,
unde mai era alegerea cea dintâi? A ales numai pe cei doisprezece Apostoli, şi a
mai trimis încă şaptezeci de ucenici, câte doi înaintea feţei Sale, de ajutor celor
doisprezece. Vezi că apostolul Petru l-a pus pe Filolog, pe Matia, pe Cleopa, l-a
pus pe Timotei şi pe Hermes. Cei doisprezece apostoli pe toţi cei şaptezeci i-au
făcut episcopi şi i-au trimis în diferite părţi să vestească Evanghelia mântuirii. Până
aveau să se facă alţi ucenici, i-a pus pe cei şaptezeci de apostoli să păstorească
Biserica lui Hristos.
Iată, pe Timotei l-a pus Sfântul Pavel episcop în Efes şi pe Tit l-a pus în Creta.
Aceştia n-au fost din numărul celor 12, ci au fost din cei 70, ca să arate că ierarhia
Bisericii începe din cei doisprezece şi se continuă cu cei şaptezeci de apostoli. Cei
doisprezece Apostoli au lăsat în locul lor pe episcopii de astăzi, iar cei şaptezeci au
fost urmaţi de preoţi. Aşa arată Sfântul Vasile: " Preoţii ţin locul celor şaptezeci
de apostoli, iar episcopii ţin locul celor doisprezece apostoli, până la sfârşitul
lumii, aşa cum Hristos a pus ierarhia de la început ".
Sfântul apostol Andrei, "cel întâi chemat", era fratele Sfântului Petru. După tra-
diţie, el a propovăduit credinţa lui Hristos în toate ţările de pe lângă Marea Neagră
şi în Dobrogea, după care, s-a întors în Tracia şi s-a dus în Grecia, iar la Patras, a
fost răstignit pe o cruce în forma literei X, "Crucea Sfântului Andrei".
Sfântul apostol Iacob, fiul lui Zevedeu, a fost numit de Domnul, "fiul tunetului", ca
şi fratele său, Sfântul Ioan evanghelistul. Împreună cu acesta, şi cu Petru, a văzut
Schimbarea la Faţă a Domnului pe Tabor. După Înălţarea la cer a Domnului, el a
propovăduit cuvântul lui Dumnezeu în Ierusalim şi în Iudeea şi a fost ucis de Irod
Agripa, cu sabia.
Sfântul apostol Ioan Evanghelistul, numit şi Teologul, adică, cuvântătorul de

Dumnezeu, era ucenicul iubit, care, la Cină şi-a rezemat capul pe pieptul lui
Hristos, iar, lângă Cruce, a stat cu Preacurata Fecioară şi s-a învrednicit a se numi
fiu al ei. Acesta a propovăduit Evanghelia în Efes şi în toată Asia şi a scris
Evanghelia a patra, Apocalipsa şi cele trei Epistole din Noul Testament. El a
adormit, în Domnul, la Efes, bătrân fiind cu anii.
Sfântul apostol Filip era din Betsaida Galileii, cetatea lui Petru şi Andrei. Acesta a
adus la Hristos pe Natanail şi a propovăduit pe Hristos, în părţile Asiei, cu sora sa
Mariam, a avut sfârşit mucenicesc, în Ieropole, din Frigia.
Sfântul apostol Bartolomeu, a propovăduit pe Hristos, o vreme, împreună cu

apostolul Filip, în Asia, iar, după moartea acestuia, a mers până în India, şi a
tâlcuit, pentru indieni Evanghelia scrisă de Sfântul Matei. S-a dus, apoi, de acolo,
în Armenia cea Mare şi în Albana a primit moarte de mucenic.
Sfântul apostol Toma este cel căruia i se mai spunea şi "Geamănul" şi care a pipăit
rănile Mântuitorului, după Învierea Lui. A purtat lumina Evangheliei până în
părţile Indiei şi a murit străpuns de săgeţi, pentru Hristos.
Sfântul apostol Matei, care pe când era vameş, se numea Levi, lăsând toate, n-a
pregetat să meargă după Hristos. Şi, fiind scriitor, a scris cel dintâi, Evanghelia
Domnului, în limba ebraică, şi, apoi, aceeaşi Evanghelie, în greceşte. El a
propovăduit pe Hristos în toată Etiopia şi, tradiţia spune, apostolul a primit moarte
de mucenic, fiind ars pe rug, în Etiopia.
Sfântul apostol Iacob al lui Alfeu, a propovăduit cuvântul lui Dumnezeu în multe
ţări din răsărit, închinătoare la idoli. Deci, nenumărate neamuri aducând la Hristos,
a primit moarte de mucenic, iar, cei ce s-au întors la credinţă, l-au numit "sămânţă
dumnezeiască."
Sfântul apostol Iuda Tadeul, este acela care a propovăduit pe Hristos în Iudea, în
Galileea şi în Samaria, în Arabia, în Siria şi în Mesopotamia. Şi, fiind spânzurat de
un lemn, de slujitorii idolilor, din părţile Araratului, şi-a pus sufletul pentru
Domnul său.
Sfântul apostol Simon Zilotul era din Cana Galileii. A propovăduit cu mult zel,
cuvântul mântuirii în Mauritania şi din Africa, până în Britania. Şi răstignit fiind de
cei necredincioşi, şi-a dat lui Dumnezeu duhul său.
Sfântul apostol Matia a fost ales în locul lui Iuda, vânzătorul, numărându-se cu cei
unsprezece apostoli. El a propovăduit pe Hristos în Capadochia şi în Etiopia. Şi
acolo, multe pătimind, cu moarte năpraznică s-a săvârşit.
Sfântul mare apostol Pavel, care în urma tuturor, a fost chemat de Sus, de la
Domnul, la apostolie, s-a arătat vas ales al lui Hristos, că L-a purtat pe Domnul
neamurilor şi a împăraţilor de la Ierusalim şi până la Roma. Deci, şi-a săvârşit
nevoinţa alergării sale, fiind ucis de Nero, cu sabia. Drept aceea, acest sfânt apostol
se prăznuieşte, de către Biserică, împreună cu Sfântul Petru, ca unul ce, mai mult
decât alţi apostoli, s-a ostenit, cu bunavestirea lui Hristos Dumnezeului nostru
slavă!
Arhimandritul Mihail Daniliuc - Să ne amintim de domnii sau doamnele
„Trandafir” din copilăria noastră
„Azi, ca un sfânt dintr-o icoană veche,

Blând îmi răsai cu fața ta blajină,
Cu zâmbet bun, cu ochi cuminți și limpezi,
Strălucitori de lacrimi și lumină.”
În fiecare an, pe 29 iunie, îi cinstim pe Sfinții apostoli Petru și Pavel, iar îndată, la
finele cireșarului, îi proslăvim pe toți Sfinții apostolii care au luminat lumea prin
lumina dumnezeieștii Evanghelii.
Legat de această sărbătoare în anul 1927, la București, s-a pus temeliile AGIRO -
Asociația Generală a Învățătorilor din România, care și-au stabilit sediul, poate nu
întâmplător, pe strada Sfinții apostoli nr. 14, București. A fost data la care asociația
nou constituită fixa tradiția împământenită din bătrâne vremuri ca în 30 iunie să fie
serbată Ziua Învățătorului din România. Inspirată și înțeleaptă decizie!
Asemenea Sfinților apostoli ei, învățătorii, au trudit și trudesc spre a lumina și
descoperi frumuseți ale spiritului în sufletele nevinovaților învățăcei care pășesc și
astăzi ca și noi oarecând pe băncile școlii, cu sfială, cu teamă de necunoscut, dar și
cu încrederea strecurată în plăpândele lor suflete de învățătoarea, învățătorul, care
îi primește în clasă, îi ordonează în bănci, pregătindu-i astfel pentru patru ani de
muncă, de cercetare, de bucurii, de poticneli, dar și bune nădejdi întru izbândă.
De-a lungul anilor, prin munca sa, învățătorului i-au fost recunoscute, deși uneori
măcar formal, meritele. Fiind supranumit în timp dascăl, apostol, învățător, pro-
fesor, omului de la catedră i s-a dedicat o zi în care inimile noastre se îndreaptă
către cel care a vegheat la urcușul nostru către OM, omenie, la cel care prin truda
sa, prin atenția și prin sensibilitatea cu care se ocupă de puiul de om și-a dobândit
în sufletul fiecăruia dintre noi primul loc alături de părinți - tata și mama, învățător
și învățătoare.
De ce și-au ales această zi de celebrare învățătorii de odinioară?
Toți cei 12 apostoli ai Domnului nostru Iisus Hristos s-au nevoit a răspândi, până la
marginile lumii, dreapta credința creștină, și a vesti tuturor neamurilor pământului
pe Hristos-Dumnezeu, chemându-le pe toate la lumină și mântuire. Și învățătorii
sunt tot un fel de apostoli, de trimiși. Cu aceeași râvnă, cu aceeași devoțiune ei sunt
chemați să risipească întunericul din noi și lumineze suflete făcând din catedra
școlii un veritabil „altar” de jertfă. Răbdare, stăruință, îngăduință, măiestrie sunt
doar câteva din ofrandele pe care învățătorii le așează cu generozitate pe acest altar
al școlii.
Regimul comunist nu „a arestat” Ziua Învățătorului. Cu toate că sărbătoarea a fost

desprinsă de semnificația religioasă, totuși înțelepții dascăli au știut să păstreze
legătura dintre actul educației și misiunea apostolică consfințită de prăznuirea celor
12 Sfinți apostoli ai Mântuitorului Hristos.
După 1990 s-a tot încercat a se stabili alte date pentru a omagia pe dascălul școlii
românești fără succes, cred, căci acestea au fost și sunt încercări palide de a
desprinde cultura de cult. Dar se uită că impactul extraordinar între cult și cultură a
creat de-a lungul istoriei poporului român valori inestimabile, care confirmă odată
în plus că o credință sprijinită de cultură poate da naștere unei cândva nesperate
simbioze. La fel, o cultură plămădită în vatra credinței și frumuseții spirituale a
unui popor, sprijină credința, năzuințele duhovnicești ale acestuia. Deși distincte
cele două noțiuni se întrepătrund și se conțin reciproc. Cei care sunt responsabili cu
inconsecvența serbării zilei Învățătorului au uitat sau poate că nici nu știu zicerea
unui mare gânditor, A. Rademacher: „die Seele Kultur ist die Kultur der Seele”
(sufletul culturii este cultura sufletului).
Fiindcă se apropie această binecuvântată zi vă invit să ne amintim de icoana blândă

a învățătorului, învățătoarei noastre, „domnul sau doamna Trandafir” care a
înseninat copilăria fiecăruia dintre noi. De aceea am și început aceste rânduri cu
emblematicele versuri ale poetului Octavian Goga. Da! învățătorul este ca un sfânt
dintr-o icoană veche. Oricâte mari funcții am avea, oricâți bani și bunuri am
acumula, oricât de celebri am fi, rămânem tot învățăcei ai doamnei sau domnului
învățător. Luați de iureșul acestei lumi, de grijile atât de mari și obsedante uităm să
ne mai amintim de cei care odinioară ne-au purtat mâna stângace pe foaia nepri-
hănită învățându-ne să așternem pe ea graiul dulce românesc.
Dovezi neclintite de iubire și recunoștință pentru dascălii școlii
Acum câțiva ani am fost chemat să slujesc la înmormântarea unei învățătoare din
urbea Iașului. Era o bună prietenă a profesoarei mele de română din școala
generală pe care o cunoscusem și eu. Era pogorâtă parcă dintr-o altă lume. Un chip
blajin și cuminte, cu mulți ghiocei pe sub tâmple venerabila învățătoare purta cu
sine povara unei frumoase slujiri a învățământului românesc. În drum spre capitala
culturală a Moldovei îmi imaginam că va fi foarte multă lume. Sute de foști elevi
vor veni să o conducă către Cer pe cea care, odinioară i-a condus către lumină. Vă
mărturisesc că, intrând în biserică, am trăit un dublu sentiment de tristețe. Pe lângă
întristarea firească pricinuită de o vremelnică despărțire, m-a cuprins și o profundă
mâhnire, dar și indignare. Rudele, câțiva vecini, colegi și foarte puțini foști elevi
străjuiau catafalcul cândva apreciatei dăscălițe. În cei peste 30 de ani de slujire
acea învățătoare a avut mulți novici, care probabil că nici nu mai știau sau nici nu
mai erau interesați de viața, bucuriile sau mâhnirile doamnei lor învățătoare, care
în acea zi a fost de două ori înmormântată: la propriu, coborâtă în pământ, iar în
chip figurat, cufundată în uitare și ignoranță de elevii ei.
Dacă aruncăm o scurtă privire în literatură vom găsi dovezi neclintite de iubire și
recunoștință pentru dascălii școlii. Să ne amintim câteva dintre aceste icoane de
lumină și frumusețe: Aron Pumnul pe care Mihai Eminescu îl numește luceafăr și
dalbă stea. Apoi, cine poate uita pe Domnul Trandafir, celebrul învățător a lui
Mihail Sadoveanu? Romancierul, cu arhicunoscuta-i măiestrie, i-a creionat un
memorabil tablou prin cuvinte alese: „…ca domnul învățător au fost poate mulți. Și
toți, dragă prietene, când te gândești bine, au fost niște apostoli, care au îndurat
sărăcie și batjocură, care au trecut printr-un vifor de nemulțămiri și vorbe grele, și
care totuși au izbutit să-și împlinească cu bine menirea. Domnul nostru ne-a învățat
rugăciuni, ne-a învățat cântece așa de frumoase pentru copilăria și sufletele
noastre; ne-a învățat să credem în trecutul și vrednicia noastră; ne-a învățat multe
lucruri de care aminte nu ne mai aducem, dar care au rămas în fundul sufletului
nostru ca semințe ce au înflorit bogat mai târziu.”
De asemenea, în poezia Dascălul, Octavian Goga, aduce învățătorului un sublim

omagiu căci, „prin potopul veacurilor negre/ ne-a luminat cărările pribege”.
La fel, Ion Creangă, în memorabilele Amintiri, face pomenire cu emoție de primul

săuînvățător, bădița Vasile, „un holtei zdravăn, frumos și voinic”. Poate că de
aceea, mai târziu, ilustru povestitor, la răscruce de drumuri, va alege să slujească
nu doar la altarul Bisericii, ci și la cel al școlii, devenind el însuși un iscusit
învățător.
Așadar, să ne amintim de cei care ne-au sădit sămânța cunoașterii în suflete. Să le

batem la ușa sufletului cu o floare a recunoștinței, iar dacă s-au mutat în Cereștile
locașuri să le aprindem o lumânare care, cred că imită cel mai bine viața și
misiunea unui dascăl: arde ca să facă lumină în jur.
Celor care slujesc aceste „jertfelnice” ale culturii și educației românești le așez
lângă inimă cuvintele Sfântului Ioan Gură de Aur: „nu există artă mai frumoasă
decât arta educației. Pictorul sau sculptorul fac figuri, fără viață, dar educatorul
creează un chip viu; uitându-se la el, se bucură și oamenii, se bucură și Dumnezeu”
și le doresc să aducă cât mai multe bucurii lui Dumnezeu și oamenilor prin
chipurile pline de viață și scânteietoare pe care le modelează în sufletele școlarilor.
Orthodoxwiki – Apostol
Chemarea celor 12 apostoli
Apostolul este trimisul lui Iisus Hristos pentru a propovădui Evanghelia şi adevărul
despre Mesia, cel răstignit pentru mântuirea noastră.
Cuvântul apostol provine din cuvântul grec αποστολος, însemnând "acela care este
trimis". La origine este un termen militar, însemnând un atac produs de o forţă
militară, de obicei formată din câţiva soldaţi, împotriva unui inamic. În contextul
creştin, apostolul se referă la ucenicii care răspândesc Evanghelia lui Iisus Hristos.
Cei 12 apostoli
Soborul Sfinţilor 12 apostoli
La început, Dumnezeu a chemat 12 ucenici în obştea Bisericii, dându-le misiunea

de a propovădui adevărul. Potrivit Evangheliei, Iuda Iscarioteanul a fost unul dintre
primii apostoli, dar odată cu lepădarea sa de credinţă şi moartea lui, a fost înlocuit
de Apostolul Matia. Soborul Sfinţilor 12 apostoli este la 30 iunie. Numele apos-
tolilor sunt enumerate la Matei 10,2, Marcu 3,14, Luca 6,12, Faptele Apostolilor
1;13, 26.
După înlocuirea lui Iuda Iscarioteanul, lista celor 12 apostoli este următoarea:
 Simon, zis Petru - (29 iunie şi 16 ianuarie) răstignit pe cruce;
 Andrei cel Întâi chemat - (30 noiembrie) fratele lui Petru; răstignit pe cruce;
 Iacov (fiul lui Zevedei) - (30 aprilie) zis cel mare; decapitat;
 Ioan Teologul - (26 septembrie şi 8 mai) fratele lui Iacov (fiul lui Zevedei);
 Filip - (14 noiembrie) răstignit pe cruce;
 Bartolomeu - (11 iunie şi 25 august) zis şi Natanail; răstignit, jupuit şi deca-
pitat
 Toma - (6 octombrie) s-a săvârşit fiind pătruns cu cinci suliţe;
 Matei - (16 noiembrie) zis şi Levi, fratele lui Iacov; ars de viu;
 Iacov (fiul lui Alfeu) - (9 octombrie) răstignit pe cruce;
 Iuda - (19 iunie) numit şi Levi, supranumit Tadeu, fratele lui Iacov, fratele
Domnului; răstignit pe cruce;
 Simon Zilotul - (10 mai) zis şi Canaanitul; răstignit pe cruce;
 Matia - (9 august) în locul lui Iuda Iscarioteanul; omorât cu pietre şi
decapitat.
Cântări ale celor 12 apostoli
Troparul: Sfinţilor apostoli, rugaţi pe milostivul Dumnezeu ca să dea iertare de

păcate sufletelor noastre.
Condacul: Astăzi Hristos-Piatra cu bucurie proslăveşte piatra credinţei, pe uce-

nicul cel ales, dimpreună cu Pavel şi toţi cei doisprezece. Prăznuind pomenirea lor,
slăvim pe Cel ce pe ei i-a proslăvit!
Cei 70 de apostoli
Cei şaptezeci de apostoli sunt ucenicii aleşi de Dumnezeu (descriere în Luca 10,1-
16) alături de cei doisprezece şi trimişi să predice.
După o vreme, cei doisprezece apostoli au mai adăugat câţiva celor şaptezeci
pentru a predica Evanghelia. Deşi în cele din urmă numărul lor a depăşit şaptezeci,
toţi vor fi pomeniţi ca "cei şaptezeci de apostoli". Aceşti şaptezeci de apostoli,
fiind aleşi de puterea dumnezeiască, au fost trimişi în toată lumea ca să smulgă
pe oameni din înşelăciunea şi nebunia idolească şi să-i întoarcă la cunoştinţa
cinstirii de Dumnezeu. Pentru aceasta, toţi s-au nevoit în multe feluri şi chipuri
pentru adevăr şi s-au mutat la Domnul aşa cum se arată la pomenirea fiecăruia.
Soborul Sfinţilor măriţilor apostoli, cei şaptezeci la număr este la 4 ianuarie.
Obştea apostolilor
Este dificil de întocmit o listă completă şi exactă a celor şaptezeci apostoli. Vom
aminti aici câteva nume:
Listă a celor 70 de apostoli, după data de prăznuire

 22 noiembrie : Filimon, Arhip, Onisim şi Apfia - Aceştia au fost pe vremea
împărăţiei lui Nero, fiind ucenici Sfântului Pavel, şi au mărturisit la Colose,
oraşul Frigiei, aproape de Laodiceea.
Făcând păgânii praznic Artemidei, în capiştea (templul) lor din Colose, sfinţii, cu
alţi creştini dimpreună, lăudau pe Dumnezeu în sfânta biserică. Retrăgându-se
ceilalţi, când au năvălit idolatrii, au rămas numai ei singuri cu Apfia, credincioasă
fiind şi ea, dorind de mărturisirea lui Hristos. Deci, prinzându-i, i-au adus la
Androcleu, mai-marele Efesului, şi au fost bătuţi de el, dar nesupunându-se a face
jertfă la idolul ce se chema de dânşii Mina, i-au îngropat până la brâu şi aşa i-au
ucis cu pietre, săgetaţi fiind întâi de copii mici cu săgeţile.
 5 noiembrie : Ermeu, Lin, Gaie, Filolog şi Patrova - Aceştia toţi erau din
cei şaptezeci de ucenici ai lui Hristos.
Şi Patrova, de care aminteşte şi dumnezeiescul apostol Pavel în Epistola sa către

Romani, a fost făcut episcop la Potiola, pe mulţi a botezat şi i-a adus la Hristos. Iar
Ermeu, de care aminteşte, de asemenea, Sfântul Pavel în Epistola către Romani, a
fost făcut episcop filipenilor. Iar Lin, după cum spune apostolul Petru, a ajuns
episcop al Romei celei mari. Iar Gaie, de care iarăşi aminteşte Apostolul, a fost
episcop Efesului, după Preasfântul Timotei. Iar Filolog (şi de acesta aminteste
apostolul) a fost aşezat episcop la Sinope de Andrei cel întâi chemat. Aceştia fiind
episcopi în cetăţile arătate şi multe încercări şi necazuri suferind pentru cuvântul
dreptei credinţe şi pe mulţi învăţând şi lui Hristos aducându-i, s-au săvârşit în
Domnul.
 10 noiembrie : Olimp, Rodion, Sosipatru, Erast şi Cvart - Aceştia au fost

din cei şaptezeci.
Olimp şi Rodion, urmând Sfântului apostol Petru, amândurora li s-au tăiat capetele,
în cetatea Romei, de către Nero. Iar Sosipatru, de care pomeneşte Sfântul Pavel în
Epistola către Romani, fiind episcop la Iconiu, cu pace s-a săvârşit. Şi poate fiecine
să afle că Apostolul Pavel pomeneşte de dânsul în multe locuri în Epistolele sale.
Asemenea şi Erast, de care pomeneşte în Epistolă fericitul Pavel, fiind iconom al
Bisericii din Ierusalim şi apoi episcop al Paneadei, cu pace s-a săvârşit. Iar Cvart,
fiind episcop al Beritului şi multe pătimind pentru dreapta credinţă şi pe mulţi elini
spre Domnul întorcându-i, s-a săvârşit şi el cu pace.
 8 decembrie: Sosten, Apolo, Chifa, Tihic, Epafrodit, Cezar şi Onisifor –

Sosten, despre care pomeneşte Sfântul apostol Pavel, a fost episcopul Colofonei.
Apolo, despre care pomeneşte acelaşi apostol, a fost al doilea episcop al Colofonei,
după Sosten. Epafrodit, despre care pomeneşte tot apostolul, a fost episcop al
Colonei. Onisifor a fost episcop al Cezareii. Toţi aceştia au vieţuit bine şi au
păstorit cu cuvioşie poporul şi Bisericile încredinţate lor. Îndurând multe încercări
pentru Hristos, au fost ucişi de închinătorii la idoli şi şi-au dat Domnului sufletele
lor.
 8 aprilie : Irodion, Agav, Ruf, Flegon, Asincrit şi Ermis –
Dintre aceşti sfinţi apostoli, Irodion, de care pomeneşte marele apostol Pavel, a
slujit tuturor sfinţilor apostoli. După acestea a fost hirotonit de dânşii preot, apoi
episcop al cetăţii Nea Patron, şi învăţând pe mulţi păgâni şi întorcându-i la credinţa
lui Hristos, fiind zavistuit de iudei, a pătimit multe. Că mergând la dânsul
închinătorii la idoli, întâi l-au bătut foarte rău, şi i-au zdrobit gura cu pietre, apoi
zdrobindu-i capul cu lemne, pe urmă l-au junghiat cu cuţitul. Iar Agav, care a luat
brâul sfântului Pavel, şi şi-a legat mâinile şi picioarele, atunci aşa a proorocit,
zicând: acestea zice Duhul cel Sfânt: "Pe omul al cărui brâu este acesta, aşa îl vor
lega în Ierusalim iudeii, şi-l vor bate cu răni, ceea ce s-a şi întâmplat, că nu numai
l-au legat, ci au ispitit a-l şi omorî. Şi după aceea acest Agav a propovăduit în
partea lumii ce i-a venit. Iar Ruf, de care pomeneşte şi apostolul în Epistola către
Romani, a fost făcut episcop cetăţii Tebei, care este în Grecia. Asemenea Flegon şi
ceilalţi propovăduiau pretutindenea în lume Evanghelia şi întorceau pe
necredincioşi la credinţa cea adevărată. Aceştia dar fiind pedepsiţi în multe feluri,
toţi întru o zi omorâţi de iudei şi de păgâni, întru Domnul s-au săvârşit.
 31 octombrie : Stahie, Amplie, Urban, Narcis şi Apeles –
Dintre aceşti cinci Sfinţi apostoli Stahie a fost pus episcop al Vizantiei de către
Apostolul Andrei, şi a zidit şi biserica în Arghiropol, la care se aduna nenumărată
mulţime de creştini şi-i învăţa. Şi aşa vieţuind şaisprezece ani, cu pace a răposat.
Iar Sfântul Apeles ajungând episcop al Iracliei şi pe mulţi aducând la credinţa lui
Hristos, a luat fericitul sfârşit. Iar Sfinţii Amplie şi Urban, fiind făcuţi şi ei
episcopi, tot de acelaşi Apostol Andrei: Amplie cetăţii Odisopoleos, iar Urban
Machedoniei, şi pentru mărturisirea în Hristos şi a idolilor surpare omorâţi fiind de
iudei şi de elini şi-au dat fericitele lor suflete lui Dumnezeu. Iar Narcis fiind făcut
episcop al atenienilor şi în multe feluri fiind chinuit, şi-a dat şi el sufletul lui
Dumnezeu, pentru Care şi-a vărsat şi sângele cu osârdie. Iar Aristobul, a fost
hirotonit şi acesta păstor al oilor celor cuvântătoare şi pe Hristos tuturor
propovăduindu-L, a luat fericitul sfârsit al ostenelilor sale celor multe.
 28 aprilie: Iason şi Sosipatru - [1]

 30 iunie: sinaxarul face menţiune şi de alţii decât cei 12 - [2]
 11 iunie: Barnaba - [3]
 28 iulie: Apostoli şi diaconi: Prohor, Nicanor, Timon şi Parmena - [4]
 30 iulie: Sila, Silvan, Criscent, Epenetos şi Andronic –
Sila a mers la propovăduirea Evangheliei împreună cu fericitul Pavel şi nu după
multă vreme a fost făcut episcop al Corintului. Acolo, mult ostenindu-se şi pe toţi
întărindu-i în credinţa în Hristos, s-a mutat către Domnul. Iar Silvan a fost făcut
episcop al Tesalonicului; şi acesta, bine nevoindu-se, către Domnul s-a mutat; iar
ceilalţi, propovăduind în Carhidonia şi în Italia şi învăţând de faţă în toată lumea
cuvântul credinţei în Hristos, şi întorcând şi botezând pe mulţi dintre păgâni, cu
pace şi-au dat sufletele lui Dumnezeu.
 27 septembrie: Marcu, Aristarh şi Zinon –
Marcu apostolul, care şi Ioan se cheamă (de care pomeneşte evanghelistul Luca în
cartea Faptelor Apostolilor), hirotonindu-se de apostoli episcop Bivlei, s-a dovedit
isteţ la lucrul evanghelicesc, şi aşa era de lipit şi iubit la Dumnezeu, încât de umbra
lui se depărtau bolile. Însă s-a aflat şi alt apostol Aristarh între cei 70, de care a
pomenit apostolul în Epistola către Romani şi a fost episcop la Apamia Siriei. Alt
Ioan "Acridomelitrofos" (adică se hrănea cu muguri şi cu miere) îmbrăcat cu cojoc,
acela a fost Zinon legiuitorul, de care pomeneşte fericitul Pavel în Epistola către
Romani, şi acesta a fost episcop în Diospol, care făcându-se locaş al Sfântului Duh
şi propovăduind Evanghelia, a trecut către Domnul.
 10 septembrie: Apelie (Apelles), Luca (Luciu sau Luchie) şi Climent

(Clement) -
Alt Apelie a fost acesta, şi altul a fost cel ce a fost episcop la Iraclia Traciei. De
acesta pomeneşte Pavel apostolul la Epistola către Romani (16, 10) că s-a făcut
luminător Smirnei, şi fiind episcop al acestei cetăţi şi slujind lui Dumnezeu cu
cuviinţă, către Dânsul a călătorit. De asemenea şi acest Luca, n-a fost
evanghelistul, ci acela de care mărturiseşte fericitul Pavel în Epistola către Timotei
că a fost arhiepiscop în Laodiceea Siriei şi, bine păstorind-o, s-a mutat către
Domnul. Iar unii zic că acesta este unul şi acelasi cu Luciu, pe care Apostolul
Pavel îl pomeneste în aceeasi epistolă către Romani (16, 21). Iar Climent
(Clement) acesta este cel de care pomeneşte Apostolul Pavel în Epistola către
Filipeni (4, 3) ca fiind "împreună-lucrător cu el". Sfântul apostol Climent a fost
făcut episcop al Sardiei (sau Sardica, în Asia mică) şi, purtând rănile lui Hristos pe
trupul său, către Domnul a răposat.
 7 septembrie: Evod şi Onisifor - [5]

 30 octombrie : Tertie, Marcu, Iust, care se cheama şi Isus, şi Artema
Aceşti Sfinţi apostoli sunt din cei şaptezeci, luminaţi fiind în credinţa către
Dumnezeu. Deci Terţie a fost al doilea episcop de Iconiu după Sosipatru şi a
împlinit propovăduirea acestuia şi a înnoit pe toţi cei rămaşi cu sfântul Botez (adică
cei ce rămăseseră de la Sosipatru nebotezaţi), făcându-se făcător de minuni, a scris
şi Epistola Sfântului Pavel către Romani. Iar Marcu, nepotul de frate al lui Varnava
de care pomeneşte apostolul Pavel în Epistolă, şi acesta a fost hirotonit episcop al
Apoloniadei, risipind cu propovăduirea adevărului închinarea la idoli. Iar Iust,
căruia şi Isus îi zic, a fost episcop în Elefterupolis, atrăgând pe toţi la cunostinţa
adevărului cu cuvântul învăţăturii sale. Iar Artema a fost episcop în Listra,
împrăştiind toate vicleniile demonilor, ca un slujitor desăvârşit al lui Hristos. Deci
aşa nevoindu-se aceşti patru Apostoli pentru dreapta credinţă şi căzând întru mari
şi grele bântuieli, cu pace şi-au dat sufletele către Domnul.
 4 ianuarie : Maxim - este pomenit ca fiind unul din cei 70 în viaţa Sfintei
Maria Magdalena.
Lista alfabetică a celor 70 de apostoli
Soborul Sfinţilor 70 de apostoli - Icoană sec. XX, Mănăstirea Panahrantou,

Megara (Grecia) - Colecţia Sinaxar la Sfinţii zilei (icoanele litografiate se găsesc
la Catedrala Mitropolitană din Iaşi)
– Acvila (13 februarie),

– Agav (8 aprilie),
– Ahaic, Alfeu, Amplia (31 octombrie),
– Anania (care l-a botezat pe Pavel), Andronic (30 iulie),
– Apelie (10 septembrie),
– Apfia (19 februarie),
– Apollo, Arhip (22 noiembrie),
– Aristarh (27 septembrie),
– Aristobul, Artema (30 octombrie),
– Asincrit (8 aprilie),
– Barnaba (căpetenia celor şaptezeci şi tovarăş al lui Pavel), Carp, Chesarie,
Chifa, Clement (10 septembrie),
– Cleopa (care l-a întovărăşit pe Domnul către Emmaus), Crescent (30 iulie),
– Crisp, Cvadrat (21 septembrie),
– Cvart (10 noiembrie),
– Epafrodit, Epenet (30 iulie),
– Erast (10 noiembrie),
– Ermie, Ermis (episcop al Dalmaţiei) (8 aprilie),
– Evod (7 septembrie),
– Filimon (22 noiembrie),
– Filip (unul din primii şapte diaconi), Filolog, Flegon, Fortunat, Gaie, Iacov
(Fratele Domnului), Iason, Irodian (8 aprilie),
– Iunia, Iust (fratele Domnului) (30 octombrie),
– Lin, Luca Evanghelistul (tovarăş al lui Pavel şi autor al Evangheliei care îi
poartă numele) (10 septembrie),
– Luchie, Marcu evanghelistul (tovarăş al lui Pavel şi autor al Evangheliei care
îi poartă numele) (30 octombrie),
– Narcis (31 octombrie),
– Natanail, Nicanor (unul din primii şapte diaconi) (28 iulie),
– Olimp (10 noiembrie),
– Onisifor (7 septembrie),
– Onisim (22 noiembrie),
– Parmena (unul din primii şapte diaconi) (28 iulie),
– Patrova, Priscila, Prohor (unul din primii şapte diaconi), Pudens, Rodion (10
noiembrie),
– Ruf (8 aprilie),
– Sila (tovarăş al lui Pavel) (30 iulie),
– Silvan (30 iulie),
– Simeon (27 aprilie),
– Sosipatru (10 noiembrie),
– Sostene, Stahie (31 octombrie),
– Ştefan întâiul-mucenic (unul din primii şapte diaconi), Tadeu (confundat
uneori cu Iuda dintre cei doisprezece), Terpne, Tertie (30 octombrie),
– Tihic, Timon (unul din primii şapte diaconi) (28 iulie),
– Timotei (tovarăş al lui Pavel) (22 ianuarie),
– Tit, Trofim, Urban (31 octombrie), Zaheu şi Zina.
Cântările celor 70 apostoli
Tropar: Sfinţilor şaptezeci de apostoli, rugaţi pe milostivul Dumnezeu să dă-

ruiască iertare de greşeli sufletelor noastre.
Condac: Să lăudăm astăzi dumnezeieşte şi să prăznuim, credincioşilor, ceata celor
şaptezeci de ucenici ai lui Hristos, că printr-înşii toţi ne-am învăţat a cinsti Treimea
cea nedespărţită; că ei sunt luminători ai dumnezeieştii credinţe.
Alţi Apostoli
Pavel
Apostolul Pavel (29 iunie) este numit şi el apostol, deşi nu a făcut parte dintre cei
doisprezece sau cei şaptezeci. El se numeşte pe sine apostol pentru viziunea care a
avut-o pe drumul Damascului, şi a fost cu timpul recunoscut ca atare de ceilalţi
apostoli.
Sfântul Pavel împarte ziua de prăznuire obştească cu cei doisprezece mari apostoli.
El a fost decapitat la Roma, în vremea domniei Împăratului Neron (Nero).
Întocmai cu apostolii
Unii sfinţi poartă epitetul de „întocmai cu apostolii” (în greacă, Ισαποστολος), de

obicei pentru însemnata lor lucrare de zidire a Bisericii, adică pentru a fi făcut o
lucrare comparabilă cu cea a apostolilor, mai mult decât într-un singur neam /
popor.
Astfel, Sfânta Maria Magdalena (22 iulie) este socotită „întocmai cu apostolii”. La
fel, Sfânta mare muceniţă Tecla, precum şi Sfinţii împăraţi Constantin şi Elena.
Apostoli ai unui neam
Şi alţi sfinţi misionari sunt numiţi apostoli, deşi nu ca titlu, ci mai curând ca epitet,
de ex. "apostol al Miazănopţii". Însă unii socotesc acest obicei ca nefiind tra-
diţional ortodox. Mai justificate sunt numirile de apostoli ai diferitelor "neamuri":
– Apostol al Abissiniei: Sfântul Frumenţie

– Apostol al ardennilor: Sfântul Ubert, 656 – 727
– Apostol al armenilor: Sfântul Grigorie Luminătorul, 256 – 331
– Apostol al englezilor: Sfântul Augustin, adormit 604
– Apostol al francilor: Sfântul Denis, secolul al 3-lea
– Apostol al francilor: Sfântul Remigiu, cca. 437 – 533
– Apostol al frisianilor: Sfântul Willibrord, 657 – 738
– Apostol al galilor: Sfântul Irineu, 130 – 200
– Apostol al galilor: Sfântul Martin de Tours, 338 – 401
– Apostol al germanilor: Sfântul Bonifatie, 680 – 755
– Apostol al goţilor: Episcopul Ulfila
– Apostol al Indiei: Sfântul Toma
– Apostol al Irlandei: Sfântul Patrichie, 373 – 463
– Apostol în Karantania: Episcopul Virghilie al Salzburgului, 745 – 784
– Apostol al neamurilor: Sfântul Pavel
– Apostol al Noricumului: Sfântul Severin
– Apostol al Miazănopţii: Sfântul Ansgar, 801 – 864
– Apostol al parţilor: Sfântul Toma
– Apostol al picţilor: Sfântul Ninian, secolul al 5-lea
– Apostol al României: Sfântul Andrei
– Apostol al scoţilor: Sfântul Columba, 521 – 597
– Apostol al slavilor: Sfântul Chiril, cca. 820 – 869
– Apostol al slavilor: Sfântul Metodie
– Apostol al Spaniei: Sfântul Iacov cel Mare, m. 44
– Apostol al Ungariei: Sfântul Anastasie, 954 - 1044
Sfinții 12 Apostoli - Pr. Constantin Andrei - Pridvoarele credinței

https://doxologia.ro/sfintii-12-apostoli-pr-constantin-andrei-pridvoarele-credintei
Vieţile Sfinţilor apostoli (pdf)
https://www.academia.edu/42945271/Vie%C5%A3ile_Sfin%C5%A3ilor_apostoli
sau
https://drive.google.com/file/d/1ycWFHd0A9dHBu-
woazLTyF0FubISRYLq/view?usp=sharing
sau
https://www.slideshare.net/steaemy1/vietile-sf-ap
sau
https://archive.org/details/vietile-sf.-ap._202107
Ca nişte singuri văzători şi mărturisitori ai întrupării Cuvântului sunteţi fericiţi,

ucenici prea fericiţi; căci ca nişte fulgere strălucind, lumii v-aţi arătat, şi ca nişte
munţi înţelegători, dulceaţă picuraţi. Ca nişte izvoare pururea curgătoare ale Raiu-
lui despărţindu-vă, adunările neamurilor cu dumnezeieşti ape le adăpaţi. (Stihire la
Doamne strigat-am, 30 iunie)
Pr. Silviu Cluci - Paraclisul Sfinţilor apostoli - Marea Lavră, Athos
Paraclisul cimitirului Marii Lavre poartă hramul Sfinţilor apostoli şi este situat în
partea de sud-vest a mănăstirii.
Paraclisul a fost construit şi pictat imediat după anul 1517 din daniile Sfântului
voievod Neagoe Basarab, pe fundaţia unei biserici mai vechi, ridicată în secolul al
X-lea. Din vechea construcţie s-a păstrat o podea de marmură, datată în secolele
XII - XIII. Sub paraclis se află osuarul.
În Athos se păstrează tradiţia că, după câţiva ani de la moartea călugărului, mor-
mântul să-i fie deschis şi rămăşiţele pământeşti să-i fie mutate în osuar. Pe cranii se
scrie numele monahilor.
Pr. Silviu Cluci - Mănăstirea Bran - Braşov
Mănăstirea Bran este aşezată pe vârful Dealului Balaban, ce străjuieşte satul

Şimon-Bran, într-o zonă de un pitoresc aparte. Pelerinii ce ajung aici au parte de o
impresionantă panoramă asupra Masivilor Bucegi, Piatra Craiului, Postăvaru şi
asupra Munţilor Leaota şi Măgura Codlei.
Aşezământul monahal de la Şimon-Bran a fost înfiinţată în luna aprilie a anului

2006, la iniţiativa şi cu binecuvântarea Înaltpreasfinţitului Părinte Laurenţiu,
Mitropolitul Ardealului. Din primăvara anului 2006 până în toamna lui 2013
aşezământul a funcţionat ca schit, iar la 28 octombrie 2013, ca urmare firească a
dezvoltării activităților pastoral-misionare și administrativ-gospodărești ale
Schitului Bran, Sinodul Mitropolitan al Ardealului a ridicat aşezământul la statutul
de mănăstire.
Biserica mare, închinată Soborului Sfinţilor apostoli (30 iunie), a fost recon-
solidată, restaurată şi reîmpodobită integral în urma unor eforturi ample şi sus-
ţinute, iar la 30 iunie 2009 a şi fost sfinţită de către Mitropolitul Laurenţiu al
Ardealului. Tot atunci, în vecinătatea bisericii a fost sfinţită şi o troiţă come-
morativă, înălţată întru cinstirea jertfei ostaşilor români căzuţi în luptele de resist-
enţă purtate de-a lungul culoarului Rucăr-Bran în primul război mondial.
În pronaosul bisericii sunt așezate spre închinare, într-o răcliţă de lemn, părticele
din Sfintele moaște ale Sfântului sfințit mucenic Teodosie de la Brazi şi ale Sfin-
ților cuvioși mucenici din Muntele Sinai.
Ansamblului monastic propriu-zis, situat în spatele bisericii mari, a fost ridicat din
primăvara anului 2007 până în vara lui 2012.
Pe 8 iulie 2012, Înaltpreasfinţitul Laurenţiu a sfinţit paraclisul „Duminica Sfintelor

Mironosiţe”, încorporat noii clădiri ce cuprinde chiliile, trapeza şi bucătăria la
parter, iar la etaj - biblioteca şi ateliere pentru sculptură şi iconografie.
Stareţa mănăstirii este monahia Filoteia Vulpoiu, iar duhovnic este părintele Poli-
carp Stoian.
Mănăstirea Bran - o oază duhovnicească între munți (galerie foto)

https://doxologia.ro/locuri-sfinte/manastirea-bran-o-oaza-duhovniceasca-intre-munti-
galerie-foto
Icoane
The Synaxis of the Twelve Apostles. Russian, 14th century, Moscow Museum
Bucuraţi-vă, Sfinţilor apostoli, ucenici ai Domnului, aleşi ai Cerului şi
propovăduitori ai Împărăţiei Cerurilor!

Soborul Celor 12 Apostoli Ai Domnului No

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Soborul Celor 12 Apostoli Ai Domnului No

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Soborul celor 12 apostoli ai Domnului nostru Iisus Hristos

Sfinţii apostoli şi-au împlinit misiunea în lume cu toată râvna şi au împodobit-o cu

La Doamne strigat-am..., Stihirile pe 6, ale apostolului Petru şi Pavel 3, glasul al

Podobia: Cu ce cununi de laudă vom încununa pe Petru şi pe Pavel, pe cei des-

Cu ce frumuseți de cântări vom lăuda, pe Petru şi pe Pavel, pe cei ce sunt aripile

Cu ce cântări duhovniceşti, vom lăuda pe Petru şi pe Pavel, pe cei ce au junghiat

Alte Stihiri ale celor 12 apostoli, glasul al 4-lea:

Ca nişte singuri văzători şi mărturisitori întrupării Cuvântului, vă fericiţi ucenici

Trestia vânătorilor, mândria filosofilor şi curgerea ritorilor o au tulburat, şi învă-

Slavă..., glasul al 6-lea

Stihirile, glasul al 4-lea:

Podobie: Dat-ai semn celor ce...

Slavă..., glasul al 6-lea

Prăznuire de veselie a strălucit marginilor astăzi, întru-tot cinstită pomenirea

Slavă..., glasul al treilea

Sfinţilor apostoli rugaţi pe Milostivul Dumnezeu, ca să dea iertare de greşale sufle-

Şi acum..., a Născătoarei Învierii

Pe tine, ceea ce ai mijlocit mântuirea neamului nostru, te lăudăm, Născătoare de

La Dumnezeu este Domnul..,

Slavă... cel al doilea, Şi acum..., a Născătoarei.

După întâia Catismă, Sedealna, glasul al 8-lea:

Gândesc la judecată şi mă tem, de întrebarea cea înfricoşată mă cutremur, spăi-

După a doua Catismă, Sedealna, glasul al 8-lea:

Slavă..., Şi acum..., a Născătoarei

Canoanele Sfinţilor apostoli Petru şi Pavel, cele de ieri, cu irmosul pe 8.

Alt Canon al celor doisprezece

facere a lui Teofan

Ceata apostolilor dorind eu să o laud Hristoase, cu rugăciunile lor ca un Dumne-

Întărindu-se cu puterea şi darul Tău, Hristoase, puterea potrivnicilor vrăjmaşi au

Tămăduiri săvârşind Stăpâne cu numele Tău, adunările păgânilor cu cunoştinţa Ta

Catavasie: Deschide-voi gura mea...

Cereşti şi cinstite învăţături pe pământ de Dumnezeu grăind, cu limbi de foc

Sedealna, glasul al 4-lea:

Sălăşluindu-vă în lumina cea neapropiată, ca cei ce sunteţi locaşuri de lumină,

Slavă..., Şi acum..., a Născătoarei

Nu vom tăcea Născătoare de Dumnezeu, a spune puterile tale noi nevrednicii, că de

Vestirea dumnezeieştilor cuvinte al apostolilor, în chipul focului au străbătut toată

Lumea cea negrăită cu negura nedumnezeirii, luminătorii cei de Dumnezeu lumi-

Pe dumnezeieştii şi prea înţelepţii Tăi slujitori, Hristoase, lumină i-ai arătat în

Arătatu-ne-au nouă a Treimii strălucire întru Unimea Dumnezeirii, apostolii cei ce

Pe tine armă nebiruită asupra vrăjmaşilor te punem, pe tine întărire, şi nădejde

Întărind pe ucenici cu înţelepciune şi cu darul, mai puternici i-ai făcut Mân-

Dumnezeieştile râuri ale înţelepciunii au umplut toate văile Bisericii, de ape de

Condac, glasul al 2-lea:

Podobie: Pe propovăduitorii cei tari şi de Dumnezeu vestitori, căpetenia ucenicilor

În această lună, în ziua a treizecea, soborul Sfinţilor slăviţilor şi întru-tot

Stih: Cinstesc pe văzătorii de Dumnezeu doisprezece,

Petru apostolul şi întâiul ucenicilor propovăduind întâi Evanghelia în Iudeia şi în

Iacov, fratele Domnului

Şi spun, că el întâi a zugrăvit icoana Domnului Dumnezeului nostru Iisus Hristos,

Stih: De este oare unde Melitoane şi de la Dumnezeu cursă miere.

Stih: Poate a se cuceri de tine şi dumnezeiască ceata îngerilor,

Stih: Pentru ce cu încetul o purtătorule de sabie,

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi, Amin.

Împodobită cu dumnezeiasca slavă numai tu prea curată te-ai arătat, pe Cuvântul

Dumnezeiasca şi prea înţeleapta ceata apostolilor lui Hristos, cu focul Duhului ca

Binecuvântăm pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Domnul.

A dezlega legăturile greşelilor putere luând de la Stăpânul, de Dumnezeu văzători,

Luminânda învierii: Cu ucenicii să ne suim în muntele Galileei, prin credinţă să

Noi întru tine ne lăudăm de Dumnezeu Născătoare, şi către Dumnezeu te avem

Stihirile pe 4, glasul al 4-lea:

Podobie: Cela ce de sus eşti chemat...

Petre şi Pavele plugarii Cuvântului, Andreie, Iacove şi Ioane înțelepte, Vartolomee