FUNDAMENTUL RASPUNDERII CIVILE PENTRU PREJUDICIILE CAUZATE DE CATRE

MINORI SAU DE CATRE PERSOANELE PUSE SUB INTERDICTIE

Analizele critice consecrate proiectului Codului civil au avut un rol constructive, astfel ca
textul noului Cod civil este armonizat cu legislatia tarilor europene.

In material raspuderii pentru fapta minorului sau a celui pus su interdictie legislatia
romana a realizat un important progres prin noul Cod civil, oferind o noua fundamentare
obiectiva a raspunderii.

 Proleme actuale cu care se confrunta raspunderea civila delictuala pentru

prejudiciile cauzate de minori

Fiecare epoca a adus argumente privind antrenarea raspunderii delictuale a parintilor in

situatia savarsirii unor fapte de catre copilul lor minor. Sa apreciat ca raspunderea delictuala a
parintilor este fundamentata pe o prezumtie legala relative de culpa privind neindeplinirea sau
indeplinirea necorespunzatoare a obligatiilor privind supravegherea, educatia si cresterea
copilului minor. In momentul savarsirii faptei pagubitoare, persoana “responsabila civilmente”,
in virtutea calitatii sale si a raporului special in care se afla fata de autor, este tinuta sa raspunda
alaturi sau in locul acestuia.

Datorita multitudinii de fapte prejudiciabile savarsite de catre minori s-a ajuns treptat la
consacrarea unui fundament oiectiv, independent de culpa persoanei responsabile, astfel nefiind
necesara dovedirea culpabilitatii acestora in legatura cu modul de indeplinire a obligatiilor pe
care le aveau fata de copilul lor minor.

Printre problmele care au declansat dezbateri ample in domeniul raspunderii de plin drept
pentru prejudiciile cauzate de minori, regasim urmatoarele:

- Care sunt atributele autoritatii parintesti privind supravegherea si controlul cu titlu

permanent al modului de viata al minorului?
- Este relevant culpa parintilor privind modul in care isi indeplinesc aceste oligatii?
- In ce situatii poate fi inlaturata raspunderea parintilor? Cum interpretam dispozitia
legala “nu au putut evita prejudiciul”?
- Vointa de a devein parinte poate impune obligatia de a suporta consecintele
prejudiciabile legate de modul de eercitare a autoritatii asupra vietii si
comportamentul copilului minor?
  Evoultia doctrinara si jurisprudentiala cu privire la fundamentarea raspunderii
parintilor pentru prejudiciile cauzate de copii minori

Opinii privind fundamentul raspunderii parintilor in dreptul roman si impactul lor asupra
practicii jurdiciare:

a) Fundamentare raspunderii parintilor pe o prezumtie legala relative de culpa. Dupa ce

victim va dovedi comiterea unei fapte ilicite, culpabile de catre minor, eistenta unui
prejudiciu si legatura de cauzalitate dintre acestea se va declansa in virtutea prevederilor
legale, o tripla prezumtie in privinta parintilor acestuia:
- prezumtia ca in exercitarea indatoririlor care reveneau acestora au intervenit abateri
constand in actiuni au inactiuni civilmente ilicite ale caror consecinte au constat in
producerea unui prejudiciu, de natura sa le angajeze raspunderea;
- prezumtia existentei unui raport de cauzalitate intre fapta pentru care parintii sunt
prezumati in culpa si savarsirea de catre copilul lor minor a faptei ilicte cauzatoare de
prejudicii;
- prezumtia de culpa a parintilor in neindeplinirea sau indeplinirea necorespunzatoare a
indatoririlor care le reveneau, de regula su forma neglijentei fata de copilul lor minor.

Obiectiuni aduse fundamentarii subiective a raspunderii parintilor pentru faptele

prejudiciabile ale copiilor lor minori:

1. Inadmisibilitatea prezumarii culpabilitatii unei persoane ca o conditie pentru

angajarea raspunderii delictuale a acestuia.
2. Inconvenientele privind angajarea unei raspunderi “pentru fapta altei persoane”, prin
invocarea principiului raspunderii subiective pentru propria fapta.
3. Prezumtia culpabilitatii conduitei parintilor. Aceasta ar putea conduce la ideea
potrivit careia este o raspundere pentru propria lor fapta ilicita, culpabila, iar nu
pentru fapta copilului.
4. Cazurile de raspundere pentru fapta altei persoane au fundamente diferite : subiectiv
pentru parinti, obiectiv pentru comitent.
5. Probleme privind stabilirea continutului concret al faptei culpabile savarsite de parinti
privind modul de indeplinire a obligatiilor ce le revin in exercitiul autoritatii
parintesti.
6. Imposibilitate sau dificultatile dovedirii culpei parintilor.
7. Prezumtie relativa sau absoluta de culpa a parintilor? In concret, prezumtia relative a
devenit o prezumtie absoluta fiind aproape indisponibil a invoca imprejurarea in care
parintele nu este vinovat de fapta copilului sau.
8. Conditionarea angajarii raspunderii parintilor de intrunirea cumulativa a elementelor
constitutive ale raspunderii civile delictuale a copilului minor.
9. Situatia dezavantajoasa a victimei in cazul rasturnarii prezumtiei de culpa a parintilor.
 b) Fundamentarea obiectiva a raspunderii parintilor pentru prejudiciile cauzate de copii lor
minori. Reglementata in Codul civil ca o raspundere pentru fapta altei personae,
fundamentata pe o prezumtie legala relativa de culpa treptat aceasta raspundere a fost
orientate spre o raspundere obiectiva independenta de culpa.

Principalele teorii privind fundamentarea obiectiva a raspunderii delictuale a parintilor

exprimate de-a lugul timpului sustin urmatoarele fundamente:

a) Garantia de solvabilitate – revine parintelui cu privire la conduit copilului sau minor,

pentru acoperirea prejudiciului si eliminarea riscului insolvabilitatii acestuia;
b) Fundament mixt – de natura a sprijini victim in repararea prejudiciului, dar si pentru a
constientiza semnificatiile morale ale indatoririlor parintesti;
c) Riscul – fundament esentialmente obiectiv al raspunderii parintilor.

 O noua prespectiva privind fundamentarea obiectiva a raspunderii parintilor pe

ideea riscului privind exercitarea autoritatii parintilor asupra copiilor lor minori

Culpa, riscul si garantia pentru solvabilitatea faptuitorului nu ofera rationamentele logico-

juridice privind angajarea acestei ipoteze pentru fapta altei persoane. Noul Cod civil ofera o
noua orientare asupra fundamentului obiectiv al raspunderii pentru prejudiciile cauzate de minori
armonizata cu doctrina si jurisprudenta europeana. Astfel culpa parintilor nu reprezinta o
conditie pentru angajarea raspunderii pentru prejudiciile cauzate de copiii lor minori.

Aspecte noi desprinse din noul Cod civil:

1. Raspunderea pentru fapta altuia este reglementata in capitolul al IV-lea, sectiunea a 4-a,
avand doar doua ipoteze: art. 1372 “Raspunderea pentru fapta minorului sau a celui pus
sub interdictie” si art. 1373 “Raspunderea comitentilor pentru prepusi”.
2. Extinderea sferei faptuitorului pentru a caror fapte prejudiciabile poate fi angajata
raspunderea delictuala potrivit art. 1372, minorii si persoanele puse su interdictie, avand
in vedere un criteriu special: nevoia acestora de indrumare, educare, control si
supraveghere.
3. Antrenarea raspunderii pentru fapta minorilor si a persoanelor puse sub interdictie in
sarcina unei categorii mai largi de personae responsabile desemnate prin lege, dispozitiile
unei hotarari judecatoresti sau prevederile unui contract.
4. Obligatia persoanei responsabile de supraveghere a modului de viata al minorului si a
bolnavului pus sub interdictie
5. Consacrarea unei raspunderi directe, principale si independente de cea a afaptuitorului
olnav pus sub interdictie.
6. Situatia speciala in care este inlaturata raspunderea delictuala pentru fapta minorului sau
interzisului judecatoresc.
7. Art. 1372 – principiu general de raspundere delictuala pentru faptele prejudiciabile ale
persoanelor care au actionat fara a avea capacitate de exercitiu sau avand o capacitate de
exercitiu restransa.
8. Ideea asumarii riscului legat de exercitarea autoritatii asupra minorului si bolnavului
psihic, un nou fundament obiectiv al raspunderii parintilor

 Argumente pentru o noua orientare

a) Se renunta la prezumarea culpei parintilor in supravegherea, educarea si cresterea
copilului minor;
b) Extinderea ipotezelor de raspundere pt aproape toate situatiile in care s-a produs un
prejudiciu de copilul minor sau persoana pusa sub interdictie;
c) Obligatia parintilor la despagubirea victimei nu trebuie sa fie conditionata de proba
culpei sau faptului ilicit savarsit de copilul lor minor
d) Raspunderea parintilor ar putea fi angajata chiar si in absenta discernamantului lor
datorat unor problem medicale;
e) Raspunderea civila a praintilor este o raspundere principal si directa, independent fata
de cea a minorului;
f) Pentru faptele prejudiciabile ale copiilor minori trebuie antrenata si raspunderea altor
personae decat parintii;
g) Numai in situatii exceptionale, cum sunt un caz de forta majora, fapta victimei sau
fapta unei terte persoane aflate in raport de cauzalitate cu fapta prejudiciabila a
minorului poate fi inlaturata raspunderea parintilor;
h) A crescut considerabil rolul asigurarilor in domeniul faptelor prejudiciabile savarsite
de copii minori.