care a avut loc între Miss Anne Harkness şi

Miss Charlotte Pascoe, noaptea trecută.

— Convorbirea pe care am avut-o eu? întrebă
Anne consternată.
— Da doamnă. Mr. Bernaberry m-a însărcinat
să urmăresc pe Charlotte Pascoe. Am făcut
cunoştinţă cu această fată şi ne-am mutat
împreună. Tot timpul dictafonul a fost în camera
ei. Până noaptea trecută nu s-a întâmplat nimic
care să merite atenţia dumneavoastră.
Convorbirea ce aţi avut-o ieri seară cu Charlotte
o am aici.
Alice făcu un pas ca să întindă sulul de hârtie
lui Pierre, dar Lavin i-l luă din mână şi începu
să-l citească. Ceilalţi aşteptau nerăbdători. După
ce termină, scoase brăţara pe care o pusese
Annei.
— Îmi pare foarte rău, doamnă, dar vă asigur
că aceste cătuşe vor fi mâine dimineaţă pe
mâinile Charlottei Pascoe, se scuză el.
— Cine ştie? zise Alice maliţioasă.
Lavin se întoarse întrebător spre ea.
— Cine ştie?… Vrei să spui că nu cunoşti
adresa ei?…
— Habar n-am, răspunse fata, a fugit de azi
noapte şi pariez că nimeni nu-i va da de urmă
până în ziua când se va naşte Steve Bernaberry -
junior…
-251-
 Pierre habar n-avea de conţinutul
dictafonului, dar înţelese numaidecât.
— Ei, comedie, oftă inspectorul, acum o pot
lua din nou de la capăt. N-am fost în stare să fac
nimic în afacerea asta.
— Să nu mai spui asta a doua oară, domnule
inspector. Ia uită-te colo ce ai făcut, zise Alice
Gentle arătându-i pe Pierre şi pe Anne. Hai să
plecăm împreună, continuă ea. — Cunosc o
bodegă, şi cred că te vor primi şi pe dumneata
dacă te iau pe garanţie. Acolo putem vorbi în
tihnă.
Lavin ieşi cu fata, dar Roger rămase nemişcat.
Când dete cu ochii de el, Pierre se scuză:
— Te rog să mă ierţi… Te-am uitat cu totul.
Parcă voiai să-mi comunici câteva veşti rele.
— Adevărat, zise Roger cam ursuz, dar mi se
pare că ştirile mele nu vor mai fi chiar atât de
rele cum credeam eu. Marquette îţi trimite vorbă
că a regăsit pe primul ei soţ despre care credea
că a murit, deci căsătoria pe care aţi încheiat-o
nu este valabilă. În consecinţă va trebui să
poarte numele soţului ei adevărat şi nu pe al
dumitale. Am vorbit cu ea chiar azi după masă.
— Apoi se întoarse spre Anne:
„Cred că este inutil să te mai întreb, dacă vrei
să devii soţia unui coate-goale cum sunt eu, sau
preferi să rămâi ceea ce eşti.
-252-