Moara cu noroc

Personaj
de Ioan Slavici
Textul literar „Moara cu noroc" este publicat în 1881, în volumul intitulat „Novele din popor". Este o
nuvelă psihologică, specie a genului epic, în proză, cu un singur fir narativ, care prezintă un conflict
puternic, redat în manieră obiectivă, între personaje bine conturate, individualizate prin detalii semnificative.
Conflictul se dezvoltă pe două coordonate, una exterioară, care urmăreşte firul propriu-zis al evenimentelor,
și una interioară, prin definirea implicațiilor pe care le au faptele în planul conştiinței personajului. Slavici se
remarcă prin finețea observației în ceea ce privește descrierea stărilor sufleteşti și a transformărilor
comportamentale determinate de acestea.
Nuvela „Moara cu noroc" este o proză de factură realistă, în cadrul căreia se remarcă: obiectivitatea
perspectivei narative, omnisciența și omniprezența naratorului, relatarea la persoana a treia, inspirația din
realitate prin prezentarea societății ardelenești de la sfârșitul secolului al XIX- lea, descrierile detaliate și
exprimarea exactă.
Ghiţă este imaginea desăvârşită a omului distrus, dezumanizat de setea de înavuţire. El concentrează
în devenirea sa întreaga problematică a operei, ce stă sub semnul unei idei morale. Drama lui Ghiţă se
dezvăluie treptat din faptele şi gândurile lui, din constatările şi opinile celorlalte personaje.
Statutul social al lui Ghiță se modifică pe parcursul nuvelei și subliniază evoluția personajului.
Inițial, acesta este un cizmar sărac și tată de familie, pe umerii căruia apasă toată responsabilitatea bunăstării
acesteia. Acest lucru îl încurajează să fie nemulțumit de situația lui socială și materială, ce conduc la luarea
în arendă a cârciumii de lângă moara cu noroc, în speranța că, astfel, va asigura familiei un trai mai bun.
Schimbarea statului de la cizmar la cârciumar atrage după sine o îmbunătățire materială considerabilă, dar va
avea un mare impact la nivelul statutului psihologic și moral. Din punct de vedere psihologic, Ghiță este
marcat de un conflict interior între dragostea pentru Ana și dragostea pentru bani. Cele două voci interioare
îi influențează modul de a gândi în funcție de circumstanțe. Mentalitatea lui este în continuă metamorfoză pe
tot parcursul nuvelei, acesta fiind inițial un caracter puternic, ce nu se lasă influențat de alții, însă devine, pe
final, închis, necomunicativ și preocupat excesiv de imaginea lui în ochii celorlalți. Statutul moral al
protagonistului cunoaște, de asemenea, o profundă metamorfoză. Personaj dominat de ambiție, aceasta se
transformă din element susținător al afacerii lui într-o carență morală, folosită strict pentru sporirea averii.
Ghiță devine treptat un om lacom, obsedat de câștig și lipsit de moralitate, fiind dispus să facă orice pentru
a-și proteja veniturile.
Un episod reprezentativ pentru nehotărârea și lăcomia eroului este acela al înfruntării între Ghiță și
Lică. Deși Lică și-a făcut o dată apariția la moara cu noroc, nu a avut loc încă o discuție efectivă între ei.
Ghiță și-a cumpărat câini, pistoale și a angajat pe Marți, un ungur înalt ca un brad. A înțeles că în zadar se
înțelegea cu arendașul și în zadar se punea bine cu stăpânirea, dacă nu era om al lui Lică, pentru că acesta
stăpânea în fapt drumurile. Când, în sfârșit, Lică își face apariția la moară însoțit de oamenii lui, Ghiță
domină scena prin forță fizică, hotărâre și orgoliul de a nu se lăsa batjocorit. Deși acceptă să i se ia banii din
casă, își impune la rândul său condițiile. Totuși, din această scenă cheie a nuvelei, lupta necruțătoare în care
se angajează Ghiță cu ceilalți și cu sine însuși este pierdută, prin acceptarea tovărășiei cu Lică , primul gest
dintr-o serie de abateri.
Alt episod care ilustrează lașitatea personajului este acela al depoziției și al judecății. Ghiță și-a
pierdut autoritatea morală, este vulnerabil și manipulat cu ușurință de Lică. Deși nu este conștient în ce este
implicat fără voia lui, se simte vinovat și suferă în primul rând din cauza suspiciunii comunității. Lică este
cel care domină incontestabil întreaga situație prin promptitudinea adecvării, mobilitatea reacțiilor,
capacitatea diabolică de a dirija mecanismele justiției și ale opiniei publice: într-o zi și o noapte ucide trei
oameni, pradă, inculpă dușmanii direcți, îl trece sub bănuială pe Ghiță, dezarmează și face ridicol pe Pintea.
Mai mult, adâncește ruptura între Ghiță și Ana.
Complexitatea personajului impune variate mijloace de caracterizare, autorul împletind cu măiestrie
caracterizarea directă cu cea indirectă. Din prima categorie, scriitorul utilizează frecvent autocaracterizarea.
Mai ales în momentele de criză sufletească, Ghiţă simte nevoia de a se autodefini, de a-şi descoperi
slăbiciunile: „sunt un om fără de suflet”. La un moment dat, Ghiţă ajunge să regrete faptul că are familie şi

1
 Moara cu noroc
Personaj
de Ioan Slavici
copii şi că nu-şi poate asuma total riscul îmbogăţirii alături de Lică. Prin intermediul monologului interior
sunt redate gândurile şi frământările personajului.
Forţa nuvelei este dată de analiza psihologică, centrată pe descrierea procesului de mutilare a
conştinţei lui Ghiţă, cel mai complex personaj din nuvelistica lui Slavici, zugrăvit pe multiple planuri,
surprinzând mai ales lupta dintre fondul uman cinstit şi dorinţa nefirească de înavuţire.
Nuvela realist-psihologică “Moara cu noroc” are o valoare incontestabilă, în special datorită
complexităţii personajelor puse în situaţii dramatice şi a relaţiilor stabilite între acestea, surprinse cu realism
de către autor.