Melchisedee Episcop, O Visita La Cate-Va Manastiri Si Biserici Antice Din Bucovina, RIAF, An. 1, Fasc. 2, 1882, 245-281

2.
R Y
RA
LIB
Y
IT
RS
VE
NI
LU
RA
NT
/ CE
SI
IA
U
BC
î ’
și tesauru de verigi de la Maramuresch
R Y
RA
LIB
TY
SI
■
înalt c
primiți fi
:? î..
• ■•siios.ul Anbip a i;>r;c <

ER
•<>!;! ubi ttui; ■. bi; ikit
IV
nățait A VrhiptMttrif. i. ; • i.ț-î;
UN
simp'-- . b-a viețeJ ut iet»tia -,i .<-4htat<

mul ' r< fui*}-u>rii români • 7 uh ■ - ■
încunî • ■. e. ■ ,• >.s6net:- :
AL
TR
ror;> M
al< . <âl > a elfi di.--
EN
nord; cel nM*i marc.

teau». destinat penii
/C
rin de fa uit r.-- k> i palat, univer-.laM,

carele șș conat.ue' - ■ >u Al tml-. i pnța. • e-'e -emiți;'- in! < ?
i facultatea ie 1 •<i ’4 iF ’ : 3-'-:VWat
SI
IA
in I6t,c privințe și pe dtts ah ă

p<-?i fort! 4ii.i ■ .vpresnnta arț
A ': daturi -int ai ■
U
j- ■ ■ • Pair.; •
BC
Știn: . . ; ■' O . ,'i;

R Y
RA
LIB
Y
IT
RS
VE
NI
LU
RA
NT
/ CE
SI
IA
U
BC
■■■gigR ?
Lanțul de aur de la Gr • . >*
O VISITĂ 1,A CÂTE-VA MĂNĂSTIRI Șl BISERICI PIN RUCOVINA 245
R Y
O VISITĂ
RA
LA CÂTE-VA MĂNĂSTIRI ȘI BISERICI ANTICE
LIB
DIN BUCOVINA.
In anul acesta, la 21 August. Sâmbătă, am plecat din Roman, însoțit de di
Y
rectorul Episcopiei d. V. Mandinescu, și de profesorul din Bucurescî d. Gri-
IT
gorie Crețul, spre a face o visită în interesul archeologiei noștre pe la câte-va
mănăstiri și biserici antice din Bucovina.
RS
Dintr'ânteiu ne am dus la Cernăuți spre a ne lua bine-cuventarea de la
înalt pre sfințitul Mitropolit al Bucovinei D. Silvestru MorariO. Ajungând la
VE
reședința Mitropolitului, după o călătorie de 6 ore cu drumul de fer, am fost
primiți de prea distinsul Archipăstoriu cu totă obicinuita lui dragoste și bu
nătate. Acest Arhipăstoria, prin erudiția, înțelepciunea, bunătatea inimel,
NI
simplicitatea vieței, modestia și afabilitatea conduitei sale cătră toți, este pri
mul între toți Arhipăstorii români, câți am cunoscut eu în viața mea. De
LU
aceea el și este iubit și stimat de toți. Deaseminea și tot personalul, ce îl

încungiură. clerici și laici, sînt persone vrednice de totă recomandația, prin
sciința și moralitatea lor. Consistoriul, cu carele el administreză eparchia,
RA
este un adevărat ministeriu. și compus din bărbați eminenți, fără avisul că
rora Mitropolitul nu iea nici o hotărîre, atât în privința administrărei materi
NT
ale. cât și a celei disciplinare a bisericelor și a clerului.

Reședint i Mitropolitană se compune din trei palaturi mărețe, unul spre
nord, cel mai mare, destinat Mitropoliei, altul spre răsărit, numit «presbi-
CE
teriu», destinat pentru locuința și găsduirea preoților, acum ocupat proviso-

rift de facultatea de sciinți, până la isprăvirea noului palat universitarii,
carele se construesce acum. Al treilea palat, despre apus, este seminariul cu
/
facultatea de theologie, așa că Mitropolia Bucovinei este un adevărat centru

SI
de sciință și învățătură. în Mitropolie sînt două biserici forte frumose, o ca

pelă in palatul mitropolitan, și o biserică în palatul seminarial, forte de gust
IA
în tote privirile, și pe din afară și pe din lăuntru. Palaturile aceste au un as

pect forte grandios, represintă un stil mauresc copiat depre un castel din
Spania. Tote aceste palaturi sînt cu două etagiuri. Cel mitropolitan se dis
U
tinge prin măreția și spațiositatea salonelor și a coridbrelor sale. Salonul, de

BC
stinat congresului bisericesc, este o capo-d’operă de artă, și ca architectură și

Rev. p. Ist., Arch. ți Fii., f. II. 1
246 EPISCOPUL MELCHISEREC.
ca pictură, și ca mărime; se distinge și prin frumosele sale colone de mar

mură, produsă de munții Bucovinei. Aceste edificiur! monumentale fac onore
bisericei Bucovinei, și împăratului actual Frânt Josif, sub a căruia domnie
Y
s’afl făcut aceste și alte îmbunătățiri în Biserica Orthodoxă română a Buco
vinei. Nu mai puțină laudă merită împăratul pentru reglementarea cea înțe-
R
leptă introdusă în administrația bisericescă a Bucovinei, eră mai mult de cât
RA
tote, că a pus în fruntea ei un Archipăstoriu atât de meritor, ca actualul Mi
tropolit al Bucovinei, carele face onore națiune! și bisericei orthodoxe române
în genere. Să dăm aici câte-va notițe despre activitatea și serviciele aduse de
LIB
el națiunii române și păstoriților săi.
Doctorul Samuil Andreevici Morariu, așa se numia Mitropolitul Silvestru
înainte de călugărie, s’a născut în comuna Mitocul-Dragomirnei în Bucovina,
Y
aprope de Suceva, în anul 1818. Tatăl seu a fost paroch. După ce a săvâr
IT
șit, liceul și cursul filosofic în Cernăuți, a urmat în anii 1840 — 1843 cursul
sciințelor theologice în institutul theologic tot de acolo. în anul 184.3 după
RS
isprăvirea studiilor theologice, căsetorindu-se, fu chirotonit. și orânduit mai
ânteift ca administrator, și apoi ca paroch, în comuna Ceahor lângă Cer
năuți, unde în curgere de 20 de ani a desvoltat o mare activitate păstorală.
VE
Norocita lui viață conjugală n’a durat mult; soția sa a murit, și el a rămas
văduv; însă a căutat și a aflat mângăere în activitatea păstorală și în ocu-
NI
pațiunile literarie. în anii din urmă ai activității lui parochiale a fost numit
protopop al ocolului Cernăuților, post, pe carele l’a ocupat cu mult devota
LU
ment pentru biserică și școlă. în anul 1862 el fu numit referent-adiunt al

Consistoriului, fiind tot-o-dată însărcinat și cu postul de profesor de cântări
și de tipic în seminariu și în școla de cântări. în anul 1866, când s’a făcut
RA
reforma Consistoriului, doctorul Andreevici Morariul fu decretat de împăra

tul membru actual al Consistoriului. în anul 1874 Samuil Andreevici a intrat
în tagma monachicescă, primi numele de Silvestru, și apoi rangul de Archi-
NT
mandrit titular al bisericei cathedrale. După 3 ani, în 1877. fu numit Ar-

chimandrit consistorial și general Vicariu. Apoi în anul 1879, murind Mitro
CE
politul Blajevici, Silvestru Morariu fu numit administrator provisoriu al Archi-

diecesei Bucovinei. După acesta nu târcliu în anul 1880, a urmat alegerea și
numirea lui definitivă la Archiepiscopia și Mitropolia Bucovinei, unde emi
nentele lui calități și neobosita activitate au ajuns deplina lor desvoltare.
/
Doctorul Andreevici Morariu, în sfera literaturo! didactice și bisericesc! a

SI
desvoltat o activitate forte productivă, prin care el ș’a asigurat recunoștința

și mulțumirea contimporanilor și a posterității. în sfera didacticei, încă pe
IA
când era paroch la Ceahor, a compus 16 manuale de învățământ religios

pentru șcdlele primare și secundare, care s’au tipărit de depositul imperial
U
al cărților didactice la Viena, și care cea mal mare parte s’au edat. de două și
BC
de trei ori, și care și aslădi sînt în întrebuințare. înșirăm aici pe cele ce le a-

vem în mânile nostre :
O VISITĂ LA CÂTE-VA MĂNĂSTIRI ȘI BISERICI DIN BUCOVINA. 247
1. Liturgica se îi tâlcuirea rânduelelor Liturgiei. 8° mic. 113 pag. 1860.

Cernăuți.
2. învățătura orihodoxă pentru clasele superiore ale gimnaziului. Partea I a.
8n mic. 159 pag. Viena, 1862. — Partea îl-a, 175 pag. Viena, 1862. — Par
Y
tea III-a, 203 pag. 1862. Viena.
R
Partea l-a trateză despre învățătura dogmatică generală ; partea II-a des
RA
pre învățătura dogmatică specială.— Partea III-a despre morala chreștină.
3. Micul catichis,—pentru clasa III-a a școlelor poporane. 8° mic. 76 pag.
Viena 1879.
LIB
4. Epistolele și Evangeliele la tote duminecele și sărbătorile anuale, cu de
duceri și aplicări la viața practică : — pentru clasa III-a a școlelor popo
rane. 1865, Viena. 8° mic. 166 pag.
Y
5. Prescurtare din istoria sfântă a Vechiului și Noului Testament; — pen
tru a II-a clasă a școlelor poporane. 8° mic. 97 pag. Viena.
IT
6. Istoria sfântă a Testamentului vechili și nou; — pentru a IV clasă a se6-
RS
lelor poporane. 1865, Viena. 281 pag.
Mitropolitul Bucovinei este și un bun predicator. Ca dovadă a activității
lui în ramul acesta este cartea lui întitulată : «Cuvântări bisericesc! la tote
VE
duminecile și sărbătorile anuale», rostite de el, ca paroch la Ceahor, și tipă
rite la Cernăuți în anul 1860. Cartea are formatul 4' și 320 de pag. Aceste
cuvinte ale parochului de la Ceahor arată pe omul adînc cunoscător al vieței
NI
morale și materiale a poporului român. El scie a’i vorbi în limba și în inima

lui, conform cu trebuințele lui sociale și religiose. Nu’i vorbesce mult, dar bine,
LU
pe înțeles și pătrundător.
Ca profesor de cântările bisericesc!, și ca bun cântăreț bisericesc și mu-
sicant, el a tradus pe note lineare o bună parte din cântările nostre biseri
RA
cesc!, cum se cântă ele în Bucovina, și le-a tipărit în anul 1879 în Viena,
într’o carte numită : «psaltikie bisericescă». Cartea are formatul 4° mare,
NT
cu 97 pag. Ea este precesă de o scurtă metodă a valorei notelor lineare și a-

plicarea lor la cântul nostru bisericesc.
Jurnalul «Neue illustrirte Zeitung» din Viena, 1880. No. 29, pag. 458, de
CE
unde împrumutăm cea mai mare parte din aceste noțiuni biografice ale Mi
tropolitului Bucovinei, înc-hee articolul său cu aceste aprecieri ale subiectului
său : «Morariu Andreevic! un timp îndelungat a fost deputat în dieta Buco
/
vinei și în senatul imperial, și în acestă calitate a desvoltat o vide activitate.

SI
El ca orator se bucură de un eminent renume, și când vorbesce fie în anvon,

fie în sala ședințelor, scie tot-de-una a captiva auditoriul său prin ținuta și
IA
prin forma discursurilor sale. însă și ca om el se bucură de cea mal de

plină simpatie a tuturor celor ce sînt în contact cu densul. Conduita lui ami
U
cală și atingătore, și omenoșia lui cătră fie-carele, sînt dovedi de bunătatea

inimei lui.»
BC
Am dis mai sus, că unul din palatele reședinței Mitropolitane este ocupat
de seminariu. cu facultatea theologică. Seminariul acesta în partea din dos
248 EPISCOPUL MELCHISEDEC.
are o grădină spațiosă, încongiurată cu zidiri, unde studenții, vara, își medi-
tăză sfudiele lor și se recrează. Seminariul are un internat, unde se cresc și
se instruesc 40 de studenți, așa dicend sub ochii bunului Archipăstor. Toți
Y
acești studenți sînt destinați a deveni servitori ai bisericei, adică ai religiunei
și moralei poporului orthodox al Bucovinei. Spre a putea intra în seminar,
R
ei trebue să fi absolvit mai ânteiu cursul liceal. Studenții se întrețin în semi
RA
nar cu tote cele necesarie : îmbrăcăminte, hrană, ele. îngrijirea de ei este
așa de mare și părintăscă, că chiar în timpul vacanței, analogia întreținerii
lor li se dă în bani, ca subvenție pentru înlesnirea lor. După terminarea cur
LIB
sului, ei de asemenea primesc subvențiune, până ce ocupă vre-un post pu
blic — bisericesc sau civil. Preoți se fac numai dintre tinerii cari au ab
solvit. cursurile facultății theologice, care dureză 4 ani, și numai atunci, când
Y
se declară după lege vre-o parochie vacantă. Facultatea theologică are 7 pro
IT
fesori ordinari și un docent. Pentru administrarea seminariului este un perso
nal deosebit, compus din 14 persone, începând de la rector până la servilor.
RS
Bucovina, cu o populațiune orthodoxă de 413,575 suflete, este împărțită
în 12 protopopiate. în fie-care protopopiat, în termin de mijloc se socote ca
la 25 de parochii, cu hisericele lor parochiale și filiale. Numărul Bisericelor
VE
parochiale și filiale în totă Bucovina orthodflxă este de 284. La aceste bise
rici funcționeză 286 de preoți, unii ca parochî, alții ca coadiutorl. Numărul
NI
sufletelor la o parochie variază dupre localități, de la 600 pînă 3000 și maî

sus. Unde numărul este mai mare de cât. ar putea îngriji un preot, i se dă un
LU
coadiutor (ajutoriu). Cu postul acesta încep cariera lor preoții cei tineri. Pa
rochii au de la comună, sau de la stat, casă de locuit, făcută anume pentru
acestă destinație, cu grădină și cu livadă; au 24 fălci de păment de lucru,
RA
precum și salariul de 1000 fiorini pe an. Preoții coadiutorl primesc numai

salariu de 500 fiorini, și venilurile particulare de la paroc.hieni. în schimbul
acestor beneficii, preoții sunt datori a face serviciele bisericesc! și acele reli-
NT
giose pe la casele locuitorilor, a preda religiunea și morala în școla comu

nală și a predica în tote sărbătorile. Predica se cere cu mare stricteță. Preoții
CE
sînt datori a trimite la consistoriu tote predicele anuale; acolo ele se citesc,
se califică, se notifică într’o condică, și de la zelul predicătoral și de la cali
tatea predicelor depinde viitorul preotului. Afară de acesta preotul mai are și
alte însărcinări, precum : participarea în consiliele comunale, în consliele șco
/
lare, administrarea bisericei et.c. La buna întreținere a bisericelor participă cu

SI
o parte din cheltuele proprietarul moșiei, carele de drept portă titlu de patron,
IA
sau cum s’ar dice la noi Epitrop, și cu altă parte comuna. în comunele, care
sînt. pe tnoșiele fondului religios, ce se administreză de siat. titlu de patron
al bisericelor îl portă împăratul. Preoții bătrâni sau neputincioși, relrăgendu-se
U
din funcție, primesc pensie; deasemenea și șpțiele lor văduve primesc sub-
BC
vențiuni pentru întreținerea lor și a orfanilor.

Pentru formarea cântăreților trebuitori pe la biserici este în Mitropolie o
șcblă deosebită pentru învățarea cântului bisericesc. Acolo învață 50 de e-
O V1S1TĂ LA CÂTE-VA MĂNĂSTIRI ȘI BISERICI DIN BUCOVINA. 249
levî. veniți de pe la comune, atât de la cele române, cât și de la cele rutene.

F.I învață limbile respective, română și rulenă, caligrafia, tipicul și cântarea
bisericâscă după melodia română și rulenă; și primesc subvenție din fondul
bisericesc pentru întreținerea lor. Școla are un director, un catichet și 5 în
Y
vățători. Cursul este de 4 anî.
R
Scopul acestei călătorii în Bucovina era visita câtor-va biserici și Mănă
stiri vechi, din acea parte de loc, spre a putea culege la fața locului ore-cari
RA
noțiuni istorice și archeologice, ce se mai păstreză la ele, ca suvenir din tim
purile antice ale țărei noslre.
LIB
Locurile alese pentru acesta erau Mănăstirile: Putna, Sucevița, Dragomirna,
și orașele : Rădăuții și Suceva.
După ce am petrecut Dumineca în Mitropolia de Cernăuți, a doua di, Luni,
însoțiți de d. pictor Bucevski, carele a avut plăcerea a ne întovărăși și că
TY
lăuzi în escursiunea nostră, luându-ne bine-cuventarea înalt-prea-sfințitului
Mitropolit, am plecat spre mănăstirea Putna.
SI
Trebue să adaog, că părintele Mitropolitul, cunoscând scopul escursiunel
nostre, a îngrijit, fără a ne spune, ca în tole locurile să fim primiți și tratați
ER
frățesce : ceea-ce așa s’a și urmat. Pretutindinea am fost primiți și tratați,
chiar pompos.
în calea spre Pui na ne-am oprit în târgușorul Storojineț , proprietatea
IV
d-lui Cavaler Georg. Flondor, unul din puținii boerî români, ce ah maî ră
UN
mas în Bucovina, din vechile familii boeresci ale Moldovei. D. Flondor este un
bărbat plăcut, afabil, ne a primit și tratat cu multă dragoste. în curgere de
două ore, cât ne-am bucurat de ospitalitatea d-sale, ne-a desfătat cu mai
multe anecdote hazlii despre răposatul Episcop al Bucovinei Eugenie Hac-
AL
man. De la Storojineț plecând, am ajuns săra la Crasna, proprietatea d-luî

Baron Manolaki Stîrcea. Timpul a fost forte frumos în totă escursiunea
TR
nostră prin Bucovina. Drumul de la Cernăuți la Crasna este forte plăcut, prin
variația terenului : deluri, văi, păduri frumose și bine păstrate, sate mari cu
case bune, cu livedi de pomi și cu grădini; locuitorii parte sunt Români, parte
EN
Ruteni. Românii îșî păstreză intact vechiul costum moldovenesc. Femeele se

îmbracă cu materii fabricate de densele din cânepă și lână ; variate cămăși
/C
cu altițe și catrințe: iar bărbații cu cămăși largi, încinși cu brâne ori curele
late cu nasturi, cu bondițe cusute cu flori, cu sucmane și cu ițari de lână;
încălțămintele sunt, cibotele și opincele, iar în cap pălării cu bordurile late,
SI
prin care ei tot-d’auna se deosibesc de Ruteni, ale cărora pălării au bordu

rile înguste și capușonul maî înalt.
IA
în satul Crasna ne a întâmpinat preotul comunei, părintele Exarchu S.

Pelrovski, carele ne a poftit să visităm biserica, ceea-ce am și făcut, fiind-că
ea era chiar lângă drum. Bisericuța este frumușică și curățică, bine întreți
U
nută de proprietariu. La biserică era și un număr de săteni, cu carii am con

BC
versat cât-va, și apoi ne-am dus la casa d-lui Baron Stîrcea, carele ne aștepta.
Bătrânul octogenar, Baronul Stîrcea ne a primit în curtea sa boerescă cu
iotă buna-voința și dragostea frățâscă, mai ales că aveam cunoștința dom

niei sale mal dinainte.
Pin întâmplare tot. acolo a găsduit în acea seră și d. Baron Nicu Hurmu
zaki, fratele nemuritorului Eudoxiu Hurmuzaki, împreună cu doi copii ai săi,
Y
și care de la moșia sa mergea la Cernăuți. Petrecerea la Crasna a fost o a-
R
devărată serbăfore, și pentru noi și pentru gazdă. Bătrânul baron Stîrcea,
RA
străin de estravagantele civilisației moderne, unesee în persona sa, pe lângă
calitățile cele bune ale vechiului boer moldovenesc, politeța și cultura omului
modern.
LIB
A doua di, în călătoria la Putna, amândoi Baronii: Stîrcea și Hurmuzaki cu
fiii săi, ne au petrecut pînă la Vicovu de sus, cale ca o oră de la Crasna. în
Vicov ne am oprit la casa parochului Dimitrie Onciul; carele este tot-o-dată
TY
și protopop. Aici despărțindu ne de bunii și iubiți! noștri petrecătorl, am
luat drumul la mănăstirea Putna, carea era departe de aici ca la 1' , oră.
Atât Crasna cât și Vicovul sunt la polele Carpaților.
SI
Numele de Vicov portă două sate mari și frumose; Vicovul de sus, unde
noi ne-ain oprit, și Vicovul de jos. Ele sunt despărțite prin apa Putna, carea
ER
curge din munți. Amândouă satele au o populațiune. peste 7,000 de suflete,
toți Români. Trecând apa Putna, am trecut pe lângă o văcărie a statului,
IV
unde se întrețin cele mal bune vite spre a se prăsi și răspândi în țeră, am
mers spre mănăstire printre munți, pe lângă o comună nemțescă, numită
UN
Kaiserberg, pînă ce am intrat în satul Putna, care se întinde pînă la mă

năstire, cu o populațiune română de 1033 suflete. Mănăstirea fiind situată
între munți pe valea cea întorfochială a Putnei, nu se vede pînă ce nu te a-
AL
propil de dânsa. în satul Putna este o mică bisericuță de lemn, despre carea
tradițiunea spune, că ar fi fost durată de Dragoș-Vodă la Satul Olovăț (astădl:
Volovăț), apoi strămutată la Putna de marele Ștefan, carele a zidit la Olovăț
TR
o biserică de petră. Despre acesta tradițiune menționeză și chronicariul Ni-

colaiă Costin (Letop. t. I. p. 99. în notițe). Bisericuța acesta însă a fost pre
EN
făcută, în cât astădi,' după spusa parochului, numai la partea altarului are
lemn de stejar de acel vechio, ce se dice că ar proveni de la Dragoș.
/C
MĂNĂSTIREA PUTNA
Acesta mănăstire ș’a luat numele de la torentul Putna pe ■alea căreia este
SI
situată acestă mănăstire, între munți.

țticerea «Putna» este un adiectiv slavon, derivat de la substantivul «put»
IA
cale, drum. El ne dă a înțelege, că pe valea sati pîrâul Putnei a fost o cale

de comunicațiune cu localitățile de la munte, de la care cale pîrâul cu valea
U
sa, a luat numele de Putna, ceea-ce va să dică pe românesee : pîrâul sau

valea căii, a drumului,- sau pîrâul cu calea, cu drumul (slavonesce: putna a
BC
riecika, dolina).
Mănăstirea acâsta, după cum ne spune Letopisețul, s’a fundat de marele
O VIS1TĂ LA CÂTE-VA MĂNĂSTIRI ȘI BISERICI DIN BUCOVINA. 251
Ștefan în anul 1466 (6974) Iulie 10, spre a mulțumi luî Dumnezeu pentru
victoria ce a purtat asupra păgânilor la cetățile Kilia și Cetatea-Albă, pe care
iarăși le a redat Moldovei, și a pus în ele pârcălabi români: pe Isaia și pe
Buchtea (Lelop. t. I. p 119). Zidirea mănăstire! s’a urmat în curgere de
Y
4 ani, pînă în anul 1470 (6978) Septembre 3, când Ștefan Vodă, după o
R
victorie purtată asupra Tătarilor, aprope de Nistru, la dumbrava Lipinți, carii
încurseseră în țeră spre a prăda, a sfințit mănăstirea, și spre mulțumirea sfin
RA
tei Feciore, căreia Ștefan atribuia victoria sa, a dedicat’o adormire! eî, carea
se serbesă la 15 August. Sfințirea s’a făcut cu mare pompă, în presența Ma
LIB
relui Ștefan și a tuturor boerilor, a o mulțime de călugări și popor, de către
Mitropolitul țârei Theoclist, împreună cu Episcopul de Roman: Tarasie, cu E-
gumenul mănăstire! Archimandritul losif, și cu alt personal bisericesc : ar-
chierei, preoți, diaconi, în număr de 64 uersone, carii toți au liturgisit (Le-
TY
top. ibid. p. 123). Marele Ștefan a dotat acestă mănăstire cu averi însem
nate și cu odore prețiose, din care multe se păstreză pînă astădi. Mănăstirea
SI
acesta era locul cel mai iubit al Marelui Ștefan, unde el îșl făcea devoțiunile
sale și îșl recrea spiritul. Ea fu destinată de densul și ca loc de înmormântare
ER
pentru sine și pentru familia sa.
însă în starea el actuală acâstă mănăstire, în zidirile ei nu ne-a păstrat ni
mica din timpul Marelui Ștefan. Biserica, chiliele, zidul încungiurătoriu, tur
IV
nuri—-totul este de o construcție posterioră, sau chiar modernă.
Mănăstirea .Marelui Ștefan de la Putna a fost dărâmată pe la jumătatea
UN
secuiului al 17-lea de Vasile Vodă. Etăcene spune chronicarul Ioan Niculcea

despre acestă dărâmare : «Vasile Vodă, aprope de mazilie, au greșit luî Dum-
nedeîî. că i s’a întunecat mintea spre lăcomie, de au stricat mănăstirea
AL
Putna, gândind că va găsi bani, și n’aă găsit. Și s'a apucat să o facă din nou
iarăși precum au fost, și nu ’i-aă ajutat Dumnezeu să o facă, că au zidit’o nu
TR
mai din temelie din pământ, pînă la ferestri, și ’i-a luat Dumnedeu domnia.
Că s’au sculat Georgie Ștefan Logofătul cu oste asupra lui, și Taft scos din
domnie. Eră plumbul, cu carele au fost acoperită mănăstirea Putna, l’au luat
EN
Căzacii lui Timuș, a ginerelui lui Vasilie Vodă, de I au dus la cetate la Su-
ceva, de au făcut glonțuri de pușcă, să apere cetatea Sucevei despre Georgie
Ștefan. Ce sciu, că au apărat’o bine, că s’au osândit, și Timuș, pentru prada
/C
și jacurile ce au făcut pe la sfintele mănăstiri, și ș’au pus și el capul de

glonț, precum scrie Letopisețul. Și pe urmă au gătit mănăstirea Putna Georgie
Ștefan, după ce au luat domnia, de este zidită precum se vede acum.» (Le-
SI
top. t. II. 205). Biserica acesta de a doua s'a sfințit în anul 1662, în anul
IA
ânteiu al domniei lui Eustratie Dabija, precum arată o mică inscripțiune sla
vonă, ce este d’asupra ușel, la intrarea din pridvor în biserică(l) : Cia ițpKOBk
(ÎOHOKH Iw rEWprîll G rElțlAH fioEBOA I CZKpXUIH T B& (ytll Iw IcTpATlH
U
B\v/ț BA'kr /șpo : acestă biserică a innoil’o Ioan Georgie Ștefan Voevoda, și
BC
s’a săvârșit în dilele lui Istratie Dabija Voevoda, în anul 7170 (1662).»
(1) Vedl tab. 11 Nr. 1.
Un alt ctitor mare al monasfirei Putna, a fost pe la jumătatea vecu-

luî 18-le Mitropolitul lacov Putnenul. El fiind călugărit în Mănăstirea Putna,
tot acolo s’a retras, după ce a dimisionat din trepta de Mitropolit, silit fiind
la retragere de intrigile boerilor fanarioți, la a cărora lăcomie se opunea a-
Y
cest Mitropolit, sub Vodă Ioan Calimach. Ce a făcut el pentru mănăstirea
R
Putna se va vedea în urmă, când vom vorbi despre sinodicul safl pomelnicul
RA
acestei mănăstiri.
Biserica actuală a mănăstire! nu înfățoșază nimica interesant și artistic,
nici în construcția sa, nici în forma sa, nici în pictură, fiind nezugrăvită. Nici
LIB
forma sa esterioră nu are nimica din gustul, măreția, și soliditatea, cu care
se distinge architectura bisericilor domnesc! din Moldova din vecurile 15-lea,
16-lea, și parte din 17-lea.
Y
Cu tote aceste ea are o atracție*mare pentru inima romftnâscă; căci cu
prinde în sine mormântul celui mai mare geniu al Moldovei, dacă nu al Ro
IT
mâniei întregi. Apropierea de mormântul lui îți umple sufletul de nisce miș
RS
cări lăuntrice, care te transportă în trecutul cel glorios al țârei, condusă de
acest estraordinar bărbat, mare erou și mare politic. Mișcarea suflefescă te
înfioreză, te umple de lacrimi, și te sgudue în totă esjstența fisică și spirituală.
VE
Ce va fi fost, el în viața, lui, dacă numai umbra lui are a'âta putere morală !
Venerația posterității către memoria Marelui Domn s’a răspândit și către
mănăstirea Putna, unde se află mormântul lui. Căci acestă mănăstire tot-
NI
d’auna s’a socotit ca cea ântâiu, și a avut prerogativele ei de precădere și di-

LU
stinctiune între tote mănăstirile țării.

în M. Putna se păstreză un singiliu de la Mitropolitul lacov din anul 1765,
prin earele se constată prerogativele tradiționale ale acestei mănăstiri, fîtă
RA
cuprinderea lui :
«lacov cu mila lui Dumnezeu Archiepiscop și Mitropolit Moldaviei.
«în sciință să fie tuturor cui se cade a șei. De vreme ce sfânta și marea
NT
mănăstire Putna, zidirea răposatului întru fericire Domn Ștefan V. V. cel bun
dinceput s’au cinstit a se numi cea mai ântâiu, cap tuturor mănăstirilor pă
mântului Moldovei, singură de sine st.ăpânitore, nicăirea supusă, dintru înce
CE
putul ei aii fost și este Archimandrie. având igumenii ei lot-d'auna cu pro-

timisire a fi înălțăți la stepena Archieriei la sfintele Episcopii a acestii patru,
cum s’au urmat și pînă la smerenia nostră, și lângă alte miluiri sau dat el
/
protia, ca igumenii să slujască cu nebederniță, cu cruce de pept și cu cârja

SI
archimandrescă, care el. spre a lor vecinica pomenire, le-au ofierosit acestei
sfinte mănăstiri. Drept acesta și smerenia nostră aflăm cu cale a întări acest
IA
ctitoresc așezământ, și blagoslovim pe prea cuviosul Archimandrit Kir Varfto-

lomeîti Mazerennl, cum și pe cuviosul igumen Kir Calistrat. ca. la Dumne-
U
deescile slujbe să slujască cu pomenitele mal sus podobe. Și încă cuviosul

Archimandrit să aibă voie a sluji și cu archimandresca mitră, ce se află la
BC
numita mănăstire. Și poftim și pe alț.i următori scaunului nostru preosfințiț!

Arhierei, ca acest ctitoresc aședământ să-l păzescă spre slava lui Dum-
O VISI'I’Ă LA CÂTE-VA MĂNĂSTIRI ȘI BISERICI DIN BUCOVINA. 253
neijeă, pentru cinstea acestei mănăstiri, și a lor vecinică pomenire. Amin.
Vleto 7265. Mart. 20».
Subscris : lacov Mitropolitul Moldovei. Alăturăm aici în facsimile propria
iscălitură a Mitropolitului lacov Putnenul (1).
Y
Acest singlliu s’a confirmat și de Episcopul de Rădăuți Dosotheifi Cherescul
R
în anul 1786, după ce Bucovina a trecut sub stăpânirea Austriei, și s’a re
RA
cunoscut că prerogativele ctitoresc! ale mănăstire! Putna nu sunt contrarie
noului regulament bisericesc promulgat de guvernul austriac în Bucovina.
în mănăstirea Putna s’au păstrat multe lucruri istorice și archeologice,
LIB
precum : inscripțiuni mormentale și morminte a diferite persone însemnate în
istoria țării, cusături prețiose și alte odore, care pe lângă importanța isto
rică, represintă și arta contimporană origine! lor; de asemenea cărți vechi
TY
manuscrise și tipărite, icone vechi, etc.
Să încep mal ânteiă cu inscripțiunile mormentale.
I. Când intrăm în pridvorul bisericel, îndată, la partea dreptă, lângă pă
SI
rete, găsim mormentul Mitropolitului lacov Putnenul; eră lângă densul, mor
mântul părinților lui. Amândouă aceste morminte au d’asupra lor petre cu
inscripțiuni române. Pe mormentul Mitropolitului este scris (2) :
«il'IECTK rpOEtlHK ACTE AAK npEWC(|)litUțl1T8A8U ER
Al II TpO 110 AHT AA MoAÔBl'll
IV
tllll .ptOHTOpiOA AMElpîll CtțllfHTE AARHXCTIiptl Kvp HKWBb. KApE CA8 AlSTAT Kă-
TpX R'k'IHII'iHAE AXKAUlSpll. AA ANÎH /3CIIS. AfiUA MAH El.» (7286).
UN
Pe marginea pietrei, dinainte, sunt scrise cuvintele : «KApEAE ^hh cyiiAix ca8
hSaaht Seahmîm. «4'0».» (1778).
II. Eră pe mormântul părinților lui se scrie (3) :

AL
«Gt'n r AMACT’A IIÎATpX ȘAK WACEAE pOKHAOp ASII ^Savieș&S Kvp lLl,\plAII
lEp0C\'!IA10llA\ 11JII MApÎA AtOllA\'ÎA ^SlIX TpSllK UXpliHlțll A I1p£ WttflHtltțUTSAb’il
TR
AltHTpOIlOAHT AloA,\ORÎII Kvp MkWB AA KXpOpA WACEAE CAS A^SC All'l'k. AA

- 7266
AUDI '3C3S. TEU. K. Y758-»
EN
III. în partea stângă a pridvorului este mormentul Mitropolitului Theoclist,

pe carele însuși Marele Ștefan a pus următorul epitaf (4) :
«ElAArO'IECTIIBKII rOCDOAAp'A ȘEA1AU MOAftAECKOU Iw GtE(|)AN ROERO&A. CIIK
/C
Gor,\AIIA EOEKO,\KI. OyKpACH rpOEK CXH WTlțS IIAlilEAtS AllITpOIlOAHTOy CS'tABCKOAAOy.

IlpEWC(BA)t)IEH3AA0y Kvp ’O’EWKTHCTS II3ĂE llp'kCTABECE R A'k T /oQllS. II?. III »
«Evseviosul Domnitor al țării Moldovei loan Ștefan Voevoda, fiul lui Bogdan
SI
Voevoda, a înfrumsețat acest mormoni părintelui nostru Mitropolitului Su

cevei. prea sânțilului Domn Theoctist, carele sa mulat în anul 6986 No-
IA
einbrie 18.> (1477). Dala morțil Mitropolitului este pusă în Letopiseț (lom. I.
U
(1) Vedî tab. 11 nr. 2.

BC
(2) Vedî tab. 11 nr. 3.

(3) Vedî tab. 11 nr. 4.
(4) Ve4i tab. 11 nr. 5.
p. 132) cu un an mai înainte (6985. Noemb. 8) (1). Acesta este Mitropolitul

Theoctist l-iu. Numele acestui Mitropolit se gâsesce în documentele nostre
istorice de pe la anul 1454.
Din pridvor sau portic intrând în ânteia despărțire a bisericeî, care în lim-
Y
bagiul mănăstiresc se numesce «polunoșnic,» pentru că acolo se citesce ru
R
găciunea de medul nopții, care slavonesce se chiamă «polunoșnița» (medu-
RA
noptica), eră în limba tec-hnică se numesce «Narthică,» sunt următorele mor
minte cu inscripțiuni. în partea dreptă :
IV. Mormântul Ini Bogdan Vodă, fiul lui Ștefan cel Mare, răposat în 1517.
LIB
Pe petra mormentală se cetesce (2) :
«CX!i rpOKK ECTIi KAArO'IECTIIBArO rocnoAtitiA Eoi/țAHA BOEROA rocnoAdp'k ȘEMAH
MOAÂBCKOH CHA GtE(J)AHA BOEBOÂ KTHTOpA CEAT^M U KHT’kAH CEI1 IIT.E UptcTA-
Y
BECA KX B'k'IHWAl WKHT'kAEAl. B A'kTO /3KE AiCLțA AllpHAA K BX nO.’ SHOLJI’i.» < Acest,
IT
morment este al euseviosului Domn Bogdan Voevoda Domnitoriul țerei Mol
dovei, fiul lui Ștefan Voevoda ctitorul acestui sânt locaș. Carele s’a mutat
RS
la vecinicele locașuri în anul 7025, Aprilie 20, la medul nopții». (1517).
V. Mormentul Knejnei Măriei, fata Marelui Ștefan, reposată în anul 1518.
Epitaful (3):
VE
«cxtt ect rpoK MApiti pEKOMîA KiiAiKiiA ,V|iEp GteiJiaha boeboa rocnoAAp'k
3EMAH MoAÂECKOH. KTHTOpA CBAT'klI. WSHT'kAH CEH. H OHA flptCTABIIC KX B'fe'l-
NI
hhmk U’EHT'fcAEM. b âto /3KS MCLțA Avip iii.» «Acesta este mormentul Măriei
ce se dice Knejna(4), fiica lui Ștefan Voevoda Domnitorul terii Moldovei, cti
LU
torul acestui sânt locaș, carea s’a mulat la vecinicele locașuri în an. 7026,
luna Martie 18.» (1518).
In partea stingă sînt mormintele :
RA
VI. Al ânteiei Domne a luî Petru Rareș, reposată în anul 1529. Epitaful (5):
« fiAAPO'IECTHBKH H XpîCTOAKKHBKH IwAHK IlETpx BOEBOAA rOCnOftApL ȘEMAH
NT
AtOAÂBCKOH. SKpACIi TpU K CEH TOCnOASUI CEOEtl ALlpIII HIBE II np'kcTABIICA KX

B'k'IHKM UEHT-kAEM B'k'IIIAA EH 11AMAT B A'kT /3A3 AULț tStlÎA KM ÎIK.» «Evse-
viosul și iubitorul de Chrislos loan Petru Voevoda, Domnitorul țerii Moldo-
CE
(1) Inscripțiile de la mănăstirea Putna s’au copiat și tradus ânteia dată în anul 1843,
de ieromonachul Sev. Georgiescu, Eclesiarchul mănăstire!, și s’au publicat de d. M. Co-
/
gălnicenu în tomul Il-le al «Archivel românescl» publicată în Iași, în anul 1845. însă
transcripția și traducerea Părintelui Georgiescu are multe greșeli și neesactitățl, d. es.
SI
data morțil Mitrop. Theoctist o pune : «6958. 20 Ianuarie.» De aceea noi ne vom sili a
corege greșelile părintelui Georgiescu din inscripțiunile ce le-am găsit și urmărit la
IA
Putna.
(2) VedI tab. 12 nr. 1.
(3) VedI tab. 12 nr. 2.
U
(4) Părintele Georg:escu a cetit și tradus răii câte-va pasage din acest epitaf : nu
BC
mele Knejnei îl schimbă în : «Maria Recomia princesă.» — Luna Marte o sclfmbă în

«Maiu».
(5) Ve<}l tab. 12 nr. 3.
O VISITĂ LA CÂTE-VA MĂNĂSTIRI Șl BISERICI DIN BUCOVINA. 255
vel, a înfrumsețat mormântul acesta Domne! sale Măriei, carea s’a mutat la
vecînicele locașuri. Vecînica ei pomenire. în anul 7037, luna Iunie 28».
Acesta este ântâia soție a lui Petru Rareș. A doua a fost Elena, carea este
înmormântată împreună cu densul in mănăstirea Probota din Moldova. A-
Y
cesta a doua soție, în epitaf se nuniesce : «^'kițJEpit aeciiotxba ițAp’k» ; «fata
R
țarului Despot.»
RA
VII. Al nepotului lui Petru Rărești, Stefan-Vodă cel tener, reposat în a-
nul 1527. Epitaful (1) : âato'iectiibbii ii piicroAiOKiiBbii Iw IlETpx boebo,\a roc-
IlOAApK ȘEMAII MOA/țABCKOH SKpACII TpWK CXII BHSKS CBOEAtS CtE(|)AH8 BOEBOft'k
LIB
HIBE II lip'kCTABIfC KX B'k'IIIIIAl WKHT'kAEAA B A'kTO /3AE MCtțA.... (2). «Evseviosul
și iubitoriul deChristos loan Petru-Voevoda, Domnitorul terii Moldovei, a în
frumsețat. mormentul acesta nepotului său Ștefan Voevod, carele s’a mutat,
TY
la vecînicele locașuri în anul 7035, luna (dupre Letopiseț : Ianuarie 14)».
Acest Ștefan Voevod este predecesorul lui Petru Rareș, Ștefan cel te-
nâr. fiiul lui Bogdan și nepot al Marelui-Stefan. Letopisețul ne spune despre
SI
densul, că a murit în cetatea Hotinului, și a fost înmormântat «cu cinste în
mănăstirea Putna». (Letop. t. I, p. 156).
ER
VIII. Din despărțirea numită «Nartica» seu «Polunoșnicu», intrând în
despărțirea propriu numită «templu» sau «a tâmplei», în partea din urmă
IV
găsim locul așa numit «al ctitorilor». Aici se înfățișeză privire! un baldohin
măreț, cu păreți! de steclă și ornat cu cusături strălucitore de aur. O pu
UN
tere tainică te face să îngenunchi înaintea umbrei marelui bărbat, întru carele
au fost întrupate bărbăția, spiritul și geniul, bărbatul carele a fost fala națiu
ne! române, și onorea întregel chreștinătățî. Este mormentul marelui nostru
AL
erou, Ștefan cel Mare, aședat în laturea dreptă. Mormântul seu este ridicat,
dela pământ și acoperit cu o lespede frumosă de marmură, forte bine con
servată ca cum ar fi nouă, și acoperită cu o stofă frumos cusută, făcută și
TR
chărăzilă de pietatea cătră memoria lui, în timpurile din urmă. Pe marmură

sînt forte frumos sculptate următorele cuvinte (3):
EN
«EtAIOMECTIIBKIIi rOCnO,\IIHX Itt CtE(J)AH BOEBOr\A KOIKÎEIO AUIAOCTÎIO rOCUO-

Âpt» ȘEMAII MOAftABCKOH. Cl,li fiorÂHA BOEBO^ KTHTOp II CXȘ/țATEA CBAT'kll
WKH'vkMi ceh. hike §(\E ahikiit» . Apoi inscripții continuă pe marginea din’a-
/C
inte a marmorei : «np'kcTABHC kx bUmurim U'KHT'kăEAA B A'k'ro >§.. AicgA ...... ii

rocnot\CT8OBA ,/kr.... «Evseviosul Domn loan Ștefan Voevoda, cu mila lui
Dumnedeu Domn al țării Moldovei, fiiul lui Bogdan Voevoda, ctitorul și zidi
SI
torul acestui sânt locaș, carele aici zace, și s’a mutat la vecînicele locașuri
în an. 7...... luna......... și a domnit ani....»
IA
(1) VedI tab. 12 nr. 4.

U
(2) Data tunel—nelegibilă. Părintele Georgiescu a cetit : «TEliApiE 12'. Letopise

BC
țul o pune la «Genarie 14». Părintele Georgiescu, dicerea slavonă din epitaf: «BllSt:»
(nepot': o traduce prin «unkiașu», carea numai nepot nu însemnă.
(3) VedI tab. 12 nr. 5.
256 EPISCOPUL JIELCH1SEI1EC.
Marmura și cu inscripția de pe ea este pregătită, precum se vede, de în

suși marele Ștefan, fiind încă în viață. De aceea data morțil, anume : anu12 3,
luna morțil, precum și anii câți a domnit, nu s’au pus la facerea inscripțiunii,
ci s’au lăsat a se pune după mortea lui, de cătră urmașii sei; însă acesta nu
Y
s’a făcut de nime.
R
Din inscripția de pe acoperementul pus de Bogdan pe mormântul tatălui
RA
seu, Marelui Ștefan, se scie, că el a murit în anul 1504 (7012), Iulie 2. Și a
domnit 47 de ani și 3 luni(1).
Lângă mormântul Marelui Ștefan sînt câte-va urne de steclă, acoperite cu
LIB
capace tot de steclă, și cu inscripțiuni pe chârtiuți puse d’asupra. în ele se
păstreză resturile găsite în mormintele de la Putna, cu ocasitinea desgropării
lor, și a solemnității naționale dela 15 August, anul 1871.
Din acestea vom aminti : 1) o maramă — brobodă a unei Domne. Ea este
Y
lungă și îngustă; pe laturi brodată cu sîrmă de aur. în lățime ca de 4 degete,
IT
și la mijloc — ț.esetură de mătasă forte fină. Din resturile remase, un pictor
bun o pote restabili în întregimea ei. 2) 0 păreche de cercei de aur, lucrați în
RS
ajur, de formă lungăreță, ca de 3 degete, sini forte fin lucrați, și bine conser
vați. După frumsețea lor ar sta bine cu ei și astădî ori cărei regine. 3) Câte
VE
va inele de aur. Unul din ele, de care cei sciutori spun că este din mormântul
lui Bogdan-Vodă,' pe petră are chipul unui taur strechiind. Chipul acestui
taur. întipărit pe ceră roșie, se alătureză aici. 4) Sînt întru o urnă
NI
resturi din o chlamidă domnescă. J

IX. Alăturea, ceva mai jos, este mormântul ultimei Domne a M.
LU
Stef n, Maria, fata lui Radu-Vodă, carea a răposat în anul 1511. Lespedea
este tot de marmură, forte bine conservată și frumos sculptată, de acelaș
meșter, ca și a Marelui Ștefan. Epitaful constă din aceste cuvinte (2) :
RA
«Gah rpws ect ALip'm rocuoîfui. Paa«aa boeboa rocnoAma Cte(|>.um

ROEBOAKl TOCnOAAp'k ȘEA1AH AAOAAABCKOII HîEE II np'liCTABHC K& E’k'IHUAl UBIIT-k-
NT
AEA1 b a-Lto A/icițA...», adică :
«Acest mormânt este al Măriei Domnei, fata lui Radu-Vodă, Domna Dom
CE
nului Stefan-Voevod, Domniloriul țârei Moldovei. Carea s’a mutat la veclni-

cele lăcașuri în anul 7 . . . luna ...» (3). Și aici lipsesce data, fiind lăsat
numai locul deșert. Causa este ca și la inscripția de mai sus de pe petra mor-
mântală a Marelui Ștefan. Aceste petre se vede, că au fost făcute o dată, din
/
ordinul Marelu Ștefan, fiind el încă în viață, precum și Domna lui. Și după
SI
mortea lor nu s’au pus dalele. Acesta lacună însă și aici o îndeplinesce Leto
pisețul, carele ne spune, că Domna Maria a murit în anul 7019 (1511), Fe-
IA
(1) Data de 7012, carea se găsesce Ia Păr. Georgiescu, negreșit este împrumutată din le
U
topiseț, și adaosă de densul.

(2) Veijl tab. 13 nr. 1.
BC
(3) Părintele Georgiescu și aici pune data, însă nu aceea din letopiseț, ca mal sus, ci
alta ; 7017 (1509), nu sciâ de unde luată, dacă nu va fi o greșală de tipar care a schim
bat pe 9 în 7.
O VISITĂ LA CÂTE-VA MĂNĂSTIRI ȘI BISERICI PIN BUCOVINA. 257
bruariă, Mercnrî în săptămâna albă, și că a fost înmormântată în mănăstirea

Puinei (Letop. t. I, p. 151).
în partea stângă sînt. mormintele :
Y
X. Al Domnel Maria de la Mangop, soția 3-a a Marelui Sfefan, reposată
în anul 1476, cu epitaful următor (1) :
R
«B A'kT /SlțllE AlCIțA ftEK AÎ npLcTARlIt A KAATO IECTHBAA pAKA fioJKÎA Alăpi.l
RA
rociio;i;,vY» raapomectiibato Iwahha GtecJuha boero^ki rocfiojpip'k șeaiaii aioa,(ak-
ckoh. ckiiik Eor/țAiiA boebo^bi» : «în anul 6985, lunaDecemb. 19, răposat’a ev-
LIB
seviosa roba lui Dumnedeu Maria, Domna Evseviosulul loan Ștefan Voevod,
Domnitoriul țărei Moldovei, fiul lui Bogdan Voevoda». Data acesta a reposărei
acestei Domne corespunde în totul cu acea din Letopisețul Vornicului Urechie
(Letop. t. I. p. 132).
Y
XI. Mormântul a doi fit ai M. Ștefan : — Bogdan și Petru, reposați în a-
IT
nul 1479. Epitaful spune : (2)
«Gill rpOBKl C.V.TK pAB KOIKÎIIX EorÂHA II îlfTpA CK1IIK1 Iw GTE(j)AUA BOE-
RS
bo,\w rocno.vp'k §e\'aii moa^bckoii hibe np'kcT.iBiiuiECA Botâul b a'Isto tstțng
Aicipi ÎSaîa ks lÎETpK b a'Ijto ssițnn îlo. BA.» : «Aceste morminte sînt ale robi
VE
lor fiu Dumneileu Bogdan și Petru, fii ai lui loan Ștefan Voevoda, Domnitorul
țerii Moldovei, carii au răposat : Bogdan în anul 6987, luna Iulie 26, Petru
în anul 7988, Noembr. 21.» Anul este după numărarea nostră de astădi ace-
NI
laș 1479. Dar în vechime anul noă era la 1 Seplemb. De aceea mortea lui
Petru, întâmplată în luna Noembre se pune ca cum ar fi fost în anul următor.
LU
Despre mortea acestor fii al Marelui Ștefan pomenesce și chronicarul Urechie,

dar diferă puțin în datele dilelor lunare ale morții lor «17 Iulie» și «15 Noem
bre.» (Letop. t. 1. p. 122). (3)
RA
XII. Afară de biserică, în partea despre medă-nopte, lângă altar, se gă-

sesce o petră mormenl.ală, carea arată mormântul lui Theofan Episcopul Ră
NT
dăuților, răposat în anul 1670(4) :

«CAII ECr HA^rpOSilOE KAAiEII CATBOpn EA\S CEK k ’O'EOljlAHK RK1B EnilCKOnk
P.\,\obckî ripouc\’o^n.i wt Estima hjke np’kcTABiic b A'k'ro /3pon.»(o) : «Acestă
CE
petră epitafică a făcut’o șie Theofan fost Episcop de Rădăuți, originarii! dela
Putna. Carele a răposat în anul 7178.
Pe lângă acestea am mai găsit și alte inscripțium sculptate în petră. în
/
deosebitele locuri din cuprinsul mănăstire!. Așa sînt :

SI
XIII. La intrarea de din afară, d’asupra porții mănăstire!, se află săpată în

petră marca țărei, și impregiur inscripția (6) :
IA
(1) Vedl tab. 13 nr. 2.

(2) Ve<ți t b. 13 nr. 3.
U
(3) Părintele Georgiesen pune, in loc de Noembre U’Octombre 1.»

BC
(41 Vedl tab. 13. nr 4.

(5) Construcția frazei, de tot potcită, a acestui epitaf, arată în autoriul el deplina
necnnoscinlă a limbel, iu care afecta a scrie.
(6) Vedl tab. 13 nr, 5.
«GwrOMECTHBKIH rOCilOt\âpL BĂCEI1 ȘEM.M1 AAOA&ABCKOI1 BEAIIKIII Iu GtE<(>AII

BOEKO(\ CHK REAllKArO GorÂHA RdEBO,\KI CÂȘA‘> ’• CXTBOpH AAOHACTHpK CĂII BĂ
HM’k cbatîi Goropo/țiuții. npii HpxiiMAii(țpurt IwACifrk. b aIîto /sqri.o. : «Ev-
Y
seviosul Domnitoriă a Iotă țera Moldovei, Marele loan Ștefan Voevoda, fini
Marelui Bogdan Voevoda, a zidit și a făcut mănăstirea întru numele Sântei
R
Născălore de Dumnedeu, sub Archimandritul Ioasaf. în anul 6989.» (1481).
RA
Epitetele de «Mare» (beahkim), date în acestă inscripțiune atât lui Ștefan,
cât și tată-lui seu Bogdan, epitete, care nu se găsesc nici în unul din docu
mentele dela Marele Ștefan, nici în cele următore până pe la finele vecu-
LIB
lui al 16-lea, când a început a se da lui Ștefan epitetul de «Mare» (1), arată că
acestă inscripțiune și cu marca ei este de o dată cu mult posterioră. Chiar
data zidire! mănăstire!, pe carea letopisețul o pune între anii 6974 (1466) și
TY
6978 (1470), în inscripție este 6989. încă și numele celui ânteiO egumen, ca
rele după letopiseț a fost Archimandritul losif, în acestă inscripție se nu-
mesce «Ioasaf» (2). Noi credem, că acestă marcă cu inscripția ei dateză dela
SI
jumătatea vecului al 18-lea, când Mitropolitul Jacov a reparat mănăstirea, și
ER
între altele, precum se arată în Sinodicul Mănăstirel, «zidiiul mănăstire!, ca
rele era de tot răsărit și părăsit, tot din temelie l’afl făcut.»
XIV. D’asupra porții, din partea din lăuntrul mănăstire!, este iarăși marca
IV
țării sculptată în petră, cu o inscripție împi egiur în limba română, care arată
data, când zidiul monastirei s’a reînoit de Mitropolitul Iacov, anume sub Dom
UN
nia lui Constantin Racoviță. Inscripția este acesta (3) : «Ks auiaa aSii ^Sai-
iieșeS îwah Kohctahthii Pakobhi)ă boebo^ ôaaij t|ĂpĂ Moaôbiii.» Marca are
d’asupra corona între buzdugan și sabie, la mijloc pe un scut — bourul cu
AL
sorele, luna și o stea, și vulturul cu crucea; căci acest Domn a domnit peste
amândouă țările române; de desuptul scutului — data : '3c3e (7265), adică
TR
an. 1757.
XV. D’asupra ușei paraclisului din chiliele stărețesci încă este o marcă a ță
rii, forte usată. în ea se disting încă : la mijloc bourul cu steua între corne,
EN
din drepta sorele, din stânga un leu cu coda întorsă d’asupra, și împregiur o
inscripțiune slavonă, din care numai o parte din cuvinte se pole citi, și data
care se raportă la anul 1559, care coincide cu ânteia Domnie a lui Alexandru
/C
Lăpușnenul. Etă cuvintele legibile din acea inscripțiune (4) : «KAaro'iECTHBKiti

rocnoAApb.... Iw iIaeșahapă boeboa rocno,\ApK 3emah a\oa,\abckoii.... Iu 1Iae-
/țOSpATO GtE(J)AHA BOEBO^... B A'k'L
SI
BAHftpĂ BOEBOA cfl EorÂtlA BOEBOft H Bușit

'333» (7067).
IA
(1) Vedî inscripția grecescă de pe un mormânt din biserica Sf. N'colaî din Suceva.
U
(2,i Părintele Georgiescu schimbă atât numele Archimandritulul în «loanikie», cât și

data în «6988», adăugând de la sine luna ■ «M'kcAlțE ÎShÎA», ceea ce în original
BC
nu se află.
(.3) Vedî tab. 13 nr. 6.
(!) Vecii tab. 13 nr. 7.
I >e aici urmâză, că marca acesta cu inscripțiunea eî dateză, precum am dis,
dela Alexandru Lăpușnenu. Deasemenea se vede din ea. că Alexandru Lă-
pnșnenu avea pretențiunea de a fi fecior al lui Bogdan Vodă, fiul Marelui
Ștefan, și de aici — nepot al Marelui erou Stefanțl).
Y
X\ I. în pîrgul Mănăstirei Putna se găsesce o petră isolată cu o inscripțiune
R
română, carea arată data fundare! sichastrie! Putnei, în anul 1758. Inscrip-
RA
ținnea spune (2):
«CljuÎTA GîXXCTpÎE nSTHÎ AHHMEI18T ECTIf (JlKKST ,\ll AEMHb ,\E HAIIE KAHTA-
K88MI lUII CAb’ .JIIIOHT ([iXKXH^SCE ftE llÎATpX J|UI 3HAEAE AIxpilll CAA KoiICTA-
LIB
TIIH PaKOBHII KOEBOAk AU1AA MSATOp KpElIJTIflI. npHH CHAIIIIlțA CTApELțSASlî
Ghaîii mu ca« c(|miiqiiT ,\e Kvp ôcoaeh SnncKon PxAxSq. a^t. ^c3s. nuc.
MXp. »(3).
Y
Acestă sichastrie era o filială a Putnei, departe dela mănăstire, în munți,
IT
cale de o oră, destinată pentru sichastrisaă pustnici. Ea astădi nu mai esistă,
ci numai ruinele și pietrele mormentale arată locul ei. Pietra acesta cu in
RS
scripțiunea s’a adus în mănăstire, spre a se păstra ca o suvenire a fostei si
hastrii.
Dintre ornamentele bisericesc! antice, păstrate în mănăstirea Putna, vom
VE
însemna pre acele ce s’aO părut mai remarcabile pentru artă și datele isto
rice, ce represintă.
NI
1. Un acoperement pentru mormântul Domne! Maria dela Magop. El este

cusut cu fir de aur și represintă portretul acestei Domne, culcată, în posițiune
LU
de mortă, cu ochii închiși, cu brațele pe pept, îmbrăcată în costumul el de

Domnă, cu corona bizantină în cap. Dela coronă atârnă până din jos de li
niere nisce decoruri de metal în formă de șuvițe înlănțuite. La doue colțuri are
RA
pajura bizantină, cu doue capete, și la alte doue colțuri — doue monograme

greceșcî — ca simbole ale originel sale din o familie a împăraților bizantini.
D-lu Bucevski a decopiat fac-simile atât de pe pajura imperială, cât și de pe
NT
monograme, care se alătureză la acestă relațiune. Vedi lab. 14. Pe marginea

acoperementului este cusută inscripțiunea următore :
CE
(1) Părintele Georgiescu spune, că cu 40 ani în urmă, când a copiat el inscripțiu-

nile dela Putna, acestă marcă era d'asupra ușel cuhnel. Se vede că cu prefacerea ur
inată la înnoirea încăperilor mănăstirei, unele din inscripțiele vechi s’au strămutat,
/
altele nici se mal găsesc.

SI
Părintele Georgiescu, transcriin 1 și traducând acestă usată inscripțiune, îșl permite

o licență, carea întrece pe tote cele amintite până aici. El crecțend că are aface cu
IA
Marele Ștefan, ctitorul mănăstirei, îl face a se numi «nepot al lui Alexandru Voevod,
și fid al lui Bogdan dupre sfințita coronă a lui Dragoș Voevod.» Mal credea că cuhnea,
pe care era marca cu inscripția, ar fi fost locuința lui Ștefan Vodă. Născocesce și data
U
de 6981, cu luna Maiu.

BC
(2) VeiJI tab. 13 nr. 8.

i3) Monograma sculptorului : «Mxplill» ori AAxpTHH, seu alt nume ce s ar începe
cu silaba • Mxp.
260 EPISCOPUL MELCH1SE0KC.
«CXff ECTK nOKpOBK rpOKA pAKKI GOJKIA RAATOMECTIIBOH H X’pltCTOAHOEHBOtl TOC-
noTKftii hi CteiJjaha boeboaki rocnojțApA seaaah Moaâbckom ALipîH. iiîke np'k-

CTABHCA KX BK'IHklAl WKHT’kAEM. B A'lîT /SUGE AlClțA AEKEBpÎE Al. BX GAT. MAC
Y
,V!E->:> adică :
e
«Acesta este acoperementul mormântului robei lui Dumnedefi Evseviâsei și
R
iubitorei de Christos Domnei Iui Ioan Ștefan-Voevoda, Domnitorul țării Mol
RA
dovei, Măriei, careas’a mutat la vecinicele locașuri în anul 6985 (1476), Vi
neri, în cesul al 5-lea din dă”-
2. O dveră, sau perdea dela ușile împărătesei, chărăzită de Marele Ștefan.
LIB
Ea esle lungă de 136 centim., și lată de 1 metru, 3. centm., cusută cu sîrină
de argint de diferite culori. Represintă icona Binevestirel. La mijloc—Sf. Fe-
cioră și Archangelul Gavriil. Mai sus, la spatele Archangelului — Prorocul
TY
Da vid; la spatele Feciorei — prorocul Solomon. în partea de desupt pe mar
gine—inscripția : «Gîa ftBEpA cxTBOpii hv Gteâh boeboâ chx Goiaaiia boe-
BOftii 8 AioNACTHp wt IIStiiom. fon rî.» «Acestă dveră a făcut-o Ion Ștefan
SI
Voevoda fiul lui Bogdan Voevoda la mănăstirea din Pulna, Iunie 13».
3. O altă dveră, mai mare de cât cea anterioră. Pe ea se represintă restig-
ER
nirea Domnului. Este cusută cu sîrmă de argint, pe pânză de mătasă roșie.
Din drepta crucei este Maica-Domnului însoțită de sântele Mironosițe, și dea
IV
supra ei cusute cuvintele Domnului: ike.îo ce ciîx tbo ■ : (femee! iată fiul
teii).» Din stînga — Ioan Theologul și Longin Sutașul. în partea de jos a
UN
grupei Mironosițelor, din drepta este portretul Marelui Ștefan îmbrăcat în

costum regal, cu corona și cu chlamida. Dela coronă atârnă pe spate și li
niere nisce lănțujele de aur. Ștefan este fără barbă, numai cu mustețe. Din
AL
stânga, în linie cu Ștefan, este Domna, deasemenea în costum regal. Aceste

două figuri domnescul) le-a comunicat Academiei d-lu Bucevski în anul trecut,
când se trata cestiunea despre barba lui Stefan-cel-Mare. Ele nu sînt pe un
TR
epitaf, dupe cum din greșală se <|ieea atunci, ci pe acestă dveră ctitorăscă.
Pe de laturile dverei. d’asupra Domnului și a Domnei, sînt cusuțî în linie ver
EN
ticală câte 4 serafimi. D’asupra crucei, tocma sus sînt cusuțî ArchangeliT :
Michail d’a drepta, și Gavriil da slînga. La capătul drept al crucii este scris :
«tțAp», la cel stâng : «caabw» (împăratul Slavei)(2). La stînga crucei, jos,
/C
stau în posiție de rugăciune : Iosif și Nicodim. De desuptul iconei, acestă in

scripție : «hvii GtecJi.ui bu'eboa. ciîk Goi’âha rweboa. ii rocriO/KÂ Ero A\a-
pÎA AlțlEp PA/țS BUEBOA- CXTBOpll CIA ,\BEpA. MoHACTHpW CB0EA1S nSTEHCKOAI.
SI
ba'Iîtk rotnoABA. Ero aâ. noA. b A’k-r /311.— «Ioan Ștefan Voevoda, fiul lui
Bogdan Voevoda, și Domna lui Maria, fiica lui Radul Voevoda, a făcut acestă
IA
(1) Vedl tab. 15.

U
(2) Aceste cuvinte ne aduc aminte o mare dispută lipovenescă din vecul al 17-lea. Li
BC
povenii pretindeau, pe baza documentelor antice, a nu se scrie pe cruce cuvintele :

«Is. Nazarinenul, împăratul jidovilor», cuvinte batjocoritore inventate de jidovi; ci nu-’
;nal cuvintele : «IțApK GaABKI» — împăratul Slavei.
O VISITĂ LA CÂTE-VA MĂNĂSTIRI Șl BISERICI DIN BUCOVINA 261
dveră mănăstire! sale Pul na, în anul domniei lui al 40-le și jumătate. Anul
7008 (1500).»
R Y
RA
iMl? I?
LIB
4. Altă dveră seu perdea de ușă. Acâsfa represintă o mare icână a hra
mului mănăstire! — Adormirea Maicei Domnului. Lungimea ei e de 2 met.
33 centm., lățimea de 1 met., 78 centm. Icona este mărâță și cu multă artă
Y
lucrată, cusută cu sîrmă de fir. La mijloc se represintă corpul Sântei Feciore,
IT
culcat pe năsălie; de desupt — ângerul cu sabia, și jidovul Athonie cu mâ-
nile tăiate, pentru că voise a resturna năsălia. Corpul Maicei Domnului este
RS
încungiurat de Apostoli: d’asupra lor Domnul Christos ducend sufletul Maicei
sale la ceriu, încungiurat de ângeri, apoi mai sus — Serafimii. La marginea
de jos a acestui tabloă, la o parte, este portretul lui Bogdan-Vodă. El se re
VE
presintă îmbrăcat în marele costum regal bizantin, ca și tatăl seu pe dveră
anterioră, cu coronă și cu chlamidă. Pe de laturile tabloului celui mare sint
NI
alte tablouri mal mici, în număr de 12, care represintă cetățile și poporele
pe unde se aflau Sânții Apostoli predicând, când a adormit Maica Domnului,
LU
și de unde ângerii, dupre legenda bisericescă, pe nori au adus pe Apostoli la

Ierusalim, la înmormântarea Maicei Domnului. Numele acelor cetăți sînt scrise
cu literile inițiale, d’asupra fie-cărel cetăți, precum și un ânger ducend pe câte
RA
un apostol pe nori. Tabloul de desupt are acestă inscripțiune : «E.uro'iEC-

TIIBKIH II XplICTOAIOKUflKIlI llVAII EorÂH BOEBO,\ KOffiÎEIO MHAOCTÎIO rOCnOjțApb
ȘEMAII AIOA,\ABCK<M1 CIIK GrEljlAIIA BOEBO^ BHSK PaÂA BOEBOft CXTBOpll ^BEp
NT
CIA RX IțpKBH CAÂAII'kH \VT HETORA pOÎITEA'lî BX IISTEHCKOM AAOHACTUpH

ECT ypAAl ÎCIIEHÎE llpE'HICTEII EOrOpOAHgH. R A’fe’r /31'lî. A T0CI10ACTBA CBOErO .vk'l’O
8 11 CEÂio TEKxtpîE. AicițA abt. ei.» : «Evseviosul și iubitoriul de Christos Ioan

CE
Bogdan Voevod. cu mila lui Dumnedeu Domnitoriul țării Moldovei, fiul lui
Ștefan Voevod, nepotul lui Radu-Voevod, % făcut acestă dveră în biserica zi
dită de al lui părinte în mănăstirea Putna. unde este hramul : Adormirea pre
/
curatei Născălorei de Dumneijeu. în anul 7018 (1510): eră al Domniei sale

SI
6 ani și al șeptelea curgător, luna August 15.»

5. 0 zavesă : tot dveră șeii perdea de ușă. numită eu altă numire slavonă.
IA
Acesta iarăși represinlă icona Adormirel Maicei Domnului; e cusută cu fir și

sîrmă. Tabloul are mai puține icone decât cea anterioră, anume : trupul
U
Maicei Domnului încongiurat de Apostoli, cari o prochodesc. Sub corpul Mal-

BC
cel-Doinnului — legenda cu ângerul, care taie manele jidovului Athonie. D’a

supra — Domnul Christos, ducend sufletul ei la cer, încungiurat de ângeri.
De desupt are acestă inscripție, din care se vede, că ea dateză dela Marele
liev. p. Isf.. ArcJi. si Fih. IL 2
262 EPISCOPUL MFLCHISEDEC.
Ștefan din anul 1485 : «Gîa gAfitcA cxTBopti hv GteiJiah boeboaa KomÎE» mh-
AOCTÎIO rOCflOftapR 3EMAH moaâbckoh chk Eotaaha BOEBO^M 8 MOHACTHP WT
iiSthoii b A'k'ro /sQ'ir mai e'.» (6993—1485).
Y
6. Altă zavesă, tot dela Marele Ștefan, din anul 1484, de asemenea cusută.
R
Ea represintă icona înălțării Domnului Christos : domnul redicat de ângeri la
cer. Pe de laturi — sorele și luna; de desupt — Archangelii Michail și Ga-
RA
vriil vorbind cu Apostolii, și arăiându-le cerul, unde se înalță Christos. Apo
stolii grupați lângă Maica-Domnului. De desupt inscripția următore : «Iw Gte-
LIB
<J)AH BCEEOÂ TOCnOÂps ȘEMAH M0A&ABCK0M CXTBOpli CIA ȘAB^CA AtONACTHpW WT
(iStha b A’kTO /sume» (6992 — 1484).

7. Aer seu Epitaf dela Marele Ștefan, din anul 1480. Pe el se represintă
tabloul punere! Domnului în mormânt. La cap este Maica Domnului și cu
Y
sf. Maria Magdalina; la piciore — losif și Nicodim și cu două sănie muieri
IT
mironosițe. Dintr’o parte Evangelistul Ioan ține pe D-l Christos de mână:
împregiur sînt ângerii carii cântă înmormântarea. Supra-scrierea în limba
RS
grecă : o e'vTayg aapcoț (cântarea de înmormântare). în colțuri - simbolurile
biblice ale Evangeliștilor, și la fie care simbol — scrise cuvintele grecesc! li
VE
turgice, cu litere kirilice : «aaohta. bowhta kekpatota. ke aetohta.» De de
supt acesta inscripție : «Hșboaehiem WTițA m cx nocnkujEHÎEM cil a ii cxspx-
1BEHÎEA1 CBATArO AÂ 1WH GtEcJiAH BOEBOAA KOÎKÎEIO AU1A0CTII0 rOCflOAApK ȘEMAII
NI
aioaaabckoh chk Eofaaha boceați ii cs raatomecthboio rocnoA^KH eto AÎApîu ii

CX BXȘAIOKAEHHMH A’kl’H. IIaEÂHAPA ii EorAAHA GaAAA CXTBOplllBA CXH AEpE BX
LU
AAOHACTIipil WT (1STH0H HAE7KE E ypA.M SCnEilÎE np'kCEATÎA BOropOAHUH II npl'C-
noAtEii MApi'A. B /014M11» : — «Cu voința Tatălui și cu conlucrarea

a'Ltw
Fiului și cu săvârșirea sântului Duh, Ioan Ștefan Voevoda, cu mila lui
RA
Dumnezeu Domnitoriu țere! Moldovei, fiul lui Bogdan Voevoda, și cu evsevi-

osa Domna lui Maria și cu iubiți! copii Alexandru și Bogdan-Vlad, făcutau
NT
acest aer în mănăstirea dela Putna, unde este hramul adormire! pre sânte!
Născătorei de Dumnecjeu și pururea-feciorei Maria, în anul 6998 (1490).»
Mărimea aerului este : în lungime — 2,42 metri, în lățime — 1.48 metru.
CE
El este reînoit. Anume : pânza de mătasă cea vechie rumpendu-se, s’a înlo
cuit cu alta nouă de mătasă albastră, și tote cusuturile de pe cea vechie, și
literile, s’au cusut pe acesta nouă, în aceeași posițiune.
/
8. Alt aer din anul 1516. Cusut cu fir pe o stofă de mătasă de colore ce
SI
nușie cu flori. Partea cusută are o lungime de 1.80 met.: lățimea de —

1.20 met. împregiur are acesta inscripție slavonă : «Hșboaemîeau wti|A ii cx
IA
IlOCrrklLIEllÎEMb CKilIA H CXKj XlUEilÎEM CBATATO A8\A. HȘBOAH pARX K0/KÎI1 IIAUX.
rABpUAX BHCT'kpHItKK T0T(. ILIAHK. E,TE WIIK 7KEAAHÎEM BXIKAEA'kBILlE AIOKBE XpîC-
U
TOB'k CTpACTH pAMHTEAK G0TX1J1ATEAMI0 CXTBOpH CEH AEpK. II AAAE ErO BO M0A-
KM CES'k. H CBOEH CX/KHTEAIIIILJH. II MAA ErO. EX MOIIACTHf.K WT BOpOHELțb.
BC
UAEIKE ECT CBATArO CAABHATO EEAHKOMS'IEHMKA H nOBÂONOCLțA fEWprÎA.
E aÎxTO /3KA aacu Afir. ke : — «Cu voința Tatălui și cu conlucrarea Fiului și cu

săvârșirea sântului Duh, voit-a robul lui Dumnedeu panul Gavril Visternicul
O VIS1TĂ LA CÂTE-VA MĂNĂSTIRI Șl BISERICI DIN BUCOVINA. 263
Totrușanu, carele aprins <le dorul dragostei lui Christos (și) iubitor de patimele
(lui), făcu acest aer și l’a dat spre rugă șie și conviețuiforei sale și fiilor săi,
în mănăstirea dela Voroneț. unde este hramul sântului slăvitului Marelui
Y
Marlir (leorgie, în anul 7024, luna August 25.» (1516).
R
9. Un acoperement de tetrapod, făcut, de Domna Maria, ultima soție a
Marelui Ștefan, din anul 1503. El constă din o stofă verde, cu catefea roșie,
RA
lung de 1.70 met., lat de 75 centm. împregiur este brodat cu fir și cu inscrip-
țiunea : «f CX!I IIOKpOBb HA/ț TETpAnOftOAA CXTBOpH pAKA koîkîa M-ipiA roc-
LIB
nO,\ÎKA IwAHHA G I'EljlAHA BOEBO^KI /țXLJJIf Pa^SAA BOEBOftKI BX E7KE WT llll\’L CXȘH-
AAHklt HE1.KBI1 BX flSTEIICKOMK AlOIIACTKipil BX A^TW /3EÎ AACltA HOEBpiA &BA-
AECATK.» : — «Acest acoperement pe tetrapod făcutul-a roba lui Dumnedeu
Maria, Domna lui foan Ștefan Voevoda, fata Radului Vodă, în Biserica cea
Y
zidită de dânșii în mănăstirea Putnei. în anul 7012, luna Noembre 20. (1503).»
IT
10. Un acoperement pe mormântul Domne! Măriei, pus de fiul el Bogdan,
în anul 1513 El este din o stofă cu câmpul roșu, lungă de 1.70 met., lată de
RS
1 metru, împregiur brodată de o inscripție cu litere mari, înalte de 10 centim.,
și constă din aceste cuvinte : «cxtt noKpOBELix SKpACH Ev EorflAiix boebo&a eo-
VE
atÎElO AUIAOCTÎIO ncnOÂpL 3EMAII AAOA)\ABCKOH CUB GtE(|)AHA BOEBOAKI BH8K Pa-
^Saa boeboabi. h noAoam eto ha rpoK'k cBATono'tiiBiiiEit MATEpH epo Map'ih roc-
noâui Gte<|)AHA eoebo,\ki b A'k'ro /3KA. teh. Â : «Acest acoperemânțel l’a în-
NI
frumsețat loan Bogdan Voevoda, cu mila lui Dumnedeu Domnitor (erei

Moldovei, fiul lui Ștefan Voevoda, nepotul lui Radu-Voevoda, și l’a pus pe
LU
mormântul răposatei întru santitate Mame! sale Măriei, Domne! lui Stefan-
Voevoda, în anul 7021. lanuare 30.» (1513).
11. Acoperement pe mormântul Marelui Ștefan, pus de fiul seu Bogdan,
RA
după mortea tatălui seu. Constă din o stofă grea de catifea cu fir de aur,
lungă de 1.64 met., lată de 1.22 metr. O parte stă pe mormânt, alta atârnă
NT
în partea din’ainte. Pe partea ce stă pe mormânt are acesta inscripție sla

vonă : lu EorÂiix boekoaa« soikîeio aihaoctîio rocno,vpK șeaaah moaâbcboii 8-
KpACH II IIOKpKl IlOKpOBOAl CIIA1 TpOK WTtțA CROETO El II GtE(|)AHA BOEBO,țK! roCHO,\-
CE
CTBOBABUJArO BX A1OA,\ABCKOII ȘEA1AII A13 A'liT II TpH AACLțH II H3tE HpltCTABHCA BX

B'k'lirkll UEIIT'kAli B A'kTU' /3EÎ MCLțA Î8A. B A,,k- BX AEI,k BTOpllllKA BX MÎTBpX-
tkih mac ahe. : — «loan Bogdan Voevoda, cu mila lui Dumnedeu Domnitoriu
/
țărei Moldovei, a înfruinsețat și acoperit cu acest acoperământ mormântul

SI
tatălui său loan Ștefan Voevoda, carele a domnit în țâra Moldovei 47 ani și
trei luni, și carele s a mutat la locașul cel vecinie în anul 7012, luna Iulie,
IA
diua a doua. Marți, în cesul 4-lea din di.»

Combinând data morțil lui Ștefan și anii Domniei lui în Moldova, venim la
U
resultalul, că el s’a suit pe tronul țerei în anul dela Christos 1457, la înce
putul lunei lui Aprilie, sau 6965, data dela Adam, carea se însemnă și în
BC
Letopisețul lui Urekie.

Afară de. aceste ornamente frumose. care sînt o dovadă vie despre îngri
jirea ce se punea în vecul 16-le, epoca gloriei nostre naționale, în cultivarea
264 EPISCOPUL MELCH1SEDEC.
artei cusătoriei și a picturei bisericeșci, mai sînt ancă multe altele, făcute și
date mănăstire! de Domnii și boerii antici, și pe care timpul nu mi-a permis
a le inspecta și înșira în memoriul meu, Jăsându-le pentru altă ocasiune.
Y
Trecem acum la Evangeliî și icone :
R
1. Evangelia slavonă comendată de Marele Ștefan a se scrie; dar întârn-
RA
plându-i-se mortea, o a săvârșit și legat țiul său Bogdan. Ea este scrisă pe per-
gamin, forte frumos, cu chipurile Evangeliștilor, cu decoruri și inițiale ele
gante, în aur. Zacelele sincopele) și tipicele deasetninea sînt scrise cu aur.
LIB
Cartea este mare, volnminosă și grea. Este îmbrăcată cu argint masiv poleit
cu aur. Pe lalurea d’asupra are în relief icona învierel Domnului cu legenda
scoterei sufletelor din Iad, și cu cei patru evangeliști pe Ia colțuri. Pe partea
de desupt se represintă tot în relief icona Adormire! Maice! Domnului. Ta
Y
blele la rădăcina cărții sînt împreunate cu.o mrejă de argint. Pe partea de
IT
desupt. sub icona hramului, se citeșce acestă inscripție :
RS
«]w GoraftAitx Boeboâ gojkîeio mhaoctîki rocuoÂpK șemaii aioaâkckoh w-
KOBA CKM TETpOEBAHrEAK MOHACTHplO riSTEHCKOMS HÊHÎE ECTK XpAAl SCIIEIIÎE 60-
VE
rOpOftMlțH BX 3AASUJHE CRA ''SllOMlIBLUArO pOftlITEAt CBOErOGtEiJiAIIA BOEBO^Ki II
șa cboe ȘAPAKÎE li ciiACEiiÎE b A'liTO /Șeî mau e : — «loan Bogdan Voevoda cu
mila Iu! Dumnedeu Domnitorii! fere! Moldovei a ferecat acest Tefraevangel
NI
mănăstire! Putnei, unde este hramul Adormirea Născătorei de Dumnedeu,

spre desufleția răposatului întru sântitate părintelui său Ștefan Voevoda, și
LU
pentru sănătatea și mântuirea sa, în anul 7015, Maiu 5.» (1507).

La fmele Evangeliei dela loan se găseșce acestă însemnare despre originea
acestei Evangeliî :
RA
«GAArOHȘBOAEHÎEAl WTlțA II IIOCIitlilEHIEM CHA li CXB, XIUEIIÎEAi CBATATO ^8\'A

KAArOMECTHBMII II \piCTOAIOKUBKIH rOCflOAHHK 1\VH CtE(|)AII GoEBOÂ. KOJKÎEIO MH-
NT
AOCTÎIO rOCIlOÂpK ȘEAAAI! AIWAftABCBOII. EffiE WH KOîKECTBEHKIAl 35EAAHÎEM pAlKE^CA.

II ypICTOBKIX CAU’BEC pA'IHTEAIIHX CKI1I. HOTXlJIATEA IIOIIA'IA CKIII TETpOEBAHTEAX.
MOHACTHplO CBOEAlS noyTEHCKOMS. H.AEaiE ECT ypAM OyCIIEIIÎE Hp'kCBAT'kll EOrOpO-
CE
AHlțli. II oy TOM U Kp-kTE ETO CZMpTX 11 HEnOCTHJKE CXBpXlBHTH. A CKIII oyKO ErO
Gor/țAII GoEBU'ftA. KOIK'iEIO AUIAOCTÎIO rOCIIOftApK ȘEAAAII M0A£ABCK0H WKOBA ErO II
CXBpXllIH BX ȘA^LIJÎA CBATOHOHEBIUATO [ \Vt\IITEA'k CROErO, CtE(|)ANA BOEBOftKI. II
/
ȘA CBOE 3A,'ABÎE II COACEIIÎE.»

SI
«Cu bună voința Tatălui, și conlucrarea Fiului, și cu săvârșirea Sântului

IA
Duh. Evseviosul și iubitorul de Christos Domn loan Ștefan Voevoda, cu

mila lui Dumnedeu Domnitorii! țârei Moldovei, carele aprins fiind de dorul
U
Dumneijeesc. și fiind iubitor de cuvintele lui Christos, a început acest Te-

troevangel mănăstire! sale Putnei, unde este hramul Adormirea prea sfintei
BC
Născătorei de Dumnezeii. Și între acestea l’a găsit mortea și n’a ajuns să’l
săverșescă. Deci dară fiul său Bodgan Voevoda. cu mila lui Dumnezeu Dom
nitorii țârei Moldovei, l’a ferecat și săvârșit, spre desufleția răposatului întru
O V1S1TĂ LA CĂTE-VA .MĂNĂSTIRI ȘI BISERICI DIN BUCOVINA 265
sanlitale părintelui său Ștefan Voevoda, și întru sănătatea și mântuirea sa.»

Facsimile de pe pagina cu acesta inscripț.iune, decopiată de D-l Bucevscki,
se alătură aici, Vedi tab. 15.
2. Evangelie dela Marele Ștefan, din anul 1488. Ea este frumos scrisă pe
Y
pergamin. N’are chipurile Evangeliștilor, ci numai locuri lăsate pentru den
R
sele, de unde se vede, că ele trebuiau a se face de un pictor, dar nu s’au
realisat. Ea a fost ferecată cu argint de Marele Ștefan. Dar în urmă stri-
RA
cându-se legătura primitivă, Evangelia a fost din nou legată de Roxanda
Domna lui Lăpușnănu Vodă, cu argintul primei legături, precum arată in
LIB
scripția de pe densa. Pe partea de d’asupra este în relief icona înviere! cu
legenda scoterel din Iad a sufletelor drepților din legea vechie, cu Adam și
Eva în fruntea lor. Pe partea de desupt — icona Adormire! Malcei Domnului
Inscripția glăsuesce :
TY
«CXII TETpOEBAHTEAR OEHOBH H WKOBA l’OCnOT\;E.\ PogAHÂ WT BixT)(0E CpEEpO
SI
WT CTApAlO GtE(|)AHA BOEBOÂ H AdAE Ero BX flSTHOE AlOHACTIipX HAEÎKE ECT
XpAMK SCIIEHÎE npE'IHCT’KI.A BAAAKl'IHUKl HAllIÎA EOrOpOAHlp* B aIvTO /ȘOH CEUT KA t —-
ER
«Acest Tetroevangel îl înnoi și fereca Domna Roxanda din argintul cel vechiu
dela bătrânul Ștefan Voevoda, și l’a dat în mănăstirea Putna, unde este hra
mul Adormirea prea curatei Stăpânei nostre Născătorei de Dumnedeu, în a-
IV
nul 7078, Septemb. 21 » (1569).
La finele Evangelie! dela loan este o însemnare, despre originea ei primi
UN
tivă de la Marele Ștefan, unde se spune :

«EAArOMECTHBÎH rOCnOAMHk CTElhAH BOEBOAA rOCnOAApiO BXCElt ȘEMAII
AL
AtOAftABCBOII. CA'l’BOpll II IICUHCA II CXKOBA. CKIII TETpOEBAHTEA MOUACTIIplO CBOEAAS

WT nSTHOH BX Â TOE H B A'kTO TOCHOACTBA ETO. H npli ApXH AlAHAPtiT'k I1AHCÎA
HHȘCKATO pA»KO<X MHOrorp'kllIHAf’O TA\ MOHAX I1AAAAÎA BX A^T ?Stpl3. II IIA'IAC
TR
MttțA CEn f h cxBpxiinic Mp KT :— «Evseviosul Domn loan Ștefan Voevoda

Domnitoriul a tolă țera Moldovei, făcu și scrise și ferecă acest Tetroevangel
Mănăstirel sale dela Putna, în anul al 32-lea al Domniei sale, și fiind Archi-
EN
mandrit Paisie Scurtul, prin mâna mult-păcătosului tachigraf Monachul Pa-

ladie, în anul 6997. Și s’a început în luna Sept. 3, și s’a săverșit la Mart. 23.»
/C
Adică Tachigraful a scris acestă voluminosă carte în curgere de 7 luni. Un

fac-simile de pe acestă notiță, se alătureză aici. Vedi tab. 16.
3. Evangelia, tot slavonă, scrisă pe chârtie, format mare, ferecată cu ar
SI
gint și poleită. Pe legătură are aceleași icone, ca și cele anteriore. Pe laturea

d asupra are o inscripțiune, din carea se vede, că ea este făcută de Georgie
IA
Pârcălabul de Hotin, împreună cu soția sa Kneghina Christina, în anul 1598.

Elă inscripția :
U
«CÎE EBAHTEAÎE CXTBOpH II WKOBA pAKX K07KÎII I1AHK 1 EWpTE llpXKXAAKX X°"
BC
THHCKÎH BKSirk CX KH’kl'llll'k l’OCIIOACTBA EMS HAIIAl'k KpxCTIIHA BX ANH EAAI’o-
HEcriiBAro rocnoAiiHK Iejemî Mom.vx boeboa soasiio auiaoctiio rociioAApB șemah

aaoa,\A"CBOH b a'Utw ?3ps MApT : — «Acestă Evangelie a făcut’o și a fere-

cat’o robul lui Dumne4eu, panul George Pârcălabul de Hotin, împreună și cu
Kneghina (princesa) Domniei luî anume Christina, în dilele evseviosuluî Domn
Ieremia Moghilă Voevod, cu mila lui Dumnezeu DomnitoriO țârei Moldavieî,
Y
în anul 7106, Mart.» (1598).
R
La finele Evangeliei este o însemnare lungă scrisă în anul urmălor după
RA
isprăvirea Evangeliei (1599); în ea se arată scriitorul Evangeliei, și mește
rul carele o a ferecat în țeră în Suceva. Tot din ea se vede, că acestă Evan
gelie din început a fost dată de făcăloriul eî bisericeî Adormireî din Ho
LIB
tin. Noi o reproducem aici în original și traducere, mai ales ca caracteristică
pentru pietatea acelui timp :
«BX ftHH BAArO'IECTHBArO II XpHCTOAlOEHBArO rOCIlO^HHA HAUIETO MHAOCTHBATO
Y
ÎW SpEAlÎA MoriLWX BOEBOftA SOîKÎIO AUIAOCTÎIO rOCIlOÂpX ȘEA1AH MOAftABCROII.
lIoBEA'klIÎEAl fAE B07KÎHXX I1AHX FEWprÎE HșAOȘ'ktl IipXKXAAE XOTHHCKÎH BXKSfl’k
IT
H CX KII'klTIH'k rOCHOt\CTBAEA18 HA IIAfk KpECTIIHA HAflHCAC CÎE CBATOE TXTpXEBAH-
RS
rEAÎE II (lOTOT/KÊ II WKOBAIDE A CX IlOMOipÎA E01KÎEA II CX BXCXA1 SCEprA,ÎEAl H\'
II ftAÔllIA A BX qEpKOB BX rpAy \OTHHCKill HÊ/K ECT XP-'M OVCnEIIÎE fip'kCBATÎE
BAAAEI'lttp^ HALDA KOrOpO.yiipfi BX AAOAEX II BX I1AA1ET HAI H IAKO ftA B8(\ET HAI II
VE
MA/țOAA HX H pOf\l1TEAEA\ H\X H BXCEA1S pW^8 «X KAHȘHEM8 II ÂAHEAlS II WTÂÔIIJA
II riOÔffiHUIA A CX KAArOCAOBEHÎEAl B0IKÎIIA1 H pEKOUlA TARO HOKAAt\AIO'IH CÎE CBATOE
NI
ERAHTEAiE HA IlpECTOAX K07KIII 11 pEKOUlA WBOE WT Hll\’ EXAÎJIH BX EftHHA AAKICAX

BXȘAXXHSBUJII WT rAXKIIHH CEpAlțA IIX npllKAOHIUE TAABH li KOA’ktl’k CBOII HA lipt^
LU
npECTS EOffiÎA rÊ A nOAOzKHUJE pEKOlDA PpîllAUl WT HAC W'IE HEBH/țHAAÎH WT'IE
H CKIHE II ALBE CBATÎII E.yiHOCAUJlEH BHBU1ÎH BX TpOHLțll CAABIIAIÎH llplîlM'kTE WT
HAC H AAATII KOIKÎA EAIKE ECT XpâAl CÎE HAIDE AAAAOE ilpItHOLUEHÎE ,\Ap R'z’ A10ABA
RA
WT HAC HEAOcTOIIHHX HHO/KE WTLțll CBATÎII MKTHTE H ȘA HAC rpklDHHX SorA A’0'
AHTE A1I11KE WTljH CBATÎII EnilCKOIlH II ELJJE IIHIipil CBATÎII Bil HCnOBt^SEM H CX
KAArOCAOBEHÎEM WT IIOMOIJJH EOffiÎA nOKAAÂEAA 3r\E rx CBAtIjaA XP ' ""k BI1IIIE

NT
WnilCAHIIOM OyCIlEHÎE llpE'IHCTÎE GAA^bl'lliLțA BOrOpO^HlÂ II IlplICHO^'klSII MApÎA A

KTO EH IIAVkA WTÂAIITII II BXȘ’kTH CÎE HAIDE HAÂHIE WT CIA CBATÎA IțEpKBIi IIAH
ȘAKAAft II0A07KHTH II HM'kX EH A tlOpSUlHTII WT CEr CBATATO AA'kCTA WT rpA(\ WT

CE
XOTHH IIÊIKE ECT XpA.Vl OyCIlEIHE llpE'IHCTÎE BAA^BI'IIILțH HA1DEA BOrOpOftlipil IAKO ,\A
ESftET HpOKA'kT II TpllKA'kT WT CBATHX WTELțX Tllî H WT BÎ ADOCTOAX H HA1EHEA1
E0/KÎEA1 AHA.0.EA1A II AȘ fEWprÎE npXKXAAB BX Kb’ll'k H CX Kfl'kl’IIIIA A10A H Alll
/
XOyiEAl CX TAKOBi'Al 'lEAOB'kKWM KTO Eli EXCX’OT'kA BXȘ’kTII CIA CBATAA KIIHTA II
SI
WTÂAIITII WT TOT CB'kTATO M'kCTA TÊ ÂÔAl AUI X01JJEM COBII IUITATII CX
TAKOBIIAl 'lEAOB'kKWM HA CTpAIUHOM C/Y>,\E IIÊlfiE H'kCT AHLțEM'kpiA II IICHIICAC CÎE
IA
CBATOE EBAHTEAÎE p<XK0A OyHKIAAr H HETpEEHAT II AWOrorp'kLUHAr pAKA EO/KÎA

MapTIIH BACEBII'I WT pAXOTIIH WT ȘEA1AII AA^ÎAALCKA li WKOBAC p<XKOA BpEHOA
U
pAE BOIBÎH HkHAA 3AATAp WT CSMAB B A'k’BO Z3P3 pOK A1CLJA AAApT KB. « ----- «în
BC
dilele evseviosuluî și de Christos iubitoriuluî Domnului nostru milostivului

loan Ieremia Moghilă Voevoda, cu mila luî Dumnedeu Domnitoriu (erei Mol
dovei. Din porunca robilor luî Dumnedeu Panul Georgie Izlozenu Pârcălabul
Holiniilui împreună și cu Kneghinea Domniei lui anume Christina, scrisus’a
acostă sântă Tefroevangelie, și tot atunci s’a și ferecat cu ajutorul lui Dum-
nedeu și cu Iotă osârdia lor și au dat-o în biserica din cetatea Hotinului.
unde este hramul Adormirea prea sântei stăpânei nostre Născătorei de Dum
Y
nezeii, întru rugă și pomenirea lor, și ca să fie lor și fiilor lor, și părinților
R
lor și tot nemnlui lor apropiat și depărtat. Și o att dat și pus cu bine-cuven-
tarea lui Dumnedeu. Și aii dis așa, puind acestă sântă Evangelie pe presto-
RA
lul (tronul) lui DumneiJeO, și afl dis fie-carele din ei, fiind întru o cugetare,
suspinând din adâncul inimeî lor, plecând capetele și genunchele sale îna
LIB
intea prestoluluî lui Dumnedefl, unde au pus’o au dis : priimesce dela noi,
părinte nevădutule, Părinte, și Fiiule, și Duhule sânte, cel de o ființă, carele
ești slăvit în Treime; priimițî de la noî și tu Maică a lui Dumnedeu, al căreia
este hramul, acestă mică ofertă a nostră, dar întru rugăciune de la noi ne-
TY
verdnicii. De asemenea : părinți sânțl! cetiți, și pentru noi păcătoșii rugați
pe Dumnedeu. Eră noi, sânțl părinți Episcop!, și încă și voue sânților călu
SI
gări, vă mărturisim și cu bine-cuventare de ajutoriu Dumnedeesc o punem
aici în sântul templu mai sus scris—Adormirea prea curatei stăpânei nostre
ER
Născătorei de Dumnedeu și pururea feciorei Măriei. Eră cine ar depărta și
lua acestă chărăzire a nostră dela acestă sântă biserică, saft ar pune-o ama
IV
net și ar înstrăina-o dela acest sânt loc din cetatea dela Chotin, unde este
hramul Adormirea prea curatei stăpânei nostre Născătorei de Dumnedeu, să
UN
fie blestemat și de trei ori blestemat de cei 318 sânt! părinți și de cei 12 A-
postoli și în numele lui Dumnedeu — anathema. Și eut leorgie Pârcălabul, îm
preună și cu Kneghinea mea, voim, cu un ast-fel de om, carele ar vrea să
iea acestă sântă carte și să o depărteze dela acest sânt, loc, unde noi am dat-o,
AL
voim a ne întreba cu ast-fel de om la înfricoșatul județ, unde nu este fățărie.

Și s’a scris acestă sântă Evangelie cu mâna trândavului și netrebnicului și
TR
mult păcătosului robului lui Dumnedeu Martin Vasevici dela Rochalin din
țera Ladiam (Lodomeria ?). Și s’a ferecat cu mâna de țărână a robului lui
EN
Dumnedetî lakim argintarul din Suceva în anul 7107 (1599), luna Mart 22.»
Observăm, că lucrul argintăriei la acestă Evangelie este inferior Evange-
lielor anleriore, amintite mai sus.
/C
4 Evangelie slavonă, scrisă pe pergamin, cu iconele Evangeliștilor, fere

cată cu argint, poleită cu aur, cu aceleași icone pe ferecatură : învierea lui
Christos și Adormirea Maicei Domnului. Din inscripțiunile aflătore atât în
SI
lăuntrul ei (una înainte de Evangelia lui Luca, alta la finele Evangelie! lui
Ioan), cât si pe ferecătură, se vede, că acestă Evangelie a fost făcută de
IA
«Pan Petru Albota» starostele de Cernăuți, și dată spre pomenire mănă

stire! Pulna. Sa scris în anul 7077 (1569) și s’a ferecat în anul 7079, adică
U
cu doi ani mai în urmă.

Din biblioteca mănăstire! Putna se vede, că Marele Ștefan, nu numai cu E-
BC
vangelii, ci și cu tote cele-l alte cărți bisericescl, trebuitore Ia serviciul divin

anual, a înzestrat mănăstirea sa, Iote în limba slavonă, scrise pe pergamin.

Dar puține din ele au mai rămas.
Y
ICONE VECHI.
R
1. Doue ripide de argint poleite cu aur; ele sînt în formă de Serafimi, fru
RA
mos lucrate. Fie-care din ele are inscripția următore, în carea se spune, că
sînt date mănăstirel de Marele Ștefan, în anul 1497 ■ «Iwh Gte({iah roeboa
KOtKÎEIO AVIAOCTÎIO FOCnO/țApE ȘEAAAII AWAÂBCKOH. CKIHX Eoi'AAHA BOEK\V,\KI CXT-
LIB
KOpll CIA pEtliÂ BX AAOHACTMpil WT nSTHOH IIÊHtE ECT \'pAA1. 8CHE.IÎE Op'k-
CBAT'kll KOrOpO^MLțH B A'fcTW /gE. TEU. fi'i.»

2. Icona Nascerei Domnului Isus Christos. Mărginile ei sînt îmbrăcate cu
TY
plăci de argint cu flori în relief. Sub rama de sus, pe o placă de argint sînt
scrise aceste cuvinte : «poîicrBO rocnoÂ hauieto is X‘'s «Nascerea Dom
SI
nului nostru Isus Christos.» Pe altă placă de argint de pe rama de jos se ci
tesc aceste cuvinte : «cîa iikohai cxTBOpu h ukoba EniiCKonx IIhactacîe po-
ER
A1A1ICKK1 II A»AE A AlOHACTlipS WT 118’THOH. HAEÎKE ECT XP4M Sc.'tEHÎE
KoropoAttUti e a'Icto ,-3011 AACtțA (|)EB. ni.» «Acesta iconă o făcu și ferecă E-
npECBAT’klf
piscopul Anastasie al Romanului. Și a dat-o mănăstirel de la Putna, unde

IV
este hramul Adormirea prea sântei Născătorei de Dumnedefl. în anul 7078
(1570;. luna Febr. 18.»
UN
3. O altă iconă de aceași formă și mărime, ca și cea anterioră, dăruită de

același Episcop, cu doi ani mai înainte. Ea se înlitulăză : «bxehecehîe rocnoA*
haiijeto Ic xâ : înălțarea Domnului nostru Isus Christos.» Inscripția de desupt
AL
tjice : cita iiKouta okora îjiihcboue «ThactacTe poaiahckki. r a^tw /30S AÂtțA teu. â.
Acesta iconă au ferecat-o Episcopul Anastasie al Romanului, în anul 7076
(1568), luna lanuar 1.»
TR
4. Icona Botezului Domnului ornată cu plăci de argint poleite, ca și cele

menționate mai sus. Pe partea de sus se însemnă numele serbătorei ce re-
EN
presinlă : «soroiABAEHÎE rocnoAA bota.» «Dumncdeesca arătare a Domnului Dum-

nedeă.» De desupt inscripția : «cîa iikoha cxTRopii 11 wkoba llpXHMAHAptiT
ÔCO.O.EH WT ngTHA II CX SMElIHEOAl CBOH.U EP0&ÎAKWH illIACÎE. B A'k 1’0 ?3HF
/C
AicițA Afir.» «Acăstă iconă a făcut-o și ferecat-o Archimandritul Dosothei dela

Putna și cu ucenicul său Ierodiaeonul Anasie, în anul 7093 (1585), luna
August.»
SI
5. Maica Domnului, cu răstignirea înaintea sa; totă îmbrăcată cu argint,

jn mărime de 31 cm. iungime, și 27 cm. lățime. Dateză dela Mitropolitul
IA
Iaeov Pulueiml, din anul 7276 1768). când acest Mitropolit era retras din
scaun și petrecea la Putna.
U
Acesta se vede din inscripția Iconei : Hkobk npOHHb AiwiTpottoaiitk AXoa-

AABiieii. aIjt /gcos.» (7276).
BC
6. Icona Invierel Domnului, pe margine cu plăci de argint poleite, in mă

rime—50 cm. lungime și 43 cm. lățime. Desupra este întitulată : <KXCKpECEHÎ£
învierea.» De desupt portă inscripția : «cîa iikoha wkwba îIpxhmahapht Gnu-
O VISITĂ LA CÂTE-VA MĂNĂSTIRI ȘI BISERICI IUN BUCOVINA. 296
pii,\u'u WT iiStiia k A'k i' /go/t-» «Acestă iconă o a ferecat Archimandritul Spi-
ridon de la Putna, în anul 7074 (1566).»
Pe acestă iconă se represinlă D-l Christos scoțând din iad pe Adam și
Eva. La partea din stânga se represinlă patriarchii din vechiul Testament;
Y
eră în partea dreplă, sântul loan Botezătorul și prorocii, între carii Solomon.
R
țiind în mâini o chărlie, în care sînt scrise românesce câte-va cuvinte din
pildele sale : «ûpeaeiinioh as jhaht iiiîe baca.» Aceste puține cuvinte româ-
RA
nesci ne dă a înțelege, că pe la anul 1566 se deșteptase între Români dorul
și gustul de a avea carte și scriere românescă. Tote aceste icone sînt mici,
LIB
destinate pentru proschinitaritt. Acum ele se păstreză în casele egumenesc!.
Tot acolo se mai păstreză și doue sculpturi antice :
7. O iconiță sculptată în os de fildeș, în lungime de 10 cm. și lată de
7 cm. Sculpturile ei fine represinlă : învierea; Tăerea capului S.-tului loan
TY
Botezătoriul; reslignirea Domnului; Christos cu Samarinenala puțu; Soborul
Archangelului Michail. Este ferecată cu privazuri de argint lucrată în ajur.
SI
Pe dos este căptușită cu o placă de argint, — cu icona restignirei și cu in
scripția : CîA HKOHA U’KOKA SlIHCKODA ÎÎUACTACÎA pOAIAIICKAro B A'k'l’O A\CL|A
ER
iohîa Bi : — «Acestă iconă a ferecat-o Episcopul Anastasie al Romanului, în
anul 7066 (1558), luna Iulie 12.»
8. 0 cruce de lemn, în 8 eornuri, legală cu argint, avend jos și un mâner
IV
de ținui. Mărimea ei este : 34 cm. lungime și 22 cm. lățime. Pe laturile a-
UN
cestei cruci se ceteșce inscripția : Cin BpEC'rx ukoba iiah Iwahk eahckmh npx-
K&AAEK WpX’EHCKÎH H ffiSllAIIUlțA ErO AlApÎA lfAME A MOHACTUpH WT nSTHA
HÊIfÂE E XpAUK SCIIEHÎE llp'ACTÎA ELțE II llpHO,\B'k AVIpllE. B A^TO /30A flsrSCT B I
«Acestă cruce a ferecat-o Pân loan Banski Pârcălabul de Orcheifl și jupănița

AL
lui Maria, și a dat’o in mănăstirea dela Putna, unde este hramul Adormirea
Pre-curatei Născălorei de Dumnedeu și pururea-feciorei Măriei. în anul 7074
TR
(1566) August 20.» — Pe acestă cruce sînt sculptate 32 de iconițe, între

care : Sfinți, patiinele Domnului și alte fapte evangelice.
în Biblioteca mănăstire! sînt doue dulapuri pline cu cărți parte manuscrise,
EN
parte tipărite, in limbele slavonă și română. Timpul nu m’a iertat să le revi-

zuesc pe tote, ci numai vre-o câte-va, care sînt :
/C
1. 0 pravilă mare slavonă, scrisă pe pergamin. Aprope de finele cărții este

o însemnare, din carea se vede, că'aceslă pravilă a fost destinată și dată mai
ânteiu bisericei Episcopiei de Roman, in anul 7087 (1578; Octombre 16, de
SI
Eustralie Episcopul Romanului. Pe urmă Episcopul resgândindu-se, o a dă

ruit mănăstirel Putna. dând in locul ei Episcopiei altă pravilă.
IA
2. Pomelnicul mănăstire! Putna, făcut de Mitropolitul lacov la anul 1756.

dupe altele mai vechi.
U
La început are următorea poesie religiosă :

Tot deșărtăeiunî poftesce.
BC
Omul în lume născend,

Se nașce gol și plângând. în cinste, în slavă, în bogăție,
Și câți ani viețuesce, Pururea dorind să fie,
2 70 EPISCOPUL MKLCHÎSEDEC.
Care sînt amăgitore, Numai acela îi fericit,

Schimbate nestătătore, Carele s’att învrednicit,
Și sînt tote trecătore, De au făcut vr’un bine în lume.
Y
Ca o erbă ca o flore. Și i s’au scris vecinie nume.
Și ca o umbră ce trece, S’att ferit de reutățî,
R
Și nu o mai sci! ce se fece. De lăcomii și nedreptăți.
RA
Tote deșertăciuni sînt, Și după cât att puiuț,
Cate se ved pre păment. Și bunătăți au făcut.
Că cinstea, slava, bogăția, Mănăstiri sfinte înoind.
LIB
Nemul mare și boeria, Moșii și milostenii dând.
Cu sine să le ducă nu pote, La carele îșl lasă in lume,
Ci reraân în lume tote. Scris al seu fericit nume.
TY
Și ce folos de acestea iaste, Spre vecînica fericire,
Viind morfea fără veste; Și în veci are pomenire.
Că bogăția în ceas de morte
SI
Si
5 cel ce acestea le face.
Să folosescă nu pole. Lui Dumnedett forte îi place
Nice cinstea cea lumescă,
Din morte să-l izbăvescă.
ER Și îi va da lui ca să fie,
Baiul și ceriul moșie,
Ce precum gol și plângend, întru nespusa dulceță.
IV
S’att născut om pre păment, Și întru vecînica viață.
Așa gol cu jale plângend, Amin.
UN
Va fi din lume eșind.
Apoi tirmeză o precuvântare a Mitropolitului despre datoria mănăstirel de

AL
a pomeni pe ctitori și bine-facetori. Se pune și pre sine între ctitorii mănăsti-

rei Putnei, dicend : «am înnoit acele surpate și răsipite părți a zidire! sfân
TR
tului și dumnedeescului locaș a sfintei mănăstiri a Putnii. Nu din veniturile și

agoniselele sfintei Mitropolii : ce dintru acelea, care din copilăresca noslră
vrâstă și până astăzi, prin multe ostenele și sudorile nbst.re am câștigat, și cu
EN
acest, desevîrșit scopos, ca și de acum înainte, cât. vom putea, să înfrumsețăm

și să înnoim acesta sfântă mănăstire, până la răsuflarea noslră cea de pe urmă.
/C
Eră după mutarea noslră cea cătră Domnul : lăsăm la acostă numită Dom-
nescă mănăstire a Putnei tote ale nostre, câte din darul Archieriei, și din
dreptele nostre agonisiri vom câștiga.» etc. Acesta prefață este ca un testa
SI
ment. al Mitrop. Iacov. Ea este adresată părinților din mănăstirea Put.na și

.subscrisă cu mâna Mitropolitului : Iacov Mitropolit. Moldovei.
IA
Reproducem din pomelnicul acesta ore car! noțiuni istorice, privitore la

familiele dăruitorilor mănăstirel :
U
La pag. 39 :
BC
«Antonie Mitropolitul. Acesta s’a preslăvit in țera Moscului, ia Belograd,

în anul 174-8.»
O VISITĂ LA CÂTE-VA MĂNĂSTIRI Șt BISERICI DIN BUCOVINA. 271
<Sava Mitropolit. Acesla a călugărit pe Episcopul Calistru, eră Calistru pe

Antonie Mitropolit, eră Antonie pre Iacov Mitropolit.
Calistru Episcop. Atanasie Episcop.»
Y
jîațjL 75 :
R
<Io Vasilie Voevod, cu Domna Teodosia și cu doue fete : Alexandra, Maria.»
RA
pag. 76 :
lacov Archiepiscop. Alăturea cu acest nume se dice : «înoitoriul aceste:
LIB
sfinte mănăstiri, și părinții lui : Adrian Ieromonach, Mariana monachia. A-
cesla (Mitropolitul) de bună voie lăsând scaunul Mitropoliei, au venit și s’au
aședat aicea întru acestă mănăstire așa, și afi trăit aicea ani 18 și trei luni
i pol (și jumătate).
TY
«Și apropiindu-se sfîrșitul și eșirea sa dintru acestă lume, a priimit sfânta
și marea scliimă. Dintru carea s’a numit Evthimie. Și după luarea schimei a
SI
mai trăit. 5 dile : și afl răposat în Domnul în inercurea otdanieî pașcilor, cu
Christos Voscres. v leto 1778, MaiO 16.»
ER
«Episcop. Dositei. Părinții fiu : Monach Efrem, Monachia Elena. Frații lui :
llie, Theodor. Sora lui : Elena.»
IV
Pe fila următore Vartholomeă egumenul, în anul 1759, face istoricul cti
toriei lui Iacov la Putna, dicând așa :
UN
«Deci și acum în ijilele nostre preosfințitul Părintele nostru Kyr Iacov Mi
tropolitul Moldovei, vădend acestă sfântă mănăstire, de tot fiind învechită și
tote zidirile din prejurul ei răsipite și de tot părăsite. Și fiind preosfintia sa
fiu închinat acestei sfinte mănăstiri, umilindu-se s’a umplut de râvnă și do
AL
rință sufletesc.ă. Și s’au apucat cu totă osârdia și silința sa de înoirea acestei

sfinte și dumnedeescî mănăstiri. Mai ânteiu de Iote au scos sfânta și făcăto-
TR
rea de minimi icona pre sfintei Născătorei de Dumnedeu din st. altar, și o att
ferecat preste tot cu argint, și făcendu-i scaun frumos o au aședat, în mijlocul
EN
sf. Biserici. Și ’I au făcut candele frumose de argint. La care sf. iconă îndată
au început a face minuni și tămăduiri de bole și de duhuri necurate. După a-
ceea cu a.juloriul acei presfinte Maice s’afl apucat de zidiul ogrătjil cel din-
/C
pregiurul mănăstire!, care zidiu era de tot. răsărit, și părăsit, și tot din temelie
nou l’au făcut, și săverșindii-1 l’au șindilit și l’au tânkiiit și l’au văruit fru
mos. Eră clopotnița fiind crăpată și plecată forte și întru mare primejdie de
SI
cădere, au săpat gropă mare până în temelie. întru carea pilind mulțime de
petră, ’i-au zidit picior forte țapăn. și o au îndreptat. Așijderea trăpăzareași
IA
cu pivnițele fiind de tot răsipite și de tot. părăsite de mullî am, s au apucat de

densele și au curățit, pivnițele și le-aă făcut tote de iznov none. Biserica cea
U
de sus, hramul sfinților Apostoli Petru și Pavel, împreună cu chiliele și cu

cerdacul ei. Și trepăzarea cu tote vasele ce sini înlr’ensa de aramă și de cu-
BC
siforiu. Și pităria și cuhnea și beciurile. Acestea tote preosfintia sa din temelie

de iznov nou le-au prefăcut, fără de alte moșii și vii și odoră ce au dat preo-
sfinția sa acestii sfinte mănăstiri. Și nice la unul dintre aceste lucruri bune,
ce au făcut preosfinția sa întru acostă sf. mănăstire, pentru smerenia sa, n’aQ
priimit să i se scrie numele său, ca să se scie după vremi, de cine sînt înoite
și făcute.»
R Y
fila 53 :
RA
• Monach Pachomie. Acesta au losf Alexandru Voevod (Lăpușnenul), și lăsând
Domnia s’aă călugărit.»
LIB
fila 106 :
•■Familia Domnilor-Pacovită.
Michail Voevod Constantin Voevod
TY
Ana Domna Ioan Beizadea
Sultana Domna Ștefan Beizadea
SI
Sultana Domnița Michail Beizadea
Dimitrie Beizadea Roxanda Domnița
Anastasia Domnița ER Caterina Domnița.»
fia 126 :
IV
•Io Ștefan Voevod. Domna lui Maria. Acesta a fost dintâi întemeilor și zidi
UN
tor acestei sfinte mănăstiri. Acestuia îi dice Ștefan Vodă cel bun și vestit.»
fia 135 :
AL
• Eremie Voevod. Elisafla Domna lui.

Ștefan Voevod. Axanina Domna lui.»
TR
fia 157 :
«Theodosie Archiepiscop Barnovski, Georgie Archiepiscop Moghilă. Theofan
EN
Episcop Radovski.»
fia 160 :
/C
«Anastasie Episcop.»
fia 161 :
SI
«Anastasie Archiepiscop.
IA
Ioanikie Episcop Romanului. Acesta a dat ajutor 500 lei la prefacerea

trepăzărilor acestei sfinte mănăstiri în anul 7266 (1758). Nicolai ieromonach
fratele acestui Episcop. Ioana muma acestui Episcop. Safta — sora acestui
U
Episcop.»
BC
fila 163 :
«Georgie Episcop Romanski, ot Moldovița.»
O VISITĂ LA CAlE-VA MĂNĂSTIRI ȘI BISERICI DIN BUCOVINA. 273
fila 165
«Bogdan \ oevod — cu doî feciori ai se! : Ștefan Voevod, Petru Voevod.»
Y
fila 166 :
R
«David Archiepiscop.»
RA
fia 207 :
«Archiereî — schimonach Mina. Acesta au fost Mihail Episcop la Rădăuți.»
LIB
3. Lițurgie a sfântului Ioan Zlatoust. «Cu mila lui Dumnezeu acum ânteiu
tipărită în tipografia sfintei Episcopii Rădăuțului. în filele pre luminatului
Domn Ioan Nicolae Voevod. Cu blagoslovenia presfințitului Kir Nekifor Mi
tropolitul a totă Moldova. Cu ostenela și totă cheltuela a iubitorului de Dum
TY
nezeii Kyr Iacov Episcopul Rădăuțului. Fiind cursul anilor dela zidirea lume!
7254 : eră dela întruparea lui Chs. 1745. Și s'au tipărit de Sandul sin Irimii
SI
tipografului.»
Acestă carie este o lițurgie destinată pentru serviciul archieresc. De aceea
ER
ea cuprinde numai rugăciunile, pre care le citesce Archiereul liturgisitor. Ru
găciunile sînt tote slavomșce. Numai tipicul este românesc. Cartea conslă
IV
numai din 37 pagine, format mare. Cuprinde liturgia sântului Chrisostom,
rânduela chirotonielor : a preotului, diaconului, ipodiaconului și sânțirea an-
UN
timinselor. în frontespicifl are două icone : una a sântului Nicolaift, cu patru

stichuri la adresa Domnului Ioan Mavrocordat. Alta — a Mântuitorului, cu o
mică rugăciune adresată lui.
AL
4. Ecchologion. «Adică Molit.venic. Acum într’acestași chip tipărit, în dilele

pre luminatului și înălțatului Domnului nostru Ioan Matei Ghica Voevod. Cu
blagoslovenia și cn totă chieltuela presfințitului Mitropolit al Moldovei Kyr
TR
Iacov. în sfânta Mitropolie în Iași, la anii dela Chs. 1754. De cucernicul între
diaconi Ioan Simionoviciu tipograful ardelen.» — Pe pagina 2-a a frontespi-
EN
ciului este marca Domnescă, carea întrunesce mărcile amănduror terilor ro
mâne. și sub marcă aceste stichuri :
/C
Două închipuiri, ce în pecete s’aă însemnat

Cu aceste amândouă steme s’au încoronat.
Măria sa Ghica cel de bună viță,
SI
Păzascăl Domnul cu multă biruință :

Țara bine în pace să o domnescă
IA
Și pe vrăjmașii săi pururea să-i biruescă.

Molitvenicul acesta este dăruit mănăstire! de Episcopul de Rădăuți Doso-
U
teiu Cherescul, precum este însemnat de densul cu mâna lui, în anul 1757,
BC
și (jice că l’a cumpărat dela sf. Mitropolie.

5. «Canonul a celui dintru sfinți părintelui nostru Spiridon Episcopul Tri-
mithundiei făcătorul de minuni. Acum d’înteiu tălmăcit și tipărit, în dilele prea
274 EPISCOPUL MELCHISEUEC.
luminatului Domnului nostru și oblădui torul ui a totei țării Moldovii I. K M.

G. V.V. Mitropolit fiind Kvr Nikifor peloponisianul. Cu cheltuela a prea cin
stitului si de bun nem Dumisale Constantin Razul vel vornic. De Duca Soți-
Y
riovicl tipograful dela Thasos, întru a căruia tipografia. în Iași, v let 7258.»
R
(1750). — Acesta carte este o filadă de format mare. Cuprinde slujba sân
tului Spiridon. La urmă are biografia lui; dar— numai o pagină; restul
RA
lipsesce.
6. «lhpHMitiAE UpECTE AHX TlifIXplITE K8 IIOpSllKA AAXpiufi CAAE ripÂSAIUIHA-
LIB
TSaSM JptTpS IC Xc I'A'AH ^SKA BOEBOftA K8 AIHAA A8ft t\sx8 ÔAUlk IțpAitl
MoAÔBIli Ulii tKpAHHEII. k8 IlOCASlLÎAHÎ A CAlEpliTgASH ÔCOAEH AUlTpOnOAUTSA,

,]\!i THUApHHLțA IțXpAtll 'IE H'k8 ftXpSHT flXpHHTEAE HOCTpS (JlEpH'lliTSA IwAKHAl
TY
IlaTpiApxSA (\e caxbhta nATpiapxiA a Mock8\8h aahaocthbSa ^s*x8 cxa
KAArOCAOEACK'X BX A’k'r ?3p'IA Altciț WK 3 (7191 = 1682).
SI
Pe a doua pagină a frontespiciulul este desemnat «r\EpE8A uxp<xfi» și sti-
churi asupra lui, făcute de Dosotheiu, apoi urmeză cunoscuta chronologie a
ER
Domnilor Moldovei, versificată de Dosotheiu. în esemplarul acesta lipsesce o
parte din ea, anume : partea dinaintea Domniei lui Gheorghiță Ștefan. După
ea se începe profitologiul — Carte cunoscută a Mitropolitului Dosotheiu. Pro-
IV
fitologiul este împărțit în două părți : l-a cuprinde paremiile și unele ca-
none triodice. Deasemenea paremiile și slujbele sărbătorilor penticostariale,
UN
traduse de Dosotheiu în românesce. Partea acesta cuprinde 139 file.—Partea

2-a cuprinde paremiile sărbătorilor mineale, și un canon al sfintei Feciore,
pentru diua de 30 Noembrie, de carele dice Dosotheiu, că l’a vedut «kxii np'fe
AL
(jipSAioc AE p8r,x IUN Saahaehîe mu ncnoB-kÂiiiE.» Apoi la urmă : kaiiohSa mea

MApE (JlAMEpA CBHTSaSH tflH/țpEH AE KpHTb.»
TR
La finele canonului acestuia, cu carele se sfârșesce și cartea paremiilor.

se adaoge : «Mip rSpiE kx ni acte onpirr a ca kavita AiiTSpriE pSaixhaijie. »
Mărturia se aduce în limba grecă, scrisă cu cirilică, din autori greci. Anume :
EN
întrebarea adresată de Marcu patriarchul Alexandriei lui Theodor Balsamon

Patriarchul Antiochiei : Cuvinese ore, că preoții orthodoxi din Siria, din Ar
menia, și din alte țări orthodoxe, să ierurgisescă în limbele lor proprii? Bal
/C
samon răspunde afirmativ, amintind cuvintele Apostolului Pavel către Evrei,

unde dice, că Dumnedeu nu este numai al Iudeilor, ci și al tuturor națiunilor.
Se vede dintru acesta, că în Moldova, pe timpul lui Dosotheiu, erau încă
SI
mulți conservatori neralionabill, carii se opuneau la românisarea bisericel,

IA
din felurite motive, voind ca să conserve măcar liturgia slavonă, cu carea se

deprinsese, și pe carea acum o alunga Dosotheiu cu românesca lui.
Cu acesta carte este legată o alta tot a lui Dosotheiu :
U
7. Moahtbehiikb êhuxaec. 4Ikm8 TiinxpiiT ûrrpS kaapocaobhte s«xaeae

BC
MXpilIH CAAE np'fcASMHHATSASH .JUITpS Ic-yC. IuAII ^SKA BOEBOÂ Ba AUIAA Atu
A® X8 ÔAAHK IțXpAiM MoAÔBEH K8 KEATSIîXAA Aixpifi CAAE Ulii KS U0Ca8|UA-
IIIA CAlEpENÎIIII HOACTpE ÔCOAEH AIlITpOIIOAIITSA Go'IABÎII -JUI TIIIIApllMlțA Ct'lTEH

O VIS1TĂ LA CÂTE-VA MĂNĂSTIRI ȘI BISERICI DIN BUCOVINA. 275
AĂiiTponoAiii ,|\u I.uu. b A'k'r wt cxg. MiipA /gpiuv AvkcEițA mau kr aeiik
(7189-1681).
Pe pagina a dona a fronlispiciului are aceeași marcă domneseă și eu ace-
Y
leși stichurl. ] e pagina 3-a—predislovia (precuvântarea) de dedicație lui
Duca Vodă. După ce laudă pe Duca, pentru că a ajutat la tipărirea cărții,
R
urineză Îndată chronologia în versuri, care aici este înlregă. Molitvenicul a-
RA
cesla cuprinde mai înteiu rânduela liturgiei, care portă acest titlu :
«ToKAUAA CBHTE1I III : ÂĂllE0XEipill AHTSprîll, KApt ACTE A.HA» ,]UI KEC'kpllKA
LIB
M'k MApE uni aa c ta fop.'..» Cartea cuprinde : proscomidia, liturgia sân
tului Chrisoslom. a sântului Vasilie, «liturgia npEiKÊ CBițjEuiitAWp» ; Rându
ela sfințire! anliminselcr : «p/Y»iif\8Ai» aa cbhuiitSa ahthmhnceaop. » într’nn
TY
fragment din alt esemplariu, după sfințirea antiminselor urmeză imediat :
«MOAHTBA MEAOpA RE IUK A,\8K AA CUTA KECApIIKK &EU (J)p8HTA HOMEAWp.—
MOAHTBA» AA ApA BA K8 n<XllHE. --- MOAHTBA» AA K8AEC8A BÎIIAWp. ---- AIAHTBA»
SI
AA KArOCAOKEHÎA BHH8a8H J|IH. KpAAlM.» «Ga8H»KA BE'IEpNÎEH. îAKOHÎHAE OyTpXtlif!
(rânduela utrenii). WTiPCTSpHAE upAȘHiiHiiAWp — UTiiScTSpuAE iipe:te cxiitx-
ER
M<Xtl<h. PAHAI AAA EA'kuÎEi', CKOACA» AMt H^BOAÊAE 'LY»AE BEKÎ rpEMELJJ. p/XH^8AAA
IIOASlIOlUIItllli I ^SMIIHIIKA iuti ,\E npECTE TU'TE SAtAEAE. BXȘTAXlUEIlilIAE AA IIAIJJ'».
IV
MATKA AA CBHTA llpH'IAipEH’lE A CBHT8a8H MâpEAE GaCHAÎE. (Este mimai
una. cea dela începutul celor actuale : ,\ecii8iitopioae âăiie 1c-\c ^h»x8a
UN
IIOCTpS.) KaȘAHÎA AA țlOH MApî A ,\ÎIITp8 CBIILțb IIXpllllTEAE IIOCTpS Iwah

AJ XiEIIHCKWIlbA ,\E UpKrpA,\ pWCTS.A ,A,E ^Sp---- K8B/XIIT Ê ,]\MBXlțXT8p»Y>-----
SĂBII UTHIl! AVl’BA KOAIIBEAWp. AXaTEA AA KÂCA0SHT81 MXI(XlUOpEAWp AA ^8-
miihhka ițiAOpii.'op. Cartea se îm-.hee cu : TiinxpHTScAS ,ț\u baca cbhteh Al -
AL
TponoAii ,]ui Iaiu A'kTR /3p'iĂ (1683). THI1API!!1KCA HikSaah.» Liturgiarul

Mitropolitului Dosotheiu coprinde 71. Iile. 4° mici.
TR
■/. La slîrșilul liturgiei lui Chrisoslom, f. 25.. este o însemnare din carea se vede,
că Dosotheiu a profilat de venirea în Moldova și petrecerea în lași a lui Par-
EN
thenie patriarchul de Alexandria, și a luat dela el bine-cuvenlare, spre tipă

rirea Iilurgiarulm, <ka cx .ptțxvkr.x RpEijiiitiiii cbhteae tahiih.» Acesta a
fost, o apărare a lui Dosotheiu contra hulitorilor cărții române.
/C
8. Tot la un loc este legală și o altă carte a Iul Dosotheiu : Octoichul. Se

începe cu titlu grecesc : âpX" c,‘" AEW arkv T,1C WKTWHXS- ^H'iEnxTSpa Ko
,\ox8a cbiitk ,\e U'CA\0I’AACIiiik8a.» în acesta carte se află numai slujba
Duminicelor pe trei glasuri, și apoi înceteză; insa lucrarea nu este isprăvită .
SI
căci chiar tropariul dela urmă al fericirilor glasului al 3 lea nu este întreg,
IA
lipsind o filă. în total sint păstrate 39 file.

Se vede că Mitropolitul Dosotheiu plănuise a traduce și introduce în bise
rică românesce Iote cărțile cele mai ne ce arie cultului divin. El le a tipărit,
U
tot părți și isolate, după cum le traducea treptat, și după cum avea inijloce
BC
a le tipări.
Molitvenicul Mitropolitului Dosotheiu avea să cuprindă Iote ierurgiele preo
țesc! și archieresci, după modelul Evchologiului grecesc. De aceea «Molii-
276 EPISCOP! I. MELCUISEUEC.
venicul.» propriu numit astădl, vine la el, în formă de carte deosebită, și

cuprinde, ca și cel usitat actualminte la Români, după modelul celor slavone,
ierurgiele preoțesc!, care se fac mai cu seină prin case, și la diferite ocasiunl
ale viețeî chfeșlinescî. Cartea acesta Dosotheiă o intituleză ast-fel :
Y
9. KS ^MHESXS .JUI'IEflEAA MÂTBHKX pXHASlA’A AA ClJlHTA KrOIABAEHIE. ^8llX
R
MATBA ȘAAMEOHSaSII Hb’ SKIMEAA t K/K/țll HMA r/l,HE. MII ÂAT& EIBIIA1 KXTpX AHX
RA
kxiitxiia TpoiiAp etc. în cartea acesta se cuprinde :
1) Rânduela Agiasme! ce! mari de la Boboteză. 2) Rânduela Agiasmei mici.

Amândouă aceste părți au fost, tipărite în altă tipografie, fiind că lilerile sint
LIB
cu totul altele, decât în restul cărții. După acestea urmeză : 3) Logodna.
4) Cununia. 5) matba <J)emeîii jjvn sSa .juitxe a iixckStSaSh kcKoiiSaSh eh.
6) MATBA Ae flEMETASlIT KSK0H8a aBaUI^ H8ME A 0I1TA SX ftE IIAlțJEpA CA.
Y
7) MATBA (țlEMEHH HXCKATOApE /țSflZ M ,\E SXAE. 8) MATBA MAHMÎH K8KOH8A8H
IT
9) MATBX IUAATX KoKOil-Ab’H AA AA ,\E SXAH. 10) MATBX (J1EAAEHH KXHft CX
TXM11AX ,\E IIÎApÊ. 11) MATBX AA (|)XK8t8a 0I’AAUJEHHK8a8H. 12) CASjKEA CBH-
RS
tSa8h kotesk. 13) cbiiteae aaacae me cx caShaeck ae ș npEStiK c rpxniUH kii-
CApKX, CA8 .]\ KACX. 14) MATBA KOAHEEAU’p. 15) MATBA KXplii AA UAL|JÎ.
16) MOAHTBA Tk MApE AE AA AXobhhka SMEHHMHAOp AE HCnOBAftX. 17) MOAHTBA
VE
AE EpTAT A TOTb RAbCTXMK IUH AtJlSpHCAIIÎE WM8A8H pXnXU’CAT. \V METALJjE Ap\'ÎE-
pE8A, JjUICX J|\HTXH AA llpOCKOMHAÎE W MHTECKb TOUH npESlțXH MEII TATA AE
NI
AHTSprÎE JJlMKpXKAlțH. AlIOH AA EXÔÂ X-Ep8BHK8A8H .ȚOI ELUHTSA CHTEAOp &A-

p8pî ACX AEIIAHHT.A AaP8Pha0P AenVeh8hke ApX’ÎEpESA Ulii K8 8MHAEHÎE AE MH-
LU
TAlțlE IUH A'tKA OKpXUJAlJIE, CKWAAX IUH A CHTEAE AaP8P' AE AA AIAK0Nk UJil
AE aa npEST ae ae aa&me .]ui OATApî npE cut8a npECTOA. (Aceste sînt a-
cele șciute doue rugăciuni, ce se cetesc și acum la morți). 18) matba aa
RA
rpOAgx ae tSiiete iu:i ae (JiSApEpE. 19) matbx ae P8rx aa toatx ahtî.a.

20) A AEH'rP8 CNHk IIX! HHTEAE HOCTpS IwAH ApîEnHCEOlT A AE KOHCTAHTH-
HOnOA pOCTb Ae a8P K’BXHT AE J|UIBXHXT8pX AA CtlTA V0H MApE. 21) MATBA
NT
AE CilSpKX'lSHE KXHA BAftE MERA llSUK CA8 'J1XHTXHX AE CIlSpKX. 22) CA8S\-
BX Ae KXA’k MESA CnSpKAT AE HpWCnXT -]\H RAC KS OAOH CA8 RIIII CA8 MUpE
CE
CA8 JjlHTpAATX. 23) MATBX npE BACSA ME CA (|)H CflSpKAT KS MEBA. 24) M-
ATBX rpX8.\8H CA8 (|)XHHHH, CA8 AATX AEI’SmX ME CA X’H CIlbpKAT. 25) caSîkea
CUTEI! npil'IEIJIEtlÎH. 26) A CHT8a8H MApEAE BACHAÎ .Jt MBXQZTb’pX THHEpHAOp

/
(călugări) 27) MATBA npE CTHX'fpî A CHTSaSH CÎMEOH METAljlApCT JJtH TOATE
SI
SXAE CX LUH MHTtCKX TOTh KpEIJJHHS.AK. 28) AM'fclTX CHTX MAHTBX O^MHAi-
MOACX ACTE Ae TplxEX KpELp11HSa8„ KXSST J|IH KOAAX CX IU 'A MHT'tiCKX K8 AA-
IA
KpXMÎ (țlXKSTXH Ae KVp Iw'AH BpATOlIOA. ApX'IIBpAMIOA KEpKlipECK IUH CKOACX AE

npE eaiih'Iîljje. 29) caBxka npEKAoiiEiiiHWAp (adică : a plecării genunchilor la
U
vecernia din Duminica pogorîrel Duchului sânt). 30) matbe iiEHTpS iiaoe. <|)x*
K8TEC Ae 4'A CA KAAHCT IlATpHApX'SA AE HpHrpAAK AE MHTEIjJE ApX'ÎEpEb’A «8 TOT
BC
HXPOABA .(MiyEHSHKAlț KXHA XA1 EC K8 CHTEAE HKOAHE .]UI l|ApllHX. La sfîrșitul a*

cestor rugăciuni se scrie slavonesce : mic o r METXițSA aet 3piiB : Scrisus’a la
Celățue în anul 7182~(1674).
O V1SITĂ LA CÂTF.-VA MĂNĂSTIRI ȘI BISERICI DIN BUCOVINA. 277
Apoi Dosotheiu se rogâ așa în limba slavonă : «PocnoAnH ckihe ro

tim E^HNApO^HE, E,\IIN.'CrY>IJJÎH wqb’ CX CT'J TBOMAt AX0M» AAOAMTBAAIM flp'fc'liCTKIA
llpCIIO,\KM AIApi.A OAUtAt Ii AIA rp'kllIIIAlO ÔCOAEA TROEI’O pAKA, AAIHIIh..» Domne
Y
lisase Chrisfose fiiule al lui Dumnedeu. ununăscut.ule, cel de o ființă cu Tatăl
și cu Sântul tău Duch. cu rugăciunile prea curatei pururea fecioreî Măriei,
R
miluesce-mă pre mine păcătosul Dosotheiu robul teu. Amin » 31) Hciiobe-
RA
,\.UIi.\. HEAA 'IE EA CX CA IIOKZIACKX ,\E IIXKATiAE CA,IE JIUTp j\ ,|U1 C(ț).Î.HTA KECE-
piiKA» K8 i|>,HKA’>, k8 CAlEpEIIÎE. KS. AlTUlSAE CTpXIICE lllfi KAIlS.I riAEKAT. IU. 'I.
32) Kawiîh aa norpESAHÎA iipoeo,\8a8h KpEipmiECK : la thema, cu textul sla
LIB
von : «necaz și durere am aflat și numele Domnului am chiemat.» Acesta
este un cuvent funebru generic pentru toți răposați!. Pentru prunci are altă
închiare, în care se aduc mal multe texturi din Evangelie. unde se vorbesce
Y
de prunci. într’un fragment din alt eșemplariO, după cazania acesta urmeză
IT
33) Rânduela înmormentărel. întitulată la Dosotheiu așa : IIpobomiiibSak po-
MtttiAipE : KpEyjliHECKK. tiEHTpS AUtp.Aiiii. 34) Simbolul credinței despre sânta
RS
Treime, de carele se dice acolo, că este descoperit de Maica Domnului cu
Sântulu loan Theologul. Simbolul se pune mai ânteiu romănesce, tradus de
VE
Dosotheiă, apoi texturile grec și latin, scrise cu litere cirilice. 35) Mâtba
BACEI KAU1A ApE llpA CSlIXpApE ,\E AE <|>-'pAlE'IE IUI1 (țl.UITSpil AP'IXELJlb.
Aici cartea se sfîrșesce, dar se vede că lipsesce încă; căci rugăciunea acesta
NI
din urmă nu este întregă. în fragmentul, de carele am pomenit la No. 32,

este încă 36) Raatocaogeiiîa txaaaieu. Urmeză apoi vre-o 4 file de greșalele
LU
făcute la tipariu (erata), și se încheie cu aceste versuri ale lui Dosotheiu :
IlVHAIMKO GhAEBIIMK 'IA8 I18CH HEBOUIILpY.,

RA
^■ks A|\8ck TiniApE ,\e aiwckk kS npîumțAi

AS.\UIEȘE8 CAHEX .JIHTpA BÎElțÎH KApTE,
NT
G A CE CKpÎE II P<YJIA8\K K8 CtjlHHIțÎH J|I I IlApTE.

flA'-tltl.
CE
Cartea coprinde 131 file, format 4° mic. Este tipărită cu litera tipografiei,
dăruită de Ioachim Patriarchul Mosquel, și instalată în Mitropolia din Iași.
10. «fiî.MțA iuti nETpAMEpA CBHHlțHACp... AKA1S TllliXp'ITE J|IH ȘT.AEAE llpt A8-
/
auihat8a8h .ûrp8 Ic. Xc. Iwauk ,\8i;a boebo,\a, k8 aihaa aSii ^SauieșxS ô.wiik
SI
UXpT.ii A1o\,\oke i uni OvKpA;i:ieh, a,!H noptfHKA Aiapitt caae, iiiii k8 iiocaSuiahi'a
A CAlEpEHi:-.! HOACTpE ÔCO AEII AUiTpODOft TT8A Gs'IABEH. J]UI ‘1'HllApHIILțA AllITpO-
IA
1101111 .(III IAILIK. AA KâpE TililAplllllțT..... ,\E AA MwCKK CBIIHUIA CA nXpHI.TEAE

HOCTj 8 IIAT’pÎApX’SAI'. Ja AKIIAU'.-. • AEAa TII'IE.lS'rSA ASAliil.... AVKClțA WKTOBpH K'3
...... XE AA IIAljlEp.A ÔAMiSaSH Ulii AIT.HT8U TOj.lOAS I IIOC 1’pS Ic. Xc.... A L\T
U
/AjjnB» (1682). Fila este ruptă și nu sa pu’ul reproduce tote cuvintele fron-
BC
tespiciului.
Cartea acesta este rară, Ea constă din două volume în folio. Mai ales vo_
lumul al 2-lea este forte rai•: eu pentru ânteia oră Fam vedut acum, de și nu
11ev. p. Ist., Arch. si Fii., f. II
este întreg nici aici. In esemplarul de la Putna suni legale la un loc amân
două volumele, și compun o carte voluminosă.
Pe a doua pagină a frontispiciului este marca Moldovei cu inscripția: « Gtii-
X’b’pii upE r\'EprÎA avoa,\obe.i ». Stichurile sint sub marcă, în număr de 10 strofe:
Y
dar nu se pot ceti deplin, fiind ruptă fila. Cele dintâiu strofe sînt aceleși, ca și
R
în alte cărți ale lui Dosotheiu. Numai cele 4 de la urmă sînt privitore la Duca
RA
Vodă.
Cartea se începe cu luna lui Septembrie, ca începetore a anului, pilele de
la început lipsesc, până Ia fila a (9).
LIB
Viețele Sănților pe 6 luni sînt tote, adică până la sfîrșitul lunei Februariu.
Acesta este partea seu tomul l-iu. Mitropolitul Dosotheiu închee tomul acesta
cu aceste cuvinte : «IIJh cochha ii&ilk Aiivk pbi’AAi upE aahaoc ihbSa» ^Sai-
HEȘES CA UE CIIOÔEACKAi Ulii JjlHAHHTE AATE UIACE Atllll, CA AE iiSTE.Vl (|»A'iE.
TY
tAp'A NE U’Al rj-EU HT, CABEAA EpTApE AA lOKIUțlH A8H Xc IUH CBiIHUÎH ME-
THTOpll, BA HOH BA HIILJJE llpOCTANlf llpEKÎfiTh AA1 KtlpShT A rp'Z.II .]UI AHA1SA pS-
SI
AIAH'kcBAi, AA1 ItEEOIIT A'kAl CKpHC K8MK ll'kS JJUIAE EI1TATK MHAOCTHKSaK ^SaAHEȘAS,
ftEnpEHȘBU AÊ rpE'IElțlh. GA'.EpHTbA ÔCOAEII MUTpOiiOAI.TSA CSNABEH. IUU TIUIAp-
ER
Hli'IÎU. SpAlOHAX AIirrpO(|)AII(> (JlAKATOpWAE TUliApEAOp K8 O^MEllll'tlII CEH HaBEAB
uju OypcSAE, lIuAPEit.»
IV
Partea a doua are depline două luni : Martie și Aprilie. La finele lunei lui
Martie, Dosotheiu dice : «llhi e8 CMEpirrb’Ah ^ccoaeu aia (.orb k8 ovauiae. ie
UN
US AAS SHȚApElțb AA CBA1HTA pSl’AA UpE 8H AAHIUEAK llJll UETJAKH Kh IUE..K ASII
^8AUIEȘA8 UIH /țAÎHAUp BOACIpE Cljlimq» KpELJJHHÎ. NE MX nOAlEHIIlțA IUH AVA Ep-
TAtțK.» Luna lui Maiu încă esle întregă. La finele ei Dosotheiu scrie : «1Ihha
AL
ÔpOlțill'IVVEIIA /1'kTIIBOBA Ma. UJAABOBA CTApO^SEOBCBA, ÂTAS AțlS l’W'ptO A Tll-

HApE Util CA8 pAllXWCAT .]\ I IțApA /Ieiuack.y, .]UI /ȘpÂ ( = 1 6<86) | 10 ^SauieșaS
CA W ApTE.»
TR
Din luna lui Iunie are viețele Sănților numai pe 10 dile; restul lipsesce. Din
Iulie—numai pe 12 dile. Se vede, că acestă lună s’a tipărit isolal; căci are
EN
numerotația filelor deosebită de cele precedente, începând de la una, eră nu

continuând, și merge până la fila 12. Restul lipsesce.
Chrisovele Monastirei Putna. ca și ale tuturor celora-lalte Monastici din Bu
/C
covina, se păstreză la Viena, la administrația centrală a fondului religios al

Bucovinei. Totuși sînt remase câte-va din ele in păstrarea Monaslirei. Le a-
mintim aici numai spre sciință, ne ertându-mă timpul a le studia în detaliu.
SI
1. Chrisov al Marelui Ștefan din anul 6998=: 1490. în el se pominesce și

Georgie Mitropolitul Sucevei, precum și fiii Marelui Ștefan : Alexandru și
IA
Bogdan-Vlad.
2. Altul tot din acest an. in carele se pominesce Kyr Ioanikie Episcopul
U
de Rădăuți.
3. Chrisov al M. Ștefan din anul 6978 — 1470. în el se pomenesc :
BC
«KyrTheoctist» Mitropolitul Sucevei, și «Kyr Tarasie» Episcopul de Roman.

4. Chrisov al Marelui Ștefan, din anul 6987—1479. în el Episcopia de Bă-
O VIS1TĂ LA CĂTE-VA MĂNĂSTIRI ȘI BISERICI DIN BUCOVINA. 279
dăuți se numeșce «Mitropolie», eră ierarchul ei — «Episcopul Kyr Ioanikie».
Se amintesc și doi fii ai Marelui Ștefan : Alexandru și Petru.
o. (Jiri'Ov lot dela M. Ștefan, din anul 7010=1501 (dat după 1 Sept). în
el se amintesc tustrei Ierarchil Mo dovei: Kyr Georgie Mitropolitul Sucevei;—
Y
Kyr Theoctisl «eiiikkoii aoaheh iVbirpoiioAÎii wt pomahoba TpxrA» (Epis
R
copul Mitropoliei de jos de ia târgul lui Roman): —Kyr Ioanikie «EiniCKOii
RA
P.i,\obckîh » — Se aminteșce de aseminea și fiul Marelui Ștefan — Bogdan.
Numirea Episcopielor de Roman și Rădăuți cu titlu de «Mitropolie», cred
că provine de acolo că aceste orașe fusese reședinți mitropolitane. înainte
LIB
de organisarea eparchielor de Alexandru cel Bun. când Mitropolia s’a stabi
lit în Suceva. Mitropolițil înainte se pare că au reșed.til la Rădăuți, în Monăs-
b-h
lirea unde sînt înmormântați Domnii cei vechi, și apoi la Roman.
Y
6. Chrisov tot dela Marele Ștefan, din anul 6978 — 1470 pentru liberarea
unui Tătar din robie. Se pomenesee: Alexandru fiul Marelui Ștefan; Mitro
IT
politul Theoctisl, și Tarasie «eiihckoii wt aoaiieto Tpxra» (dela târgul de
RS
jos-Romanul).
7. Chrisov dela Vasilie Vodă din anul 1639. pentru scutela unor omeni
dați în serviciul episcopiei de Rădăuți. Se pominesc: Kyr Varlaam Archie-
VE
piscop și Mitropolit Sucevei: Kyr Mitrofan Episcop Romanskii; Kyr Anastasie
Episcop Râdăuțiskii; Kyr Georgie Episcop Hușskii. Deaseminea fiul lui Va
NI
silie Vodă — Ioan Voevodă.
Tote aceste urice sînt pe pergamen. date in limba slavonă. Unele păstreză
LU
resturi ale marei peceți domnesc! atârnată. Una din ele este bine conservată
și provine de la Ștefan cel Mare. Re densa citim : t nEM.iTK iw cte<|iahk boe-
KW,\A rA'C!!O,\Ap țE.W.MI MWA,\ABCK0H.
RA
O reprolucem aci în fac-simile după tiparul în gips scos de d Bucevski.

NT
/ CE
SI
IA
U
BC
280 EPISCOPUL MRLCHISEDEC.
VECHIUL PORTRET AL MARELUI ȘTEFAN.
Y
Cu ocasiunea discuțiunilor urmate în Academia română în anul trecut a-
R
supra adevăratului portret al eroului nostru, mulțl credeau, că portretul cu
RA
noscut până acum, carele represintă pe Ștefan în forma unui sfânt, și cu
barbă, ar fi copiat de pe zidurile Bisericei din Monăstirea Putna, care este
ctitorie a Marelui Ștefan, și unde negreșit trebuia să se fi păstrat adevăra
LIB
tul lui portret. Acesta m’a îndemnat să cercetez la Putna despre acest portret.
Am vădut mai sus că în Biserica de la Putna, afară de mormintele și odorăle
ctitoreșcî, nu s’a păstrat nimica din timpul Marelui Ștefan, fiind lotul prefăcut,
Y
din temelie de alți ctitori posteriori; Biserica nu este îngrădită. Am aflat însă
în trapezarea Monastirei portretul căutat al Marelui Ștefan, carele mai îna
IT
inte se păstra în Biserică. Portretul cu rama sa are o lungime de 1.35 met.,
RS
și 98 cm. lăț. Draperia pe de laturi este roșie; câmpul iconei — in reionul ca
pului— albastru, împregiurul capului colorea albastră formeză o aureolă de
rade tot albastre. Marele Ștefan este representat cu corona în cap. La mij
VE
locul radelor coronei, în partea dinainte este o rădicătură, pe care este închi
puit D-deu Sabaoth cu globul în mână, eră desupra rădicăturel o cruce, care
NI
predomină fotă corona. Părul lung acopere umerii, în frunte despărțit prin
cărare; ochii, mai mult închiși, căutând în jos. Bărbia cu falca de jos au nu
LU
mai puține umbre de perl, așa că la cea dintâiu privire, chipul se înfățișeză
numai cu mustețe și fără barbă. De la bărbie, pe de amândoue laturile feței,
se lasă în jos nișce umbre, în lungime de 8 centimetre, carii se împreună la
RA
partea de jos în doi cârlionți, întorși — unul în drepta, altul în stânga, eră în
dos se unesc cu părul capului împregiurul grumazului Ștefan portă o alur-
gidă de aur, lată de 12 c. m., cu diferite desemnuri pe ea și cu capete de
NT
om. De alurgidă atârnă un engolpiu lung de 27 c.m. La colțul de jos din

drepta, portretul are acesta inscripție : «Acesta este chipul lui Ștefan Voevod
CE
fiul lui Bogdan Voevod. cel bătrân, carele au domnit în pământul Moldavieî
47 de ani, s’au scos de pe alt chip forte vecbiu din filele Măriei sale în anii
de la Chr. 1456, prin osârdia a Sfinției sale Paisie Ionovici Igumenul Sfintei
Mănăstiri Putna, și s’au lucrat, de smeritul Vasilie Popovici din târgul Suce
/
vei la let 1797. febr. 18.» Etă dar forte bine precisată data zugrăvire! acestui
SI
portret.: anul 1797, sub igumenul Paisie. de un zugrav de biserici din Suceva.
Portretul acestui egumen se păstreză tot în trapedare, și se spune în in
IA
scripție, că el a egumenit dela anul 1796 până la an. 1805. Va să dică acest
igumen chiar în anul dinteifl al egumeniei au pus pe zugravul Vasilie din Su
U
ceva de a zugrăvit portretul Marelui Ștefan.

BC
Dar zugravul dice, că l’a scos de pe un alt chip forte vechili, din dilele lui
Stef'an-Vodă, din anul 1456. Să admitem, că acest kip’a putut să fi fost scos
de pe un altul forte vechiu, însă acea vechime n’a putut să fie «din dilele mă-
O V1S1TĂ LA CÂTK-VA MĂNĂSTIRI ȘI BISERICI DIN BUCOVINA. 281
rieî sale din anul 1456» ; căci atunci Ștefan încă nu era domn; căci, precum
se deduce din datele găsite pe acopereirjentul de pe mormântul M. Ștefan,
resullă că el s’a suit pe tronul domnesc în anul 1457, la începutul lunei Apri
lie. în portretul acesta nu este nimica luat de pe natură, ci totul arată pe
Y
un zugrav ordinar de icone, carele are țesute tipuri, pe care le reproduce
R
mai bine seu mal rău, dupe talentul săfl pictoral, și dupe us. Trăsurile prin
RA
cipale sînt acele ale chipului lui Christos, care se descriu la finele ceslove-
lor celor mari româneșcl. anume : părul despărțit desupra frunții prin cărare,
lăsat pe umere, creț în partea de jos, barba despărțită în furculiță, înfăți
LIB
șare seridsă, frumosă, etc. Dar și aceste trăsuri ale lur Chr. sînt reu repre-
sentate in portretul, de carele vorbim : Căutătura semăna mai mult cu a unui
om mort. Posiția alurgidei pe pept este nenaturală, fiind-că lasă sub bărbie o
TY
bună parte de pept decoltată. Perul lăsat pe nișce umeri pre lăți este iarăși
ceva nenatural. Haina are forma unui sac larg, și fără desehidetură pe dina
inte, in cât îi acoperă și manele ; nu are asemănare cu chlamida domnescă
SI
cunoscută din alte monumente ale picturei antice.
Venind la barba și nebarba acestui portret, voiu mai adăoga, că d l Bu-
ER
cevski, observând acea nebarbă de pe portretul în cestiune, crede că ar fi
umbre, răii decopiate de pe portretul cel vechiti, decă acela ar fi esistaf, seu
IV
rău inventate de pictorul portretului actual. Eu cred mai mult, că portretul
acesta este o invenție a zugravului din Suceva, din anul 1797, carele, spre a
UN
’și recomenda lucrarea și a dobendi mai mulți mușterii la atelierul seu, a in
ventat decopiarea de pe un portret forte vechio din anul 1456, din dilele Mă
riei sale Ștefan Voevod.
AL
Reposatul G. Asaki, în zelul lui de a deștepta simțul național, și a renoi

memoria Marelui nostru erou, a decopiat portretul de la Putna. Lui înse nu
’i a plăcut barba și nebarba din portretul dela Putna, de aceea ’i a făcut barbă
TR
ominescă, cum se cade, și in acestă formă a publicat portretul credut până

acum în România ca al Marelui Ștefan.
EN
(Va urma) Episcop Melcbisedec.

/C
SI
IA
U
BC

Melchisedee Episcop, O Visita La Cate-Va Manastiri Si Biserici Antice Din Bucovina, RIAF, An. 1, Fasc. 2, 1882, 245-281

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Melchisedee Episcop, O Visita La Cate-Va Manastiri Si Biserici Antice Din Bucovina, RIAF, An. 1, Fasc. 2, 1882, 245-281

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

2.

• ■•siios.ul Anbip a i;>r;c <

simp'-- . b-a viețeJ ut iet»tia -,i .<-4htat<

nord; cel nM*i marc.

rin de fa uit r.-- k> i palat, univer-.laM,

in I6t,c privințe și pe dtts ah ă

Știn: . . ; ■' O . ,'i;

In anul acesta, la 21 August. Sâmbătă, am plecat din Roman, însoțit de di­

aceea el și este iubit și stimat de toți. Deaseminea și tot personalul, ce îl

ale. cât și a celei disciplinare a bisericelor și a clerului.

teriu», destinat pentru locuința și găsduirea preoților, acum ocupat proviso-

facultatea de theologie, așa că Mitropolia Bucovinei este un adevărat centru

de sciință și învățătură. în Mitropolie sînt două biserici forte frumose, o ca­

în tote privirile, și pe din afară și pe din lăuntru. Palaturile aceste au un as­

tinge prin măreția și spațiositatea salonelor și a coridbrelor sale. Salonul, de­

stinat congresului bisericesc, este o capo-d’operă de artă, și ca architectură și

ca pictură, și ca mărime; se distinge și prin frumosele sale colone de mar­

ment pentru biserică și școlă. în anul 1862 el fu numit referent-adiunt al

reforma Consistoriului, doctorul Andreevici Morariul fu decretat de împăra­

mandrit titular al bisericei cathedrale. După 3 ani, în 1877. fu numit Ar-

politul Blajevici, Silvestru Morariu fu numit administrator provisoriu al Archi-

Doctorul Andreevici Morariu, în sfera literaturo! didactice și bisericesc! a

desvoltat o activitate forte productivă, prin care el ș’a asigurat recunoștința

când era paroch la Ceahor, a compus 16 manuale de învățământ religios

de trei ori, și care și aslădi sînt în întrebuințare. înșirăm aici pe cele ce le a-

1. Liturgica se îi tâlcuirea rânduelelor Liturgiei. 8° mic. 113 pag. 1860.

morale și materiale a poporului român. El scie a’i vorbi în limba și în inima

cu 97 pag. Ea este precesă de o scurtă metodă a valorei notelor lineare și a-

vinei și în senatul imperial, și în acestă calitate a desvoltat o vide activitate.

El ca orator se bucură de un eminent renume, și când vorbesce fie în anvon,

prin forma discursurilor sale. însă și ca om el se bucură de cea mal de­

cală și atingătore, și omenoșia lui cătră fie-carele, sînt dovedi de bunătatea

sufletelor la o parochie variază dupre localități, de la 600 pînă 3000 și maî

precum și salariul de 1000 fiorini pe an. Preoții coadiutorl primesc numai

giose pe la casele locuitorilor, a preda religiunea și morala în școla comu­

lare, administrarea bisericei et.c. La buna întreținere a bisericelor participă cu

vențiuni pentru întreținerea lor și a orfanilor.

levî. veniți de pe la comune, atât de la cele române, cât și de la cele rutene.

man. De la Storojineț plecând, am ajuns săra la Crasna, proprietatea d-luî

Ruteni. Românii îșî păstreză intact vechiul costum moldovenesc. Femeele se

prin care ei tot-d’auna se deosibesc de Ruteni, ale cărora pălării au bordu­

în satul Crasna ne a întâmpinat preotul comunei, părintele Exarchu S.

nută de proprietariu. La biserică era și un număr de săteni, cu carii am con­

iotă buna-voința și dragostea frățâscă, mai ales că aveam cunoștința dom­

Kaiserberg, pînă ce am intrat în satul Putna, care se întinde pînă la mă­

o biserică de petră. Despre acesta tradițiune menționeză și chronicariul Ni-

situată acestă mănăstire, între munți.

cale, drum. El ne dă a înțelege, că pe valea sati pîrâul Putnei a fost o cale

sa, a luat numele de Putna, ceea-ce va să dică pe românesee : pîrâul sau

secuiului al 17-lea de Vasile Vodă. Etăcene spune chronicarul Ioan Niculcea

și jacurile ce au făcut pe la sfintele mănăstiri, și ș’au pus și el capul de

Un alt ctitor mare al monasfirei Putna, a fost pe la jumătatea vecu-

d’auna s’a socotit ca cea ântâiu, și a avut prerogativele ei de precădere și di-

stinctiune între tote mănăstirile țării.

putul ei aii fost și este Archimandrie. având igumenii ei lot-d'auna cu pro-

protia, ca igumenii să slujască cu nebederniță, cu cruce de pept și cu cârja

ctitoresc așezământ, și blagoslovim pe prea cuviosul Archimandrit Kir Varfto-

deescile slujbe să slujască cu pomenitele mal sus podobe. Și încă cuviosul

numita mănăstire. Și poftim și pe alț.i următori scaunului nostru preosfințiț!

hSaaht Seahmîm. «4'0».» (1778).

II. Eră pe mormântul părinților lui se scrie (3) :

AltHTpOIlOAHT AloA,\ORÎII Kvp MkWB AA KXpOpA WACEAE CAS A^SC All'l'k. AA

III. în partea stângă a pridvorului este mormentul Mitropolitului Theoclist,

Gor,\AIIA EOEKO,\KI. OyKpACH rpOEK CXH WTlțS IIAlilEAtS AllITpOIlOAHTOy CS'tABCKOAAOy.

In anul acesta, la 21 August. Sâmbătă, am plecat din Roman, însoțit de di

de sciință și învățătură. în Mitropolie sînt două biserici forte frumose, o ca

în tote privirile, și pe din afară și pe din lăuntru. Palaturile aceste au un as

tinge prin măreția și spațiositatea salonelor și a coridbrelor sale. Salonul, de

ca pictură, și ca mărime; se distinge și prin frumosele sale colone de mar

reforma Consistoriului, doctorul Andreevici Morariul fu decretat de împăra

prin forma discursurilor sale. însă și ca om el se bucură de cea mal de

giose pe la casele locuitorilor, a preda religiunea și morala în școla comu

prin care ei tot-d’auna se deosibesc de Ruteni, ale cărora pălării au bordu

nută de proprietariu. La biserică era și un număr de săteni, cu carii am con

iotă buna-voința și dragostea frățâscă, mai ales că aveam cunoștința dom

Kaiserberg, pînă ce am intrat în satul Putna, care se întinde pînă la mă

Voevoda, a înfrumsețat acest mormoni părintelui nostru Mitropolitului Su

(2) Data tunel—nelegibilă. Părintele Georgiescu a cetit : «TEliApiE 12'. Letopise

Marmura și cu inscripția de pe ea este pregătită, precum se vede, de în

stau în posiție de rugăciune : Iosif și Nicodim. De desuptul iconei, acestă in

cel-Doinnului — legenda cu ângerul, care taie manele jidovului Athonie. D’a

în partea din’ainte. Pe partea ce stă pe mormânt are acesta inscripție sla