Instigarea (art. 47 C.p.

)
- Determinarea, prin orice mijloace, cu intenție a unei alte persoane să comită o fapta
prevăzută de legea penala;
o Nu este necesar ca toate personale să fie infractori;
o Ne interesează ca o fapta să fie prevăzută de legea penala, cel puțin.
 Acest lucru se raportează la persoana care face verbum regens.
o Alte persoane (fac verbum regens)

o Instigator și instigat

 Instigator:
 Autor moral al infracțiunii
 Orice persoană care îndeplinește condițiile generale de a fi subiectiv
activ al infracțiunii. – nu avem condiții pt instigator
 Instigat: cel care execută – poate fi orice persoană
Instigarea poate fi făcută si d mai mulți instigatori:
- Coinstigare – instigatorii au acționat în înțelegere
- Concurs de instigări – fiecare instigator a săvârșit o activitate separata – fără a fi o înțelegere
intre aceștia

Instigare: mediata (mijlocita prin intermediul altui instigator ori complice)

Imediata
Instigare colectivă (instigare publică- art. 368)

Condițiile instigării:
1. Activitate de determinare
- Simplă
- Calificată (instigare evidentă, insidioasă)
Instigatul să nu fi luat anterioare hotărârea de a săvârși hotărârea pentru a face o fapta
prevăzută de legea penala
2. Însușirea de către cel instigat a hotărârii de a săvârși fapta
<-> instigare neizbutită (fără efect) – când eșuează activitatea de determinare; nu mai este o
o forma de participație penala, dar e posibil ca în aceasta activitate instigatorul să se
transforme în autor.
3. Săvârșirea faptei prevăzute de legea penala
Proba reușitei activității de instigare
4. Instigatorul acționează cu intenție

Complicitatea (art. 48 C.p.)

- Contribuție indirecta la comiterea faptei prevăzute de legea penala
 - Forma secundara de participație în raport cu autorul si instigarea

Complice – orice persoana care îndeplinește condițiile generale de a fi subiectiv activ al

infracțiunii
Condițiile complicității:
1. Săvârșirea de către autor a faptei prevăzute de legea penala
2. Acte de înlesnire, ajutor, promisiune de tainuri ori de favorizare a infractorului
 Morala
 Materiala
o Act de înlesnire= Îndeplinite înainte de săvârșirea faptei de către autor (acte de
pregătire; de complicitate anterioară)
o Ajutor= activitate care se face deodată cu actul de executare
 Daca complicele face ceva din verbum regens se transforma în coautor. Adică
să facă orice altceva din ce este prevăzut în textul legal ani. devine coautor.
o Promisiunea de tainuri = promisiuni făcute anterior săvârșirii faptei, fie ulterior.
 Promisiuni avute în vedere de către autor. Astfel încât autorul va avea alt
curaj când știe ca produsul acțiunii ii va aduce un beneficiu.
Contribuția complicelui să fie efectivă (opțională)
o Este efectiva si contribuția care nu a fost folosita – complicitate morala.
3. Complicele acționează cu intenție
o Nu există complicitate din culpă.

Modalitățile complicității Nu exista complicitate după săvârșirea faptei.

- Prin înlesnire, ajutor, promisiune de tăinuire sau favorizare;
- Materiala/morala
- Anterioara/concomitenta
 Complicitate la instigare
Nu-l ajută pe autorul fapte. Îi ajuta pe instigator, ca cesta, să ai ba mai mult
succes în procesul de determinare al autorului. Nu se transforma în
instigator, nu face activitate de determinare directa asupra autorului, ci pur
si simplu îl ajuta pe instigator.
 Complicitate la complicitate
Ajută alt complice sa-l ajute pe autor să săvârșească o faptă prevăzută de
legea penală. - INTENȚIE
 Instigare la complicitate
Complicitate, nu este o instigare. Instigarea presupune determinarea
autorului (cel care face verbum regens) în acest caz instigatorul îl determina
pe complice ca sa-l sprijine.
- Prin acțiune/inacțiune
Acțiune= complicele face ceva ( se duce la locul faptei)
Inacțiune= condiția ca să existe o obligație legală a complicelui de a face ceva, dar nu face.
Nu-si îndeplinește atribuțiile ca sa-l sprijine pe autor.
Nu confundam complicitate prin inacțiune cu complicitatea negativă .
Complicitate negativă= Situații în care o persoana asista la săvârșirea unei infracțiuni
si pur si simplu nu intervine.
- Nu exista obligație generala de a denunța infracțiunea
Pedeapsa în caz de participație

- 2 concepții cu privire la temeiul răspunderii penale în caz de participație

Teoria unității – legea penala atunci când prevede ca fapta este periculoasa are în
vedere unitatea de rezultat sau de stare periculoasa. Unui rezultat unic ii corespunde
o singura infracțiune
Teoria participației delict distinct – fiecare persoana realizează o încălcare de sine
statoare a legii penale si se săvârșesc tot atâtea infracțiuni cați infractori sunt.

Teoria dominanta este cea a unității.

Elementul de legătură intre participanți este fapta prevăzută de legea penala la care participanții au
contribuit prin eforturi comune.

Sistemele de pedepsire a participanților

Contribuțiile participanților nu sunt identice – găsirea unui sistem sancționare care să tina seama de
unitatea infracțiunii de diversitatea contribuțiilor la săvârșirea acesteia.

Sistemul purificării – sistem ce se întemeiază pe coeziunea subiectiva a participanților. Toți

participanții să fie sancționați intre aceleași limite prevăzute de lege, urmând să se separe în funcție
de participația fiecăruia.

<-> însă coeziunea participanților nu exista în mod absolut, iar în cazul participației improprii nu s e
realizează pe deplin.

Sistemul diversificării – are în vedere aspectul material al participației. Intre contribuirile

participanților exista o deosebire cantitativa si calitativa. în sistemul diversificării diferențierea este
făcută anticipat de către legiuitor se poate dovedi în concret nejustificata.

Legiuitorul a consacrat ambele sisteme de sancționare.

Pedeapsa în cazul paricipației proprii

Este consacrat sistemul parificării, dar se va avea în vedere contribuția fiecărui participant. (art. 49
C.p.)

Pedeapsa autor/coautor

-Pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea săvârșita într-o varianta tip sau într-o alta varianta a
acesteia (atenuata, agravata sau calificata).

Regulile se aplica si în cazul coautorului la infracțiunea din culpa, precum si în cazul pluralității
naturale sau în cazul pluralității constituite.

Pedeapsa pentru instigator

- se poate ajunge la o pedeapsa mai grea în cazul instigării calificate. În limitele prevăzute de
lege.

Pedeapsa pentru complice (Aceleași reguli se aplica si în cazul complicității mijlocite)

 - de regula este sancționat mai puțin aspru. Poate să fie și recidivist, iar lucrurile se vor
complica.
o E.g. agresorul si victima se lupta. Complicele asistând si este de partea agresorului, ii
strecoară în mana agresorului un cuțit și reușește să-i aplice o legătură mortală.

Circumstanțe personale și reale (art. 50 C.p.)

Sunt stări, situații, întâmplări, date ale realității, calități, însușiri susceptibile să particularizeze fapta
sau pe făptuitor. Fapta – circumstanțe reale; făptuitor – circumstanțe personale.

Circumstanțe personale:

- Subiective: forma de vinovăție, mobilul etc

- De individualizare: uneori pot să joace rolul de element în conținutul infracțiunii, astfel
privesc fapta și pe toți cei care o săvârșesc.
o Calitatea ceruta de lege pt autor nu mai este relevanta ca circumstanță personală ci
ca element constitutiv în conținutul infracțiunii si se răsfrânge asupra tuturor
participanților (ex. calitatea de gestionar la delapidare)
o Calitatea nu se răsfrâng asupra celorlalți

Circumstanțe reale:

- Stări, situații care au caracter obiectiv si pot fi în general cunoscute de toți participanții: locul,
timpul, participarea mai multor persoane etc,
- Daca autorul săvârșește o ața fapta decât aceea la care fusese determinat sau ajutat, aceasta
împrejurare nu se răsfrânge asupra participantului.
o E.g. l-ai pus să fapta o fapta, iar el a făcut o fapta mult mai rea
o E.g.2.Fapta mai ușoară, va beneficia si celorlalți. L-ai determinat la tâlhărie, iar el a
săvârșit doar un furt.
- Circumstanțele privitoare la fapta se răsfrâng asupra autorului si participanților numai în
măsura în care le-au cunoscut sau prevăzut.
o E.g. se înțeleg la infracțiunea de furt. Unul stă de pază (complice), altul intră în casă
să opereze( autor). Ajuns in casa vede ca se afla o persoana si trebuie să imobilizeze.
Este cazul in care ei se înțelesese la furt si autorul săvârșește o tâlhărie.
Complicele va răspunde pentru furt. Altfel ar trebui să dovedim că el știa acest lucru.

Împiedicarea săvârșirii infracțiunii (art. 51 C.p.)

Efect -> participantul nu va fi pedepsit pentru contribuția să la tentativa realizata. (împiedicarea are
caracter personal)

- Desistarea este de prisos.

- Fapta rămâne în fază de tentativă – să se pășească pe tărâmul actelor de executare. Acțiunea
nu trebuie să se producă – daca impudica producerea rezultatului. Trebuie să ii convingă pe
toți să nu mai săvârșească fapta, nu este necesar să convingi doar pe 1.

Situații:

- Autorul împiedica săvârșirea infracțiunii (consumarea)

o Si mai mulți complici. – Complici răspund pentru tentativa
o Autorul are 2 opțiuni. Să (1) împiedice rezultatul sau să se (2) desisteze.
 Întrebare: in cazul asta doar complicii răspund penal? Cel care s-a desistat sau a
împiedicat rezultatul nu mai răspunde deloc?
- Coautorul: în acest caz doar autorul care s-a desistat sau a împiedicat rezultatul nu va fi
pedepsit.
- Complicele: trebuie să realizeze împiedicarea consumarea infracțiunii.
- Instigator.

Actele săvârșite pana la momentul împiedicării consumării faptei –> Infracțiune

Acte de executare calificate –> se va aplica pedeapsa pentru aceasta fapta.

Participația improprie

- Dubla legătură psihică a participației:

1. Voința de a coopera la săvârșirea aceleiași fapte
(inexistenta acestuia=lipsa participației)
2. Scopul, finalitatea urmărita de participanți
(inexistenta aceștia= participație improprie)
- Participația improprie in doctrina dreptului penal – 2 opinii
1. Contestarea participației improprii – teoria autorului mediat (longa manus)
2. Combaterea teoriei autorului mediat – acceptarea participației improprii
o Participanții nu acționează cu aceeași forma de vinovăție
- Unitatea in raport cu care se stabilește pluralitatea participanților nu este infracțiunea ci
fapta prevăzută de legea penala.
- Modalități legale ale participației improprii:
o Intenție-culpă;
o Intenție-lipsa de vinovăție.

Pedeapsa în cazul participației improprii (art. 52 C.p.)

Sistemul diversificării

- 2 modalități:
1) intenție(coautor, instigator, complice) – culpa (autor);
2) intenție(coautor, instigator, complice) – lipsa de vinovăție(autor);
- dispoziții referitoare la:

circumstanțele personale/reale

împiedicarea săvârșirii infracțiunii

sunt incidenta si in cazul participației improprii (art. 52 alin. 4 C.p.)

e.g. faptele săvârșite de funcționarii de rang inferior al căror fapta nu prea contează, iar mentorul lor
este cel care i-a îndemnat. Băgatul capului pe ușă într-o ședință.