ROMANTISMUL

Romantismul este un amplu curent artistic care se dezvolta in Franta, Anglia, Germania la inceputul
secolului al XIX-lea, raspandindu-se ulterior in restul Europei.
Se defineste adesea prin opozitie cu clasicismul – curent artistic specific secolului al XVII-lea, caracterizat prin
reguli stricte de creatie( stil inalt, personaje nobile, inspiratia din Antichitate, regula celor trei unitati in teatru)
Caracteristici ale romantismului
1. primatul eului – accentuarea prezentei eului liric in text, subiectivitate, particularizare a trairilor
2. primatul sentimentului – daca multe dintre curentele si ideologiile anterioare accentuau rolul ratiunii,
romantismul acorda prioritate exprimarii sensibilitatii, a sentimentului
3. libertatea creatiei. Clasicismul impunea reguli stricte de creatie( surse de creatie, dimensiuni, stil tipuri de
personaje), romantismul isi propune o arta eliberata de orice constrangeri, o arta care sa urmeze fantezia
creatoare, inspiratia.
4. imbogatirea limbajului poetic la nivel lexical cu arhaisme, regionalisme, neologisme care ofer expresivitate
operei si la nivel stilistic cu anumite procedee : antiteza, metafore, simbolul
5. literatura reflecta specificul national. Clasicismul tinde catre generalizare, doreste sa surprinda aspecte
general-valabile ale existentei. Romantismul doreste o particularizare a literaturii nationale, care sa reflecte
specificul poporului. Astfel literatura romantica se inspira din:
- natura. Natura nu mei este un simplu decor ci devine stare de spirit, transmite trairi umane.
- istoria. Tendinta romantica este de idealizare a trecutului, de glorificare a eroilor, a luptei pentru libertate. In
proza si teatru se cauta reconstituirea atmosferei epocii, prin descrieri.
- folclor. Romanticii descopera valentele artistice ale literaturii populare, preluand imagini, motive, credinte,
ritmuri specifice
6. aspiratia spre absolut este o atitudine specifica romanticului, un idealist cautand iubirea perfecta,
cunoasterea totala, libertatea deplina.
7. critica realului este rezultatul antitezei ideal-real si conduce la doua mari atitudini:
revolta – eroul promoveaza valori, indeamna la revolta care sa schimbe lumea
melancolia- este atitudinea pasiva, pesimista a celui care si-a pierdut speranta, incredearea in forta de regenerare
a lumii. Rezultatul este izolarea, inadaptarea, evadarea in vis, natura, imaginatie-arta
8. personajul romantic este o figura de exceptie, cu sensul de neobisnuit, marcat de excese,dar nu neaparat
exemplar, figura care evolueaza in situatii neobisnuite.
OMUL GENIU OMUL COMUN
singurătate sociabilitate
raţiune, inteligenţă instinctualitate
dornic de a cunoaşte voinţa de a trăi
capacitatea de a se metamorfoza incapacitatea de a se metamorfoza
capabil de a se sacrifica pentru atingerea ţelului dorinţa de a fi fericit, incapabil de sacrificiu

Teme si motive romantice

- teme: timpul, viata, moartea, geniul, iubirea, natura, istoria, creatia, societatea, aspiratia spre absolut
- motive: noaptea, apa, copacul ocrotitor, luna, ( alte elementa naturale care capata redundanta in opera unui
scriitor), visul, reveria,somnul, singuratatea, melancolia, amintirea, uitarea, iubita moarta, femeia inger, femeia
demon, iubirea interzisa/imposibila, inspiratia, muza, trecerea ireversibila a timpului, Prometeu, Moise,
Satana(Lucifer), magul.
Genuri si specii literare
- liric: meditatia,elegia,poemul,romanta
- epic: povestirea fantastica, romanul sentimental, confesiunea
- dramatic: drama romantica( specie noua caracterizata prin inspiratia din istorie, conflict puternic social,
personaje provenind din toate mediile sociale, eroul revoltat, “culoarea locala”
Romantismul românesc

Romantismul s-a manifestat în literatura română în trei etape:

1. Preromantismul (cunoscut şi ca romantism al sciitorilor paşoptişti sau de tip Bidermaier)
a. caracterizează gustul omului mediu, al burghezului, un domestic, idilic, conservator ;
b. cultivă comfortul spiritual, pasiunile temperate, plăcerile simple;
c. creaţiile sunt, în mare majoritate, mediocre; este perioada imitării literaturii romantice din
Europa de Vest, în special Franţa
Reprezentanţi: Costache Negruzzi, Mihail Kogălniceanu, Vasile Alecsandri, Dimitrie Bolintineanu
2. Romantismul propriu-zis (eminescian sau romantism înalt)
a. dimensiunea cosmică e dezvoltată până la exces ;
b. misticism, ocultism
c. pasiuni înflăcărate
d. capacitatea de a crea universuri imaginare, alternative ale lumii reale
Un reprezentant unic: Mihai Eminescu – impactul creaţiei sale asupra autorilor ce i-au urmat este incomparabil
mai mare decât acela a oricărui alt romantic din spaţiul românesc
3. Romantismul posteminescian
- reactualizează teme şi mijloace clasice şi romantice, conferindu-le o nouă forţă expresivă
- marchează reacţiile lumii literare româneşti la depăşirea apogeului de creaţie pentru Eminescu, sprijinind
apariţia multor epigoni ce nu s-au impus, dar şi a unor autori care au purtat imaginile specifice acelui tip de
romantism, impregnându-le cu elemente de expresie aparţinând simbolismului, semănătorismului etc.
Reprezentanţi: George Coşbuc, Octavian Goga, Alexandru Macedonski, Barbu Ştefănescu Delavrancea