Datele experimentale indică însă o creştere mai puternică a lui V2 cu suprasaturaţia decât cea

prezisă de ecuaţia (8.30) şi anume: n (8.31) V  k  C SS  C S 2

unde n = 1-2, mai apropiat de 2. În plus, teoria difuziei nu poate explica forma diferită a
cristalelor obţinute, creşterea preferenţială pe anumite direcţii astfel încât se obţin diferite
poliedre plecând de la germeni sferici. Fără a prezenta în detaliu fiecare teorie, menţionăm doar
că nici una dintre ele nu este pe deplin satisfăcătoare. Fiecare teorie are anumite limite şi poate
explica doar anumite laturi ale fenomenului. Procesul de creştere a germenilor este complex şi
cuprinde trei etape principale: - transferul substanţei din soluţie la suprafaţa cristalului; -
formarea germenilor tridimensionali şi creşterea lor; - îndepărtarea căldurii de cristalizare. Nici
una dintre teoriile existente nu ia în consideraţie influenţa concomitentă a acestor procese
componente. De aceea ne vom limita la prezentarea sumară a observaţiilor practice privind
influenţa unor factori asupra vitezei de creştere a germenilor. Suprasaturaţia soluţiei
influenţează nu numai mărimea dar şi forma cristalelor obţinute. La saturaţii mici are loc aşa
numita creştere normală prin depunerea unor straturi monomoleculare (ionice). La
suprasaturaţii mari are loc cristalizarea în bloc, feţele devin imperfecte, se modifică habitusul.
Viteza de creştere variază cu suprasaturaţia potrivit

105

relaţiei empirice (8.31). De menţionat însă că această relaţie s-a obţinut pe baza unor
determinări efectuate în prezenţa unor germeni de însămânţare şi a agitaţiei puternice. De
aceea, relaţia (8.31). reflectă mai curând influenţa suprasaturaţiei asupra vitezei procesului
global de formare şi creştere de germeni. Agitarea soluţiei accelerează transferul de masă
(creşte coeficientul kT) şi în acelaşi timp, prin uniformizarea concentraţiei, asigură o viteză egală
pe toate feţele deci influenţează şi forma cristalelor obţinute. Majoritatea determinărilor, în
special la cristalizarea în bloc (industrială) reflectă o influenţă puternică a agitării asupra vitezei
V2. Temperatura influenţează viteza de creştere deoarece modifică concentraţia de saturaţie
(CS) şi raza critică. La temperaturi mari, devine determinant transferul şi influenţa temperaturii
este mai redusă. Impurităţile solubile influenţează viteza de creştere dar mai ales forma,
culoarea şi omogenitatea cristalelor. 8.2.3. Analiza procesului În practica industrială este foarte
importantă calitatea cristalelor obţinute, adică mărimea şi puritatea acestora. Vom examina mai
întâi factorii de care depinde mărimea cristalelor. La cristalizarea în masă, mărimea finală a
cristalelor depinde de raportul dintre viteza de formare a germenilor (V3) şi viteza de creştere a
acestora (V2). Când V3>>V2, suprasaturaţia se consumă rapid la formarea germenilor şi se
obţine astfel un precipitat din cristale mici, de calitate inferioară. Când V3